Avatarii faraonului Tlà

45
Avatarii faraonului Tlà Sara... sara... sfânta și limpedea mare își întinde pânzăriile transparente de azur sub luna care-n nălțimea depărtată a cerului trece ca un mare măr de aur neținut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu-sur ca câmpii de gheață pe care a căzut o ninsoare ușoară și Memfis, divina Memfis, își ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea țării... pare că-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea și urmele acelei străluciri ar fi muiat și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și lungile lui maluri de papură pintre care curg oglinzile lui mari, care reflectă lumea cerului și parecă apele lui, mișcându-se una peste alta ca lințolii de cristal mișcător, sună în adânc cântarea cântărilor. Ușor zboară luntrea mică și neagră asemenea unei cugetări printre tablourile mărețe desfășurate de o parte și de alta a râului... orașe vechi ce-și construiesc zidirile lor sure și colonadele lor infinite în lumina nopților, piramidele — morminte de regi — crânguri de palmieri și numai păsări călătoare străbat cu aripile-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, și capul lui mare în perini de mătasă, bolnavul rege Tlà; în jurul naltei sale frunți — o cunună de flori de mac... de flori a uitării și a somnului... Peste vecinicia undelor zboară luntrea lui, până ce dintr-o parte și dintr-alta a Nilului se ridică grădinile pendente... Două pe maluri, deasupra lor, ca pe umeri de munte, iarăși două, și-n nălțimile cerului iarăși două... Erau scări urieșești ridicate la soare, și fiecare treaptă era o grădină lungă, întinsă și toată lumea lor repezită pas cu pas la cer s-adâncea ca-ntr-o oglindă pas cu pas în infinitul Nilului... Grădinile pendente întoarse străluceau adânc-adânc în râu și printre ele părea că trece luna ca o comoară în fundul apelor. Luntrea se opri la mal... Regele se dete jos palid și adâncit și se pierdu în umbra naltelor bolți de frunze a grădinilor, trecu în lumina lunii și umbra lui se zugrăvea pe nisipul cărărilor ca un chip scris cu cărbune pe un lințoliu alb. În fruntea grădinii cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotundă, cu șiruri de coloane sure, cu bolți urieșești...

description

Mihai Eminescu, proza

Transcript of Avatarii faraonului Tlà

Avatarii faraonului TlSara... sara... sfnta i limpedea mare i ntinde pnzriile transparente de azur sub luna care-n nlimea deprtat a cerului trece ca un mare mr de aur neinut de nimic n eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu-sur ca cmpii de ghea pe care a czut o ninsoare uoar i Memfis, divina Memfis, i ridic colosalele ei zidiri ninse de lun n deprtarea rii... pare c-ntr-o noapte de var ar fi nins deodat o pulbere de diamant peste toat lumea i urmele acelei strluciri ar fi muiat i-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, i numai Nilul i leagn mictoarele i lungile lui maluri de papur pintre care curg oglinzile lui mari, care reflect lumea cerului i parec apele lui, micndu-se una peste alta ca linolii de cristal mictor, sun n adnc cntarea cntrilor. Uor zboar luntrea mic i neagr asemenea unei cugetri printre tablourile mree desfurate de o parte i de alta a rului... orae vechi ce-i construiesc zidirile lor sure i colonadele lor infinite n lumina nopilor, piramidele morminte de regi crnguri de palmieri i numai psri cltoare strbat cu aripile-ntinse, ntr-un lung triunghi, adncimile fr de margine... unde merg? unde?n luntrea neagr e culcat, i capul lui mare n perini de mtas, bolnavul rege Tl; n jurul naltei sale fruni o cunun de flori de mac... de flori a uitrii i a somnului...Peste vecinicia undelor zboar luntrea lui, pn ce dintr-o parte i dintr-alta a Nilului se ridic grdinile pendente... Dou pe maluri, deasupra lor, ca pe umeri de munte, iari dou, i-n nlimile cerului iari dou... Erau scri urieeti ridicate la soare, i fiecare treapt era o grdin lung, ntins i toat lumea lor repezit pas cu pas la cer s-adncea ca-ntr-o oglind pas cu pas n infinitul Nilului... Grdinile pendente ntoarse strluceau adnc-adnc n ru i printre ele prea c trece luna ca o comoar n fundul apelor. Luntrea se opri la mal... Regele se dete jos palid i adncit i se pierdu n umbra naltelor boli de frunze a grdinilor, trecu n lumina lunii i umbra lui se zugrvea pe nisipul crrilor ca un chip scris cu crbune pe un linoliu alb. n fruntea grdinii cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotund, cu iruri de coloane sure, cu boli urieeti...Erau att de mari acele zidiri nct regele pru un gndac negru, ieit n lumina nopii, care suia scrile i trecea prin bolile palatului.El intr ntr-o sal mare: Memfis era la picioarele lui... oraul infinit cu cupolele albe... a crui ocean de palate urieeti, a crui strade largi pavate cu pietre lungi i albe, a crui grdini de palmieri formauntablou la care se uita uimit i adnc... I se prea c spiritul Universului viseaz el, cruia un pmnt cu imperii i-e un grunte i c visul su mre e pentru st' moment Memfis... Bolile ferestrelor i se arcau nalt deasupra frunii... Bolta salei era scris de jur mprejur cu zodiile cerului... pe murii nali erau chipurile zugrvite a regilor Egipetului.El gndea... Ce umbre urieeti treceau n nchipuirea srmanului muritor care-ntr-o lume att de mrea se simea att de mic, ca o furnic ce plutete pe o frunz tremurtoare pe suprafaa Nilului... Deodat peste feretile nalte czur lungi perdele roze... i el rmase n sala ntins ntr-un ntuneric trandafiriu, ngreuiat de lumina lunii ce plutea asupra Egipetului. Memfis dispru de sub picioarele lui... el rmase singur, cu gndirile lui negre... Noaptea tcea... El se primbla pin umbra trandafirie a slii n talerul lui negru-strlucit... apoi scoase din sn o fiol cizelat dintr-un singur ametist, lu o cup spat dintr-un carniol mare, pe care o umplu cu apa snt a Nilului... Destup fiola i turn trei picturi ca cerneala din ea peste apa din cup i apa deveni ncet-ncet nti galben ca un aur diafan, apoi roz ca cerul aurorei, apoi albastr i adnc ca albstrimea cerului.El se uit mult n pahar i prea c vede lucruri ciudate n metamorfozele colorilor lui... ntr-adevr i se pru c vede n aurul diafan, n fund, o muscu de om, c-o crj n mn, btrn i pleuv, dormind cu picioarele-n soare i cu capul n umbra tinzii unei biserici... n apa roz vzu parc un petior vioriu care semna cu un tnr frumos... n apa viorie vzu un om sinistru i rece, cu faa de bronz... Peste cinci mii de ani, opti el surznd... O, Rodope, Rodope! Deschise o u mare i intr ntr-o sal a crei podea era o unic oglind de aur... sal fr acopermnt... deasupra, cerul cu toate oceanele de stele... n oglind, cerul cu toate oceanele de stele... I se prea c e un greier amrt suspendat n nemrginire... Isis, strig el, spre oglind... Isis, apari! Tabla se-nnegri i deasupra-i aprur scrisori albe... chipuri de oameni i animale... Palatul ntreg se cutremur lin. A sosit ora morii mele... zise regele, ca i cnd ar fi vorbit cu el singur... atept s-mi spui adevrul... Nu-mi zugrvi chipuri trectoare... care s m fac a crede c suntem numai pulbere...Un rs clocoti pin toat sala... Ce rzi, zise regele ntunecos... mie nu mi-e a rde, demone... voi adevr, nu batjocur... Pulbere? rspunse un glas din oglind cu o rece i crunt expresie de ironie... pulbere?... te-neli... ce eti tu, rege Tl? Un nume eti... o umbr! Ce numeti tu pulbere? Pulberea e ceea ce exist ntotdeuna... tu nu eti dect o form prin care pulberea trece... Ceea ce-nainte de doi ani se numea regele Tl este atom cu atom altceva dect ceea ce azi se numete tot cu acelai nume... Chipul tu, Isis... Pe tabla neagr se zugrvi un cerc mare rou... de acest cerc erau aninate fiine ca o scar... Jos, minerale n care plantele i duceau rdcinile... animalele i duceau rdcinile n plante, omul n animale; minerale n om, plante n minerale, animale n plante, omul n animale, i pin toate aceste forme tremura cercul rou i fcea s joace formele negre pe firul ei rou... Am neles... Oglinda se auri... i cerul se adnci n infinitul ei... Regele se vzu iar... o clip suspendat... O, Rodope! Rodope, murmur el trist. Ce am numit eu Rodope?... o umbr.Regele iei i trnti ua dup sine... Oglinda singur se-ncrei ca suprafaa unui lac... glasuri se certau n fundul ei ca sfada valurilor... Chicot i plns... iuit, urlet... suspin i un glas mare ncepu s rd pin tot haosul de glasuri mici... O, inamicul meu cel mare... spunea un glas ce umbla prin sal... Piramide i temple, orae i grdini suspendate punei contra pasurilor mele... Rd de voi, regi ai pmntului, rd de voi... Ce cutai a prinde eternitatea n nite coji de piatr, care pentru mine sunt coji de alun... n mine, n pieire i renatereesteeternitatea... Voi... o umbr ce mi-a plcut a zugrvi n aer... voi vrei s m prindei pe mine... Nebuni!Apoi se limpezi oglinda i eternitatea din cer se uit n ea nsi... i se mir de frumuseea ei.n singurtatea pustiilor se-nla piramida sur cu fruntea ajungnd nourii... Luna o ningea, nct prile lovite de ea preau de zpad, prile umbrite preau de crbune, i lung, uguiet, gigantic, se-ntindea pe nisip umbra piramidei. Regele i fcu drumul pe dunga umbrei, un punct negru mictor, pn ce veni n apropierea ei. Deschise o u c-o cheie de aur, o nchise iar dup sine... i cu asta nchisese porile lumii dup el... era singur, singur ntr-un mare mormnt... El aprinse o facl... nuntru se-ntindeau colonade, chipuri de zei abia lovite de lumina roie a fcliei, a crei raze treceau fulgertoare pe chipurile urieeti i negre de zei n umbra umed a columnelor, nct prea c dup fiece piatr, din fiece umbr sclipesc ochi sinitri, izvoare subiri roiau de sub picioarele zeilor i se pierdeau n pmnt... din cnd n cnd flacra roie a fcliei, izbucnind mai tare, zvrlea dungi de lumin n deertele hale, prin arcadele sumbre i sure, prin columnele reci... i nimeni, nimeni n acest lca al morii.Deodat apru Tl... El zvrlise ua mormntului dup sine, ntre el i lume... faa sa mare i palid, ochii lui adnci i scnteietori, mersul su mndru, talarul negru ce-i curgea n cute splendide de umeri n jos... astfel sta aspru zugrvit n lumina cea roie a fcliei. i-era fric s priveti n faa lui... al acestui singur muritor n halele mari i deerte a morii... Dar mai era el viu...? Puin era i avea s-i rezime capul, greu de cugetrile unui imperiu, pe perina pcii eterne... Eterne? Ah, nu cuteza s-o spere.El umbla ca-n vis... umbla pe o generaie de oameni... un srman vistor sfrmat de durere, doritor de moarte... El deschise repede ua de la o treapt ce ducea sub piramid, lu fclia... i adnc departe sub piramid se vedea sticlind un plan negru i strlucit... Parc un ocean se mic mut sub piramid... El privi n jos... O, lac! n curnd vei cnta la capul meu cntrile... El cobor scrile jos, mai jos, ca i cnd s-ar fi cobort n fundul unei mine... i-n adnca deprtare l vedeai lng un lac. Razele fcliei n-ajungeau departe... O parte a apei se roi de lumin i-n mijlocul lui se desemnau formele negre i fantastice ale unei insule acoperite de o dumbrav...Regele sui scrile unei urne de piatr nalt ct un palat... El arunc fclia-n urn... Ca i cnd o dom s-ar fi aprins deodat n mijlocul nopii adnc negre, astfel s-aprinse fluidul din vas i ilumin toat hala mare ca o bolt a