Astmul de efort

Scopuri educationale

Astmul Indus prin efort este frecvent gasit la copii, adolescent, si adulti tineri.

Diagnosticul de astm prin fucntii variabile ale pulmonilor, cailor aeriene, hiperraspunsurilor si inlfamatiei.

Nu toti oamenii care raporteaza simpotme ale astmului Indus prin exercitiu au astm.

Sumar

Astmul se caracterizeaza prin simptome respiratorii precum, respiratie greoaie, wheezing, si simpotme ce survin la exercitii fizice. Oamenii cu astm raporteaza frecvent simptome in timpul exercitiilor 90% din acesti oameni prezinta astm Indus prin exercitii (EIA). Cu toate acestea simpotmatologia exercitata prin exercitii, poate fi cauzata si de alte conditii sau boli, de exemplu o conditie fizica deficitara,, obtructie a laringelui, hiperventilatie, sau cardiomiopatie.

Simptomatologia astmului trebuie documentata, si pacientii tratati corespunzator. Desi optiunile pentru tratament in disfunctii laringiale sunt limitate, pacientii se simt mai confortabil atunci cand stiu ceea ce se petrece inauntrul gatului lor.

Astmul este una dintre cele mai raspandite boli, din societatile vestice, iar frecventa sa a crescut in ultimii ani. SImpotmele respiratorii precum tusea, wheezingul, constrangerea in piept,si respiratia superficial, sunt cele mai frecvente plangeri printer tinerii adulti si adolescent. Astmul care se dobandeste prin exercitii, este cunoscut ca EIA[3-7] si clasificat ca o reducere a functiei pulmonarecu mai mult de 10% in FEV. Majoritatea pacientilor cu astm au fost diagnosticati doar datorita simptomatologiei, desi boala este caracterizata printr-o serie de limitary ale cailor aeriene. Ghidurile international sugereaza faptul ca astmul ar trebuii controlat bazandu-ne pe frecventa simptomelor , in particular pe simptomatologia respiratory din timpul activitatii fizice.

Perceptia simpotmelor respiratorii, difera de la un pacient la altul, unii putand sa simta schimbarile minore mult mai sever decat altii. Multe testari au demonstrat ca activitatea fizica este un declansator puternic al simpotmelor astmului. Aceasta a demonstrate ca

bronhoconstrictia indusa prin exercitii, despre care se crede ca este cauzata de alte afectiuni inflamatorii ale cailor aeriene sau ale unor disfunctii ale musculaturii netede.

Este o epidemie de simpotme respiratorii induse prin efort(exercitii) in randul copiiilor, adolescentilor, si tinerilor adulti. Desi aceste simptome pot marca prezenta astmului de effort, ele pot fi cauzate si de alte boli sau conditii precum lipsa de conditie fizica, sau disfunctii ale corzilor vocale, laringomalacie indusa prin efort , hiperventilatie, cardiomiopatie hipertrofica sau aritmii cu interval QT alungit. Acest articol se focuseaza pe patoliga laringiana in timpul efortului.

Pentru acest articol, literature folosita a fost selectata din literature medicala Enlgeza. Diagnosticul si tratamentul Astmului de Efort sunt bine caracterizate, vocabularul folosit este clar si numeroase chestionare au fost publicate. Oricum studiile privind simptomele nonastamtice produse de efort sunt putine si inconcludente. Desi VCD paote fi o blaoa mai rara in zona larigniana, este un termen folosit des in zona medicala. Studiile publicate sunt in amre parte raportari, si ii definesc pe cei cu astm neprovaca de efort ca avand probleme din zona neuronala pana in zona somatica. Recent studii privind astmul si VCD au fost publicate dar raman neglijate.

Simptome respiratorii

Astmul este caracterizat prin mai multe simptome respiratorii precum greutatea in respiratie, tuse, wheezing, si astm de efort.Un studiu pe alteti de elita a aratat ca 69% din atletii nonastmatici si 26% din subiectii cu o activitate fizica normala au raportat simptome ale astmului in timpul efortului fizic., desi niciunul nu a fost diagnosticat cu astm. Aceasta arata ca doar simptomatologia nu poate fi folosita singura ca si unic mod de diagnostic pentru astm. Trebuiesc verificate mai multe variabile precum : teste de reversibilitate, sau teste in timpul efortului.

