ASOCIAŢIA ZIARIŞTILOR DIN PRESA RURALĂ BĂNĂŢEANĂ

COLINDDeschideţi porţile inimilor voastre,Lăsaţi să intre-n ele doar iubirea,Primiţi-ne cu florile din glastre,Căci noi v-aducem astăzi fericirea.

Primiţi colindători cu suflete curateSă vă aducă vestea minunată,Şi să vă umple inimile toate,De bucurie ce ne este dată.

Căci din bătrâni se ştie că MariaÎn peregrinarea ei spre libertate,A dat viaţă pruncului MesiaSă ne elibereze de păcate.

Deschideţi sufletele voi muritorii,Să dăm prinosul de iubire:Spre cel ce-a dat din vechi istoriiO cale nouă pentru fericire.

Bradu Vasile

Tuturor cititorilor şi colaboratorilor noştri vă dorim sănătate, veselie şi sărbătorile de iarnă şi bucuria de a fi alături de cei dragi. Vă invităm şi la anul să fiţi alături de noi, de revista FAMILIA care înplineşte 100 de ani.

CRISTOS S-A NĂSCUT!Redacţia revistei „Familia”

AMINTIRE DE CRĂCIUN

Sfântul Moş Crăciun s-a apropiat,Şi noi bine l-am aşteptat.Că aşa Dumnezeu a făcut,Să zicem: „Cristos s-a născut”,Pentru Crăciun toţi se pregătesc să aibe,Să dea la ţigani când cântă Zorile D-albe.Parcă văd şi ţin minte,Cum de frumos era înainte.Pe la ferestre cântau muzicanţii ţigani,Şi făloşi adunau bani.Auzeai doine şi cântece de jale,Şi strigau în gura mare:Să trăiască familia cu gazda-l mare!Şi atunci mai căpătau de mâncare,Încă şi câte un pahar de vin,Ca să ne mai înveselim,Tot ce a fost în trecut s-a spulberat,Şi obiceiurile s-au uitat.Mai ales hora şi jocul din sat,E trist şi de neuitat.Toate au trecut şi multă lume din sat,Prin ţări străine au plecat.Satul a rămas părăsit,Şi de aceia obiceiurile au pierit.Doamne învârteşte roata înc-odată,Să mai fie cum a fost odată.Lumea să aibe veselie,Nu ură şi duşmănie.

Viorica Avramescu Mezadin Philadelphia, S.U.A.

La Giarmata VII – Uberland în încinta şcolii generale din imediata apropiere a Timişoarei pe data de 10 octombrie 2009 a avut loc întâlnirea ziariştilor din presa rurală din Banatul istoric. A fost o şedinţă de discutare a statutului încă un pas de constituire ale asociaţiei amintite.

Menţionăm că la 10 aprilie 2008 la Muzeul Satului Bănăţean din Timişoa-ra a avut loc prima întâlnire propusă de muzeograful şi scriitorul Ioan Traia care de fapt a şi venit cu ideea înfiin-ţării Asociaţiei ziariştilor din presa ru-rală bănăţeană. S-a propus statutul iar pe viitor să fie şi mai mulţi ade renţi, cu gândul ca să cuprindă şi presa rurală din Banatul istoric (Bana tul sârbesc). Anul acesta mai precis pe data de 19 iunie la Jimbolia, la Muzeul Presei Ro-mâneşti a avut loc de-a doua întâlnire a reprezentanţilor presei ru rale din Ba-natul istoric.

Iniţiativa acestei întâlniri a apar ţi-nut muzeografului Ioan Traia şi scrii-torului Vasile Todi, directorul Trustu-lui de Presă Magazin. S-au desprins pe parcursul dezbaterilor o serie de direc-ţii în care trebuie acţionat în viitorul apropiat cum ar fi:

- legalizarea juridică a Asociaţiei- extinderea prin primirea de noi

membri din Banatul istoric (Voivodina şi Ungaria de sud)

- găsirea unei locaţii pentru sediul Asociaţiei şi altele...

Actualmente la Giarmata Vii a avut loc cea de-a treia întâlnire a ziariştilor din presa rurală bănăţeană. Tot la ini-ţiativa inimosului şi neobositului Ioan Traia s-a convocat şedinţa de discu tare

ASOCIAŢIA ZIARIŞTILOR DIN PRESA RURALĂ BĂNĂŢEANĂ

Ziarişti, redactori şi reprezentanţii redacţiilor publicaţiilor din presa rurală din Banatul istoric în faţa Şcolii Generale din Giarmata Vii

la Giarmata Vii (sâmbătă 10 oct. a.c.). S-a făcut pentru această întâl nire un proiect de statut care conţine denumi-rea, forma juridică, sediul, durata, sco-pul, obiectivele, drepturi şi îndatoriri ale membrilor, patrimoniul asociaţiei, conducerea, administrarea, consiliul director, comi sia de cenzori, gestiune şi contabilitate şi altele...

Fiecărui participant din presa rurală bănăţeană i-a fost înmânat un statut.

Au fost prezenţi următorii redactori sau reprezentanţi ai publicaţiilor din Banatul istoric.

Din Banatul românesc: Vasile Todi (Trustul de Presă „Magazin”, edi tor a

20 de publicaţii locale din Banat); Ioan Traia şi Iosif Marius Circa

(„Vatra satului”, Ferendia); preot iconom stavrofor Vasile D.

Suciu („Vatră nouă”, Giarmata Vii);Proteasa Alexandru („Curierul din

Moşniţa Veche”, Moşniţa Veche);Blejuşcă Gheorghe („Foaia Săcăla-

zului”, Săcălaz); Ştefan Tomoiagă („Foaia Săcăla-

zului”, Săcălaz); Lăcrămioara Tomiuc („Vatra nouă”,

Giarmata Vii); preot Dr. Valentin Bugariu („Lumi-

nă lină”, Gătaia); Eusebiu-Alin Lazaroviciu (periodi-

cul „Beregsanu”, Beregsău Mare);Corduneanu Valerică (Muzeul pre-

sei din Jimbolia); Silvia (Muller) Harmătă („Jurnal de

Recaş”, Recaş); Marinel Bîrsan şi Bogdan Flavius

Tămaş („Medveşanul”, Urseni); Ion Murariu („Lumina satului”, Gi-

roc).Din Banatul sârbesc: Vasile Barbu

(„Tibiscus”, Uzdin şi „Floare de latini-tate” editată de CMNRS, Novi Sad);

Traian Trifu Căta („Familia”, Vla-dimirovaţ-Petrovasâla);

Octavian Suciu (Preşedintele Aso-ciaţiei „Banatica”, Panciova);

Lucian Suciu (SLA „Andrei Şa-guna”, Panciova);

Au fost invitaţi şi alţi reprezentanţi ai publicaţiilor precum Danciu Petni-ceanu din Mehadia, Traian Galetaru din Comloşu Mare...

Şedinţa de discutare a statutului a fost condusă de către Ioan Traia secre-tar general al Asociaţiei ziariştilor din presa rurală bănăţeană împreună cu pr. Vasile Suciu, primarul Vasile Cădaru Dorel din Giroc, Vasile Todi preşe-dintele Trustului de presă „Magazin”, Claudia Vlaicu directoarea şcolii din Giarmata Vii şi Sebastian Bălescu spe-cialist economist în do meniul de înfiin-ţare a asociaţilor şi fundaţiilor.

Cei prezenţi la şedinţă au propus şi au ales în Consiliul director 5 per-soane:- preşedinte Vasile Todi- primvicepreşedinte pr. Vasile Suciu- secretar general Ioan Traia

(continuare în pag. 2)

FONDATĂ ÎN 1910 PETROVASÂLA – VLADIMIROVAŢ (BANAT, SERBIA), ANUL XVI, OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2009 NR. 7-8 (92-93)

Revista “Familia” se difuzează în 20 ţări: Austria, Australia, Belgia, Canada, Cipru, Croaţia, Costa Rica, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, R. Moldova, Olanda, România, Serbia, Suedia, S.U.A., Ucraina, Ungaria, Venezuela.

