Aventurile Melindei in Padurea Santiago

CAPITOLUL IFamilia Santiago

*A fost odata , o familie ,Familia Santiago,formata din doua gemene,Lizzi si

Mandy,un frate,John si parintii lor Marie si Lucius.Ei locuiau la malul unui lac intr-o padure,numita Padurea Santiago.

Povestea lor incepe intr-o zi de vara, cand un vanator a venit sa vaneze in padure. Pana atunci numeni nu vanase in padure fara acordul Familiei Santiago.Dar acest vanator era gras,urat,mare si rau.Toti il urau.Nu avea mila de nimeni si de nimic.Nu avea suflet!De cand Lucius a venit la puterea padurii,nimeni nu mai vanase in padure,absolut nimeni .Padurea era tot timpul calma,linistitoare ,iar Marie canta mereu frumos.Pentru copii,Lucius era cel mai destept din lume,era idolul lor,mai ales pentru John.

Vanatorul incepuse sa vaneze.Se auzeau impuscaturi incontinuu.Copii erau speriati.John stia ca tatal lui va opri zgomotul.Avea sperante ,chiar daca avea 10 ani.Fetele erau speriate si se dusesera la mama lor.

-Poate ca a uitat sa vina sa ma intrebe, ii linisti Lucius pe copii si pe Marie.Lucius se ridica cu ususrinta de pe scaun ,lasa ziarul jos si se duse in padure sa

opreasca impuscaturile.Toti s-au linistit cand s-au oprit impuscaturile.Mama se intoarse la treaba ,iar fetele s-au jucat in continuare.Se facuse tarziu si Lucius nu se intoarse acasa.Marie se ingrijora si se duse impreuna cu ,copiii ei sa vada ce face sotul ei.John vazu primul cadavrul tatalui sau.Era plin de sange.Marie se duse sa vada ce face John si scoase un tipat mic de sperietura.Gemenele au venit si ele sa vada ce se petrece,iar cand vazura corpul neinsufletit al tatalui lor,plin de sange.John se abtinu sa planga,dar corpul fara viata al iubitului sau tata,pe care il indragea atat de mult il facu sa planga.”Nu plange!Esti barbatul casei!!!”isi spunea el,dar era prea atasat de tatal sau sa nu isi arate tristetea.

*Era liniste.Langa un mormant stateau patru oameni,O femeie,doua fete si un baiat

de zece ani.La un moment dat fetele si femeia incepura sa planga cu sughituri.Pasarile nu mai cantau.Vantul batea usor si lin,un vant de vara.Pana si norii plangeau,iar oamenii si-au deschis umbrelele.Inmormantarea se terminase si de aceea era doar familia Santiago.Pasarile parasira acea padure.Vanatorii vanau fara voia cuiva.Animalele se rareau,plecau.Satenii credeau fel de fel de povesti,cum ar fi”Se spune ca padurea e blestemata pentru ca fantoma cuiva o bantuie,si de aceea nu mai sunt animale.”.Altii spuneau ca “Familia Santiago a murit si acum ne bantuie padurea.”.Erau fel de fel de povesti care ii inspaimanta pe oameni”Multi au disparut in acesta padure”.Erau fel de fel de minciuni inventate de ei.

De la o vreme,baiatul incepuse sa stea doar in casa.Acest lucru o inspaimanta pe Lizzi,ceea ce a facut-o sa se duca sa il spioneze pe fratele ei.Intai se duse sa vada ce face el,cand vazu ca sta si citeste,”Dar de unde stie sa citeasca??”se intreba ea.Apoi l-a

urmarit ore intregi pana John a terminat cartea de citit.Scartaitul scaunului se auzea pana in camera de vizavi si John vroia sa iasa din camera lui.Lizzi astepta ca el sa dea coltul si se duse in camera lui.Era decorata cu fel de fel de culori si postere cu un baiat pe nume Flash.Patul era mare cu perna alba si veche.Langa pat era un dulap mare pe care erau asezate niste carti cu titluri ca “Marea revolutie a satenilor”,iar pe prima pagina scria cu o culoare neagra”Oamenii s-au adunat si au luat arme cu care s-au luptat cu o familie din padurea Santiago.”.Mai era o carte care se numea “Lumea religiei in secolul al XIX” care avea pe prima pagina ,scris un paragraf:”Totul se repeta”.Apoi ,John avea pe masa multe carti”Istoria Romaniei”,”Totul despre padure” si altele…Se pare ca erau citite.Iar ceea ce tocmai citise John era “Manualul Padurii Santiago…Doar pentru mostenitorii padurii.”Intr-o noptiera de langa patul sau erau in sertare niste schite ale unei camere,cu o usa buna,ascunsa bine in pamant.Cand vroia sa iasa afara,Lizzi se impiedica de ceva de pe podea.De un lemn .Cand il ridica, vazu o camera ca cea din schite.Ridica si celelalte scanduri si intra in camera.Era neterminata dar care era cu un tunel care duce undeva afara.Cand auzi usa de la intrare deschizandu-se ,iesi imediat de acolo si acoperi camera cum era inainte.John tocmai intrase.