Astmul de efort

Exista mai multe teorii ale aparitiei astmului de efort. In unul dintre scenarii, racirea cailor aeriene duce la bronhoconstrictie, un alt scenariu presupune o deshidratare a suprafetei cailor aeriene rezultata in urma hiperventilatiei in timpul exercitiilor. Adevarul poate fi cate un pic din ambele, cea mai credibila situatie pare a fi aceea a uscarii suprafetei cailor aeriene, ceea ce duce la o activitate osmotica crescuta din partea celulero inflamatorii din zona, rezultand intr-o constrictie a acestor celule, urmata de o degranulare cu secretie de mediatori, rezultand bronhocosntricite. Nonastmaticii fara celule inflamatorii pe suprafata cailor aeriene pot sa aiba simpome respiratorii in timpul efortului, dar fara sa aiba loc bronhocosntricita. Simpotmatologia lor este asociata cu uscarea suprafetei cailor aeriene, si desi conditia lor este asemanatoare astmului, nu este astm deaorece nu apare bronhoconstrictie. Aceasta este o diferenta importanta dintre subiectii astmatici si nonastmatici. Aceste diferente trebuiesc luate in considerare in diagnosticare cu astm, mai

ales la subiectii cu un nivel de efort fizic mare, pentru ca este posibil sa experimenteze aceste simptome datorita sportului practicat.

Obtructia laringiana de efort

Cand toate diagnosticele de astm se bazeaza doar pe simptome respiratorii, clasificarea gresita poate sa apara. Nu toti cei care produc sunete de tip wheezing in timpul efortului au astm. Alte cauze si boli pot duce la un sunet turbulent in zona traheala. Pacientii pot prezenta stres respirator atunci cand condtia lor fizica lasa de dorit, sau au o problema psihica, cand inhaleaza iritanti aerieni, au rinosinuzita sau boala de reflux gastric. Mai mult simpomatologia de efort poate masca o varietate de boli precum am mentionat mai devreme. Alte boli pot include angor, tumori ale corzilor vocale, sau paralizii ale corzilor vocale.

Frecventa problemelor inspiratorii in timpul efortului variaza de la putin la mult in randul subiectilor astmatici examinati. Obstructia laringiana este frecventa in randul atletilor. Intr-un studiu 5% din atleti au avut obtructie laringiana in timpul efortului. Aproape jumatate dintre acesti atleti au prezentat si astm de efort, iar cealalta jumatate nu a prezentat astm. Intregul grup a primit medicatie anti astmatica. Desi a fost o diferenta mare intre astmul de efort si obtructia larigniana indusa, in zona atletilor de elita, frecventa obstrucitei laringiene si comorbiditatii cu astmul la populatia obisnuita ramana necunoscuta. Poate parea de o importanta minora, dar de asemena poate avea o influenta majora asupra procedurii de diagnostic a celor cu simptomatologie astmatica. Daca simptomatologia asemanatoare astmului in randul oamenilor normal dar si a atletilor a fost clasficiata gresit, precum astm, multi oameni primesc medicamentatie anti astm in mod nepotrivit. Aceasta medicamentie este foarte probabil sa nu imbunatateasca starea pacientului, iar acesta sa nu mai considere tratamentul potrivit, mai mult desi efectele secundare ale tratamentului sunt putine pot aparea probleme in urma utilizarii steroizilor inhalanti. De asemenea medicamentatia folosita in astm este pe listele antidoping, astfle atletii care au doar obtructie larigniana pot folosii o medicamentatie interzisa , astfel se subliniaza din nou importanta diagnosticarii corecte.

Problema cu VCD obtructie larigniana indusa de efort laringospasm, EIL, EPAM si alte diagnostice diferentiale ale astmului sunt un subiect foarte la moda. Termeni diferiti sunt folositi VCD este folosit gresit pentru a acolperii intreaga zona, si apare o confuzie considerabila reflecandu-se in pricnipal in diagnoisticare. Una dintre cele mai recente clasificari folosita pentru zona laringiana in timpul efortului este EILO, folosit ca un termen general, EILO include EIL, EPAM, ast de efort, si alte boli traheale intraglotice. EIL si EPAM prezinta aceasi conditie cu doua nume diferite. Este o inflamatie si colaps al zonei supraglotice, cu o limitare a plica glotice. Aceasta creaza o obtructie partiala a cailor aeriene superioare sau o inchidere datortia efortului. Lipsa de atentie acordata astmului de efort

paote duce la o medicamentatie gresita. Recent a fost examinat un grup de subiecti astmatici la nivel mondial pentru a stabilii treptele tratamentului astmatic. S-a demonstrat ca nu exista p severitate a astmului corelata cu obtructie laringiana, dar simptomatologia persistenta a astmului a demonstrat ca nu este necesara ajustarea tratamentului. Aceasta indica ca trebuie prevenita supramedicamentia , la pacientii cu ambele boli, si ca acestia trebuiesc monitorizati nu doar in urma simptomelor astmatice