Atribute ale Fecioarei Maria în imnologia marială medievală Drd. SPIRIDON-BÎRSAN MARILENA

Școala de Studii Doctorale,Universitatea ”Al. I. Cuza”, Iași

În imnologia marială – și nu numai – titlurile atribuite cel mai des Fecioarei Maria sunt: Maica Domnului (Theotokos, Notre-Dame), Noua Eva, Binecuvântata Fecioară Maria, Regina Cerurilor (Regina Coeli), Doamna Cerurilor, Sfânta Fecioară, Mamă îndurerată (Mater dolorosa), Mama celor șapte dureri, Regina Păcii, Regina Sfântului Rozariu, Regina urcată la Ceruri, Roza Mistică ș.a.1.

Deși majoritatea atributelor sale își au corespondentul în scrierile veterotestamentare și în cele aparţinând Noului Testament2, Maria nu primește atribute doar ale cerului, ci și diverse alte nume: „nu doar regina universului este desemnată sub numele cerului, ci [Maria – n.n.] primește și altele diverse, împrumutate de la alte lucruri, nume ce i se potrivesc în egală măsură.”3

În sudiul de faţă ne vom opri numai asupra a câteva dintre atributele Fecioarei, cele mai folosite atât în discursul religios, cât și în cel laic.

Regina/Doamna/Stăpâna Este dificil să cunoaștem ce etimologie au avut în vedere părinţii

Mariei, mama lui Iisus, atunci cînd i-au dat acesteia numele de Miryâm. În timpul lui Irod, numele era probabil pronunţat Mariam, cu sensul de „doamnă” sau „prinţesă”. Numele de Notre-Dame/Nuestra Señora/Nossa Senhora existente în creștinism, atribuite Fecioarei Maria, sunt potrivite cu sensul folosit în epoca irodiană. La aceeași concluzie s-a ajuns observându-se

1 cf. http://dictionnaire.sensagent.com/rose+mystique/fr-fr/;2 Cf. Pelikan J., care considera că paralelismul între Vechiul şi Noul Testament în ceea ce priveşte dezvoltarea mariologiei face parte din procesul mai larg de interpretare metaforică şi alegorică a Bibliei, în Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Locul ei în istoria culturii, Traducere din engleză de Silvia Palade, Ed. Humanitas, 1998, p. 32;3 Apud Bernard de Clairvaux, Troisième Sermon, sur l’Antienne Salve Regina, pe http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/bernard/tome07/sermons/tome7006.htm;

1

că rădăcina cuvântului Maria, rûm, semnifică „elevat”. Numele se regăsește și în textele ugaritice (Ras Shamrah), pronunţat însă marjamu sau mirjamu4.

În imnologia marială, ca și în literatura teologică, acesta este unul dintre cele mai întâlnite atribute, dezvoltând, în același timp, motive subadiacente. Antifoanele mariale pun accentul pe această dimensiune regală a Mariei: Ave regia coelorum, Regina coeli laetare, Salve regina ș.a.

Mediatrix/MediatoareaManiera de concepere a medierii Fecioarei Maria se dezvoltă cu

forţă printr-un simbol: acela al mamei regelui, care este un intermediar accesibil. Bernard de Clairvaux afirmă că toate cererile noastre trebuie să treacă prin mîinile sale, Maria fiind, prin excelenţă, cea care stăruieşte în favoarea oamenilor5. Întocmai ca şi îngerii şi sfinţii, Maria este un model şi mediatoare prin intervenţia sa. Ea este cea care face parte integrantă din planul Mîntuirii, alături de Fiul său. În imnul Salve Regina, se pune accentul pe puternica acţiune de intercedere a Mariei, căci ”ea este mediatoarea noastră” şi prin ea noi primim Sf. Duh, care „ne inundă şi ne năpădeşte”.6

Bernard de Clairvaux și apoi Dante vor vorbi despre faţa Fecioarei Maria ca fiind cea prin care se vede faţa lui Iisus Hristos, prin care, la rîndul ei, devine vizibilă faţa lui Dumnezeu.7Astfel, Maria este invocată în același timp cu Iisus, căci cele două nume nu sunt niciodată separate.

