Asupra etimologiei verbului...

3
Asupra etimologiei verbului leşina de Andra Cimpueru Prezentul articol, realizat de lingvistul Vladimir Drimba, a apărut în revista Studii şi cercetări lingvistice, XXXI, nr. 4 din anul 1980. Articolul începe prin prezentarea sensurilor de bază ale verbului leşina conform DA: primul sens este „a cădea în nesimţire, a-şi pierde cunoştinţa” si al doilea sens „a slăbi peste măsură; a-şi pierde vigoarea, puterile; a se simţi cuprins de sfârşeală (din cauza foamei, oboselii, setei, durerii, etc)”. Observăm că verbul se găseşte şi în aromână, lişín şi lişinėdzȗ, cu aceleaşi sensuri: primul sens este de „a fi cuprins de slăbiciune; a-şi pierde cunoştinţa” şi al doilea „a-i veni rău; a muri (de foame); a se prăpădi (de râs)”. Ȋn continuarea articolului autorul ne enumeră încercările mai multor lingvişti de a stabili etimologia acestui verb. 1. Este prezentată încercarea lui Miklosich: leşina este derivat de la leş („cadavru, hoit, stârv”) spunând că substantivul leş este autohton. De aceeaşi părere a fost şi Philippide şi Șăineanu. Cel din urmă adaugă şi forma leşui, dar observă că sufixul verbului leşina este „greu acceptat din lipsa de exemple analoge”. 2. Un alt lingvist, Cihac, explică originea verbului românesc şi a cuvântului din aromână din neogreacă, apropiindu-l pe leşina de ligni (lihni). 3. I. A. Candrea este de părere că leşina provine din latină *laesionare „a răni, a vătăma” şi că a evoluat din punct de vedere semnatic din sensul reflexiv al verbului latinesc „a se răni”- „a-i veni rău”-„a-şi pierde cunoştinţa”. Această etimologie a

description

Asupra etimologiei verbului "lesina"

Transcript of Asupra etimologiei verbului...

Asupra etimologiei verbului leinade Andra Cimpueru

Prezentul articol, realizat de lingvistul Vladimir Drimba, a aprut n revista Studii i cercetri lingvistice, XXXI, nr. 4 din anul 1980.Articolul ncepe prin prezentarea sensurilor de baz ale verbului leina conform DA: primul sens este a cdea n nesimire, a-i pierde cunotina si al doilea sens a slbi peste msur; a-i pierde vigoarea, puterile; a se simi cuprins de sfreal (din cauza foamei, oboselii, setei, durerii, etc).Observm c verbul se gsete i n aromn, lin i liindz, cu aceleai sensuri: primul sens este de a fi cuprins de slbiciune; a-i pierde cunotina i al doilea a-i veni ru; a muri (de foame); a se prpdi (de rs).n continuarea articolului autorul ne enumer ncercrile mai multor lingviti de a stabili etimologia acestui verb.1. Este prezentat ncercarea lui Miklosich: leina este derivat de la le (cadavru, hoit, strv) spunnd c substantivul le este autohton. De aceeai prere a fost i Philippide i ineanu. Cel din urm adaug i forma leui, dar observ c sufixul verbului leina este greu acceptat din lipsa de exemple analoge.2. Un alt lingvist, Cihac, explic originea verbului romnesc i a cuvntului din aromn din neogreac, apropiindu-l pe leina de ligni (lihni).3. I. A. Candrea este de prere c leina provine din latin *laesionare a rni, a vtma i c a evoluat din punct de vedere semnatic din sensul reflexiv al verbului latinesc a se rni- a-i veni ru-a-i pierde cunotina. Aceast etimologie a fost acceptat de numeroi lingviti: Densusianu, Pascu, Al. Rosetti, Scriban, Lombard, Papahagi.4. Unii cercettori consider c verbul leina este de origine slav: a) TDRG consider c verbul deriv de la substantivul lein pe care l compar cu scr. ljeivati a cdea n nesimire;b) Gr. Creu consider c: leina< vsl. liiti a lipsi pe cineva de ceva;c) Ciornescu era de prere c leina< scr. ljeivati.5. I. I. Rusu preciza n Limba traco-dacilor c probabil originea verbului leina este autohton, fr a propune ns un etimon concret.6. S. Pucariu a precizat c nu se tie dac leina este derivat de la lein sau lein este un postverbal de la leina. El ajunge la concluzia c leina are etimologie necunoscut, dar seamn ca un cuvnt de origine latin.Datorit faptului c forma *laesionare nu e nregistrat n REW, etimologia propus de Candrea nu poate fi acceptat, verbul leina aprnd n DEX cu etimologie necunoscut.Lingvistul Vladimir Drimba, autorul acestui articol, este de prere c etimologia lui Candrea este cea mai potrivit, ns ncerc o etimologie proprie. Astfel, dupa lingvist, leina se poate raporta la lat. lassus obosit, istovit i lassre a obosi, a (se) istovi, a (se) extenua, dar i la reflexivele romanice: fr. las i lasser, it. lasso i lassare, sp. laso i lasarse.n ncheierea articolului V. Drimba precizeaz ca sensul primar al verbului romnesc a fost acela de a obosi peste msur; a se extenua. Pentru a susine aceast afirmaie ne este dat exemplul din Biblia de la 1688 Au leinat norodul pre cale ( s-a obosit din cale afar).