UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘIFACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORALĂ

BBBALAAM, PROFET SAU GHICITOR?

Lucrare la Introducere in Pentateuh,Realizată de studentul: Sergiu-Daniel BEJAN, anul II

Pr. Prof. Coord.: Alois BULAI

IAȘI 2016

2

Cuprins

INTRODUCERE.........................................................................................................3CAP. I: Balaam, profet sau ghicitor........................................................................5CAP. II Profetul asemenea lui Moise......................................................................8CONCLUZIA...........................................................................................................10BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................11

3

INTRODUCERE

Această lucrare are drept scop să arate dacă Balaam a fost un profet sau un ghicitor. Comentatorii sunt de mai multe păreri, opiniile fiind împărţite. Unii comentatori dovedesc că el a fost un ghicitor, care şi-a manifestat charisma profetică, alţi sunt de părere că el a fost un profet autentic, dar şi ghicitor în acelaşi timp iar cea din urmă categorie consideră că el a fost un profet fals, care îşi irosește darul primit de la Dumnezeu în schimbul banilor.1

Înainte de a dezvolta subiectul trebuie să clarificăm conceptele de „profet”, „ghicitor” şi „vrăjitorie”. În cartea sa, Sociologia religiilor, Joachim Watch defineşte statutul de profet în felul următor: „Profetul” este persoana care are o anumită autoritate religioasă, profeţia fiind cel mai important dar religios. „Ea implică o comuniune imediată cu divinitatea, comuniune a cărui intensitate este mai importantă decât continuitatea. Mandatul primit de profet este esenţialul; de obicei are loc o chemare indiscutabilă. Mandatul său poate fi limitat, caz în care autoritatea ce decurge de aici este şi ea limitată. El poate fi reînnoit, probabil cu unele rezerve, dar poate fi şi permanent. El este organul, purtătorul de cuvânt al voinţei divine. De asemenea, el posedă o sensibilitate excepţională şi o viaţă emoţională intensă. Viaţa lui este caracterizată de viziuni, gânduri, extaze ce îl pregătesc să primească mesajul divin. Revelaţiile care le primeşte sunt spontane, ele ţâşnesc în pasivitate, el nu are vreo metodă prin care să primească mesajul. Profetul luminează şi interpretează trecutul, dar, de asemenea, anticipează viitorul”2.

„Ghicitorul are în comun cu clarvăzătorul faptul că este „pasiv”; diferă însă de acesta prin acea că aşteaptă de la obiectele pe care le utilizează să îi servească drept mijloace pentru a interpreta voinţa zeilor.”. Obiecte de care se foloseşte pot îmbrăca forme variate. În primul rând pot fi fenomene variate, interpretate ca „semne”, sau părţi din corpul unor fiinţe vii, folosindu-i ca „oglinzi”. „Este diferit de magician şi profet, fiind deseori confundat cu aceştia, prin faptul că ghicitorul răspunde la întrebări ce îi sunt puse de indivizi sau grupuri. Cu toate aceste, în mod obişnuit, el nu manifestă o activitate atât de largă ca profetul. Ghicitorul îşi bazează explicaţiile pe o vedere sau o teorie generală a cosmosului, care pretinde a stabili o

1 W. MACDONALD, Comentariul biblic al credinciosului, Ed. Lampa de aur, Oradea, 2002, p. 173.

2 J. WATCH, Sociologia religiei, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p. 220.

4

corespondenţă între domeniul uman şi domeniul divin (microcosmosul, oglindă a macrocosmosului)”3.

Vrăjitoria înseamnă o încercare a unor oameni, prin mijloace supranaturale, să prezică evenimente din viitor. O definiţie asemănătoare ar putea fi dată dimensiunii vizionare al profeţiei, aşa cum a fost profesat de ex. în 1 Samuel 9,6-10. De aceea termenul putea fi folosit uneori într-un sens bun, cum este cazul unui proroc care are darul clarviziunii, fără a aproba prin aceasta toate formele de clarviziune. Astfel Balaam este un vrăjitor, un ghicitor şi în acelaşi timp un om inspirat de Dumnezeu (Numeri 22,7; 24,1). Vrăjitoria condamnată în Ezechiel 13,6-7 este descrisă ca „minciună”. În Mihea 3,6-7,11, prevestirea este o funcţie o profeților, deşi aici ei au pervertit darul (Zaharia 10,2)4.