cerului de sub piramid, lacul ce strlucea, insula cu boschete verzi, cu straturi de flori palide i nalte, cu crrile acoperite cu nisip de argint... era o grdin frumoas n mijlocul unui lac subteran... Numai fumul gros se-nla din vpaia vasului i se sprgea sus, sus de bolta subteranei.Regele cobor iar la malul lacului... un podi de prund, peste care apa trecuse, ducea la insul... El mergea pe crare... apa-i ajungea pn la genunchi... micrile lui nteau cercuri murinde pe suprafaa apei i poalele mantiei ajungeau n ap. Ajunse la insul... n lumina roie... pin umbra neagr a arborilor, pe lng lungile straturi de flori, el merse pn ajunse n mijlocul insulei.Pe un piedestal scund erau dou sicriuri... n unul era ntins o femeie cu chipul de cear... rozele roii mpletite n jurul frunii contrastau cu faa palid i moart... Ochii cei mari nchii, faa tras i slbit, pleoapele-nvineite peste ochii nfundai. Haina ei trecea din toate prile peste marginile sicriului i ajungea la pmnt... Minile reci, transparente de albe, cu degetele lungi i subiri ncletate peste piept... Era un cadavru de-o spimnttoare frumuse... O, Rodope, zise el ngenunchind la sicriu i plecndu-i faa plin de lacrimi la pieptul ei. Cum te iubesc!... De ce-ai murit?... Nu i-am spus s nu mori... nu te-am rugat... copil? Vezi tu flacra lmpii urieeti... vezi tu grdina ce-ncunjur sicriul tu... vezi tu coroanele regilor atrnate de crengile acestor arbori?... O, de le-ai vedea... de-ai putea s deschizi ochii ti cei mari, s m priveti pn ce voi muri lng tine... cci voi muri-n curnd... Rodope! Te urmez n noaptea de unde nu-i rentoarcere... Cerul cu stelele lui, Nilul cu eternele-i unde... divina Memfis... generaii vor plnge... i eu mor... mor, cci ai murit tu, palidul meu copil... copilul meu... al meu...El aps fruntea de minile ei unite... ntuneric... o negur rece cuprinse creierii lui, i se prea c Rodope l cheam din deprtare, fcndu-i semne c-un ramur de finic... el simea c btile inimii i se rresc... simea storcndu-i-se viaa din sn... simea c... nimic... nimic.El murise cu fruntea plecat pe pieptul ei. Flacra urieeasc mai plpia n aer, de fcea s joace n razele-i roii, s dispar i reapar fantastic toat lumea subteranei... apoi se stinse, i un ntuneric adnc, fr ntindere, mut, domni peste sfritul unui om.Era ca i cnd toat mreia trecuse ca un vis iluminat de-un fulger pe dinaintea ochilor i nu rmsese dect un ntuneric asemenea celuia din somnul fr de vis, un ntuneric fr spaiu i fr timp.-Nu-l lsa! Sfrrr! Dup el, biei!... Hahaha... i copiii desculi, cu plriile lor mari, fugeau de le pocneau clciele dup un ceritor btrn i trenros, cu faa speriat i cu barba zburlit.Azvrleau pietre dup el... i el plngea, srmanul idiot, i striga din toate puterile: Cucurigu!... Un franciscan tnr i palid trecu pe lng el... el s-arunc la picioarele lui i-ncepu s-i srute poalele rasei i-i ridic minile plngnd spre el... Copii rutcioi i fr de mil!... strig franciscanul c-o voce tare i sonor, nu vi-i ruine s chinuii un biet idiot... un ceritor... nu vedei cum plnge, nu vedei cum i ridic minile uscate de btrnee... o! blestemul lui D-zeu are s cad pe voi!... Cucurigu! strig btrnul rguit i tremurnd de spaim. Copiii speriai holbar ochii lor cumini la franciscanul palid i se risipir ca un stol de vrbii...Franciscanul ridic pe btrn de la pmnt i-l duse spre tinda unei zidiri mari, l culc binior, puindu-i drept cpti sacul su... puse mna lui frumoas pe inima bietului idiot, care se sprgea btnd de spaim i-ngrozire i ezu lng el pn ce simi c-a adormit... i puse o pine alb alturi cu capul i-apoi se deprt suspinnd... o lacrim mare-i strlucea ochiul frumosului clugr.Era vechea zidire de piatr cubic a sfatului orenesc din Sevilla unde-l depusese pe bietul ceritor. Cerul cu ntunecatul lui azur i cu soarele-i arztor se destindea asupra oraului vechi, stradele cele strmte erau mai deerte, era o cldur moleitoare i nesuferit care-nfierbnta pietrele pavajului, nisipul i murii i care fcuse ca la orice fereastr s fie lsat perdeaua... astfel nct prea un ora orb i nelocuit, aa nu se vedea nici o fiin pe strade i pe piee. Ceretorul dormea cu capul n umbra murilor... adic cine tie dac dormea numai... Umbra uscat a murilor caselor, lenea cea clduroas a zilei, nici o micare, nici un glas... ce fel murise toi oamenii n acest ora sau dormeau... cci tot strigtul de mai nainte n-a fost dect o ntrerupere a unei lungi i constante tceri.Bietul ceretor adormise... Ce vise ciudate avea... I se prea c corpul lui ntreg e ceva ce se poate ntinde i contrage i poate lua orice form din lume... I se prea mai nti c i se umfl capul din ce n ce i el devine un btrn ghebos, gras i glume... ori c acui se usuc ca rul i devine un om lung, cu ochii clipitori i mici, mbrcat n straie lungi negre... ori c i se umfl corpul i i se subiaz picioarele, de pare un sac de fin pus pe dou fuse subiri... Apoi simi c se contrage repede, repede i devine un grunte mic n mijlocul unui glbenu de ou... Prin albu el vede numai de jur mprejur coaja oului i se zvrcolete ca o furnicu n centrul lui... i tot crete, crete, pare c-i nghimp ceva umerii..."Aha! gndi el, mi cresc tuleii"... Apoi se simi din ce n ce crescnd, acu aripile i-erau mari... era cuco. Cucurigu! strig el, primblndu-se ntr-o ograd deart sub un gard, peste nite bulgri de piatr i prin glod, n care-i rmnea urmele labelor ca o scrisoare de zodii... Cucurigu... Dar nu-i era bine...i era greu capul... creasta i-atrna n jos, ochii lui cei rotunzi ca dou altie de oel erau pinjenii... el i plec capul i-l ascunse sub arip... i ridic un picior i adormi... Dar ntr-un par era o cioar care tot striga: crrr! Tl! Tl! Tl! crrr... Sunetele astea-l urmreau n somn... pn ce simi c nu simte nimic... prea c o tabla neagr se-ntinde naintea ochilor lui, apoi ncet i asta... apoi i se pru lui c e un punct negru, mic, care totuna se contrage mereu, pn ce n-a rmas din el... nimic. nspre sar oraul ncepu s-nvie... Treceau oameni cu pasul ncet pe lng el i i se uitau curioi n fa... "A murit bietul Baltazar!" gndeau ei... Veni un consilier al oraului, gndi i el c-a murit... Nu se gsi nici un pop s-l ngroape... "El fusese ndrcit, ziceau ei, cum s binecuvntm cadavrul unui ndrcit"...Doi oameni sraci se gsir care s-l ngroape pentru civa reis din casa comunal. i spar groapa ntr-un col de cimitir. Sara, pe lun, venir cu dou scnduri btute n cuie una de alta... l puser pe ele i se uitar i ei cam aa cum se uit omul la mort... este totdeauna o simire, nu de comptimire, dar de deert sufletesc cea din faa unui cadavru... Frumos btrn, zise unul, pare c e un mprat rsrit din poveti... Pletele sure cad grele la pmnt... capul mare i greu, cci morii sunt grei... Ah! zise cellalt... ce mai gndeti i tu?... N-avem noi destule de gndit, ca s ne pierdem acuma vremea cu privirea unui mort. Pe scnduri i hai!Ajunser curnd afar de ora, la intirimul cu murii lui albi i lungi, ce preau uni cu var de lumina lunii... trecur peste pragul portiei negre, s-apropiar de mormnt, lng care fumega nc lutul proaspt. n fundul mormntului umed erau aezate paie... Ei l rsturnar pe btrn de pe scndur cu faa n jos, pe paie... aruncar nc-un bra de paie peste el... i ncepur a arunca pmnt peste el... E trziu, Boromeo, zise unul, hai i ne-om duce acas... Mine om veni de om umple mormntul... Am aruncat destul pentru ca s nu fie descoperit... Hai dar! Luar lopeile de-a umere i, n noaptea cea clar, ieir optind i povestind ncet din cimitir... Crucile albite se uitau n lun, florile de pe morminte foneau micate de-o suflare lin, murii cei albi, ce se ridicau peste cmpia crucilor i a mormintelor, luna, ce trecea att de palid i dureroas... i, de departe, oraul, cu conturele lui fantastice, cu case i turnuri, cu ferestele-i mute ce ascundeau mistere, i peste toate un linoliu transparent de lumin alb... Numai un brotcel trezit n iarb srea cu picioruele distinse... "Tl, Tl", ipa el n lun i trezi un nar ce adormise pe pielia lui cu: Bzzz! Tl! Acest duo solitar nu era ntrerupt de nimic... numai n urechea mortului suna un greier parec... El auzea parec acel greier, dar nu gndea nimic... i greierul subia glasul, de prea tremuratul glas a unei coarde de aur micate i tremurnde, i lui i veni acum clar ideeaaurn minte... Aur, aur... sunetul cretea nu n mintea, ci n inima lui.Din ce n ce mintea i se ilumina... i se prea c lada de creieri este o sal frumoas plin de flori i oglinzi, dar fr lumin nc... o muzic nceat trecu prin sal, ciudat i dulce, i el simea fiine trecnd prin sal, fete n haine albe... cu suflarea lor cald i cu pieptul plin, i brbai strngndu-le de mini i optindu-le de amor... Era o lume de semintunerec i mezzavoce. O candel ardea n mijlocul slii a crei lumin cretea din ce n ce, din un punct ca vrful unui ac ntr-un licurici, din licurici ntr-o flam subire i albastr, i cu ct flama cretea, cu att vocile s-auzeau mai tare, tot mai tare... pn ce deodat n sala iluminat i plin de un aer de diamant... el auzi rsuri tari, zgomotoase, glume, vorbe, joc... un zgomot ca-ntr-o sal de bal... i vzu c toate sunt propriile lui nchipuiri, clare can-tr-un vis limpede... El se simea apsat... dete paiele i lutul de pe fa i se trezi ntr-o groap adnc fr s tie cum, fr s tie cine-i el, i deasupra frunii lui cu nchipuiri senine plutea sus, sus n cer, luna cea plin."Cinesunt eu?" fu cea nti cugetare ce-i veni n minte. Mintea lui era clar, nchipuirile erau ca formele concrete, vii i pline de via... el avea o lume gata n capul lui, de a crei izvoare nu-i putea da socoteal... Se gsea cuminte... i... memoria, memoria era ceea ce-i lipsea... El nchise ochii, ca s rmie n ntuneric i ca, ne'nfluenat de lumea de dinafar, s cutreiere cmpul aducerii lui aminte... Era ca un orizont negru i fr de sfrit... nimic, nimic... numai prezent avea... trecut defel... sau unul att de tenebros nct nu vedea nimic pe el... departe, departe... ca i cnd ntr-o noapte neagr ca lumina din sticla cu cerneal... ai vedea undeva un foc arznd... Cer nnorat i negru... pmntul i noaptea de nu-i poi vedea mna cu degetele rchiete dinaintea ochilor... departe parec vedea n noaptea plin a sufletului lui o antic coroan de rege."Ah! gndi... m tem s nu-nnebunesc iar... cci, cum vd, ceea ce am acuma... mintea... n-am avut-o-ntotdeauna... trebuie s-o fi pierdut odat."El iei din mormnt dup ce tocmise la loc paiele i pmntul, ca s nu se cunoasc c el a ieit din mormnt, i-ncepu s mearg ncet prin cimitir... Ajunse lng mur... l sri... i-ncepu s mearg spre ora... Ajunse ntr-o ulicioar strmt, de a creia amndou laturile se-nlau case negre i lungi cu ferestrele rotunde... Un turn de biseric lung, cu piatra lui mucigit, acoperit cu olane negrite de vreme, cu fereti risipite i oarbe, cu o u masiv i veche de stejar, ferecat c-o cruce de spij lucrat n mii de podoabe i flori... El deschise c-o cheie mare i ruginit poarta, sui scrile nguste n sus i intr ntr-o cmar nalt boltit n mijlocul creia se afla o mas de piatr sur i un scaun vechi, a crui mbrcminte de piele era toat ferfeniit... Numai luna se uita sperioas prin fereasta veche, nruit i fr obloane, care semna mai mult cu o gvun de piatr de la o vizunie. Btrnul sur se uita uimit la lucrurile ce-l ncunjurau... un pas instinctiv l dusese n aceast