YU ISSN 1450-5002

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2009 Nr. 7-8 (92-93)2 FAMILIA

Petroviceni de bună credinţă şi donatorii pentru repararea Sf. Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla

(anul 2009)1. Ghiţă Barbeş-Şciopu din Petrovasâla 50 euro2. Petrică David-Bălu din Petrovasâla 50 euro3. Tiberiu Musta din Petrovasâla 4000 dinari4. Lenuţa Penţa din Petrovasâla 4000 dinari5. Ghiţă Secheşan-Bojic din Australia 50 dolari australieni6. Ghiţă Bălan-Novac din Germania 6000 dinari7. Ionel Jifcu-Bobu din Petrovasâla 4000 dinari8. Cristian Zăria-Ciuroni din Petrovasâla 5000 dinari9. Horia Barbeş din Arizona, S.U.A. 100 USD10. Mircea Barbeş din Arizona, S.U.A. 100 USD11. Petrică Ghegea din Canada 50 CAN12. Beniamin Barbeş din S.U.A. 200 USD13. Ion Cherciu-Ciţu din Timişoara 100 euro14. Petrică Erina-Pecia din Petrovasâla 5000 dinari15. Maria şi Milan Balaci din Vârşeţ 100 euro16. Ticuţă Crăciun din Petrovasâla 5000 dinari17. Maria Penţa-Bucur din Petrovasâla 2000 dinari18. Mile Cotoraş-Păsulă din Petrovasâla 2000 dinari19. Aurelia Stachici din Petrovasâla 2000 dinari20. Lilia Nicolici din Petrovasâla 2000 dinari21. Traian Secheşan-Goagă din Petrovasâla 5000 dinariNotă: Ultimele donaţii au fost publicate în revista „Familia” în nr. 3-4 (88-89) din aprilie-iunie 2009.Lista donatorilor de mai sus a fost preluată de la epitropie şi caseria bisericii.

Printr-o conversaţie telefonică cu d-l Ioniţă Chişărău găsesc despre activitatea Domniei Sale dar şi despre comunitatea de români din Chicago. Revelionul se organizează în sala Sf. Maria de pe lângă biserică. Biletele se pun la vânzare chiar şi din luna septembrie. În jur de 360 de persoane ascultă muzică românească şi etno, muzică bănăţeană, apoi muzică din Oltenia sau Moldova.

Cu mulţi ani în urmă au fost în jur de 80% de bănăţeni dar acum tot mai mult vin români din România la aşteptarea revelionului şi alte manifestări. Seara lumea vine de la 7 şi rămâne până la 3 dimineaţa. De obicei se serveşte vin fiert şi răchie...

De 20 de ani d-l Ioniţă organizează revelioane pentru comunitatea românească din Chicago. Venind în S.U.A. prin anii ’60 a dus din Petrovasâla şi obişnuinţa de activitate de pe lângă Căminul Cultural din Petrovasâla împreună cu Simeon Condan şi Maxa. Conştiinţa naţională şi sentimentul de român i-a fost în suflet pentru a face ceva aici în Chicago pentru naţiunea românească.

La revelion, bănăţenii dansează hore bănăţene iar unii hore moldoveneşti. La 11.30 seara la revelion majoritatea merg în biserică, fac rugăciune şi la 11.45 se reîntorc la sală şi continuă veselia. Preotul este din Piatra Neamţ, România. În jur de 1500 de români din Chicago îl cunosc şi colaborează cu d-l Ioniţă.

În urmă cu câţiva ani de Sf. Crăciun a fost horă şi mulţi au venit la horă. Au avut şi orchestră. Acum la horă vin doar 50 de persoane. Evident că se mai pierde din cea ce a fost.

La şcoala duminicală vin 70 de copii, recită colinde în engleză şi româneşte. Sunt 4 învăţătoare care învaţă copii.

În anii ’30 a venit din Maramorac un bănăţean de-ai noştri care mai târziu a devenit preot (anul 1955) când a atras pe mulţi bănăţeni la biserică.

Pe atunci s-a făcut şi teatru şi anume piesa „Elixirul tinereţii” de Cehov.

De la corespondentul nostru Ioniţă Chişărău din Chicago

REVELIONUL LA SALA SF. MARIA DIN CHICAGO

Aşadar d-l Ioniţă Chişărău doreşte şi face şi pe alţii să înveţe organizarea manifestărilor amintite. La 7 februarie 2009 a fost şi Balul vânătorilor.

Traian Trifu Căta

BIBLIOTECA PERSONALĂ

Cartea a fost, este şi va fi mijloc de informare, cunoaştere şi de aprofundare a cunoştinţelor însuşite. De aceea, încă din timpuri îndepărtate i sa acordat acordat atenţia cuvenită, prin răspândirea şi păstrarea ei, pentru alte generaţii. Totodată, cartea este mărturie a limbii străbune, de aceea s-a iniţiat păstrarea şi oferirea ei celor ce nu aveau posibilitatea a o procura. Aşa s-au constituit primele biblioteci publice şi apoi şi cele personale sau familiale.

Biblioteca este deci o colecţie de cărţi păstrate într-un anumit loc, pentru a fi consultate, de câte ori este nevoie de către deţinători. Denumirea de „bibliotecă” este de origine latină şi franceză. O bibliotecă poate fi personală, familială sau publică, cu scop de a oferi solicitanţilor locali. De aceea, mai ales acum şi în deosebi la cei stabiliţi pe alte meleaguri, cartea românească trebuie preţuită, îndrăgită şi citită de toate generaţiile unei familii. Cartea din biblioteca personală se împrumută atât rudeniilor şi cunoscuţilor apropiaţi, cu condiţia ca după lecturare să fie restituită celui de la care a fost împrumutată.

O familie se compune din membrii de diferite vârste şi preocupări, dar fiecare trebuie să citească cărţi româneşti, să nu se uite limba străbună, păstrându-şi totodată util timpul liber. Invazia atâtor emisiuni televizate, de dimineaţă până noaptea târziu, au rol distractiv şi uneori mai puţin educativ, de aceea cartea este mereu preferată, mai ales de persoanele serioase.

Cine îndrăgeşte şi utilizează învăţăturile cărţilor, are numai de câştigat cultural şi naţional. Biblioteca personală nu este doar un bun material, ci o sursă de lumină, de cunoştinţe, împrospătate sau noi, dar întotdeauna utile.

Aşteptăm la redacţie opinii cu privire la această temă, cât şi numărul cărţilor ce le posedă.

Prof. Aurel Păuncu

- membru Traian Trifu Căta- trezorier Marinel BârsanTot reprezentanţii presei rurale au ales şi o comisie de censori şi anume:1. Sebastian Bălescu – preşedinte2. Claudia Vlaicu

Pr. Vasile Suciu, primarul Vasile Cădaru Dorel din Ghiroda, Vasile Todi, Ioan Traia, Claudia Vlaicu şi Sebastian Bălescu (au prezidat şedinţa)

Ziariştii din Banat la şedinţă

Eusebiu-Alin Lazaroviciu cu harta Banatului istoric, pr. Vasile Suciu, primar Vasile Cădaru, Vasile Todi, la şedinţă

Octavian Suciu, Vasile Barbu şi Traian Căta la şedinţa de discutare a statutului Asociaţiei ziariştilor (în incinta Şcolii Generale din Giarmata Vii)

(continuare din pag. 1)

3. Ştefan Tomoiagăprecum şi 15 membri fondatori prezenţi la această şedinţă.Asociaţia ziariştilor din presa rurală bănăţeană se constituie ca persoană ju-

ridică română, ca asociaţie nonguvernamentală culturală, non-profit, fără co-loratură politică. Asociaţia îşi reţine dreptul de a întreţine relaţii de colaborare sau de afiliere cu organizaţii, asociaţii, fundaţii, federaţii din ţară sau străinătate (Banatul întreg).

