Aspecte specifice in reglementarile contabile aplicabile diferitelor categorii de entitati

aprobate prin Ordinul CSA nr. 3129/2005

Botezatu Mihaela Madalina Iordache Elena Andreea

Bacau 2012

1

1. Aspecte generale privind operatorii economici

Incepand cu data de 1 ianuarie 2010, operatorii economici aplica Reglementarile

contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, parte componenta a Reglementarilor contabile

conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr.

3055/2009. Odata cu intrarea in vigoare a acestor reglementari a fost abrogat Ordinul

Ministrului Finantelor Publice nr. 1752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile

conforme cu directivele europene, cu modificarile si completarile ulterioare. Reglementarile

contabile mentionate presupun aplicarea, de catre toti operatorii economici, a acelorasi reguli

contabile.

In contextul Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, singura

diferentiere intre operatorii economici este din punctul de vedere al numarului de componente

ale situatiilor financiare anuale, respectiv al formatului bilantului cuprins in situatiile

financiare anuale. Implicit, obligatia de auditare a situatiilor financiare anuale (individuale) se

refere doar la anumite categorii de operatori economici.

Astfel, persoanele juridice care depasesc limitele criteriilor de marime prevazute de

reglementari, societatile comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe

o piata reglementata, astfel cum este definita de legislatia in vigoare privind piata de capital,

precum si persoanele juridice de interes public definite prin lege au obligatia auditarii

situatiilor financiare anuale. In sprijinul operatorilor economici, specialisti ai Directiei de

legislatie si reglementari contabile din cadrul Ministerului Finantelor Publice au elaborat un

ghid referitor la aplicarea in practica a Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-

a Comunitatilor Economice Europene, parte componenta a Reglementarilor contabile

conforme cu directivele europene.

Aplicarea Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor

Economice Europene Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor

Economice Europene prevad formatul si continutul situatiilor financiare anuale, principiile

contabile si regulile de recunoastere, evaluare, scoatere din evidenta si prezentarea

elementelor in situatiile financiare anuale, regulile de intocmire, aprobare, auditare/verificare,

potrivit legii, si publicare a situatiilor financiare anuale, unele reguli privind contabilitatea de

gestiune, Planul de conturi general, precum si continutul si functiunea conturilor contabile.

Acestea stabilesc, de asemenea, reguli privind organizarea si conducerea contabilitatii

2

si raportarile efectuate in conformitate cu cerintele institutiilor statului, pentru uzul tuturor

categoriilor de utilizatori. Reglementarile contabile conforme cu Directiva a IV-a a

Comunitatilor Economice Europene se aplica de urmatoarele entitati:

a) societatile comerciale:

− societatile in nume colectiv;

− societatile in comandita simpla;

− societatile pe actiuni;

− societatile in comandita pe actiuni;

− societatile cu raspundere limitata.

b) societatile/companiile nationale;

c) regiile autonome;

d) institutele nationale de cercetare-dezvoltare;

e) societatile cooperative si celelalte persoane juridice care, in baza legilor speciale de

organizare, functioneaza pe principiile societatilor comerciale;

f) subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul in Romania care apartin persoanelor

juridice cu sediul sau domiciliul in Romania, in conditiile prevazute reglementarile

contabile;

g) subunitatile fara personalitate juridica, cu sediul in strainatate care apartin persoanelor

prevazute la lit. a) - e), cu sediul sau domiciliul in Romania, in conditiile prevazute de

reglementarile contabile;

h) subunitatile din Romania, care apartin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul

in strainatate, in conditiile prevazute de reglementarile contabile. 1

Subunitatile fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul sau

domiciliul in Romania, organizeaza si conduc evidenta contabila proprie, astfel incat aceasta

sa permita determinarea informatiilor si a obligatiilor prevazute de lege, iar persoanele

juridice carora le apartin sa poata intocmi situatii financiare anuale.

Activitatea desfasurata in strainatate de subunitatile fara personalitate juridica, care

apartin persoanelor juridice cu sediul sau domiciliul in Romania, se include in situatiile

financiare ale persoanei juridice romane si se raporteaza pe teritoriul Romaniei, cu respectarea

prevederilor Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor

Economice Europene. In intelesul reglementarilor contabile aplicabile operatorilor economici,

prin subunitati fara personalitate juridica, care apartin persoanelor juridice cu sediul sau

1 OMFP nr. 3055/2009, publicat in M.O. nr. 766/10.11.20093

domiciliul in Romania, se intelege sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati

fara personalitate juridica, infiintate potrivit legii.

