AUDIT 2012

1

1. Acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor de audit. Acceptarea mandatului. Inainte de a accepta o misiune auditorul trebuie sa aprecieze daca are posibilitatea de a indeplini acea misiune . Actiunile intreprinse in aceasta etapa permit auditorului sa colecteze informatiile necesare fundamentarii deciziei de acceptare a misiunii, si se refera la: - cunoasterea globala a intreprinderii; - examenul de independenta si de absenta a incompatibilitatilor; - examenul competentei; - contactul cu fostul auditor sau cenzor; - decizia de acceptare a mandatului; - fisa de acceptare a mandatului. - contractarea lucrarilor de audit.- Normele legale romanesti prevad obligatia ca activitatea profesionistilor contabili sa se desfasoare pe baza de contracte de prestari servicii. ISA 210 prevede ca auditorul si clientul trebuie sa convina termenii si conditiile de realizare a misiunii de audit care vor fi consemnati intr-o „Scrisoare de misiune de audit” sau in orice alt tip de contract adecvat. 2. Abordări privind metodologia auditului statutar. a) abordare pe faze si etape – didactica si mai teoretica (3 faze si 10 etape) - faza initiala = faza cunoasterii entitatii controlate - faza controlului propriu zis = faza controlarii interne si a verificarii conturilor - faza finalizarii lucrarilor si elaborarea raportului b) abordare per cicluri de control – pp succesiunea principalelor faze si etape ale auditului in cadrul fiecarui ciclu - este mai operationala - are 14 cicluri – fiec ciclu urmand 3 faze succesive 3. Care sunt normele de referinţă în auditul situaţiilor financiare? În auditul situatiilor financiare ale unei entităti sunt folosite două categorii de norme de referintă: norme contabile si norme de audit. 4. Ce este riscul legat de control? Riscul legat de control constă în faptul că o eroare semnificativă dintr-un cont sau dîntr-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri de cont sau categorii de operaţiuni, nu este nici prevenită, nici descoperită şi corectată prin sistemul contabil şi de control intern utilizate.

AUDIT 2012

2

5. Ce este riscul inerent? Riscul inerent constă în posibilitatea ca soldul unui cont sau că o categorie de operaţiuni să contina erori semnificative, izolate sau împreună cu erorile din alte conturi sau categorii de operaţiuni, datorită unui control intern insuficient. 6. Ce sunt şi ce rol joacă normele de audit? Normele (standardele) de audit reprezintă un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesională la care se referă auditorul pentru calificarea muncii sale.Acestea pot fi: - Standardele Internaţionale de Audit (ISA), - standarde internationale ptr misiuni de exercitiu limitat - normele naţionale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate în domeniu. Normele de audit permit terţilor să aibă asigurarea că opinia auditorului va fi emisă în funcţie de criterii de calitate omogene; Normele de audit se clasifică în trei categorii, acoperind întreaga activitate a auditorului: -norme profesionale de lucru -norme de raportare - norme generale de comportament.

7. Ce este riscul de nedetectare? Riscul nedetectat constă în faptul că controalele declanşate de auditori nu reuşesc să descopere o eroare semnificativă în soldul unui cont sau într-o categorie de operaţiuni, izolată sau împreună cu alte solduri sau categorii de operaţiuni.

8. Conceptul de independenţă în audit. Principiul independentei se aplica tuturor p.c. in practica indiferent de natura serviciului prestat. In cazul executarii unor misiuni de audit prin care p.c. furnizeaza o certificare in ceea ce priveste credibilitatea situatiilor financiare in fata publicului , independenta devine cea mai sigura garantie ca p.c. si-a indeplinit misiunea in conditii de integritate si obiectivitate. Independenta are 2 componente de baza : independenta de spirit (rationament profesional) si independenta in aparenta (sau comportamentala).

9. Controlul de calitate în audit. Controlul de calitate reprezinta un ansamblu de masuri luate de organismele profesionale care vizeaza analiza modului de organizare si functionare a unui cabinet si aprecierea modului de aplicare in cadrul cabinetului a standardelor internationale si a normelor profesionale emise de aceste organisme.

