GHID PENTRU REZOLVAREA CERINŢELORSUBIECTULUI LA PROBA A. de competenţe A BACALAUREATULUI 2011

Structura probeiSubiectul de examen conţine un text suport cu următoarele caracteristici:• acoperă o gamă cât mai variată de tipuri de texte care să stimuleze interesul pentru lectură;• are un caracter autentic, posibil a fi întâlnit în viaţa de zi cu zi;• constituie un decupaj semnificativ si de sine stătător, de 160-230 de cuvinte (cu o marjă de 5-10%, reprezentând intervalul necesar înţelegerii mesajului textului), suficient pentru îndeplinirea cerinţelor de evaluare formulate;• se înscrie în reperele precizate de programa de examen si de curriculumul naţional;• este text literar sau nonliterar, “la prima vedere”: de ex.

texte literare: proză, poezie, dramaturgie; texte nonliterare, memorialistice, epistolare, jurnalistice, juridic-administrative, ştiinţifice, argumentative, mesaje din domeniul audio-vizualului

Textul suport este însoţit de itemi semiobiectivi de tip întrebare structurată, cu referire atât la situaţia de comunicare, cât si la tema/ mesajul textului dat.

Competenţe de evaluat

În cadrul probei A se evaluează următoarele competenţe:- înţelegerea textului- exprimarea si argumentarea unui punct de vedere- organizarea discursului- adaptarea la situaţia de comunicare- utilizarea limbii literare

Nivelurile de competenţă sunt descrise în Grila descriptorilor competenţei de comunicare orală în limba română, prin descriptori calitativi, organizaţi în mod progresiv care permit evaluarea globală, adecvată scopului criterial al evaluării competenţelor lingvistice. (vezi la finele documentului)

Lista cu cerinţe generale/ itemi pentru evaluarea prin proba orală (folosită ca bază pentru cerinţele specifice care vor însoţi textul literar sau nonliterar, la prima vedere, de pe biletul pe care

îl extrage candidatul în faţa comisiei de examinare)

1.PRIMul set de ÎNTREBĂRI DE PE BILET VIZEAZĂ cerinţa: a.Identificarea emi ţă torului / receptorului ( ş i a contextului)

identificarea emiţătorului şi/ sau prezentarea ipostazei/ ipostazelor acestuia; Emiţător: în comunicare, cel care emite mesajul, către destinatar, prin intermediul

unui canal (oral/scris) şi al unui cod (verbal= limba română; *poate fi însoţit de

elemente nonverbale-mimică, gesturi; sau de !!elemente paraverbale ale comunicării –accent, intonaţie, pauză: în scris, ele sunt indicate prin semnele de punctuaţie)

Ipostaza emiţătorului în comunicare:1.obiectivă-în textul ştiinţific (la nivel lexico-gramatical se utilizează pluralul auctorial=pers I pl la pronume şi verbe; se utilizează formele reflexive şi impersonale ale verbelor; se utilizează diateza pasivă; )2.neutră -în textul oficial-administrativ (la nivel lexico-gramatical lipsesc toate mărcile subiectivităţii : pronumele de pers I, verbele la pers I, verbele subiective) este preferat enunţul cu predicat la diateza pasivă/ pasiv reflexivă sau cu verb impersonal; domină modurile impersonale şi nepredicative: infinitiv, supin; persoana pronominală care domină este a III-a )3.subiectivă- în textul memorialistic, în jurnal, scrisori sau pagini

autobiografice, text eseistic sau epistolar; -în textul jurnalistic care NU este ,,ştire”(obligatoriu obiectivă): interviu, articol de tip eseistic etc.;-în discursurile de tip oral (cuvânt, alocuţiune,cuvântare ,expozeu etc.);-în eseu.MĂRCILE SUBIECTIVITĂŢII în textul nonliterar ( ex de mai sus, de sub 3):