Asociaţia are drept scop primordial creearea şi consolidarea Cadrului general necesar promovării şi susţinerii presei săteşti din Banat.

Tot din numeroasele articole din statut găsim:- Asociaţia este accesibilă tuturor redactorilor publicaţiilor săteşti care îşi

manifestă dorinţa de a deveni membru al asociaţiei.- Promovarea culturii şi a valorilor culturale rurale bănăţene, identificarea,

iniţierea, proiectarea, susţinerea şi derularea unor proiecte şi programe cu impact social şi cultural care să contribuie la afirmarea valorilor culturale şi tradiţiilor populare din lumea satului bănăţean.

- Organizarea de evenimente (expoziţii) cu tematică rurală, cercetări privind presa scrisă din mediul rural, întâlniri anuale cu invitaţi de marcă din mass-me-dia.

- Editarea unei publicaţii periodice şi a unui almanah anual al asociaţiei.- Constituirea la sediul asociaţiei, a unei arhive a publicaţiilor locale care au

aderat la asociaţiei.- Desfăşurarea de activităţi editoriale şi publicitare, tehnoredactare, editare,

tipărire, aplicaţii, multimedia, filme cu caracter ştiinţific, cultural documetar, artistic, informaţional şi publicitar.

- Dezvoltarea de programe de cercetare în regim de parteneriat cu instituţiile publice şi multe alte obiective pe care le vom face cunoscute cititorilor în revista „Familia” şi în presa rurală bănăţeană.

Traian Trifu Cătaredactor revista „Familia”

ASOCIAŢIA ZIARIŞTILOR DIN PRESA RURALĂ BĂNĂŢEANĂ

OCTOMBRIE - DECEMBRIE 2009 Nr. 7-8 (92-93) 3FAMILIA

200 de ani de la întemeierea Şcolii din Petrovasâla (1 mai 1809 – 1 mai 2009)

ŞCOALA ELEMENTARĂ „ÎNTÂI MAI” DIN VLADIMIROVAŢ (PETROVASÂLA)

ACTIVITĂŢI ŞCOLARE IMPORTANTERedăm doar câteva din activităţile

şcolare care s-au derulat în ultimele decenii ale secolului XX-lea:

- Învăţătorul Mihai Avramescu înfiinţează corul mixt în care sunt şi numeroşi elevi. Alături de Mihai Avramescu îl găsim pe entuziastul înv. Trifu Barbu (anul 1942)

- În anul 1963 a fost înfiinţată filiala S.L.R. la Petrovasâla condusă de propunătorul Tiberiu Măran

- În anul şcolar 1954/55 la 21.11.1954 s-a înfiin ţat Societatea de lectură a elevilor de pe lângă Şcoala

Colectivul şcolar (anul şcolar 1968/69) (20 iunie 1969)Spre dreapta, rândul de sus: Lia Cârjâu (educatoare, înv.), Elena Topală (servitoare), Lenuţa Săvulescu (servitoare în bucătărie), Reghina Măran (înv. educatoare), Liena Nicodin (bucătăreasă), Jelisaveta Bokun (înv), Silvia Ţăran (limba franceză), Elena Dămian (înv.), Nicolae Vârzoc – director, Lucia Davidovici (înv.), Steluţa Condan (înv.), Ana Ardelean

(istorie), Cornel Ardelean (geografie), Selimir Živanović (educaţie plastică), Lazar Vukelić (servitor)Rândul II: Alexa Mohan (limba franceză, înv.), Doina Vârzoc (înv.), Tiberiu Măran (limba română, limba sârbă,

propunător), Borislava Murgu (prop. biologie-chimie), Alexandru Murgu (prop. biologie-chimie), Dušanka Glumac (înv.), Gorica Momirov (prop. matematică-fizică), Cuzman (Ristić) Maria (înv.), Persida Vuletić (prop. ed. fizică),

Zvezdana Babović (secretară), Nada Milošević (prop. limba franceză), Dragica Popin (înv.), Dušanka (limba franceză) n.n., Traian Ţuţu-Victor (înv.), Stevan Bokun (înv.), Stevan Glumac (prop. limba sârbă), Nicolae Topală (servitor)

Tinerii elevi studenţi intelectuali din Petrovasâla (anul 1930)Spre dreapta: Voja Vojnović cu fratele ing. Trifu Zăria, Petrică Zăria,

Trifu Barbu (Titu)(Fotografia păstrată de către soţia Aurelia şi fiica Elena a înv. Trigu Barbu-Titu)

CADRELE DIDACTICE (ANUL ŞCOLAR 1966/67)

1. Nicolae Vârzoc, învăţător – director (21 ani de serviciu)2. Silvia Ţăran, profesor de literatură mondială (1 an de serviciu)3. Alexandru Murgu, propunător de biologie şi chimie (11 ani de serviciu)4. Borislava Murgu, propunător de biologie şi chimie (11 ani de serviciu)5. Ardelean Cornel, propunător de geografie şi istorie (12 ani de serviciu)


Anul şcolar 1958/59 (generaţia 1944)Sus spre dreapta: Nicolae Bucur, Petru Demenescu (Glogonianţu),

Nicolae Jifcu (Micu lu Cârjâu), Petru Nicoliţa (Cruciu), Nicolae Chişărău, Pavel Crăciun-Glăvan

Rândul II: Gheorghe Crăciun-Bogatu, Gheorghe Bălu, Persuica Jifcu-Bobocu, Ana Barbu (Robu), Maria Nicoliţa, Ana Nicodin, Elena Barbu (Băcală)

Jos: Viorica Avramescu-Vilimir, Silveria Căta, Sofia Susa-Bogatu, propunător Alexandru Murgu – diriginte, Viorica Secheşan-Opcianu, Elena Neagu

(lipsesc Chia Barbeş şi Persa Barbu)

cu 8 ani din Vladimirovaţ, adică Cercul literar „Mihai Eminescu” care a funcţionat până-n anii ’80, aproape 3 decenii. Menirea acestei societăţi a fost să îmbogăţească vocabularul, să lărgească cunoştinţele atât în scris cât şi oral.

- Pe data de 24 octombrie 1958 la propunerea învăţătorilor şi pro-punătorilor precum şi a elevilor s-a format cooperativa copiilor „Frăţie şi unitate”.

Cooperativa are în proprietate suprafaţă de pământ de 2 lanţă şi 300 stânjeni care colaborează cu coope-rativa agricolă din localitate. Ziua înfiinţării cooperativei va rămâne totodată şi Sfântul şcolii. Ziua şcolii se

va sărbători în fiecare an. În plan este prevăzut ca în perioada ce urmează să se ridice plan taţie de pomi fructiferi, vie şi să se determine par cele pentru plante agricole şi plante expe ri mentale. (13)

- Este de menţionat activitatea secţiei de dramă care a obţinut succese la Zilele de teatru ale românilor din Voivodina pentru copii, orchestra şcolii condusă de prof. Petru Bălteanu, corul şcolii, echipele sportive conduse de înv. Alexandru Popin. Elevii conduşi de învăţătorii şi profesorii lor par ticipă

la întrecerile comunale, zonale şi chiar republicane din diferite obiecte.

- Elevii şcolii sunt prezenţi la numeroase mani fes tări culturale din ţară dar şi din România. Parti cipă la Festivalul de Folclor şi Muzică Românească al copiilor din Voivodina, organizat şi la Petrovasâla la 15 iunie 1997.

- Începând cu anul 1993 unii elevi sub conducerea lui Traian Trifu Căta participă la tabere internaţionale din România astfel au avut posibi litatea să cunoască cultura, istoria şi religia pe meleagurile României.

