Taxa poştală plătită In numerar cont. aprobării Nr. 36474/1941

(pR0P H IK T A n  :A S O C IA Ţ IU N ^ „A S T H A ' BRAŞOV A pare de două ori pe săp tăm ân ă prin în g r i j i re a .Unui c o m i t e t de r e d a c ţ ie .

Ate liere le tipografiei „A stra" Tf. 1102. pagini 4 - 6 - 8 Lei 2 .

STEAG RIDICAT LA,

1838GIIBARITIU

Nr. 82

SI SFINTIT B E L U P T E L E P U R T A T E SUB C U T E L E LUT ’ D E ATÂTIA UHMASUN FRUNTE CU

2 Noemvrie 1941

MUREŞENII

J1EDACTIA SI ADMINISTRAŢIA BRAŞOV

TB-dul R E G E L E FERDINAND Nr.12 Tf. 1513Aborvamentul anual lei 2Q0. Autorităţi şi Societăţi lei 500. Anunţuri si r e c la m e după tarif.

Anul 104

Naţionalismulcuminte

de I. Bozdog

- Scriitorii şi sociologii maghiari au făcut o am ănunţită anchetă asupra stă­rilor sociale din ţara lor şi în special în ultimele 2 luni au desbătut problema unificării claselor muncitoreşti în v e ­derea marilor frământări ce aşteaptă în­treaga lor naţiune. A ncheta făcută asupra acestor stări i-a dus la constatarea una­nimă, că în momentele de faţă trebuesc rezolvate trei probleme esenţiale şi ur­gente: drepturi politice, libertate şi independenţă şi reforma agrară, pentru ca m asele muncitorilor agricoli şi in­dustriali să prezinte un bloc solid faţă de proprietatea mijlocie şi mare.

Acum, revista Erdélyi Helikon răs­punde unei alte întrebări puse de scrii- toral Tabéry Géza, care este îngrijorat de stagnarea literaturii maghiare, în care, de un an încoace, nu se mai reoglindeşte specificul ardelenesc. Azi, mai mult ca ori când, scriitorii trebue să fie preocupaţi de problema transil- vanismului. Răspunsul extrem de inte­resant şi revelator îl dă Kovács László redactorul revistei :

„Transilvania este adepta concepţiei naţionalismului cuminte. Acest naţio­nalism cere ca să nu trăim vieaţa noastră naţională în forme exterioare, în cuvinte mari, pe stradă, ci în fapte nobile pen­tru poporul şi pământul nostru, în săr­bătoriri interioare sufleteşti. Să ne des- brăcăm de patriotismul de stradă care e tot aşa de puţin convingător, ca şi când cineva accentaiază pe stradă iubirea pentru mama s a “.

Niciun moment nu trebue să uităm că Transilvania este fara în care nu numai pe-o parte a teritorului ei, ci în fieca re sat, în fiecare stradă şi chiar în f ie c a re casă se întretese vieafa a trei popoare.

Noi suntem bucuroşi că cel puţin acum, în ultimul sfert al ceasului al doisprezecelea putem auzi un glas po­tolit şi cuminte, care prin mărturisirea acestor principii înmormântează atâtea fapte despre care ar dori nici să nu se mai vorbească.

Concluzia scriitorului e : problema ardeleană este aşa dar „ca să ne trăim vieaţa noastră naţională în aşa fel, ca prin ea .să nu supărăm „naţionalismul“ celorlalţi“.

Pentru aceste principii s’a mai scris în presa minoritară dela noi înainte cu câţiva ani, când însuşi scrii­torul Tabéry era purtătorul de cuvânt al unei apropieri sincere şi totale între popoarele conlocuitoare ale Transilvaniei. Situaţia pe atunci, în acea parte a Transilvaniei, era inversă şi cei mai puţini, şi atunci, ca şi azi, ca număr formau ei m inoritatea şi pregăteau o cale pentru a îm bunătăţi, respective a înlătura o situaţie care li se părea ne­dreaptă şi jignitoare.

După schimbările din toam na tre­cută însă d-1 Tabéry şi tovarăşii D -sale de principii au fost acoperiţi cu insulte şi clasaţi ca „pontonieri“ reprezentanţi ai unei idei imposibile de realizat, şi gestul lor era socotit aproape de tră­dare a intereselor naţionale.

AVRAM IANCU

LUPTĂTOR NATIONAL

De ce s’au opus Saşii unirii

Transilvaniei cu Ungaria?de A. A. Mureştanu

Se împlinesc aproape douăsute- cincizeci de ani de când fruntaşul cro­nicar săcui Cserey, scriind în refugiul său dela Braşov istoria epocei sale, aş- ternea pe hârtie următoarele memora­bile cuv inte: Nenorocirea Transilvaniei totdeauna din ţara ungurească şi dela Unguri s ’a tras... astfel perdurăm şi ţara şi libertatea".

Toată sofistica şi inventivitatea unei anumite literaturi istorice tenden­ţioase n’a putut să dărâme marele şi vecinicul adevăr istoric că Transilvania a aparţinut întotdeauna, atât din punct de vedere econom ic, cât şi politic unei sfere de influenţe cu totul deosebite de aceea a Ungariei, având legături mai puternice cu ţările dela Sud şi Est de Carpaţi. A ceasta a fost şi cauza pentru care Transilvania, care a fost supusă în întregim e de către regii Ungariei abia în veacul al 13-lea, şi-a păstrat în totdeauna independenţa ei administra­tivă, chiar şi atunci când scaunul ei „voevodal" a fost ocupat de un mem­bru al familiei regale. Şi nu au fost rare nici conflictele războinice dintre voevozii ei şi regii Ungariei.

D ela cronicarii bizantini ştim că, pe timpul primului rege al Ungariei Ştefan — care purtase în copilărie nu­mele slav „Voie“ — Transilvania se găsea subt influenţă politică şi biseri­cească bizantină. Profesorul şi geogra­ful blăjan I. V. Rusu exprim a acest a- devăr, în Foaia pentru Minte Inimă şi Literatură (Nr. 16 din 1 8 6 2 ),astfel: „Pe când Ungaria a aşteptat tot binele şi tot viitorul său numai dela sim patia şi am iciţia apusenilor, mai ales a Pon­tificelui roman şi a împăratului Germa­niei, pe atunci Transilvania noastră căuta cu simpatie şi sperare mai mare cătră curtea [bizantină, carea şi de alt- minterea era mai aproape de dânsa, prin urmare mai influenţătoare“.

— Continuare în pag. 4 —

„ G A Z E T EPărerile lor îşiţjfac drum spre î; -

frăţirea elementelor conlocuitoare.Fiindcă vecinii noştri discută pro­

blema transilvanismului sub aspectul în­tregului teritor, noi mărturisim nestră­mutata noastră convingere despre soarta provinciei şi a neamurilor conlocuitoare în lumina faptelor celor 22 ani de civi­lizată şl cinstită punere în practică a naţionalismului adevărat, pe care-l prac­ticăm şi azi fără nicio deviere şi des­considerând orice piedeci ivite în cale.

O fi atitudinea de acum a scrii­torilor din vecini mai sinceră, o fi ea o simplă căinţă sau doară măsura dic­tată de-o cuminte prevedere şi pregă­tire pentru o nouă situaţie ?

E greu să citim în inimi. E totuşi liniştitor şi pentru noi şi pentru fraţii noştri de acolo, care au ocazia cel puţin aşa să simtă adierea unor con­cepţii şi dorinţi mai nobile.

F O I L E T O N U L

I T R A N S I L V A N I E I

Şcoală şi educaţie

Caracterele de ieriProblema educaţiei tinerimei este

din nou la ordinea zilei.Deşi ea ar trebui să fie obiect de

preocupare permanentă, cum se în­tâmplă in toate ţările de mare cultură, la noi actualitatea ei este datorită unor cauze speciale.

Deoparte este zguduirea tragică din Ianuarie trecut, de alta dorinţa re­gimului salvator de ţară de a încadra tineretul în concepţia nouă de transfor­mare radicală a hiatului.

In trecutul apropiat s’au făcut ex ­perienţe educative prin cercetăşie, stră-

de 1. Mafeiuprof. univ.

jerie şi frăţiile de cruce. Unele sănă­toase, altele dezastruoase. Acum Statul porneşte la alte încercări, m enite a evita toate erorile şi rătăcirile de ieri.

Prin directivele ce le-a adus la cunoştinţa publică, Ministerul Culturii Naţionale stabileşte adevărul aşa de vechiu, că factorul determinant în edu­caţia tinerimii şcolare este profesorul însuşi. Lui i se atribuie de azi înainte toate răspunderile, sub sancţiuni severe, pen­tru buna conduită a elevilor, nu numai în şcoală, ci şi dincolo de zidurile ei.

Este cert, că fără concursul fam i-

Patffna 2 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 82— 1941

In tren, cu Părintele „Care“MMMEELeacuri băbeşti

Intr’o zi nu de mult, plimbându-mă prin târg, văzui o ţărancă vânjoa să care ducea în mână un gândac. O lighioană scârboasă de tot, lungă de 4 - 5 cm. fă r ă aripi tari, una din jivinele ce se prăsesc prin grajdurile vitelor la umezeală şi murdărie. î i petrecuse în jaru l trupului un fir ice l de iarbă uscată ş i gâza se svârcolea în el ca într’un cleşte.

— Ce fa c i cu gândacul, lele, — o întrebai ?

— Ia nişte leacuri, doamnă dragă, la o bubă.

— Cum ? gândacul ăsta îl pui pe bubă ?

— Da ?— Viu?— Nu. Mai întâi îl «suc în cuptor

şi-l pisez, apoi îl amestec cu sgripţulină şi sânge de nouă fraţi.

— Ce-i sgripţulină, lele ?— Ştii ulei de cela cu care-şi dau

doamnele pe mâni.— Şi ajută ?— Ajută da, numai decât sparge

buba.încercai sâ luminez fem eia, spunân-

du-i că poate sâ se producă infecţie punând lucruri de acestea pe răni. Pe de o parte făceam din convingere, pe de alta ca să scap nenorocitul gândac din strânsoarea acelui corset ce vedeam că nu-i era pe plac, mai ales că nici nu-i la modă acum corsetul — dar mi- a fo s t imposibil. Ea cunoştea doar leacul, îl practicase de atâtea ori, şi mergea acum la farm acie să cumpere cele trebuincioase.

Aveam acelaşi drum cu baba, de aceea intrai în vorbă mai adânc cu ea. O întrebai dacă mai ştie şi alte leacuri.

— De bană seamă răspunse. Doar nu suntem noi ţăranii aşa de proşti.

Apoi, cu’n f e l de ifo s doftoricesc, mă întrebă dacă nu cumva mă doare la inimă. Ştiam că inima Românului, adică a păturei de jos, este stomacul.

— Aşalcâte-odatălmă doare, — zisei— Atunci întră d-ta în potică şi

cere să-şi dea chicături de hopintrop ( Hoffmanstropfen) şi-ţi trece numai decât.

Mai făcurăm câţiva p iş i împreună. Văzui pe babă că-mi aruncă o privire iscoditoare. Apoi mă întrebă din nou :

— Eşti m ăritată?— Nu.— Da, a i pe cineva ?— Am rude— Nu aşa, vreau să zic, vorbeşti

ca cineva ?— Vorbesc ea ca mulţi.— Apoi treaba d-tale ce fac i, —

urmă cam du ioasă bătrâna — vreau să- ţi spun numai că de-i băga de seamă cumcă umblă şi pela altele, întră şl-ţi cumpără din potică untură de taur tur­bat şi-l atinge pe mâneca dela haină, fă r ă să bage de seamă. Apoi să vezi cum are sâ umble, după d-ta.