Persoana I la pronume şi verbe verbe subiective( a vrea, a auzi, a vedea, a se vedea etc) şi

de opinie(a crede, a considera, a-i părea etc) ;verbe cognitive ( a şti, a cunoaşte etc)

există interjecţii apar formele de dativ etic sau posesiv ale pronumelor apar substantivele în vocativ apare imperativul verbelor lexicul este bogat, variat(termeni culţi,ştiinţifici,

neologici+regionali+populari+arhaici+jargon+argou etc, nu neapărat în această combinaţie!!)

cuvintele pot fi folosite în sens figurat, e cultivată sinonimia, uneori omonimia ca sursă de ambiguitate

registrul vorbirii poate fi cel : cult,oficial/ limbă literară; cel standard/limbă literară, sau cel colocvial/oral, specific limbii vorbite(oralităţii);

pot exista figuri de stil ( nu neapărat cele ,,vizibile”, precum epitete, comparaţii, antiteze etc. Atenţie la inversiuni, enumeraţii, repetiţii, la exclamaţii, în general la figurile de insistenţă şi la cele retorice, de construcţie, de topică)

identificarea şi/ sau prezentarea referentului, a contextului în care este construit/ emis mesajul;CONTEXTUL comunicării (=când?unde? cine cu cine vorbeşte?despre ce se vorbeşte?) comunicării este revelat prin următoarele mărci:

1. datele dintre parantezele care însoţesc textul, unde sunt indicate autorul, titlul, eventual anul publicării

2.datele din textul în sine care sunt: A . indici ai spaţiului ( când vorbeşte emiţătorul?)

B. indici ai timpului(unde e plasat emiţătorul?)C.indici ai relaţiei dintre emiţător şi receptor ( cui se adresează emiţătorul? În ce relaţie se află ei_?-de egalitate/familiaritate; -de inegalitate,în sensul de rang social,statut, grad, funcţie , evidenţiată sau nu prin mărci ale politeţii.)D.indici ai referentului ( despre ce/cine se vorbeşte?)

Observaţie: uneori unele dintre aceste mărci lipsesc!!!!Deci a le identifica este o problemă de perspicacitate şi de interpretare , de deducţie !!!!Soluţii: combinăm indicii din text , cu cei dintre paranteze, care dau autorul şi titlul.

identificarea trăsăturilor stilului funcţional (sunt 4 stiluri funcţionale: ştiinţific, oficial-administrativ, publicistic, beletristic)şi/ sau comentarea perspectivei/ a atitudinii/ a punctului de vedere/ a opiniei emiţătorului;

1.DACĂ emiţătorul e neutru, în textul aparţinând stilului oficial-administrativ, NU I SE POATE DETERMINA OPINIA, ATITUDINEA etc.

2.DACĂ e OBIECTIV, de obicei în textul aparţinând stilului ştiinţific, OPINIA, ATITUDINEA etc POATE FI DEDUSĂ, fiindcă textul ştiinţific este obligatoriu din domeniul istoriei literare, al criticii literare, al eseului pe teme de istoria culturii etc.DECI:

Pasul I:Afirmăm că emiţătorul (autorul) este obiectiv faţă de obiectul de studiu al cercetării sale, dar că( în ştiinţele umaniste) autorul interpretează ,,faptele cercetate”( acestea fiind :opera unui scriitor;o personalitate literară/ istorică; un curent literar/ cultural etc)Pasul II: Observăm că interpretarea este întotdeauna subiectivă, personală şi se bazează pe opiniile proprii ale acelui autor/emiţător, OPINII care SUNT ÎNTOTDEAUNA ARGUMENTATE Pasul III: Identificăm şi/sau comentăm perspectiva/ atitudinea/opinia emiţătorului, PRIN INDICAREA MĂRCILOR ARGUMENTĂRII ,pe care acesta le foloseşte.

identificarea scopului comunic ă rii şi a particularităţilor relaţiei emiţător-receptor.

