Ateul Si Calugarul

9
Ce vrea Hristos de la mine? Ateul si calugarul Un preot s-a întâlnit cu un om care se pretindea ateu. După câteva cuvinte de salut, ateul l-a întrebat, ironic: - Ce vrea, părinte, de la mine Hristos? Preotul l-a privit drept în ochi şi i-a răspuns: – Hristos?… Hristos nu vrea nimic de la dumneata… Şi nici de la mine… Nu vrea nimic de la nici un om… Şi a dat să plece. Ateul a rămas o clipă încremenit. Apoi, zâmbind neîncrezător, a spus: - Atunci… Atunci de ce a venit? Atunci… ce atâta … Părinte! Vă bateţi joc de mine!… - Nu, prietene, nimeni nu-şi bate joc de dumneata… Pur şi simplu acesta-i adevărul… ŞI HRISTOS A VENIT PENTRU CĂ L-AI CHEMAT! - Eu? Păi eu nici nu cred în El… -Măi, omule… Ai oftat vreodată? Ai avut vreodată o durere sufletească? Te-a nemulţumit adânc ceva? Ai gemut în sufletul tău? N-ai fost niciodată nefericit? - Păi, cine nu este… - Şi ce-ai făcut? - Am băut… - Şi după ce te-ai îmbătat n-ai mai oftat? - Ba da…. - VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME… Această stare de nefericire o vede Dumnezeu în inima omului ca pe o rugăciune neîntreruptă … Şi a răspuns trimiţându-L pe Hristos… - Bine, părinte, dar eu sunt nefericit că n-am bani… EU VREAU BANI, NU PE HRISTOS! - Aşa a gândit şi Iuda şi a ajuns în ştreang…adică pe culmea nefericirii… HRISTOS este un răspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvânt al Legii Sale este: ” Fericiţi…” Orice am face în această viaţă inima ne rămâne mereu plină de rumoarea nefericirii… Pentru că nefericirea este legea acestei lumi… - Şi zici, părinte, că eu mă rog fără să ştiu? Asta-i culmea! - Da, dragul meu… Singura diferenţă între dumneata şi un sfânt este că sfântul lasă toate, şi familie şi bani şi gânduri, pentru a trăi cu toată fiinţa acest strigăt tainic al inimii…. Căci în măsura în care te uneşti cu cererea, în aceeaşi măsură te vei uni cu răspunsul… - Părinte, e cam complicat pentru mine… - Ştiu, dragul meu, ştiu… E greu să înţelegi din cuvinte, de cele mai multe ori imposibil, ceea ce ai fi început să înţelegi într-o clipă, dacă ai fi venit la mine ca să te spovedesc…

description

Ateul si calugarul

Transcript of Ateul Si Calugarul

Ce vrea Hristos de la mine?

Ateul si calugarul

Un preot s-a ntlnit cu un om care se pretindea ateu. Dup cteva cuvinte de salut, ateul l-a ntrebat, ironic:

- Ce vrea, printe, de la mine Hristos?

Preotul l-a privit drept n ochi i i-a rspuns:

Hristos? Hristos nu vrea nimic de la dumneata i nici de la mine Nu vrea nimic de la nici un om

i a dat s plece. Ateul a rmas o clip ncremenit. Apoi, zmbind nencreztor, a spus:

- Atunci Atunci de ce a venit? Atunci ce atta Printe! V batei joc de mine!

- Nu, prietene, nimeni nu-i bate joc de dumneata Pur i simplu acesta-i adevrul I HRISTOS A VENIT PENTRU C L-AI CHEMAT!

- Eu? Pi eu nici nu cred n El

-Mi, omule Ai oftat vreodat? Ai avut vreodat o durere sufleteasc? Te-a nemulumit adnc ceva? Ai gemut n sufletul tu? N-ai fost niciodat nefericit?

- Pi, cine nu este

- i ce-ai fcut?

- Am but

- i dup ce te-ai mbtat n-ai mai oftat?

- Ba da.

- VEZI, NEFERICIREA ASTA N-O STINGE NIMIC DE PE LUME Aceast stare de nefericire o vede Dumnezeu n inima omului ca pe o rugciune nentrerupt i a rspuns trimindu-L pe Hristos

- Bine, printe, dar eu sunt nefericit c n-am bani EU VREAU BANI, NU PE HRISTOS!