-AAAaa…Mhh…Buna!!spuse ea.-Ce faci in camera mea?intreba John suparat.-Aaaa…caut …MMmm..creionul!Da!Caut creionul!Mi-l imprumuti?intreba ea.-Da.Lizzi lu-a creionul si pleca din camera.

CAPITOLUL IIAcasa la Melinda

Intre timp…acasa la Melinda este o cearta intre cele trei prietene.-Cine?Eu?!Nu ti-as fi furat niciodata rimelul ala urat.spunea Ana-Te si cred!Tot timpul te uitai la el.Il vroiai.Acum dami-l!spunea Cornelia.-Nici nu m-am atins de el!-Minti!-Eu!!??Sa mint?!?!?Oooo…Nu am mintit niciodata!-Fetelor!Tocmai intrase Melinda in camera ei-Il ai!Dami-l!continua Cornelia.-Nu il am!spunea Ana.-Fetelor!a spus Melinda din nou.-Ce-i!au spus Ana si Cornelia deodata.-Aaaa…Melinda!Spunei Corneliei ca nu i-am furat rimelul!spune Ana.-Cornelia!Ana spune ca nu ti-a furat rimelul.a repetat Melinda-Spune-I Anei ca nu o cred.a spus Cornelia-Cornelia spune…si Melinda nu sfarsi propozitia deoarece Ana spunea:-Stiu ce a zis!a spus Ana nervoasa.HAM HAM!!Se auzi la usa.Melinda deschise usa si vazu ca era Bobi cu rimelul

Corneliei in gura.-Ahh!Rimelul meu!!!Unde lo fi gasit?a spus Cornelia fericita .

-Cred ca l-a gasit in baie.a spus MelindaCornelia era super fericita,dar Ana era putin trista.Cornelia nu isi ceruse

scuze.Melinda se duse la birou si scoase din sertar laptopul ei.Il porni si tastase un site de legende.

-Daca tot e vacanta,ce-ar fi daca am merge toate trei intr-un loc mai special.Mai sinistru.spunea ea.

Cauta o legenda a unei paduri la treizci de kilometri de oraselul ei.Gasi in sfarsit o legenda despre Padurea Santiago:

Legenda spune ca intr-o Padure,numita Padurea Santiago,animalele nu mai traiesc,oamenii lipsesc.Dar toata povestea incepe cu o familie,Familia Santiago.Aceasta familie era fericita,pana cand un vanator a venit sa vaneze fara acordul lui Lucius Santiago.Lucius s-a dus la vanator sa il avertizeze ca nu are voie sa vaneze in acea zi,care era superba,dar vanatorul nu a mai stat pe ganduri si l-a impuscat pe Lucius.Corpul nu a mai fost gasit dupa aceea,cei care cautau cadavrul au disparut.Multi oameni disparusera dupa aceea.Familia lui Lucius inca bantuie acele locuri.

-Deci…incepu Melinda.Vreti sa mergem sa dezvaluim adevarul?Fetele au sustinut ca vor merge si ele.Urmatoarea zi ,au luat un taxi si au mers

spre locul acela,spre padure.Cand au ajuns,au vazut ca era foarte putin luminata ,iar Anei si Corneliei li s-a facut frica.Ele au lasat-o pe Melinda inainte.Cand a ajuns Melinda sub copaci,fetele au spus ca o vor astepta in afara padurii.Asa au si facut.Melinda a intrat in padure ,iar Ana si Cornelia au ramas in lumina soarelui.Melinda inainta,tot mai mult in padure. Se facea tot mai intuneric.Nu era nici o vietate in padure.Simtea ceva sumbru,care o urmarea.Deja I se facuse putin frica.Aprinsese lanterna,

-Ana!Stiu ca esti tu!Hahaha.spunea ea nesigura.Cornelia…iesi de oriunde ai fi.POC!Se auzi un sunet de creanga rupta.Cineva o urmarea,dar ea mergea inainte.Ii era

frica.Era singura cu fiinta care o urmarea.Intr-un tarziu,obosita de atata drum,ajunse la un lac.Langa el era o casa mare si frumoasa.Batu la usa.Nimic!Mai batu odata.Tot nimic!”Poate ca e deschisa.”isi spuse ea.Apasa pe clanta si usa se deschise.Era o casa frumoasa si pe dinauntru si pe dinafara.La un moment dat auzi o usa deschizandu-se.Se ascunse sub masa din bucatarie si asculta.Nu se auzeau decat pasii unui om.”Stiam ca sunt urmarita.”isi spunea ea.Privi putin afara de sub masa ,dar se baga inapoi imediat caci,venea cineva spre ea.Era un barbat mare si gras.picioarele ii miroseau ingrozitor,caci Melindei i se facuse rau.Miroseau a branza stricata lasata ani intregi neatinsa.Melinda se clatina dintr-o parte in alta pana cand omul iesi din casa, iar ea lesina.