vizunie... el gsise cheia la sine... Un dulap vechi de lemn mohort, lucrat cu fel de fel de sculpturi, era pe jumtate deschis, o candel de sticl roie-nchis vrsa raze slabe de rubin n cmara pustie... el deschise dulapul... scoase un pergament vechi i-l desfur dinaintea lui... Era o cart a Spaniei. n un loc al ei era mnjit cu coloare galben ca aurul... El s-apropie de fereast i se uit mult la locul mnjit. Hm! da, da! aici trebuie s fie visul vieii mele... i, ca i cnd s-ar fi speriat de nengrijirea cu care lsase dulapul deschis, arunc iute pergamentul n fundul lui i-l nchise iute c-o chei de oel... Apoi ncepu s se primble prin cmar... O oal de flori numai cu pmnt era ntr-un col... El turn pmntul afar... sub el erau monede de aur... C-un fel de aviditate el leg banii ntr-o trean veche i-i puse n sn... Toate ce fcea i se preau fireti i totui dac s-ar fi ntrebat de ce le face nu i-ar fi putut da socoteal... Avea instinctul necontiu a unui animal, care face tot ce-i de trebuin fr s tie spre ce scop.El i tunse barba i prul c-un foarfece ruginit... deschise o lad secular i mohort... scoase din ea haine frumoase de catifea i se schimb n ele... Scoase o oglind din lad i se admir n ea... gsi un ip vioriu plin de mireasm i-i stropi hainele cu ea... i cnd iei din turnul vechi, cu plria lui cu nur de aur... cu bumbii lui de pietre scumpe, cu inele de diamant pe degete, prea un gentilom btrn i bogat...Merse n faa unui palat vechi, zidit ntr-un frumos stil maur, naintea cruia se-ntindea o grdin de pomi n floare, nconjurat de un grilaj de fier cu vrfuri aurite... n bolta porii sun un clopot... I se deschise, portarul se plec pn la pmnt naintea lui... El trecu pe o crare lung n urma unei alei de castani, ajunse la scrile nalte acoperite de un baldachin suspendat pe columne n forma lujerilor de crin, intr nuntru... Sui repede scrile acoperite c-un covor moale... intr ntr-o sal splendid... a crei tablouri pe perei se zugrveau ters i neclar n semintunericul luminii de lun. Pe-un je lng fereast edea o fat nalt i palid, care la intrarea lui i ntoarse uimit capul... El s-apropie de ea... Voi suntei, Signor? zise ea ncet... edei n faa mea... am s v istorisesc multe...Ochii ei mari i ntunecai purtau n ei o durere fr de lacrimi... Uscciunea lor teribil trda disperarea. Vorbete, copila mea. Signore... familia mea m-a destinat s v fiu soie... i trebuiesc s-o fiu, cci nu am nici o putere de rezisten... Dar nu v pot iubi... Iubesc un tnr cavaler, tnr i frumos, i voi suntei btrn... ns de cnd v-am vzut, marchize, mi s-a prut c avei un caracter nobil, c nu vei voi s m sacrific unui maritagiu care nu v va ferici i care pe mine m va despera... Te iubesc, Seora, zise el c-un ton sec i scurt... dar nu voi s te nefericesc... Dar prezena d-tale ar fi n stare de-a m face egoist, cci eti att de frumoas... Seora, renun la mna d-tale cu o condiie numai... foarte uoar de-mplinit, se-nelege... Trebuie s m concediai chiar n ast sar... S-mi puie caii la trsur... plec... Avei buntatea de a-mi da condei i hrtie, ca s scriu renunarea mea... chemai pe printele i pe vrul d-voasr, ca s serveasc de martori... cci doresc ca s fii fericit...Fata, roie de bucurie, iei, ordon s i se gteasc trsura de drum, aduse pe tatl i pe vru-su... Cum, d-le marchiz... d-ta renuni la... Aide, conte! s nu pierdem vorba-n zadar. Ai voit s-i nefericeti copila, i eu nu voi ca bogia mea s fie cauz la aceasta... tiu c eti srac, conte... druiesc deci drept zestre miresei la care renun jumtate din averea mea... Putei chema un notar...Notarul fu adus iute. Marchizul dict actul de donaiune... Contele-i strnse mna cu ochii plini de lacrimi... fata i vrul ei ngenunchease-nainte-i srutndu-i minile... el i binecuvnt i iei repede. Trsura era gata, caii sforiau n hamurile lor... El se ntoarse repede, intr ntr-o odaie slab iluminat unde dormea n pat un btrn care, trsur cu trsur, era el. Haine ca ale lui erau aezate pe scaun... btrnul visa adnc... "Da, da! zicea el pin somn... nu v uimii... renun la mna donei Ana... i druiesc jumtate din averea mea". Viseaz ceea ce eu am fcut, zise el ncet. Cu att mai bine... cu att mai bine...Cobor, se sui n trsur, care iei din curte i-ncepu s zboare pe stradele lungi, apoi iei n cmp pe drumul de ar... Prea cmpia o pnzrie ntins i verde presrat cu buchete de flori felurite... Astfel merser pn cam la dou dup miezul nopii...Un castel vechi c-o grdin prginit se-nla pe o coast de deal... Prea mai mult o grmad de pietre dect o zidire, cu murii ei risipii, cu copacii uscai, pe a cror tulpin cretea generaii tinere de arbori noi i subiri... Era un parc cu o pdure veche, unde pe ruinele copacilor vechi i putrezi cresc cei noi i tineri... Trsura intr n curtea plin de ierbrie i de huci slbticit, ajunse la scri... el i dete drumul i intr n naltele i surele hale ale castelului, cu pereii reci de piatr patrat, cu mobile antice i vetede, cu tablouri terse i mohorte, n cadruri de lemn negru... Astfel umbla btrnul, c-o lumnare de cear ntr-un sfenic de argint, prin toate odile largi i deerte, i ca vise din btrni l ncunjurau acele portrete care, serioase n cadrele lor, se uitau parec la el...El ajunse ntr-o cmar nalt i fr fereti... Afar de ua pe care intrase nu mai era o alta... El nchise acea u dup sine, trase, pe dinuntru, un drug de fier peste ea... s-apropie de un perete de piatr ptrat i mpinse ntr-un loc cu mna... Peretele de piatr se-ntoarse ca-ntr-o n... el uni iute cu lumnarea pin crptura deschis i se trezi, cu lumnarea-n mn, asupra unei scri ce ducea n jos... El ntoarse peretele la loc... i cobor scrile ce sunau tmpit sub pai... un aer bolnav i ngreuia pieptul... Ajunse n o subteran mare... De jur mprejur erau boltiri n muri n care erau statui de piatr... chipuri de cavaleri mbrcai n fier... ce se uitau cu ochii lor reci de piatr la el... O manta era spnzurat-ntr-un cui... ntr-un col era o bute aezat pe tlpi, de mult putrezite, i o cup de argint alturi de ea...El scoase cepul de la bute... Nu curgea nimic... Desigur c cmaa prins asupra vinului era foarte groas. El bg spada n bute i inu cupa... Un vin ca chihlimbarul, transparent... mirositor curse din bute... El o astup, i apropie buzele de acel lichid vechi... i bu paharul ntreg. I se cutremur corpul de plcere... Prea c chipurile de piatr ncepeau a se legna pe piedestalele lor balannd cu minile, apoi el se culc pe manta la pmnt ca s priveasc... Stanurile de piatr se coborr i-ncepur a juca n pivni, i sub greoaiele lor tlpi de granit urla cerul subteranei... Mai stngaci dect urii se-nvrteau opind i strigau i se certau... Hopp! hopp, zupp, zupp! i-i legnau taliile lor epene, i-i micau picioarele lor, i ochii lor de piatr se-nvrteau uscai i mori n ncoifatele lor capete... S triasc Almanzor, striga unul. S triasc, rsunar subteranele... Prea c-o mie de glasuri rspund la exclamarea lui, simeai c eti ntr-un labirint de subterane la care aceasta era numai tinda... Ropotul nfricoat al cavalerilor de piatr, strigtele lor slbatece, turbarea lor nfiortoare l fcea pe btrn s se-nfure-n mantaua lui... El nu zicea nimic... dar ei nici observau prezena unui om viu... Prea c el e mort sau c nu e defel i numai ei sunt.Apoi vorbele lor devenir din ce n ce mai ncete, mrunte, ndrite... ei povesteau de preai a auzi glasuri de babe noaptea pe prisp... poveti n care se desfura naintea sufletului auditorilor toat istoria cavalerismului Spaniei... i tot mai molcom, mai molcom auzea btrnul glasurile lor optitoare, pn ce nu mai auzi nimic... El adormise.A doua zi se scul, lumnarea mai era un muc numai n sfenicul cel de argint ce ardea abia... El gsi pe mas o legtur de chei i, topite, multe mucuri de lumnri de cear galben... Aprinse unul de mucul ce era s se sting, lu cheile i deschise o u ce ducea ntr-o suteran alturat. inea lumina n aer cu braul distins... Lzi cu grmezi de argint erau n colurile acestei subterane fr vo rsufltoare... Argint, argint... el merse mai departe... Deschise o alt u... Lzi de aur grmdit licureau slab n lumina cea roietic a fcliei de cear. El s-apropie... Erau monete foarte vechi, din cele mai deosebite vremuri. Unele btute de romani nc, altele de mai ncoace, ns toate vechi... El merse nainte... deschise o alt u i acolo gsi mici sicrie, pe polie de fier, pline de pietre scumpe. Diamante ntruna, rubine i smaragde ntr-alta... i o lad plin de cele mai frumoase mrgritare... Atotputernicia omeneasc era strns-n subteran... Mai deschise o u i... i gsi un sicriu acoperit c-o pnz alb... El dete pnza ntr-o parte. O east goal cu gura rnjit se strmba parec la el..."Ce te strmbi, gndi el mnios... Ca i cnd eu nu tiu c sta-i sfritul omnipotenei omeneti?"Simiri ntunecate i turburau pieptul... O imensitate de dorine i mica inima i toate... toate realizabile. Ah, zise el ncet... lume, am prins colul fericirii n mn... Am aur, i de-a zice de o mie de ori aur, n-a ti nc bogia ce o am n puterea mea... i ce nu poi cumpra cu acest metal strlucit, n care toi demonii lumii triesc... Tot, tot! Mrire, renume, coroane chiar... plceri... i ceea ce pltete mai mult... dreptul i putina de-a dispreui lumea ntreag...Ce cost inocena unei copile? pot ntreba eu, ce, iubirea unei mame pentru copilul ei ucis, ce, onoarea unui tat, ofilit prin ofilirea fiicei sale... mi s-ar opti sume mari... mari pentru ei, nu pentru mine... Ce cost absoluiunea bisericii pentru crim... o sum mare, dar o sum... Ce cost mila lui Dumnezeu... s-o scoatem la vnzare... Ce, ndulcirea diavolului, ce, iubirea poporului, ce, gloria, ce cost opera unui geniu, cu care s-mi eternizez numele meu... Toate, toate sunt de vnzare... El rse crunt. Ecoul boltelor rspundea cu clocot la rsul lui cumplit, i craniul cel mort parc rnji din sicriu... Iat-m dar n vrful lucrurilor omeneti... Ce a fi eu fr tine, metal rece i mort? Un ceritor pe stradele Sevillei... Ce sunt cu tine?... Tot ce voi... Ce este n tine?... Nu pot afla un rspuns din sunetul tu... Ce este n tine? Este amor? Nu. Unde-i?... E amiciie, mrire, geniu. Nu... cci nu-l vd... i totui este tot... tot...n vremea asta marchizul Alvarez se trezise dimineaa n casa contelui, dup ce avuse un vis ciudat pe care, se-nelege, nici n minte nu-i venea s-l realizeze. El intr n sala unde era adunat toat familia la dejun. A, marchize, dar tnr mai eti!... Cnd pustia ai venit att de repede de la ar... dar, n sfrit, cu toate astea ne oferi numai ocazia de a-i mulumi din nou pentru generoasa d-tale donaiune ce-ai fcut-o asar... Eti superb, marchize... Eu? Bine... Ce fel... te faci c nu-i aduci aminte...? Eu am visat asta, dar n-am fcut-o... Nici prin minte nu-mi trece... i aduser documentul. El se uit netot pe el: Isclitura mea, fr contestare, dar e fals... Ce fel fals? Eu n-am renunat la mna Doei Ana, nici i-am donat ceva... Dar asar... adu-i aminte, marchize... Eei... dar eu nu sunt nebun, d-le conte... Vrei s v batei joc de un om n toate minile. Caii mei... voi s plec!... Voi s vd unde vei ajunge cu donaiunea d-voastre. Ce cai, zise portarul privindu-l din cretet pn n tlpi. Trsura i caii nu-i sunt aici, d-le marchiz... ieri ai plecat cu ei la ar...Marchizul se cruci... Eu? eu am plecat la ar... Da, da, da! D-ta, cine altul... Bine, frate... eu am visat... Ai visat