ATRIBUTUL ŞI ATRIBUTIVA

A. Atributul este partea secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia. Atributul poate determina:

1. un substantiv – Pomul uscat va fi tăiat.2. un pronume – Aceştia dintre noi învaţă mai bine.3. un numeral – Doi din clasă au fost în excursie în munţi.4. orice parte de vorbire substantivizată:- adjectiv substantivizat:

o cu articol nehotărât – Un rău făcut se uită mai uşor.o cu articol hotărât – Frumosul din poveste este o plăsmuire.o cu articol demosntrativ – Cel harnic din clasă e apreciat de toţi.o cu ajutorul unui determinant – Acest frumos din fotografie e fratele

meu.- verb:

o la infinitiv substantivizat – Mâncarea cea mai gustoasă o pregăteşte mama.

o la supin substantivizat – Culesul acesta m-a obosit.B. Atributul răspunde la întrebările: care?, ce fel de?, (al, a ai,

ale) cui?, câţi?, câte?, al câtelea?, a câta? Adresate cuvântului determinat.

C. Felurile atributului:După partea de vorbire prin care se exprimă, atributul este: adjectival,

substantival, pronominal, verbal şi adverbial.I. Atributul adjectival poate fi exprimat prin:1. adjective propiru-zise (la oricare din gradele de comparaţie);

Ex.: Toamna ploioasă a întârziat strâgerea recoltei.Adjectivul poate fi însoţit şi de articolul demonstrativ:

Ex.: Omul cel harnic are de toate.2. numerale cardinale propriu-zise, ordinale, colective, distributive,

multiplicative:Ex.: Numărul doi este norocos. (cardinal)

Elevul al doilea a luat premiul pe merit. (ordinal)Tustrei feciorii i-au căzut în luptă.. (cardinal colectiv)Câte trei soldaţi apăreau din când în când în faţa duşmanului. (cardinal

distributiv)

Câştigul îndoit l-au împărţit între ei. (cardinal multiplicativ)3. adjective pronominale posesive, demonstrative, interogative, relative,

nehotărâte, negative, de întărire:Ex.: Plăcerea mea cea mai mare rămâne cititul cărţilor.

Oamenii aceia muncesc conştiincios.Câţi elevi lipsesc?Câţi bărbaţi atâtea femei.Fiecare om munceşte pentru el.Niciun copil din grupă nu ştie cânta mai frumos ca tine.Mama însăşi m-a îndemnat a nu face fapte rele.

4. verbe la participiu cu valoare adjectivală:Ex.: Câmpiile întinse din vestul ţării dau recolte bogate.

5. verbe la gerunziu cu valoare adjectivală (acordate):Ex.: Rana sângerândă lăsa pete pe cearceaf.

II. Atributul substantival:După mijloacele de exprimare, atributul substantival este de patru feluri:

1. Atributul substantival genitival, exprimat prin genitiv propriu-zis:Ex.: Am admirat răsăritul soarelui la munte.

Sau construcţii cu valoare de genitiv:Ex.: Cărţile a milioane de elevi aşteaptă să fie tipărite.

Lupta împotriva turcilor a fost de lungă durată.2. Atributul substantival în dativ determină un substantiv nearticulat care

denumeşte grade de rudenie sau atribuţii sociale:Ex.: El va fi cândva Domn ţării. (se foloseşte rar)

El rămâne singurul prinţ inimii mele.3. Atributul substantival prepoziţional, exprimat prin substantiv precedat

de prepoziţie:Ex.: Casa de lemn e călduroasă.

- substantiv precedat de o locuţiune prepoziţională:Ex.: Într-o insulă din mijlocul unui lac s-a găsit o comoară.

- substantiv precedat de un adverb de comparaţie cu valoare de prepoziţie:Ex.: Avea trei feciori ca soarele.

4. Atributul substantival apoziţional, care cuprinde:a) Apoziţia simplă, exprimată prin substantiv în nominativ sau în cazul

regentului:Ex.: Petre, ciobanul, păzeşte oile.

b) Apoziţia dezvoltată, exprimată printr-un grup de cuvinte: Ex.: Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, i-a bătut pe turci la Războieni.

Alecsandri, bardul de la Mirceşti, a scris cele mai frumoase pasteluri.III. Atributul pronominal

Atributul pronominal este exprimat prin pronume propriu-zis. Ca şi atributul substantival, atributul pronominal poate fi exprimat prin pronume:

a) în genitiv: Răbdarea lui întrece orice limită.b) în dativ: Gândurile-mi rele întrec pe cele bune. ( enumit şi dativ posesiv,

pentru că arată posesia, adică gândurile mele)c) în acuzativ cu prepoziţie: Obiceiurile de la noi sunt frumoase.

Dragostea pentru aceasta ţine cam mult.d) apoziţie: Ion, Vasile, Nicolae, adică voi, sunteţi prietenii mei.IV. Atributul verbal

Atributul verbal poate fi exprimat prin verb:a) la infinitiv: Dreptul de a învăţa îl are fiecare tânăr.b) la supin: Strugurii de cules nu s-au copt încă.c) la gerunziu neacordat: Flamurile fâlfâind se văd în zare.