Persoanele desemnate ca reprezentant/imputernicit fiscal, potrivit Codului fiscal si

Codului de procedura fiscala, tin contabilitatea proprie in functie de statutul lor de persoane

fizice sau juridice, dupa caz. In cazul in care sunt persoane juridice, acestea intocmesc situatii

financiare anuale si raportari contabile, potrivit Legii contabilitatii nr. 82/19911, republicata.2

1.1. Politici contabile

In aplicarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, entitatile

trebuie sa dezvolte politici contabile proprii care se aproba de administratori, potrivit legii. In

cazul entitatilor care nu au administratori, politicile contabile se aproba de persoanele care au

obligatia gestionarii entitatii respective.

Politicile contabile nu pot fi unitare sau „standardizate” deoarece ele trebuie sa fie

adaptate specificului activitatii societatii comerciale. In elaborarea politicilor contabile trebuie

avute in vedere anumite aspecte:

− elaborarea politicilor contabile incepe cu identificarea societatii comerciale, respectiv

denumirea societatii, adresa, numarul din registrul comertului, codul unic de

inregistrare; de asemenea este necesara prezentarea pe scurt a activitatii entitatii,

plecand de la actul constitutiv al acesteia;

− cadrul de reglementare in baza caruia au fost elaborate politicile contabile trebuie

precizat (exemplu: politici contabile elaborate in baza Reglementarilor contabile

conforme cu Directiva a IV a a CEE, aprobate prin ordinul Ministerului Finantelor

Publice nr. 3055/2009 sau in baza IAS/IFRS daca societatea intocmeste si situatii

IFRS);

− chiar daca este prevazuta in legislatia nationala obligativitatea conducerii contabilitatii

in limba romana, politicile contabile trebuie sa cuprinda o precizare in acest sens; pot

fi inregistrate in contabilitate facturi si alte documente intr-o alta limba si alta moneda,

daca acest fapt este prezentat expres printr-un act normativ;

− este necesara mentionarea monedei in care este tinuta contabilitatea, respectiv leu sau

leu si valuta in cazul tranzactiilor in valuta;2 Legea Contabilitatii nr. 82/1991, republicata (M.O. nr. 454/18.06.2008)

4

− prezentarea obiectivului politicilor contabile;

− precizarea modului in care se procedeaza atunci cand entitatea deruleaza operatiuni

pentru care nu are prevazute tratamente contabile in politicile contabile aprobate;

precizarea faptului ca regulile si tratamentele contabile cuprinse in politicile contabile

trebuie sa respecte legislatia nationala in ansamblul ei;

− stabilirea modului de corectare a erorilor contabile (erorile aferente exercitiului curent

se corecteaza pe seama contului de profit si pierdere, prin stornarea operatiunilor

eronate si inregistrarea corecta a operatiunilor; erorile aferente exercitiului precedent

se corecteaza pe seama rezultatului reportat sau a contului de profit si pierdere, in

functie de semnificatia erorii contabile);

Persoanele juridice care intocmesc situatii financiare anuale individuale potrivit

Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice

Europene intocmesc si prezinta fie situatii financiare anuale, fie situatii financiare anuale

simplificate.

Persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele a doua dintre urmatoarele

trei criterii:3

− total active: 3.650.000 euro,

− cifra de afaceri neta: 7.300.000 euro,

− numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar:50 intocmesc situatii

financiare anuale care cuprind:

a) bilant;

b) cont de profit si pierdere;

c) situatia modificarilor capitalului propriu;

d) situatia fluxurilor de numerar;

e) note explicative la situatiile financiare anuale.

Societatile comerciale ale caror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o

piata reglementata intocmesc situatii financiare anuale dezvoltate (cu cinci componente), chiar

daca nu depasesc limitele a doua din cele trei criterii de marime prevazute de reglementari.

Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile

de marime prevazute intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind:

a) bilant prescurtat,

3 OMFP nr. 3055/2009, publicat in M.O. nr. 766/10.11.2009

5

b) cont de profit si pierdere,

c) note explicative la situatiile financiare anuale simplificate.

Persoanele juridice care intocmesc situatii financiare anuale simplificate au

posibilitatea ca, optional, sa intocmeasca situatia modificarilor capitalului propriu si/sau

situatia fluxurilor de numerar.

O entitate care a intocmit situatii financiare anuale simplificate (cu 3 componente) va

intocmi situatii financiare anuale dezvoltate (cu cinci componente) numai daca in doua

exercitii financiare consecutive depaseste limitele a doua dintre cele trei criterii.

O entitate care a depasit limitele a doua din cele trei criterii si a intocmit situatii

financiare anuale dezvoltate, va intocmi situatii financiare anuale simplificate numai daca, in

doua exercitii financiare consecutive, nu depaseste limitele a doua dintre cele trei criterii.