- Aa a gndit i Iuda i a ajuns n treangadic pe culmea nefericirii HRISTOS este un rspuns la nefericirea omului, de aceea primul cuvnt al Legii Sale este: Fericii

Orice am face n aceast via inima ne rmne mereu plin de rumoarea nefericirii Pentru c nefericirea este legea acestei lumi

- i zici, printe, c eu m rog fr s tiu? Asta-i culmea!

- Da, dragul meu Singura diferen ntre dumneata i un sfnt este c sfntul las toate, i familie i bani i gnduri, pentru a tri cu toat fiina acest strigt tainic al inimii. Cci n msura n care te uneti cu cererea, n aceeai msur te vei uni cu rspunsul

- Printe, e cam complicat pentru mine

- tiu, dragul meu, tiu E greu s nelegi din cuvinte, de cele mai multe ori imposibil, ceea ce ai fi nceput s nelegi ntr-o clip, dac ai fi venit la mine ca s te spovedesc

mpac-te cu tine nsui; i se vor mpca cu tine cerul i pmntul. Strduiete-te s intri n cmara ta luntric i vei vedea cmara cea cereasc; pentru c i una i cealalt sunt acelai lucru i, intrnd ntr-una, le vei vedea pe amndou. ( Sf. Isaac Sirul)

------------

Hristoase, desftarea neamului nostru omenesc, mngierea srciei noastre, sprijinul firii noastre czute jos i care se clatin, ndejdea celor fr de ndejde, al Crui cinstit nume s-a fcut cunoscut ntre neamuri, fie-i mil i m ridic din cderea mea, d nviere morii mele, trezete n mine simirea vieii, scoate sufletul meu din temnia netiinei, ca s se mrturiseasc numelui Tu, sufl n mdularele mele ceva din aerul vieii celei noi, cerceteaz fiina mea stricat n mormnt, scoate-m din locul ntunericului, f ca aurora descoperirii Tale s m cerceteze n mijlocul iadului (sheolului) netiinei unde firea mea cuvnttoare a tcut, strnete, Doamne, nc o dat puterea ei de via natural, c iadul nu te va mrturisi i cei ce se pogoar n mormnt nu vor luda numele Tu. N-am gur s spun mai multe. Fie ca viii s Te laude pe Tine aa cum o fac eu acum.

Simurile mi-au asurzit, micrile au tcut, gndurile au secat, toat lucrarea firii mele e lipsit de via adevrat. Pomenirea ta nu e ntru mine, n iadul n care sunt nimeni nu se mrturisete ie, iar n sufletul meu pierdut nu mai rsun vuietul vesel al laudelor tale. Toate mdularele mele moarte ateapt durerile de natere ale nvierii.

(Extras din Sfntul Isaac Sirul, Cuvinte ctre singuratici despre viaa Duhului, taine dumnezeieti, pronie i judecat, Editura Deisis, Sibiu, 2003).

------------

Fratele Iona a fost Ion Patrulescu in viata civila. A fost ateu, fost ofiter de armata si profesor de limbi clasice. De 10 ani traieste ca un pusnic prin padurile din jurul manastirii. Cu greu, staretul manastirii Oasa l-a convins sa vorbeasca in fata camerei.

Calugarul are doar certitudinea mortiiFiind calugar esti acoperit de o taina pe care ca mireni n-o stiti. Calugarul este un singuratic care are in vedere singurul lucru sigur din viata noastra: totul e vis. Calugarul are in vedere singura certitudine, moartea. Daca esti calugar, stai cu moartea in fata tot timpul, adica te gandesti la un lucru la care nici un om normal nu se gandeste.

Singura certitudine pe care o ai in fata este moartea, fiindca nu ai pentru ce sa mai traiesti. Viata pentru noi este umbra si vis. In momentul in care iesi din lume nu iti mai ramane nimic din ce oamenii socot prezentul. Iti ramane un gol, un vid. Si moartea.

Noi in viata credem ca alegem, mai ales tinerii. Ar trebui sa folosim verbul la pasiv: suntem alesi. Exista o contributie constienta la alegere, dar din adanc exista chemarea care e mult mai adanca decat constiinta, rationalitatea noastra. Optiunea pentru calugarie este o chemare la care raspunzi la un moment dat.

Intalnirea cu DumnezeuN-a fost o intalnire asa, ca un flash, cu Dumnezeu. A fost o revelare progresiva a minciunii in care traiam. Eu luam mincina drept adevar si incet am inceput sa vad ca secvente din adevarul in care credeam eu erau minciuna. Dupa ce decojesti minciuna, ce a ramas? Rudimentele educatiei din satul meu. Si am ramas cu acest nucleu al satului romanesc.

