Balbismul La Copii

8/13/2019 Balbismul La Copii

http://slidepdf.com/reader/full/balbismul-la-copii 1/5

Medicina modernã, 2011, vol. XVIII, nr. 2

1 2 3Lucia Samochiº , Laura Rus , Felicia Iftene

1Dr. Lucia Samochiº, doctorand, U.M.F. “Iuliu Haþieganu”, Cluj-Napoca.2Doctor în Psihologie Laura Rus, logoped.3Prof. dr. Felicia Iftene, medic primar psihiatru, Catedra de Psihiatrie Pediatricã, U.M.F. “Iuliu Haþieganu”, Cluj-Napoca;

profesor asociat Queen's University, Canada, Kingston, Ontario.

BALBISMULTULBURARE DE COMUNICARE CU EFECTE ÎN PLAN SOCIAL

84

Rezumat. Articolul rezumã date din literatura despecialitate privind balbismul. Sunt urmãriþi factorii care crescriscul de bâlbâialã, cauzele acesteia (care ar intrica factorigenetici, psihologici ºi de mediu), criteriile de diagnosticare atulburãrii, precum ºi terapia farmacologicã ºi cea psihologicãfolositã pentru tratarea bâlbâielii. În cadrul articolului, sunt prezentate câteva dintre cercetãrile în domeniul studiat, care iau înconsiderare schimbãrile în perspectiva bâlbâielii, privindetiologia, cât ºi orientãrile mai noi în domeniu privind focusarea pe intervenþia precoce, fãrã a lãsa la o parte studierea factorilorcauzali, în special cei genetici. Ca modalitate de intervenþie întratarea bâlbâielii sunt prezentate unele tehnici de ordincomportamental, bazate pe învãþarea unui nou ritm al vorbirii.

Cuvinte-cheie: psihiatrie, balbism.

Abstract. The article summarizes information fromspecialist literature on stuttering. The emphasis is put on thosefactors that increase the risk of stuttering, its causes (intersectinggenetic, psychological and environment factors), diagnosiscriteria of the disorder, as well as pharmacological and psychological therapy used in treating stuttering. The articledescribes some of the researches carried out in the field,considering the changes on the perspective of stuttering regardingits etiology as well as the most recent trends within the fieldregarding focusing on the early intervention, without leavingaside the study of causal factors, especially genetic ones. As anintervention modality for treating stuttering, some behaviortriggering techniques are presented, based on learning a new

rhythm of speech.Keywords: psychiatry, stuttering.

INTRODUCERE

Una dintre problemele cu care se confruntã copiiiºi adolescenþii este bâlbâiala, o problemã cunoscutã încãdin antichitate. Aceastã tulburare a stârnit dintotdeaunainteres, fiind emise mai multe ipoteze în ce priveºte naturaei ºi tratamentul adecvat.

Balbismul constã în alterarea ritmului vorbirii, caurmare a unei stãri particulare de tensiune intrapsihicã, careduce la evitare, repetiþii, prelungiri ale sunetelor. Apare lacopii în perioadele lor de maximã vulnerabilitate adaptativã,între 3-4 ani, la începutul ºcolaritãþii sau la pubertate (1).

Prevalenþa balbismului la copii este de 3-4%, iarla vârsta adultã de 1% din populaþia generalã. Raportul bãieþi-fete este de 3:1.

Studiile retrospective pe indivizii cu balbismdescriu un debut tipic între vârstele de 2 ºi 7 ani (mai ales lavârsta de 5 ani). În 98% din cazuri, debutul survine înainteavârstei de 10 ani. Debutul este de obicei insidios, întinzându-se pe o perioadã de mai multe luni, în care disfluenþele devorbire, episodice, devin o problemã cronicã. Pe mãsurã cetulburãrile progreseazã, evoluþia prezintã ameliorãri ºiagravãri. Pe mãsurã ce copilul devine conºtient dedificultãþile de vorbire, pot sã aparã mecanisme de evitare adisfluenþelor de vorbire ºi reacþii emoþionale. Cercetãrilearatã cã un anumit procent se recupereazã, estimãrilemergând de la 20% pânã la 80%. Unii indivizi cu balbism serecupereazã spontan, de regulã înainte de 16 ani (2). În ultimele 8 decenii, a început sã creascã ºi sã seorganizeze interesul pentru studierea ºi înþelegerea cauzelor