Ajunserăm la răscruce şi a trebuit să mă despart. Altcum cine ştie ce s fa ­turi folositoare aş mai f i putut cu ege din traista plină de înţelepciune a babei.

Ecat. Pitiş

liei profesorul nu-i în măsură să împli­nească o îndatorire atât de grea. Numai din colaborarea lor strânsa, ajutaţi şi de alţi factori ai societăţii, se* pot ob­ţine rezultate apreciabile.

Şi cum misiunea de educator este cea mai dificilă din toate îndeletnicirile omeneşti, profesorul trebuie să fie el mai întâi form at în acest spirit. Şcoala lui de pregătire sufletească nu poate fi alta decât aceea a marilor edacatori, consacraţi de către foştii elevi şi fami­liile recunoscătoare ale unei naţii.

l-ara avut şi noi în vremile tre­cute. Poate nu cu faima celor de peste hotare, dar în ori ce caz vrednici de a fi citaţi ca modele de urmat în sbuciu- mul nostru către o tot mai bună şcoală a cur act ere lor.

Transilvania — cea de ieri în deosebi — se poate mândri că a în­ţeles să se ridice — prin sforţări gene­roase — la cea mai nobilă interpretare practică a pedagogiei educative. Con­

— Părinte, în acest punct, aveţi deplina m ea aprobare!

— Găsindu-mă în faţa unui om, care văd că mă înţelege, daţi-mi voie să-mi dau pe faţă întreg gândul, ce mă preocupă de m ult!

— încrederea Sfinţiei V oastre îmi face o deosebită cinste !

— V ă mulţumesc !Iată, vreau să zic aşa : într’o ţară

înnoită din temelii, va trebui pusă pe roate atât breasla gazetărească cât şi instituţia tipografică. Cunoscând, din ne­norocire, destul de bine, superficialita­tea noastră m ultilaterală, cât şi diletan­tismul naţional incurabil, care decenii de-a-rândul a caracterizat pe atâţia leaderi din această ţară românească, mai ales politici — uşurinţă condam­nabilă, care ne-a adus în tragica strâm­toare a anilor 1940— 41, — ţin să vă fac m ărturisirea de credinţă, că va tre­bui pus capăt definitiv acestei stări de lucruri ! Scăpaţi, din fericire, de efectele deşanţatei democraţii şi găsindu-ne, mulţumită lui Dumnezeu, sub înţeleapta conducere a omului providenţial care-i Mareşalul Antonescu, — va trebui să ne supunem total ordinelor sale şi să muncim fiecare, din răsputeri, în locul unde am fost aşezaţi. Conducătorul va comanda, iar noi fără niciun murmur vom executa întocmai toate poruncile lui.

Trebue să se isprăvească pentru totdeauna cu seria de Români „geniali“ ce nu vor să înveţe nimic — fiindcă ei ştiu to t! — nici nu vor să se supună integral legilor civile, cu atât mai puţin celor morale, mult mai uşor de călcat. Anarhia şi desmăţul nu mai are de-acuţn loc nicăieri, prin urmare nici în... scri^! B a aci, mai puţin decât oriunde !

Imediat, după ce se va termina cu bine, reîntregirea neamului, o seam ă de inşi ne vom lua libertatea să facem Conducătorului un memoriu asupra pro­blemelor culturale mai de seamă, ce ating şi interesele gazetăriei şi publi­cisticei naţionale. In discuţia aceasta a noastră destul de sumară, le-aş p i ­tea rezuma cam în următoarele punefe— şi anume :

„Consiliul Superior a l Limbii Rd- mâneu va edita în condiţii tehnice op­time ; „Gramatica Lmb'n Rom âm “, aţe cărei reguli vor fi de-acum obligatorii pentru toti elevii de şcoale primare jji licee, pentru studenţii tuturor facultăţilor, pentru gazetarii şi scriitorii români, ş

La compunerea acestei gramatici oficiale vor colabora toţi profesorii cje română, scriitorii şi gazetarii, — prin reprezentanţii lor autorizaţi.

„Consiliul“ va primi orice sugestie vrednică de ţinut în seam ă de oiiunde ar veni, revizuind această carte, din' cinci în cinci ani, ea rămânând per­manent obligatorie pentru cei vizaţi.

Nicio carte, broşură, revistă, ga­zetă sau orice altă tipăritură, nu se va putea imprima decât cu stricta respectare a ortografiei şi regulelor cuprinse în gram atica oficială.

Niciun act scris, public, sau ieşit din instituţii particulare, nu poate fi redactat, decât în ortografia şi cu res­pectarea regulelor Gram aticii Oficiale.

Tipografii şi întreg personalul lor de specialitate, corectorii, revizorii, func-

cepţia herbartiană a şcoalei, de a forma car ictere religioase- '.orale — deci o concepţie profund creştină aşa cum o prefera biserica noastră — n’a avut apostoli mai credincioşi pe pământul românesc, ca tocmai aici, de aceea şi fizionomia spirituală a Transilvaniei este mai viguroasă de cât în alte părţi.

Spre aceste exem plare de elită trebue s a ş i întoarcă privirile profesorii de azi, căutând să le cunoască de a- aproape şi să culeagă din fapta lor ro­ditoare îndemnuri calde pentru opera idealistă, la care sunt chemaţi într’un moment de hotărîtoare prefaceri istorice.

In Anuarele noastre şcolare sunt destul de frecvente asem enea profiluri alese, şi reunirea lor într’un volum de către „Astra“ ar fi de netăgăduită uti­litate pentru profesorii m obilizaţi astăzi la o acţiune educativă atât de largă pentru noua îndrumare a destinului ro­mânesc.

Şi fiindcă suntem în Braşov, ale

de ü , P . B ă n u i

ţionarii de orice categorie, nu-şi pot ocupa posturile şi nu-şi pot exercita meseria, fără să aibă certificat de tre­cere a examenului de limba română, în faţa autorităţii com petente, ce o va institui „Consiliul“.

„Consiliul Sunerior al Limbiiu va avea dreptul de control al tuturor tipo­grafiilor şi caselor de editură româneşti.

Cu gazetarii şi scriitorii nu avem şi nu putem avea niciun titlu de ră­fuială. Ei se bucură şi se vor bucura şi în viitor de întreagă libertatea indivi­duală şi nicio autoritate sau tutelă din lume, nu se va atinge de personalitatea lor literară sau artistică.

Daţi-mi însă voie ca eu, Stat Român, să am tot dreptul să-i cer tipografiei respectiv casei de editură, respectarea integrală a ortografiei române oficiale, neadmiţând nicio abatere dela regulile stabilite de Areopagul suprem literar al ţării, care e „Consiliul Superior al Lim­bii Rom âne“.

— Permiteţi-mi, părinte, să vă fac observaţia, că doar în altă formă acea­stă instituţie există şi că-şi exercitează drepturile d e . .

— Dragă domnule, lăsaţi-m i încă un foarte scurt răgaz şi voi term ina! Pe urmă, am să vă chiar rog, să vă faceţi toate observaţiile, căci în princi­piile mele n’am nicio veleitate de ori­ginalitate sau întâietate, ci vreau pur şi simplu, să fiu de folos ţării şi nea­mului meu — dacă se poate !

Deci, ca încheiere : mă gândesc şi la sancţiunile ce ar fi să li se aplice contravenienţilor.

La prima abatere, i se va da ti­pografiei avertism ent public.

La a doua, va urma închiderea institutului, pe zece zile.

La a treia, închiderea pe o lună.La a patra, închiderea pe un an.La a cincea abatere, închiderea

definitivă a tipografiei sau casei de editură, ce va îndrăzni să caice mereu în picioare sfintele drepturi ale limbii şi literaturii româneşti.

In afară de aceste sancţiuni, cel care va trebui să reacţioneze însă fără cruţare, va fi omul nou, respectiv noua opinie pvblică, căci şi aceasta va trebui radical transform ată !

— „Aţi sosit, părinte, la halta unde spuneaţi că sunteţi a ş te p ta t!“ — zise Conductorul intrând în comparti­ment şi oferindu-se să ducă geam anta­nul Sfinţiei Sale, D -sa trebuind să treacă prin două com partim ente de cl. III, pentru a putea coborî din tren.

Intrerupându-şi im ediat conver­saţia, părintele mai zise doar atâta :

— îmi pare foarte rău, că n’am terminat şi mai ales că n’am avut plă­cerea să vă aud replica. Trebue să co­bor însă de grabă, pentrucă în halta unde mă aşteaptă un fost elev, trenul nu stă decât o jum ătate de minută.

V ă salut, stim ate domnule ! Sunt preotul-profesor Nicolae... (cellalt nume nu l-am înţeles, aşa că nu ştiu cu cine am avut cinstea să stau de vorba. Cum, cu degraba, sunt sigur, că nici Părintele n'o fi înţeles numele meu).

A şa-s Românii ! Chiar când nu-s prea grăbiţi, tot n’au destulă vreme, să-şi gate toate poveştile.

cărui şcoale şi-au dobândit gloria me­ritată tocmai prin splendida lor v tipare morală, aş cita figura lui Virgil Omţiu, pe care gratitudinea lui Horia Teculescu a zugrăvit-o cu talent şi com petinţă într’o monografie, ce nu poate lipsi din m âna nici unui îndrumător de tineret.

Câtă sensibilitate vibra în acest suflet, sub a cărui înrâurire binefăcă­toare au crescut atâtea conştiinţe ro­m âneşti şi s’au afirmat mai târziu a- tâţia protagonişti ai vredniciilor naţio­nale — se poate deduce uşor şi din scrisorile lui particulare. Prin nota lor spontană, sinceră şi degajată, se poate descifra mai limpede interiorul moral aşa de pur şi armonios, din care au radiat, bogate şi cuceritoare, gânduri şi fapte făuritoare de caractere.

îmi permit să reproduc una din ele — exem plificare — scrisă cu un sfert de veac în urmă.

„Stimate Domnule Mateiu, M’ai sur­prins — în înţelesul complet şi adevărat

m n c i îM ,

Iperfrofia euluiCare dintre noi s ’a gândit vreo­

dată adânc asupra acestui frecvent de­fect al firii omeneşti ? II confundăm uşor cu încrederea de sine şi nu-i dăm la niciun caz o prea mare importanţă deşi este exact antipodul umilinţii, vir­tutea aşa de mult apreciată de învă­ţătura creştină.

Citeam odată, că la vechea aris* trocaţie engleză se m oştenea din tată în fiu ca o lege sfântă obiceiul ca o- dată pe an să se transforme familia cu toţi membrii ei în tot atâţia servitori şi servitoare şi să servească ei pe servi­torii adevăraţi, care în această zi mare erau boerii. Cine nu vede în această tradiţiune, ce se m enţine până’n zilele noastre, aplicarea practică a pildei Mân­tuitorului grăbindu-se să spele El picioa­rele Ucenicilor săi ?