Se trezi mai tarziu ,tot sub masa.Se uita la ceas si vazu ca e ora noua noaptea,cand ea ajunsese la ora cinci dupa masa.Astepta ca toata lumea sa intre in dormitoare.Cand s-a auzit si ultima usa inchizandu-se ,se furisa afara.Era intuneric bezna,dar luna stralucea asa de frumos ca se oglindea in apa lacului.Dintr-o data usa casei se deschise.Melinda se ascunse repede in tufisuri.Pe usa iei un baiat cam de unsprezece ani.Se stergea putin la ochi.Era obosit.Dintr-o data se intoarse spre Melinda ,curios.Din greseala ea scapa lanterna. Baiatul veni la ea.

-Buna! Zise el.

CAPITOLUL IIIPovestea lui John

-Buna!Cine esti?spuse Melinda.-John.Tu cine esti?intreaba baiatul.-Melinda.spuse ea.-Ce cauti aici?Nimeni nu a mai vizitat aceste locuri.a spus John.-Am auzit niste legende despre padure si am venit sa verific cu prietenele

mele,dar lor le-a fost prea frica si nu au mai venit.a raspuns Melinda-Ce legende??a intrebat baiatul ,speriat.Si Melinda i-a povestit lui John ceea ce citise ea pe internet.Baiatul privea curios

cum Melinda povestea tot ce vazuse si auzise pana sa ajunga in acea ascunzatoare.John ii spuse Melindei povestea lor de cand murise tatal lor.

-Deci de asta sunt zvonurile despre tatal tau.Voi ati luat corpul lui si ,cand au venit oamenii,nu l-au mai gasit.Despre voi ,se spunea ca bantuiti padurea pentru ca, de fapt,suneti cam tristi,si ca animalele sunt vanate de prea multi vanatori incat ele pleaca din padure.Si inseamna ca tu erai cel care ma urmarea.Totul are logica!a spus Melinda fericita ca descoperise ceva.

-Wow!Convorbirea despre lumea Melindei continua.Intre timp,Lizzi,vazu ca John nu era

in pat.Asa ca s-a dus afara pe furis,sa vada ce se petrece.Deschise usa,incet,privi la lacul in care se vedea luna, privi in stanga, ,iar in dreapta il vazu pe fratele ei vorbind cu o fata mai mare ca el cu trei ani.Se furisa dupa un tufis sa auda mai bine ce vorbesc ei.

-…Si atunci am cazut in fund!a spus John ,iar Melinda chicoti.-Sa vezi faza!In timp ce Ana mergea …povestea Melinda .Lizzi asculta, asculta pana adormi.Cand se trezi,vazu ca Melinda disparu,iar

mama ei intindea rufele.Intre timp,Melinda mergea prin padurea slab luminata de soare prin crengile

copacilor.Le vazu pe fete dormind pe iarba cea verde.Le trezi.Dar nimic.Mai incerca odata.Nimic.”A treia oara e cu noroc!” gandi Melina ,si le trezi.Ana gemea.

-ANA!CORNELIA!DE CE DORMITI!tipa Melinda la ele. -Of!Parca am dormit o suta de ani!Cat e ceasul?spuse Ana trezindu-se.Se uita putin la ceas si vazu ca era dimineata.-Aaaaahhhh!!!!Ai vazut cat e ceasul??Mama o sa ma pedepseasca toata viata

mea!!!Cu ce mai mergem acasa????se panica Ana.-Calmeaza-te!!!!!-Ce cautam aici inca?se trezi si Cornelia.Hey!!!s-a dus timpul inapoi sau ce??Cum

de e dimineata?Melinda le spuse sa se calmeze si le povesti ce I se intamplase in padure.”Cum o

sa ajungem acasa?”se intreba ea.Dar nici macar nu se gandi mult si o masina parca acolo.In ea era un om mare,gras, cu cizme,exact ca cel din casa din padure.

-Uuurrraaaa!spusera Ana si Cornelia in cor.- Mi se pare suspicios.Nu cred ca ar trebui sa mergem cu el.spuse Melinda.Cand ea termina de spus propozitia,omul mare se uita urat la ea.

-Cred ca e politicos si ne va duce acasa.spuse Melinda apoi,schitand un zambet fortat.

Desi era speriata,se duse in masina in spate,cu fetele.-Domnule!puteti sa ne duceti acasa?Pe strada Curiozitatii numarul 12 din Orasul

Cornesti.spuse ea.-Da!spuse omul,cu o voce groasa.Masina, era verde pe afara ,un Ford;iar cum drumul era de treizeci de

kilometric,Melinda putea observa scaunele din piele,radioul ,care parea ca nou,frana de mana ,care era cu un maner rotund cu cristale.Ajunsera in oras.Melinda ii spuse omului sa le lase acolo unde erau.Omul se intoarse,iar Melinda putea sa-I observe un tatuaj pe piept cu numele “Valentino Tenar”.Isi aminti pe data o stire care spunea ca titlu”Valentino Tenar, hotul de buzunare,asasinul de oameni,omoara oamenii,mancand din ei”.Ea inghiti in sec.Il mai ruga odata sa le dea drumul.Dar omul le spuse “NU!”.Melinda era inspaimantata.Ana si Cornelia adormisera.