realitatea, marchize... Aducei-mi trsura de pot... voi s m duc... n urm cineva o fi luat n posesie i castelul meu sub numele i figura... Nu are nici o valoare actul de dar, conte... M-oi rentoarce -apoi voi vorbi... Sunt lunatec doar... nu mai pricep nimic...El plec la ar... Trsur i servitorii venise cu el de cu sar acolo... Se mirar cnd l vzur aprnd ntr-un al doilea exemplar. Am venit eu asar cu voi la ar? Venit, marchize... El sui iute scrile... intr n apartamente... Gsi portofoliul lui propriu pe mas, pe care tia c-l avuse n ora... "D-zeu cu mine! gndi el. Ce-nsemneaz asta?..." Cut urme de om strein prin toate odile... Nimic... Ajunse doar la ua apartamentului din urm. Ah! aceea era nchis de o sut de ani. Broasc ruginit... Apoi se cunotea c nu umblase nimenea...Toat ziua aceste cugetri nu-i putur iei din minte... Sara, dup ce nchise ua dup sine, se puse-n dreptul oglinzii i privi lung la el nsui... ca s vad de-i el ori de nu mai e el... El ncepu s amenine cu degetul chipul din oglind, rznd i strmbndu-se... "Ha! blestematule! m persecutezi, ai? faci sinete n locul meu... m bagi n datorii, houle?..." Chipul din oglind amenina i el cu degetul, dar parec se uita serios i parec strmbturile lui erau de nebun... "Ce-i asta, gndi marchizul speriat... Eu rd, i el se uit serios la mine!..." El rse tare ca s se ncredineze c chipul din oglind e umbra lui... i chipul rdea... dar cum... D-zeul meu! Un rs satanic, nebun... Oh! Oh! strig marchizul, aici e mai mult dect umbra mea... Apuc o spad lung i-ncepu s manevreze pe lng oglind. i chipul manevra c-o spad... "Iei dar, zise el vnt de turbare, iei, umbr, s m lupt cu tine... S vedem cine-i marchizul Bilbao, eu ori tu..."Oglinda se-ntoarse-n ni i un chip uscat ce era marchizul nsui ntr-un al doilea exemplar se art dintr-un gang nfundat n muri...Spadele lor se-ncruciar... amndoi suri... amndoi serioi i tcui... Trsur cu trsur acelai om ce se lupta cu el nsui... Dac-ar fi czut unul din ei... n-ai fi tiut care a czut... Se prea c marchizul se lupt cu chipul lui propriu ieit din oglind.El czu strpuns drept n inim... i umbra din oglind ncepu a rde... Apoi lu cadavrul... l arunc dup oglind... o repezi la loc ca pe-o u... terse sabia de snge i se puse pe jeul unde cel mort ezuse c-un cart de or-nainte...A doua zi sosi o scrisoare de la contele, n care acesta-i reproa modul cum se joac cu familia lui i-i trimise actul de donaiune-ndrt.Noul marchiz scrise urmtorul bilet ctre Doa Ana:Iubit Doa, Sunt, cum tii, un om btrn i ciudat. Nu-mi plac mulumirile,asigurrile de amiciie i toate aceste forme goale sub care adesea nu s-ascunde nici o simire... N-am voit a v face bine ca s-mi fii mulumitoare, ci, simplu, pentru c mi-a plcut a face. Pentru a m sustrage de la toate mulumirile ce mi sunt att de neplcute am fcut acel mic scandal. V trimit actul de donaiune-napoi... El st i e valabil...BilbaoAvea n mn cheia voinei omeneti, putea s produc orice micare i-ar fi plcut. Bucurie, invidie, durere, iubire, ur... "Va s zic te am n mn, chintesen a micrilor istoriei... avere. Tu, reprezentant al puterilor omeneti i al puterilor naturii subjugate, atrni de tremurul minii mele, atrni de nchipuirile capului meu, de dorinele inimii mele... Aide, poei, descriei luna, nvai, descoperii izvoarele gndirii, eu le am toate n acest sunet al aurului... Tot ce cutai, tot ce nu putei avea, eu pot... Dar vor fi minciuni... Ce e adevrul "Curnd el avu cel mai frumos palat n Madrid... curnd saloanele marchizului erau mpopulate de lumea cea mai elegant a rii... princesele frumoase, auzind de acea fabuloas avere, voiau a pune mna pe acea nemrginire de probabiliti ce aurul ascunde n el... Aurul nsemna castele asupra plngerii eterne a mrii, grdinii de**... cntec de arf, amani frumoi... i doar acest aur nu costa dect ocheade nfocate i adnci, sursurile voluptoase a buzelor coapte de tineree... undoirea delicioas a evantaiului n limba mistic a amorului... De ce nu? De ce nu?... Scrisorele parfumate umpleau buchetele marchizului, ntinerit de atta prevenire...i ce frumoas era Ella...! Ella avea frunte de marmur, cu prul de aur cenuiu, cu ochii mari, n care cerul se-namorase... gndeai c universul nstelat se uit asupra pmntului numai de dragul ochilor ei. i minile ei de crin i umerii ei de zpad... Un poem... i totdeauna cnd trecea pe lng el... surdea... Inima lui ntinerea la vederea ei... -apoi era att de ginga... gndirile ei prea c-o leagn cum aerul micat leagn o trestie... Astfel aprea n hainele-i lungi i albe... un nger al cerului, cu cununa ei de roze... i cnd privea el bogia lui i se prea c sufletu-i fusese o comoar ntunecat unde aurul i mrgritarele zceau n ntuneric i c o raz de amor, intrnd ntr-acea inim, ar face s strluceasc florile de metal n toat splendoarea i toat contiina puterii lor... O, Ella! raiul l puteai visa cu ea... n cldura arztoare ce acoperea c-o pnzrie diafan cmpiile cu flori, ce desparte otile norilor, ce lustruiete oglinzile mrii eterne, el se visa umblnd cu ea de bra... i sufletul ei i ghicea cugetrile... i de cte ori trecea pe lng ea... buzele ei murmurau ncet, cu amor?... captivare?... ah! cine ar fi putut-o ti?Odat, dup sfritul unui bal, ea edea pe un col de sof... el s-apropie de ea... Ochii ei cei mari strluceau de dulci lumini... pieptul ei se mica de btile inimii... El ngenunche la picioarele-i. Ella! zise el lin, m poi tu iubi... m iubeti tu? De mult, de mult! opti ea abia auzit. Tu mini! Mint? Ce m-ar fi fcut s mint? Poate c stai sub influena magic a averii mele... N-o am... Tot ce am este un milion... Restul s-a risipit de mult. Ei bine... Sunt un om ciudat... i dau jumtate din acest milion ca s te pun n libertatea de-a decide asupra inimii tale. Dac, avut, ... i-ai fi aruncat ochii asupra unui om mai asemenea ie-n vrst... spune-o...Ochii ei fulgerar de indignaie. Ah... cum poi crede cum c aur, cum c numai interes poate mica inima mea... Nu, nu! Sunt n stare de-a renuna... dar te voi iubi n veci... Sunt n stare, speriat de aceast inim crud, s fug de prezena d-tale... dar nu sunt n stare s te uit... Ella, toat averea mea... milionul ntreg... iat-l n acest portofoliu... E-nsoit de un act formal de druire... l pun pe mas... m duc... Nu voi ca prezena mea s te fac s roeti... Nimic... nimeni n lume nu va ti izvorul bogiei tale viitoare... Pur ca un angel, bogat, vei putea s alegi ce vrei... O, zise ea plngnd, nu s-aseamn nimic cu aceast rceal i cruzime de inim...El iei... Ea rmase-n faa portofoliului deschis... Minile ei tremurau, ochii i strluceau c-o lumin avar... Ea bg portofoliul n sn... Iei...Marchizul reintr n odaie. S-a dus, zise el ncet... O, aur... totui nu poi orice. Prerea amorului doar... Amorul nu!... S vedem amiciia... Mine oraul va ti c sunt un ceretor... Un ceretor btrn namorat de chipul unui angel...A doua zi i venir o mulime de scrisori... femeile-i cereau napoi biletele lor de amor... Amicii se scuzar c nu mai pot avea onoarea etc., etc. ...O istorie veche se desfur naintea ochilor lui... Amicii-i deveneau inamici, linguitorii-l batjocoreau... femeile-l gseau urt i prost... ntunericul cuprinse sufletul lui..."Prere, prere... Gndeam a cpta cu aur un lucru adevrat... o... recunotin... o... iubire... Nimic, dect prerea acestora... Ceretorul se va bucura c-am czut... gsete o satisfacere, o mngiere pentru durerea lui vznd un om avut cznd alturi cu el... Cei bogai se vor bucura c vd rivalul ce le cumpr plcerile c le-a lsat cmp liber... c femeile i vinurile s-au ieftinit... pentru c nimeni nu le mai pltete aa de scump... nimeni nu mai pune o msur mare asupra valorii acestor lucruri... "El nu dormi multe nopi... era nsetat de iubire, i cu aurul pierit dispruse toate visurile de fericire... Le-am pltit ca s m mint... Aurul e izvorul friei -a minciunii... nimic adevrat. O, amor, amor, opti el adormind...Simea iar nebunia cuprinzndu-i sufletul... simea iar sufletul contrgndu-i-se***... c o noapte ntins i nvlete simirea i cugetarea, c lumea nceteaz mprejurul lui... i n somnul lui mortuar parc mai simte, ca un sunet de vioar subire i dulce, vorba: amor... apoi nu simi nimic... nimic...n mijlocul paraclisului negru i nalt era zidit catafalcul ngreuiet de un sicriu i asupra ntregului era aruncat un linoliu de catifea neagr cusut cu stele de aur... n noaptea solitar arde o singur fclie... nici un preot nu murmur cu glasul mrunt* rugciunile morilor, numai cte-o raz se fur asupra nlrii mortuare i din formele ce transpar cunoti c sub linoliu e un cadavru...Deodat o u de spij se deschide i apare un nalt chip de femeie. Rochia ei neagr fonete uscat asupra pietrelor bisericii, un fin vl de dantel i acopere faa palid... un btrn o urmeaz, cu mina servil. El este dar...? Ah! copilul meu... astfel se sfrete o via de om... astfel? Ah! princes, zise btrnul... cum poate cineva cu spiritul vostru s se-namoreze de un om fr inim, care despreuia femeile, cruia moartea-i prea o mntuire... O femeie, doamn, n-ar fi putut s cuprind inima acestui om superstiios, mndru, srac... al acestui nebun, c-un cuvnt... Pentru c inima virgin nu cunoate amorul... Ea ridic colul linoliului i descoperi un frumos cap de marmur-nvineit, un surs de o nespus beatitudine era pe buzele lui... O, Angelo! zise ncet, ai tiut tu ce-i amorul, ca s-l dispreuieti...? i-a mngiat vodat urechea acelea dulci i ntunecoase flori ale nopii, vorbele de iubire, dezmierdrile unei femei... a btut vodat la fruntea ta acele bti line, srutrile, pe care o gur umed de femeie s le bat spre a afla care gndiri sunt acas... ale amorului, ale dorinei, ale durerii?... Ah! srman frunte solitar, te acopr cu flori... dormi! dormi!Ea pusese minile pe fruntea alb i moart... El surdea n sicriul lui cu zmbetu-i mort i sfnt!...Un sarcasm nvio buzele btrnului c-un surs rece i sceptic... "De-ar fi viu, l-ar omor... gndi el, i-ar fi o jucrie de o zi... Dar ceea ce nu se poate ctiga... un om mort deja..., o inim neatins, sfnt, de care moartea a avut mil n cazul de fa... aici frumoasa mea princes poate fi sentimental... Ce batjocur..."Ea acoperi iar faa mortului... Afar s-auzi zgomot de glasuri... Ieir repede i nchiser ua de spij dup ei... Mortul rmase singur... M iart, domnule, c-i spun, dar n metafor vorbind, se-nelege... d-ta nu-mi pari n toate minile... Vom vedea, vom vedea, d-le Dreyfuss... n metafor vorbind, d-ta vrei s nvii morii... M iart, d-le, asta-i contra a orice conveniune... n metafor vorbind, d-ta eti un casap, d-le! Dar, d-le, lsnd toate specificaiunile deoparte... un om mort nu poate fi viu... Una i cu una sunt dou... unul viu nu poate fi mort... Dou i cu dou sunt patru... n metafor vorbind...Se deschise ua principal a paraclisului i intrar doi oameni, gesticulnd i certndu-se... Dar omul nu numai c-i mort, dar nici a vrut s triasc. Conced, conced... dar... ce-mi pas, fapta e c nu e... De vrea ori nu vrea... nu vrea ori vrea... nu-ntreb eu de astea... O lumin-ncoace!...Paraclisul mic se umplu de oameni... n metafor vorbind, omul nu poate fi viu i mort totodat, zise d-nul doctor Dreyfuss.Cellalt s-apropie, dete linoliul jos... Acas cu el i-n pat, da nu-n biseric. Popa-i fcu cruce... Dar el luase banii de-ngropare anticipnd... Ce-i psa...Cui-i era ciudat n