66

magazin istoric

HANATUL TÃTAR DIN CRIMEEATASIN GEMIL

Încheiem aici incursiunea în istoria Crimeii în vremea când a foststãpânitã de tãtari (Magazin istoric, nr. 5, 6/2014). La 8 aprilie 1783,þarina Ecaterina a II-a proclama anexarea peninsulei, ceea ce marcasfârºitul Hanatului Crimeii; nu ºi al istoriei tãtarilor de acolo.

Armura hanuluiSahib Ghiray al II-lea

Þarina Ecaterina a II-a ºi anexiunea ei din 1783: Crimeea

Pânã cãtre jumãtatea secolului al XVI-lea, mai precis pânã la domnia hanului SahibGhiray (1532-1551), structura de stat crimeeanã a fost aproape identicã cu cea din Hoarda deAur. Domnia lui Sahib Ghiray a coincis cu perioada de apogeu a statului otoman, aflat atuncisub conducerea lui Süleyman Magnificul (1520-1566). Sahib Ghiray a cunoscut bine sistemulotoman, în cei opt ani cât a trãit în Istanbul, dupã ce ocupase tronul din Kazan (1521-1524). Elera un admirator sincer al sultanului otoman. Ajuns pe tronul Crimeii cu ajutorul acestuia,Sahib Ghiray a promovat reforme structurale, menite sã ducã la formarea unui stat centralizatdupã modelul otoman. Sahib Ghiray nu a reuºit sã atingã acest obiectiv, dar a înlesnit creºtereainfluenþei otomane în Crimeea. Au mai fost ºi alþi hani, ca renumitul han-cãrturar Gazi Ghiray-Bora (1588-1608), care au încercat sã instituie modelul autocratic otoman, recurgând inclusivla uciderea prinþilor ghiraizi rivali. Dar opoziþia coalizatã a aristocraþiei tãtare i-a fãcut peaceºti hani sã eºueze în încercarea de a cumula toatã puterea în mâinile lor. Caracterul dualist

al puterii moºtenit de Hanatul Crimeii de la Hoarda de Aur a fosto particularitate fundamentalã, care a rãmas neschimbatã pânãla sfârºit. Nici structura de stat nu a suferit modificãri esenþiale,chiar dacã au fost introduse ºi unele instituþii originale sau deinspiraþie otomanã.

67

iulie 2014

Hanul Mengli Ghiray la Curtea sultanuluiBayezid al II-lea

Noul palat al hanilor de laBagcesaray a fost construitdupã modelul celui de la Top-kapî al sultanilor otomani, iarviaþa de Curte ºi activitatea decancelarie de la Bagcesaray sedesfãºurau aproape la felprecum cele din Istanbul. În-tr-o oarecare mãsurã a fost pre-luat în hanat ºi sistemul fun-ciar al feudei condiþionate (ti-mar), care a constituit coloanavertebralã a statului otoman.Dar sistemul soyurgal al feu-dei ereditare, moºtenit de laHoarda de Aur, a rãmas pre-cumpãnitor, chiar ºi în a douajumãtate a secolului al XVIII-lea. Pãmântul era lucrat înparte cu þãrani tãtari ºi, în maremãsurã, cu robi strãini, luaþiprizonieri în rãzboaie, prinºiîn raiduri de pradã (ceapul) saucumpãraþi. Sistemul robilor aconstituit un sector importantal organizãrii economico-so-ciale, dar ºi militar-administra-tive a statului tãtar crimeean.Exista ºi categoria robilor destat – asemãnãtoare cu siste-mul mameluc ºi otoman –,care erau recrutaþi din parteade capturi ce revenea hanului,dar ºi din tributul anual detineri pe care îl dãdeau ha-natului triburile supuse dinCaucaz. Aceºti robi erau folo-siþi în serviciile militare alehanului, îndeosebi de gardã,dar ºi în administraþie; ei sebucurau de privilegii însem-nate. Cu timpul, aceºti robis-au tatarizat ºi au formatadevãrate familii nobiliare„de spadã“. Robii care mun-ceau ºase ani în hanat eraueliberaþi.

Adunãrireprezentative

largiHanul Crimeii întruchipa

suveranitatea de stat, susþi-nutã de puterea dinasticã moº-tenitã direct de la GenghizHan. Pe tronul din Crimeea nu

se putea aºeza decât un mem-bru al dinastiei ghiraide.