Obiectivele principale urmarite prin controlul de calitate se refera la: oferirea catre public a unei bune perceptii despre calitatea serviciilor;

AUDIT 2012

3

armonizarea comportamentelor profesionale ale membrilor;

contribuirea la buna organizare a cabinetelor si la perfectionarea metodelor de lucru;

aprecierea modului de aplicare a regulilor si normelor profesionale;

dezvoltarea solidaritatii in randul profesiei, prin favorizarea contractelor dintre colegi, apropierea si respectful profesionistilor fata de organismul professional.

Principiile care stau la baza controlului de calitate sunt: universalitatea, confidentialitatea, colegialitatea, adaptarea controlului si urmarirea.

10. Care sunt principalele misiuni speciale şi misiuni conexe ale profesioniştilor contabili?

Misiunile de audit cu scop special se pot referi la: - situatii financiare stabilite dupa un referential contabil diferit se standardele international de raportare financiara si de normele nationale; - raporturi asupra unor rubrici din situatiile financiare; - raport privind respectarea clauzelor contractual; - raport asupra situatiilor financiare rezumate, condensate. Misiuni conexe

misiuni de examinare a informatiilor financiare pe baza de procedure convenite;

misiuni de compilare a informatiilor financiare.

misiuni de examen limitat al situatiilor financiare;

misiuni de examinarea a informatiilor financiare previzionale.

11. Ce sunt şi ce rol au normele contabile? Normele (standarde) contabile sunt standarde , norme stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilităţii care sunt, de regulă, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune şi obligatorii pentru toţi cei care stabilesc, controlează şi utilizează situaţiile financiare. NC stabilesc standardele ce trebuiesc folosite (respectate) ptr situatiile financiare deoarece aceste situatii financiare sunt destinate sa satisfaca necesitatea de informare a unor diverse categorii de utilizatori (asociati, actionari, banci). Aceste situaţii financiare trebuie să fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referinţele cum ar fi: - standarde internaţionale de raportare financiară; - standarde sau norme contabile naţionale; - alte referinţe contabile bine precizate şi recunoscute, aplicate pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor financiare.

AUDIT 2012

4

12. Ce este şi cum se determină pragul de semnificaţie? Pragul de semnificaţie reprezinta nivelul sau mărimea unei sume peste care auditorul consideră că o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare, cât şi imaginea fidelă a rezultatului, a situaţiei financiare şi a patrimoniului intreprinderii. Pragul de semnificatie se determina :La începutul misiunii, in cursul misiunii, la sfârşitul misiunii.

13. Conţinutul raportului de audit. Raportul de audit trebuie să conţină: - relaţia contractuală de executare a misiunii de audit; - observaţiile reieşite din diverse verificări; - informaţiile a căror menţiune în raport este prevăzută expres de lege; - oferirea garanţiei pentru acţionari şi terţi că un personal calificat a obţinut asigurarea că situaţiile financiare oferă o imagine fidelă, clară şi completă poziţiei financiare, performanţelor şi situaţiei financiare generale a intreprinderii; - menţiunea că situaţiile financiare auditate sunt anexate la raportul de audi

14. Ce este auditul financiar? Reprezinta examinarea profesionala a unei informatii financiar contabile de catre un p.c. in vederea exprimarii unei opinii responsabile si independente prin raportarea la un criteriu de calitatea ce poate fi norma sau standard.

15. Care sunt principalele obiective ale controlului intern al unei entităţi?

protejarea activelor intreprinderii :

asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile

asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii

promovarea eficacitatii activitatii de exploatare

16. Care sunt elementele de bază ale controlului intern al unei entităţi?

a) Existenta unui plan de organizare b) Competenta si integritatea personalului, mai ales a departamentului de conducere c) Existenta unei documentatii satisfacatoare care se refera la:

ptr producerea informatiilor: este recomandata existenta unor instructiuni scrise, sub forma, de exemplu, a unui manual de proceduri;

arhivarea si pastrarea informatiilor deoarece ajuta la toate controalele ulterioare.