Din ipertroîia eului rezultă a tâ te i conflicte sociale, căci cel ce este cres­cut numai în repetarea axiom atică a principiului „Ştii tu cine sunt eu?' sau „înainte de toate, demnitatea mea“ acela este extrem de simţitor. Nu uită nici când o ofensă şi nu poate trece nici când peste gândul de a se revanşa cu proxima o- cazie plătind dinte pentru dinte. Absolut toţi oamenii, care bat treptele tribuna­lului pentru procese de atingerea onoa- rei sufere fără să-şi dea seam a de a- ceastă ipertrofie a Eului. De aceea de sigur toţi pedagogii mari au apreciat aşa de mult sărăcia, căci este şcoala cea mai bună contra acestei boli a demnităţii exagerate şi a sensibilităţii prea mari a înaltei sale persoane.

In şcoala noastră de desăvârşire sufletească — şi prin ea trebue să tre­cem cu toţii — cei ce vrem cel puţin spre sfârşitul vieţii să ne asigurăm pa­cea şi seninătatea vieţii, să nu uităm să luptăm contra ipertrofiei eului nostru, care ne dă şi ne-a dat în tot trecutul vieţii atâtea neplăceri de tot felul : cer-* turi, procese, ruperea unor vechi pre- tinii, nopţi de insomnie.

După principiul „răceşte-te în f ie ­care zi, ca să nu răceşti ca adevărat niciodată“, aşa şi cu ipertrofia eului, cel mai bun leac e s te : um ileşte-teîn fie ce zi, ca să nu suferi nici odată de exage­rarea demnităţii tale.

Cum ? Ştiaţi că rugăciunea zilnică în genunchi este o metodă minunată contra ipertrofiei eului ? Cine se umileşte zilnic înaintea Marelui Creator, acela suportă mai bine şi umilirea sa faţă de oameni. Să fi vorbit de rău, şi tu să taci, fără să spui un cuvânt, să-ţi cureţi tu singur ghetele de noroi, să-ţi tai sau să-ţi crapi singur lemnele, să stai de vorbă prietineşte cu un cerşetor sau nenorocit al sorţii, să dai tu mai întâi bună dimineaţa la aceia, care deşi mult inferiori se fac că nu te văd, iată câteva metode la îndemâna oricui, dea lupta contra ipertrofiei eului.

Dr. M. Suciu-Sibiano

al cuvântului — cu călduroasa D-tak felicitare pmtru „ Anuarul“ gimnaziului nostru. M’am deprins să mă aştept k multe în lumea asta, dar ca cineva să-nii aprecieze stăruinţele műé şi minca mea multă-puţină cu atâta profuziune şi ne­limitată recunoştinţă, cum o fa c i D-ta,

- ei bine, vieaţa nu m’a deprins cu asta. Iată de ce sunt în mare perplexi­tate, când încerc să-ţi mulţumesc.

E o situaţie absolut străină pentru mine, în care nu mă ştiu potrivi. Dur totuşi trebue s i rec mosc, că este o man mulţămire sufletească, dacă ne este dat să auzim fiind îm ă în vieaţă — acel „nihil nisi bene“, care ne compete di obiceiu numai la groapă.

Iţi mulţumesc din toată inima pen­tru această plăcere ce mi-ai cauzat. Ca semn al mulţămitei mele primeşte un exempl. din Anuarul lău d it ; l-amtrimh azi la adresa D-tale A-l D-tale cu stimă devotat Virgil Oniţiu, Directot gimn. Braşov , 24. VII. v. 1915“.

R A N S I L V A N I E INr. 82— 1941 G A Z E T A T

CONTRIBUŢIUNIla Istoricul familiei Bran Pop de Lemen!

de Candfd C. Muşlea

Pagina 3

Medicul nostru

TETANOSULde D r . V a le r iu S f i n g h e

„Cu Ioan Bran de Lem eny se mai duse dintre noi unul din cei zeloşi băr­baţi ai vechei generatiuni, care au jucat un rol însemnat în m işcarea naţională dela 1848“. A şa începe „Telegraful Ro­mân“, organul mitropoliei ortodoxe din Transilvania, ) necrologul bărbatului cu o vieaţă atât de bogată In fapte rod­nice.

Născut în anul 1811 în Zârneşti, dintr’o familie originară din părţile Chioarului, tânărul Ioan îşi începu stu­diile în comuna natală, iar cele secun­dare le făcu la Blaj şi la Sibiu.

Mama lui, Bucura, văduva notaru­lui comunal Ioan Bran, cerea în anul 1830 Magistratului braşovean să dea fiului ei un certificat, în baza căruia să poată urma cursurile filosofice la liceul romano-catolic din Cluj, primind gratuit masă, casă şi vesminte. Ea spune că e săracă, ceea ce dovedeşte cu o adeve­rinţă liberată de autoritatea comunală, iar fiul ei este un tânăr dotat cu de- isebite calităţi. Magistratul săsesc, sub pretext că adeverinţa nu e bună, refuză de a-i da certificatul c e r u t2).

cheltueala sa, iară notariu îşi va avea cheltueala şi diurnumul său din lada Sfintei B iserici, ca şi altădată“.

La Blaj el fu ales secretar în bi­roul acelei memorabile adunări între cei zece secretari „dintre care azi nu mai este nici unul în vieată. Apoi a fost ales şi în deputaţia trimisă, sub con­ducerea episcopului Şaguna, la împă­ratul, cu petitiunea adunării .După adu­narea de pe „Câmpul [Libertăţii“ îl ve­dem între membrii Comitetului Naţiunii române din Sibiu“6). „Era singurul din­tre aceştia rămaşi în vieată, când în anul trecut am serbat aniversarea à cincizecea dela 1848“7)

De acum cariera lui politică na­ţională era făcută.

Comitetul national îl numeşte pre­fect al gardei nationale a Braşovului, ajunge apoi tribun, inspector domenial al Branului, cel dintâi funcţionar public român în districtul Braşov, şi cel dintâi căpitan suprem (prefect) al districtului Făgăraş, unde introduce limba româriă în administraţie. Nu mai trece apoi muţit timp, şi ajunge consilier în guverriiil

Clar de lunăNopţile cu lună plină Mi-au sădit în suflet dorul, Numai ele sunt de vină C-am luat spre sfere sborul.

P e aripa unei pajuri Am crezut să^scap de humă Şi-am plecat să caut mirajuri,Să descopăr lumi de spumă.

Dar iscatu-s’a furtuna ;Nori cu chipul de balaur Au pornit să ’nghită luna,Stins-au candela-i de aur.

Şi-am căzut din îndrăzneţul Sbor, p e vechea mi tristă cale, Pajura plăti cu preţul Scump al aripilor sale.

Răzbunat ii- s ’a pământul,Ce de-apiiruri se răzbună P e acei ce~şi iau avântul Şi visează ’n clar de lună.

E c a t P il is

Baiul, cât mai mult la trecutul îndepăr­tat al familiei Lemenî.

Intre acestea se află şi diploma nobiliară, în original, — în limba latină — dată de principele Gheorghe Rákoczy, la 24 Iunie 1631, cu pecetea deteriorată, în care se spune între altele : „Având în considerare credinţa şi serviciile su­puse ale nobililor (urmează câteva nu­me de familiii)... şi Gheorghe Pop, toţi din Lemniu, pe care le-au adus până acum cu credinţă principilor Transil­vaniei înaintaşilor noştri şi stăpânirii noastre, şi pe care nu ne îndoim că le vor aduce şi în viitor, declarăm că le-a fost lăsată stăpânirea întreagă asu­pra caselor sau curţilor^; lor nobilitare strămoşeşti şi asupra părţilor stăpânite dinainte în Lemniu în judeţul Solnocul- de-mijloc din districtul Chioarului, în stăpânirea paşnică a cărora atât ei înşişi, cât şi părinţii, moşii şi strămoşii lor au stăruit de timp foarte îndelungat şi stărue încă şi acum. De asem enea am dat, am dăruit şi am trecut pe seam a posesorilor amintiţi, a moştenitorilor şi urmaşilor lor, fără deosebire de sex, un titlu de donaţie nouă, — în '[aceleaşi condiţiuni în care ceilalţi nobili, lăcui- tori ai districtului Chioarului, îşi stăpâ­nesc bunurile lor, — toate drepturile noastre domneşti, dacă ar exista sau le-ar putea avea, asupra aceloraşi case şi curţi nobilitare şi asupra părţi­lor stăpânite, sau acele bunuri care ar privi renunţarea (?) noastră de bună voie, împreună cu toate folosinţele şi tot ce tine de ele, adică ogoare ara­bile, livezi, fânete, câmpii, păduri, pă­şuni, etc., etc., cu orice nume ar fi nu­m ite şi existând din bătrâni, însem nate cu hotare vechi şi sigure.....“

Din cele citate mai sus reiese clar c ă ‘ această diplomă e numai o reînnoire a altor privilegii şi mai vechi, probabil din secolul al 16-lea, sau chiar al 1 5 -le a 9).

—- V a urma —

ö) Ioan Cavaler de Puşcariu în opera sa : Date privitoare ta familiile nobile române (Sibiu, 1892), vorbind despre trecutul familiei P op alias Pap şi Papp de Lem ény et Lozla, z ic e : „Familie foarte lăţită şi răm urită care în tnai multe rânduri ş i-a innoit diplomele, mai întâiu dela Gh. Báthori, a. 1610, dela Gh. Bethlen, a. 1616, dela Oh, Rákóczi, a 1634 şi 1640, dela Mih. Apafi, a. H 70, 1674 şi 1676. Arm alele arată pe scut de culoare a bastră un braţ cu sabia înfiptă într’un corp tăiai.... Din această familie se trage episcopul Ioan de Lemeni din Blaj (1 8 3 2 — 18?0), căpitanul suprem Ioan Pop de Lemeni et Cozla, etc p., 302.

FRATE ARDELENE, lmprumutul.se numeşte alREÎNTREGIRIIA|utd, cu banul tdu, sâ ne facem ţara cum a fost!

Tetanosul, (numit la ţară făl- căriţă), este o boală care prin carac­terele biologice ale microbului care o propagă se întâlneşte cu deosebire în mediul rural, în preajma animalelor erbivore, — şi în timp de războiu la răniri atunci, când nu se iau măsurile preventive necesare.

Tetanosul este o boală iniecţioasă, molipsitoare, datorită unui microb în formă de m ăciucă, în formă de basto- naş cu gămălie la o extrem itate, numit şi baciiul Iui Nicolaier, după numele savantului care l-a descoperit.

A cest microb se găseşte în praf, în straturile superficiale ale pământului, în excrem entele erbivorelor sănătoase (cai, vaci etc.). A ceşti microbi produc nişte formaţiuni numite spori, care la rândul lor se pot transforma în bacilii tetanosului. Animalele erbivore mân­când iarbă şi fân, înghit odată cu a- cestea sporii tetanici, care se găsesc în praful care acoperă această iarbă sau fân. Ajunşi în intestinul animalelor, sporii proliferează, se transformă în bacilii tetanosului, care apoi produc iarăşi spori şi astfel ciclul se repetă la infinit. Odată cu excrem entele ies şi bacilii şi sporii, găsindu-i apoi în natură în locurile amintite. Aşa se explică rolul ce-1 au caii în propagarea acestei boale.

Caracteristica sporilor este rezis­tenţa lor excepţională, din care cauză îşi pot conserva virulenţa ani întregi.