Particularităţile relaţiei emiţător-receptor sunt prezentate la punctul anterior

SCOPUL COMUNICĂRII poate fi :

1. INFORMATIV (pur): în ştiri/ texte jurnalistice, în prezentări de filme din ghiduri TV sau de cinema , în texte aparţinînd stilului oficial-administrativ.

2.INFORMATIV ŞI PERSUASIV (=de a convinge)-în reclame, în prezentări de carte, în texte ştiinţifice de tip argumentativ / eseistic. Atenţie!!!!mijloacele persuasiunii diferă într-o reclamă (jocul de cuvinte, umorul etc.) faţă de cele folosite într- un text ştiinţific(argumentarea)

3. EMOTIV (=să impresioneze, să emoţioneze), apelează la sentimentele receptorului, sunt utilizate figuri de stil, sensul figurat al termenilor etc.Exprimarea e nuanţată( în compunerile cu destinaţie orală:cuvânt, discurs etc.; în texte epistolare-scrisori; în jurnal, în texte memorialistice etc.)

b. identificarea tipului de text (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ) şi a unor elemente de structură şi de compoziţie (particularităţi ale organizării textuale, convenţii specifice, tehnici şi structuri argumentative, conectori, dispunerea ideilor şi a paragrafelor etc.);

Tipuri de texte: Textul narativ (non)ficţional particularităţi ale organizării textuale ; convenţii specifice:

autorul/ emiţătorul/ ,,vocea” narativă prezintă o succesiune de (cel puţin 2 )fapte, evenimente, întâmplări ;

faptele sunt ordonate cronologic / cauzal (succesiune cauză-efect); la întâmplări iau parte persoane/ personaje; există o ancorare în spaţiu şi timp a întâmplărilor(timpul acţiunii) şi o desfăşurare a lor

(timpul evenimenţial) care poate fi dedusă din succesiunea indicilor tempirali şi spaţiali; faptele pot fi RELATATE/ REZUMATE (naraţiune) sau REPREZENTATE(e implicat

dialogul, modul de realizare= scena, ex-fonciirea); nararea se poate face la pers I (subiectivă), sau la pers a III-a (obiectivă); introducerea vorbirii persoanelor/ personajelor în discursul emiţătorului poate fi: directă

(stil direct), indirectă (stil indirect), combinată ( stil indirect –liber); mai poate exista monolog interior.

La nivel MORFOLOGIC, partea de vorbire dominantă este VERBUL ; modul verbal al naraţiunii este perfectul simplu, în general sunt utilizate toate timpurile trecutului.

Textul descriptiv (non)ficţional particularităţi ale organizării textuale ; convenţii specifice:

,,vocea” care susţine discursul prezintă un ,,obiect” ( un poem, un peisaj, un tablou de natură, un portret, un interior, o stradă, un oraş, o persoană/ un personaj etc.) care este ancorat în spaţiu şi timp. !!!SPRE DEOSEBIRE de tx narativ, în descriere indicii spaţio-temporali NU SUNT ÎN SUCCESIUNE ci in simultaneitate.

,,obiectului” (d. ex.drumul, în ,,Ion”, sau un cartier bucureştean, în ,,Enigma Otiliei”) i se prezintă ,,părţile componente” ( strada Antim,case, curţi ,faţade, ferestre, casa lui moş Costache etc.) şi trăsături ale fiecăreia dintre acestea ( d.ex. case ,,puţin înalte, aproape niciuna nu avea cat superior”; ferestre ,,uriaşe în raport cu mărimea casei” etc.).

