ATACHE-UL MEU !

Sunt fericitul posesor al unei motocyclete si al unui frate! Cum acesta din urma este un fervent adorator al motocyclismului, se poate usor intelege ca ne gaseam in perpetua divergenta de opinii in privinta intrebuintarei motocycletei noastre - zic "noastre" spre a scuti pe fratele meu de o suparare de cateva zile.

Cat de mare mi-a fost deci bucuria, cand am aflat ca la un mecanic invecinat s-ar gasi un " atache-train" de vanzare. L-am insarcinat pe fratele meu cu cumpararea acestuia si peste un ceas eram, in fine , si posesorul unui atache-train!Un cusur insa: atache-ul nu se adapta la motocycleta mea; fratele meu se grabi insa sa ma asigure ca aceasta va fi usor de aranjat si se si puse pe lucru.Doua zile odaea mea a semanat cu un atelier mecanic,iar a 3 a zi fratele meu imi declara ca totul este terminat si va merge de minune.Sosise deci momentul solemn al inaugurarei noului nostru vehicul si, sub escorta catorva prieteni curiosi, conduseram motorul cu atache-ul in strada. deoarece locuesc pe cheiul dambovitei unde se vad cam rar asemenea mijloace de locomotiune, se aduna in mai putin de 5 minute , un numeros si profan public, care astepta cu nerabdare inceperea spectacolului.Fratele meu porni motorul, debraia si ridica stenderul, iar eu ma asezasem cu o gratie indescriptibila, picior peste picior pe fotoliul cel moale (?) al atache-ului.Ambreyaj, sguduitura si am pornit.......pentru a ne opri cu vehementa in trotuarul de vis-a vis......... Tot inceputul este greu si conducerea unui motor cu atache nu este de fel atat de usor precum pare la prima vedere.Fratele meu s-a grabit iarasi sa ma asigure ca asemenea incidente fatale se pot intampla,- ca acum ar fi inteles insa mecanismul conducerei- destul! M-am hotarat sa-mi reiau locul, parasit cam involuntar , de astadata insa cu mai putina gratie si nu picior peste picior- spre a fi gata pentru orice eventualitate.Aceasta precautiune se arata - vai!- motivata, caci dupa ce am pornit si dupa ce am parcurs de astadata fenomenala distanta de....50 metri ( rezultat obtinut si de aeroplanul 14 bis al lui Santos Dumont) ne-am oprit, trecand cu eleganta trotuarul, brusc intr-un gard- de data aceasta, spre a varia, de partea cealalta a strazei - spre marea distractie a Onor. P.T. public asistent!Mie insa distractia imi ajungea complectamente; petrecusem indeajuns. Toate asigurarile perseverentului meu frate ramasesera infructoase si deci isi incerca singur norocul.Dupa ce periclita de cateva ori existenta plantatiilor de pe cheiu, desemnand o frumoasa linie de zig-zaguri, s-a oprit de data aceasta voluntar- iata progresul!- inaintea portei, declarand triumfator ca ar fi ghicit in fine secretul si invitandu-ma cu amabilitate sa-mi reiau locul in atache, caci nu voi mai avea de ce ma teme.Zadarnica staruinta, caci eu am ramas ferm in hotararea mea.In fine, convinse pe un prieten mai usuratec, care dupa ce isi lua un duios adio de la noi, avand grija sa ne comunice pentru orice eventualitate, ca testamentul sau se gaseste in sertarul drept al biuroului sau, lua loc in atache si-...........pornesc.Au luat directia spre Cotroceni si a trecut o jumatate de ora, foarte penibila pentru noi cei ramasi, fara a se intoarce; eram deja hotarat sa anunt Societatea de Salvare, care isi are sediul langa mine,cand iata-i ca apar pe orizont. Au sosit inaintea portei si i-am primit in urale - ca pe niste eroi!- Nu li se intamplase nici un accident.Fratele meu mi-a propus atunci ca, a doua zi, zi hotarata din'ainte pentru a pleca la Brasov, sa plecam cu atache-ul si eu , intr-un moment de inexplicabila slabiciune sau- stiu si eu?- de motivat eroism, am consimtit.De descrierea amanuntita a preparativelor noastre ma dispensez, ajunga atat: mai multe preparative nu cred sa faca nici cei ce intreprind voiajul de placere spre Polul Nord. Nu m-am culcat decat tarziu, am adormit mai tarziu, visand toata noaptea lucrurile cele mai gingase,presarate pe ici pe colea cu cate un atache-train.