85

BALBISMUL, TULBURARE DE COMUNICARE CU EFECTE ÎN PLAN SOCIAL

bâlbâielii, ºi, ca urmare, s-au realizat schimbãri în teoriile

etiologiei sau terapiei balbismului. În ultimele 3 decenii,î n s ã , a u a v u t l o c s c h i m b ã r i n o t a b i l e d eteoretizare/conceptualizare, susþinute de cercetãri în

domeniu. Astfel, concepþia privind etiologia balbismului a parcurs un drum care pune tot mai mult accentul pe geneticã.

În ce priveºte neuropsihologia balbismului,atenþia a trecut de la caracteristicile neuromusculare periferice ale vorbirii la mecanismul principal al formulãriilimbajului ºi al vorbirii, la planificarea ºi execuþia acesteia.

În domeniul clinic, tratamentul pentru adulþi atrecut de la modificarea balbismului la sporirea fluenþei.Pentru copiii preºcolari, a început sã capete importanþãabordarea indirectã – modificarea ambientului familial, pentru a obþine modificãri ale limbajului. De asemenea, s-afãcut o trecere considerabilã de la focusarea de pe adultul bâlbâit la copilul mic care se bâlbâie.

Prin anii '50, Johnson vorbea despre faptul cã bâlbâiala este provocatã de reacþia negativã a pãrinþilor ladisfluenþa normalã, dar studiile recente aratã cã,dimpotrivã, pãrinþii reacþioneazã la disfluenþa anormalã. Deaceea, a sporit numãrul cercetãrilor, care aratã cã geneticaare un rol important în apariþia balbismului. Orientarea nouã în studierea ºi tratamentul

bâlbâielii este de a stabili criterii clare de predicþie timpuriea ºanselor de recuperare a bâlbâielii. În acest sens, copiii curisc crescut trebuie avuþi în vizor ca primã prioritate pentru

intervenþia precoce. Pentru cei care au ºanse crescute derecuperare, cercetãtorii actuali cred cã intervenþia poate fiamânatã, cel puþin pentru un timp, atât timp cât cazul estemonitorizat ºi copilul nu prezintã reacþii negative faþã de balbism. Acest fapt a fost centrul unor acute controverse.Unii clinicieni insistã în intervenþia imediatã, pentru oricecopil care începe sã se bâlbâie. Alþii considerã cã estenecesarã o triere a cazurilor.

Printre factorii care cresc riscul de bâlbâiala

persistentãsunt:- sexul copilului (bãieþii sunt mult mai predispuºi

decât fetele);

- pattern specific de istoric familial de bâlbâialã(tendinþa de existenþã printre rude a bâlbâielii);

- pattern de disfluenþã (curba de frecvenþã adiverselor tipuri de disfluenþã pe o perioadã de câteva luni);

- timpul parcurs de la debutul bâlbâielii.Sunt luaþi în considerare ºi alþi factori ca: miºcãri

ale gâtului sau capului; abilitãþi fonologice; tipul dedisfluenþã; severitatea bâlbâielii, care însã sunt consideraþisecundari ca importanþã.

Deºi progresul fãcut pânã acum în domeniu este promiþãtor, predicþiile timpurii cu mare grad de acurateþerãmân o mare provocare.