Instituþia asociatului ladomnie, numitã kalgay (în tã-tarã: „cel care rãmâne“), a fostcreatã în 1484, cu prilejulcampaniei împotriva Moldo-vei. O asemenea instituþie eranecunoscutã atât în Hoarda deAur, cât ºi în sistemul de statotoman. În 1581, a fost înfiin-þatã ºi a doua instituþie a aso-ciatului-succesor, nureddin(dupã numele ºefului de tribnogai care îl crescuse peprinþul numit cel dintâi înaceastã funcþie), tot cu prilejulunei campanii militare, deaceastã datã în Iran. Kalgay-ul ºi nureddinul erau desem-naþi dintre fiii sau fraþii ha-nului aflat pe tron. Reºedinþaprimului se afla în oraºulAkmescit (azi, Simferopol), iara celuilalt era în Kachiseray,dar ºi în alte locuri. Kalgayulºi nureddinul aveau pro-priile palate, divanuri, demni-tari, curteni ºi oºteni, dreptulde a întreþine relaþii externe,fiind practic hani mai mici.Ei erau membri de drept aidivanului hanului ºi aveausub comandã însemnate forþemilitare, în primul rând pecele ale nogailor din stepã.

Divanul sauconsiliul ha-nului întruneaputerea execu-tivã ºi pe ceajudecãtoreascãºi în micã mã-surã pe cea le-gislativã. Acestdivan era for-mat din prinþiighiraizi aflaþi înfuncþii (kalgay,nureddin ºi ceitrei seraskeri),muftiul, ºefulkarachi-beylor(Magazin isto-ric, nr. 6/2014),muftiul, înalþidemnitari de la

Curte, kadiul de Bagcesarayºi ºeful kadiilor (judecãtori),kazaskerul (acesta din urmãsupraveghea legalitatea ho-tãrârilor luate). Divanul eraconvocat în anumite zile alesãptãmânii ºi se ocupa de so-luþionarea problemelor cu-rente, inclusiv judecarea pri-cinilor ajunse la instanþa su-premã. În acest divan un rolimportant revenea mareluiaga (ulug aga), care era echi-valentul marelui vizir oto-man. Hotãrârile majore – suc-cesiunea la tron, încheierea detratate internaþionale, porni-rea unei mari campanii mi-litare, schimbarea unei legiimportante etc. – erau adop-tate în adunãri reprezentativelargi (kurultay). La asemeneaadunãri participau, alãturi dehanul în funcþie, membrii di-nastiei aflaþi atunci în Cri-meea, reprezentanþii pãturiide cãrturari (ulema), ºefii declanuri însoþiþi de apropi-aþii lor (emeldeº sau sîrdaº),înalþi demnitari din aparatulde stat º.a.

Cinci milioanede locuitori

Hanul organiza sãptãmâ-nal, dupã slujba de vineri, un

68

magazin istoric

ªcoalã islamicã pentru copii

soi de divan popular,în care asculta cu luareaminte problemeleoamenilor de rând.Ambasadorul polonMartin Bronewski,care a petrecut zeceluni în Crimeea, în1578, cu scopul de a seinforma, raporta rege-lui sãu: „atunci cândse aflã în faþa jude-cãtorului sau a hanu-lui, tãtarii ºi strãinii dinpãtura de jos se simt pedeplin în largul lor, spunân-du-ºi fãrã nicio reþinere ne-cazurile ºi plângerile. Hanulîi ascultã cu atenþie ºi ia ho-tãrârea imediat“. Tribunaleledin Hanatul Crimeii judecauatât pe baza legislaþiei isla-mice, cât ºi a celei tradiþionaletãtare. „Am petrecut zece luniîn mijlocul lor [al tãtarilor –T.G.] mãrturisea Martin Bro-newski , dar nu am aflat ºi nuam vãzut cã au sãvârºit crime.În toatã aceastã perioadã, nuam fost martor la vreo faptãde încãlcare a legilor ºi nici laminciuni, înºelãciuni, calom-nii sau intrigi... Ei nu se temde hoþi, pentru cã nu ºtiu ceeste hoþia“.

