7/29/2019 __Aspecte Legate Fracturile Masivului Trohanterian

1/3

Mecanismul de producere: La persoanele tinere, cel mai des intalnit mecanism de producere este un

traumatism puternic cum ar fii accidente auto-moto sau precipitari de la inaltime. La persoanele in varsta o

precipitare de la acelasi nivel este de ajuns pentru a produce o fractura. S-au descoperit 4 factori ce

contribuie la aceste fracturi: 1. directia cazaturii trebuie sa fie centrata pe sau langa marele trohanter; 2.

reflexele de protectie nu sunt la fel de prezente ca la alte persoane; 3. Constitutia pacientului nu prezinta

tesuturi moi care sa absoarba din socul traumatismului (musculatura, tesut adipos); 4. tesut osos de duritatescazuta.

Semne si simptome: gradul de deformare a soldului in urma traumatismului se coreleaza cu gradul de

deplasare al fracturii; piciorul se afla de obicei in rotatie externa usoara flexie si abductie. Echimoza poate fi

prezenta. Membrul inferior este dureros la palpare si mobilizare pasiva.

Diagnostic: se pune in baza examenului radiologic. Incidentele standard sunt anteroposterior de bazin

pentru compararea cu partea contralaterala, o radiografie de sold anteroposterior (in rotatie interna 10-

15grade pentru corectarea anteversiei colului femural) si o radiografie laterala a soldului.

Clasificarea: Evans a clasificat fracturile intertrohanteriene in stabile si instabile, in functie de gradul de

cominutie al corticalei posteromediale. De asemeni fractura oblica inversata se incadreaza la fracturileinstabile din cauza tendintei de deplsare a diafizei femurale inspre medial.

Tratament:

Nonoperativ: Inainte de introducerea fixarii interne fracturile erau tratate prin repaus la pat cu membrul

inferior fracturat in tractiune, urmat de o lunga perioada de recuperare. Acest tratament era urmat de multe

complicatii precum escare, infectii urinare, pneumonie si complicatii trombembolice. De asemeni fractura se

vindeca cu scurtarea membrului si deformarea in varus a acestuia. O alta cale de tratament consta in

mobilizarea precoce a pacientului in limitele durerii, pacientul fiind mobilizat din pat intr-un scaun. Si in acest

caz mersul cu sprijin pe piciorul fracturat este intarziat. Cea din urma este metoda de tratament agreata in

7/29/2019 __Aspecte Legate Fracturile Masivului Trohanterian

2/3

prezent de majoritatea medicilor in cazul in care pacientul prezinta contraindicatii pentru interventia

chirurgicala.

Chirurgical: cel mai comun tip de implant este surubul-placa (DHS Dynamic Hip Screw). Acesta consta intr-

un surub de col cu filet mare la exterior, care este introdus in centrul colului si capului femural. Peste acest

surub se telescopeaza placa pana aceasta ajunge la suprafata diafizei femurale, unde este fixata cu

suruburi. Unghiul dintre surub si placa este variabil de la 130o

pana la 150o

in functie de variatiile anatomice.A doua varianta de implat este tija centromedulara. In majoritatea cazurilor aceasta este considerata o

varianta mai buna decat DHS, prezentand cateva avantaje: localizarea intramedulara ofera un transfer mai

bun al fortelor de incarcare pe membrul respectiv, compactare controlata prin surubul glisant, scurtarea si

deformarea membrului sunt mult mai bine controlate, timp operator mai scurt, abord mai putin invaziv decat

in cazul DHS. Cele mai folosite implanturi sunt tijele Gamma, cea mai noua versiune fiind Gamma 3.

7/29/2019 __Aspecte Legate Fracturile Masivului Trohanterian

3/3

O variatie a fracturilor pertrohanteriene o reprezinta fracturile bazicervicale. In acest caz traiectul de fractura

este mai proximal decat in fracturile intrtrohanteriene, la limita intre colul femural si regiunea trohanteriana.

Metoda de fixare de electie pentru astfel de fracturi este surubul-placa, singura diferenta fiind folosirea a

doua suruburi de col in loc de unu, pentru a evita fenomenul de rotatie a segmentului proximal.

Se recomandam ca tratament de electie interventia chirurgicala: reducere si osteosinteza cu tija

GAMMA,DHS,DCS, implantul ales de catre medic fiind in corelatie cu particularitatea cazului.

Postoperator: pacientii operati pentru fracturi pertrohanteriene trebuie mobilizati cat mai repede

posibil (a 2-a, a 3-a zi postoperator). Din programul de recuperare: contractii izometrice ale cvadricepsului

( muscle setings ), flexia gambei pe copsa, ( in primele 2-3 zile), mersul cu sprijin partial, iar in unele cazuri

pacientul poate fi lasat sa calce imediat dupa operatie ( osteosinteza stabila pe fracturi fara deplasare ). Deasemeni s-a demonstrat ca miscarile active in pat, miscarea activa a gleznei s-au a gambei, cat si folosirea

urinarului genereaza forte la nivelul soldului egale cu cele ce apar la incarcarea normala. Incarcare normala

pe membrul operat depinde si de tipul fracturii, nivelul de cominutie, si calitatea masei osoase a pacientului.

As mai adauga faptul ca trebuie acordata o atentie mare recuperarii propioceptiei.