Deodata,Melinda se simti ametita.Totul se invartea in jurul ei.Parca lumea se daduse cu susul in jos.Omul blocase toate intrarile,oprise masina intr-un colt ascuns si privi spre Melinda,razand copios si amenintator.

-DA-MI DRUMUL!tipa ea.Totul tremura.Parca nu era cale de scapare.Ea se uita in stanga si in dreapta si

vazu o cale de scapare.Incerca sa deschida usa dar nu reusi.In josul ferestrei masinii vazu un buton.Apasa pe el si vazu ca usa se deblocase.O deschise si iesi afara.Alerga!Alerga!Picioarele i se inmuiasera.Tremura si ea.Apoi incetini din ce in ce mai mult.Nu isi mai putu misca picioarele si cazu.Se tara pe jos.Apoi si mainile i se inmuiasera si nu se mai putea misca deloc.Ochii I se inchisera si lesina.

CAPITOLUL IVIn casa asasinului

Cand Melinda deschise ochii,vazu cum totul devenea mai clar.Se afla intr-o casa mare.Era veche.Mobila era plina de pete de mancare si de …sange.Totul era rupt.La o masa prafuita statea un om,cel din masina,care dormea.

Ea era legata de un scaun.Dintr-o data cineva batu la usa.Omul intreba cine e .-Marianovici Bermud.spuse aceasta si Valentino deschise usa.Bermud era un om cu mustata,tip genul fermecator.Avea parul blond-

rosiatic,imbracat cu pantaloni de piele,cu o geaca gri.-Buna!Am adus o prada noua.spuse Valentiono.- Ce prada ?intreba Bermud.-Trei fete.Delicioase!!spuse Valentino.-Numai sa le vad!spuse Bermud.Valentino il duse pe Bermud la fete.El privi cu insistenta si spuse:-Sunt cam slabe,dar putem sa facem ce vrem cu ele.Ar trebui sa cerem

recompense pe ele.Ce zici?-Suna bine.Cat ar trebui sa fie pretul?

-Cred ca ar trebui sa fie cel putin trei sute de milioane de lei.Nu…dublu!Oamenii mai negociara intre ei pretul si plecara spre telefon.Sunara la politie si

spusesera de pretul de noua sute de milioane de lei.Mai spusesera ca vor banii in 24 de ore.

-Fetele sunt…Bermud puse telefonul jos,se intoarse spre Melinda si o intreba.Cum te cheama pe tine?

-Me-melinda.Melinda ma cheama.-Pe prietenele tale cum le chema si de unde sunteti voi?adauga Bermud.-Ana,spuse ea si arata cum putu spre Ana,si Cornelia si arata si pe cealalta

fata.Suntem din orasul Cornesti.-Ai auzit Valentino?Valentino aproba din cap.Spunele si politistilor.Hey!Nu

sunteti obraznicaturile care au castigat la acel concurs?Concusrul copiilor.Melinda aproba din cap.

-…Banii in 24 de ore.S-a inteles?termina de vorbit Valentino.-Le-ai spus?intreba Bermud,iar Valentino dadu din cap aprobator.-Ce facem cu ele deocamdata?-Le tinem aici.Nu!Mai bine in debara.spuse Bermud.Valentino,veni spre fete si le lua pe rand cu scaunul,dar o lasara pe Cornelia

acolo.”Ar trebui sa ne distram pana vin politistii.”ii sopti Bermud lui barbatului.”Ce ii vor face Corneliei?”se intreba Melinda ,fiind speriata de soarta prietenei ei.Bermud o duse pe Melinda in debara.Ana tipa dupa ajutor.

-Tipa!!!!Nimeni nu te va auzi.spuse Valentino razand batjocoritor de Ana.Barbatii se intoarsera spre usa spunand “Sa vedem ce putem face cu tine

fetito!!”.Usa de la debara se incuiase.Ana era foarte speriata.Incepuse sa dea din picioare plangand “Cum o sa ajungem acasa??Nimeni nu are atatia bani.Mai ales in douazeci si patru de ore!”Melinda se uita prin debara sa vada cum puteau scapa de acolo.Pe o masa erau puse niste unelte si ..o foarfeca.