- În 28 aprilie 1995 membrii S.C. „Ginta Latină” din Iaşi, mânuitori de condei în frunte cu poeta Leonida Lari, scriitori din Chişinău şi România

împreună cu cadrele didactice şi elevii au prilejuit un matineu literar, moderator fiind Traian Căta.

- Grandioasă manifestare organi-zată la şcoală a avut loc pe data de 23 noiembrie 1996 şi anume Simpo zionul internaţional „Banatul iugoslav trecut istoric şi cultural” la care au participat şi unele cadre didactice, prezenţi fiind şi elevi.

- 18 mai 2007. Şcoala „1 Mai” din Vladimirovaţ în colaborare cu Secretariatul Provincial pentru Direcţii Reglementări şi Minorităţi Naţionale

au realizat proiectul „ZIUA ETNO” în cadrul marelui proiect Afirmaţia multiculturalităţii în Voivodina. Printre minorităţile din Voivodina cea mai reuşită Zi Etno a fost tocmai realizată de către elevii de la despărţământul cu limba sârbă, coordonator fiind Traian Trifu Căta împreună cu colegii profesori. Ziua Etno realizată la şcoala din Vladimirovaţ va fi un model tuturor şcolilor româneşti din Voivodina.(14)

- 14-16 august 2007. În incinta şcol i i a avut loc Simpozionul internaţional „Elemntele comune în obiceiurile şi tradiţiile din Banat”. Acest simpozion din cadrul Proiectului transfrontalier „Redescope rirea ele-mentelor comune în tradiţiile şi obiceiurile din Banat” a fost realizat de cele 37 cadre didactice din Reşiţa împreună cu cadrele didactice şi elevii din Vladimirovaţ.

- 21-22 august 2009. Cu ocazia a 200 de ani de la întemeierea localităţii Petrovasâla redacţia Familia în colaborare cu Bis. Ort. Rom. şi Şcoala Elemen tară au organizat „Zilele revistei Familia”, „15 ani de prietenie” şi simpozionu internaţional „Vatră petro-vi ceană şi spiritualitate românească în spaţiul Bana tului”. Manifestare gran-dioasă şi istorică privind prezenţa petrovicenilor şi participanţilor din Petro vasâla, România, Europa, Canada şi S.U.A. precum şi numeroşi elevi şi cadre didactice din Petro vasâla. (15)

- Sunt prevăzute colaborări între şcoala „Întâi Mai” din Vladimirovaţ şi alte şcoli din România.

(va urma)Traian Trifu Căta

(13) Arhiva şcolii din Vladimirovaț(14) Ziua Etno, Traian Trifu Căta,

Familia, Vladimirovaţ-Petrovasâla, septem brie-decembrie 2007, nr. 7-8 (76-77), p. 1,2,3,4.

(15) Revista „Familia” Petrovasâla-Vladi-mi rovaţ, august-octombrie 2008, nr. 5-6 (82-83)


La ora de chimieAnul şcolar 1957/58 (generaţia de elevi născ. în anul 1944)

Experienţă la ora de chimieDiriginte: propunătorul Alexandru Murgu (Ciţu) şi elevul Pipi Barbeş

în băncile de pe lângă zid: Susa Sofia (Secina-Bogatu), Secheşan Viorica (Goagă), Avramescu Viorica (Vilimir), Căta Silveria (Vigăr), Pod Steluţa,

Penţa Ileana (Sabina), Nicoliţa Maria (Cruciu-Chişărău), Pod Doina (Erina), Jifcu Persuica (Bobocu), Barbu Ana (Robu), Jifcu Elena (Poriaz), Băcală

Elena (Barbu), Secheşan Sofia Goagă (Glogonianţu), Coteţ Elena (Ciurcan), Tabac Parascheva (Chia Barbeş), Roşu Vioara (Cincu), Nicodin Ana, Todor

Persa (Barbu), Neagu ElenaBăieţii: Belu Gheorghe, Bucur Nicolae (Jugrava), Crăciun Pavel (Glăvan),

Chişărău Nicolae (Lae), Demenescu Petru (Glogonianţu), Crăciun Gheorghe-Bogatu, Zestreian Petru (Mida), Muncian Ionel, Penţa Trifu (Vicicu)

Traian Trifu Căta, Dr. Aleksandra Vujić, directoarea Centrului Voivodinean pentru Drepturile Omului şi Daniel Muncian în Sala Mare a Adunării P.A. Voivodina

Spre stânga: Dr. Aleksandra Vujić, ambasador Constantin Yerocostopoulos şi prof. Mahulena Hofmannova

ELEVII ROMÂNI DIN PETROVASÂLA TOT MAI MULT ÎNCLINAŢI SPRE FARMACIECă elevii din Petrovasâla tot mai mult înscriu

şcoala medie de farmacie din Vârşeţ dovedeşte şi faptul că în clasele I-IV sunt 10 elevi din Petrovasâla. Expansiunea bolilor umane fac să crească şi producţia de medicamente iar numărul farmaciilor particulare este în permanentă creştere. Clienţii şi bolnavii din întreaga lume dau şi ultimul ban pentru medicamente. Aşadar producţia medicamentelor este în înflorire şi nu-i de mirare că părinţii își dau copii la şcoli de farmacie.

Majoritatea vor continua studiile la facultăţi de farmacii, de obicei la Timişoara ori în alte oraşe din România şi mai puţin la Belgrad sau Novi Sad dat fiindcă în România elevii nu susţin examene de admitere la facultăţi pe când examenele de admitere

Centrul Voivodinean pentru Drepturile Omului, directoarea Dr. Aleksandra Vujić şi Consiliul Europei, cu sprijinul Secretariatului Provincial pentru Administraţie, Reglementări şi Minorităţi Naţionale au organizat în Sala Mare a Adunării P.A. Voivodina o conferinţă internaţională „Aplicarea Convenţiilor pentru protecţia minorităţilor naţionale în Serbia”.

Conferinţa s-a desfăşurat între orele 9.00-18.00 în 4 etape şi anume:- Aplicarea convenţiilor pentru protecţia mino ri tă ţilor

naţionale privind limbile regionale sau mino rităţii în Serbia,

- Educaţia şi participarea minorităţilor în viaţa publică,

- Drepturile minorităţii naţionale la învăţământ în limba maternă şi participarea în viaţa publică,

- Recomandările minorităţilor naţionale în legătură cu aplicarea convenţiei cadru.

Scopul de baza al conferinţei îl constituie reveni-rea la îndeplinirea drepturilor reprezentanţilor mino-

Reprezentanţii Şcolii Elementare „Întâi Mai” din Petrovasâla la conferinţă ( 28 noiembrie 2009, Novi Sad)

APLICAREA CONVENŢIILOR PENTRU PROTECŢIA MINORITĂŢILOR NAŢIONALE ÎN SERBIA

rităţilor naţionale în Serbia şi prezentarea rezulta-telor monitoringului Convenţiei pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale. Aplicarea convenţiilor este supravegheată de Consiliul Europei (47 de miniştri ai afacerilor externe) care au înmânat recomandările generale statului.

La conferinţă au luat parte: reprezentanţii orga-nizaţiilor internaţionale Constantin Yerocostopoulos de la Cancelaria Consiliului Europei la Belgrad prof. Mahulena Hofmannova, reprezentantul Comitetului experţilor privind limbile regionale şi ale mino-rităţilor, reprezentanţi din partea ministerelor, secre-tariatelor provinciale:- Aniko M. Hajnrih, secretar de stat în Ministerul

pentru drepturile omului- dr. Slavko Gordić, din partea Ministerului de

Învăţământ al R.S.- dr. Zoltan Jegeš (Secretariatul Provincial pentru

Educaţie)- Lenka Erdelj (Institutul pedagogic din Novi Sad)

şi mulţi alţiiAu fost prezenţi şi reprezentanţii ambasadelor:

României, Slovaciei, Bulgariei, Croaţiei, Germaniei, Ucrainei..., instituţiilor de Stat, Consiliilor naţionale al: maghiarilor, slovacilor, românilor, rușilor, macedonenilor, germanilor, rromilor, bosniecilor,

bulgarilor, valahilor...N-au lipsit nici reprezentanţii Şcolilor Elementare

în care învăţământul se desfăşoară bilingv şi anume din: Bačka Topola, Mali Idjoš, Vladimirovaţ (Petro-vasâla), Kulpin, Kisać, Kucura, Djurdjevo, Kula...