Nu cred ca a fost o decizie a calugariei, a fost doar o nevoie de a ma retrage. Lumea, asa cum este ea, m-a obosit la un moment dat si am zis trebuie sa mai respir un pic de aer curat. Si m-am retras pur si simplu ca sa stau retras. Nu sunt un calugar clasic ci sunt un calugar cu viata de sine, un om care isi face singur programul. In general stau si iarna si vara acolo, sus, pe munte. Calugaria e o vocatie, e ca talentul la vioara.

Lasam crucea dupa sobaPricina necazurilor noastre e pacatul. Omul cauta placerea si fuge de durere. Hristos ne spune cine vrea sa vina dupa mine sa isi ia crucea in fiecare zi. Ei, noi ce facem? Lasam crucea dupa soba si cautam sa facem bani, cautam sa facem shopping. Dumnezeu ne plange de mila. Noi facem exact ce este in contra fericiri noastre, noi suntem dusmanii nostri. Ne-a dat liberate si S-a si rastignit si noi refuzam libertatea si mergem dupa diavol. Daca asculti de diavol, de sugestiile Satanei cum poti sa fi fericit?

E mare minune constiinta ca noi avem libertatea garantata de Dumnezeu. Nu NATO, nu Uniunea Sovietica ne garanteaza libertatea. Libertatea e garantata de Dumnezeu de sus. Daca vrei sa spargi o banca sau sa strangi pe cineva de gat nu ne opreste nimeni. Legea iti interzice dar nu te opreste. Daca vrei sa fi sfant te poate opri cineva? Practic, in mana noastra sta destinul nostru.

Noi nu stim momentul mortii, de aceea trebuie sa avem o buna dispozitie tot timpul vietii. Sa nu fi niciodata trist, suparat, intunecat la minte si la suflet si sa fi intr-o buna dispozitie. Sa fii om de treaba, sa fi om cumsecade. De asta ne e frica de moarte. pentru ca nu suntem pregatiti.

Politica e o iluzieEu zic ca sunt fericit, sunt preafericit. Ma pazesc sa fac ceea Dumnezeu nu ingaduie sa faci. Atata vreme cat umblam dupa poruncile lui Dumnezeu, n-ai cum sa nu fi fericit. Singura sansa pentru om este educatia. Un om educat este un om care deosebeste binele de rau. Daca vine cineva si iti sugereaza sau te indeamna sa faci un lucru rau, il respingi de la sine. Dar in momentul in care educatia noastra e avariata, e foarte usor de inselat.

Politicul este o alta iluzie intre iluzii. Cine isi inchipuie ca politicul va rezolva ceva va vedea singur ca este o mare inselare. Politicienii reprezinta exact ceea ce sunt aceia care ii aleg. Daca noi suntem needucati ne alegem oamenii care ne reprezinta. Daca suntem corupti ne alegem oamenii care ne reprezinta. Daca suntem cinstiti, credinciosi, ne alegem oameni care ne reprezinta.

------------

Toata lumea se afla sub influenta unei puteri care stapaneste mintea, vointa si toate puterile sufletului. Si aceasta putere este vicleana, pentru ca izvorul ei este diavolul, iar uneltele lui sunt oamenii vicleni. Prin ei lucreaza Antihrist si inaintemergatorii lui. Apostolul spune: Pentru aceea, Dumnezeu i-a predat duhului amagirii, al inselarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului. Ceva intunecat si infricosator vine peste lume. Omul va ramane mai mult sau mai putin sub stapanirea lui si cu cat puterea celui viclean il are mai mult (pe om) in stapanirea sa, cu atat omul va fi mai putin constient de ceea ce face.

Acum, in Biserica, nu avem profetii clare, dar avem totusi semnele timpului. Semnele acestea se vad clar numai de aceia care au mintea lui Hristos. Lor, toate le sunt descoperite in chip deslusit. Antihrist vine in lume si totusi lumea nu crede aceasta. De aici, din manastire, mrejele diavolului se vad mai bine. Aici ochii se deschid, iar in lume ei se inchid.

Este greu sa se mantuiasca cineva cand traieste intr-o societate stricata. In Sfanta Scriptura citim: Cu cel cuvios, cuvios vei fi. Cu cel nevinovat, nevinovat vei fi. Cu cel ales, ales vei fi. Si cu cel indaratnic, Te vei indaratnici. Patimile exercita o influenta vatamatoare asupra trupului si sufletului. Citind in manastire pe Sfintii Parinti, pentru prima data am inteles ca patimile sunt atat de molipsitoare, asa cum sunt cele mai contagioase boli.