Ne-am desteptat dis de dimineata si, dupa ce ne-am imbracat in tinuta noastra de calatorie, ne-am luat ziua buna de la cei de acasa , ca si cum am fi plecat intradevar in cautarea Polului Nord.Am fagaduit solemn acasa ca vom telegrafia de indata ce vom sosi la Brasov. Am pornit fara incident si peste cateva minute am trecut Calea Victoriei, fratele meu conducand cu o virtuositate care ma surprindea din ce in ce mai mult.. Am trecut si soseaua Kiseleff, pustie la acea ora, si Comuna Baneasa dar aci am facut - la panta din dreptul acestei comune- descurajatoarea constatare ca am facut socoteala fara a intreba si factorul princicpal: motorul. Caci deoarece insemna a-i cere mai mult decat poate da, pretinzandu-i sa urce pante mai mult sau mai putin repezi cu 2 persoane si cu un atache de 40 kg!Astfel fratele meu a fost silit . sa " ajute motorul" spre a-l impedica de a cala, caci de intors nu era cam rusine sa ne intoarcem, dupa preparativele facute.Acest " ajutor" se repeta la toate pantele, incolo insa inaintam regulat, cu o vitesa satisfacatoare.Am trecut Ploiestii, am intrat pe soseaua Campinei si cu groaza ne gandeam la pantele cele repezi dinaintea acesteia si la cea de la Comarnic.Dar soarta, miloasa de asta data, ne-a scutit de asemenea calamitate, caci in momentul in care treceam in dreptul statiei baicoiu, un taran esind de pe sosea laterala cu un car cu boi, ne-a taiat drumul. Fratele meu suna din goarna, eu i-am facut semn cu mana s-o ia pe dreapta , asi! el se uita nepasator la noi si nu se misca. Fratele meu, care sperase sa treaca si nu micsorase decat putin vitesa, incerca sa opreasca , dar prea tarziu!Era in alternativa de a da in carul cu boi sau in sant si dupa o fractiune de secunda de matura chibzuinta a gasit ultima eventualitate mai avantagioasa si un moment mai tarziu m-am gasit dincolo de santul soselei,iar din sant o voce lugubra se auzi: " te-ai lovit?" Nu ma lovisem si dupa ce fratele meu a facut aceeasi constatare imbucuratoare- abstractie facand de o mica contusiune la un picior- ne-am apucat sa scoatem motocycleta si atache-ul din sant.Motocycletei nu i se intamplase nimic, atache-ului insa i se rupsese unul din bratele cu care se tine de cadrul motocycletei.Dupa ce am impins- uf!- masina pana la gara Baicoiu si dupa ce am cautat in zadar un mecanic, ne-am vazut siliti sa expediem atache-ul cu trenul,iar noi sa ne urmam calatoria urcandu-ne amandoi pe motor- fratele meu stand la spatele meu pe cuele axului.Ori cine a facut o asemenea plimbare numai pe o distanta de 2 km. va recunoaste ca nu poate fi sosotita printre placerile acestei vieti.Fratele meu insa rabda cu resemnare, caci constiinta sa nu-l achita cu desavarsire pentru accidentul intamplat. Daca ar fi oprit la timp, daca ar fi umblat mai prident....si in fine, o serie intreaga de " daca".....In acest chip am ajuns la Sinaia,unde fratele meu, foarte obosit din cauza ca la toate pantele fusese silit sa urce pe jos,pe cand eu urcam cu motorul si-l asteptam sus, a facut constatarea ca talpile ghetelor il amenintau cu greva, caci trepidatiunile motorului sapasera urme adanci in ele.Ne-am hotarat sa ne despartim si asa dara l-am lasat pe dansul sa plece cu motorul, iar eu am luat trenul.Acesta mi-a fost debutul cu atache-ul! Acum l-am reparat si ne plimbam aproape zilnic impreuna - dar numai pe distante mici si pe sosele putin accidentate.Pe acestea merge de minune.