Din partea Şcolii Elementare din Petrovasâla şi unica şcoală prezentă din Zona Banatului la conferinţă au fost ing. prof. Traian Trifu Căta şi prof. Daniel Muncian. (Au fost invitaţi şi repre zentanţii şcolilor din Uzdin şi din Alibunar însă n-au fost prezenţi la conferinţă).

Menţionăm că şcoala din Petrovasâla în 18 mai 2007 a organizat aşa numită „Ziua Etno” în colaborare cu Centrul Voivodinean pentru Drepturile Omului, aceasta fiind şi pilot program, prima şcoală din Banat care a organizat „Ziua Etno” (coordonator Traian Trifu Căta în colaborare cu colegii profesori Daniel Muncian şi alţii).

Tuturor participanţilor la conferinţă s-a adresat şi d-l Marcel Drăgan coordonatorul Consiliilor Naţionale Minorităţilor din Serbia.

Conferinţa s-a încheiat cu semnarea declaraţiei care cuprinde recomandările minorităţilor naţionale şi care vor fi înaintate organelor de stat, instituţiilor, organizaţiilor nonguvernamentale, organizaţiilor

internaţionale care se ocupă cu problematica amintită.

Participanţii conferinţei s-au bucurat şi de mass-media prezentă la această reuniune.

Traian Trifu Căta

(continuare din pag. 3)CADRELE DIDACTICE (ANUL ŞCOLAR 1966/67)

6. Tiberiu Măran, propunător, limba română şi limba sârbă (10 ani de serv.)7. Stevan Glumac, propunător, limba sârbă (12 ani de serviciu)8. Gorica Momirov, propunător, matematica şi fizica (8 ani de serviciu)9. Ana Ardelean, înv. şi absolventă la Şcoala pedagogică istorie şi geografie

(16 ani de serviciu)10. Maria Gherga, înv. (21 ani de serviciu)11. Aurel Mioc, înv. (11 ani de serviciu)12. Traian Tuţu, înv. (10 ani de serviciu)13. Alexandru Popin, înv. (12 ani de serviciu)14. Dragica Popin, înv. (8 ani serviciu)15. Lucia Davidovici, înv. (16 ani serviciu)16. Steluţa Condan, înv. (13 ani serviciu)17. Dušanka Glumac, înv. (12 ani serviciu)18. Elena Dămian, înv. (15 ani serviciu)19. Maria Ristić, înv. (18 ani serviciu)20. Maria Djaković, înv. (15 ani serviciu)21. Andjelka Vojnović, înv. (34 ani serviciu)22. Doina Vârzoc, înv. (21 ani serviciu)23. Desimirka Miok, înv, (10 ani serviciu)24. Alexa Mohan, înv. (23 ani serviciu)25. Stevan Bokun, înv. (14 ani serviciu)26. Jelisaveta Bokun, înv. (11 ani serviciu)27. Reghina Măran, înv. (6 ani serviciu)28. Milica Mitrović, educatoare (17 ani serviciu)(15)Noi veniţi propunători:1. Sofia Barbu, absolventă la Şcoala pedagogică (0 ani serviciu)2. Selimir Živadinović, propunător, educaţie plastică (11 ani serviciu), a venit

din BelgradTotal elevi: (I-IV) – 309; (V-VIII) – 334; la grădiniţa – 73.

(15) Arhiva Şcolii Elementare, Vladimirovaţ, Director, Nicolae Vârzoc.

în ţara noastră sunt grele iar numărul de studenţi este limitat.

În România elevii noştri mai obţin şi burse şi camere în cămine (gratis) şi repede se decid să studieze în Patria mamă.

După absolvirea facultăţilor unii din studenţi se decid să rămână şi trăiască în Timişoara. Unele studente se căsătoresc, la unii din studenţi părinţii le-a cumpărat apartamente în Timişoara şi au condiţii bune de viaţă având şi loc de muncă. Este de fapt un fenomen nou la noi românii din Banatul sârbesc privind acest val de studenţi tineri. Întotdeauna a existat un flux mare de tinere şi tineri din România care au venit şi s-au stabilit în Banatul sârbesc prin căsnicie. Aşadar în loc să „importăm” românce şi

români din România noi „exportăm” tineri din mica noastră populaţie românească din Banatul sârbesc. Intrarea României în U.E. şi destinul tinerilor sunt factori la care nu putem influenţa doar să constatăm şi consemnăm ce ne aduc vremurile de azi.

Iată şi elevii înscrişi la liceul farmaceutic din Vârşeţ:cl. I – Anrieta Davidovicicl. III – Andrea Secheşan, Stefania Secheşan, Georgeta Glanda, Alexandra Raškovićcl. IV – Debora Barbu, Sebastian Bălu, Sebastian Şciopu la Școala medie de chimie din Vârșețcl. II Micșa Daniela, Dorinel Ocolișan (laborant chimic)

Traian Trifu Căta


Elevii de altădată în faţa şcolii, spre dreapta: Parascheva Tabac, Chia Barbeş, Ileana Penţa (Sabina), Cornel Secheşan, Koviljka Bulić, Petru Mărgan, Dragica Rapajić, Nedeljka Drakulić, Elena Băcală, Silveria Căta, Marko

Ustić, înv. Elena Dămian, Sofia Susa (Bogatu), prof. Alexandru Pascu, Peruica Jifcu (Bobocu), Persa Barbu, Viorica Secheşan (Goagă), Milan Šepa, Elena Neagu, prof. Ivan Žebeljan, prof. Victor Traian Ţuţu, Bogdan Stojaković, Elena

Jifcu-Poriaz, Slobodan Grubišić, Ratko Petrović

Spre dreapta, cadrele didactice de altădată: prof. Alexandru Pascu, înv. Elena Dămian, prof. Victor Traian Ţuţu, prof. Ivan Žebeljan şi elevul de altădată

Slobodan Grubišić

Clipe de reculegere în memoria colegilor elevi şi cadrelor didactice care nu mai sunt în viaţă

Prof. Alexandru Pascu face apelul elevilor, prof. Ivan Žebeljan, înv. Elena Dămian şi eleva de altădată Persuica Jifcu-Bobocu vorbeşte despre realizările şi familia sa

Ratko Petrović, Elena Jifcu-Poriaz şi Sabina Penţa (întâlnirile celor care nu s-au văzut de mult au fost nostalgice)

Voi încerca să descriu cum au fost începuturile întâlnirii elevilor de altădată cu dascălii lor văzute de mine în care m-am implicat şi eu. Mă întâlnesc cu d-na Chia Barbeş care-mi

50 DE ANI DE LA TERMINAREA ŞCOLII DE OPT ANI DIN VLADIMIROVAŢ(generaţia născută în anul 1944)

spune că se planifică întâlnirea gene-raţiei lor (născuţi în anul 1944) 50 de ani de la terminarea Şcolii de opt ani din Petrovasâla (1959-2009) şi că sunt solicitat ca să fotografiez acest eve-niment precum să scriu şi în revista „Familia“. La telefon vorbesc cu d-na Sofica Crăciun (Bogatu) fostă elevă a generaţiei amintite şi care-mi solicită

să-i servesc adresele petrovicenilor adică colegilor lor din străinătate, având în vedere că ţin strânse legături cu emigranţii noştri. (Adresa Sabinei din Suedia, Vioricăi Avramescu-Meza

din Philadelphia, S.U.A....).De fapt idea organizării acestei

întâlniri a fost a d-nei Sofica Crăciun-Bogatu care i-a spus d-nei Viorica Ocolişan (Secheşan) iar apoi au transmis şi colegei lor Persa Barbu. Toate trei s-au întâlnit în casa colegei Chia Barbeş la o consfătuire privind organizarea întâlnirii generaţiei.