Acum crestinismul este urat peste tot, pentru ca ii impiedica (pe oameni) sa traiasca cum vor, sa pacatuiasca nestingheriti. Noua generatie se dizolva, se strica, putrezeste. Vor sa traiasca fara Dumnezeu si urmarile sunt evidente.

Dar in vremurile din urma, bisericile se vor darama si in locul lor se vor construi temple pagane. Manastirile vor suferi prigoane grele si multe mahniri. Adevaratii crestini vor gasi refugiu in micutele biserici. Eu nu voi ajunge sa traiesc acele zile, dar voi veti trai. Veti merge la manastiri, care atunci vor suferi multe prigoane si lipsuri.

Sa cititi acum Biblia, caci va veni vremea cand nu veti mai avea posibilitatea sa o cititi. Veti dori sa o cititi, dar nu va mai fi timp. Cititi de fiecare data cand vi se iveste ocazia, caci altfel va veti cai si mahni ca n-ati citit atunci mai mult. Prin citire vi se va intari vointa.

Chinurile trupesti, aspre si brutale pricinuiesc crestinului o ravna inflacarata spre acceptarea lor. Vrajmasul insa a lasat acum chinurile aspre si le prefera pe cele mici si subtiri, dar care lucreaza mai eficace. Acestea nu aprind in inima ravna pentru marturisire, ci dimpotriva, tin pe om intr-o stare in care nu stie ce sa faca, intr-o ameteala duhovniceasca de ganduri. Ele (ispitele) biruiesc cu incetul puterile lui slabind cu totul rezistenta lui duhovniceasca si ducandu-l la DEZNADEJDE si la NEHOTARARE.

Veti trai si veti vedea. Va veni vremea cand vor incepe iarasi sa fie chinuiti crestinii. Si acum sunt chinuiti, dar nu atat de salbatic. Nu. Eu nu vorbesc de acest fel de chinuri. Vorbesc de chinurile asemanatoare celor din primele veacuri.

Chinuri de nedescris ii asteapta pe pacatosi in iad, asa cum pe cei drepti ii asteapta o fericire de negrait! Ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit. Cuvintele acestea ale Apostolului se potrivesc si pentru chinuri si pentru fericire. Noi ne gandim uneori cu foarte multa usurinta [usuratate, n.n.] la pedepsele din iad si de aceea le uitam. In lume ele nu sunt primite deloc. Diavolul ne aduce gandul ca nu exista nici diavol, nici iad. Totusi, Sfintii Parinti ne spun ca o pregustare a gheenei se face inca de pe pamant, precum si a fericirii vesnice. Pacatosii incep sa simta pedeapsa iadului, iar dreptii, bucuria raiului, dar cu deosebirea ca amandoua vor fi cu neasemanare mai mari in viata viitoare. Nu incape indoiala ca exista iad si-si va face si lucrarea sa. Sufletele dreptilor si ale pacatosilor vor fi si atunci imbracate in trup, insa acel trup nu va fi asa greoi, ci mai subtire si mai induhovnicit. Dar toate acestea se vor face mai inainte de Judecata. Dupa Judecata, nimeni nu stie ce va fi. Nici chiar ingerii. Aceasta este taina lui Dumnezeu. Toate cele pe care le invata Biserica sunt adevarate, precum si invatatura ca dupa moarte sunt chinuri. Dupa marturia Sfintilor Parinti, Judecata se va face la miezul noptii. Ceasul acela va veni pe neasteptate pentru toti cei ce traiesc pe pamant, intocmai ca un fur.

In Rai nu vom intra datorita ostenelii si faptelor bune, ci pentru harul si vrednicia Jertfei rascumparatoare a Dumnezeului si Mantuitorului nostru, Iisus Hristos. Faptele noastre bune, pazirea poruncilor Evangheliei sunt necesare doar ca o marturisire a dragostei noastre fata de Hristos. Fara dragostea fata de Hristos nu putem dobandi fericirea, nici Raiul.

Mult timp n-am putut intelege cuvintele Psalmistului Glasul Domnului, cel ce varsa para focului (Ps. 28, 7). Apoi am inteles ca flacara, care pe pamant are si foc si lumina, dincolo se imparte intre rai si iad, astfel: LUMINA se afla in RAI si desfateaza pe cei drepti. In timp ce FOCUL, fara lumina, se afla in IAD si arde pe pacatosi. Scriptura spune: flacara din abisul iadului este in intuneric si pacatosii nu se vad unul pe altul.