1.2. Principii contabile

Principiile contabile sunt recunoscute ca: “enunturi de esenta conceptuala foarte

generale si delimitate ca sistem de referinta pentru construirea informatiei contabile privind

situatia patrimoniului, pozitia financiara si rezultatul obtinut. Prin geneza, sunt un produs al

practicilor de contabilitate, fiind acceptate prin consensul producatorilor si utilizatorilor

informatiilor contabile. De aceea, principiile mai figureaza si sub denumirea de reguli sau

conventii contabile.”4

Cu alte cuvinte, principiile contabile sunt o suma de reguli unanim acceptate, care

ghideaza activitatea contabila, respectiv procesul de obtinere a informatiei contabile.

Contabilitatea romaneasca este o contabilitate de angajamente, presupunand

inregistrarea operatiunilor si tranzactiilor atunci cand acestea au loc, netinand cont de data in

care are loc iesirea sau intrarea de echivalent banesc, aferent respectivelor operatiuni si

tranzactii. Contabilitatea condusa de societatile comerciale romanesti este o contabilitate in

partida dubla. Acest tip de contabilitate are la baza trei principii fundamentale:

Principiul dublei reprezentari a patrimoniului – realizat cu ajutorul egalitatii

bilantiere dintre activele si pasivele unei companii;

4 Calin O., Mihai R., Bazele Contabilitatii, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2007, pag. 1456

Principiul dublei inregistrari a operatiilor economice – vizeaza pastrarea echilibrului

intrari-iesiri, consum-resurse astfel incat relatia A – (D + Cp) = 0 sa fie intotdeauna

verificata;

Principiul dublei reprezentari a rezultatului – presupune doua modalitati de

determinare a rezultatului si anume: ca diferenta intre veniturile si cheltuielile

perioadei, si ca variatia capitalurilor proprii (capitaluri la sfarsitul perioadei –

capitaluri la inceputul perioadei).

Standardele Internationale de Contabilitate enunta un numar de noua principii

contabile fundamentale:5

1. Principiul continuitatii activitatii

Acest prim principiu presupune ca societatea vizata isi va continua activitatea in mod

normal, in viitor. Aceasta nu are intentia de a-si inceta activitatea si nici nu este constransa sa

intre in stare de faliment, de lichidare sau sa isi reduca semnificativ activitatea. Pornind de la

aceasta presupunere, entitatea este obligata sa efectueze evaluarea elementelor patrimoniale la

valoarea lor actuala, in functie de utilitatea elementului, starea in care se afla si pretul de pe

piata sa activa.

In cazul in care, conducerea entitatii cunoaste anumite elemente, factori sau

evenimente care ar putea ameninta continuarea activitatii societatii, acestea trebuiesc

prezentate in notele explicative, impreuna cu impactul preconizat a-l avea asupra desfasurarii

activitatii.

Acest principiu se aplica in stransa legatura cu principiile: prudentei, permanentei

metodelor si a independentei exercitiuli. In cazul in care continuitatea activitatii devine putin

probabila sau conducerea intra in posesia unor informatii ce ar putea conduce la

imposibilitatea continuarii activitatii, aceste informatii vor fi mentionate si justificate in notele

explicative, nu se va mai tine cont nici de celelalte principii enumerate mai sus, iar elementele

patrimoniale vor fi evaluate la o valoare de lichidare.

2. Principiul permanentei metodelor

5 Standardele Internationale de Raportare Financiara, Editia 2011, emise de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB), Editura CECCAR – Cadrul general, IAS 1.

7

Acest principiu vizeaza mentinerea si aplicarea acelorasi reguli, procedee si metode

contabile, de la un exercitiu financiar la altul, in vederea obtinerii comparabilitatii in timp a

informatiei contabile si a unei imagini fidele asupra activitatii entitatii.

Aceste metode si procedee contabile pot fi modificate, insa doar in anumite cazuri:

cand conducerea entitatii considera oportun acest lucru, deoarece noile metode vor

imbunatati calitatile informatiei contabile, aceasta devenind mai usor inteligibila,

mai credibila sau mai relevanta, caz in care acest lucru trebuie specificat si

justificat in

cand apar modificari legislative privind practicile contabile, care impun adoptarea

unor noi metode sau tehnici. In acest caz, modificarea nu trebuie justificata in

notele explicative, ci doar mentionata alinierea la standard.

Este foarte importanta prezentarea in notele explicative a tuturor modificarilor sau

abaterilor de la metodele, practicile si tehnicile anterior aplicate, impreuna cu justificari si

studii de impact asupra patrimoniului, a rezultatului sau a pozitiei financiare, pentru ca

actionariatul sau alti utilizatori ai informatiei contabile sa poata aprecia caracteristicile

calitative ale acesteia.

3. Principiul prudentei

Cel de-al treilea principiu fundamental presupune evaluarea pe o baza prudenta a

elementelor patrimoniale, in sensul neinregistrarii cresterilor posibile de valoare ale

elementelor de activ si a inregistrarii cresterii posibile de valoare a elementelor de pasiv.