,,ordinea” prezentării amănuntelor, detaliilor poate fi: -din prim-plan(strada care părea cufundată în somn) spre planul general (cartierul în ansamblu) sau invers, de la panoramă spre amănunte ; de la apropiat la depărtare/ invers; de sus în jos sau de jos în sus, în funcţie de perspectiva ,,ochiului” care ,, vede” acest obiect (în al doilea exemplul dat, perspectiva personajului-martor, Felix, dublată de ochiul ,,estet” al autorului)

descrierea poate fi subiectivă/ obiectivă, în funcţie de perspectiva ,,ochiului” care ,, vede”; în descrierea subiectivă, există MĂRCILE SUBIECTIVITĂŢII (vezi mai sus) în discursul emiţătorului şi domină imaginile artistice/ figurile de stil.

în descrierea obiectivă-de tip ştiinţific-se foloseşte sensul propriu, specific disciplinei, al termenilor.(d. ex. când e descris/ comentat un poem de către un critic literar, acelui poem i se vor pune în discuţie ,,compoziţia”, structura ,,prozodică”, ,,limbajul poetic”, ,,ideile”, ,,mijloacele artistice” etc- toate aceste elemente ale poemului descris fiind obiective; subiective, aici, sunt interpretarea poemului şi aprecierea pozitivă sau negativă a valorii artistice a poeziei, de către cercetător).

La nivel morfologic, domină substantivele şi adjectivele; verbul este la imperfect(timpul descrierii)

Atenţie! Textul decsriptiv poate fi de sine stătător, sau poate fi o secvenţă descriptivă dintr-un alt text (epic/ dramatic etc) aşa ca în exemplele date.

Textul epistolar/ corespondenţa: scrisorile, tipurile de scrisori , biletul, invitaţia etc.

particularităţi ale organizării textuale: formula de introducere/de încheiere+ data şi locul redactării-în dreapta, sus; PS-ul -jos

convenţii specifice în formulele de adresare: în srisorile formale+mărci ale respectului, politeţii; în cele informale+ mărci ale familiarităţii, afectivităţii;

Textul cu destinaţie orală: cuvântul, disertaţia,alocuţiunea, toastul,discursul etc.

particularităţi ale organizării textuale: monolog adresat; formule de adresare;mărcile persoanei a II-a, pronumele de politeţe(marcă a respectului faţă de auditoriu);

limbaj solemn, oficial sunt permise figuri de stil abundenţă de mărci ale retorismului (figuri retorice-exclamaţii,

interogaţii; imperativul verbelor, substantivele în vocativ;)

Textul informativ (apare de obicei în mass-media): textul utilitar-(cartea de bucate, Pagini Aurii , Mersul trenurilor etc) ; buletinul informativ (propagă în masă informaţii legate de subiecte de interes public- d.ex Ghidul admiterii în instituţiile de învăţământ superior în 2009) ;raportul (aduce la cunoştinţa publicului larg diverse probleme legate de buna/proasta funcţionare a instituţiilor publice, organisme, etc- d.ex. ,,Raport despre starea învăţământului”- al comisiei Tismăneanu) ; ( de tip juridic/oficial-administrativ) :textul de lege, regulamentul, actele normative/legislative (d.ex. ,,Legea Învăţământului”)

particularităţi ale organizării textuale : capitole numerotate , puncte, paragrafe= organizare riguroasă ;sintactic se utilizează clişeele topice/ formulele standardizate (ca în cerere, CV etc).

convenţii specifice:- ,,vorbirea” e impersonală-emiţătorul e neutru (vezi mai sus); -exprimarea e standardizată; -se foloseşte exclusiv sensul propriu al cuvintelor; vocabular uzual/standard (pt. accesibilitate)-se evită omonimia, sinonimia, polisemia pentru că mesajul trebuie -să fie clar (fără ambiguităţi); -se respectă normele limbii române la toate nivelurile

Textul argumentativ:Aici elevul are de identificat ,într-un text ,ceea ce, de obicei, aplică, atunci când redacează subiectul II, la proba scrisă:

convenţii specifice : are ipoteză, argumentare, sinteză (concluzie) sunt folosite tehnici şi structuri argumentative, conectori de text dispunerea ideilor şi a paragrafelor se face prin alineat nou

c.Identificarea unor elemente de referinţă ale conţinutului de idei al textului,implicite sau explicit formulate (idei, argumente, contraargumente, fapte, opinii/ sugestii).