Se propune ca să se informeze şi colegii de la despărţământul cu predare în limba sârbă în acest sens Persa Barbu îl informează pe Slobodan Grubišić care la rândul său va informa

pe toţi colegii. Tot d-na Sofica m-a rugat să-i informez pe dascălii lor prof. Alexandru Pascu şi prof. Victor Ţuţu stabiliţi în Vârşeţ. Am vorbit cu domniile lor şi mult s-au bucurat iar eu mi-am asumat obligaţia că pe data de 18 oct. voi merge la Vârşeţ cu un taxiul pentru a-i aduce la amiază în data amintită la Şcoala „Întâi Mai“ unde va avea loc întâlnirea.

Propun d-lui Slobodan că ar fi bine să se filmeze acest eveniment şi-i propun ca acest lucru să-i încredinţăm d-lui Dragan Djurić din Ban. Karlovac dealtfel un colaborator al revistei noastre „Familia“. (Eu nu puteam să filmez dat fiindcă am fost preocupat cu fotografierea acestei întâlniri). Elevii de altădată români invită şi pe d-na înv. Elena Dămian iar Slobodan îl informează pe prof. Ivan Žebeljan din Dobriţa.

Primii am ajuns noi cu taxiul din Vârşeţ la 11.20, iar apoi Sabina şi după câteva minute şi prof. Ivan Žebeljan din Dobriţa. Servitoarea ne-a deschis uşa şcolii şi practic primii am şi intrat în şcoală. Cum s-a apropiat ora 12.00 au început să vină unul câte unul din elevii de altădată. Nici ziua rece de toamnă, nici frigul din şcoală n-a influenţat la călduroasele întâlniri, îmbrăţişări cordiale şi privirile din ochii lor în clipa întâlniri la 50 de ani, au fost şi vor rămâne irepetabile cu toată blândeţea şi nostalgia dar şi bucuria lor. Aceste priviri care se nasc la jumătate de secol le-am imortalizat pe cardul aparatului de fotografiat. Au venit cu toţii pe acelaşi spaţiu dar acum în noul edificiu şcolar care s-a construit în anul 1968, când s-a şi distrus şcoala veche în care generaţia respectivă au şcolărit. Tot ce-a mai rămas din şcoala veche

este clopotele care au fost amplasate pe doi stâlpi în şcoala de demult iar astăzi sunt precum o amintire în holul şcolii actuale şi se mai folosesc atunci când nu-i curent electric în şcoală.

Înainte de a se face apelul am mers în holul şcolii, am lăsat aparatul de fotografiat şi am tras clopotele. A fost


Întâlnire la Şcoala Elementară „Întâi Mai“ Vladimirovaţ, 18. oct. 2009 la orele 12.00 şi la restau rantul „Plava Dama” la Fântâna Fetei„Este uşor să înveţi a merge. Important este încotro te îndrepţi. Ştim că nu toţi copii sunt la fel. Învăţătorii cu familia călăuzesc copii spre reuşită, fiindcă-i

reprezintă în viitorul permanent.Generaţia de elevi născută în anul 1944 este o generaţie de elevi care-i reprezintă astăzi pe dascălii lor. Şcoala este loc de cultură şi emulaţie indiferent de

vârstă, etnie, mediu social sau economic din care provin, pregătindu-i pentru o lume în permanentă schimbare modelându-le personalităţile...“

Întâlnirea elevilor cu dascălii lor de altădată


În cancelaria profesorală elevele de altădată răsfoiesc catalogul din anul şcolar 1958/59: Sabina Penţa, Elena Jifcu-Poriaz, Elena Băcală, Sofia

Susa-Bogatu, Silveria Căta, Chia Barbeş, Elena Neagu

Sabina Penţa, Silveria Căta, Sofia Susa-Bogatu, Chia Barbeş în cancelaria profesorală

Koviljka Bulić, prof. Alexandru Pascu, prof. Ivan Žebeljan, Dragica Rapajić, Slobodan Grubišić, Persa Barbu, Ratko Petrović

Profesorii :Victor Ţuţu,Alexandru Pascu, Ivan Žebeljan adresându-se generaţiei din anul 1944

Viorica Secheşan (Goagă), Koviljka Bulić, Slobodan Grubišić, Nedeljka Drakulić

Bogdan Stojaković, Dragica Rapajić, Slobodan Grubišić, Nedeljka Drakulić, profesorii: Ivan Žebeljan şi Victor Ţuţu

Impresii

O ÎNTÂLNIRE DE SUFLETPe data de 18 octombrie, anul curent, am poposit în satul de pustă, în

Petrovasâla, spre a asista la întâlnirea generaţiei foştilor mei elevi, care acum 50 de ani au absolvit cl. a VIII-a a şcolii generale din localitate.

E de lăudat faptul că aceşti elevi de cândva, au hotărât ca să celebreze acest jubileu de jumătate de veac, de la părăsirea băncilor şcolare, terminând şcoala generală, şi în felul acesta, luându-şi rămas bun, au păşit spre orizontul vieţii. Astfel s-au situat într-un anumit domeniu de muncă şi şi-au format o familie, fie în localitate sau în alte părţi, ba chiar şi peste hotare, venind la această întrunire, chiar şi din Suedia şi din Slovenia, sau din oraşe din Serbia, ca bunăoară din Lazarevac. Toţi au venit cu nobilul sentiment în suflet, spre a-şi vedea colegii de altădată şi spre a poposi pe glia strămoşească, atât de dragă.

Adunarea a avut loc la şcoala nouă, aici unde cândva era clădirea veche, în care şi-au urmat cursurile. Astfel cu zâmbet pe buze, cu inima deschisă, au urmat îmbrăţişări, salutări cordiale, cu sentimente pătrunse de o sinceritate aparte, care la ora actuala, aş zice, mai rar se întâlnesc.

ÎN NUMELE GENERAŢIEI DIN 1944Anul acesta s-au împlinit 50 de ani de când elevii de altădată născuţi în anul

1944 au terminat Şcoala de opt ani (1959-2009) din Petrovasâla.Au trecut anii şi multe s-au schimbat. Elevii de demult au devenit părinţi,

bunici ori au trecut în lumea umbrelor. Din rândurile dascălilor au mai rămas câţiva în viaţă.

Timpul tace şi trece, a trecut jumătate de secol şi m-am gândit ca la an aniversar s-ar cuveni să ne reîntâlnim cei care am terminat Şcoala de opt ani în anul 1959. Am vorbit şi cu Viorica Secheşan (acum Ocolişan-Goagă) şi cu co le-ga Persa Barbu şi ambele au căzut de acord că ideea este perfectă. Toate trei am mers la colega noastră de şcoală Chia Barbeş la o consfătuire. Am propus ca să informăm şi pe colegii de la despărţământul cu predare în limba sârbă. În acest sens Persa Barbu l-a informat pe Slobodan Grubišić care la rândul său şi-a luat obligaţia de a informa pe colegii de la despărţământul respectiv.