Astfel se obtine o imagine fidela si prudenta asupra activitatii entitatii, fara ca in situatiile

financiare sa existe elemente de activ supraevaluate si elemente de pasiv subevaluate.

Spre exemplu, la inventariere apar urmatoarele situatii:

In cazul elementelor de activ:

− minusurile constate intre valoarea de inventar si cea existenta in contabilitate, se

inregistreaza conform acestui principiu, pe seama amortizarilor in cazul unor

deprecieri ireversibile, sau pe seama ajustarilor de valoare in cazul unor deprecieri

reversibile;

− plusurile constate la inventariere, in schimb, nu se inregistreaza in nici un fel in

contabilitate.

In cazul elementelor de pasiv:

8

− diferentele in minus, constate ca diferenta intre valoarea descoperita la inventariere

si valoarea contabila (de pilda, prin confirmari primite de la terti se constata ca

datoria fata de un furnizor este mai mica decat valoarea inregistrata in

contabilitate), nu se inregistreaza in contabilitate;

− in schimb, diferentele in plus se inregistreaza ca si o crestere de valoare a datoriilor

respective.

4. Principiul independentei exercitiului

Principiul independentei exercitiului presupune delimitarea in timp a veniturilor si

cheltuielilor, in functie de data la care acestea se ocazioneaza, in exercitii financiare.

In Romania, exercitiul financiar se suprapune anului calendaristic, incepand la 1

ianuarie si terminandu-se la 31 decembrie, cu exceptiile primului an de activitate, cand

exercitiul incepe la data infintarii societatii si a ultimului an de activitate, cand exercitiul se

termina la data lichidarii societatii.

Din aplicarea practica a acestui principiu:

a aparut necesitatea utilizarii contabilitatii de angajament in loc de contabilitatea de

trezorerie. Contabilitatea de angajament presupune inregistrarea operatiunilor si

tranzactiilor in momentul aparitiei lor si nu la momentul intrarii sau iesirii de numerar

sau echivalent de numerar aferent acestora. Contabilitatea de trezorerie, presupune, in

schimb, inregistrarea operatiunilor si tranzactiilor abia atunci cand numerarul sau

echivalentul de numerar aferent, a fost platit sau incasat.

au aparut conturile de regularizare de natura cheltuielilor in avans si a veniturilor in

avans. In aceste conturi se inregistreaza creante si datorii ale exercitiului financiar in

care au fost ocazionate, fata de exercitiul financiar urmator. Cu alte cuvinte: desi o

iesire sau o intrare de resurse a avut loc in perioada curenta, acestea vor afecta

rezultatul exercitiului abia in perioada urmatoare, cand vor fi transferate pe venituri

sau cheltuieli.

se folosesc conturile de facturi de intocmit si de facturi nesosite pentru o reflectare

fidela a realitatii activitatii unei entitati. Spre exemplu: se poate intampla ca o entitate

sa nu primeasca factura de la furnizor pana la finele exercitiului financiar, dar sa fi

vandut deja marfurile achizitionate de la respectivul furnizor. In acest caz, neavand un

document justificativ, entitatea respectiva nu poate sa inregistreze o cheltuiala, care in

mod normal ar trebui sa vina in contrapartida cu venitul din vanzarea marfurilor, si

9

astfel rezultatul va aparea denaturat. Inregistrand in baza documentelor de insotire a

marfii, in contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”, datoria fata de furnizor, se poate

face receptia marfurilor si apoi trecerea pe cheltuieli, la momentul vanzarii lor.

5. Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv

Conform acestui principiu, in vederea stabilirii valorii totale aferente fiecarui post

bilantier, fiecare element patrimonial, fie el de activ sau de pasiv, trebuie evaluat separat si

independent de celelalte elemente patrimoniale.

6. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere

Potrivit acestui principiu, bilantul de deschidere al unui exercitiu financiar trebuie sa

corespunda bilantului de inchidere al exercitiului precedent.

Concret, la inchiderea unui exercitiu financiar, toate conturile se soldeaza prin debitul

si creditul contului extrabilantier 892 “Bilant de inchidere” (conturile de activ, cu sold debitor,

prin debitul acestui cont, iar conturile de pasiv, cu sold creditor, prin creditul acestui cont).

Apoi, la inceputul exercitiului financiar, toate valorile din contul 892 “Bilant de inchidere” se

transfera in creditul si debitul contului 891 “Bilant de deschidere” (in debitul contului,

creditarea conturilor de pasiv, pentru crearea unui sold initial creditor, iar in creditul contului,

debitarea conturilor de activ, pentru a crea un sold initial debitor). Astfel bilantul de

deschidere este acelasi cu bilantul de inchidere al exercitiului precedent.