3 J. WATCH, Sociologia religie, p. 226.4 Dicţionar Ilustrat, Vrăjitorie, www.theophilos.com. (accesat la data de 08.02.2016, ora

15:40).

5

CAPITOLUL I

Balaam, profet sau ghicitor

Naraţiunea despre Balaam din Numeri 22-24 este destul de complicată. Sensul numelui său este posibil să fie: cel care mistuie, devorant. El era fiul lui Beor. Locuia în cetatea Petor, pe Eufrat (Num. 22,5), în Aram (Mesopotamia), în regiunea colinelor orientale (munţii Răsăritului, 23,7; Deut. 23,4). Acest ghicitor l-a recunoscut pe Dumnezeul lui Israel (Num. 23,21) şi îl pune în rândul dumnezeilor cărora el le slujea, fiindcă observăm că îl numeşte:„Domnul, Dumnezeul meu” (Num. 22,18)5 .

Israel ajunge în câmpiile Moabului. Dacă în cazul celorlalţi duşmani au fost bătălii purtate între armata lui Israel şi a celorlalte naţiuni vrăjmaşe, în cazul războiului purtat împotriva moabiţilor, înainte de a avea loc un conflictul armat, a fost declanşată o adevărată bătălie spirituală. Eroul principal al acestei bătălii spirituale a fost Balaam, un pretins profet, care practica vrăjitoria ca o sursă de câştig. Când a auzit că împăraţii naţiunilor vecine au fost învinşi, Balac, regele moabiţilor, a înţeles că în spatele acestor victorii este Dumnezeul evreilor (Ex 15,11-16; Iosua 2,8-11). Pentru că în lumea păgână din acea vreme era obişnuit ca înainte de a merge la război să se câştige bunăvoinţa şi ajutorul zeilor, Balac a apelat la serviciile unui vrăjitor căruia i-a cerut să-i blesteme pe israeliţi (Num 22,2-5). Balac credea că prin blestem va reuşi să-L îndepărteze pe Dumnezeu de poporul său şi să câştige astfel biruinţa. Planul lui Balac, care a declanşat o adevărată bătălie spirituală, părea să aibă sorţi de izbândă, pentru că cel tocmit era un ghicitor cu renume, iar el era dispus să plătească, oricât de mare ar fi fost onorariul (Num.22,6-7).6 În consecinţă a trimis nişte soli la Balaam ca să îl cheme cu scopul de a blestema poporul lui Israel. În versetul 7 din Numeri 22 primim informaţia că această delegaţie a „plecat, având cu ei daruri pentru “ghicitor”.Din acest pasaj putem trage concluzia că din perspectiva împăratului Moabului şi a delegaţiei lui Balaam era ghicitor. Aparent, el dă dovadă de un devotament uimitor: nu pleacă la drum deoarece ascultă porunca lui Dumnezeu, chiar dacă i se oferă o casă plină cu

5 Cf. Dicţionar biblic, Ed. Stephanus, Bucureşti, 1995, p. 130-131.6 http://www.misiune.ro/resurse-crestine/predici/05-octombrie-%E2%80%93-balaam.html.

6

argint şi cu aur.7 Balac a trimis o a doua delegaţie la Balaam, mult mai mare ca cea dintâi, care să îl înduplece să vină să blesteme poporul Israel. Prima solie descrie pe larg scopul cu care este chemat Balaam şi are un mesaj mult mai amplu care conţine următoarele: descrierea lui Balac despre poporul Israel, „un popor care a ieşit din Egipt, acoperă faţa pământului” şi s-a aşezat înaintea ţării; în a doua parte a versetului el face rugămintea lui Balaam de a veni să blesteme poporul Israel, recunoaşte că este mai puternic ca el, recunoaşte că aceasta ar fi ultima posibilitate prin care să izgonească pe Israel şi recunoaşte puterea spirituală a lui Balaam; cea de-a două solie aduce un mesaj concis, poruncitor şi îi promite multă cinste şi tot ce va vrea. Faţă de prima solie, care avea numai „daruri pentru ghicitor”, cea dea doua este „mai cu vază” şi aduce promisiuni pentru promovare socială. Balaam reprezintă tipul de profet care se foloseşte de darul, care a fost pus în el de Dumnezeu, într-un mod incorect, iresponsabil şi păcătos. Scopul lui este acela de a obţine câştig personal, interes personal. La început el s-a împotrivit acestei tentaţii (Num. 22,18; 24,13). El este un profetautentic („ochii deschişi” cf. Num. 24,3) dar nu onorează această funcţie aşa cum ar trebui (Rom. 7,19-24)8. Adevărata lui atitudine este dată de gol atunci când stăruie înaintea lui Dumnezeu pentru a primi aprobarea de a pleca.