AUDIT 2012

5

17. Care sunt principalele obiective ale auditului intern? protejarea activelor intreprinderii : asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile asigurarea respectarii dispozitiilor intreprinderii promovarea eficacitatii activitatii de exploatare

18. Confirmarea externă (directă). Este o procedură care constă în a cere unui terţ având legături de afacere cu intreprinderea verificată să confirme direct auditorului informaţiile privind existenţa operaţiilor, a soldurilor etc. Auditorul are latitudinea de a determina condiţiile şi întinderea acestei proceduri.

19. Examenul situaţiilor financiare. In misiunea de audit, auditorul trebuie sa gaseasca elemente probante suficiente si adecvate ptr a se asigura ca :

soldurile initiale nu contin anomalii care sa aiba o influenta semnificativa asupra situatiilor financiare ale anului in curs

soldurile finale ale exercitiului anterior au fost preluate corect in anul curent

politicile de inchidere a conturilor si metodele de evaluare au fost aplicate Examenul situaţiilor financiare are ca obiect verificarea faptului ca :

bilanţul, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare sunt coerente, concordă cu datele din contabilitate si sunt intocmite conform principiilor contabile şi reglementărilor în vigoare

anexele contin toate informaţiile semnificative privind situaţia patrimoniala, financiara şi rezultatele obţinute de societate

Examenul situatiilor financiareare ca obiect central sa verifice daca situatiile financiare dau o imagine clara si completa asupra pozitiei financiare (patrimoniul societatii prezentat in bilant) si asupra rezultatelor financiare (contul de profit si pierdere)

20. Definiţi auditul în general şi identificaţi elementele fundamentale ale acestuia.

Prin audit se înţelege examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea la un criteriu (standard, normă) de calitate. Elementele care def auditul := examinarea unei informaţii trebuie să fie exclusiv profesională = obiectul examinarii – orice tip de inform din orice domeniu = scopul este acela de a exprima o opinie asupra examinarii =calitatea opiniei trebuie să fie responsabilă independentă si motivanta Ø = examinarea trebuie să se facă după un criteriu de calitate.

AUDIT 2012

6

21. Definiţi auditul intern şi controlul intern, şi relaţia dintre acestea.

Auditul intern al unei entitati se refera la verificarea existentei, adaptabilitatii si modului de aplicare procedurilor de control intern din entitatea respectiva, face parte din controlul intern el poate fi realizat si de firme specializate de expertiza contabila. Controlul intern se al unei entitati se refera la totalitatea procedurilor dintr-o entitate si la realizarea lui participa intreg personalul entitatii respective.

22. Definiţi auditul statutar şi identificaţi elementele fundamentale ale acestuia.

Prin audit statutar se înţelege examinarea efectuată de un profesionist contabil competent şi independent asupra situaţiilor financiare ale unei entităţi în vederea exprimării unei opinii motivate asupra imaginii fidele, clare şi complete a poziţiei şi situaţiei financiare precum şi a rezultatelor (performanţelor) obţinute de acesta. Elementele de bază ale conceptului de audit statutar sunt:

p.c. competent şi independent care poate fi pf sau pj;

obiectul examinării îl constituie situaţiile financiare ale entităţii, în totalitatea lor: bilanţ, cont de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor financiare,, în funcţie de referenţialul contabil aplicabil;

scopul examinării: exprimarea unei opinii motivate responsabile si independente

criteriul de calitate în funcţie de care se face examinarea şi se exprimă opinia îl constituie standardele (normele) nationale si internationale de audit şi contabilitate.

23. Elementele posterioare închiderii exerciţiului.

Ele pot fi :

fapte descoperite până la data raportului de audit – auditorul trebuie sa verifice daca acestea au influenta semnificativa asupra situatiilor financiare si sa le prezinte in anexele situatiilor financiare

fapte descoperite după data raportului de audit, dar înaintea publicării situaţiilor financiare Daca au incidenta semnificativa auditorul stabileste daca se impun masuri ptr corectarea situatiilor financiare de catre conducere iar in acest caz auditorul emite un alt raport. Daca se reflecta corect situatiile financiare auditorul va exprima o opinie cu rezerve.

fapte descoperite după publicarea situaţiilor financiare – auditorul nu este obligat sa faca vreo investigatie