-Cum vom scapa?De ce a trebuit sa mi se intample mie??spunea Ana.-Taci Ana.Am gasit o cale de scapare!o linisti Melinda.-De ce??Vreau acasa!!Nu trebuia sa mergem in acea padure.continua Ana.-Ana!!striga Melinda.-Daca nu vedeai tu legenda aia,nu mai ajungeam aici!E numai vina ta.Daca nu te

cunosteam,nu mai veneam cu tine!!!spunea Ana plangand.-Si daca nu eram eu prietena ta ,nu mai ajungeam aproape de dusman.spunea

Melinda.-Vezi?E vina ta!!!spunea Ana.-Nu spuneam de rau.continua Melinda.-Atunci?intreba Ana.-Il vom prinde pe acest om si il vom preda politiei cand soseste,termina Melinda.-Cum putem face asta?E imposibil.Oare ce ii face acum Corneliei omul acela?

intreba Ana-Iti spun planul imediat,dar intai sa scapam de aici.Ma strange!spuse Melinda.Ea se ridica cu tot cu scaun,dar el era asa de greu ca nu reusi.Mai incerca odata,se

ridica cu el si se duse spre masa.Incerca sa ia forfeca cu mana de la spate dar nu reusi.Se impinse in masa,iar foarfeca cazu in mana ei.Taie sfoara de la mana, si sfoara cu care era legata de scaun.Apoi o dezlega si pe Ana.Ana se ridica voiasa de pe scaun si dansa in stil de glorie.

-Ce plan ai?intreba aceasta.

Melinda lua sfoara cu,care fusese legata ea si Ana,luase o sarma careia ii daduse o forma de cheie si o baga in usa.Incerca sa o miste dar sarma se indoise.Lua de pe masa o surubelnita si o baga in gaura cheii.Reusise!

Dupa reusita ,deschise usa si vazu ca oamenii ii punesera o bonetica Corneliei si radeau de ea copios.Apoi luau o lingura cu tocana si se prefaceau ca i-o dadeau.Cornelia incerca sa prinda mancarea ,dar oamenii i-o luara din fata si rasera si mai tare.Melinda inchise usa si spuse.

-Ar trebui sa asteptam pana adorm oamenii.Sunt tare energici!spuse Melinda.-Bine.aproba Ana.Cat timp asteptau,se uitau prin preajma si vazura saltele rupte,un televizor vechi

si alte vechituri.

CAPITOLUL VEvadarea

Melinda deschise usa din nou si vazu ca oamenii adormisera si sforaiau acum.Luara niste scoci,sfoara si ii legara fedeles pe amandoi.Ii ridicara pe amandoi si ii duse in debara,Le lua cheile si ii incuie acolo,dar inainte de asta luara tot ce le putea fi de folos ,lana ,surubelnita, si tot cu ce puteau scapa oamenii de acolo.Ii dadura drumul Corneliei .

-HAHAHAHAHAHA!!radeau Ana si Melinda in hohote.-De ce radeti?intreba Cornelia,care tocmai se ridicase de pe scaun.-Ai…Hahaha..Ai …Incerca sa ii explice Melinda.-Ce am?intreba Cornelia.-Arati ca …Hahaha..un ….Incepu Ana.-Ca un ?intreba Cornelia.-Bebelus!!!spusera Ana si Melinda in corCornelia se duse spre o oglinda si vazu.Chiar arata ca un bebelus.Cornelia

incepuse si ea sa rada ca si prietenele ei,si isi dadu jos hainele de bebelus.BUM!BUM!Se auzea din debara.”S-au trezit!”se gandi Melinda.-Nu au cum sa iasa de acolo fara chei.spuse Ana.BUM !BUM!Se crapase usa.-Dar au cum sa o sparga!spuse Cornelia speriata.-Am un plan!spuse Melinda.-Ce plan?intrebara in cor Ana si Cornelia.-Sunam la 112!BUM !BUM!Usa a crapat si mai mult.Telefonul suna.-Alo!spuse robotul.-Alo!Am o urgenta!!spuse Melinda ,in timp ce usa se crapa din ce in ce mai

mult.-Daca vreti sa raportati o crima apasati tasta unu.Daca vreti sa intrati in politie

apasati tasta doi.Daca…spuse robotul la telefon.Melinda apasa tasta unu.

-Ati apasat tasta unu.Daca sunteti ostatic apasati tasta unu.Daca sunteti jefuit apasati tasta doi.Daca…

Melinda apasa tasta unu.BUM!BUM!Usa se sparse.-Spuneti adresa va rog!spuse robotul.-In sfarsit!spuse Melinda.Ea lua telefonul si se duse la geam sa vada strada.Nu era nici o placuta.Era o casa

intr-o padure.-Nu stiu unde sunt.Stiu doar ca sunt intr-o …Telefonul se intrerupse.-Alo!!Hei!!Sunt intr-o casa dintr-o padure.Melinda privi in camera si il vazu pe omul numit Valentino ranjind cu forafeca in

mana si cu firul de la telefon in cealalta.Ea se uita la usa de la debara care era sparta.-Hopa!spuse ea.Barbatul se apropia spre ea.Se parea ca Ana si Cornelia iesisera afara.Celalalt

barbat se dusese dupa fete.Barbatul se apropia de ea.-Aaaa….mmmm…domnule?incepu Melinda.Doriti ceva?Omul lua sfoara si se apropia de ea.O intinse in semn ca vroia sa o lege,din nou.-Se pare ca nu.spuse Melinda si o incepu sa fuga spre usa,dar barbatul ii aparu in

fata.Fugi spre debara,unde vazu ca era un geam unde putea incapea.Incerca sa il

deschida,dar nu putu.-Geamul acela nu se poate deschide de cativa ani buni.spuse omul cu vocea sa

groasa.Melinda sparse geamul cu un ciocan si iesi afara.Dar pe langa faptul ca se

zgariase,omul o mai prinse de picior si incerca sa iasa si el pe gemulet,dar era prea gras si se bloca acolo.