În salonul de primiri de lapalatul Bagcesaray erau orga-nizate, cu ocazii festive ºi laprimirea ambasadorilor strã-ini, ceremonii oficiale, la careparticipau prinþi, reprezen-tanþii cãrturarilor, ºefi de cla-nuri, înalþi demnitari º.a. Încadrul acestor acþiuni proto-colare, numite „înfãþiºare“(körünüº), fiecare participantîºi ºtia precis locul ºi rolul. Deregulã, ele erau urmate demese festive oferite de cãtrehan, locul la masã (joasã) alfiecãrui invitat fiind dinaintefixat. Poziþia cãrturarilor înierarhia oficialã tãtarã eraimediat dupã cea a membrilordinastiei ghiraide.

Hanul Crimeii era tratat decãtre sultanul otoman nu ca

un vasal, ci ca un adevãrataliat. La întâlnire, sultanul îlîntâmpina pe han în picioare,îl îmbrãþiºa numindu-l „fratelemeu“ ºi îl aºeza pe un scaunanume pregãtit la dreaptatronului sãu. Toþi cei prezenþila primire, inclusiv marelevizir, stãteau în picioare. Ha-natul nu plãtea nicio darePorþii; dimpotrivã, primea sti-pendii militare importante dinpartea ei. La 24 noiembrie1764, ambasadorul Franþei laIstanbul scria: „Un han tãtarnu este tratat aici cu mai pu-þinã consideraþie decât un su-veran independent“.

Hanatul Crimeii era împãr-þit în provincii denumite kay-makamlîk, conduse de un kay-makam (guvernator), cãrora leerau subordonate regiuniledenumite kadîlîk (kaza), con-duse de un kadî, care aveaputerea judecãtoreascã ºi ad-ministrativã, la fel ca în Impe-riul Otoman. Existau ºi celetrei regiuni cvasiautonome alenogailor din afara peninsulei.Potrivit recensãmântului din1740, în Hanatul din Crimeeaexistau atunci ºase kayma-kamlîkuri ºi 48 kadîlîkuri; treikazale se aflau sub ad-ministraþie otomanã, în san-geacul Kefe (Caffa). Hanatulavea ºi multe oraºe, vechi ºinoi, al cãror numãr depãºeadesigur numãrul reºedinþelorde kaza (48). Ele se bucuraude autonomie administrativã

ºi libertate spiritua-lã. Potrivit consululuiFranþei la Bagcesaray,Baron de Tott, la ju-mãtatea secolului alXVIII-lea, întreagapopulaþie a Hanatuluidin Crimeea ar fi fostde cinci milioane delocuitori (alte surse oestimeazã la trei mi-lioane), din care circa1,5 milioane se credecã trãiau în peninsulapropriu-zisã.

Iute ca vântulde dimineaþã

Armata Hanatului din Cri-meea a continuat moºtenireaHoardei de Aur, fiind o forþãredutabilã, în mãsurã sãinfluenþeze evoluþia situaþieipolitico-militare din rãsãritulEuropei ºi din regiunea cau-cazo-iranianã. Potrivit esti-mãrilor realiste, oastea Hana-tului din Crimeea nu a fostniciodatã mai mare de 80.000ostaºi. Cifrele exagerate (150-200.000) din unele surse is-torice se datoreazã în primulrând numãrului cailor de re-zervã pe care îi aducea în cam-panie fiecare oºtean tãtar (doi-trei cai). De fapt, în campaniilemari din afara hanatuluiparticipau 40-50.000 oºteni,cãci 20-30.000 ostaºi rãmâ-neau sã asigure apãrarea ha-natului, de obicei sub coman-da nureddinului. Armata tã-tarã era formatã exclusiv dincãlãreþi. Sub comanda hanu-lui se aflau ºi unitãþile de ie-niceri, puºcaºi ºi tunari (60tunuri) ai sangeacbeiului oto-man de Caffa. Aceºtia erau înjur de 2.000 ºi se deplasau încare speciale. Ordinul de che-mare în campanie se dãdea cutrei-patru sãptãmâni înainte.Patru gospodãrii erau obligatesã trimitã un oºtean înzestratºi înarmat. Fiecare oºteantrebuia sã aibã rezerve de