Cele mai deseori tetanosul survine în urma unei răniri, când rana se mur­dăreşte cu pământ, în urma rănirilor la degete sau la picioare cu aşchii pră­fuite sau cuie ruginite. Deseori survine la bicicliştii, care cad şi se rănesc la mâni şi la genunchi. In timp de războiu în urma rănirilor, atunci când nu se iau măsurile preventive.

Uneori se observă tétanos la copii nou-născuţi şi la lehuze, din cauză că sunt m oaşe empirice care lucrează mur­dar, infectând pe noul născut şi pe mama, infecţia producându-se prin buric la copil şi prin uter (mitră) la mamă.

Semnele boalei. După o periodă de incubaţie, care durează dela 4 — 11 zile, cu atât mai scurtă cu cât rana este mai aproape de centrii nervoşi, tetanosul se anunţă prin dureri nevralgice la nivelul rănei, prin greutatea scoborîrei m axi­larului (fălcei) inferior, prin înţepe­nirea cefei şi greutate la înghiţire.

Cu timpul, m axilarele sunt aşa de strânse în atitudinea numită trismus, că şi forţat abia le putem desface şi cu preţul unor dureri mari. Toţi muşchii feţii sunt contractaţi, aşa că figura ia un aspect de râs sardonic.

Mai târziu muşchii spatelui se ’n- ţepenesc, încât bolnavul stă culcat pe spate în extenzie forţată, atitudine nu­m ită opisthotonos. Alteori bolnavul ră­mâne înţepenit cu capul aplecat spre piept, genunchii îndoiţi spre pântece în atitudinea numită emprosthotonos. A lte­ori corpul se îndoeşte înt’o parte în atitudinea pleurosthotonos.

Cea mai mică excitare a pielei sau a muşchilor produce o exagerare a stă­rilor de mai sus şi bolnavul poate muri în urma unui astfel de acces.

In tetanosul acut [sau supra-acut temperatura pe urcă până la 42° şi 44°. In formele subacute temperatura este de 38°— 39°.

Tetanosul este o boală de cele mai multeori mortală, în formele supra- acute bolnavul putând să moară în câteva zile. Nou-născuţii atinşi de a- ceastă boală mor în 48 ore.

Formele cronice, subacute, mai uşoare au şansele să se vindece.

Cele mai deseori moartea la bol­navii de tétanos se produce prin as­fixie, din cauza contracturei tuturor muşchilor respiratorii.

Tratamfntul şi com baterea teta­nosului se inspiră din principiile imuni- zante ale serului sangvin antitetanic şi cele ale antisepsiei. Se va desinfecta deci rana prin antisepticele cunoscute

Continuare în pagina 5-a

DIPLOMA FAMILIEI LEMENI

Tânărul setos de învăţătură va fi cerut ajutor dela rudele sale, care erau foarte' numeroase, şi unele bine înstărite, şi-şi termină studiile, îşi luă diploma de advocat şi în această calitate se stabili în Braşov. Cancelaria neaducân- du-i cine ştie ce venite, la 8 Iulie 1838 Reprezentanţa3) vestitei biserici a Sf. Neculae îi oferi postul de notareş" al ei cu o remuneraţie mai mică, pe lângă anumite condiţiuni ce i le puneau mem­brii “reprezentantei“ în frunte cu proto­popul Ioan Popazu. După un an, el ceru să i se m ărească salariul cel puţin la 120 fl. anual. Reprezentanţa decise : „Să răm âie contractul din anul trecut încă în putere pe doi ani, crescându-i-se plata la 100 renani fl, c. m., îndatorân- du-se de odată a redigălui şi a pune Arhivulu în rânduială bună, pentru care osteneală s ’au hotărît rem uneraţie de- osebî 40 ren. fl. m. c .“4)

In şedinţa din 9 21 Martie 1847 Bran aduce la cunoştinţa Reprezentantei că a pus în rânduială arhiva, dar cere o remuneraţie de 80 fl. căci i-a prici­nuit mare oboseală şi mult timp a „în­tors spre acest sfânt scopos“5)

In acest timp el semnează : Ioan Pop alias Bran.

In anul 1848 — în şedinţa din 18 Aprilie, punct 13, — se decide ca „să aleagă Reprezentanţa din sânul obştii pe cei mai pricepuţi şi mai deştepţi ca să meargă la B la j“ căci „Reprezentanţa îşi ţine de cea mai sfântă datorie după putinţă a îngriji şi a se sili ca să-şi capete naţiunea română drepturile sa le“. Astfel se hotărăşte ca „toti reprezentanţii să poftească la această adunarè, îm­preună cu notariul şi alţi membri ai obştii“ dar „toţi vor merge pentru dra­gostea, ba şi datoria, către Naţia sa, cu

I*) Nr. 4 din 11 Ianuarie 1899.2) Arhiva istorică a Municipiului Braşov,

Nr. 2925/1830.3) C ons liului Parohial.4) Şedinţa din 8 Augusl 1839 a „R<?pre-

prezentanţei* bisericii Sf. N icolae, punct 71.5) Ibid. punct 9.

transilvan şi Ia Curtea de apel, deputat în dieta transilvană şi apoi delegat al dietei în parlamentul central din Viena.

După marile schimbări ce au ur­mat nu după mult timp, s ’a retras la Braşov ca pensionar, dar nici un mo­m ent n ’a încetat de a urmări cu viu interes orice m işcare naţională şi cul­turală, contribuind bucuros ori de câte ori se făcea apel la sprijinul său, fiind în acelaşi timp şi asesor şi defensor matrimonial al Consistoriului metropoli­tan din Sibiu.

El trece din această v ieată la 11/23 Ianuarie 1899 şi răm ăşitele-i odihnesc în cavoul familiei de lângă biserica Sfintei AdoFmiri din Braşovul-Vechtu, alături de soţia sa Maria (1821— 1880), fiica marelui Român Oprea Circa.

D-1 A. Mureşianu, în studiul amin­tit, arată numai pe scurt că Lemenî îşi trage originea din „familia preoţilor din fruntaşele comune Lemniu şi Cozla din regiunea Chioarului, care familie aruncă, la începutul veacului al 18-lea, o mlă- diţă tocmai în Ţara Bârsei, în vechea comună rom ânească a Branului.., fami­lie cunoscută din documente încă din veacul al 16-lea“, rem arcă apoi înrudi­rea acestei familii cu cele ale lui Aldu- leanu, a M eţianeştilor şi Baiuleştilor, şi trece la v ieaţa tribunului precum şi la unele din m eritele acestui Român vred­nic de amintire şi a fiilor lui.

Iată însă că, în căutarea unor do­cum ente necesare monografiei lui Bratu Baiul, protopop al treilea al Braşovului şi bunic al tribunului8), adresându-ne d-lui Ioan Al. Bran-Lem eni, acesta ne-a pus la dispoziţie câteva documente vechi ale familiei, în care am aflat date preţioase, nu atât privitoare la Bratu

'•) Aurel A. M ureşianu. în revisia Prome- teu, anul II 193Ö), Nr. 9 — 12.

■) Telegraful Român, anul 1899, Nr. .“) Ţara Bârsei, a VII (1935) N-rii 3 - 6 ,

şi a VIII (1936) N-rii 1— 3,

rr

Pagina 4

i n u l u i

• ® taunimcu u n ® *

••• t» Şi cânii venind îi lingeau ranele“

Ev, Luca X VI, 21

Numai cânii îi alinau suferinţele bietului Lazăr, lingându-i ranele. Oa­menii n’aveau timp, nu-1 mai vedeau. Erau în zarvă mare.

Stăpânul lor avea casa deschisă ; se îmbrăca în porfiră şi vison, iar ban­chetele se ţineau lanţ. Cine mai putea îace şi alte lucruri ? Să opreşti ospăţul ? Nu, nu-i bine să strici atmosferă ve­se lă ! Nici chiar cu fărâmiturile ce că­deau de pe masa bogată, nici suferin­ţele şi nici ranele lui Lazăr nu trebu­iau să oprească petrecerea !

Aşa cugetau toţi : bogatul, tova­răşii veseli şi chiar cei ce serveau.

Cuvântul Domnului, însă adaugă :„Şi a murit săracul şi a fost dus

de îngeri în sânul lui Avraam şi a mu­rit şi bogatul şi s ’a îngropat.

Şi în iad ridicându-şi ochii, fiind în munci, vede pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sânul lui.

Şi strigând, a zis : Părinte Avra- ame, milueşte-mă şi trimite pe Lazăr, să-şi ude vârful degetului lui în apă şi să-mi răcorească limba, ca mă chi­li uesc în văpaia aceasta“.

A c e a s t a - i p i lda bo g a t u lu i n e m i ­los t iv ş i - a să ra cu lu i Lazăr . M i n u n a t a p i l d a ! C ine o p o a t e î n t r e c e ? N im en i , îmi r ă s pun z i .

Te înşeli ! Sunt aţâţi bogaţi ne- milostivi şi săraci ca Lazăr, încât pilda Domnului apare umbrită. S ’au înmulţii milionarii nemilostivi şi a crescut de zeci de mii de ori numărul săracilor Lazăr i.

Trăim astăzi veacul mizeriei şi a! luxului nesăbuit, bogăţie şi mai ales sărăcie întâlneşti Ia tot pasul.

Intr’o parte, săracul Lazăr : singur, bolnav, părăsit sau uitat în neagră mi­zerie, întinzând mâna bogatului nemi­loşii v. E lumea milioanelor de lipsiţi ce se ofilesc şi se sting în acest veac în care specula, luxul şi bogăţia atât de mult sfidează.

Iar în cealaltă parte, putred de bogat, îmbrăcat în haine scumpe, lo­cuinţă comodă şi înconjurat de slavă deşartă, petrece bogatul fără îndurare.

El, bogatul nemilostiv, uită de Stăpânul cerului. Se crede pe sine stăpân atotputernic peste toate ; cu cât mai mult are, cu atât mai mult adună. Robit de avuţie, slujeşte numai ei. El nedreptăţeşte şi asupreşte, loveşte şi nu se milostiveşte.

Şi din pricina bogaţilor nemilostivi şi lacomi s’a cutremurat veacul nostru. Sunt ani de zile de când tot mocneşte ura de clase. De atâtea ori s ’a aprins, iar astăzi a încins tot pământul.

In mijlocul acestui veac, înţelep­ciunea cuvântului divin ne spune :

Nu vă lăsaţi amăgiţi de oameni— liberalismul economic, — că sunteţi atotputernici stăpâni în bogăţie ; nici înşelaţi de comunism, care vede în proprietatea privată o primejdie ; nu, ci pentru un adevărat creştin, proprietatea, această străveche instituţie, născută odată cu omul, are hotar ; omul nu este decât un administrator al ei, pus de Dumnezeu, cu îndatorirea cea mare de-a fi milostiv.

Săracul Lazăr a fost însoţit de în gerii lui Dumnezeu în drum spre ceruri, iar bogatul neîndurat singur a ajuns în iad. Cumplită văpaie îl chinuia, de vreme ce un strop de apă nu găsea.

Drumul vieţii noastre se deschide şi dincolo de hotarele acestui pământ, căci Dumnezeu, altfel, n’ar răbda ca unii să îndure atâtea suferinţe, iar cei ce-şi petrec toată vieaţa în ispite şi primejdii, să nu fie odată răsplătiţi. „Dacă nu poate suferi aceasta, fără în­doială că a pregătit o vieaţă mai bună, în care cei ce au luptat pentru evlavie să fie încununaţi în văzul lumii întregi“.