-DA-MI DRUMUL!striga ea si il calca pe mana cu celalalt picior si omul ii dadu drumul de durere.

Melinda fugi iar in departare il vazu pe Bermud cu cele doua fete tinandu-le ca pe niste saci mari de cartofi, pe umar.Fugi spre el ,iar omul ,cand o vazu spuse :

-Cum ai scapat?Si omul veni in pasi repezi spre Melinda.Melinda mergea si ea spre el.Cand sa o

prinda,Melinda se feri si ii dadu un sut in fund.Lua un bat si incepu sa dea in el.Omul se intoarse si incerca sa ii ia batul ,dar,fara noroc.

-PRINDE ASTA!tipa Melinda la om,si ii dadu un bolovan.Omul incerca sa prinda bolovanul si le scapa pe fete care erau langa Melinda.El

lua un bat .Fetele o zbughira din loc .Barbatul mai lua doua bete si le arunca pe rand:spre picioarele Melindei,spre ale Anei si apoi spre ale Corneliei.Fetele cazura din cauza betelor care le facuse piedica.Bermud fugi spre ele si le lua pe toate in brate si mergea cu ele spre casa lui Valentino.Ajunsera la geamul unde era el blocat.

-Ce cauti aici ,Valnetino?intreba el.-Am ramas blocat din cauza acestei obraznicaturi.raspunse Valentino aratand

spre Melinda.

Bermud le duse pe fete in casa,le lega una de cealalta si se duse sa il ajute pe tovarasul sau.Cand se intoarse ii spuse Melindei:

-Nu o sa mai scapi tu acum!! El le duse pe fete in pod,unde le-a tinut cinci ore in care fetele lesinara din cauza

gazului care era peste tot in jurul lor,iar acum ,dupa cum spusese Bermud :”Nu vor mai scapa” deoarece,gazul ramanea instant acolo.Dupa cum invatase Melinda la scoala,”Daca acest gaz este inhalat in piept timp de patruzeci si opt de ore continuu,omul moare.”

CAPITOLUL VIPrinse a doua oara…Salvate prima oara de el

Cand Melinda deschise ochii,isi dadu seama ca mai avea de stat in acel loc timp de saptesprezece ore.Dar oare cum se trezise .Daca inhalau gazul, se vedea visand ca este acasa impreuna cu familia ei.Cand deschise ochii,vazu in fata ochilor cerul ,soarele care stralucea,norii albi pufosi care incepura sa se transforme in negru.Incepuse ploaia.Geamul era deschis.Dar cine a venit la ele si le-a salvat?Cine a dechis geamul ,ca inainte nu era decshis?

Cineva le dezlegase pe fete,caci Melinda se simtea bine.Inca mai casca.-Cine a deschis geamul?incepu Melinda sa puna acele intrebari la care vroia

raspuns.-Eu.raspunse o voce de baiat,care I se paru cunoscuta.-Cine m-a dezlegat?intreba Melinda.-Tot eu.raspunse din nou vocea de baiat-Cum ai ajuns aici?intreba Melinda.-M-am furisat.raspunse baiatul a treia oara.Melinda intoarse capul sa vada cine este salvatorul.Cand vazu cine era,spuse:-Multumesc ca ai venit aici sa ne salvezi.Nu cred ca mai rezistam atata in gazul

acesta.Este toxic.Multumesc ,John!!!!-Iti multumim!raspunsera Ana si Cornelia.-Deci voi sunteti prietenele Melindei.Cele mai bune.spuse John.-Deci tu esti John.spuse Ana.Cum scapam de aici?-Asta e mai greu.Nu mai putem risca sa fim vazuti.spuse John.Cred ca oamenii

aceia au incuiat usa.-Mergem prin ploaia asta?a intrebat Cornelia.-Ar trebui sa steptam sa se opreasca ploaia.spuse Ana.Melinda se plimba prin pod sa vada ce le este de folos.Cand ajunse intr-un colt al

podului se simti rau si incepu sa tuseasca.”Cred ca a mai ramas gaz toxic prin colturi.”isi spuse ea.

Fugi imediat spre geam sa respire aer curat.”Insipra…Expira…Inspira…Expira” Se simti mai bine.

-Cred ca ar trebui sa plecam cat ploua.Ploaia asta face galagie,iar oamenii n-o sa ne auda plecand.spuse Melinda,iar fetele si John aprobara din cap.