Acest bilant de deschidere este intangibil, in sensul in care orice modificari de politici,

proceduri sau metode contabile efectuate in cursul unui exercitiu financiar nu pot fi aplicate

retroactiv astfel incat sa modifice valorile inregistrate in bilantul de deschidere. Orice

modificari ale politicilor sau procedurilor pot intra in vigoare abia la inceputului unui

exercitiu financiar.

De asemenea, orice erori descoperite, aferente perioadei precedente, vor fi corectate pe

seama rezultatului reportat si nu prin modificarea bilantului de deschidere.

7. Principiul necompensarii

Potrivit acestui principiu compensarea este interzisa pe mai multe nivele:

necompensarea intre elementele de activ si cele de pasiv, in cadrul bilantului;

10

necompensarea creantelor cu datoriile fata de acelasi tert, cu exceptia cazurilor in

care s-au inregistrat veniturile si cheltuielile corespunzatoare si exista un cadru legal

pentru acest lucru;

necompensarea intre venituri si cheltuieli in contul de rezultate;

necompensarea intre plusuri si minusuri la inventar.

In cazul schimburilor de bunuri sau prestarea reciproca de servicii, spre exemplu: in

cadrul contractelor de barter, este obligatorie inregistrarea in contabilitate a veniturilor si

cheltuielilor aferente, necompensate.

Nerespectarea acestui principiu poate duce la o denaturare a rezultatului exercitiului,

iar imaginea fidela asupra activitatii si patrimoniului entitatii, ceea ce conduce la obtinerea

unor informatii contabile neconcludente.

8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Desi este aplicat in situatii exceptionale, acest principiu vizeaza inregistrarea in

contabilitate si prezentarea in situatiile financiare a informatiilor, tinand cont de fondul

economic al operatiunilor reportate si nu de fondul juridic al acestora. Prin acest lucru se are

in vedere obtinerea unei imagini fidele asupra realitatii economice, punand in evidenta

drepturile dar si obligatiile reale ale unei entitati, la un moment dat.

Conform regulilor contabilitatii de angajamente, operatiunile economico-financiare

trebuie inregistrate in momentul in care acestea au loc si in baza unor documente justificative.

In conditii normale, forma juridica a acestor documente este in concordanta cu fondul lor

economic. In cazul in care exista o neconcordanta intre cele doua, entitatea va inregistra in

contabilitate operatiunile respective, tinand cont de natura economica a acestora.

Conform OMFP 3055/2009, se pot considera exemple de situatii in care se aplica

principiul prevalentei economicului asupra juridicului si urmatoarele:

incadrarea operatiunilor de leasing in leasing financiar sau operational;

incadrarea operațiunilor la vanzare in nume propriu sau comision, respectiv

consignație;

recunoasterea veniturilor si cheltuielilor in contul de profit si pierdere sau ca venituri

in avans, respectiv cheltuieli in avans;

incadrarea participatiilor ca detinute pe termen lung sau pe termen scurt;

recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la entitați

afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor imobilizari financiare;

11

incadrarea reducerilor acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau

financiare.

9. Principiul pragului de semnificatie

Cunoscut si sub denumirea de Principiul importantei relative, se refera la stabilirea

unui nivel valoric minim, pentru depasirea caruia, elementele patrimoniale trebuie prezentate

separat. Elementele care au valoare mai mica, vor trebui grupate dupa natura si functie si

prezentate astfel.

Societatile sunt libere sa isi seteze un prag de semnificatie, cu conditia ca informatiile

din situatiile financiare sa continue sa fie credibile si inteligibile, in sensul in care: un prag de

semnificatie prea inalt duce la o grupare excesiva a elementelor patrimoniale sau la o

prezentare foarte succinta in situatiile financiare, de unde rezulta raportari dificil de inteles;

dar, pe de alta parte, si setarea unui prag de semnificatie foarte jos, duce la o supraincarcare a

raportarilor, la o abundenta de informatii inutile, care vor deruta utilizatorul. Poate fi ales un

prag de semnificatie care sa duca spre una din aceste doua extreme, daca se justifica in notele

explicative prin imbunatatirea calitatii si claritatii informatiei contabile.

In alta ordine de idei, pragul de semnificatie se poate recunoaste si in relevanta

informatiei. Astfel, o informatie este semnificativa daca omisiunea sau declararea sa eronata,

poate influenta deciziile utilizatorii acestei informatii.

2. Aspecte privind entitatile din domeniul asigurarilor

In Romania, activitatea de asigurare se desfasoara in conformitate cu prevederile

legale, de catre urmatoarele categorii de persoane juridice:

societati de asigurare, de asigurare-reasigurare si de reasigurare

brokeri de asigurare si/sau reasigurare

Societatile comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare, precum si societatile de

intermediere in asigurari, au obligatia sa intocmeasca, sa organizeze si sa conduca

contabilitatea proprie la sediile declarate de pe teritoriul Romaniei.6

6 Legea Contabilitatii nr. 82/1991, republicata (M.O. nr. 454/18.06.2008)12

Aceste societati trebuie sa asigure:

inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea

informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de

trezorerie;

efectuarea inventarierii generale a elementelor de active si pasive;

intocmirea situatiilor financiare.