Rai şi iad ! Câţi surâd, şi totuşi nu-i vorba să adormim răbdarea celor suferinzi.

Continuare din

D a r c e a ma i b u n ă d o v a d a a p i v t e rn i ce l o r l e g ă tu r i o r g a n ic e a l e f r a n s c - v an ie i cu ce le l a l t e p r ov i nc i i ca re se ţ i n u ­s e r ă d e t e r i tor iul P a c i é i d e o d in io a r ă , o f o r m e a z ă în s ă ş i oraşele săseşti ale Tran­silvaniei, ale căror rosturi au f o s t înte­meiate în prim ul rând pe legăturile tor cu principatele româneşti, form ân d ade­vărate emporii comerciale çi m in u n a te ale acestora,

I n t e r e s u l lor f i ind o l e g ă t u r a ca t mák s t r â n s ă cu M o ld o v a şi Ţ a r a R o m â ­n e a s c ă , o r aş e le să se ş t i s ’a u o p u s în tot -

' d e a u n a t e n d in ţe lo r d e s u p r e m a t i z a r e d e i a a p u s a l e Ungu r i lo r , f ă c â n d apel , p r e c u m a fost , î n t r e a l t e l e , ca zu l şi yii S te f a n cel M a r e şl R a d u Ş er b an , chia r i a a j u to ru l a r m a t al v o e v o z i l o r rom âni . N ’a s c ă p a t l a 1611 R a d u - V o d ă Şe rb an , î n v in g ă to r u l lui G avr i i Báthory, p e B r a ­ş o v e n i d e n e n o r o c i r e a ca r e a j u n s e s e p e S ib ieni ?

in t r ' u n a r t i col p u b l i c a t în 1928 în z i aru l „ C a r p a ţ i i “ d in B r a ş o v s c r i a m d e s p r e a c e a s t a în t r e a l t e l e •: „tyu t r e b u e s ă n e p r i n d ă m i r a re a , d a c ă v e d e m ch iar şi p e Saş i s u s ţ i n â n d a u t o n o m i a T r a n ­s i lvan ie i şi c o n s i d e r â n d d e s f i i n ţ a r e a ei d r e p t un a t a c î n d r e p t a t îm p o t r iv a i n te ­re se lo r lor v i t a l e , n a ţ io n a l e , r e l ig ioase şi e c o n o m ic e . Saşi i , c a r e d e l a a ş e z a r e a lor în r eg i un i l e c a r p a t i n e a u s t a t în a- t in g e re cu n e a m u l n o s t r u r o m â n e s c în­t reg, p e n t r u c ă ei a v u r ă la î n c e p u t cp- Ionii pe a m â n d o u ă l a tu r i l e ( . / o p a ţ i lo r ; Saş i i furnizor i a i a r m a te i Im Ş te f an cei Mare , d e l a c a r e i m p l o r a u a j u to r î m p o ­t r iv a T u rc i l o r ; S a ş i a l e că ro r p r o J u o i e in d u s t r i a l e i n u n d a u cur ţ i l e bo ie r i lo r r o ­m â n i , i zvoru l p r incipa l al bogă ţ i e i lor ; ...-Saşii c a r e !y 1848 r u g a u pe g u v e r n a ­torul T r a n s i l v a n ie i să r e v o a c e ordinu l d e e x p u l z a r e al boe r i lor r o m â n i r e f u ­g ia ţ i ia B r a ş o v : SpŞ'i se acomoda<e-â şi ei în dtcursul timpului necesităţilor isvorîte din unitatea geografica, e na- grafiră şl economică a „Daciei“.

U n i r e a T ra ns i l va n ie i cu U n g a r i a a fos t p r o p u s ă ma i întâ i , cu in s i s t en ţa , î n d i e t a T r a n s i l v a n ie i deia" 1791, iar au to r i i ace s t e i p ro p u ne r i a u fost , înm o d e x c lu s i v , ne m eş i i ma gh ia r i -.- şinici a c e ş t i a toţ i — ca r e vo iau p r i a a- c e a s t a s ă opr eas că ' şi să p a r a l i z e z e ă- v â n t n l n a ţ i o n a l şi cu l tu ral al R o m â n i ­lor c a r e a m e n i n ţ a cu r o m â n i z a r e a c o m ­p le tă a T ra ns i l va n i e i . Ce ice au î m p i e ­d e c a t - o a t un c i au fost Saşii , ca r e au p r o t e s t a t e n e r g ic cu vo tu r i l e lor în d i e t ă şi a u i n te r v e n i t p e l â n g ă C u r te a

„Ce ros t ma i a r e v i e a ţ a , f ara t r ă ­i r ea c e a m a r e d e d inco lo ? P e n t r u să rac , n e c r e d i n ţ a a d u c e r e v o l t ă şi d e s a m ă g i r e ; p e n t r u cel bo ga t , s c â r b ă şi n e m u l ţ u ­mi re. P e n t r u toti d e o p o b i v ă , v i e a ţ a f ără sâ n u l d u m u e z e i r e i ca r e ne a ş t e a p t ă , î m b r o b o d e ş t e f r a n te a cu fiori r e c i “ .

N ’a p r i n d e lira şi l up ta d e c l a s a — c a nc e ru l soc iet ă ţ i i , —- p rin î m b u i ba r e , lux şi d i s p r e ţ f a ţ ă d e cel t rud i t , m o d e s t şi s â rgui for . P u n e s t a v i l ă pof t e lo r şi m a n i f e s t ă r i lo r o a r b e a l e încl ină r i lor !

D a c ă pe n t ru b o g a t u l n e ni los t iv ce rul r ă m â n e închis, t u deschide-1 pr in iu b i r e a d e o a m e n i c e a mi l os t ivă .

A d u c e ţ i - v ă a m i n t e d e a c e s t c u ­v â n t al D o m n u lu i , z i ce sf. a p o s to l P a ­v e l : „ Mai fericit este a da, decât a lua".

Fer ici ţ i v e ţ i ii c â n d ve ţ i p u t e a îm ­pl ini c u v â n t u l D o m n u lu i , d e - a p u t e a da, n u d e - a p r imi ; ferici ţ i ve ţ i fi, î n c ă o d a t ă , c â n d v e ţ i c h e m a la m a s ă , n u bogaţ i , ca re v ă po t şi ei c h e m a , ci s ă rac i , n e ­p u t i n c io ş i şi orbi . A tu n c i , z i ce D o m n u l n o s t r u I sus Hri s tos , „voi v e ţ i fi fericiţi, c i c i n u p o t să -ţ i î n t o a r c ă ; v ă v a în ­t o a r c e la î n v i e r e a d r e p ţ i l o r “ .

Fer ic i ţ i s u n t cei ce d a u fă ră n ă ­d e j d e a d e - a p r i mi î n a p o i , căci v o r îi mi lu i ţ i d e D u m n e z e u .

Cei ce n ’au iub i re şi mi lă, s ă n ’aş- t e p t e d e s u s d e c â t c e r d e a r a m a , l ip­s i t d e p l o a i e şi ro uă , i a r ce i ce au mi lă d e a p r o a p e l e lor se f ac v r ed n ic i de i u b i r e a şi ha r u l lui D u m n e z e u ,

P r foO’) v:

d in Viena , ca sa î m p i e d i c e a c e s t a t e n ­t a t ia dreptu r i l e , l i b é r i á id é şi p r i v i l e ­gi i le lor.

A c e e a ş i a t i t u d i n e o lu a r ă Saşi i şl f a ţ a d e m c e r e a n i ö d e m a i t â rz iu al e n e m e ş i l o r m a g i r a ; ! , p â n ă la î 848, c- ind, s u b t e r o a r e şi a m e n i n ţ ă r i , au r e u ş i t sa i a c a s a se v o t e z e în d i e t a i m p r o v i z a t ă ia. Cluj, şi d e c ă t r e un n u m ă r r e l a t i v mi c d e r e p r e z e n t a n ţ i l e g e a „uniuni i T ra n s i lv an ie i cu Ungar ia** ' e ge a cărei v a l a b i l i t a t e a fost c o n t e s t a t a ni li t â rz iu d e însuş i m o n a r h u l F ra n c i s c Iosif I.

C â t ă im p o r ta n ţ i i a b o r d a u corifei i m a g h ia r i p r o ie c t u lu i des f i in ţ ă r i i au tor» o.- miel Trai îbi’v a ’dei o d o v e d e ş t e şi d e ­v iz a lor de l a 184b ca re vJjnire s a u m o a r t e “ ! (Uni ó v a g y h a l á l ! ) A t â t R o ­m â n i i c â t si Saşi i p r o t es t a ră a t un c i cu a r m a în m â n ă , şi î n f r â n g e r e a Ung ur i lo r r e a d u s e ' p a c e a a s u p r a a c e s t o r d o n a p o ­p o a r e p â n ă în anu l 1865, c â n d i m p e ­riul a u s t r i a c fi ind a m e n i n ţ a t . c u d i s t r u ­gerea. d in p a r t e a P rus ie i şi a I tal iei , cu c o n s i m ţ ă m â n t u l t ac i t al lui N a p o l e o n III, î m p ă r a t u l F ra n c i sc Iosif i st> va;ni n e ­voi t s ă se î m p a c e ş i . c u ce i m a i ma r i d u ş m a n i ai săi in t e r n i cu Ungurii»

, N e p u i l r u f o b ţ i n e d e l a î m p ă r a t r e ­i n t e g r a r e a legii „u iii im i i“ * deli i ? 848, co n d u c ă t o r i i Magh i a r i lo r r e uş i r ă . totuşi , s ă o b ţ i n ă m t o a m n a an u lu i 1865 d r e p ­tul.- de a c o n v o c a p a r l a m e n t u l T ra n s i l ­van i e i pen t ru „ r e v iz u i r e a" ei. Es te d ie t a d e i a Cluj dip N o e m v r i e 1865, în ca r e Români i ' şi Saşii "p r o te s t a ră din nou, d a r /' ra succes , î m p o t r i v a unirii T ra ns i l va n ie i cu Ung ar ia , căci de asţ-V- d a t ă no u l c a n c e la r al T ran s i l van ie i - m a g n a t u l cu n u m e l e a t â t de r o m â n e s c d e Majlâih, însă mai . ma gh ia r în s e n t i ­m e n t e de â t A rp a d , şi -minis t rul Teleki se îngri j i ră - a i r i a n n d r e p r e z e n ta n ţ i lo r n e a m u l u i lor a l e ; .-a ' î n t r e a c ă de d m ă ori pe ace la a; R o a â a i h r şi S.işi loi, d e v e n i ţ i din no. i minor i t a r i în p ro pr i a ior ţa ră .