69

iulie 2014

Confruntare între cavaleria tãtarã ºi cea polonã

Ruinele cetãþii genoveze de la Caffa

hranã pentru trei luni,cât dura de obicei ocampanie. Hrana decampanie era compusãdin fãinã de mei prãjit,iaurt sãrat scurs, carneuscatã sau afumatã,brânzeturi uscate ºiapã. Pastrama (bastîr-ma) este un produstãtãresc. Proviziileerau puse în burdufuride piele ºi cãrate decaii de rezervã sau încãruþe anume desti-nate. De regulã, campaniilemilitare tãtare erau organi-zate cãtre sfârºitul verii, dupãrecoltã, sau în miezul iernii,când râurile ºi fluviile eraubine îngheþate. Oºteanul tãtarera echipat ºi înarmat uºor,având doar pieptar de piele,cãmaºã de zale, coif, sabie,pumnal, arc, lance scurtã ºiscut uºor. Cei care nu aveauposibilitatea acestei înzestrãriminime erau nevoiþi sã seîmprumute cu dobândã, însperanþa cã vor obþine prãzibogate. Oºteanul care sesustrãgea de la mobilizare saude la executarea ordinelor erascos în afara legii, oricineavând dreptul sã îl ucidã ºi sãîi ia familia ºi bunurile.

Tãtarii acordau o însem-nãtate prioritarã informaþiilormilitare, astfel cã erau trimisemai înainte unitãþi speciale decercetare. Traseul de urmat,numit sarkma, era dinainte ºiprecis stabilit. Marºulse fãcea în formaþie deluptã: centru ºi celedouã aripi. Hanul co-manda centrul, undeera concentratã aproa-pe jumãtate din efectiv,iar cele douã flancurise aflau sub comandakalgayului ºi, respec-tiv, a karachi-beyului.În timp ce hanul ur-mãrea obiectivul prin-cipal, cele douã flan-curi executau opera-

þiuni de anihilare, interceptareºi destructurare a apãrãrii.Rãspândirea fricii era un mij-loc eficient de paralizare ainamicului. Armata tãtarã erarenumitã prin rezistenþã ºi mo-bilitate. Cronicile otomanecomparã iuþeala oºtirii tãtarecu „vântul de dimineaþã“. Înluptã era aplicatã tactica hãr-þuirii, întoarcerii prin surprin-dere ºi a învãluirii inamicului.În apãrare, tãtarii formau rapido adevãratã fortãreaþã din careînlãnþuite, tunuri ºi bagaje,numitã küren, tacticã preluatãcu mult folos ºi în Europa, subdenumirea de wagenburg.

Grânaral IstanbululuiViaþa economicã ºi socialã

a Hanatului din Crimeea erapreponderent ruralã, mai binezis era bazatã pe creºtereaanimalelor ºi pe agriculturã.

Dacã în primele secole,adicã în secolele XV-XVI, crescãtorii no-mazi ºi seminomazireprezentau majorita-tea, în veacurile ur-mãtoare ponderea se-dentarilor agricultori acrescut în mod sem-nificativ, nu numai înpeninsulã, ci ºi în stepadin afara ei, inclusiv înBugeac. Feudalii tãtari(mârza) deþineau cadomenii cea mai mare

parte a pãmântului, pe care îlprimeau în stãpânire ereditarã(soyurgal) sau posesiunecondiþionatã (timar) de la han,în schimbul slujbei vasalice.Dãrile plãtite de þãrani stãpâ-nilor de feude erau de o zecimedin recolta agricolã ºi de adouãzecea parte din animale;exista ºi o rentã în muncã deopt-nouã zile pe an. Toþi þã-ranii tãtari sau de alte etniierau liberi sã plece oricând depe un domeniu, ceea ce îiobliga pe mârzaci sã fie pon-deraþi în pretenþiile lor faþã deaceºtia ºi, în acelaºi timp, sãrecurgã mai mult la muncarobilor. Cãlãtorii ºi diplomaþiistrãini din secolele XVI-XVIIIatestã bogãþia ºi varietateaproduselor agricole ºi ani-maliere din hanat, care erau înmãsurã sã satisfacã nu numainevoile proprii, ci ºi pe celeale regiunii de litoral aflatesub administraþia Porþii. Mai

mult, Hanatul din Cri-meea devenise un ade-vãrat grânar al Istan-bulului, iar în vremuride lipsuri, ºi Þãrile Ro-mâne se aprovizionaucu cereale de la tãtari.Aºa de pildã, în timpulfoametei din Moldova,din 1684, „început-aua vini o mulþime detaberi de carã tãtãrãºticu mãlaiu de vândut înIeºi“, scrie cronicarulIon Neculce.