P rog re s u l c e rc e t ã r i l o r î n d o me n i u . Din pãcate, puþine cercetãri au fost orientate spre acestdomeniu. Actualmente, se gãseºte în plinã desfãºurare înSUA un proiect multi-site, iniþiat de National Institute on

Deafness and Other Communication Disorders din cadrul National Institutes of Health, cu scopul de a studia patologia bâlbâielii, urmãrind delimitarea subtipurilor, darcu referiri speciale la bâlbâiala persistentã (cronicã) ºi cearecuperatã (tranzitorie). În acest scop, 10 savanþi de la câteva universitãþide renume din SUA vor identifica subtipurile bâlbâielii,integrând date detaliate despre factorii de risc/ameliorare în4 domenii: epidemiologie ºi geneticã, motricitate,lingvisticã ºi personalitate, pentru 3 grupe de participanþi:copii preºcolari, ºcolari ºi adulþi. Proiectul este unic în

studierea bâlbâielii, în scopul de a aduce o înþelegereglobalã asupra naturii, caracterului, patologiei bâlbâieliidin copilãria timpurie. Aceasta reprezintã o tranziþie de laideea bâlbâielii ca tulburare omogenã la cea a celeidiferenþiate pe subtipuri. Una dintre cele mai promiþãtoare linii de cercetarecu mare contribuþie în înþelegerea bâlbâielii este genetica.Câþiva ani înainte, cercetãtorii au folosit metode statisticeaplicate, cuprinzând informaþii despre distribuþia familialãa bâlbâielii. Sub îndrumarea lui Nancy Cox, s-a definitivatun studiu internaþional de geneticã biologicã, în SUA, Israelºi Suedia, care pe baza unor analize de sânge încearcã sã se

apropie de localizarea în genom a genei “responsabile” pentru bâlbâialã. Va rãmâne totuºi necunoscut ce factori demediu au influenþã criticã absolutã în bâlbâialã. O altã importantã linie de cercetare, imagistica

creierului,desfãºuratã în câteva laboratoare din lume, cautãsã descopere structuri cerebrale ºi procese asociate cuvorbirea ºi limbajul în balbism (de ex., Anne Foundes laTulana University, Luc de Nil la University of Toronto).Una din descoperiri pare sã fie cã la bâlbâiþi atât emisferadreaptã, cât ºi cea stângã, sunt implicate în vorbire, spredeosebire de persoanele cu fluenþã normalã, care folosesc

mai mult emisfera stângã pentru aceastã funcþie. Pânãacum, însã, cercetãrile s-au focusat pe adulþi. Din acestmotiv, nu se poate spune cã diferenþele observate au fost prezente de la debutul bâlbâielii sau pot reflecta efecteleanilor de bâlbâialã (3). Mai este mult de studiat în domeniul geneticii bâlbâielii, a structurii ºi funcþionãrii creierului, afuncþionãrii motrice ºi a personalitãþii/temperamentului.Oricum, progresul este tot mai accelerat în ultimii ani, iar înviitor se preconizeazã cã, în funcþie de noi descoperiri, sãcreascã posibilitatea de diagnostic diferenþial, prognostic ºitratament, bazate pe dovezi ºtiinþifice clare.



86


ETIOPATOGENIE

Cauzele incriminate în apariþia bâlbâielii lacopil/adolescent sunt diverse. Dupã o clasificare destul de

recentã, acestea ar fi (4): Factori genetici:- ereditatea (dacã unul sau ambii pãrinþi sunt bâlbâiþi,

riscul pentru copil sã dezvolte balbism este mai mare);- gemenii monozigoþi sunt mai predispuºi sã

dezvolte balbism, faþã de gemenii heterozigoþi. Factori psihologici:- traume suferite în copilãria micã;- caracteristici de personalitate, ca emotivitate

crescutã, etc. Factori de mediu:- comportament inadecvat al pãrinþilor, care

fixeazã tulburarea, în loc sã o înlãture (reproºuri, atragereaatenþiei, etc.);

- perfecþionismul pãrinþilor, în ce priveºte vorbireacopilului;

- presiunea exercitatã de cãtre mediul ºcolar(limitã de timp, ritm accelerat al activitãþilor, etc.).

- evenimente diverse din viaþa familiei copilului(naºterea unui alt copil în familie, intrarea în primul an deºcoalã, schimbarea ºcolii, schimbarea domiciliului,divorþul pãrinþilor sau alte traume afective, etc.).

Dintr-un alt punct de vedere, principalele cauze

ale bâlbãielii, cunoscute prin diverse cercetãri pânã azi, potfi enumerate astfel (5):

- ipoteze psihologice;

- cauze musculare;

- tulburãri ale dominanþei emisferice;

-disfuncþii cortico-subcorticale – implicaþia

talamusului;

- modificãri specifice biochimice;

- leziuni neurologice.