AUDIT 2012

7

24. Elementele de bază ale raportului de audit într-o misiune de audit statutar.

Raportul unei misiuni de audit de bază trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele elemente de bază:

titlul – recomandat sa se foloseasca titlul de “Raportul auditorului independent” pentru a-l distinge de rapoartele care pot fi elaborate de alte persoane;

destinatarul – raportul trebuie adresat destinatarului care poate fi consiliul de administratie.

paragraful introductiv – cuprinde identificarea entitatii auditate si a situatiilor financiare auditate;

responsabilitatea conducerii pentru situatiile financiare – raportul trebuie sa precizeze ca cei din conducere sunt responsabili pentru intocmirea si prezentarea corecta a situatiilor financiare in conformitate cu cadrul general aplicabil;

responsabilitatea auditorului – raportul trebuie sa precizeze caresponsabilitatea auditorului este sa exprime o opinie asupra situatiilor financiare;

paragraful opiniei –poate avea urmatoarele forme: opinia fara rezerve (curata);

opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;

opinia cu reserve;

imposibilitatea exprimarii unei opinii;

opinia defavorabila.

alte responsabilitati de raportare – daca auditorul are si alte responsabilitati de raportare, acestea trebuie prezentate intr-o sectiune separata a raportului

semnătura auditorului – raportul trebuie sa poarte semnatura societatii de expertiza contabila insotita de semnatura auditorului;

data raportului – raportul trebuie sa poarte data de la sfarsitul lucrarilor de audit;

adresa auditorului – raportul trebuie sa mentioneze locul specific unde sunt situate birourile auditorului.

25. Explicaţi importanţa separării sarcinilor în organizarea controlului intern al unei entităţi.

Separarea sarcinilor trebuie sa existe ptr a putea fi posibil controlul reciproc al fiecarei sarcini. Trebuie sa se asigure separarea a cel putin 3 functii :

Functia de realizare a obiectivului spcietatii

Protejarea patrimoniului

Inregistrarea operatiunilor care au loc in societate si contabilizarea lor

AUDIT 2012

8

26. Elementele probante: definiţie, rol, criterii de apreciere. Def. = Elemente probante într-o misiune de audit =informatii obtinute de auditor pentru a ajunge la concluzii pe care acesta îsi va fonda opinia. Aceste informatii constau în documente justificative, contabile care stau la baza situatiilor financiare si care sunt coroborate cu informatii din alte surse. Rol = Elementele probante îi permit auditorului să îsi formeze o opinie asupra situatiilor financiare. Elementele probante trebuie să îndeplinească cumulativ două conditii de calitate pentru a putea să stea la baza fondării unei opinii:

să fie suficiente - Caracterul suficient se stabileste în raport cu numărul de elemente probante colectate

să fie juste (adecvate). Caracterul just se apreciează în raport cu gradul de adecvare, cu pertinenta, fiabilitatea lor si pp ca auditorul sa se sprijine pe probe care nu sunt concludente prin ele insele dar care contribuie la formarea convingerii sale.

27. Evaluarea controlului intern: conţinut, etape. Continut : Auditorul efectueaza un studiu si o evaluare a controlului intern ptr a aprecia ca poate sa se sprijine pe fiabilitatea controlului intern cu scopul de a limita intinderea sondajelor si a controalelor proprii. Etape:- intelegerea si descrierea sistemelor semnificative; - confirmarea intelegerii sistemului respectiv a procedurilor aplicate de societate - evaluarea riscurilor de eroare; - verificarea functionarii controlului intern; - evaluarea preliminara ptr a pune in evidenta pct forte/slabe ale procedurii de control intern - evaluarea finala si incidenta asupra misiunii.

28. Faze şi etape în executarea unei misiuni de audit de bază. 1. Faza initiala; - acceptarea mandatului si contractarea lucrarilor de audit; - orientarea si planificarea auditului. 2. Faza executarii lucrarilor; - aprecierea controlului intern; - controlul conturilor; - examenul situatiilor financiare. 3. Faza finala. - evenimente posterioare inchiderii exercitiului; - utilizarea lucrarilor altor profesionisti; - alte lucrari necesare inchiderii; - raportul de audit; - documentarea lucrarilor de audit.