Ea cauta ceva cu care sa mearga jos.Gasi sfoara.O legase de in stalp si o intinse jos.Primul care cobori fusese John “sa testeze rezistenta”.Cobori incet,incet.Urma randul Anei,care cobori cu usurinta,urmata de Cornelia.Urma randul Melindei.Prinse sfoara,privi in jos,dar le vazu pe fete mici cat o furnica.

-Nu te uita in jos!!ii spuse Cornelia.-De ce nu poate sa coboare?intreba John-Ii e frica de…inaltimi.raspunse Ana.-Nu mi-a spus de chestia asta.spuse John suparat.-Ce tot trancaniti acolo??spuse Melinda.-O sa reusesti!!ii spusera Cornelia, John si Ana Melindei.Melinda puse piciorul pe marginea ferestrei podului,se rezema de perete si merse

tot in jos,pana ajunse in dreptul ferestrei unde cei doi barbati se imbatau.

Reusise sa coboare.Se parea ca oamenii cat furnicile erau doar in mintea ei.-Yeeeeeee!!!!!tipa Melinda.-Ce se petrece?spuse Valentino si veni spre geam.John agata sfoara de ceva si se ascunse impreuna cu fetele sub ferestra.Cand se

uitara sus,la fereastra podului erau cei doi oameni,care imediat fugira spre copii.Melinda ii conduse pe prietenii ei in garajul casei,unde gasira doua motociclete.

-Cum mergem cu ele fara chei?intreba Ana.-Aveti nevoie de asta?spsuse John si scoase o mana de chei.Incercara toate cheile,iar doua se potriveau.John cu,Cornelia mergeau pe o

motocicleta,iar Melinda si Ana mergeau pe cealalta.Pornira.In urma lor se vedea un ford verde.Iar in el ii vedeau pe Valentino si pe Bermud.Masina se apropia de ei.

-Mergeti mai repede!!striga Melinda.Mersera prin padurea aceea un sfert de ora,urmariti de acei oameni pana cand ei nu mai aveau benzina.Cotira la dreapta si ajunsera la casa lui John.

Cand ajunsera in casa,Marie isi intampina fiul.Il imbratisa cat putu de tare.-Cine sunt ele?intreba ea.-Eu sunt Melinda-Eu sunt Ana-Eu sunt Cornelia-Mama,le-am salvat de vanator!spuse John.-De ce sangerezi draguta?Si de ce sunteti uzi leoarca.De ce sunteti murdari?intreb

Marie-Eu sangerez pentru ca ….m-am zgariat la Valentino la geam cand am iesit prima

data,din debara.Si suntem murdare pentru ca Bermud ne-a facut piedica.raspunse Melinda

-Si suntem uzi ca ploua.spuse John.Fetele au fost ingrijite de Marie,pe care Melinda o considera dragutza.Marie le

spala hainele,le pregati baia la fete,”ca sa fie curate”,ii curata rana Melindei.Fetele si-au luat ramas bun de la Marie si de la cei trei copii, si pleca spre casa.O

luara prin padure.Melindei I se desfacu siretul,asa ca le spuse prietenelor ei sa plece inainte.Ea mai vroia sa mai ramana sa se plimbe prin padure asa ca le mai spuse sa merga acasa ,si vine si ea mai tarziu cu alta masina.

CAPITOLUL VIIRapita

Melinda se plimba linistita prin padure.Vazu copacii cu a lor splendoare.Incepu sa fredoneze un cantec:

Privind al padurii cantecAscunzand in al ei pantecDrumul vaii surazandDormind pe al lor pamant

Soare stralucind Vesel octrotindAle lor animale

Dintr-o data,cineva ii puse mana la gura,o prinse de mijloc si o ridica.Ea se zbatea in continuare.Cine era?Ce se intamplase?In fata ei,vazu o umbra de om.Umbra se apropia de ea.

-Degeaba te zbati.Nu poti scapa din mainile lui.spuse vocea.Melinda se zbatea in continuare.Omul ii mai spuse sa se opreasca.Dar Melinda se

zbatea in continuare.Umbra facu un semn cu mana,iar cel care o tinea ,incepuse sa o stranga .Fata nu mai putea de durere.Incepusera sa ii curga lacrimile.

-Mai, te potolesti?intreba umbra.Melinda dadu din cap,raspunzand prin acest semn ca nu.Omul o strangea si mai

tare,Melinda il musca de mana,el ii dadu drumul,iar durerea sfasietoare o facu sa tipe.Umbra o mai intreba odata daca se potoleste,ea raspunzand ca da.Barbatul care o tinea oprise din stransoare.

-Acum…incepu omul din umbra,…spune-mi unde sunt prietenele tale.-Acasa.a raspuns Melinda-Atunci,sa pornim.spuse omul.Omul iesi din umbra ,iar Melinda observa cine era.Era Bermud.Iar cel care o tinea

era giganticul,Valentino.”Politistii cand vor veni?Sa fac adunarea:Am intrat in masina la spate,dar dupa ce am ajuns au fost o ora.Ora asta nu se aduna.Deci…o ora cand am iesit din debara plus unu plus cinci cat am stat in gaz plus trei ore cat am stat la doamna Santiago si mai am paisprezece ore.”se gandi Melinda.Omul o duse pe Melinda la locul unde locuia Valentino.O lega ca si prima oara si o puse intr-o camera izolata care avea doar un gemulet.Gazul o adormi pe Melinda.De data aceasta nu mai avea scapare.Nimeni nu mai venea in ajutorul ei.Deocamdata nimeni cunoscut.