Pentru acest tip de cerinţă nu e nevoie de o ştiinţă specială, ci de inteligenţă, de lectură atentă a textului de pe bilet şi de toate competenţele de vorbitor nativ de limbă română care , după 12 ani de studiu al limbii şi literaturii române şi după 18 ani de vorbire/ exprimare în această limbă, poate să sesizeze în mod adecvat mesajul (explicit sau implicit) al unui text !

A doua ÎNTREBARE DE PE BILET VIZEAZĂ cerinţa:Construirea unei interpretări/ exprimarea argumentată a unui punct devedere

prezentarea cauzei/ a motivului care determină atitudinea personajelor/ a punctului de vedere al autorului;discriminarea între fapte şi opinii, identificate într-un text dat;analiza argumentelor şi/ sau a contraargumentelor identificate în textul dat;compararea unor fapte/ opinii/ argumente identificate într-un text, pe baza unor relaţii de tipul asemănare-deosebire/ puncte covergente-puncte divergente/ obiectiv-subiectiv/ perimat-modern/ eficient-ineficient, generalparticular etc.;formularea unei înţelegeri globale: prezentarea mesajului unui text/ a semnificaţiei mesajului/ exprimarea argumentată a unui punct de vedere personal asupra mesajului identificat în textul dat;construirea unei interpretări: comentarea unor informaţii/ fapte/ idei/ atitudini/ puncte de vedere identificate în text, pe baza cunoştinţelor şi a convingerilor personale;susţinerea sau combaterea unui argument/ a unui punct de vedere/ a unei idei/ a unei atitudini identificate într-un text dat;formularea/ reformularea unei ipoteze şi/ sau a unei concluzii, pe baza faptelor prezentate în text;a autorului, a unei informaţii/ a faptelor/ a opiniilor prezentate în textul dat;formularea unui raţionament care să susţină o concluzie personală, pe baza corelării a două informaţii din text sau a corelării informaţiei din text cu date din afara acestuia/ din alte surse;emiterea unei judecăţi de valoare asupra unei informaţii/ a unei idei/ a mesajului unui text, pe baza valorilor şi a convingerilor personale.

Pentru acest tip de cerinţă e nevoie ca elevul să deţină minimele ,,tehnici” de argumentare orală a opiniei, în faţa comisiei de bacalaureat, astfel încât să nu fie confuz, să nu se contrazică în argumente, să nu emită nonsensuri , să nu facă digresiuni, să nu se abată de la subiect

,,Secretul” răspunsului cu succes la acest tip de întrebare este ca elevul SĂ GÂNDEASCĂ la ceea ce îi propune textul, SĂ AIBĂ O OPINIE, ARGUMENTATĂ, sinceră, SUSŢINUTĂ CU EXEMPLE. Acestea (exemplele) vor fi din experienţa de viaţă personală, sau, după caz, din literatură ,ori din temele de istoria culturii studiate în liceu ( fundamentele culturii române; latinitate şi dacism; România între Orient şi Occident etc.) ,în funcţie de subiectul pus în discuţie pe bilet.!!!

RECOMANDARE: ASCULTAŢI ACTIV ÎNTREBĂRILE COMISIEI, ÎNŢELEGEŢI-LE, COLABORAŢI, RĂSPUNDEŢI CÂND SUNTEŢI ÎNTREBAŢI! NU ZÂMBIŢI EXCESIV, DAR NICI NU FIŢI CRISPAŢI, ÎNCRUNTAŢI! FIŢI VOI ÎNŞIVĂ!COMISIA PUNE ÎNTREBĂRI PENTRU A VĂ AJUTA.DACĂ NU COLABORAŢI ŞI VĂ ÎNCHIDEŢI IN MUŢENIE,PROFESORUL NU ARE CUM SĂ VĂ EVALUEZE JUST!

