Atene Partenos
2
Athena Parthenos ( "Athena virgină") a fost titlul unei sculpturi chryselephantine (din aur şi fildeş) masive a zeiţei greceşti Athena făcute de Phidias şi adăpostite în Partenonul din Atena. A fost una din cele mai făimoase reprezentări a Atenei, considerat a fi cea mai mare realizare a sculptorului. Phidias a început să lucreze la această statuie în jurul anilor 447 î.Hr. Lachares scoate foile de aur în 296 î.Hr., înlocuindu-le cu foi de bronz, probabil, aurit ulterior;.. Statuia a fost afectată de un incendiu aproximativ 165 î.Hr., dar reparată. Ea a continuat să stea în Parthenon pînă în secolul V d. Hr., când ar fi fost pierdut într-un alt incendiu. Descrierea_ Vechii istorici au descris statuia astfel: “Statuia era fabricată din argint, fildeş şi aur. La mijlocul coifului său se afla un sfinx ... iar pe laturile lui erau grifoni în relief. ... Statuia lui Athena ara în poziţie verticală, îmbrăcată într-o tunică ce-îi ajungea la picioare, iar pe pieptul ei era reprezentat capul Meduzei lucrat în fildeş. Ea ţine-n mîna dreaptă o stauie a Victoriei de patru palme înălţime, iar în mîina stîngă o suliţă; la picioarele ei se află un scut şi în apropiere de sulita este un şarpe. Acest şarpe ar fi Erichthonius. Pe piedestal este reprezentată naşterea Pandorei în relief.” Chipul Athenei Parthenos, poate fi reconstruit din o multime de copii şi reproduceri in miniatură, de pe imaginile în relief de pe monede şi alte obiecte votive. Sculptura a fost montate pe un miez de lemn, acoperit cu bronz, în formă de plăci acoperite la rândul lor, cu plăci de aur detaşabile, cu excepţia pentru suprafeţele de fildeş al feţei zeiţei şi de arme; aur cântărit 44 talente, echivalentul a circa 2.500 de lire sterline (1.100 kg) ; Athena Parthenos reprezenta o parte semnificativă a tezaurul din Atena. Athena Lemnia, a fost o statuie clasică greacă a zeitei Athena, executată în bronz de Phidias circa 450-440 î.Hr., la iniţiativa atenienii care trăiau pe Lemnos care doreau s-o consacre - Acropolei din Atena, Grecia. Originalul statuiei nu s-a păstrat dar există numeroase copii, şi s-au făcut încercări de reconstrucţie. Apoxiomenos. Lucrarea semnată de Lisip este revelatoare pentru noul canon al epocii, mai suplu, uşor efeminat prin contraposto-ul unor forme atletice longiline, marcate de oboseala de la sfîrşitul competiţiei. Lisip a fost sculptorul oficial, de curte, al lui Alexandru Macedon, singurul care avea dreptul să-l portretizeze. Apollo Sauroctonul (omorîtorul de şopîrlă) . Hermes cu Bachus copil în braţe. Ambele statui sunt opere ale lui Praxiteles, sculptor a cărui viziune denotă gustul pentru o expresivitate rafinată, pătrunsă de senzualitate. Execuţia este delicată, cu treceri subtile de la un plan formal la altul, iar mişcările sunt unduitoare, efeminate, sugerînd o stare interioară de reverie, de abandon
description
Atene Partenos
Transcript of Atene Partenos
Athena Parthenos ( "Athena virgină") a fost titlul unei sculpturi chryselephantine (din aur şi fildeş) masive a zeiţei greceşti Athena făcute de Phidias şi adăpostite în Partenonul din Atena. A fost una din cele mai făimoase reprezentări a Atenei, considerat a fi cea mai mare realizare a sculptorului. Phidias a început să lucreze la această statuie în jurul anilor 447 î.Hr. Lachares scoate foile de aur în 296 î.Hr., înlocuindu-le cu foi de bronz, probabil, aurit ulterior;.. Statuia a fost afectată de un incendiu aproximativ 165 î.Hr., dar reparată. Ea a continuat să stea în Parthenon pînă în secolul V d. Hr., când ar fi fost pierdut într-un alt incendiu. Descrierea_ Vechii istorici au descris statuia astfel: “Statuia era fabricată din argint, fildeş şi aur. La mijlocul coifului său se afla un sfinx ... iar pe laturile lui erau grifoni în relief. ... Statuia lui Athena ara în poziţie verticală, îmbrăcată într-o tunică ce-îi ajungea la picioare, iar pe pieptul ei era reprezentat capul Meduzei lucrat în fildeş. Ea ţine-n mîna dreaptă o stauie a Victoriei de patru palme înălţime, iar în mîina stîngă o suliţă; la picioarele ei se află un scut şi în apropiere de sulita este un şarpe. Acest şarpe ar fi Erichthonius. Pe piedestal este reprezentată naşterea Pandorei în relief.” Chipul Athenei Parthenos, poate fi reconstruit din o multime de copii şi reproduceri in miniatură, de pe imaginile în relief de pe monede şi alte obiecte votive. Sculptura a fost montate pe un miez de lemn, acoperit cu bronz, în formă de plăci acoperite la rândul lor, cu plăci de aur detaşabile, cu excepţia pentru suprafeţele de fildeş al feţei zeiţei şi de arme; aur cântărit 44 talente, echivalentul a circa 2.500 de lire sterline (1.100 kg) ; Athena Parthenos reprezenta o parte semnificativă a tezaurul din Atena.