In primele veacuri ale crestinismului, ucenicii Mantuitorului nostru Iisus Hristos se impartaseau in fiecare zi si traiau o viata ingereasca. In fiecare clipa erau gata sa stea inaintea fetei Domnului. Si aceasta pentru ca atunci niciun crestin nu era in siguranta. Deseori se intampla ca un crestin sa se impartaseasca dimineata, iar dupa-amiaza sa fie prins si dus la Colosseum. Traind astfel intr-o permanenta primejdie, crestinii isi pironeau privirea numai asupra trairii lor duhovnicesti si traiau o viata curata si sfanta. Dar primele veacuri au trecut. Persecutiile din partea necredinciosilor au incetat. Permanenta primejdie a disparut. Dupa aceasta crestinii au inceput sa se impartaseasca o data pe saptamana. Si apoi, o data pe luna. Si in continuare Dumnezeiasca Impartasanie s-a redus la o data pe an.

din: Staretul Varsanufie de la Optina, Sfaturi ctre monahi i omilii ctre mireni, Editura Egumenita, 2003

-----------

Brbatul a zcut 15 zile n com i, conform propriilor declaraii, este convins c a fost atins de Dumnezeu n aceast perioad. Marius ar fi vzut i Iadul i Raiul, ar fi vorbit cu Dumnezeu i ar fi fost marcat cu un semn divin: o cicatrice n form de cruce, care i-a bulversat pna i pe medici.

Acolo, in coma asta, eu vedeam tot, dar nu pe lumea asta. La fundul pamantului e iadul, dar lumea nu stie. Mai jos de iad e ghena ca sa iti dau un exemplu lumesc. Iau o factura de telefon si o arunc la cos, la gunoi si iti aduci aminte dupa: aoleu, am aruncat factura la gunoi. Te duci la gunoi, o gasesti si zici ce bine ca am gasit-o! Dar daca aruncai la ghena, nu mai gaseai nimic. Adica o sa fie o gramada de lume care o sa isi doreasca iadul, pentru ca in iad te mai scoate, te mai poate scoate femeia. Da, femeia, ca e singura de pe pamantul asta, de la noi, care te poate scoate. Cu rugaminti, cu lacrimi. Mama, sora, nevastanu alte femei. Satana, Diavolul e pe pamant la noi, e sub noi, ca omul e pus deasupra. E in pamantul nostru. De aia sunt cutremure. Il lasa sa ne atentioneze ca sa se sperie lumea, sa vina la credinta. Ploaia e sangele sufletului. Sufletele de la judecata pleaca, sunt golite. Trebuie sa se intoarca in Iad, pentru ca norii sunt ca un mijloc de transport, a spus Marius ntr-o emisiune TV.

Experiena spiritual a avut i urmri . fizice. Pe corpul brbatului ar fi aprut o cruce care, aparent, nu difer cu nimic de cicatricele rezultate de pe urma unor operaii similare cu cele prin care a trecut Marius. Pe aceasta ns medicii n-au recunscut-o i n-au putut s dea o explicaie.

-----------

Sfntul Ioan Scrarul spune c rugciunea poate fi ntinat sau spurcat, poate fi furat, poate fi pierdut i poate fi curat.

La rugciune curat ajung cei care au rezolvat n ei ntinciunile. Dar Sfntul Ioan Scrarul nu spune c dac ai rugciune spurcat s nu te mai rogi, ci prin rugciune progresezi n rugciune. Nu trebuie s te sperii niciodat de ce-i vine n minte, nici din cele ce le-ai vzut, nici din cele ce le-ai adus din strfunduri de existen, important este s vrei s nu le ai. i atunci, pentru c noi nu suntem capabili prin noi nine s ne facem rnduial, cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Mntuirea, am zis, vine prin Mntuitorul. i cerem ajutorul Mntuitorului: Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m pe mine pctosul.Se spune despre Sfnta Maria Egipteanca c 17 ani a trit n desfrnare i c tot 17 ani i-au trebuit ca s-i fac rnduial n minte. Deci lucrurile trebuie luate n serios.

Acuma s tii c nu sunt un rugtor din acela care e copleit de rugciune n aa fel nct s-mi vin numai gnduri extraordinare n rugciune; mi mai vin i gnduri obinuite. Dar nu-mi pare ru niciodat, dac mi vine n gnd un binefctor l pun naintea lui Dumnezeu n atmosfera de rugciune i zic: Doamne, ajut-l pe cutare, c uite m-a ajutat i el pe mine, sau mi vine n minte o poezie frumoas, o spun i cnd m rog, i zic: Aa-i Doamne c-i fain? Asta nseamn mbuntire de via, s ajungi la nite gnduri pe care s le poi prezenta i s le poi nvlui n rugciune.