AUDIT 2012

9

29. Imposibilitatea exprimării unei opinii: motive, mod de prezentare.

Auditul exprima acest tip de opinie atunci cand se afla in imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare, deoarece exista inexactitati in situatia financiara sau limitarea ariei de cuprindere a auditului impiedica sa obtina suficiente probe pentru a sustine o opinie cu rezerve. O astfel de opinie datorată limitării întinderii lucrărilor se poate prezenta astfel: “Noi nu am fost în măsură să asistăm la inventarul fizic, nici să procedăm la confirmarea directă a conturilor de clienţi, din cauza limitării întinderii lucrărilor noastre, impusă de către direcţiune. Având în vedere importanţa faptelor expuse mai sus, noi nu ne exprimăm opinia asupra conturilor anuale.”

30. Opinia defavorabilă: motive, mod de prezentare. Cand auditorul nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situatiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l impiedica sa formuleze o opinie cu rezerve, acesta refuza exprimarea unei opinii cu rezerve asupra situatiilor financiare. Declaratia auditorului va exprima ca situatiile financiare nu sunt conforme cu standardele si reglementarile aplicabile, nu confera o imagine fidela si reala si va mentiona cu clarita…… O astfel de opinie datorată de exemplu dezacordului asupra principiilor contabile, se poate prezenta astfel: “Astfel, cum este explicat în nota “X”, nu s-au constatat amortismente în situaţiile financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear şi a unei cote de …. pentru clădiri şi …. pentru utilaje, trebuia să se ridice la suma de …., pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie 200… . În consecinţă, amortismentele cumulate trebuiau să se ridice la …. mil. lei, iar pierderea exerciţiului şi pierderile cumulate la …. mil. lei. După părerea noastră, datorită incidenţei faptelor menţionate în paragraful precedent, situaţiile financiare nu dau o imagine fidelă situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, contului de profit şi pierdere, pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi nu sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”

AUDIT 2012

10

31. Opinia fără rezerve: semnificaţie, mod de prezentare. Acest tip de opinie este exprimat de auditor cand s-a ajuns la concluzia ca: a) situatiile financiare au fost ntocmite cu respectarea principiilor si politicilor contabile aplicabile si ofera sub toate aspectele materiale, o imagine fidela si reala asupra operatiilor financiare ale entitatii; b) situatiile financiare reflecta cu fidelitate pozitia financiara a entitatii auditate. Tranzactiile financiare s-au efectuat in conformitate cu prevederile si reglementarile legale in vigoare; c) toate informatiile de importanta semnificativa cu privire la situatiile financiare sunt corect mentionate. “După părerea noastră, conturile anuale dau o imagine fidelă (sau prezintă în mod sincer, în toate aspectele lor semnificative), poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200… precum şi rezultatelor acestor operaţii şi fluxurilor de trezorerie pentru exerciţiul închis la această dată, în conformitate cu normele internaţionale (sau naţionale) de contabilitate”.

32. Orientarea şi planificarea auditului. Aceasta activitate desfasurata de catre auditorul financiar este o etapa importanta in cadrul misiunii sale, deoarece este etapa care urmeaza dupa ce auditorul a acceptat misiunea de audit financiar contabil. Principalele aspecte avute in vedere de catre auditor se refera la obtinerea de informatii cu caracter general care sunt utile in procesul planificarii misiunii de audit financiar contabil. Concret, etapele orientarii si planificarii unei misiuni de audit financiar contabil sunt urmatoarele: culegerea si prelucrarea de informatii cu caracter general privind activitatea desfasurata de catre intreprindere; identificarea domeniilor semnificative = sisteme si conturi semnificative intocmirea planului de audit care cuprinde : determinarea controalelor si intinderea acestora in rap cu pragul de semnificatie; organizarea lucrarilor de audit a.i. sa fie atins obiectivul de a certifica situatia financiara in mod rational intocmirea programului de lucru al auditului financiar contabil; supervizarea misiunii de catre conducatorul acesteia