Fecioara este mediatoarea privilegiată, răspunzând tuturor rugăminţilor rasei umane, văzută ca un canal prin care curge graţia lui Dumnezeu: „în mijlocul apelor, ai împărţit apele de ape, adică iubirea pentru lucrurile eterne de iubirea pentru lucrurile efemere.”8

Theotokos/Maica Domnului/Născătoarea de Dumnezeu Înainte chiar de a fi proclamată dogmă, Maternitatea divină era

4 Apud Sabourin L., L’Évangile de Luc. Introduction et commentaire, Editrice Pontificia Universitá Gregoriana, Roma, 1992, nota 24, p.389, în traducere proprie; 5 Apud Bernard de Clairvaux, pe http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/bernard/index.htm;6 Jacques de Milan, Salve Regina, trad. Corina Chelban;7 Cf. Pelikan J., Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Locul ei în istoria culturii, Traducere din engleză de Silvia Palade, Ed. Humanitas, 1998, p. 38;8 Apud Bernard de Clairvaux, Troisième Sermon, sur l’Antienne Salve Regina, pe http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/bernard/tome07/sermons/tome7006.htm;

2

populară în anumite comunităţi creștine, înainte de mijlocul secolului al IV-lea, căci Iulian Apostatul nu înceta a-i învinui pe creștini că „voi, galileeni, nu încetaţi să o numiţi pe Maria Maică a Domnului/Mama lui Dumnezeu."9

Efrem Sirul o va slăvi pe Maria ca fiind cea mai mult venerată dintre toţi sfinţii prin puritate; ea strălucește mai tare decât soarele, fiind așezată pe un tron10. Într-o cuvântare dedicată Fecioarei, Efrem Sirul va interpreta numele de Béate Marie ca Iluminată, „căci această lumină vine de la Fiul lui Dumnezeu și luminează credincioșii până la sfârșitul veacurilor prin Sfânta Treime.”11 Printre aceste comunităţi se remarcă cea din Alexandria, a cărei tradiţie patrologică este reflectată succesiv în operele lui Clement, Origene, apoi cele ale lui Atanasie și, în sfârșit, ale lui Chiril.

În secolele următoare, poetul Roman Melodul o numește Maria Luminoasa12, iar Ieronim, în exegeza sa despre numele ebraice îi va spune Maria Illuminatrix13.

Dogma „Maria, mama lui Dumnezeu/Theotokos” va fi proclamată de papa Celestin I, în urma Conciliului din Efes, în 431.

Trebuie făcută observaţia că Sfinţii Părinţi ai Bisericii de Răsărit au jucat un rol important în promovarea imaginii Mariei ca Theotokos, dar, în același timp, și în fundamentarea cultului marial. Astfel, cel care va rezuma concepţia despre Theotokos va fi Ioan Damaschinul: „Pe bună dreptate o numim pe Fecioara Maria Theotokos, pentru că acest nume cuprinde toată taina iconomiei divine. Căci dacă cea care l-a născut [pe Hristos] este Theotokos, atunci cel pe care l-a născut este în mod sigur Dumnezeu și om totodată ... Numele semnifică cu adevărat unica fiinţă, cele două căi de

9 cf. Iulian Apostatul, în André-Yves Bourgès, Le culte marial et dévotion á Notre-Dame au Moyen Âge. L’exemple de la Bretagne du XIe au XVe siècle, în Études Mariales. Bulletin de la Société Française d'Études Mariales (SFEM), 2009, pe http://www.sfem.free.fr/ ; 10 Cf. Efrem Sirul, De laudibus Deiparae, 3, 192 b;11 Efrem Sirul, De laudibus Deiparae, 2, 192 b, în M. Tatić-Djurić, La Theotokos ΛYXNIA dans l’art et l’hymnologie, în Balcanica, XXXVII, Belgrad, 2007, p. 96, în traducere proprie;12 J.B. Pitra, Analecta Spicilegio Solesmensi parata I (Paris, 1876), 225, 13, în în M. Tatić-Djurić, La Theotokos ΛYXNIA dans l’art et l’hymnologie, în Balcanica, XXXVII, Belgrad, 2007, p. 96, în traducere proprie;13 Salzer, Die Sinnbilder, 435: In Math. 2, 65, în în M. Tatić-Djurić, La Theotokos ΛYXNIA dans l’art et l’hymnologie, în Balcanica, XXXVII, Belgrad, 2007, p. 96, în traducere proprie;

3

zămislire și cele două firi ale Domnului nostru Iisus Hristos.”14 În omiliile sale despre Naștere și Adormire15, a enumerat simbolurile veterotestamentare pe care Sfinţii Părinţi le-au considerat ca prefigurând imaginea Mariei ca Theotokos.

Teologia marială a lui Bernard de Clairvaux se va înscrie și ea în cultul oficial al Mariei, instaurat de către Conciliul din Efes, în 431, cult ce va celebra „măreţul nume de Theotokos, Mama Domnului”, după cum Bernard va declara într-una din predicile sale16.