70

magazin istoric

Tãtari plecaþi în pribegie

În oraºe existau multeateliere meºteºugãreºti. Re-numitele sãbii ºi cuþite tãtã-reºti, harnaºamentele moi ºiºeile uºoare tãtãreºti eraufoarte bine apreciate în toatãEuropa. Crimeea era, totodatã,o zonã importantã pentrutranzitul internaþional de mãr-furi, mai cu seamã pe rutanord-sud. Prin porturile cri-meene de la Marea Neagrã, înprimul rând Caffa, erau cum-pãrate produse meºteºugã-reºti de metal, blãnuri, robi º.a.provenite din zonele nordice,mari cantitãþi de bumbac,mãtase, citrice, mirodenii etc.,aduse din sud.

Agresiunearuseascã

Începând cu secolul al XVI-lea, þarii ruºi au privit Crimeeanu numai ca o bazã de ataccãtre Balcani, Caucaz ºi Is-tanbul, dar ºi ca pe o grãdinãînsoritã. Atâta vreme câtunitatea de acþiune tãtaro-otomanã a fost puternicã,Rusia nu a îndrãznit sã ataceCrimeea. În secolul al XVIII-lea, în condiþiile slãbiciuniimanifeste a puterii otomano-tãtare, trupele ruseºti au în-ceput sã atace în mod repetatCrimeea, de fiecare datã pro-ducând mari distrugeri ºi

masacre. Înfrântã pe toatefronturile, Poarta a trebuit sãaccepte Pacea de la KuciukKainargi, din 1774, prin careRusia proclama independen-þa Hanatului din Crimeea.Agenþii ruºi au provocat per-manent tulburãri în hanat,astfel cã, în 1782-1783, tru-pele ruseºti comandate decneazul Grigori Potiomkin aubombardat sate ºi oraºe dinCrimeea, ucigând un marenumãr de tãtari.

La 8 aprilie 1783, Ecaterinaa II-a a proclamat anexareaCrimeii ºi transformarea eiîntr-o provincie ruseascã.Populaþia autohtonã tãtarã afost supusã sistematic repre-saliilor, pentru a o obliga sãlase locul în Crimeea coloniº-tilor slavi. În 1784, guverna-torul Gr. Potiomkin a emis oporuncã prin care cerea „iz-gonirea din peninsulã a tu-turor tãtarilor localnici dinregiunile de munte ºi câm-pie“. Pânã în anul 1800, maimult de 500.000 tãtari fuse-serã nevoiþi sã-ºi pãrãseascãlocurile de baºtinã, pentru ase refugia între graniþele oto-mane, inclusiv în Dobrogea.Alþi peste 200.000 au fostizgoniþi în anii de rãzboi din1806-1812 ºi 1827-1829, iarimediat dupã Rãzboiul Cri-meii (1853-1856), au plecat

din peninsulã, conform date-lor oficiale, 192.660 tãtari. Înrealitate, numãrul acestora eramult mai mare. Pânã în anul1922, 1.800.000 tãtari au fostsiliþi sã pãrãseascã patriastrãbunã. În nopatea de 18mai 1944, din ordinul luiStalin, au fost deportaþi toþitãtarii care mai erau înCrimeea (250.000). În acelaºitimp, autoritãþile ruseºti auprocedat la distrugerea siste-maticã a monumentelor ºidocumentelor istorice tãtã-reºti din Crimeea, inclusiv acimitirelor ºi numelor locali-tãþilor.

Moºtenirea istorico-cultu-ralã tãtarã rãmâne încã foartebogatã. În 1983, UNESCO asãrbãtorit 800 de ani de lanaºterea poetului Kul Ali,fondatorul literaturii tãtareclasice. Rusia a urmãrit sãºteargã toate dovezile careatestau drepturile tãtarilor lamoºtenirea pãmânturilorstrãbune. Aceste distrugericontinuã ºi astãzi. Un cu-noscut istoric ºi analist ucrai-nean, Oleksa Haiworonski,releva recent faptul cã tãtariiau fost cei care s-au opus fermnoii invazii ruseºti în Crimeea,nu comunitatea ucraineanã deacolo, nici guvernul ºi armataucraineanã.