bacalbasa traductions
3
Bacalbaşa, Anton- Moş Teacă; Din viaţa militară , Editura Junimea, Iaşi, 199 !ine e Moş Teacă" Adevărat copil năzdrăvan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu era zi de la Dumnezeu în care părinţii să nu se pomenească acasă cu vreo plângere: Tecuţă a spart capul fetei mele! Tecuţă mia spart un geam! Tecuţă a legat o tinichea de coada lui "amurache! Te cuţă mia omorât un porum#el cu o piatră!$ %i toate #oclucurile astea se spărgeau în capul părinţilor& care erau nevoiţi să plătească cu #ani ne#uniile odraslei lor. Alteori& lucrul era 'i mai grav( proprietar ul venea 'i spunea: Domnule Teacă& eu nu pot să vă mai dau casa din pricina #ăiatului dumneavoastră( mi am aprins paien cap cu mahalaua!) *ar părinţii tre#uiau să se mute& că naveau încotro. Drept vor#ind& însă& vina nu era numai a micului Tecuţă& care& fire'te& la 'apte ani nu putea să fie înţeleptul "olomon. +ai erau vinovaţ i 'i părinţii: le intrasen cap că Te cuţă al lor are apucături milităre'ti 'il lăsau să facă tot cei trăsnea prin cap& numai să nu'i dezmintă viitorul. ,entru că& vor#a domnului Teacă: Tot omul se na'te cu croiala lui( eu încă de mic dădeam semne cam să fiu senator( îmi spune doica pă care am avutăro acasă că puteai să dai cu tunul 'i nu mai fi de'teptat când apucam să adorm! A'a 'i cu Tecuţă. Toată dragostea lui de copil era să se -oace dea soldaţii. a Anul Nou& la ziua lui& la toate zilele mari nu cerea decât -ucării soldăţe'ti: / Ta tă& mie sămi iei o pu'că! "ămi iei un tam#urm a-or! 0umpărămi o cutie cu soldaţi... %i peste trei zile& -ucăriile a-ungeau ferfeliţă: de pu'că rămânea numai ţeava& tam#urul a-ungea fără căciu lă& soldaţii fără nasu ri. Atunci începea devastarea geamurilor vecin e& tinichelele de coada lui "amurache... 0u toate astea& părinţii erau încântaţi. 1l îm#răcaseră pe Tecuţă cu haine de căpitan 'ii cumpăraseră o sa#ie de tinichea. *ar când îl între#ai: 0um te cheamă2) el răspundea scurt: Don căpitan Teacă!) #a teatru 0âtă zarvă 'i cât tără#oi pentru un lucru de nimic! 0oana 0aliopi susţinea să meargă la teatru& iar +o' Teacă nu vroia cu nici un preţ. / a urma urmii& strigă +o' Te acă& nu merg eu la pararame dalea un de -oacă ţivilii! A re să mănveţe ei pă mine& ori eu pă ei2 0e 'tie ţivilu2
description
traduceri de texte
Transcript of bacalbasa traductions
Cine e Mo Teac
Bacalbaa, Anton- Mo Teac; Din viaa militar , Editura Junimea, Iai, 1989
Cine e Mo Teac?
Adevrat copil nzdrvan! Din pricina lui nu se puteau odihni cinci mahalale. Nu era zi de la Dumnezeu n care prinii s nu se pomeneasc acas cu vreo plngere: Tecu a spart capul fetei mele! Tecu mi-a spart un geam! Tecu a legat o tinichea de coada lui Samurache! Tecu mi-a omort un porumbel cu o piatr!"
i toate boclucurile astea se sprgeau n capul prinilor, care erau nevoii s plteasc cu bani nebuniile odraslei lor. Alteori, lucrul era i mai grav; proprietarul venea i spunea: Domnule Teac, eu nu pot s v mai dau casa din pricina biatului dumneavoastr; mi-am aprins paie-n cap cu mahalaua! Iar prinii trebuiau s se mute, c n-aveau ncotro.
Drept vorbind, ns, vina nu era numai a micului Tecu, care, firete, la apte ani nu putea s fie neleptul Solomon. Mai erau vinovai i prinii: le intrase-n cap c Tecu al lor are apucturi militreti i-l lsau s fac tot ce-i trsnea prin cap, numai s nu-i dezmint viitorul. Pentru c, vorba domnului Teac: Tot omul se nate cu croiala lui; eu nc de mic ddeam semne c-am s fiu senator; mi spune doica p care am avutr-o acas c puteai s dai cu tunul i nu m-ai fi deteptat cnd apucam s adorm!