ast mprejurare... era mortul nsui. El auzea vorbindu-se mprejurul lui, vedea cu ochii nchii bolile gotice ale paraclisului i fclia de cear alb de la capul lui... dar i se prea c totui nu va fi dect o nchipuire... I se prea i-i plcea de a fi mort... gndea c e ntr-o alt lume i nu pricepea cearta pentr-un cadavru... I se prea c e prezent fr ca s-o fie... c se vedea el nsui ntins n sicriu... tia bine c c-un moment nainte un demon s-apropiase i-i acoperise fruntea cu flori albastre, i cum c era mort nu se-ndoia numai din mprejurarea c, dac voia, acopermntul bisericii disprea pentru el i miile de stele ale nopii ntindeau cmpiile lor de azur asupra fiinei lui. I se prea c e ntr-o cmpie lung i deart... c sicriul st singur sub bolta cerului, c universul se coboar i-l plou cu stele... astfel nct, acoperit cu ele, el nu mai vedea cu ochii dect ndri de aur ce czuse pe ochi...Tot ce voia vedea... Vedea pe mama lui plngnd ntr-un col de fereast, iind spasmodic cu mna o perdea alb... Va s zic era mort... Apoi nu mai simi iar nimic.Dup acest interval de ntuneric, el vzu iar cei patru perei tapisai cu flori albastre ale odii lui, prea c era n pat... c vechiul orologiu zngnete ncet i monoton n perete... i se prea a vedea o umbr-n fereast, mpletind, i el auzea parc ciocnirea andrelelor, i portretele din perei se uitau la el att de familiar... ca nite vechi cunoscui de pnz... apoi gndea s mite mna, dar nu putea... s strige, dar era peste putin... i umbra diafan din fereast cnta ncet, cu glasul plns, un cntec de leagn pe care el l auzise ades cnd era mic... i veni s plng... Mam! strig el... O, triete! triete! auzi acum tare. Mam-sa s-apropie de el i-i acoperi faa de srutri... Copilul meu... dulcele meu copil... Triesc, murmur el dezolat. Va s zic n-am murit... Nimicul cel plin de mngiere n-a cuprins fiina mea chinuit. Taci, taci! Vorba ta e un blestem... Vei tri... pentru mine... Vei nsenina fruntea ta etern ntunecat de cugetri aspre... vei fi om ntre oameni... Bun sar, fat mare, zise ea zmbind. Att de trist i de-namorat? Nu tiu. Ah! nu tii... Dac-i ascunzi ochii cei plini... Dar tim noi ce-i n adncimea lor... O icoan. Ochii mei mint, doamn. Minete-mi ceva cu ei... S vd ce povestesc aceti ochi, domnule. Nimic... Uit-te drept ntr-ai mei, s vedem de te poi uita... El i-i ridic... Ea-i nchise pe ai ei dup un moment... Nu voi s te uii astfel!... Att de clari, att de albatri, cu ntunecoasa lor transparen... Nite ochi de copil... Parec-mi inspir ncredere, parec le-a spune tot ce am pe inim... tu, om btrn cu faa de copil... parec m simt mai neleapt sub lumina lor i totui, cnd m uit i m uit, mi vine s m speriu de adncimea lor... Eti fr de mil, scumpul meu... Fr de mil, cum zici, doamn... dar pentru nimeni mai mult dect pentru mine nsumi... Dac te-a iubi, doamn, n-a fi fericit... Ah, taci, ori i astup gura... Nu-mi vorbi nimic de amor, nici de probabilitatea lui mcar... Prezena ta colorat de asemenea vorbe mi ntunec vederea... Las-m icoanelor tinereii mele... Vrei s te iau la coal? S prezint spectacolul unei femei agresive, care vrea fr succes s nvee a iubi pe un om ce dispreuiete femeile, ce-i indiferent fa cu ele, ce le fuge spre a se namora n chipul lui propriu... Vrei s m joc cu tine? A cuteza-o, chiar cu pericolul meu... S ne jucm jocuri de copii, s-i dau palme care s nu doar, s te fac s-ngenunchi i s-mpleteti coluni? A face-o, dar nu e un rol de tine... s-i spun drept... dar drept, soarta ta cum o prevd eu... Spune, doamn, zise el ncet, tii c sunt superstiios... O femeie ca d-ta , c-o minte att de clar, mi va spune adevrul... Afar de aceea, eti amica mea... i singura mea amic, creia mi place s-i comunic toate neroziile, toate durerile mele, pe care le numeti imaginare... Tu te vei namora, cci nimeni nu scap de asta... Vai ie, mi-nchipuiesc de cine i tiu cum... Vai de capul tu dac te vei namora, i-o spun dinainte... Mai bine te-ai nsura... i asta-i o nenorocire, dar pe lng cealalt nu-i nimic. nsoar-m, doamn!... nu vezi c te ascult... S te-nsor... bine... Ea ezu lng el i puse cotul ei gol pe umrul lui... Uite acolo, n colul slii, la acea fat... Vezi fruntea ei alb n jurul creia curge prul ei blond, vezi ochiul ei albastru att de serios i de atta lin blndee totodat... mprejurul gurii i-a umerilor feei ei e o tnr i nduiotoare umbr de melancolie... Ea ine-n mna ei de cear i contempl linitit o floare de crin... Capul ei frumos se pleac puin i parec floarea se usuc de amor sub privirea ei... nchipuiete-i acum c acea copil ar fi a ta... c ai vedea-o luminnd pdurile negre a domeniilor tale cu frumuseea ei angelic, c ar edea lng izvoarele albastre ale codrilor ti i i-ar mpleti cununi ateptnd pe rtcitorul ei iubit s rsar din crrile nguste de munte pentru a se aeza lng ea, pentru ca ea s-i acopere fruntea i pieptul cu flori... spune... n-ai iubi-o tu? Eu sunt namorat de ea... Un nger, doamn! zise el c-un fel de nemulumire... Nu tii c mie nu-mi plac ngerii, cu privirea lor lin i cereasc... Ei, cu toat fiina lor candid, cu zpada cea cast a feei, a umerilor, a snului lor, sunt o obsesiune a sufletului meu... Ea mi-ar muri i srmanul diavol ar rmnea singur pe pmnt n pielia lui de srbtoare... Apoi m tem de un asemenea amor, m tem cumplit... De voi fi ru, ea va fi blnd ca un miel... prin blestemele mele s-ar nmuli rugciunea ei tremurtoare, cnd a fi numai venin, ea i-ar sruta cruciulia ei de aur... Ah! a fi nefericit cum n-am fost niciodat i, ce e mai mult, m-a namora nebun, ea m-ar iubi asemenea... i prin asta s-ar repeta o veche tragedie lumeasc... Doi oameni ce se iubesc fr-a se potrivi... S tii c m-am suprat... s tii c nu mai vorbesc cu tine... Tu nu mai ai mam, s-o tii asta... Iubita mea mam, zise el, srutndu-i minile. M rog d-tale... Ah! ct mi-e de ciud... De te-a putea ur c-o ur neagr i cumplit... Dar peste putin... mi vine s te srut... S te srut, lav ngheat ce eti... tii tu ce te va nvinge? Rceala... Dac te-a arunca n marea ngheat, atunci abia ai izbucni ca un vulcan, -ai arunca razele de lav n cer, i el ar ncremeni ca o etern apunere de soare... Nebunule! ceea ce m mngie e c sunt mama ta... tnra i frumoasa ta mam... c-mi mprteti gndirile, c mi cauzezi momente de o dulce spaim, c eti un diavol i c te iubesc! Sunt poet n apropiere... Pleac-i capul dup perdea... s te srut, dar s nu vad nimenea...Perdeaua tremur ascunznd acest mister... Un lucru m mir, zise ea purpurie ca o roz, de unde-am luat acest rol de mentor pe lng tine?... Afar de aceea, m mir de amorul ce-l am pentru tine. Este o simire ciudat... Parec-a fi femeia ta, dar de mult, de mult, ori parec muma ta... n sfrit, e o simire dulce i familiar... Amantul meu n-a suferi s fii... i cu toate astea te iubesc... S-i expliceuaceast simire?... mi pare ades c noi am mai trit odat i c eu te-am iubit c-un amor nebun i copilresc... Visez ades, i n fundul visrilor mele vd Egipetul cu toat mreia istoriei lui i mi pare c-am fost rege i c-am avut o femeie frumoas ce se numea Rodope i c acea femeie eti tu... i mie mi pare c-ai fost odat un om tnr i c acest om a fost nebun i c acela eti eu... Adio, copilul meu! Mai vrei o guri?... -o mie, Rodope!... O, perdelele! Cte ascund ele... Va s zic de azi nainte sunt o btrn matroan de patru mii de ani... o respectabil mumie, zise ea ridicndu-se i fcnd o mutr ntunecoas. Adio...Apoi sri uoar ca o gazel i se pierdu n zgomotul societii. "Ciudat copil", gndi Angelo. "Dar a definit foarte bine iubirea noastr... E ca i cnd a fi nsurat de mult cu ea, ca i cnd amorul nfocat ar fi trecut i n-ar fi rmas n inim* dect o nespus, o prietenoas tandree... i ce frumuic e... A putea-o privi zile ntregi, a putea vorbi zile ntregi, dar ca un btrn c-o copil de 18 ani. Sunt btrn, sunt foarte btrn", zise el suspinnd.Doctorul de Lys s-apropie de el... El i lu un jil i-l puse fa-n fa cu Angelo, s-aez, i btu cu palmele pe genunchi i se uit mut n faa tnrului, zmbind cu gura strns i nlndu-i brbia... i ntreb ceva cu ochii... ca i cnd ar fi vrut s zic: "Ei?" Nu i-ai gsit alt loc, tinere, zise Angelo rznd. Doctorul nu rspunse. Vrei s m duc eu? Nici un rspuns. S stau dar? Asemenea. Nu rspunzi? Doctorul clti din cap c nu. Bine. Angelo i se uit drept n fa i sttur mui ca doi nebuni vo cteva minute. Dar, n sfrit, Angelo voi s se scoale. Stai, stai! strig btrnul. ezi ici molcom... am s-i spun o vorb mare... D-mi o igar... N-am. Bine. Crezi n spirite? De cnd te vd, nu. Bine. Nu crezi, m duc... s tii c m duc, zise el semnificativ. Ba nu, serios, zise Angelo, i ochii lui se umplur de un ntuneric turbure i voluptuos, ce ai s-mi spui?Doctorul era cunoscut ca membru al societii mistice numite: Amicii ntunericului, i ntr-adevr un om cuminte ca el da oarecare greutate misticismului...Rodope s-apropie i-i puse gura pe urechea doctorului: mplinete-i promisiunea, voi s-l vd namorat. Ea dispru. Crezi n spirite? continu doctorul neturburat. Cred. Atunci vino cu mine-n ast noapte... Se-nelege, cu ochii legai. Sufletul lui Angelo se cutremur... Doctorul deveni grav i solemn... Angelo, zise el ncet, te vom introduce ntre amicii ntunericului. M vezi n societatea oamenilor veseli, cu fruntea senin... Nu sunt astfel totdeauna... i voi arta singura realitate a vieii, i voi arta adevrul scos n palm... plcerea... Amicii ntunericului sunt amicii voluptii sufleteti. Vei vedea cu ochii minii tale ceea ce n-ai mai vzut niciodat... vei bea viaa ta n o mie de picturi de lumin i de slbatice simiri... vei tri... Este asta trit, cum triete lumea? Cu sufletul gol, cu suferinele i bucuriile lor meschine, un nimic suspendat. Dac suntem nimic, cel puin de acest painjeni* al gndirii noastre s se acae toat lumina i tot ntunericul, cerul i iadul, delirul i desperarea.Angelo-i strnse mna... i poi, poi... O! dac-i putea, doctore... Simt demonul din mine trezindu-se i strngndu-mi sufletul cu ghearele lui... Asta-i, asta-i ce doresc... Numai nimic nu jumtate, nimic nu meschin... Totul ntreg, sau s turbez de bucurie, sau s turbez de durere... Turbarea, iat idealul meu!Sania zbura pe stradele ninse i largi ale oraului, n aer clipea, ca o pleav de diamante, cte un fulg de ninsoare, luna trecea n floarea chihlimbarului pin nourii vinei, nchegai p-ici, pe colo n buci rupte i negre, rrii i desfcui pe alte locuri n fii i-n trene de argint, deasupra cerul cu bolta lui oelit, pe strade n urma saniei se desemnau urme-n omt, ca i cnd gealul ar fi trecut lung, lung pe o podeal de tei... zurglii cailor de la sanie zngneau n rstimpul treaptului cailor i n sanie, nvelii n blane de lup cu faa de postav msliniu, era doctorul de Lys, cu urechile-nfundate ntr-o cciul de jder, i Angelo, a crui blan se inea abia de umeri, nct pieptul era neacoperit de ea, aa ct asupra-i flutura o mare legtoare de gt ce flutura triumftoare-n vnt... Pe cap o plrie nalt de castor, i faa palid lsat-n voia rcelii i a fulgurrii fulgilor de ninsoare, care-i preau o binefacere n ameeala sufletului su. Ochii erau legai c-o batist de mtas neagr. Unde se ducea sania el n-o tia... n fine, ea intr pe o poart ntr-o ograd solitar ngrdit c-un gard putred de mult, deasupra cruia atrna n iruri dese i vii, ca un val nestrbtut, rurusca desfrunzit, neagr, ghemuit cu miile ei de ramuri nclcite