Precizări privind evaluarea probeiInstrumentul normativ al evaluării competenţelor lingvistice de comunicare orală esteGrila descriptorilor competenţei de comunicare orală în limba română http://subiecte2011.edu.ro/bacalaureat/Modele_de_subiecte/Certificare_competente/, pe baza căreia se evaluează proba.

Modele:

Proba A Model

Examenul naţional de bacalaureat 2011Proba A

MODEL 1Conformarea faţă de un model elaborat de o cultură nu se rezumă la învesmântarea formelor umane, ci împrumută si aspectul unor intervenţii directe. Tatuajele sau inciziile, alungirile craniului sau modificările danturii, machiajele ceremoniale si mutilările religioase, tunsorile sau coafurile cu semnificaţii riguroase sunt numai câteva dintre modalităţile de a acţiona asupra corpului cu scopul de a-l remodela. Aceste intervenţii nu sunt motivate numai de o estetică corporală consacrată de tradiţiile locale. În toate civilizaţiile, corpul este considerat suport al forţei vitale, al sufletului, si devine, din această cauză, obiectul unor interpretări mitice. Tehnicile de „prefacere” a aspectului vizibil al persoanei au, de cele mai multe ori, menirea de a corecta formele, de a le oferi semnificaţiile profunde precizate de mit. Mărcile corporale, cu funcţii magice sau religioase, nu au numai rostul de a proteja, de a ne neutraliza orice acţiune malefică orientată împotriva persoanei, ci constituie adevărate sisteme de semne care compun aproape un limbaj. Ca orice limbaj, nici acesta nu are sens decât în interiorul convenţiilor care l-au fixat si l-au admis. (Silviu Angelescu, Portretul literar)

[Citeste cu voce tare textul.]1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textuldat:

a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?b. Cărui stil funcţional îi aparŃine textul de mai sus? Motivează-ţi răspunsul.c. Ce elemente de conţinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?2.Care este opinia ta despre impactul modelului asupra unei culturi? Susţine, cu argumente, opiniaprezentată.

MODEL 2

- Citiţi mult?- Câteodată mai mult, câteodată mai puţin.- Dar, asa în mijlociu...- Hm! Cam opt, nouă ore pe zi.- Opt, nouă ore pe zi?- Da.Fata îl privi uimită, ca pe un lucru rar. Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că sunt oameni care citesc până la zece ore pe fiecare zi. Credea că povestile astea nu se petrec decât prin romane. Era, de altfel, o observatoare foarte slabă si niciodată nu si-ar fi putut da seama ce se petrece în afară de mediul ei.Băiatul plecă ochii în jos, înrosindu-se până în rădăcina urechilor. Apoi, ca să se dezvinovăţească:- Bine, dar nu citesc întruna. Mai scriu, mai lucrez la entomologie*, mai traduc... Apoi, am colecţie de pietre, ierbar... mă ocup si cu chimia.Vorbea repede, neluându-si ochii din vârful sandalelor, ca si cum s-ar fi lepădat de o greseală făptuită în nestiinţă.

Fata îl privea mereu, lunecându-si ochii pe faţa arsă de soare si pătată cu cosi stârpiţi de nerăbdarea aceea necăjită caracteristică adolescenţilor, care din orisice neam si-ar trage viaţa si în orisice mediu si-ar trăi zilele, în fundul sufletelor lor, doresc întotdeauna să placă.(Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)

*Entomologie – s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor[Citeste cu voce tare textul.]

1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textuldat:a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?b. Ce elemente de conţinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?c. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţirăspunsul.2. Care este opinia ta despre rolul lecturii în viaţa unui adolescent? Susţine, cu argumente, opiniaprezentată..

MULTE ,,SUCCESURI!”