Aa i cu Tecu. Toat dragostea lui de copil era s se joace de-a soldaii. La Anul Nou, la ziua lui, la toate zilele mari nu cerea dect jucrii soldeti:
Tat, mie s-mi iei o puc! S-mi iei un tambur-major! Cumpr-mi o cutie cu soldai...
i peste trei zile, jucriile ajungeau ferfeli: de puc rmnea numai eava, tamburul ajungea fr cciul, soldaii fr nasuri. Atunci ncepea devastarea geamurilor vecine, tinichelele de coada lui Samurache...
Cu toate astea, prinii erau ncntai. l mbrcaser pe Tecu cu haine de cpitan i-i cumpraser o sabie de tinichea. Iar cnd l ntrebai: Cum te cheam? el rspundea scurt: Don cpitan Teac!
La teatru
Ct zarv i ct trboi pentru un lucru de nimic! Coana Caliopi susinea s mearg la teatru, iar Mo Teac nu vroia cu nici un pre.
La urma urmii, strig Mo Teac, nu merg eu la pararame d-alea unde joac ivilii! Are s m-nvee ei p mine, ori eu p ei? Ce tie ivilu?
Nu s poate, Tecuor drag. Merge toat lumea, i tocmai tu s lipseti? Ai s vezi ce frumos o s fie! Vine i colonelu.
n sfrit, Mo Teac se-nduplec i pleac amndoi.
La ua teatrului li se-ntmpl ns un mic accident: uierii de la control l apuc de bilet.
Ce bilet, rcane? Eu sunt ofier, nu sunt grad inferior! Numa gradele inferioare iese n ora cu bilet de voie.
Foarte bine, dar aici e teatru.
Ei i? Nu m-nva tu p mine! Am mai vzut eu pararame de-astea!
Dup mult ciorovial, Mo Teac primi s cumpere un bilet i jumtate: militarii i copiii pltesc numai jumtate.
Se aezar n stalu-nti. Orchestra cnta. Cpitanul privi n toate prile i se declar foarte nemulumit.
Mai nti, dobitocu la cu bu-n mn nu-mi place: prostete meliia. n loc s cnte i el, d din mn. Pe urm, alinierea nu-i bine deloc i nu vd gornitii! S cunoate c suntr ivili!
LIBERDin ce n ce se stingea zgomotul cazrmii. O dat cusoarele, care se culcase dup un deal, toat viaa cazrmii se potolea. Din cnd n cnd , cte un soldat ntrziat pe afar intra repede pe scrile de la u, n dreptul creia santinela se mica n dreapta i la stnga. Sus, la ferestrele luminate, se artau, trecnd repede, soldai care se urcau pe paturi ca s cotrbiasc prin raniele nirate pe polii,iumbreledispreau, din ce n ce mai puine. n curtea ntins, un maidan imens pe malul Dunrii, tcere.De departe vuia zgomotul oraului ca o oapt uria, confuz,i se auzea arare o not strns de gt de la lutarii berriei vecine. Pe ap, pustiu; catartele nemicate se-ntunecau mereu n ceaa ce se ntindea, amestecnd n noapte apa cu aerul,ca o mare de gaz ce stpnea peste tot.
Cprarul Alexandru Vintileanu se plimba singur prin curte (...).Mai avea noaptea asta! Dup trei ani de otire, avea s se libereze mine, s lepede n sfrit haina care-l strngea, s reintre n viaa liber.Privind la undele linitite, care de-abiase zugrveau pe ap cnd trecea prin ele o raz de lumin, i amintea acuma tot ce trise el din copilrie i pn azi. Se revedea, cu zece ani n urm, copil n casa printeasc, lng un tat care-l iubea, cci de mam nu-i mai aducea aminte. Ea fusese pentru el ca o figur ce i se arta-n vis, lund diferite formecnd nalt i brun, cnd slab, blond, plin de duiooe.O pierduse cnd el n-avea dect apte ani, i de-abia dac-i putea reconstitui icoana dup un portret vechi pe care-l vzuse n fruntea albumului...Ce-i rmsese din toat copilria? Cteva amintiri vagi, nici triste, nici vesele, care se pierdeau n noaptea vremii, aci un prieten cu care se jucase, aci o servitoare care-i spunea basme de care nu-i mai aducea aminte dect n fii desperecheate...ncolo o banalitate ce nu se putuse ncrusta n memorie.