Se trezi peste douasprezece ore ,geamul era deschis,dar era prea mic pentru a iesi prin el.Ea vazu ca cel care venise la ea era Bobi,cainele ei.Melinda scoase din buzunar cutitul,taie sfoara .Reusise sa scape!Era foarte fericita.Il imbratisa pe Bobi si se juca cu el.Peste doua ore de joaca,cineva venise sa descuie usa.

-Sosesc!spuse Melinda si inchise geamul,leganduse inapoi si prefacanduse lesinata.

In camera intrara Valentino si Bermud care o dezlegase pe Melinda,o legase doar la maini,si o trezi.Fata se prefacea ca se trezeste si scoase cutitul,taindu-l pe Bermud si apoi pe Valentino la picior.Bermud ii dadu drumul fetei sip use mana la rana.Melinda fugi .Valentino fugi spre ea.Melinda ajunse deja in camera unde era iesirea,asa ca merse spre usa unde incerca sa o deschida dar vazu ca era incuiata.Vroia sa mearga la garaj,dar veni in fata ei Valentino.El se opri.Apoi,incepu sa mearga spre ea.Melinda,vazu pe masa ceva cleios asa ca il arunca pe jos si se impinse pe el trecand pe sub Valentino.El se

intoarse dar aluneca pe urma facuta de Melinda ,dup ace a trecut in spatele lui.Fata se indrepta spe garaj unde vazu un buton pe perete.Il apasa si deschise usa mare pe unde iesea masina.Dar in fata ei iesi Bermud.Vazand asta,ea se intoarse in camera.In camera era si Valentino asa ca fugi spre pod,unde inchise usa si legase o franghie .Incerca sa coboare pe geam dar cand ajunse in dreptul geamului camerei,vazu ca venea Bermud.

Ca sa scape, a spart geamul intrand in camera,unde cazu pe fotoliu.Barbatii erau pe urmele ei.O prinsesera.La un momentdat vazura ca politistii nu

mai sosesc sa le dea banii.Peste o ora de stat…cei trei se vazura cu multe masini in jurul lor.

CAPITOLUL VIIIPolitia

-Iesiti afara!striga un om.Valentino se duse in deabara,lua un pistol ,o lua pe Melinda si merse afara cu

ea.Merse cu Melinda afara,ascunzand pistolul.Venise politia.-Vreau banii!striga Valentino.Un politist scoase o valiza pe care o deschise.In ea erau banii.Ca negocierea sa

mearga,politistii au trimis valiza,primii,dupa spusele lui Valentino.-Trimite-ne fata!spuse un alt politist -Mai trebuie bani!Daca aduceti inca atat,va voi da fata.spuse Valentino.-Nu putem face asta!strigara politistii.Din multimea de politisti iesi Ana.Valentino inca avea valiza cu bani in mana lui.-Melinda!!spuse ea.-Daca nu aduceti banii pe care i-am cerut acum,o omor pe aceasta fata si pe

aceea.spuse Valentino.-Omoara-ma!Doar nu o omora pe prietena mea!spuse Melinda.Toti s-au mirat.-Nu !!a strigat Ana.-Ba da!striga Melinda.Valentino ,vazand acest lucru,a profitat de moment si a spus:-Acum vreau mai multi bani!-Nu ii avem?spuse un politist-Daca nu au banii,omoara-ma!striga Melinda.-Ii aveti?intreba Valentino.Daca nu ii aveti o omor!!Politistii dadura din cap ca nu aveau banii aceia la ei.Valentino ii ameninta ca o va

omori daca nu ii va aduce peste cateva ore.Politistii au spus ca nu vor putea.Din casa iesi Bermud,nervos:

-Omoar-o!!Daca nu au bani,o omoram si pe cealalta fata!Bermud lua pistolul,si apasa pe tragaci.Melinda era moarta acum.Dar de ce vroia

ea sa moara?O politista plangea.Era liniste.Valentino o lasa pe Melinda jos.Dintr-o data,Bermud si Valentino erau la pamant,prinsi de nimeni altcineva decat

…Melinda.-Ce s-a intamplat?intrebara unii politisti.Cum de e vie?-Va spun acum.Eu nu am murit pentru ca ,atunci vand eram legata in debara,am

gasit pistolul si l-am blocat.Politistii venira si ii arestasera pe Valentino si Bermud.

*-Fetelor!Priviti!le spuse Melinda urmatoarea zi prietenelor ei.-Am aparut in ziar!si la TV!E tare ,nu?spsuse Ana-Acum suntem si populare!spuse Cornelia- Deci,fetelor…A fost o aventura pe cinste!! Incheie Melinda