Reglementarile contabile pentru entitatile de asigurare-reasigurare se elaboreaza de

catre Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA) si se aproba de Ministerul Economiei si

Finantelor.

Ordinul nr. 3129/2005 reglementeaza evidenta contabila atat pentru brokeri, cat si

pentru societatile de asigurare.

Principalele tipuri de asigurari ce se desfasoara in tara noastra sunt:

asigurari de sanatate;

asigurari de accidente;

asigurari pentru mijloace de transport;

asigurari de bunuri;

asigurari de incendii si calamitati;

asigurari de raspundere civila generala;

asigurari de credite;

asigurari de garantii;

asigurari de pierderi financiare.

Contabilitatea se tine in limba romana si in moneda nationala. Contabilitatea

operatiunilor efectuate in valuta se tine atat in moneda nationala, cat si in valuta, potrivit

reglementarilor elaborate in acest sens. Cursul utilizat pentru conversia in moneda nationala a

situatiilor financiare anuale intocmite intr-o alta moneda este cursul de schimb valutar

comunicat de BNR, valabil la data bilantului. Acest curs se prezinta in notele explicative.

Societatile au obligatia de a conduce contabilitatea in partida dubla si de a intocmi

situatii financiare anuale.

2.1. Inregistrarea principalelor tranzactii in contabilitatea asigurarilor,

reasigurarilor si intermediarilor in asigurari

13

Evolutia pietei asigurarilor este puternic influentata de schimbarile produse in plan

legislativ. Astfel, in vederea armonizarii legislatiei specifice asigurarilor cu prevederile

directivelor europene si implementarea acestora, CSA a adoptat prevederile directivelor

privind conturile anuale si conturile consolidate in vederea facilizarii tranzitiei la IFRS, prin

Ordinul nr. 3129 din 21.12.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu

directivele europene specifice domeniului asigurarilor, publicat in Monitorul Oficial nr. 1187

din 29 decembrie 2005. Acest ordin a fost completat ulterior cu Ordinul nr. 7/2007 privind

modificarea si completarea Ordinului presedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor

nr. 3129/2005.

Contabilitatea veniturilor si a cheltuielilor din operatiuni de asigurari

In categoria veniturilor se include atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in

nume propriu din activitati curente, cat si castigurile din orice alte surse. Sumele colectate de

entitati in numele unor terte parti, inclusiv in cazul contractelor de mandat sau comision, nu

reprezinta venit din activitatea curenta. In aceasta situatie, veniturile din activitatea curenta

sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Veniturile din exploatare ale asigurarilor cuprind:

− venituri din prime brute subscrise;

− venituri din comisioane de reasigurare, precum si alte venituri din servicii prestate;

− venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii;

− venituri din productia de imobilizari, reprezentand costul lucrarilor si cheltuielilor

efectuate de societate pentru ea insasi, care se inregistreaza ca active imobilizate

corporale si necorporale;

− venituri din subventii de exploatare reprezentand finantari de care beneficiaza

societatea, acordate de stat sau de alte societati;

− alte venituri din exploatare, cuprinzand veniturile din recuperari aferente asigurarilor

generale, venituri din creante reactivate si alte venituri din exploatare.

Veniturile financiare ale asigurarilor cuprind:

− venituri din titluri de participare;

− venituri din creante imobilizate;

− venituri din plasamente cedate;

14

− venituri din diferente de curs valutar;

− venituri din dobanzi;

− venituri din sconturi obtinute si alte venituri similare.

Veniturile extraordinare ale activitatii de asigurare reprezinta acele venituri din

evenimente sau tranzactii care sunt clar diferite de activitatile curente si care, prin urmare, nu

se asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat.

Cheltuielile asiguratorului reprezinta sumele sau valorile platite sau de platit pentru:

− daune si prestatii;

− cheltuieli cu personalul;

− cheltuieli de achizitie privind contractele de asigurare;

− executarea unor obligatii legale sau contractuale;

− consumurile, lucrarile executate si serviciile prestate de care beneficiaza asiguratul;

− cheltuielile cu plasamentele si alte cheltuieli;

− cheltuieli privind comisioanele de reasigurare.

Potrivit prevederilor leagale, contabilitatea cheltuielilor se tine distinct atat pentru

activitatea de asigurari de viata, cat si pentru activitatea de asigurari generale, pe feluri de

cheltuieli, dupa natura lor.