AUDIT 2012

11

33. Opinia cu rezerve: motive, mod de prezentare. Aceasta forma a opiniei este exprimata atunci cand : auditorul are indoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situatiilor financiare care sunt materiale (au importanta semnificativa) dar nu sunt fundamentale pentru buna intelegere a situatiilor financiare, acestea exprima o opinie calificata sau o opinie cu rezerve. Opinia se exprima in termeni care indica un rezultat nesatisfacator asupra unor aspecte ale auditului, specificand clar si précis elementele cu care auditorul nu este de acord sau pe care le considera indoielnice si care l-au determinat sa exprime o opinie cu rezerve. Rezervele se prezintă înaintea paragrafului de opinie. În astfel de cazuri, paragraful opiniei se formulează astfel: Exemplu de rezerve datorate limitării întinderii lucrărilor: “Noi nu am putut asista la inventarul fizic din 31 decembrie 200…, căci noi am fost desemnaţi auditori ulterior acestei date. Ţinând seama de natura documentelor contabile ale societăţii, noi am putut controla cantităţile prin alte proceduri. După părerea noastră, cu excepţia incidenţei ajustărilor care ar fi putut fi necesare, dacă noi am fi putut efectua controlul fizic al cantităţilor, situaţiilor financiare dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare”. Exemplu de rezerve datorate dezacordului cu conducerea entităţii auditate: “Astfel, cum este explicat în nota “X” anexată, nu s-au constatat amortismente în situaţiile financiare. Această practică nu este, în opinia noastră, în acord cu Normele de amortizare a capitalului imobilizat în active corporale. Cheltuielile aferente, pe baza unui amortisment linear şi al unei cote de …. pentru clădiri şi …. pentru utilaje, trebuie să se ridice la suma de …. pentru exerciţiul încheiat la 31 decembrie 200… . În consecinţă, amortismentele cumulate trebuie să se ridice la …. mil. lei, iar pierderile exerciţiului şi pierderile cumulate la …. mil. lei. După părerea noastră, cu excepţia incidenţei asupra conturilor anuale, a faptelor menţionate în paragraful precedent, conturile anuale dau o imagine fidelă poziţiei şi situaţiei financiare a societăţii la 31 decembrie 200…, cât şi contului de profit şi pierdere pentru exerciţiul încheiat la această dată, şi sunt conforme cu prevederile legale şi statutare.”

AUDIT 2012

12

34. Opinia fără rezerve, dar cu un paragraf de observaţii: semnificaţie, mod de prezentare.

În unele cazuri, raportul de audit poate fi modificat, adăugând un paragraf de observaţii al cărui obiectiv este de a lămuri cititorul asupra unui punct privind conturile anuale, expus de o manieră detaliată în anexă. Adăugarea unui astfel de paragraf nu afectează opinia auditorului; aceasta se situează de preferinţă după paragraful de opinie şi precizează, în general, că acesta nu constituie o rezervă. Acest tip de opinie se formulează atunci când apar elemente care însă nu afectează opinia auditorului; paragraful de observaţii se situează, de regulă, după paragraful de opinie. Forma de prezentare a paragrafului de opinie în acest caz este următoarea: “Fără să exprimăm o rezervă asupra situaţiil;or financiare, noi atragem atenţia asupra notei “X” din anexă. Societatea face obiectul unui proces în care este acuzată de infracţiune în utilizarea brevetelor şi în care i se pretinde vărsarea redevenţelor şi daunelor de interese; societatea a angajat o contra-acţiune şi audierile preliminare, cât şi procedurile juridico-administrative ale celor două acţiuni sunt în curs. Rezultatul final al acestei afaceri nu poate, în prezent, să fie determinatşi, în consecinţă, nu au fost constituite provizioane pentru acoperirea cheltuielilor care ar putea să rezulte”.