Dintre ipotezele psihologice, se subliniazãobservaþia, conform cãreia bâlbâiala dispare atunci când balbicul vorbeºte singur. Copilului îi este teamã în primul

rând de propria bâlbâialã (reacþiile laringiene care oînsoþesc, reacþiile emoþionale intense). La început, teama secentreazã mai mult pe persoane decât pe situaþii. În al doilearând, se dezvoltã teama de situaþii de vorbit (la ºcoalã în faþa profesorului, în public).

DIAGNOSTIC

DSM-IV TR introduce, ca elemente dediagnostic psihiatric, perturbarea în fluenþa normalã ºi în

timpul de structurare a vorbirii, care este inadecvat pentruvârsta individului. Aceastã perturbare este caracterizatã

prin repetiþii frecvente sau prelungiri ale sunetelor sausilabelor. Pot fi implicate ºi alte tipuri de disfluenþã avorbirii incluzând interjecþii, cuvinte întrerupte, blocajaudibil sau mut, circumlocuþiuni (substituiri de cuvinte cu

scopul de a evita cuvintele problematice), cuvinte produsecu un exces de tensiune fizicã ºi repetarea unor întregicuvinte monosilabice. Perturbarea fluenþei interfereazã cu performanþa ºcolarã sau profesionalã ori cu comunicareasocialã. Intensitatea perturbãrii variazã de la o situaþie laalta ºi adesea este mai severã când existã o presiune specialãde a comunica (de exemplu prezentarea unui referat laºcoalã, interviu). Existã 4 elemente, unanim recunoscute despecialiºtii din domeniu pentru evaluarea bâlbâiellii (6):

- Ezitarea - copilul începe cuvântul, sau silaba, darezitã în a-l completa.

- Repetiþia - copilul pronunþã cuvântul sau silabacorect, dar le repetã integral.

- Prel ungi rea - copilul pronunþã silaba, prelungind-o.

- Blocajul - copilul este incapabil sã înceapã uncuvânt sau o silabã.

TERAPIE

Farmacoterapia folositã cel mai adesea întratarea balbismului include urmãtoarele tipuri de

medicamente:- miorelaxante/decontracturante: tolperisonã(Mydocalm), clorzoxazonã;

- anxiolit ice ºi sedative : t ioridazinã,levomepromazinã, diazepam, alprazolam (Xanax);

- antidepresive: sertralina, imipramina. Ca urmare a muncii de cercetare desfãºurate îndomeniu pe parcursul a câtorva decenii de cercetãri, au fost puse la punct câteva tehnici de ordin comportamental, bazate pe învãþarea unui nou ritm expresiv (7):

1. Training-ul legat de luarea la cunoºtinþã. Aceasta îi permite persoanei cu balbism sã îºi

conºtientizeze balbismul. În general, balbicii nu suntconºtienþi decât de 28% din perturbãrile lor de tip balbic.Aceastã conºtientizare faciliteazã diminuarea balbismului.La început, terapeutul îi dã subiectului definiþia balbismuluiºi îi semnaleazã prezenþa acestuia. Acesta trebuie sã îºiidentifice conduitele balbice. Aceastã fazã a terapieicontinuã pânã când subiectul identificã 80% din bâlbâieli pe parcursul a douã ºedinþe consecutive.

2. Regularizarea respiraþiei, care includeurmãtoarele activitãþi:

- Evidenþierea inconvenientelor. Subiectul enumerãinconvenientele ºi frustrãrile determinate de balbism.



88


urmãreºte identificarea trãsãturilor lor de personalitate,care menþin comportamentul ºi tratarea acestora prin psihoterapie.

BIBLIOGRAFIE

1. Iftene F - Psihiatria Copilului ºi Adolescentului, Ed. Casa Cãrþii deStiinþã. Cluj-Napoca, 1999: 36.2. American Psychiatric Association - DSM IV, editia a IV-a revizuitã,Asociaþia Psihiatrilor Liberi. Bucureºti, 2003:67-68.