Cheltuielile de exploatare ale asigurarilor, dupa natura lor, cuprind:

− cheltuieli privind daune si prestatii;

− cheltuieli de achizitie (cheltuieli de deschidere a dosarelor, etc.);

− cheltuieli de administrare a contractelor;

− cheltuieli de gestionare a daunelor;

− cheltuieli privind rezervele tehnice;

− cheltuieli cu personalul (salarii si alte drepturi de personal, asigurarile si protectia

sociala, contributia unitatii la asigurarile sociale si pentru ajutorul de sonaj, cheltuieli

cu pregatirea si perfectionarea profesionala, etc.);

− cheltuieli privind comisioanele de reasigurare;

− cheltuieli privind consumul de materiale consumabile, combustibil, piese de schimb,

materiale de natura obiectelor de inventar;

− cheltuieli cu lucrari si sevicii executate de terti (colaboratori, comisioane, cheltuieli de

protocol, reclama si publicitate, transport de bunuri si personal, deplasari, detasari,

posta si taxe de telecomunicatii, servicii bancare, etc.);15

− pierderi din creante, cheltuieli privind despagubiri, amenzi, penalitati, donatii si

subventii acordate.

Cheltuelile financiare (cu palsamentele), cuprind:

− pierderi din creante legate de prticipatii;

− cheltuieli privind plsamentele cedate;

− cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor;

− cheltuieli din diferente de curs valutar;

− cheltuieli privind dobanzile;

− cheltuieli privind sconturile acordate;

− alte cheltuieli similare.

Cheltuielile extraordinare reprezinta acele cheltuieli care nu sunt legate de

activitatea curenta a societatii (cheltuieli cu calamitati si alte evenimente extraordinare).

La sfarsitul perioadei de raportare, cheltuielile si veniturile inregistrate, se transmit pe

baza de decont fiecarui asociat, in vederea inregistrarii acestora in contabilitatea proprie.

In contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la inceputul exercitiului

financiar. Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din

rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la inceputul anului. Pentru situatiile

in care au fost efectuate inregistrari in creditul conturilor de cheltuieli sau in debitul conturilor

de venituri (operatiunile contabile privind reasigurarea, anularea primelor de asigurare,

diminuarea rezervelor tehnice) datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri si

cheltuieli, inainte de a fi transferate asupra contului 121 „Profit si pierdere” cumulate de la

inceputul exercitiului financiar.

Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la inchiderea acestuia si

reprezinta soldul final al contului de profit si pierdere.

Repartizarea profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea

situatiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectueaza in conformitate cu

prevederile legale in vigoare.

Sumele reprezentand rezerve constituite din profitul exercitiului financiar curent, in

baza unor prevederi legale, se inregistreaza utilizand contul 129 „Repartizarea profitului”.

Profitul ramas dupa aceasta repartizare se preia in contul 117 „Rezultatul reportat”, de unde

urmeaza a fi repartizat pe celelalte destinatii legale. Pierderea contabila reportata se acopera

din profitul exercitiului financiar si cel reportat, din rezerve si capital social, potrivit hotararii

adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

16

2.2. Aspecte specifice bilanţului şi contului de profit şi pierdere

Prevederile referitoare la elementele de bilanţ aplicabile asigurătorilor constau în

prezenţa în activ a unor posturi precum:

- Obligatiuni si alte titluri cu venit fix (Post B III 2): acest post cuprinde obligaţiunile

si alte titluri cu venit fix negociabile emise de catre instituttile de credit, de alte societati sau

de organisme publice.

- Parti în fonduri comune de investitii (post B III 3): acest post cuprinde partile

detinute de asiguratori în plasamentele comune constituite de mai multe societati sau fonduri

de pensii, a caror administrare a fost încredintata uneia dintre aceste societati sau fonduri de

pensii.

- Împrumuturi ipotecare si alte împrumuturi (post B III 4 si 5): împrumuturile

garantate prin ipoteci trebuie evidentiate ca atare chiar si atunci când sunt garantate si prin

contracte de asigurare.

- Depozite la institutiile de credit (post BIII 6): acest post cuprinde sumele care nu pot

fi retrase decât dupa un anumit termen. Sumele depuse fara restrictie în privinta retragerii

trebuie sa figureze la postul F II chiar daca ele sunt purtatoare de dobânzi.

În ceea ce priveşte pasivul, diferenţiat faţă de pasivul agenţilor economici apare postul

“ Rezerve tehnice”:

- Rezerva de prime ( post CI1 si CII 2): acest post cuprinde suma reprezentând

fractiunea din primele brute subscrise care trebuie alocate exercitiului financiar urmator sau

exercitiilor ulterioare

- Alte rezerve tehnice ( post C I 4, post C II 5): acest post cuprinde printre altele

rezerva pentru riscuri neexpirate si rezerva de catastrofa.

- Rezerva de daune (post C I 3 si C II 4): rezerva de daune corespunde costului total

estimat a fi suportat de asigurator pentru lichidarea tuturor daunelor survenite pâna la sfârsitul

exercitiului financiar.