Athena Lemnia, a fost o statuie clasică greacă a zeitei Athena, executată în bronz de Phidias circa 450-440 î.Hr., la iniţiativa atenienii care trăiau pe Lemnos care doreau s-o consacre - Acropolei din Atena, Grecia.Originalul statuiei nu s-a păstrat dar există numeroase copii, şi s-au făcut încercări de reconstrucţie.
Apoxiomenos. Lucrarea semnată de Lisip este revelatoare pentru noul canon al epocii, mai suplu, uşor efeminat prin contraposto-ul unor forme atletice longiline, marcate de oboseala de la sfîrşitul competiţiei. Lisip a fost sculptorul oficial, de curte, al lui Alexandru Macedon, singurul care avea dreptul să-l portretizeze.
Apollo Sauroctonul (omorîtorul de şopîrlă) . Hermes cu Bachus copil în braţe. Ambele statui sunt opere ale lui Praxiteles, sculptor a cărui viziune denotă gustul pentru o expresivitate rafinată, pătrunsă de senzualitate. Execuţia este delicată, cu treceri subtile de la un plan formal la altul, iar mişcările sunt unduitoare, efeminate, sugerînd o stare interioară de reverie, de abandon nonşalant (fără griji) al rigorilor ce definesc un spirit raţional.
Conducătorul de cvadrigă- sau Auriga, sculptură greacă îm bronz din perioada clasică timpurie. Conducătorul de cvadrigă este compus şi gîndit ca o coloană. Îmbrăcat în tunică simplă, prinsă pe umeri, tînărul sportiv are mijlocul prins în centură. Siluieta dreaptă lasă pliurile să cadă ritmic, asemănătoare canelurilor coloanelor dorice. Faţă de axul median vertical al siluietei se constată o uşoară răsucire a ansamblului, în jurul axului. Torsiunea este sesizabilă pe poziţia gleznelor tînărului atlet, proiectate în direcţie excentrică faţă de poziţiaa frontală generală. Chipul este concentrat, privirea atentă. Braţele ţin strîns frîiele celor 4 cai. Particularităţile fizionomice stabilesc particularităţile distincte ale tipologiei greceşti.
Apollo Belvedere - copie romană în marmură a unui original grec de Leohara (sculptor Curtea de Alexandru Macedon, cca 330-320 î.Hr. Er...), executat în bronz. Statuia îl înfăţişează pe Apollo, zeul grec al soarelui şi lumina, fiul lui Zeus si Leto (Latona), fratele geaman al lui Artemis, ca un tînăr chipeş, trîgînd din arc. Leohara a
executat statuia către anii 330 î,e,n, originalul nu s-a păstrat. Statuia de marmura a fost găsit între 1484 şi 1492, în vila lui Nero Antii lângă Roma (acum Anzio, Italia). In timpul domniei lui Papa Julius II, în 1506, statuia lui Apollon a fost instalată în anticvariu, construit de arhitectul J. Bramante în grădina Belvedere din Vatican. De unde îşi trage numele său. Trunchi de copac ce sprijină mâna dreaptă lui Apollo lipsea în originalul din bronz, aceasta a fost completată de copişti în marmură. De la mijlocul secolului 18, a fost considerat cel mai mare sculptură antică de către neoclassicişti, timp de secole rezuma idealuri de perfectiune estetice pentru europeni şi lumea occidentală