Cum eti, aa i-e rugciunea, cum te pori, aa te rogi. Nu te rogi, scazi n rugciune. Te rogi, naintezi n rugciune. Chiar exist un ndemn: Roag-te cum poi, ca s ajungi s te rogi cum trebuie!.Un cuvnt vrednic de a fi reinut i urmat este acela c: Rugndu-te, nvei s te rogi. Numai rugndu-te mereu, poi nainta n rugciune. Cine renun la rugciune, renun la progresul n ea.

Din Arhimandritul Teofil Prian, Venii de luai bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 127

----------

n anul 400 dup Hristos, n pustiul Egiptului, locuia Sfntul Ioan Colov. Acesta era ucenicul Sfantului Pimen. nvtorul tia c cel mai important lucru pe care trebuie s-l cunoasc un cretin, este ascultarea.

ntr-o zi, btrnul a luat un lemn uscat i l-a nfipt n nisip. i-a chemat ucenicul, i i-a spus s ude acel ciot zilnic, pn cnd el va da roade. Pentru c se aflau n pustiu, unicul izvor era foarte departe de ei.

Timp de trei ani, tnrul fcea cale lung pentru a uda acel lemn uscat, aa cum i-a spus stareul. ntr-o diminea, lemnul a nflorit. Peste cteva zile a aprut primul fruct. Fericit, Sfntul Ioan i-a chemat nvtorul ca s vad i el minunea svrit. Btrnul a cules fructul i l-a nmnat ucenicului spunndu-i: Acesta e rodul ascultrii.

De fapt, ascultarea este acel fruct divin, al crui gust l nelegi cu anii. Amrui la nceput i dulce la sfrit. Neascultarea e motivul nenorocirilor. Din cauza ei Dumnezeu i-a izgonit din Rai pe Adam si Eva. Cei doi au fost lipsii de fericirea venic pentru c au ignorat cuvntul Domnului. Din pcate, noi tinerii repetm greeala lor. n loc s mucm din fructul ascultrii, l preferm pe cel interzis. De ce? Pentru c e mult mai uor de cules i la prima vedere pare mai frumos iar arpele edenic locuiete n fiecare din noi.

Acesta reuete s ptrund n colurile ascunse ale contiinei noastre. La nceput ne motiveaz c suntem tineri, puternici, mndri. C nu avem nevoie de sfaturile nimnui. E viaa noastr la urma urmei! i trebuie s o trim cum vrem. apoi le reprom prinilor c sfaturile lor sunt de mod veche i s ne lase n pace. ipm asurzitor c vrem s-nvm de pe greelile noastre, nu de pe ale altcuiva.

Ascultarea de prini e prima scar spre Rai, spre mntuire. Dac copilul i iubete mama, atunci l va iubi i pe Dumnezeu din toata inima sa. Pentru c ascultarea nseamn credin, i doar ea poate s nfloreasc un lemn uscat nfipt n pmnt. Iar acum, cnd suntem la nceputul vieii, avem nevoie de aceast virtute dumnezeiasca care e o adevrat binecuvntare a fericirii.

Sfntul Grigorie Sinaitul spunea c ascultarea este viaa venic, scara cereasc, suire grabnic, bogie de cununi, lucru ngeresc, lupta neptimirii, suire i cltorie la cer. Ascultarea mplinete toate poruncile, pe toate le ndreapt, pe toate le face i le zidete, iar pe suflet, n chip nevzut i netiut, cu mare grij l mbogete i l aeaz n vistierie necontenit, ridicndu-l spre Dumnezeu ca s stea nainte ncununat i nfrumuseat n tain.

O astfel de virtute nltur orice lucrare diavoleasc. Ascultm, deci i placem lui Dumnezeu. Cu toii tim de pilda fiului risipitor ce-ar fi fost dac acesta i asculta de la-nceput printele? Nu ar fi pribegit atta timp, nu ar fi irosit averea tatlui su.

Fiecare din noi se afl n situaia copilului din pild. Trebuie s facem alegerea primordial ntre bine i ru. n general toat viaa noastr se afl ntre aceste dou extremiti. ns numai ascultarea e cea care ne nflorete crarea fericirii. (Sursa:TineretulOrtodox.md)

-----------