35. Paragraful opiniei: tipuri de opinie. Paragraful opiniei – raportul de audit trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra faptului daca situatiile financiare dau o imagine fidela pozitiei, situatiei financiare si rezultatelor obtinute in accord cu referintele contabile si, daca este cazul, daca sunt conforme prevederilor legale; Termenii utilizati pentru exprimrea opiniei auditorului sunt “dau o imagine fidelă” sau “prezintă în mod sincer în toate aspectele lor semnificative”. Aceste 2 formulari semnifica, intre altele, ca auditorul nu ia in considerare decat elementele semnificative privind situatiile financiare. Acest paragraf poate avea urmatoarele forme:

opinia fara rezerve (curata);

opinia fara reserve, dar cu paragraph de observatii;

opinia cu reserve;

imposibilitatea exprimarii unei opinii;

opinia defavorabila.

AUDIT 2012

13

36. Planul de misiune: conţinut, rol. Continutul planului de misiune: - prezentarea intreprinderii; - informatii contabile participante – sistemul contabil, bugetul de ven si ch; - definirea misiunii; - sisteme si domenii semnificative - stabilirea pragului de semnificatie - identificarea conturilor semnificative - identificarea zonelor de risc - orientarea programului de lucru; - echipa de audit si bugetul; - planificarea : – repartizarea lucrarilor pe membrii echipei – stabilirea datelor si a interventiilor pe fiecare etapa – data emiterii scrisorilor de confirmare – lista rapoartelor Rolul planului de misiune: = instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate.

37. Planul de audit şi programele de lucru: rol, conţinut, forme de prezentare.

Continutul planului de audit: - prezentarea intreprinderii; - informatii contabile participante – sistemul contabil, bugetul de ven si ch; - definirea misiunii; - sisteme si domenii semnificative - stabilirea pragului de semnificatie - identificarea conturilor semnificative - identificarea zonelor de risc - orientarea programului de lucru; - echipa de audit si bugetul; - planificarea : – repartizarea lucrarilor pe membrii echipei – stabilirea datelor si a interventiilor pe fiecare etapa – data emiterii scrisorilor de confirmare – lista rapoartelor Rolul planului de audit: = instrument de lucru care permite luarea de decizii cu privire la: lucrarile de efectuat, mijloacele necesare, datele interventiilor in teren, rapoarte si relatii de stabilit, bugetul de timp si costurile angajate.

AUDIT 2012

14

38. Paragraful privind natura şi întinderea lucrărilor de audit. Acest paragraf se refera la natura misiunii respectiv audit al situatiilor financiare sau audit al situatiilor financiare consolidate. El cuprinde referentialul de audit utilizat ce poate fi standard international de ausit sau standard national. Deci, raportul auditorului treb sa descrie itinderea lucrarilor de audit indicand ca ele au fost indeplinite conform s.i.a sau standard national.

39. Paragraful introductiv al raportului de audit statutar. Acest paragraf cuprinde identificarea entitatii auditate si a situaţiilor financiare auditate. Raportul de audit trebuie sa identifice titlul fiecarei situatii financiare a entitatii care a facut obiectul auditului, cat si data si perioada de acoperire prin aceste documente, sa faca referire la rezumatul politicilor contabile semnificative si la alte note semnificative.

40. Rolul raportului de audit. Raportul de audit are un triplu rol: - instrument de comunicare cu utilizatorii situaţiilor financiare emise de entitatea auditată - instrument de confirmare a încrederii publicului şi acţionarilor în situaţiile financiare auditate - - instrument de identificare a responsabilităţilor auditorului şi conducerii entităţii auditate.

41. Riscul de audit: componentele şi relaţiile între acestea.

Riscul de audit reprezintă riscul ca auditorul să exprime o opinie incorectă prin faptul că erori semnificative există în situaţiile financiare. El se divide în trei: - riscul inerent (RI) – - riscul legat de control (RC) - - riscul de nedetectare (RN)

42. Rolul şi importanţa dosarului exerciţiului. Dosarul exerciţiului cuprinde toate elementele unei misiuni si permite ansamblarea tuturor lucrărilor de audit respectiv de la organizarea misiunii de audit pana la formularea opiniei si redactarea raportului.

43. Rolul şi importanţa dosarului permanent. Dosarul permanent permite evitarea repetării anuale a unor lucrări şi transmiterea de la un exerciţiu la altul a elementelor de cunoaştere a intreprinderii. Ptr a-si indeplini rolul de informare dosarul permanent trebuie sa fie tinut la zi, sa elimine informatii perimate si sa nu contina documente voluminoase ale intreprinderii.