L a 12 D e c e m v r i e 1863 d e p u t a ţ i i s a ş i - p ro te s . ' a ra p r i n t r ’o a d r e s ă s e p a r a t ă î m p o t r i v a bo iă r i r i lo r . i duse d e majori* ia t ea ar t i f i c i a l ă a die tei în p r i v in ţa l e ­gii Un iun i i d e c l a r â n d în t r e a l t el e : „ 1- ceastă lege nelinişteşte în gradul cel mai mare majoritatea covârşitoare a populaţiei ţării care vede în unirea Tran­silvaniei cil Ungaria, făcută fără g a ra n ­ţii prealabile şi fă ră condiţiuni precise, o mare primejdie pentrii conservarea şi cultivarea intereselor sale vitale celor mui scump:, pentru naţiune o, limba şi t eh g ia saV

Şi ma i b in e fură p r ec iz a te c a u z e l e a c e s te i o p oz i ţd a l e Saş i lo r îm p o t r i v a ' „ u n i u n i i “ de c ă t r e . z i a ru l lor p r incipa l de a tu nc i „ S i e b e n b ü r g e r B o t e n “ , ca re sc ria în n u m ă r u l s ă u d e l a 23 N o e m ­vr ie 18G5 în t re a l t e l e : ,

„Saşii şi Românii sunt împolnva uniunii impuse de Ungari (gegen die von den Ungarn fo rd rte Union), pentru . că ei trebue să fie împotriva ei din cauze fireşti (natúrnothwendig). Ea nu li se oferă ca o necesitate practică, ca o ne­cesitate generală a ţării, ci numai ca un plan naţional al Ungurilor şi impus fo r ­ţat numai în favorul acestora

C â n d Cs e re y f ă c e a i m p o r ta n te l e con s t a t ă r i d e l a în c e p u tu l a c e s t u i ar t icol , s i s t em ul de d o m i n a ţ i u n e al T r a n s i l v a ­niei e r a în c ă b a z a t ma i m u l t p e spi r i ­tul d e c l asă , d e c â t p e i d e e a d e r a s ă şi n a ţ io n a l i t a t e , ca re n u a a j u n s a fi o a m e n i n ţ a r e r e a lă p e n t r u m i n o r i t a t e a m a g h i a r o s ă c u ia s c ă , d e c â t în v e a c u l al 1 8 - l e a . - N e m e ş i i m a g h ia r i d e l a 1848 şi 1865 a u pus , cel pu ţ in în m a j o r i t a t e a lor, f an a t i s m u l n a ţ io n a l d e a s u p r a i n t e ­r ese lo r lor r ea le . A c e a s t a o d o v e d e ş t e şi f ap tu l că uni i d in ei, p r e c u m a fos t şi b a r o n u l L u d o v ic Jós ika , au . p ă s t r a t şi în d ie t a de la 1865 o a t i t u d i n e m o d e ­r a t ă , spr i j in ind u n e l e p r o p u n e r i a l e d e ­p u t a ţ i l o r r o m â n i . M a jo r i t a t ea p o p o r u lu i m a g h i a r şi s ă c u e s c e r a î n s ă m u l ţ u m i t ă cu s i t u a ţ i a p r o sp e r ă , erei a tei în T r a n ­s i l v an ia de „e r a c o n s t i t u ţ i o n a l ă “ şi p ă ­r in te l e scr i i to ru lui a c es to r r â nd u r i , Au re l M u r e ş i a n u , nu făcea, d e c â t s ă p r ez in t e a d e v ă r a t u l t a b lo u al s t ă r i lo r d e a t u n c i a l e T ran s i l va n ie i , c â n d sc r i a la 1889, în p ro iec tu l luc ra t de el p e n t r u m a r e l e M e m o r a n d c ă t r e î m p ă r a t , î n t r e a l t e l e :

„Cuvinte despre educa

T rib u ri p r i m i t i v e

I n s t in c te l e a n c e n s t r a i e s u n t a s t ă p â n i t o a r e ! E le n u po t fi înnabuşite nici p r in spoe l i d e cu l tură , nici prin t c iv i l i za ţ i e de s u p r a f a ţ ă . D e gea b a i î n c e r c a să înc re ş t ine z i tr iburi sălbatice în z a d a r t e -a i s t r ă d u i s a Ie încadrez Hiir 'o forma, do s i a t tradiţionalista t r a n s f o r m ă r i l e ca r e se o b ţ in s u n t ntiim fo rmale , t a ra na p o a t a in f luen ţa ta d in ţe l e e r e d i t a r e a l e t r ibului . Cb<» d u p ă o m e r e ş t i n a r e de m u l t e secole, m ic de ani să z i cem, ins t i nc te l e g g a r e se m a m i a ş ţ â în m o m e n t e hotă» t o a r e cu a c e e a ş i i n t e n s i t a t e ca ïu vrç mur i le îe ri ce , c â n d în s t a re no m a d ă , dos pindn-Ç» h r a n a s u b şea, ce te l e călăreţi s t r ă b a t e a u j e fu ind n e s ta r ş im versié,

C â n d v o r b e s c d .; a c e s t e însuşii; a t a v i c e a l e t r ibu r i lor m ă g â n d e s c la (j f er i t e l e semin ţ i i a l e Af r i cei d e miazăzi ca r e în c i u l a ori că ro r în c e r că r i deci v d i z a r e ş i - au p ă s t r a t n e s c h i m b a t e di ţ i i ie mu l t i - sècuJa re .

Ce p u t e r e d in lu m e a r p u te a d e s b a r e p e B u ş m e r d de inradacinr lor oc u l t i s m ? Cine r e c u n o a ş t e în cr f i n i sâ nd H o te n t o ţ i lo r m o r a l a adânc m e n e a s c ă a M ân tu i t o r u lu i l u m i i ? i s p o ia la a m ă g i t o a r e a une i c red in ţe ç l u a t e r e g ă s i m însuş i r i l e primi t ive t r i b u l u i : l e nea , d o r i n ţ a de petreceri o ne iă 'g ăd u i / â ap l i c a re pe n t ru >:daiiş m uz ică .

Ce să m a i s p u n e m p e s p r e Ca ca r e a u p r i c i nu i t a t â t a b ă t a i e de ca E ur o p e n i l o r ?

Ei, cu to a te sem in ţ i i l e înrudite B a ro n g a , ce se în t i nd în t r e Limpo şi Z a m b e z i , cu M a ka l oka , Mambunda v es t i ţ i i A n g o n i d e p e l acu l Tangani r ă m â n d o a r u r m e p a l id e pe l â ng ă cm z imi le d in A i r ag n u .

Locui tor i i d e aici au simţul trib. a t â t d e în ră d ă c in a i , î n c â t vai s t r ă inul ca re le c a d e în m a n a .

V. B

_ _ _ _ _ _ _ _ _ Nr, 82 - 1941

ROMANE !Subscrie la

împrumutullefnfregirli

ROMÂNIEIn hoterele el etnice şl isiortce

„Efec îu l b i n e f ă c ă t o r ai legilor d u s e de d i e t a T ra n s i l v an ie i d in 18631 a fost a t â t d e m a r e şi a d â n c , încât nn jlocul însuf l eţ i r i i ce c u p r i n s e . inii! t u t u r o r Rc man i lo r , Tuta luase un

puternic spre progres pe toate tăria rilp D e s v o ’t a r e a m a r e lu i principat T ra n s i l va n ie i a p u c a s e p e u n drum n â t o s şi p r i inc ios , ce d e se co l e l-a pă ră s i t ' po l i t i ca d u ş m a n ă poporului m â n a minor i t ă ţ i i p r i v i l e g i a t e “.

„ A c e a s t ă mi n or i t á i é , în care 1863 64, se c u p r i n d e a n u m a i o a Un gu r i lo r şi Săcu i lo r ardeleni , cealaltă parte împreună cu Saşii mul\vmită cu starea . lucrurilor m

prin legile dela 1863 ; a c e a s t ă mim tä t e , z i cem, n e r e p r e z e n t â n d , deçà m i c ă f r a c ţ i u n e a p o p o r a ţ i u n i ţar fost singura care s a opus noii di nizaţiitni a Transilvaniei“.

I a t ă c a u z e l e p e n t r u f ca re şi |S a u fost, şi v o r t r ebu i s ă fie întotdeau îm p o t r i v a d i s t rug e r i i şi s f ărâmăr i i taţ i i geog ra f i c e , e tn ice , economice pol i t ice , r e p r e z e n t a t e d e ţ ăr i le cupri o d in io a r ă in t r e m a rg in i l e „fericitei“] v inc i i c a r p a t o - d u n ă r e n e a divuluil ian, al că rei c e n t r u n e r v o s , 'a' 'că c o l o a n ă v e r t e b r a l ă a fost şi este T r a n s i l v a n i a ! I

Nr 82-1941 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Pagln« 5

ROMÂNIA

Qll A V)í*

PLANUL LOTERIEI 26 PE CLASE„ V I C T O R I A D E L A R A s A R I T «

29 N o e m v r i e 1941 — 29 M a r t i e 1942 80.000 Lozuri 34.000 Câştiguri §i 5 Premii suplimentareîn treg i sau d iv iz ib ile : 4 a Lei 1.000.000 (c la se le 1 -4 ) şi 1 a Lei 5.000 000 (c la sa 5 )

CLASA ÎN TÂIATragerea: 29 şi 30 Noemvrie 1941

Io eei mal fe ric it caz ae eâştigA Le i

2.000.000Un PREM IU in tre* •au d iv iz ib il <lţ!<ei Câştiguri te l l

ljQOO.000 1.000.000500.000250.000

100.000 200.00080.000 240.00060.000 240.00040.000 320.00030.000 360.00020.000 360.00010.000 500.0005.000 500.0004.000 800.0003.000 1.200.000

8 12 18 50 100 200 4002200 2.000 4.400.0003000 r.i'i 11.870.000

CLASA T R E IATragerea: 21 şl 22 Ianuarie 1942

la cel mai fe r ic it c ■ cfl§tlgù Le i

2.000.000ljQOO.000lin PttEMIU Intre*

•au d iv iz ib il d e L tl

r u 1.000.0001 700.0001 350.0002 100,000 200.0003 80.000 240.0004 60.000 240.000 8 40.000 320.000 12 30.000 360.000 18 20.000 360.000 50 10.000 500.000 10Ô 7.000 700.000 «00 6.000 1.200.000 400 5.000 2.000.000 2200 4.000 8.800.000

CLASA DOUATragerea: 21 şl 22 Decemvrie 1941

In cel m ai fe r ic it caz ae câştigă L e i

2.000.000Ä S 1.000.000r~ Ul 1.000.000

600.000 300.000

100.000 200.00080.000 240.00060.00040.00030.00020.000 10.0006.0005.0004.000 3.000

1 1234 8 12 18 50 100 200 400 22003000 CAşt. Lei 14.920.000

240.000320.000360.000360.000500.000600.000

1.000.000 1.600.000 6.600.000

CLASA P A T R ATragerea: 15 şl 16 Februarie 1942

In cel m al fe ric it caz ae câştiga Le i

2.000.000Un PR EM II) Întreg 4 A A A A A A sau d iv iz ib il de Lei X A F V I M J U U

T ' u 1.000.0001 800.0001 400.0002 100.000 200.0003 80.000 240.0004 60.000 240.000 8 40.000 320.000 12 30.000 360.000 18 20.000 360.000 50 10.000 500.000 100 8.000 800.000 200 7.000 1.400.000 400 6.000 2.400.000 2200 5.000 11.000.000

C L A S A C I N C I A

T r a g e r e a l a i 8-9-10, 12-13-14, 16-17-18, 20- 21- 22, 24- 25-26 ţ i 29 Martie 1942

In cel hai fkiucit caz se câştigă lei

10.000.000Un PREM IU întreit sau 4 | f l | f |

divizibil de Lei l / l fC&stlgurt

1

Lei

5.000.0001 2.000.0002 î.ooo.ooo 2.000.0004 500.000 2.000.00012 200.000 2.400.00030 100.000 3.000.00050 60.000 3.000.00000 50.000 3.000.00080 40.000 3.200.000160 25.000 4.000.000250 20.000 5.000.000350 15.000 5.250.0001000 10.000 10.000.0002000 6.000 12.000.00018000 5.000 90.000.00022000 (iiştiîMi-i i,.;i 156.850.000

PREŢUL LOZlIRfLOR :

Pentru toate 6 Clasei« . . . . . . t.ri 5000

Mort de '/*1250

I.ri n .o iv . v u v t>uuuuiKT. 4 i.U 4 U .W U 1'ciilni ritcnie Clasft . ...............|,<i I0Ü0 250

2 2 2 .6 3 0 .0 0 0Statu l g aran tează prin leg e secretu l jo c u lu i şi p lata c â ş t i g u r i l o r

in tra ţi în jo c im e d ia t la C L A S A 1 -a p en tru

a p a r t ic ip a la a c e s t n ou c ic lu d e m ilio a n e

C âştigurile se p lă te s c ju c ă t o r i l o r fără nici un fel de r e ţ i n e r e

I N F O R M A Ţ I U N I

TETANOSUL«v

Continuare din pag. 3-a

<(apă oxigenată etc.). Se va aşeza bol­navul într’o cam eră întunecoasă, liniş­tită. Contra durerilor şi contracturilor se vor da calm ante, antispasm odice şi hipnotice.