Observăm că gerunziul acordat are funcţie de atribut adjectival:Ex.: Coşurile fumegânde se văd în zare.

Valurile spumegânde se îndreaptă spre mal.Gerunziul neacordat are funcţie de atribut verbal:

Ex.: Coşurile fumegând se văd în zare.Valurile spumegând se înalţă până la cinci metri.

V. Atributul adverbial:Atributul adverbial poate fi exprimat prin:

a) adverb fără prepoziţie: Roata dindărăt s-a spart.b) adverb cu prepoziţie: Lecţia de azi o ştiu bine.c) locuţiune adverbială: Plimbarea zi cu zi e recomandată de

medici.Sosirea pe neaşteptate a părinţilor m-a surprins.

Topica şi punctuaţia

Atributele adjectivale, substantivale şi pronominale pot sta atât înaintea, cât şi în urma determinatului şi nu se despart prin virgulă de acesta. Face excepţie atributul substantival apoziţional (atât apoziţia simplă, cât şi cea dezvoltată), care se desparte prin virgulă de restul propoziţiei. Sunt şi cazuri când apoziţia simplă nu se desparte prin virgulă. La fel se comportă şi atributul pronominal apoziţional.

Atributele verbale şi adverbiale stau de regulă după determinat şi nu se despart prin virgulă de acesta.

2. PROPOZIŢIA ATRIBUTIVĂ (AT)

1. Propoziţia subordonată care îndeplineşte funcţia de atribut pe lângă un substantiv, pronume sau numeral din propoziţia regentă se numeşte propoziţie atributivă (AT):

2. AT răspunde a una din întrebările: care?, ce fel de?, cât? (al, a, ai, ale) cui? Pusă pe lângă un substantiv (sau înlocuitor) din regentă.

3. AT este cerută de un substantiv (pronume sau numeral) sau de altă parte de vorbire substantivizată din regentă. Este singura propoziţie subordonată care se află punând întrebarea pe lângă un substantiv (sau înlocuitor).

4. AT se poate introduce prin:a) pronume sau adjective pronominale relative simple sau compuse:

care, cine, ce, cel ce, cele ce, cei ce, cât, câţi, câte etc.b) pronume sau adjective pronominale nehotărâte: oricare, orice, oricât,

oricâte etc.c) adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro etc.d) conjuncţii: că, să, dacă, ca să, de (cu valoarea lui care sau dacă)

Ex.: Sportivul 1a/ care se antrenează serios 2/ va face performanţă.1b/Întrebarea 1a/ cu cine votez 2/ mi-o pun mereu.1b/Am adresa 1/ ce mi-ai dat-o.2/A pus întrebarea 1/ cine vine?2/Problema 1a/ cui voi povesti 2/ nu mi-o mai pun.1b/Toţi 1a/ cei ce au venit 2/ îmi sunt prieteni.1b/Elevele,1a/ cele ce învaţă bine,2/ sunt premiate.1b/Câştigătorul,1a/ oricare ar fi el,2/ merită laude.1b/Nu dorm toţi 1/ câţi au ochii închişi.2/Camera 1a/ unde studiez 2/ e luminoasă.1b/Ziua 1a/ când voi da examenul 2/ va rămâne o amintire plăcută.1b/Rachetă 1a/ cum are Marius 2/ nu are nimeni.1b/Direcţia 1a/ încotro vom merge 2/ o vom cunoaşte mâine.1b/Era un om de zăpadă 1/ cât e casa.2/Am avantajul 1/ că ştiu înota.2/Dorinţa 1a/ să reuşească 2/ o aveau toţi.1b/Avea pretenţia 1/ ca să fie ascultat.2/Întrebarea 1a/ dacă voi reuşi 2/ mi-o pun mereu.1b/Să crape ăl 1/ de ştie ceva.2/

5. AT se poate contrage îndeosebi prin verbe la participiu, dar şi prin verbe la infinitiv (cele introduse prin să) sau gerunziu.

Ex.: Am primit scrisoarea 1/ pe care o aştept de mult.2/Contrasă: Am primit scrisoarea aşteptată de mult.Ex.: Am văzut o lumină 1/ care strălucea.2/Contrasă: Am văzut o lumină strălucind.Ex.: A venit vremea 1/ să mă însor.2/Contrasă: A venit vremea a mă însura.

6. AT stau după substantivul determinat. Uneori între acesta şi propoziţia AT se intersectează alte atribute. În ceea ce priveşte punctuaţia, AT absolut necesare în frază nu se despart prin virgulă de regentă. Cele care aduc o precizare suplimentară, o explicaţie, fără să fie absolut necesare comunicării, precum şi cele intercalate între alte părţi de propoziţie se despart prin virgulă de cuvântul determinat.Ex.: Elevul care învaţă reuşeşte.

Lucrarea aceasta, pe care am întocmit-o, vă va fi folositoare.