AUDIT 2012

15

44. Structura dosarului exerciţiului.

Dosarul exerciţiului este impartit in 10 sectiuni -EA - Acceptarea misiunii”; -EB (dosarul exerciţiului, Secţiunea B) intitulată “Sinteza misiunii şi rapoarte”; -EC (dosarul exerciţiului, Secţiunea C) intitulată “Orientare şi planificare”; -ED (dosarul exerciţiului, Secţiunea D) intitulată “Evaluarea riscului legat de control”; -EE (dosarul exerciţiului, Secţiunea E) intitulată “Controale substantive”; -EF (dosarul exerciţiului, Secţiunea F) intitulată “Utilizarea lucrărilor altor profesionişti”; -EG (dosarul exerciţiului, Secţiunea G) intitulată “Verificări şi informaţii specifice”; -EH (dosarul exerciţiului, Secţiunea H) intitulată “Lucrările de sfârşit de misiune”; -EI (, Secţiunea I) intitulată “Intervenţii cerute prin regulament”; -EJ (dosarul exerciţiului, Secţiunea J) intitulată “Controlul conturilor consolidate”.

45. Structura dosarului permanent. Dosarul permanent se subdivide în sapte secţiuni pentru a facilita lectura şi controlul din partea organismului profesional, după cum urmează: - PA (dosarul permanent, Secţiunea A) intitulată “Generalităţi”; - PB (dosarul permanent, Secţiunea B) intitulată “Documente privind controlul intern”; - PC (dos perm, Secţ C) “Situaţii financiare şi rapoarte privind exerciţiile precedente”; - PD (dosarul permanent, Secţiunea D) intitulată “Analize permanente”; - PE (dosarul permanent, Secţiunea E) intitulată “Fiscal şi social”; - PF (dosarul permanent, Secţiunea F) intitulată “Juridice”; - PG (dosarul permanent, Secţiunea G) intitulată “Intervenienti externi”;

46. Tehnica observării fizice. Observarea fizică este mijlocul cel mai eficace de verificare a existenţei unui activ, însă ea nu aduce decât o parte din elementele probante necesare şi anume numai existenţa bunului respectiv; celelalte elemente probante ca; proprietatea asupra bunului,valoarea atribuită etc. trebuie verificate prin alte tehnici.

AUDIT 2012

16

47. Tehnica sondajului în audit. Sondajul este definit ca o tehnică ce constă în selecţionarea unui anumit număr sau părţi dintr-o mulţime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obţinere a elementelor probante şi extrapolarea rezultatelor obţinute asupra eşantionului la întreaga masă sau mulţime. Auditorul poate folosi în general două tipuri de sondaje: sondajul statistic şi sondajul nestatistic.Oricare ar fi însă tipul de sondaj, este important să fie respectate câteva reguli riguroase privind decizia asupra eşantionului şi parcurgerea unor etape obligatorii: A. alegerea naturii multimii, a masei – trebuie sa fie compatibila cu obiectivul urmarit; B. elementele cheie – elementele care fie datorita naturii lor, fie datorita valorii lor, prezinta riscuri si ca atare auditorul poate decide verificarea integral a acestora; C. alegerea tehnicilor – ce este influentata de natura controlului efectuat si recurgerea sau nerecurgerea la tehnici statistice; D. determinarea taliei esantionului – se face in functie de anumiti factori care difera dupa cum este vorba de sondaje asupra atributiilor sau asupra valorilor; E. selectionarea esantionului – care trebuie sa fie reprezentativ; F. studiul esantionului – toate elementele selectionate trebuie sa fie controlate; G. evaluarea rezultatelor – inainte de tragerea unei concluzii asupra rezultatului, fiecare anomalie este examinata pentru a se aprecia daca este reprezentativa, accidentala sau exceptionala; H. concluziile sondajului – concluzia finala este suma concluziilor trase asupra elementelor cheie, asupra anomaliilor exceptionale asupra restului masei.