Noul Testament clarifică faptul că Balaam, condus din dorinţă de câştig, a ales să plece cu căpeteniile de vază ale Moabului şi Madianului. Apostolul Petru acuză în scrisoarea sa profeții mincinoşi, care „au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, care a iubit plata fărădelegii” „Calea dreaptă” este în Sfânta Scriptură antonimă cu expresia „calea pierzării” (Mt. 7,13). Pentru a ilustra mai bine această idee, autorul foloseşte sintagma „calea lui Balaam”9. „Petru numeşte aceasta nebunie. Balaam este simbolul învăţătorului mincinos, al amăgitorului”10. Având în vedere această afirmaţie a lui Petru, concluzionăm că Balaam era unprofet mincinos.

Deşi ştia că răspunsul lui Dumnezeu este „nu”, Balaam încearcă pentru a două oară deoarece a iubit bani, crezând că Dumnezeu se schimbă după dorinţele lui. Lăcomia lui aprinde mânia lui Dumnezeu. Se pare că pentru bani, el este gata să blesteme pe Israel. Balaam este orbit de arginţi, de aceea nu vede îngerul trimis de Dumnezeu, nu ca să îl omoare, ci ca să îl avertizeze. În cazul în care nu avea loc întâlnirea dintre înger şi Balaam cu siguranţă el blestema naţiunea lui Israel. De aceea, Dumnezeu intervine de trei ori, deoarece drumul pe care merge el, duce la pierzare. Iuda foloseşte sintagma: „s-au aruncat în calea lui Balaam” Acesta este un

7 http://www.misiune.ro/resurse-crestine/predici/05-octombrie-%E2%80%93-balaam.html.8 Cf. G.MAIER – M. HOLLAND, Scrisoarea lui Iacov, Scrisoarea lui Iuda, vol. 23, Editura

Lumina Lumii, Sibiu, 2007, p. 142.9 Cf. N. CRÎNGAŞU, A doua scrisoare a Sfântului Apostol Petru, Ed. Alma Mater, Cluj-Napoca,

2005, p. 202.10 Cf. H. KRIMMER – M. HOLLAND, Scrisorile lui Petru, p.226.

7

act voit, un salt de pe calea cea dreaptă, pe calea pierzării, fiind amăgit de bogăţiile acestui veac11.

Astfel din dorinţă de câştig, el porneşte spre ţara Moabului. Această decizie prevesteşte sfârşitul tragic a lui Balaam. În primă fază, Dumnezeu îi spune să nu se ducă la Balac, apoi îi dă voie, dar se mânie pe el. Din nou, Dumnezeu prin înger îi spune că merge spre pierzare, însă îi dă voie să îşi continue drumul. Când ajunge acolo, în loc de blestem, el aduce binecuvântare şi lucrul aceste se întâmplă de trei ori plus profeţia de sfârşit (Num. 23,7-10, 18,24; 24,5-9;15,19). Deşi s-a folosit de descântece, practică specifică ghicitorului, Dumnezeu s-a folosit de Balaam pentru a transforma blestemul, pe care intenţiona să-l rostească în binecuvântare. Balaam era un ghicitor (cf. Ios. 13,22) ale cărui blesteme puteau avea un efect negativ asupra poporului evreu, reprezentau un real pericol. Vrăjitoria era larg răspândită şi mulţi o credeau, dar omul care era loial lui Dumnezeu avea credinţa că Dumnezeu poate să transforme un blestem în binecuvântare (Ps. 109,28; 2 Sam. 16,12; 1 Cron. 4,9-10; Prov. 26,2)12.

El s-a folosit de descântece (Num. 24,1) ca să împiedice înaintarea cuceritoare a naţiunii lui Israel. A apelat într-un mod conştient la forţele oculte, metodă interzisă categoric de Dumnezeu (Deut. 18,9-14). Este ceea ce scriptura numeşte rătăcirea lui Balaam (Iuda 11). Cu toate acestea, acest descântec nu are nici o puterea asupra Israelului (Num. 23,23) deoarece el este păzit de însuşi Dumnezeu13.