de-a lungul gardului... n mijlocul gardului era o cas cu dou caturi, a crei var era negrit de ploaie i vnturi, peste a crei ferestre erau nchise obloanele i nici prin una din ele nu se strvedea o raz de lumin... Coborr la scara intrrii... nimeni nu le iei nainte...Doctorul l lu pe Angelo de mn, deschise ua principal, o-nchise dup el cu cheia, apoi cobor pe-o scar-n jos, tot n jos, pn ce nu mai avur unde cobor... El ridic legtoarea de mtas de pe ochii tnrului. Acesta se trezi ntr-o bolt a crei muri erau ca de crbuni uni cu untdelemn, adic negri ca cerneala i strlucii, i n mijlocul bolii lucea o lamp clar ca de diamant, care da o artare i mai pregnant i mai aspru zugrvit coluroilor muri i netedelor bolte... Unde suntem? zise Angelo. n petera demonului amorului, zise de Lys ncet... Sun din acest clopoel de metal i strig... Abracadabra...Angelo sun din clopoel o dat. nc-o dat... pn-n trei ori, zise de Lys. El sun nc de dou ori... Rsunetul zgrie aerul slii i deodat, ca din pmnt, vzur un biet frumos, palid ca suprafaa mrgritarului, cu ochii n boli mari, negri, cam turburi, dar adnci, cu prul care-i curgea n vie negre i strlucite deasupra umerilor, cu pantaloni strmi asemenea ciorapilor de mtas neagr... n genere toate hainele i erau strmt lipite de corp, nct formele cele mai frumoase, asemenea ale unei statui, erau mbrcate cu acest tricot de mtas. Pe cap avea o plrie de catifea viorie c-o pan roie. Minile lui de zpad purtau o varg... Ce vrei, Angelo? ntreb el cu glasul trist i dulce. Cere ce vrei! zise doctorul. Voi ca aceast peter urt s se transforme-ntr-un salon... Deodat murii se-ntoarser ca-n ne i disprur i se prezent o sal frumoas cu covoarele moi, cu mari candelabre de argint, cu mobile mbrcate-n catifea viinie, cu mese de lemn de nuc lustruit... Un cmin de marmur cu focul arznd era-ntr-un col al slii... A, zise Angelo, apropiindu-se de foc, ce dulce cldur... Cum te cheam, frumosul meu demon...Misticismul era elementul lui... el nu mai simea nici o fric. Cezar sau Cezara, zise demonul surznd c-o fireasc echivocitate. O, graioas androgin, zise el beat de strlucirea artrilor, vin de-mi d o srutare...Cezar se uit rece la el. Asta nu st n contractul ce l-om face, Angelo... faptele mele stau la dispoziia ta, fiina mea nu. Trebuie s-i ctigi afeciunea mea... vom vedea de-o vei fi n stare, frumosul meu copil... S vd puterea ta magic, demone, pref aceast sal deart ntr-o adunare de bal! Voi s fiu vesel... Nu vezi cum sngele mi-a umplut faa mea palid c-o bolnav roa, cum mi negrete vederea, nct mi prei nite umbre sure zugrvite pe un perete negru...Demonul ridic varga... pereii se ddur-ntr-o parte i deodat din toate laturile se vzur sale cu pereii mbrcai n atlas alb ca omtul, cusut cu frunze verzi ntunecate i cu flori viinii i strlucitoare. n candelabre mari ard lumnri de-o cear ca zahrul, cu flcri diamantine. Aerul slii e argintit, cald de miroase, strlucit de oglinzi cu privazuri de marmur neagr... Cu prul desfcut poetic, pale trec copile prin ninsoarea aerului i de razele albe, de dulceaa cntrii nevzute, de aprinderea danului e plin lumea slii... Cte graii tinuite, braele lor albe i goale, hainele lungi, cununile de roze n prul lor... i numai muzica anim plcerile cu sunetele ei sfinte, le mic cu suflarea ei...Pintre ele, tineri n haine negre, cu veste n floarea crinului, cu mnue ca mrgritarul, cu botine radioase i bumbi de diamant la manec. Prin bolile ce reprezentau locul ferestrelor lipsinde erau trepte cu oale de flori proaspete i mpupite care umpleau c-o dulce rcoreal sala, ntr-un loc era un joc de ape care sticleau ca argintul izbucnind n sus i recznd n bazinul lor de marmur alb n snopuri nalte de fire de diamant...Angelo edea n jilul lui i se uita cu mirare la aceast zi de primvar ngropat-n noaptea pmntului. Toi amicii ntunericului purtau cte o mic jumtate de masc de catifea care le acoperea fruntea i nasul, numai unele din fetele tinere erau fr masc... O trist blndee era pe faa lor... Ce frumoase sunt fetiele acelea, zise... n acest aer strlucit ele mi par umbre de zpad aruncate-ntr-un aer de diamant... Ah! sunt demonii cei mai periculoi... par c sunt flori de inocen i buntate... Teme-te de ele... n genere am nceput a m teme de soarta ta, Angelo... demonul se-ntrece-n ast-sar pe el nsui... Vezi-l cum trece palid, frumos, adncit prin grupele de brbai i femei... pentru nimeni nu are un surs, pentru nimeni o vorb... parec abia ar fi czut din cer i c desperarea etern n-ar fi atins nc cereasca sa frumusee... tiu... nu m atinge... Dar chiar de te-ar atinge... Ea se joac numai cu inimile omeneti... Vai de tine de i-ar veni n minte s se joace i cu a ta... Dar mi se urte, de Lys. Toat-aceast feerie, clipind ca un moment pe dinaintea ochilor, ca o viziune scurt, te-mbat... dar prelungit devine monoton ca un balet ncremenit sau o poveste adormit pe loc... Cheam pe demon... Cezara! strig Angelo tare. Cezara tresri ca lovit de un sunet ascuit de clopot... Ea s-apropie cu fruntea sinistr de Angelo. De ce Cezara i nu Cezar? ntreb ea c-un graios zmbet. Ce ceri socoteal pentr-un "a" mai mult, frumosul meu sclav. Nu poi aranja un concert?... O, da... Vrei s cnt eu? Da, da! Vrei s jucm -o dram? i dau un rol n ea... Primesc. Un perete din fund i ridic zpada sa nflorit cu roze de jratic i se vzu o scen a crei culise reprezentau arbori i tufie de-o tnr i mustoas verdea, iar fondalul reprezenta un deal mbrcat n pdure de mesteacn, un ru curgea alene prin slcii plngtoare i n vrful dealului se-nla un castel vechi acoperit cu*** fier a crui muri coluroi erau nseninai de lun... Pe scena ce reprezenta grdina acelui castel, cu straturi nalte de flori, cu boschete tainice i cu iruri de trandafiri, iei Cezara ntr-un domino negru a crui glug era lsat pe spate... Era frumoas astfel... faa ei de marmur contrasta cu dominoul de mtase neagr i prul ei propriu care cdea n uvie lungi, strlucite, negre pe umerii ei... din mneci se iveau minuele ei de regin cu degeelele lungi. De sub poalele dominoului se iveau picioarele mici n botinele lor lustruite...Ea cnt... Era atta dulce tristee, prea c-o experien lung i dureroas vorbete din acest frumos demon, era atta tristee, atta dulcea, atta resignaiune i atta superioritate de spirit n toat expresia vocei ei nct i venea s-i plngi de mil, dar parec simeai c, dac-ai fi plns, ai fi atins acel fond de mndrie i de ntuneric din sufletul ei... Angelo o privea i parc-n sufletul lui se nscu asemenea o slbatic, viguroas mndrie, i prea c e leul pustiilor, c inima-i bate cu putere la orice sunet l aude, dar c-o putere mndr, generoas, nu n modul femeiesc, cu care moleete amorul unei copile, creia ai voi s-i srui minile i s-i sufli-n degete pentru c s-a-nghimpat c-un ac. Nu era nimic meschin... era o simire tare i furtunoas ceea ce-i mica inima... i se prea c dac-ar fi iubit pe acel demon n-ar fi fost n stare s-i zic o vorb de dezmierdare, un nume dulce, ori s-o compare c-o floare, ori s gseasc plcere n primblri romantice la lun."Ah! gndi el n sine, asta nu-i amor, asta-i nlare peste firea mea proprie... este simirea stejarului cnd crete... a leului cnd se tologete-n soare, a calului arab cnd sforiete n faa incendiaiunii de care fuge... Parec dac-a strnge-o n brae, a omor-o, dac-a sruta-o, i-a sngera buzele tiranei mele... o ursc... dar o ursc de mor...".Cortina czu... De Lys i fcu semn s vie pe scen... Erau copile blonde care jucau piesa n tricourile lor de mtase cafenii i cu pourpoinuri de atlas viinii, cu plrii de catifea neagr cu pene albe... Ele i s-aninar de gt... El se desfcu cu dulcea din mbririle lor, se-mbrc nsui n cabin, n tricouri negri i cu pourpoin de catifea neagr, lu o mantie frumoas i strlucit a crei poale le arunc romantic peste umeri... El juca pe un cavaler tnr n care-i-namorat o regin... Viaa lui n acea dram este ncunjurat de mini de fee, pretutindenea vede c e-mprejmuit de intrigi de iubire, aa nct i vine s-i piard mintea n aceste dulci ncurcturi... Era o poveste frumoas aceasta... ntr-o scen el apare-n faa ei... pe regin o joac Cezara... Niciodat attea vorbe de foc i de un desperat amor n-a vorbit o femeie... el rspundea rece i msurat, ca i cnd amorul nu l-ar fi fericit... Dar regina-i nal cavalerismul... el o crede-n pericol... atunci s-arunc-n braele lui. Minunea* ce o atinge acum i umfl inima-n piept... Inima ei i sfrma pieptul, el o simea btnd cu putere pe pieptul lui... ea-i ncletase braele mprejurul gtului lui, prea c nu mai vrea s-l lase, gura ei uscat caut gura lui... o srutare desperat... Ca o lipitoare, sau* ca o boa constrictor n forma unui nger czut, ea i inea capul lui cel frumos n brae, vrea s-l ndue cu aceast singur-mbriare... Cezara, pentru D-zeu, ce i-i? ntreb el ncet. O! te iubesc, opti ea cu turbare... nu vezi tu cum turbez de amor i de dorin, frumosul meu copil... Publicul rde... taci... Cortina jos... Ah, cortina nu cade... nu te las, nu te las! El se desfcu cu putere... Publicul atepta... El ncepu s improvizeze. Declam c-o dureroas mndrie, icoanele* se revrsau frumoase i mari n fruntea lui. Ochii lui de un ntunecat albastru se luminar ca cerul... umbrele lor lungi se ridicau ca i cnd ar fi vrut s-o fixeze pe Cezara n locul n care sta, nct s ncremeneasc, un sublim demon de marmur... Poza lui proprie prea tiat n fier... Nici o micare n acele membre zvelte i nalte... numai faa lui roit de nebunesc* entuziasm, numai buzele lui subiri se micau n declamaiune...Cortina czu... De Lys prinse pe Cezara-n brae, care era aproape s leine. Ce frumos e! murmur ea zmbind... att de trist, att de resignat, cu atta amor totodat.Angelo se retrase-n cabina lui... Era ostenit... ostenit de srutarea ei, de mbriarea ei nervoas. i era ca i cnd l-ar fi btut cineva... Angelo, rsun vocea ei. El se scul... Ea era... l chem n cabina ei... Dezbrac-m. Ce fel... Dezbrac-m-i zic... zise ea cu mnie. El i descheie corsetul... Zpada umerilor ei se ivi splendid de sub rochia albastr... El i bg minile ntre snii ei... Ea rsufla greu i se-ntoarse c-o ochire rece la el... Aide! nu fi copil... Vino ici la picioarele mele... ngenunche... Scoate-mi botinele i ciorapii.El nebunea. Lacrimi de turbare i umplur ochii cnd simi n mna lui acel picior gol, neted, mic... el l apropie de gur... M iubeti tu, Cezara? zise el ncet. Nici prin gnd nu mi-a trecut... Aide, dispreuitorul femeilor... i bucat cu bucat el i lu hainele... Pn ce, tremurnd, ea rmase goal, reflectat de oglinda cabinei... Ochii lui se primblau i cuprindeau cu sete acel corp de marmur, ar fi voit s-o prind-n brae... dar o micare rece a minilor ei l opri. Sunt demonul amorului, nebunule! De ce te-njoseti naintea mea?... Nu m njosesc defel... dar eu sunt om... Las-m s recapt putere asupra simurilor mele crude...Ea rse tare, s-arunc n braele lui, l rsturn ntr-un jil, i nclet grumazul i-ncepu s-i netezeasc prul, i puse gura deschis pe ochii lui, parec-ar fi voit s-i soarb, i netezi fruntea, l srut... O voluptate nespus i cuprinse tot corpul... inima lui tremura... era slab, ar fi voit s moar n acel moment... Ai mil de mine, rug el cu glasul muiat, ai mil de mine... Ea se-mbrc iute n hainele cu care fusese mbrcat el pe scen... Ce frumoas era astfel. Era un paj frumos