Student: Beț Tatiana, masterand

Profesor: Rotaru Maria, conf. univ., dr. în pedagogie

*Autismul. Diagnosticarea autismului

1.Definirea conceptului de autism;2.Criterii de diagnosticare a autismului stabilite de Asociația Psihiatrică Americană;3.Alte criterii de diagnosticare a afecțiunii autiste.

*Cuprins:

Autism, de la grecescul „autos ” – însuși sau eul propriu.Termenul de autism a fost formulat pentru prima dată de către psihiatrul elvețian Eugen Bleuler.Creatorul termenului de autism, îl definește ca pe o „detașare de la realitate însoțită de o predominare a vieții interioare”.Autismul este una dintre cele 5 tulburări de dezvoltare clasificate ca tulburări globale de dezvoltare („pervasive developmental disorders” - PDD).

*Definirea conceptului de autism

*După E. Bleuler, autismul constă în concentrarea totală asupra propriei lumi lăuntrice, mod de gîndire necritic centrat pe subiectivitate și rupt de realitate, dominată de fantezie și reverii.

*Astăzi, autismul se consideră a fi cauzat de o disfuncție fizică la nivel cerebral, cu foarte probabile rădăcini genetice, și nu de probleme emoționale ale copilului crescut într-un mediu ostil.

*Realitatea autismului este încă necunoscută și deci o provocare – atît în privința etiologiei, cît și în privința posibilităților de recuperare, stabilirea diagnosticului, cu precădere, a celui diferențial.

*Paul Eugen Bleuler (1857 – 1939)

*Criteriile de diagnosticare a autismului stabilite de Asociația Psihiatrică Americană în manualul Diagnostic al Tulburărilor Mentale: ediția a IV-a (DSM IV):

A.Un total de 6 (sau mai multe) puncte de la 1), 2) și 3), cu cel puțin 2 de la 1) și cîte 1 de la 2) și 3);

B. Întîrzierile sau funcționarea anormală în cel puțin unul din următoarele domenii, cu începere înainte de 3 ani;

C. Afecțiunea nu e reprezentată prin tulburarea Rett sau Tulburarea Dezintegrativă a Copilăriei.

A. Un total de 6 (sau mai multe) puncte de la 1), 2) și 3), cu cel puțin 2 de la 1) și cîte 1 de la 2) și 3);

1.Incapacitatea calitativă de a interacționa social, manifestată prin cel puțin 2 din următoarele:a. Incapacitate marcantă de a folosi multiple comportamente nonverbale: contactul vizual, expresia facială, posturi ale corpului și gestica p/u adaptarea la interacțiunea socială;

b. Nereușita/eșecul de a dezvolta relații corespunzătoare cu persoanele din jur;

c. Lipsa dorinței spontane de împărtăși bucuria, interesele/ realizările cu ceilalți oameni;

d. Lipsa reciprocității sociale sau emoționale.

2. Incapacitate calitativă de a comunica, manifestată prin cel puțin una din următoarele:a. Întîrzierea dezvoltării limbajului vorbit sau lipsa totală a acestuia (neînsoțită de încercarea de a compensa acest lucru prin metode alternative de comunicare – mimica, gestica);

b. La indivizii cu limbaj corespunzător, incapacitatea evidentă de a iniția/susține o conversație cu ceilalți, folosirea stereotipică/repetitivă a limbajului sau limbajul idiosincratic;

c. Lipsa jocurilor creative spontane și variate sau a jocurilor sociale imitative corespunzătoare nivelului de dezvoltare;

3. Tipare repetitive și stereotipuri legate de comportament, de interese și activități manifestate prin cel puțin una din următoarele:a. Preocuparea exclusivă p/u unul sau mai multe tipare stereotipe și limitate de interes care se situează în parametrii anormalului prin intensitate, focalizare;

b. Aderarea aparent inflexibilă la rutină sau ritualuri specifice, non-funcționale;

c. Manierisme motorii stereotipe/repetitive: pocnirea/ răsucirea degetelor mîinii, mișcări complexe ale întregului corp;

d. Preocuparea persistentă față de anumite părți ale corpului.

B. Întîrzierile sau funcționarea anormală în cel puțin unul din următoarele domenii, cu începere înainte de 3 ani:Interacțiunea socială;

Limbajul folosit în comunicarea socială;

Jocul simbolic sau imaginativ.

*Alte criterii de diagnosticare a afecțiunii autiste:

Dificultăți în a stabili interacțiuni sociale;

Dificultăți de comunicare;

Comportamente, activități repetitive, puține arii de interes.