La despărţământul cu predare în limba română altădată au fost mulţi elevi şi de aceea s-au format două clase a şi b. Actualmente suntem foarte puţini la număr prezenţi la această întâlnire deosebită, chiar niciun sfert din totalul număr

(continuare din pag. 5)o linişte cumplită în cancelarie în toată şcoala. Primul s-a adresat elevilor de altădată prof. Ivan Žebeljan, apoi prof. Alexandru Pascu iar mai târziu şi prof. Victor Ţuţu. Apelul s-a făcut din vechile cataloage cu această ocazie găsite în arhiva şcolii. Toţi cei prezenţi au fost înşiruiţi pe lângă masă iar în capul mesei au fost cei trei profesori amintiţi şi înv. Elena Dămian. Fiecare la rândul său s-a ridicat în picioare şi

a vorbit în câteva propoziţii despre realizările din viaţă, familie şi unde trăieşte.

S-au evocat amintiri despre dascălii de altădată din colectivul şcolar ca la urmă cu toţii s-au ridicat în picioare acordând un moment de reculegere în amintirea colegilor şi profesorilor trecuţi în lumea umbre lor. La urmă i-am invitat pe toţi să se fotografieze în faţa şcolii iar apoi să ne îndreptăm spre Fântâna Fetei la restaurantul „Plava

Dama“ unde şi acolo am fotografiat această minunată generaţie. Tot şi acolo s-a filmat cu video-camera însă doar câteva minute pe când întâlnirea de la şcoală a fost filmată în întregime.

Bucură faptul că la această întru nire au venit din depărtări precum Sabina din Suedia, Koviljka din Slovenia, Silveria şi Lenuţa Poriaz din Novi Sad, Dragica din Kragujevac, Marko din Lazarevac, Elena din Panciova, Milan din Belgrad, Elena Neagu din

Biserica Albă, din Vârşeţ, Dobriţa şi Petrovasâla.

Le-am promis tuturora că le voi face DVD-uri practic un film documentar cu un scenariu bine pregătit şi gândit pentru care se vor bucura toţi care vor avea ocazia să-l vadă. Fiecare dintre elevi de altădată şi profesori au primit câte un album cu fotografii de la acest jubileu.

Traian Trifu Căta

de elevi români. Mulţi sunt stabiliţi în străinătate dar sunt şi răposaţi. Dumnezeu să-i ierte! Din păcate mulţi şi din învăţătorii noştri sunt răposaţi. Ne bucurăm nespus de mult de cei prezenţi învăţători care sunt alături de noi, elevii lor.

Am invitat colegi din ţară şi din străinătate. Credeam că din cauza distanţei nu vor veni dar au venit chiar şi din depărtări. Cei care n-au putut să vină s-au bucurat că nu i-am uitat.

Vă mulţumim tuturora prezenţi la această întâlnire de suflet a generaţiei noastre. Vă dorim LA MULŢI ANI ‘NAINTE! Şi să ne mai reîntâlnim.

Sofia Crăciun-Bogatu

Când a sunat clopoţelul, cu toţii s-au aşezat în jurul mesei, urmând să fie făcut apelul, spre a se constata cei prezenţi, cei absenţi şi cei care pe parcursul anilor, au decedat. Fiecare la rândul său, fiind chemat, a spus unde trăieşte, unde a lucrat, ce familie are, etc. Au fost după aceea trecuţi în revistă şi profesorii care le-au ţinut cursuri, ca la urmă, ridicându-se cu toţii în picioare, au acordat un moment de reculegere în amintirea colegilor şi profesorilor trecuţi în lumea umbrelor.

În cinstea acestui jubileu de aur, a fost organizată o masă comună într-un restaurant de la Fântâna Fetei, din Dunele Deliblăţii, unde atmosfera cordială a palpitat cu destrăinuiri intime, cu zâmbet în priviri, ca drept mărturie a unei întâlniri de suflet, care va perpetua ca momente de neuitat în inima tuturora şi a noastră, ca foştii lor profesori.

Alexandru Pascu – prof.


Dragica Rapajić, Slobodan Grubišić, Koviljka Bulić, prof. Victor Ţuţu, pe scaun: Milan Šepa şi Nedeljka Drakulić

Prof. Alexandru Pascu şi Sabina Penţa Cornel Secheşan şi Petru Mărgan

Marko Ustić, Koviljka Bulić, Ratko Petrović

Am plecat pe calea zefiruluiDe primăvarăSpre a întâmpina surâsul SabineiŞi l-am întâlnitPe petalele catifelate de trandafiri.Astfel mi s-a umplut calea sufletuluiDe căldura atingerilorŞi de zâmbetul ei

Elevii de altădată la despărţământul cu predare în limba românăAvramescu Vioara (nr casei 106), nasc. 1.03.1944, tel. 0012159275353

S.U.A. Barbu Ana (1093), 25.03.1944, (decedată), VladimirovaţBăcală Elena (351), 6.11.1944, tel. 320579, PanciovaBelu Gheorghe (1177), 23.07.1943 Suedia Bucur Nicolae (1355), 17.11.1943, Helsingbourg, SuediaCăta Silveria (270), 20.09.1944, tel. 021453154, Novi SadKoteţ Elena (392), 15.01.1944, Detroit. S. U. A.

(continuare din pag. 6)50 DE ANI DE LA TERMINAREA ŞCOLII DE OPT ANI DIN VLADIMIROVAŢ

BUCHETUL DE NARCIŞI – SABINADe sub castanii înfloriţi.La întoarcere m-am opritÎn pragul pustiu al melancolieiSpre a-mi scălda privireaÎn luciul argintiu al stelelorCare sclipeau din ochii eiÎncă din momentul întâlnirii.

Alexandru Pascu – prof. poet

Chişărău Nicolae (1084), 18.07.1944, (decedat), VladimirovaţCrăciun Gheorghe (572), 18.10.1944, (decedat), VladimirovaţCrăciun Pavel (681), 10.04.1944, Chicago. S. U. A. Demenescu Petru (1464), 9.07.1944, tel. 643600, VladimirovaţJifcu Persa (1151), 11.09.1944, tel. 643906, VladimirovaţJifcu Nicolaie (1505), 15.07.1944, AustraliaNicodin Ana (522), 7.06.1944, tel. 345127, PanciovaNicoliţa Maria (452), 25.08.1944, VladimirovaţPenţa Ileana (Sabina), (1052), 3.08.1944, tel. 0046730882228, SuediaNeagu Elena (118), 5.06.1944, tel. 854274, Biserica AlbăRoşu Vioara (470), 12.11.1944, Chicago, S.U.ASecheşan Viorica (Goagă-Opceanu), (1353), 14.05.1944, tel. 644296,

VladimirovaţSusa Sofia (Bogatu), (114), 6.04.1944, tel. 643201, VladimirovaţTabac Parascheva (303), 1.04.1944, tel. 643695, VladimirovaţBarbu Persa (1563), 7.04.1944, tel. 643110, VladimirovaţNicoliţa Petru (1246), 5.07.1942, CanadaSecheşan Cornel tel. 643256, VladimirovaţMargan Petru, tel. 643267, VladimirovaţJifcu Elena (Poriaz), (1350), (5.12.1944), tel. 0216619190, Novi SadElevii subliniaţi au fost prezenţi la întâlnirea a 50 de ani de la terminarea

Şcolii cu opt ani din Vladimirovaţ

Prezenţi dascăli de altădată:Alexandru Pascu tel. 833399, VârşeţVictor Ţuţu, tel. 824971, VârşeţIvan Žebeljan, Dobriţa, tel. 658008Elena Damian, tel. 643079, Vladimirovaţ

Dascăli care au predat în urmă cu 50 de ani la şcoala de 8 ani generaţiei respective:

Şcepanovici Vioara (limba sârbă şi limba română)Pascu Maria (limba franceză)Ardelean Ana (istoria)