În ceea ce priveşte Contul de profit şi pierdere, la asigurători acesta este format din:

- Contul tehnic al asigurarii generale

- Contul tehnic al asigurarii de viata

17

- Contul netehnic

2.3 Principii contabile

Elementele prezentate în situatiile financiare anuale se evalueaza în conformitate cu

principiile contabile generale prevazute în prezenta sectiune, conform contabilitatii de

angajament. Astfel, efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când

tranzactiile si evenimentele se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este

încasat sau platit) si sunt înregistrate în contabilitate si raportate în situatiile financiare ale

perioadelor aferente.

Astfel, şi asigurătorii şi agenţii economici respectă aceleaşi principii contabile, respectiv:

principiul continuităţii activităţii, principiul permanenţei metodelor, principiul prudenţei,

principiul independenţei exerciţiului, principiul evaluării separate a elementelor de active şi

de datorii, principiul intangibilităţii, principiul necompensării, principiul prevalenţei

economicului asupra juridicului, principiul pragului de semnificaţie.

2.4 Auditarea situaţiilor financiare anuale

Situatiile financiare anuale ale asiguratorilor şi ale brokerilor de asigurare se auditeaza

de auditori financiari, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Auditorii financiari îsi exprima, de asemenea, o opinie referitoare la gradul de conformitate a

raportului administratorilor cu situatiile financiare anuale pentru acelasi exercitiu financiar.

Raportul auditorilor financiari cuprinde cel putin urmatoarele:

a) identificarea situatiilor financiare anuale care fac obiectul auditului financiar, împreuna

cu cadrul de raportare financiara care a fost aplicat la întocmirea acestora;

b) o descriere a ariei auditului financiar, care identifica cel putin standardele de audit

conform carora a fost efectuat auditul;

c) o opinie de audit care exprima în mod clar opinia auditorilor financiari potrivit careia

situatiile financiare anuale ofera o imagine fidela conform cadrului relevant de raportare

financiara si, dupa caz, daca situatiile financiare anuale respecta cerintele legale; opinia

de audit este fara rezerve, cu rezerve, o opinie contrara sau, daca auditorii financiari nu au

fost în masura sa exprime o opinie de audit, imposibilitatea exprimarii unei opinii;

18

d) o referire la aspectele asupra carora auditorii financiari atrag atentia, printr-un paragraf

distinct, fara ca opinia de audit sa fie cu rezerve;

e) o opinie privind gradul de conformitate a raportului administratorului cu situatiile

financiare anuale pentru acelasi exerciti financiar. .

La final, raportul de audit se semneaza de catre auditorii financiari persoane fizice, în

numele acestora sau al auditorilor persoana juridica, dupa caz, si se dateaza.

2.5 Aspecte privind situaţiile financiare consolidate

O entitate trebuie sa întocmeasca situatii financiare consolidate si un raport

consolidat al administratorilor daca aceasta entitate, denumita societate-mama,

se afla fata de o societate, denumita filiala, în una dintre urmatoarele

situatii:

a) detine direct si/sau indirect majoritatea drepturilor de vot ale actionarilor sau

asociatilor într-o alta entitate, denumita in continuare filiala;

b) are dreptul sa numeasca sau sa revoce majoritatea membrilor organelor de

administratie, conducere si de supraveghere ale unei filiale si este în acelasi timp actionar

sau asociat al acelei filiale;

c) are dreptul de a exercita o influenta dominanta asupra unei filiale la care este actionar

sau asociat,

d) este actionar sau asociat al unei entitati si majoritatea membrilor organelor de

administratie, conducere si de supraveghere ale entitatii în cauza (filiala) care au

îndeplinit aceste functii în cursul exercitiului financiar, în cursul exercitiului financiar

precedent si pâna în momentul întocmirii situatiilor financiare consolidate, au fost numiti

doar ca rezultat al exercitarii drepturilor lor de vot;

e) este actionar sau asociat al unei filiale si controleaza singur, în baza unui acord încheiat

cu ceilalti actionari sau asociati, majoritatea drepturilor de vot în acea filiala

f) societatea – mama detine puterea de a exercita sau exercita efectiv, o influenta

dominanta sau control asupra unei filiale;

g) societatea – mama si filiala sunt conduse pe o baza unificata de catre societatea –mama.

O societate-mama (broker de asigurare si/sau reasigurare) este scutită de la

întocmirea situatiilor financiare consolidate, dacă la data bilantului său, societăţile care

19

urmează să fie consolidate nu depăşesc împreună, pe baza celor mai recente situatii financiare

anuale ale acestora, limitele a două dintre următoarele trei criterii:

- total active 17.520.000 euro

- cifra de afaceri netă: 35.040.000 euro

- număr mediu de salariati în cursul exercitiului financiar: 250.

20