i melancolic, un Hamlet-femeie... Astfel m joc cu tine... ca tigresa cu prada sa... Cci eti prada mea, Angelo... fiecare srutare a mea va fi un voluptos martiriu pentru tine... fiecare-mbriare un iad de ntunecoas i dulce durere... Asta-i voluptatea cea crud a chinului... aa voi s m iubeti...Ea surse aa ca i cnd gura i s-ar fi-ncreit spre srutare. Dar acum se strni mndria lui veche... El reczu n rceala i impasibilitatea sa... S vedem... zise el... i era somn de osteneal i poate c aceast oboseal l fcea imperceptibil pentru nou dureri i nou delirii... Haide, zise ea, s ieim de-aici... Ea-i leg ochii... i ieir iute n aerul cel rece al nopii de iarn. Afar atepta o sanie a crei cai bteau pmntul de nerbdare... Cezara-l apuc pe Angelo-n brae ca pe un copil, l arunc n sanie, ntr-o blan mare, sri i ea lng el, nf blana mprejurul lor al amndurora... Caii ncepur a zbura i ei erau nvluii ca-ntr-un cuib pufuit de vrabie, i scoteau capul numai cnd voiau... Ca i cnd ar fi fost acas-n pat sub o plapum de pene tras peste capete... astfel le era lor acum... Ea se juca cu el, l strngea-n brae, -l dezmierda ca pe-un copil ori ca pe-o pasre pe care ar omor-o strngnd-o i dezmierdnd-o... i faa ei neted, plin, dulce s-altura de faa lui, el o simea ca i cnd i-ar fi ters faa c-o catifea, gura ei se lipea de urechea lui... Sunt demonul amorului, zicea-ncet, sunt un drac, s-o tii, s-o tii... M prind de tine ca iedera de stejar pn ce corpul tu se va usca n mbririle mele cum stejarul se usuc supt de rdcinile iederei... Te nimicesc, voi s-i beau sufletul, s te sorb ca pe o pictur de rou n inima mea nsetat... ngere!Ea-l nlnui cu braele i cu picioarele... l strngea tare la piept, ca i cnd ar fi voit s-l sfarme... ca i cnd n-ar fi voit ca pieptul ei s se umfle... Sngele lor fierbea ca mustul ngropat n pmnt... li se prea c-ar fi nit pin pori i dac ea i el ar fi avut rni la pieptul lor... desigur c n acest moment de via concentrat sngele lor ar fi comunicat reciproc -ar fi concrescut organismele lor ca dou trunchiuri de copaci.O voluptate era, aproape de desperare, o amrciune dulce care-i rupea parec nervii i creierii, o slbiciune moleitoare i cuprinse corpul... Toat natura lui semna a coard ntins peste msur, care trebuie sau s se rup, sau s se-ntind astfel nct s-i piard pentru totdeauna toat elasticitatea...El se zbtea n braele ei ca turturica n ghearele vulturului i prea c, asemenea mielului care caut cu gura lui gura lupului spre a-l sruta, cci nu-l cunoate i crede c-i cinele, astfel el, n slbiciunea sa copilreasc, cuta fr de voie gura ei, ca i cnd ar fi zis: "Sunt timid n cutarea lor... previn gurii mele nsetate, cru simplitatea mea i d-mi srutri numai de-i vedea c gura mea se-ncreete uor... nu tii ct de mult m cost ca s dau gurii cea mai uoar floare* a dorinelor mele, care mi-a umplut inima i sufletul cu rdcinile lor, astfel nct dac-i vrea s le smulgi, ai smulge viaa cu ele... Sunt ca floarea cu rdcini adnci... cine cunoate de gura florii ce adnci sunt rdcinile ei? Dar cine cunoate s-i previe dorinele...". i ea pricepu din mina lui ce luase o rar expresie de inocen, din mina lui de copil-namorat... c el, cu toat neenergia micrilor lui, murea de amor... L-ar fi putut omor acuma fr ca s reziste, fr ca s-o simt chiar, att era cuprins de iubire... aa cum fluturul s-arunc-n foc... aa cum efemeridele mor n atingerea lor amoroas...Ea-l duse acas... El era beat, turburat, abia se inea pe picioare... Ca pe un copil somnoros ea-l dezbrc, l puse n pat, l nveli... apoi i mngie ncet fruntea pn-ce vzu c-a adormit... de supraosteneal, de zbuciumarea inimii lui, el adormi adnc... Ea se uit zmbind la el... cuta flori ca s-l umple cu ele... gsi o roz-n fereast, o rupse, o srut i i-o puse apoi lui pe gur... Srutarea mea s rmie pn mini diminea pe gura ta, ngere! opti ea ncet. mi pare c n-am iubit niciodat astfel, zise ea zmbind, ba-mi pare c, fa cu acest amor, n-am iubit defel... simt toi demonii n mine... mi e ca i cnd n fiece pictur de snge a avea o scnteie de durere i voluptate... Toi ceilali cum erau ei?... agresivi, dulci, complementatori, afectai, ludroi, namorai... Acesta se las iubit... i las sufletul frmntat de cugetrile i mbririle mele ca o bucat de cear de-o vergin albea... i rezist... Cu atta frgezime i slbiciune unete atta intensiv putere de rezisten... floarea mea cea tnr... parc mi-e mil s te smulg... Ah! sunt nebun... Ce-a da eu ca aceast simire s ie vecinic n noi; n curnd va fi vestejit, n curnd sufletul i inima lui se vor rci i mi vine s plng... mi vine s fug, s las pe ast virgin cu chip de Adonis s nfloreasc n umbra cugetrilor lui melancolice... i s moar cum o floare moare, cu toat primitiva ei frumusee... astfel cum a mai murit o dat... de gndeai c e un nger nmrmurit, s nu-i brzdeze pasiunile faa lui cea neted i rotunjit n ovalul ei, s nu se usuce, s nu devie urte aceste irezistibile umbre de tristee zugrvite cu miestrie sub umerii feei lui... i cu toate astea... Ah! am prejudiii!Euam prejudiii. Aide, demone... Nu este cel nti, nu va fi cel din urm, zise ea zmbind c-un fel de ur... s concedem, zise ea cu vocea mblnzit, s concedem, Cezara, c este unic n felul su.El se trezi a doua zi trziu... Era att de obosit ca i cnd l-ar fi btut mr i l-ar fi nvelit apoi ntr-un ceraf ud i rece... Avea friguri... imagini turburi, chipuri negre amestecate cu nouri, astfel era cadrul nchipuirii lui... era n acea dispoziie n care se afl un om care a trecut prin tortura inchiziiunii -acum se afl, cu membrele zdrobite, ntr-un pat moale... durerile sunt ntunecoase ns nu tari i devin sfietoare abia la atingere."Trebuie s fug de ea... trebuie s fug de ea... cci dac m-ar omor numai n-ar fi nimic... dar are s m tortureze, are s-mi omoare nerv cu nerv, gndire cu gndire, bucat cu bucat din creierii mei s-ar muia sub srutrile ei... Ah! i cum tie femeia asta a sruta... te trec fiorii... cu fiece srutare mori, spre a nvia i a muri din nou sub o alta... Dac-a fi fost mbrcat n cuiras de fier i m-a fi luptat n turnir, corpul nu mi-ar fi att de zdrobit ca sub mbririle ei. ntradevr parec s-a lipit de mine i mi-a supt prin toi porii ei sngele din carne, sucul din nervi, puterea din muchi... E teribil femeia aceasta sau, mai bine, demonul acesta..."Astfel, obosit de orgia sufletului su, se-mbrc, se uit n oglind... O umbr viorie i colora faa... era vnt de palid ce era... Dar astfel era i mai frumos de cum fusese vodat... "Srutarea ta* de diminea, srmanul meu Angelo, zise el zmbind cu tristee... s srutm aceast gur care nu mai este vergin..." El s-apropie i srut chipul lui propriu din oglind...Dei era cald n cas, minile erau reci i degetele supte, nct aprinse ntr-o ceac de porelan spirt de viorele, ca s-i nclzeasc minile la flama vnt-roie... Iei n grdin s se primble prin crrile ninse, pin arborii desfrunzii cu ramurile-ncrcate de omt i-i prea c-a fost bolnav... i prea c e un reconvalescent ieit pentru prima oar din camera lui de boal... i se sorea n soarele de iarn i parc eternul printe al vieii l umplea de sntate i-mprosptare... "Nu! Nu! nu voi s-o mai vd..." El vedea n ziua cald de iarn copii jucndu-se pe strade i aruncndu-se* cu mingi de omt... chicot, rs, veselie... Toat natura naiv i bucuroas c triete, numai el ntunecat, nefiind bucuros de viaa lui, el cu naivitatea lui pierdut, cu ochii adnci, cumini, ns fr de speran... "i se zice c nu e fericire-n lume", murmur el. O fat rumen i gras, ntr-o scurteic blnit i cu minile-n muf, trecu de braul unui tnr, chicotind, surznd din cnd n cnd cu ireie, uitndu-se c-o gali voioie i pe ascuns n faa companionului ei... ochii ei cprii erau via, bucurie, naivitate... "Ah! gndi el i-i privi... cum nu am tinereea lor sufleteasc... cum nu sunt ca ei... fericiii!"Spre sar veni de Lys s-l ia din nou... Nu m mai duc... nu voi s-o mai vd... Nu vei mai vedea-o, i promit... Atunci... atunci, haide! Dup ce-i leg ochii, ei ajunser iari cu sania n curtea descris deja. Coborr scrile n subteranele Amicilor ntunericului... De Lys l ls singur... El i lu legtura de la ochi... Se afla ntr-un cabinet mic, tapisat cu negru... Un cmin de marmur roie, cu foc, o oglind-n perete... covoare moi pe jos, o mas c-un sfenic de argint, dou jiluri cu sprijoane nalte...Cezara intr... De Lys m-a minit, i zise el cu imputare, iart-m... dar n-am vrut s te mai vd...Ea era foarte trist... Bine, bine, neleg simirea ta... vrei o fericire calm, pe care eu nu sunt n stare a i-o da... simi c amorul meu obosete... dar cine-i spune s m iubeti... Din contra, dac vrei eu i aduc n brae ngeri de copile... blonde, lacrimi de aur... cci eu sunt servul tu... eu sunt un demon, o crezi asta? zise ea-ntunecat, trebuie s-o crezi pn ce eti nc liber de a te desface de mine... pn ce nu e prea trziu... cci nu voi s te-nel asupra viitorului tu... te vei usca sub suflarea mea ca o floare desrdcinat n aria soarelui de var... Trebuie s-o tii. i trebuiesc angeli? Voi ti s seduc angeli pentru tine... numai s nu te dezguste...Un zmbet de nespus i snt fericire trecu pe buzele lui... Ea fcu o min de scrb i dispre cnd vzu acel zmbet... Ea cetea din expresia feei toat cartea sufletului omenesc... i-aduc ndat ceea ce voieti... un angel... De Lys, zise ea deschiznd ua, exemplarul nostru de crin, care de ieri ofteaz dup Angelo...n acest interval Cezara se uit-n oglind ca s-i compuie faa. Dup un moment se puse-n fotoliu... Niciodat Angelo nu vzuse atta buntate i blndee exprimat pe un chip de om ca acuma-n faa ei... Era ngerul milei -a ndurrii...El se uit mult n faa ei, apoi se-ntoarse i se uit n jratic... astfel nct nu-l puteai vedea de spata nalt a jilului... Ua se deschise i el auzi un glas dulce i molcom, auzi fonind lin o hain de gaz, auzi atingnd picioare mici i uoare covorul moale... Bun sar, Cezara, zise ea c-o copilreasc veselie... El se uit ndrtul scaunului... Cezara pstrase nc expresia de nespus gingie, complezen i buntate care i-o compusese lng oglind... O, Lilla! Copilul meu! vino-ncoace la mama ta s te srute... Ce frumuic eti... eti un nger... un boboc de roz... cum s te numesc numai... spune-mi cum ai dormit... Ah! n-am putut dormi... Nu mi-a putut iei din minte... tii tu cine... nu! nu spun numele... A... A... An... Nu... m trdezi mie nsi... i-mi prea c-i iu capul n mini... prea c-ngenunchease naintea mea i m uitam n ochii lui... i m uitam... i m uitam... i parec m-a fi uitat vecinic...Angelo asculta zmbind. -apoi tii tu... mi prea c i el se uit la mine... Ah! cum? Nu tiu cum... Ce s-i spun... Astfel aipeam numai i vise vii treceau pe lng ochii mei... Ah! cum a fi n stare s-l iubesc... parec i-a sruta minile dac mi-ar permite... Dar dac el ar ti c tu-l iubeti... dac el te-ar iubi asemenea, ngeraule! Nu spune, o, nu spune... Ah! nici gndesc la asta... tiu eu c nici gndete la mine: o srman fat proast... Dar, vezi tu, tocmai asta iubete el n tine, zise Cezara cu glasul plin i moale... naivitatea ta... el ar vrea s desfuri acele foi ale inocenei spre a se uita n bobocul de roz, n nelesul acestor nerozii dulci de care eti n stare s spui o mie pe zi... i fiecare gentil, fiecare interesant... Cte enigme i-ai dat tu asar de ghicit, de-i sfarm capul cu ele... Tu nu tii puterea ta, tu guri de roz ce eti! sau