3. Yairi E, Ambrose N - Stuttering:Recent developments and futuredirections. The ASHA Leader,2005 oct 5:4-5, 14-15.4. De Chassey Juliette, Brignone Sylvie - Terapia comportamentalã ºicognitivã a tulburãrilor de ritm ºi fluenþã. Polirom. Iaºi. 2008: 16-18.5. Moldovan, Ioan - Corectarea tulburãrilor limbajului oral. Presa

Universitarã clujeanã. Cluj-Napoca. 2006: 186-94.6. Lupu V - Introducere în hipnoterapia ºi în psihoterapia cognitiv-comportamentalã a copilului ºi adolescentului. Ed. ASCR. Cluj-Napoca,2003: 130-133.7. Lupu V - Introducere în hipnoterapia ºi în psihoterapia cognitiv-comportamentalã a copilului ºi adolescentului. Ed. ASCR. Cluj-Napoca,2003: 133-136.

Autorii lucr ãrii sunt remarcabile cadre didactice la

Facultatea de Medicinã. Activitatea ºtiinþificã deosebit deînsemnatã s-a concretizat în numeroase lucr ãri de o valoareincontestabilã publicate ºi comunicate în þar ã ºi înstr ãinãtate. Experienþa dobânditã în þar ã în probleme deimunologie a fost completatã ºi îmbogãþitã cu noicunoºtinþe în str ãinãtate, unde s-au specializat.

În lucrarea “Relevanþa clinicã a investigãriiautoanticorpilor”, autorii trateazã un subiect de mareimportanþã. Autorii pun accentul pe faptul cã medicina aacumulat în ultimele decenii numeroase date privindleziunile imunopatologice, ajungând cu ajutorul metodelormoderne sã descopere mecanismele cele mai intime ale

RELEVAN

ÞA CLINIC

Ã A INVESTIG

ÃRII AUTOANTICORPILOR

Isabela Silo ºi, Manole Cojocaru, Cristian Silo ºi, Suzana Rogoz

Editura Medical ã Universitar ã , Craiova, 2011

bolilor autoimune ºi sã ducã la depistarea cât mai precoce ºila un tratament cât mai adecvat al acestora.

Monografia ofer ã o informare bogatã cuaplicabilitate clinicã. Bolile autoimune reprezintã o

problemã fascinantã clinic ºi imunologic, deosebit deimportantã, actualã ºi cu largã implicare în toate domeniilemedicinei. La noi, nu existã date precise privind prevalenþa

bolilor autoimune, însã aceste afecþiuni nu sunt rare.Frecvent, bolile autoimune apar asociate. Severitatea

variazã. Pot persista toatã viaþa.Autorii pornesc de la necesitatea cunoaºterii

relevanþei clinice a prezenþei autoanticorpilor. Creºtereaeficienþei investigãrii autoanticorpilor ºi asigurarea

precocitãþii diagnosticului bolilor autoimune sunt obiectiveimportante pentru îmbunãtãþirea calitãþii vieþii ºi creºtereasperanþei de viaþã a pacienþilor cu boli autoimune.

Monografia aduce noi contribuþii la unele probleme neelucidate sau încã discutabile. Competenþaautorilor, noutatea aspectelor tratate, face ca prezentamonografie sã constituie un punct de referinþã important

pentru cei care studiazã ºi aprofundeazã problemele privind bolile autoimune. Cartea, însoþitã de o bibliografie recentã,este o reuºitã prezentare, stimuleazã interesul ºi studiul

bolilor autoimune.Cuprins: I - Toleranþa imunã ºi autoimunitatea; II -

Autoantigene ºi Autoanticorpi; III - Metodologia deinvestigare a autoanticorpilor; IV - Autoanticorpii caimunomarkeri pentru diagnosticul ºi monitorizarea bolilorautoimune; V - Autoanticorpi în boli autoimune.

Se adreseazã: medicilor, indiferent de specialitate,studenþilor la medicinã.

Conf. univ. dr. Corneliu Zeanã

Balbismul La Copii

Documents

Transcript of Balbismul La Copii