Tratamentul de bază însă este ad­ministrarea anatoxinei tetan 'ce şi se­rului antitetanic, care se va inocula şi pe cale intrarachidiană (prin şira spinării).

Ca măsură preventivă vom in jecta ser antitetanic tuturor celor cu răni sus­pecte de infecţie tetanică, această in­jecţie făcându-se im ediat după rănire.

Astăzi se fac vaccinări cu ana- toxină tetanică pentru a imuniza orga­nismul contra infecţiei tetanice. A ceastă imunitate nu durează însă decât un an, aşa că după acest interval vaccinăm din nou.

A ici mai mult decât în orice alt caz se aplică principiul că e mai uşor să previi, decât să tratezi o boală, ştiut fiind că tetanosul se poate preveni prin injecţii de ser antitetanic sau anatoxină tetanică, e foarte greu însă să-l vindeci atunci când s’a declarat, pentru că după cum am am intit tetanosul este mai totdeauna o boală mortală.

Vom da deci cuvenita atenţie şi îngrijire rănilor, având mereu prezent în amintire pericolul ce ne pândeşte în caz că rana a fost infectată cu micro­bul tetanosului.

Eveniment muzicalIn cursul acestei săptăm âni, B ra­

şovul s ’a bucurat de un excepţional eveniment muzical, organizat de Insti­tutul de Cultură Italiană. In Sala R e­doute, la 27 Octom vrie 1941, a avut loc concertul marelui violoncelist Artu- ro Bonucci ; la pian, Maestrul Filionescu.

In program :

Partea I. Sammartini : Grave e giga ; Frescobaldi : T occata ; Vivaldi : Adagio ; Valentini : Allegro vivace ; Boccherini : Adagio affetuoso e giga.

Partea II. Beethoven : Sonata IlI-a ]n la major.

P artea III. Guerrini : Leggenda ; Casella : Bourrée ; Schumann : Cântecul serii : Alfano : dans roman ; Chopin : Nocturna în do minor ; Paganini : Capriciu.

A im presionat dintru’nceput stră­lucirea tehnicei şi interpretării în Giga .Sammartini, Tocata de Frescobaldi şi Adagio affetuoso de Boccherini.

In partea IlI-a a programului, noc­turna în do minor a lui Chopin a fost subliniată printr’un nesfârşit ropot de aplauze ; maestrul Bonucci a execu tat-o a doua oară.

A fost strălucit, apoi, Capriciul de Paganini.

In fata manifestărilor de entuziasm ale asistenţii, maestrul Bonucci a e x e ­cutat trei bucăţi de concert în afara programului. Dintre ele un capriciu, — pe care îl bănuim a fi o com poziţie proprie a maestrului Bonucci, — a fost o revelaţie de sclipitoare efecte sonore şi de desăvârşire tehnică.

Maestrul Arturo Bonucci ne-a dă­ruit o seară care nu va putea fi u itată.

Tipografia „A S T R A“ B R A Ş O V

cautăDoi ucenici români

Informaţiuni Ia Biroul Tipografiei, Braşov Str. Lungă Nr. 1. (Curtea~Ci- nematografului „Astra“.

In atenţiunea abonaţilorImplinindu-se şase luai dela

reorganizarea şi trimiterea regulată a gazetei, rugăm pe abonaţii, care sunt încă în restanţă, să ne trimită costul abonamentului.

Abonaţii din Braşov sunt rugaţi a trece pe la administraţie fiindu ue personalul de serviciu mobilizat Ş i neputându-i încasa la domiciliu.

*

Deschiderea Academiei de înalte Studii Comerciale ţi

IndustrialeAcadem ia „Regele Mihai I “ din

Cluj — provizor la Braşov — îşi des­chide cu solemnitatea obişnuită al doi­lea an de muncă Duminecă, 2 Nov. 1941 orele 11.30 în sala Camerei de Comerţ şi Industrie.

După oficierea serviciului religios, va urma cuvântarea Rectorului. La so­lemnitate sunt invitaţi reprezentanţii autorităţilor şi instiiuţiunilor culturale.

*

Elevii şcolilor noastre se­cundare printre răniţi

O frumoasă datorinţă cetăţenească îndeplinesc şcolile secundare din oraş, care aproape zi de zi trimit grupuri de elevi pe la paturile răniţilor, pro- curându-le clipe de recreare şi înve- selire.

Jo i după masă, 29 1. c., o echipă de elevi dela liceul com ercial „A. B âr­seanu“ şi cel teoretic „I. M eşota“ sub conducerea d-lui director Dragoş Na- vrea, au cercetat spitalul din Bran, iar Vineri (31 1. c ) spitalul No. 161, cu program de muzică, recitări şi o scurtă conferinţă despre poezia lui Oct. Goga.

*

Şezătoarea grupului de scriitori deia revista

„Claviaturi-Duminecă la orele 10.30 se va

ţinea în sala „Astra11 şezătoarea scrii­torilor grupaţi în jurul rev. Claviaturi. Vor fi câteva clipe de înălţare sufle­tească pură şi idealistă. Va participa şi va citi din opera sa şi distinsul ro ­mancier Ionel Teodorianu, al cărui scris au avut ocazie să-l savureze cititorii noştri în minunatul foileton „Deşteap- tă-te Române“ apărut în No. 70 al Gazetei noastre.

Stăruim asupra acestui foileton căci este încheierea ultimului roman al d-lui I. Teodorianu (Vol. II. din Tu­dor Ceaur Alcaz).

*Dumineca următoare, 9 Nov. a. c.

orele 10 dim, va avea loc solemniiatea deschiderii noului an premilitar la se­diul Inspectoratului P. P. Municipal Braşov la Poligonul de tragere pe P ro ­menada de sub Tâmpa.

*

Preschimbarea monetelor de metal

Monetele de 1 şi 2 lei — albe — nu mai au valoare circulatorie înce­pând cu ziua de 1 Nov. Preschimbarea celor rămase nu se mai poate face. Percepţiile fiscale, administraţiile fi- financ. le primesc în impozit.

Cele de 250 Lei, cu efigia fostu­lui Rege Carol II. rămân în circulaţie până la 31 Dec. 1941. Preschimbarea lor se poate face la administraţiile de încasări şi plăţi şi la percepţiile fiscale.

Ci t i ţ iGazeta Transilvaniei

Primăria M u n i c i p i u l u i Braşov

Serv. financiar Bir. Aproviz,

Nr. ad. 27 .383— 1941

A V I Z

Pe baza unui contract de furni­tură încheiat cu un furnizor din Timi­şoara, în fiecare Sâm bătă şi Duminecă se va vinde carne de porc cu grăsime.

Raţia de carne este liberă, iar slă­nina crudă, osânza şi grăsimile la mă­celar, cât şi slănina şi untura topită la mezelari, nu se va vinde decât în raţii de 250 gr. de persoană şi numai pe baza cartelei de carne, detaşându-se bonul Nr. 1.

De oarece calculul raţiei s’a făcut pe întreaga cantitate de 1.500 porci ce vor fi furnizaţi în cursul unei luni şi jumătate, desigur că rândul fiecărui ce­tăţean va veni în acest interval de timp în mod cert.

Nimeni deci nu va primi pentru a doua oară grăsime, decât după ce toată lumea a fost satisfăcută din acest transport.

De oarece carnea sau untura se distribue numai aproximativ după per­soanele înscrise la măcelari, acei ce nu au fo s t satisfăcuţi la măcelarul lor, pot trece şi la alt măcelar sau mezelar, pentru a fi serviţi cu carne sau untură.

Braşov, la 30 Oct. 1 94 i.p. Prim ar :

Dr. Sever Pop.Şeful Serv. Finánc,

şi al B ir. Aprov.A. Precup.

Farmacii de serviciuIn timpul delà 1— 8 Noemvrie la

am iazi, noaptea şi Dumineca sunt de serviciu : farm acia Eug. Neustädter, la „îngerul Păzitor“, piaţa libertăţii No. 5 şi farm acia lui Albert Eirhborn, la „turnu negru“ Blumăna, Calea V ictoriei Nr. 39.

1^^

Pagina 6 G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I Nr. 82—1941

CRONI CA R Ă Z B O I U L U ICuvântarea

un u l „voluntar**Posturile noastre de radiodifuziune,

ne-au transmis cuvântul plin de aspră sem nificaţie al profesorului universitar G h e o rg h e I. B ră tia n u , reîntors recent de pe front, „voluntar“ neobosit, care a fost distins de Führerul Germaniei cu Ordinul „Crucea de Fier“. A ţinut să ne arate ceeace a simţit el, ca profund cunoscător al istoriei, în calitatea de ostaş pe frontul Neamului şi al Crucii ; ce simt camarazii săi care continuă să răzbată prin foc şi apă către împlinirea destinului nostru naţional şi ce trebue să simtă toţi ceilalţi rămaşi la vetre, atunci când Ţara îşi croeşte o nouă pârtie către limanurile consolidării Na- ţiunei şi către gloria nemuritoare a istoriei.

D. prof. Gh. I. Brătianu, ne-a vor­bit de Regele Întregitor, care împlinind graniţele noastre din miază-noapte şi apus, şi nu a uitat să ne repete despre rosturile noastre în răsărit. D-sa ne-a învăţat să apreciem sub un nou unghiu de lumină epoca petrecută de România sub semnul războiului trecut. România apare astfel nu numai ca un stat con­ştient de forţele sale, care a voit şi a reuşit să-şi vadă provinciile 'înstrăinate reunite în străm oşescul ogor unitar na­ţional, ea apare şi ca un stat perfect convins de originea lui nobilă şi civili- zatorie, cu privirea aţintită către peri­colele de moarte ce ameninţau dinspre stepele eurasiatice, gata a le înfrunta şi mai ales gata a fi ca şi în trecut furtunos în slujba culturii şi în slujba lui Hristos Dumnezeu.