Când îşi dă seama metodele la care apelează sunt fără rezultat, recurge la o ultimă strategie care este notată în Apocalipsa (2,14 şi Numeri 31,16). Înainte de a pleca acasă, Balaam propune ca poporul Israel să fie dus în eroare „de a cădea în idolatrie şi să se dedea la cultul lui Baal-Peor, pentru a provoca ei însăşi, prin fapta aceasta, blestemul Domnului”. În luptă, Israel e învingător, căci Dumnezeul lui îl apără. Dar dacă nu se supune legilor morale ale Dumnezeului lui, se va expune direct judecăţii Sale; ca urmare, va rezulta un număr de victime mult mai mare decât pe un câmp de luptă. De aceea, împăratul Balac, organizează o serbare, şi tinerele fete din Moab să ispitească pe tinerii din Israel invitându-i la dansurile şi la jertfele lor…”14 (Num. 31,16). Astfel, a păcătuit poporul Israel, iar repercusiunile au fost pe măsură: 24.000 de morţi (Num. 25,9). Balaam îl cunoştea pe Dumnezeu într-o oarecare măsură, deoarece ştia că El este sfânt şi nu acceptă imoralitate în poporul Evreu şi foloseşte această informaţie ca pe o armă ca să obţină onoruri şi cinste. Însă, Balaam tot nu a câştigat nimic, acest sfat costându-l viaţa, deoarece pentru fapta aceasta, Dumnezeu îl pedepseşte prin faptul că este omorât în războiul declanşat între Israel şi Moab (Num. 24,11;31,8).

11 Cf. P. POPOVICI, Oameni cu totul deosebiţi – Studiu biblic asupra scrisori lui Iuda, S.U.A, 1998, p. 89-92.

12 Dicţionar biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995, p. 128-129.13 Cf. J. H. ALEXANDER, Apocalipsa verset cu verset, Ed. Agape, Făgăraş, p. 83-84.14 Dicţionar biblic, p. 128.

8

CAPITOLUL II

Profetul asemenea lui Moise

Moise15 este socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei, și de cea creștină, un profet și etnarh, conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt (după una din cronologiile presupuse, în jurul anului 1250 î.Hr.) El este cunoscut la evrei ca Moșé Rabenu („Moise Învățătorul nostru”) sau, mai rar, Moșé ben Amram, Moise, fiul lui Amram, și este, după tradiția lor religioasă, cel care a primit Legea divină (Tora) pe Muntele Sinai și fondatorul religiei evreilor - iudaismul. De aceea, această religie e uneori numită și mozaism, după Moise. Potrivit cu narațiunea Vechiului Testament (Pentateuh sau Pentateuc) a fost cel mai de seamă din profeții evreilor. Credința în profeția lui este definită ca principiul al șaptelea din cele douăsprezece principii ale credinței iudaice, asa cum au fost formulate în crezul lui Rabbi Moshe ben Maimon (Maimonide). Data tradițională a nașterii și a morții sale în calendarul evreiesc este 7 Adar. Moise este considerat un profet din cei mai însemnați și de alte religii monoteiste -precum creștinismul și islamul. Samaritenii îl consideră drept unicul profet.

Dintre personajele Bibliei ebraice Moise este singurul pe care evreii îl numesc Omul lui Dumnezeu.Pentru credincioși, Moise este cel mai blând om născut vreodată și ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană.

Ca personalitate religioasă, Moise a fost slujitorul lui Dumnezeu (Ieş. 14,31; Num. 12,7; Evr. 3, 5), aşa după cum Abraham fusese prietenul lui Dumnezeu.

O altă particularitate a caracterului său a fost uimitoarea sa răbdare în cârmuirea poporului, popor care de multe ori era îndărătnic şi nerecunoscător.

Chiar dacă a oscilat de căteva ori, totuşi Moise rămâne unul dintre cei mai credincioşi profeţi ai Vechiului Testament. De aceea Sfântul Apostol Paul îl dă ca exemplu demn de urmat când scrie Scrisoarea către Evrei: Prin credinţă, Moise ajungând mare, s-a lepădat de a se numi fiul fetei lui Faraon (Evr. 11,24); Prin credinţă a părăsit Egiptul, netemându-se de mânia regelui.

15 Moise provine de la numele „scos” în limba egipteană căci a fost scos din ape.

9

În viaţa lui de 120 de ani, Moise n-a căutat propria sa înălţare, n-a căutat slava deşartă, pământescă. Renunţă la toate onorurile şi dregătoriile pentru a se dărui slujirii neamului său atât de oropsit. Dă întâietate altuia, el rămânând pe planul al doilea, ajungând la un moment dat chiar să ceară lui Dumnezeu să fie şters din cartea vieţii numai să cruţe poporul.