*Dificultăți în a stabili interacțiuni sociale:1. Dificultăți în a utiliza limbajul/comportamentul nonverbal: probleme în a-i privi pe ceilalți în ochi;

tendința de a evita privirea celorlalți;

minima utilizare a gesticii în timpul comunicării;

mimica săracă/absentă;

dificultăți în a aprecia cît de aproape poate să stea ceilalți; ton sau inflexiune a vocii nepotrivite.

2. dificultăți/lipsa interesului în a dezvolta relații de prietenie cu cei de aceeași vîrstă:Prieteni puțini/deloc, relații de prietenie doar cu adulții/ copii mai mari,

numai cu alți membri ai familiei;

Relații bazate numai pe anumite interese speciale;

Probleme de interacțiune în grup/colectiv și în a urma regulile „cooperative” ale jocurilor.

3. Reacții minime în a împărtăși bucuriile, împlinirile/ alte interese cu ceilalți:

Preferințe p/u diferite activități solitare, privitul la televizor;

Jocurile de unul singur, fără încercarea de a implica și alte persoane.

4. Absența reacțiilor sociale/emoționale de reciprocitate:

Nu răspunde celor din jur, „pare surd”;

Nu-i observă pe ceilalți, pare indiferent la prezența celorlalți;

Nu observă cînd ceilalți suferă, nu le oferă alinare.

*Dificultăți de comunicare:1.Vorbirea deloc sau puțin folosită:

Aproape nici un cuvînt pînă la 2 ani, nici o propoziție simplă pînă la 3 ani, de genul „vreau apă”;

Dacă vorbește, totuși, utilizează cuvintele greșit gramatical, topica neobișnuită a frazei.

2.Dificultăți de a întreține o conversație:

Probleme în a începe/întreține și/sau a termina un dialog;

Tendința de a vorbi încontinuu în genul „monologului”;

Impedimente în a răspunde la comentariul altora, răspunde doar la întrebările adresate direct;

Dificultatea de a vorbi despre subiecte ce nu intră în aria lui de interese.

3. Limbaj neobișnuit sau repetitiv:Repetă ceea ce spun alții – ecolalie;

Repetă secvențe auzite la televizor, radio, din cărți/clipuri publicitare în momente nepotrivite și în afara contextului;

Utilizează sintagme, fraze ce au un înțeles, sens doar p/u el;

Utilizează un limbaj pedant, academic, parcă studiat – un fel de „mic profesor”.

4. Joaca lui nu este adecvată vîrstei:

Puține scenarii în jocurile simbolice cu jucării;

Rareori pretinde că un obiect e altceva – o banană poate fi telefon;

Preferă să folosească jucăriile într-o manieră concretă, nu imaginativă – să construiască cuburi;

Are minim interes (chiar deloc) p/u jocurile sociale ca „podul de piatră”.

*Comportamente, activități repetitive, puține arii de interes:1.Interes intens doar p/u anumite subiecte:

Interes doar p/u anumite subiecte, în detrimentul altora;

Dificultatea de „a trece peste”, de a ignora o activitate/ subiect din aria de interese;

Interes p/u subiecte neobișnuite p/u vîrsta lui – astrofizica;

Excelentă memorie p/u detalii, de obicei doar p/u subiectele din aria sa de interes.

2.insistență nerezonabilă, nejustificată, în a urma o anumită rutină familiară:

Vrea să facă anumite activități în exact aceeași ordine specifică;

Se supă ușor chiar și atunci cînd apar schimbări minore în rutină;

Nevoia de a fi avertizat despre orice schimbare;

Devine foarte anxios, supărat, violent dacă rutina/ritualurile nu sunt întocmai urmate.

3. Ticuri motorii, activități motorii repetitive:

Bate din palme atunci cînd e bucuros/supărat;

Își flutură degetele prin fața ochilor.

4. Preocupare pentru părți ale obiectelor:

Folosirea obiectelor într-un mod neobișnuit – închide/deschide ochii păpușii, ușile mașinuților, învîrte roțile jucăriilor;

Interesat de anumite calități ale obiectelor, pe care le percepe cu ajutorul simțurilor – îi place să miroase/ să privească de foarte aproape obiectele;

Preferă obiectele ce se mișcă sau care se află în mișcare;

Manifestă interes, chiar atașament p/u obiecte neobișnuite.

*Un copil diagnosticat cu autism conform definiției DMS – IV, are deficiențe în 3 arii de dezvoltare: interacțiune socială, comunicare, interese strînse și comportamente repetitive. Pentru a întruni criteriile diagnosticului, copilul trebuie să prezinte cel puțin 6 din 12 simptome.

*O altă condiție p/u un diagnostic sigur e că cel puțin una dintre deficiențe trebuie să fi apărut înainte de împlinirea vîrstei de 3 ani, în cazul în care copilul întrunește aceste criterii, atunci acesta poate fi diagnosticat cu autism.