România, întregită aşa cum a cre- iat-o Marele Rege, n’a trebuit să aibă soarta celor două decenii politicianiste. Tvl’a trebuit, dar le-a tră it; n ’a trebuit, dar a pătimit. Un motiv în plus pentru poporul nostru, ca să cunoască voia Domnului, care atunci când împi­larea se abătea mai grea asupra căm i­nelor şi umerilor noştri, ne-a abătut din calea pieirei.

România care părea sortită celei mai tragice soarte, a renăscut din pro­pria ei cenuşă sub îndrumarea înţelep­tului Conducător şi a reluat şirul v ite­jiilor desprinse din vechile cronici. Ştefan Voevod, apărătorul credinţei lui Hristos, a reînviat în sutele de mii de suflete tinere româneşti care împing tot mai departe de bătrânul continent barbaria păgânismului şi a întunericului. Iar mo­dul cum îndeplinesc această misiune e numai spre mândria noastră a tuturor.

D. prof. Gh. /. Brătianu, este un mare îndreptăţit a vorbi despre erois­mul şi sufletul ostaşului român şi pen­tru acest motiv, aprecierile d-sale au fost ascultate cu atenţiune, primite cu încredere şl mai ales, apreciate la justă valoare.

Micul curs de istorie pe care d-sa l-a făcut auditorului român de acasă şi de pe front, ne-a tonificat nădejdile şi a dat impulsuri noi elementului creator românesc, pentrucă am a- preciat în cele spuse de d-sa atât cu­rajul ostaşului, cât şi lipsa de reticenţe a omului de ştiinţă. D-sa ne-a făcut mai ales să pricepem frământările Coman­danţilor români şi ideea care dinami­zează faptele de arme ale fraţilor noştri care cuceresc laurii nemurirei în slujba celor mai frumoase năzuinţe ale ome- nirei,

D eabia reîntors de pe câmpul de onoare, unde n’a asistat ca spectator şi cri (ic de ocazie, ci a participat cu fapta pentru a cunoaşte în adâncime raţiona­mentul şi reacţiunea luptătorului, d. prof. Gheorghe Brătianu ne-a vorbit, nu ca un entuziast îm bătat de evenim ente, ci ca un cuceritor care a deslegat cheia unei ecuaţii şi o explică apoi cu calmul omului de ştiinţă. Profesorul universitar şi bunul cunoscător al vieţii noastre sociale şi politice a ţinut să ne lămu­rească mai ales pe noi, cei care muncim aici spre a mări siguranţa frontului os­

tăşesc că sudura dintre naţiune şi în­drumătorii ei se realizează vizibil şi sigur pentru cim entarea temeliilor de viitor.

Ostaşii noştri luptă cu tărie — ne-a spus d. Brătianu — pentrucă în sângele lor sălăşluiesc năzuinţele arca­şilor lui Ştefan, Mihai şi Ioan Vodă cel

Cumplit. Ostaşii*noştri luptă cu bravură, pentrucă ei au în faţă im aginea eroilor din trecutul războiu şi a nenorocirilor pe care le-am suferit până deunăzi. Os­taşii noştri luptă cu încredere în victoria finală, pentrucă ei aud mereu cuvintele Regelui întregitor Mihai 1, cuvinte de îndemn în luptă şi de nădejde în drep­tatea românească.

FRONTUL DIN RĂSĂRITOperaţiile militare din ultima

săptămână pe frontul din Răsărit sunt marcate de haosul complet care domneşte în rândul dispozi­tivelor bolşevice — dacă se mai poate vorbi de un dispozitiv al trupelor roşii.

Rezistenţa Crimeei, care tre­buia să devină un punct greu pen­tru armatele aliate, se arată şi ea la aceeaşi valoare ca şi celelalte fapte de arme ruseşti. In Crimeea, forţele germane continuă fără ră­gaz urmărirea forţelor inamice bă­tute, iar rezistenţa locală a arier- gărzii sovietice a fost ruptă. Cap­turări de oameni şi tunuri, în ace­leaşi proporţii specifice mijloacelor de încercuire germane.

Crimeea, pe care bolşevicii în urma experienţelor făcute cu oca­zia luptelor împotriva lui W ran- ghel, au căutat să o transforme într’o fortăreaţă inexpugnabilă, se deschide acum în faţa armatelor victorioase şi cucerirea ei definitivă, care va însemna totodată o m a­sivă înscăunare a forţelor ger­mane pe litoralul Mării Negre, nu mai poate întârzia.

Pe frontul Leningradului, sunt foarte slabe licăriri de energie din partea Ruşilor, ceeace permite tru­pelor germane şi finlandeze să strângă cercul de oţel în jurul pu­ternicei cetăţi a Sfântului Petru,

cutropită vremelnic de Anticrist, încercările de spargere a frontului, i-a costat pe Ruşi nenumăraţi morţi şi răniţi, absolut fără nici un folos.

Tot deasemeni, odată cu cu­cerirea largului spaţiu ÿn Bazinul Doneţului şi cu puternica presiune germană din regiunea Tula-Orel, soarta Moscovei poate îi prevăzută cu toată certitudinea.

Ajutorul, proverbialul ajutor englez, întârzie acum, aşa cum a întârziat şi altădată. In privinţa aceasta, este foarte semnificativ comunicatul oficial german, în care se arată cu date certe că spaţiul aerian sovietic se află în întregi­me sub stăpânirea maşinilor Rei- chului.

Cu privire la situaţia frontului sovietic, se poate observa o mare enervare în America. Astfel ştirile sosite la New-York, prin corespon­dentul ziarului „New-York Post“, despre numeroasele cazuri de de­zertări în masă, acte de laşitate, sabotagii şi trădări, n’au avut de loc darul să amelioreze impre­siile dezolante ale populaţiei. Nici chiar asigurările ruseşti, că vor stabili o linie de apărare în Urali nu mai sunt ţinute în seamă. Pro­cesul de clarificare al opiniei pu­blice americane este în plină des­făşurare.

După discursul d-Iuî RooseveltS’ar fi putut crede, că după

discursul d-lui Roosevelt, poporul american îşi va schimba felul de a vedea. Dar acest discurs nu a făcut altceva, decât să contribue la atmosfera de neîncredere faţă de modul cum sunt redate de cea­laltă parte a Oceanului Atlantic evenimentele istorice de faţă. Dacă mai adăogăm şi cuvintele de re­pudiere ale d-lui Cordel Huli, mi­nistrul de externe al Statelor Unite,

ne putem da seama, că acest dis­curs, în loc să faciliteze intenţiu- nile preşedintelui, a contribuit din contră la creiarea de noi dificultăţi.

Nu mai insistăm asupra reac- ţiunei din Europa, pe marginea a- cestei cuvântări, deoarece bătrânul nostru continent trăind în mijlocul evenimentelor principale, îşi poate formula singur criterii de judecată, pe bază de indicii reale,nemistificate.

Frontul din Africa şi de pe Canalul MâneciiPe frontul din Africa, atât trupele

italiene, cât şi cele germane, ţin să demonstreze Albionului că acţionează pentru o partidă pierdută. Astfel, avioa­nele de luptă germane, au atacat marele aeroport dela Marsa Matruh, recent re­organizat de Englezi şi au bom bardat din plin Delta Nilului cu instalaţiile sale defensive, pe care Englezii voiau să le socotească „absolut inexpugnabile*. Lucrările portuare din Delta Nilului au suferit foarte însem nate deteriorări, care

le vor face multă vreme inutilizabile.Avioane izolate britanice, au

aruncat bombe deasupra litoralului de Nord al Germaniei, fără a pricinui vreo pagubă. A vioanele germane au făcut la rândul lor raiduri deasupra oraşelor englezeşti, care chiar după com unicatele engleze au avut urmări grave. Cu acest prilej, escadra de vânătoare în frunte cu colonelul Galland a repurtat a 90-a şi a 91-a victorie.

Cine seamănă vânt...După cum se poate vedea, ultima

săptăm ână de războiu este tot atât de puţin favorabilă pentru duşmanii axei, ca şi cele trecute. Pentru a mai da impresia unei rezistenţe organizate, An­

glia a făcut să fie radio-difuzat un apel către Soviete, în care le cere acestora să părăsească Bazinul Doneţului, pen­tru a-şi economisi forţele. Englezii ar voi să mai convingă lumea, că im inenta

de Mardare Mafeescu

cucerire a Bazinului Doneţ de către* trupele germane s ’ar face în urma unei manevre „voite“ a Ruşilor, când în rea­litate rezistenţa lor, mai ales în acest sector, e aproape de sfârşit.

Anglia nu vrea să recunoască rolul ei de semănător al vântului, care mai apoi culege furtună. Trebue să vină câte o indiscreţie a crainicilor dela radio,, ca să ne arate că leul britanic e grav rănit, cum este ştirea care ne spune că nenumărate mari unităţi navale britanice scufundate nu au\ fost date publicităţii..

Accentuarea tensiune! In ra­porturile germano-

americaneEforturile guvernam entale de ai

întreţine atmosfera pericolului iminent pentru America, trebuia să ducă Ia o accentuare a tensiunei dintre Statele Unite şi Germauia. Ultima campanie a ziarelor am ericane cu privire la înar­mările imperiului Japonez, au produs la Berlin din nou o adâncă impresie des­pre intenţiunile belicoase ale W ashing­tonului şi străduinţele Casei Albe de a deslănţui ireparabilul. Pentru Berlin, rămâne de neînţeles, de ce provocările anglo-saxone n’ar avea drept urmare o- reacţiune din partea Japoniei. Imperiul japonez, care are în vedere interesele sale şi năzuinţele de afirmare în Ex­tremul Orient, nu poate într’o vreme de înarmări neîntrerupte, să stea ca simplu privitor.

România şl noua bază spi­rituală a Europei

Intre faptele săptămânei ex­pirate, merită a fi menţionat pen­tru importanţa sa, interviewul a- cordat de d-1 prof. Mihail Anto­nescu, preşedinte de consiliu ad- interim, r e d a c t o r u l u i ziarului „Slovac“.

Noua Europă, a spus d-sa, va trebui să se aşeze pe o bază spi­rituală unitară. Deasemeni va tre­bui să înjghebeze un sistem economic prin care prăbuşindu-se nenumă­ratele bariere vamale să se poată da statului tehnic de mâne toate posibilităţile tehnice ale civilizaţiei de azi.

Vieaţa statelor mici nu poate să fie stinsă, pentrucă natura nu creiază nici oameni, nici popoare, în serie, ci ceeace zideşte natura este înţelept şi durabil. Particu- larismele n a ţ i o n a l e , indiferent de întinderea lor teritorială, vor întreţine corpul viu al noii Europe.

Românii şi Slovacii au suferit împreună dealungul veacurilor. Am convingerea că prietenia poporului slovac este o temelie sigură pen­tru unitatea spirituală în această regiune, care se va integra în lumea; j nouă, plină de credinţă şi de fapte.

Urez poporului slovac să-şi poarte cu mândrie destinul, prin luptă şi onoare, aşa cum l-a purtat de-a-lungul veacurilor şi să contribue prin leala lui credinţă la zidirea noii Europe şi la întemeierea unei noi ordine în Sud-Est. Fiindcă Sud-Estul va trebui şi el să se în­temeieze organic pe biologia şi puterile de vieaţă naţională, nu pe ficţiuni sau titluri desvete.

R edactor responsabil IO N B O Z D O G

Tipografia „A ST R A 14 Braşov, S tr. Lungă Nr. 1. I