Măreţia morală a lui Moise reiese şi din modestia sa şi, poate de aceea, urmaşii l-au numit omul lui Dumnezeu (Deut. 33,1); Profet ca Moise nu s-a mai ridicat în Israel, pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă către faţă (Deut. 34, 10); Alesul lui Dumnezeu (Ps. 103,23); om de omenie care a aflat bunăvoinţă în ochii fiecăruia, cel iubit de Dumnezeu şi de oameni, Moise a cărui amintire e binecuvântată (Ben Sirah 45,1).

Cu mintea sa a întrecut pe toţi oamenii, iar ca şi comandant de oştire el a avut puţini egali cu sine.

Moise a fost mare în toate privinţele. În acelaşi timp rege, legiuitor, arhiereu şi profet şi, în tot ce a făcut şi a vorbit el a fost model pentru toţi oamenii.

10

CONCLUZIE

În concluzie, putem afirma cu certitudine că Balaam a fost în primul rând un ghicitor. Într-un mod direct Biblia afirmă acest lucru: Iosua 13,20 afirmă că evrei au ucis cu sabia pe „ghicitorul Balaam”; prima solie a lui Balac duce „daruri pentru ghicitor” (Num. 22,7). Dar şi în mod indirect: el se folosea de descântece, lucru specific ghicitorului. Însă, curios lucru, el îl recunoaşte pe Dumnezeu printre divinităţile sale (Num. 23,21). De aceea, Dumnezeu se foloseşte de el şi îi oferă darul profeţiei („ochii deschişi”). Dar, Balaam îl foloseşte în mod iresponsabil, nu onorează această funcţie. El se „rătăceşte” datorită iubirii de bani şi sincretismului său. Mai mult de atât, el face lucrul acesta în mod voit.El rămâne tipul profetului mincinos, iubitor de bani şi onoruri, a cărui atitudine şovăielnică, indecisă, conduce direct la abandonarea învăţăturii sănătoase şi la acceptarea compromisurilor.

Când Dumnezeu alege pe cineva, îi încredinţează o misiune specială şi orice s-ar întâmpla şi oricât s-ar opune oamenii, duce la bun sfârşit planurile sale mântuitoare. Într-adevăr, „dacă Dumnezeu este cu noi, cine va fi împotriva noastră?”, avea să exclame Apostolul Paul mai târziu. Ceea ce a lucrat Moise, a lucrat numai pentru Dumnezeu şi pentru poporul său. De aceea, nu contează forţa armelor sau numărul soldaţilor buni de luptă, în faţa lui Dumnezeu contează harul şi alegerea sa. Dumnezeu, cu multă dragoste, conduce destinele omului prin istorie. Iată, aceasta este marea lecţie, care se desprinde din viaţa lui Moise. De fapt, Moise şi viaţa sa sunt o dovadă a istoriei şi o mare lecţie pentru noi, cei de astăzi16.

16 Mons. Vladimir Petercă, Actualitatea creştină, noiembrie 2004.

11

BIBLIOGRAFIE

POPOVICI P., Oameni cu totul deosebiţi – Studiu biblic asupra scrisori lui Iuda, S.U.A, 1998.MACDONALD, W. Comentariul biblic al credinciosului, Ed. Lampa de aur, Oradea, 2002.WATCH, J. Sociologia religie, Ed. Polirom, Iaşi, 1997.Dicţionar Ilustrat, Vrăjitorie, www.theophilos.com.Dicţionar biblic, Stephanus Ed., Bucureşti, 1995http://www.misiune.roMAIER G. – HOLLAND M., Scrisoarea lui Iacov, Scrisoarea lui Iuda, vol. 23, Editura Lumina Lumii, Sibiu, 2007CRÎNGAŞU, N. A doua scrisoare a Sfântului Apostol Petru, Ed. Alma Mater, Cluj-Napoca, 2005KRIMMER H.– HOLLAND M., Scrisorile lui PetruPOPOVICI P., Oameni cu totul deosebiţi – Studiu biblic asupra scrisori lui Iuda, S.U.A, 1998Dicţionar biblic, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1995ALEXANDER J. H., Apocalipsa verset cu verset, Ed. Agape, FăgăraşActualitatea creştină, noiembrie 2004