eti irat, te faci c nu tii!Elli rse cu glsciorul ei de argint... O, eu tiu c sunt frumuic, zise ea necat de plcere, tiu c plac... dar zu, i-o jur, Cezara... nu tiu c el m poate iubi... Ochirea lui era aa de rece pentru mine... pe cnd eu... eu a fi murit ca s-l srut o dat... M duc s-l chem... zise Cezara rznd i btnd din palme de bucurie. Nu, nu, nu! te rog! Cezara, pentru D-zeu... Spune c-i pare bine dac-ar veni... Nu... zise ea afirmnd cu capul. Zi c-l iubeti. Nu! zise ea plecndu-i capul pe piept i jucndu-se cu colul orului... M duc, m duc... o guri, ngeraule... Elli o srut cu gura plin, cu gratitudine... Cezara iei i-nchise ua cu cheia dup sine...Angelo i-ntoarse jilul spre ea... O, d-le! zise ea speriat i toat pudoarea, toat inocena, o lin indignaie, imputare, o lume de simiri contrazictoare i jucau n fa...El ngenunche la picioarele ei... Te-ai suprat? ntreb el cu blndee. Da! S ne-mpcm dar, vrei? Da! C-o guri, aa-i? Ea cltin din cap... Dar el ezu lng ea... i prinse capul cu mna, i ntoarse feioara ei roie, care se uita cine tie unde, drept n faa lui -o srut... El simi c i ea-l srutase, dar aa de lin, aa de abia micat... nct ar fi putut spune c nu l-a srutat... Ea-l respinse c-o mn de la ea. Tu nu m iubeti... tiu, Elli... nu m srui mcar... Ochii ei se umplur de lacrimi. Nici nu m crezi mcar... zise ea ncet. Atunci srut-m. Ea-i lipi guria ei de buzele lui... de i se prea c i s-a lipit un fruct copt i dulce de gur... el i supse o srutare... Ce dulce tii tu a sruta, Elli... Ah! n-am nvat de la nimeni... Asta vine aa numai... N-o tiu oriicnd... Atunci de ce te deprtezi de mine... vino ici n braul meu... O atrase ncet pe pieptul lui... Ah, uite, zise ea... ce ru i st legtoarea la gt!... Ea drese cu minuele ei legtoarea... i-apoi nu-i nici pieptnat cumsecade, hahaha! i lipsete un bumb de la cme. Mi-a czut n sn, Elli... caut-l. Ea-i bg mna-n snul lui. El o prinse -o aps pe inim... Nu gsesc, zise ea nchiznd ochii de roie ce era... apoi i redeschise i i se uit c-o cuminte i trist seriozitate drept n ochi... Parc vrea s-i zic: "Eram s-i zic o vorb grea, dar n-o mai spun".El i deschise ei snii... S caut butonul meu de diamant, poate a czut ntre snii ti... Nu, nu, zise ea aprndu-se. Iact-l, zise el, lipindu-i gura de fragul mrului de zpad ce ieise de sub corset...Ea se apra de dezmierdrile lui, dar se apra lin i mai mult pentru c se cuvine... De mult nu mai avea puterea de a-i refuza ceva...El stinse lumina i un ntuneric adnc acoperi suspinul lor de amor. Pe cnd Lilla i Angelo erau ntr-o stare dezordinat, unde hainele parte czuse de pe ei, parte atrnau n toate prile i ei pe jumtate goi dormeau strns mbriai pe sof, gur-n gur, intr Cezara c-o lamp-n mini n cas i se uit la ei... Ea era palid, serioas, trist... inea n mna ei un ceraf alb i mirositor i-l arunc peste mire i mireas, apoi se puse-n faa focului i se uit mult vreme n ultimele urme a jeraticului. Ochii ei se umplur de lacrimi... apoi se scul repede, ridic colul cerafului, descoperi capul lui Angelo i-i srut fruntea: Ai s-mi plteti tu asta, copilul meu, ai s mi-o plteti! Apoi iei din cabinet.A doua zi Lilla umbla cam pe lng perei i nu i se uita nimnui n fa... Angelo era de-o paloare umed, ochii-i erau turburi i moi n cap i pierduse din demonica lor strlucire.Ea se-mbrcase i-i ajut i lui, i mbumb cmea la gt, i fcu fiongul de la legtoare... Era blnd ca un miel... Aa-i c m iubeti, Angelo? Mai ntrebi... Lilla, erai de mult venit n societatea asta a Amicilor ntunericului?... Ah! s-i spun cum... Eu te-am vzut pe tine n saloanele doamnei N. Mi-ai fost recomandat, dar tu te-ai uitat aa, pe deasupra, la mine, mi-ai spus o banalitate i te-ai dus apoi... i eu te urmream, priveam n vo oglind ca s te vd n colul de fereast n care edeai... stam seri ntregi, plngeam nopi ntregi... ah! cum te iubesc, Angelo, zise ea necndu-i faa cu srutri... ntr-o zi s-apropie doctorul de Lys de mine. Se uit n ochii mei cum tie el a se uita ciudat adic..."Iubeti pe Angelo, d-oar, zise el cu tonul fr expresie i firesc, cum e felul lui de a vorbi...""Nu", zic eu. "Haide-n ast-sar n clubul Amicilor ntunericului, dac vrei s-l vezi...""Dar nu voi s-l vd..." "Sania mea te va lua", zise el. "Dar nu voi s merg cu sania d-tale..." "Ea va sta la portia grdinii d-tale", zise el, ridicndu-se i surznd.Angelo, m-am dus noaptea n grdin, am deschis portia, m-am pus n sanie i iat-m-s.Ea lu dreapta lui n amndou minuele, o btu -o srut apoi... Lilla! Las-m, Angelo... eu nu mai am ce-i da... i-am dat tot... De mult n-am mai fost stpn pe mine, de mult eram toat a ta... Ai mil de mine... Dac-ai crezut c sunt cuminte... iat cuminia mea toat... dac-ai crezut c sunt frumoas, iat frumuseea mea toat... Toat faa mea e sfinit de srutrile tale... de nu m poi iubi pe mine... iubete-i srutrile tale, Angelo, iubete-mi ochii mei, cci te-au privit, cci -au lipit razele de frumuseea ta... iubete gura mea, s-a atins de a ta... Iubete-te pe tine n fiina mea... Angelo, zise ea plngnd i lipindu-se spasmodic de pieptul lui i apropiindu-i gura de urechea lui: iubete-i copilul tu...El nu rspunse nimic. I se prea c e un delicvent... c o vin mare apsa sufletul lui... i cum vom tri noi? ntreab zmbind cu tristee... Cum? Ah! iat cum... Iat tabloul ce mi-l zugrvesc... Dimineaa, cnd vei dormi nc, te-oi sruta pe ochi i te-i scula... apoi i-oi aduce cafeaua i cmea cu butonii pui, i ciorapii, halatul, fesul, o igar... te-oi mbrca, apoi te-i duce la treaba ta... i, rmas acas, voi terge colbul de pe crile tale, voi aranja hrtiile, voi drege penele stricate i cnd vei veni acas va fi masa pus... pnza alb, farfuriile curate, paharele limpezi de clare... dup mas vom edea la cafea, vom vorbi nerozii... apoi, adaose ncet abia micndu-i buzele, apoi... zic i eu, de... vom avea copii... un biet frumos ca tine, icoana ta, -o feti ca mine... Ah! vom fi fericii... Da, fericii! murmur el ncet i-ntunecos. "O, Cezara! Suflet de demon, gndi el, cum citeti n sufletele omeneti... cum vezi n ele scris viitorul, cum pricep zmbetul tu de dispre de ieri". Dar tu pari trist, dulcele meu amic... de ce? Sunt obosit, femeia mea, dulcea mea femeie, nimica alta... Acuma m duc, ca s-ajung acas... Vei veni s m ceri, nu-i aa... Vino azi, voi atepta cu nerbdare venirea ta... Oh! ct te mai pot iubi...Ea-i arunc mantila pe umere, l srut i dispru pe u... El rmase trist... "Va s zic asta-i viaa mea viitoare... Adio visuri orbitoare... am devenit umil brbat al unei mici femei... Vom avea copii... mi-o aduce halatul i papucii dimineaa... Ah! doar o dezgusttoare perspectiv de urt i monotonie..."Cezara n haina ei de Hamlet rdea ntr-un col al odii. D-zeu tie cnd i cum se furiase-n cas... La vorbele lui vorbite ncet, ns destul de clar, ea trase-un hohot ironic i splendid de rceal... Taci! taci! Ei bine! iat dar idealul tu... iat viaa ngerilor... iat scopul pe care natura voiete a-l mplini prin aceea c-a mbrcat acel bobocel de fat cu naivitate i graii... un bieel... o feti, aerul odii apsat de voluptatea patului conjugal... un pat cu cerafuri care trebuiesc foarte des schimbate... N-a rezistat mult ngerul, nu-i aa... Se grbea natura s-i mplineasc scopul ei mre, reproducerea neamului omenesc, i i-a asigurat aceast mplinire pin mbriri multe, pin dulci rezistene, pin vorbe cu dou nelesuri... O! O! pfui! hahaha! Ei, ce faci, fugi?... Te-a ucide, Cezara, de drept ce ai! M desperezi... i orb nebun ce eti... nu vezi tu c eti o unealt, c bucurii, dureri, pasiunea, plcerea ce o ai pentr-un sn femeiesc care nu contribuie nimic la voluptate, plcerea ce o ai pentru-o fat naiv, cci cu ct va fi mai naiv, cu att mai greu i va veni n minte s-i ucid copilul... nu vezi c eti o unealt n minile unui demon, c eti jucria simirilor tale, c nimic ce ai nu e al tu, c tu eti cauza involuntar pe care natura, sau numete-o cum vrei, i scrie aa-numitele scopuri mree... Nu vezi tu c legi, state, monarhi, religii nu sunt dect aparatul greu pentru a face cu putin acest act murdar de reproducere i a v arunca apoi n braele monotoniei meschine a urtului, a ridiculului, a unei viei care-mi face grea?... Te-nchipuiesc cu halatul nflorit, cu fes n cap, cu papuci, cu ciubuc, c-o claie de copii, c-o ocupaiune monoton i somnoroas; apoi vei muri i copiii ti cei de spirit vor repeta aceeai via spiritual... Ai drept... asta mi-o spun i eu... taci, rsul tu m supr... i de ce a tcea... zise Cezara-ncrucindu-i minile... Tu ai pierdut pe aceast copil... Tu tiai c n-ai s-o poi iubi, puteai cel puin ti c ea nu-i va ajunge, i cu toate acestea ai avut-o ca pe soia ta... Ai nefericit-o... Crezi c-mi trece pin minte s-i cru mustrrile de cuget... nu! De aceea sunt un demon... Dar tu mi-ai adus-o... Spun c nu?... Da... sunt liber eu de a ncerca s seduc... De ce te-ai lsat sedus? N-am remucri... N-ai... Bine... Copila va fi alungat de prini... va nate-n srcie... Va fi o femeie pierdut... dac n-o vei lua de soie... Dar tu o vei lua. Vei avea o via de urt, vei umbla dup alte femei... eu voi ngriji ca ea s-o tie aceasta i atunci adio pace casnic, atunci abia vei vedea ce va s zic iadul pe pmnt... A! pn-acum n-ai nici idee... Pn-acum melancolia ta i coloarea neagr sub care priveti lumea sunt teorii sure pe lng realitatea ce te ateapt... Voi suporta inevitabilul... Adio, Angelo... Cezara!... Cezara, murmur el ncet plecndu-i genunchii la ea... te iubesc... nu poi tu ierta... Ce s iert? Te iubesc eu?... Ea iei repede din cas. Lilli a venit apoi la mine, trimis chiar de tatl su, ca s-mi cear din nou scuze... I-am spus c tu n-o poi lua de soie i am explicat punctele mele de vedere... A plns mult biata fat... dar voi ti eu s-o mngi... Am un camerier care nu e de despreuit... Cezara! Ei, D-zeul meu! dar tu eti nebun... Ea va fi fericit n felul ei... Vino-ncoace i suge rana asta... Nu vezi c-mi curge sngele pe haine...El i lipi buzele de rana pieptului i supse acele picturi de rubin ce preau a curge pe zapad... Ea-i inea capul cu minile... apoi-i ridic capul i srut gura lui roie de snge... Asta drept mulmire... Ea-i acoperi snul, l ridic pe braele ei ca pe un copil, l strnse la piept, l dezmierd... Cum m faci s ptimesc, opti el ncet. Bine, nc n-ai cunoscut tu ce voi eu ca s cunoti... Amicul meu, ai alegerea ntre dou lucruri: ntre urt, ordinar, meschin i ntre durere, pasiune, turbare... ntre Lilli i mine. Eu nu te-nel, i-o spun dinainte: eu voi usca viaa ta de m-alegi pe mine... eu te voi omor... dar nu-i voi coase halat, nici i-oi mpleti pungi de tutun... eu te voi despera... Dar nu i-oi face copii... De un singur lucru te asigur, nu i se va ur cu mine, poate ns ca mie s mi se urasc cu tine... atunci, se-nelege, se sfrete totul... atunci tiu c vei trebui sau s mori, sau s nebuneti.Ea-l juca pe genunchii ei, i bga minile-n snul lui i el simi nnegrindu-se lumea-naintea ochilor lui... Ah! a rezista de mi-ar fi cu putin, zise el cu durere... dar acum... acum cnd a da toat lumea pentru o srutare a ta i viaa mea-mpreun... acum e prea trziu, diavol de femeie ce eti... Voluptatea cea crud a dorinei i a durerii... iat ce-i ofer... De-un lucru fii sigur: te iubesc. Nu te lsa nelat de mprejurarea c amorul samn aa de mult cu ura... A fi n stare s m las ucis pentru tine.