Semper virgo/Pururea Fecioară Cei mai mulţi dintre Sfinţii Părinţi au numit-o pe Maria Pururea

Fecioară. Fundamentul biblic pentru a o numi pe Maria astfel se află în Cântarea Cântărilor: „Ești grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită și izvor pecetluit (s.n.)”17

Ieronim este acela care, după ce a adunat o serie de texte din Cântarea Cântărilor, a ajuns, plecând de la versetul menţionat mai sus, la concluzia că este vorba despre „Maica Domnului, care este și mamă și Fecioară. Nimeni înainte și după Mântuitorul nostru nu a mai fost pus în mormântul lui săpat în piatră.”18

„Doar pe baza acestui verset din Cântarea Cântărilor, Ieronim – cel mai mare exeget al Biseicii apusene – s-a simţit îndreptăţit să tragă concluzia că nimeni, niciodată, nu a mai fost pus în mormântul lui Hristos și că nimeni, niciodată, nu s-a mai născut din Fecioara Maria.”19

14 Apud Ioan Damaschinul, Credinţa ortodoxă, III, 12 (PG, 94, 1029-1032), în Pelikan J., Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Locul ei în istoria culturii, Traducere din engleză de Silvia Palade, Ed. Humanitas, 1998, p. 60;15 Ioan Damaschinul, Homélies sur la Nativité, S. Ch. 80 (Paris, 1963), 103, în M. Tatić-Djurić, La Theotokos ΛYXNIA dans l’art et l’hymnologie, în Balcanica, XXXVII, Belgrad, 2007, p. 90, în traducere proprie;16 Este vorba de Sermon pour le dimanche dans l’Octave de l’Assomption de Marie, pe http://www.abbaye-saint-benoit.ch/saints/bernard/tome03/homsaints/saints021.htm; 17 Cântarea Cântărilor, 4, 12, în Biblie, s.e, s.a, p. 679;18 Ieronim, Împotriva lui Iovinian, I, 31, în Pelikan J., Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Locul ei în istoria culturii, Traducere din engleză de Silvia Palade, Ed. Humanitas, 1998, p. 37; 19 Apud Pelikan J., Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Locul ei în istoria culturii, Traducere din engleză de Silvia Palade, Ed. Humanitas, 1998, p. 37.

4

Bibliografie și webografie:

A. Lucrări de referinţă:de CLAIRVAUX, Bernard, Sermons ,pe http://www.abbaye-saint-

benoit.ch/saints/bernard/tome07/sermons/tome7006.htm, în traducere proprie

de CLAIRVAUX, Bernard , Omilia II, 17, traducere de Lăcrămioara IsaiSIRUL, Efrem, Imnul al IV-lea, traducere de Marius Babiuc*** Biblia, s.e., s.a*** Ave, Stella Maris, trad. de Oana Pătrașcu

B. Literatură de specialitate:BON, Dominique, De l’Étoile de Mer à Notre-Dame du Bon-Secours:

La dévotion à la Stella Maris, în Pratiques dévotionnelles. Études anthropologiques, automne 2003, Nice, Les Cahiers de l’ATAN, nr. 1, http://atan.chez.tiscali.fr./cahiers.html, în traducere proprie

BOURGÉS, André-Yves, Le culte marial et dévotion á Notre-Dame au Moyen Âge. L’exemple de la Bretagne du XIe au XVe siècle, în Études Mariales.Bulle in de la Socié é Française d'Études Mariales (SFEM), 2009, pe http://www.sfem.free.fr/

CURTIUS, E. R., Literatura şi Evul Mediu Latin, Traducere de Adolf Armbruster, Editura Paideia, București, s.a.

FOUCAULT, M, Istoria nebuniei în epoca clasică, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996, Traducere din limba franceză de Mircea Vasilescu

PELIKAN, J., Fecioara Maria de-a lungul secolelor. Locul ei în istoria culturii, Traducere din engleză de Silvia Palade, Ed. Humanitas, 1998

SABOURIN, L., L’Évangile de Luc. Introduction et commentaire, Editrice Pontificia Universitá Gregoriana, Roma, 1992, nota 24, p.389, în traducere proprie

SZERWINIACK, Olivier, Les Interpretationes nominm Hebraicorum progenitorum Iesu Christi (ALC 62): une oeuvre authentique d’Alcuin, Annales de Bretagne et des Pays de l’Ouest, 111, nr. 4, 2004, în traducere proprie

SZERWINIACK, Olivier, Les glossaires de nom hébreux dans les Bibles latines imprimées aux XV et XVI siècles: quelques jalons, Presses de l’Université Paris-Sorbonne, 2008, p. 213, în traducere proprie; în Biblia: les

5

Bibles en latin au temps des Rèformes (Marie-Gomez Gèraud Christine, coord.)

TATIĆ-DJURIĆ, M., La Theotokos ΛYXNIA dans l’art et l’hymnologie, în Balcanica, XXXVII, Belgrad, 2007, p. 90, în traducere proprie

C. Surse electronice:http://www.abbaye-saint-benoit.ch/http://atan.chez.tiscali.fr./cahiers.htmlwww.mariedenazareth.com http://www.sfem.free.fr/

.

.

6