Nicolae Vârzoc (director)Žebeljan Ivan (matematică şi fizică) la despărţământul cu predare în limba

sârbăScenariul realizat de prof. ing. dipl. Traian Trifu Căta

Elevi de altădată la despărţământul cu predare în limba sârbă:Bralović Milena (10.10.1944), PanciovaBulić Koviljka (1.07.1944), tel 003863058287, Novo Mesto, SloveniaGrubišić Slobodan (5.11.1944), tel, 643017, VladimirovaţDrakulić Nedeljka (20.07.1944), tel353311 PanciovaŠepa Milan (27.07.1944), tel. 063469959, BelgradNovaković Radojka (29.11.1945), AngliaPetrović Ratko (30.03.1944), tel. 643024 VladimirovaţPešić Milica (31.10.1943), tel. 316554, PanciovaRapajić Dragica (14.04.1944), tel. 034362854, Kraguievaţ Stojaković Bogdan (25.11.1944), tel. 644210, VladimirovaţStojanović Vojislav (4.09.1941), S. U. A. Ustić Marko (25.10.1944), tel. 0118121429, LazarevaţŽivku Elena, (5.12.1944), tel. 0216619190, Novi Sad (semestrul II)Pajić Vukica

Consemnat, realizat şi fotografiat de către TRAIAN TRIFU CĂTA

Ardelean Cornel (geografia)Pascu Alexandru (igiena)Drăguş Maria (matematica)Murgu Alexandru (fizica şi chimia)-dirigintePascu Alexandru (desen)Vuiovici Vera (cunoştinţe din gospodărie)Popin Draghiţa şi Popin Alexandru (ed. fizică)


Într-o după amiază de primăvară un domn a intrat în casa mea. Nu l-am cunoscut însă domnia sa Iova Gheorghe tocmai pe mine mă căutase şi mare-i era bucuria întâlnirii. Cine-i Iova Gheorghe?

S-a născut la 30 ianuarie 1939 în Petrovasâla din părinţii Ilie şi mama Răfina (soră cu bunicul lui Nicu Radia). A avut încă 2 fraţi pe Tita (decedat în Kitchener) şi pe Niţă (fratele mai mare, tatăl Veronicăi) decedat la Petrovasâla.

S-a decis spre drumul emigranţilor să plece din sat în anul 1960. A plecat spre unchiul Nicolar Radia care era stabilit în oraşul Hamilton din Canada încă de la I Război Mondial. Unchiul i-a făcut invitaţie şi ştia că merge în nouă ţară adoptivă la ai lui.

Mai întâi pleacă cu trenul Belgrad-Ljubljana. Se reţine 2 zile în Ljubljana. Acolo întâlneşte pe un om din Dalmaţia care l-a dus la drumul ce ducea spre frontieră la Sejana. Graniţa a trecut-o noaptea la ora 23.00. N-a fost sigur dacă a trecut graniţa şi a stat în pădure lângă un sat până dimineaţa când a văzut un poliţist italian la care s-a anunţat iar acesta l-a dus la staţia de poliţie. Acolo a întâlnit mai mulţi emigranţi şi romani şi sârbi. De la staţia respectivă de poliţie a fost transferat la Trieste în campul nr. 1 unde a rămas 15 zile. De acolo a fost transferat la Napoli unde a stat aproape un an de zile şi încă două luni a poposit în campul din Latina. În campul din Napoli au mai fost petroviceni şi anume: Petrică Crăciun

Iova Gheorghe (Milu) revenit la Petrovasâla (în vizită la Traian Căta)

Emigranţii petroviceni

IOVA CHEORGHE (MILU)

şi alţii... A plecat cu vaporul Vulcania din Napoli spre Canada şi a călătorit 9 zile. Cei mai numeroşi pe vapor au fost emigranţii italieni.

De la Halifax, Canada a mai călătorit cu trenul o zi şi jumătate până la unchiul său la Hamilton care i-a şi plătit biletul de vapor. Din Canada acelaşi vapor, a continuat drumul spre New York cu restul emigranţilor de pe vapor. Unchiul Nicolae Radia a fost cunoscut prin faptul că a ajutat pe românii emigranţi ce ajungeau din Petrovasâla şi nu numai.

Aşadar Iova Gheorghe a ajuns în Canada în anul 1961. La început s-a angajat la unchiul său care a avut firmă de spălat geamuri. A lucrat timp de 6 ani. Apoi s-a căsătorit în Chicago cu o româncă din regiunea Sibiului cu

numele Victoria. Din căsnicia lor au o fiică cu numele Ruth. În Chicago a lucrat la întreţinerea unei clădiri înalte de 40 etaje. Din a doua căsnicie cu Paulina, tot româncă din Cârţişoara, judeţul Sibiu are un fiu pe Adrian care lucrează actualmente ca farmacist în Chicago. Iova a trăit în Chicago până-n anul 2007 când s-a pensionat, adică 44 de ani. După pensionare şi-a cumpărat o casă la Cârţişoara la vreo 40 km de Sibiu. Soţia şi fiul Adrian au rămas la Chicago.

A revenit la Petrovasâla de mai multe ori (9 ori) şi mult a călătorit prin România la Braşov unde a şi întâlnit-o pe Paulina.

Fiul Adrian are 25 de ani dar cine mai ştie dacă în viitor se va decide să trăiască în România ne confirmă Iova.

La întrebarea de ce nu şi-a ales să trăiască în Petrovasâla d-l Iova mi-a răspuns: Vremurile vitrege şi războiul din Ţară au fost decisive ca să rămână în România. Îi place mult folclorul românesc, muzica românească şi se duce la festivalurile de folclor şi muzică românească de la Braşov, Sibiu.... Se simte bine şi la Petro-vasâla lui şi i se pare că satul e mai cu multă verdeaţă, nu-i atâta praf ca şi altădată, străzile sunt asfaltate sunt şi case noi dar şi părăsite ale emigranţilor petroviceni.

Iova Gheorghe a mai fost şi la Picnicul Petrovicenilor din Canada, la nunţi şi botezuri din Chicago. Îmi vorbeşte de rudele din Petrovasâla familia Davidovici (Bănuţu) de unde provine bunica lui Cuţa, nepoata de frate Veronica Iova, verişoara Gheor-ghina căsătorită cu George Susa-Ciodran în Chicago. Anul acesta a revenit la Petrovasâla să-şi vindă şi ultimele două lanţă de pământ care au mai rămas.

În anii emigrării acasă au mai rămas toată familia părinţii şi cei doi fraţi ai lui care s-au căsătorit şi fiecare au avut casă. Fratele Tita a emigrat la vreo 4-5 ani mai târziu după Iova. A venit cu paşaport împreună cu soţia Ana şi cele 2 fiice: Emilia (traieşte în Kirchener) şi Aurica stabilită în Vancouver, Canada.

Din Petrovasâla Iova s-a îndreptat spre casa lui din Cârţişoara unde ne invită să-l vizităm şi să cunoaştem încă o zonă frumoasă din România. I-am promis că vom vizita pe petro viceanul nostru iar până atunci îi vom trimite cu regularitate revista Familia pe care o citeşte cu drag.

Traian Trifu Căta

LA MULŢI ANI TĂICUŢĂ DRAGTrăim mai binie ori măi rău, mai dărânaţi ori măi cuminţi,Dar nu mai şcim să preţuim pe dragii noştri buni părinţi.Să ni-e rugăm azi pentru ei, atâta până-s măi vii,Şî pentru atât cât măi puciem un an dau doi să fim copii.Tăicuţu meu al bun şi drag la ziua ta dă sărbătoare,Vin în genunchi la cinie în suflet şî pentru toacie îţi cer iertare.O viaţă ai suit Golgota dân rău în parcă tot măi rău,Şî numa Dumnezeu cie şcie cât ţ-o fi fost drumu dă greu.Atâcia griji ai dus pră umeri dân Răsărit la Sfânţât,Şî la năcaz ai plâns cu noi şi-n rând cu noi ai suferit.Ci-ai bucurat când ni-a fost binie şî ţ-ai rupt inima-n o mie,Că măcar numa la copii un pic măi binie să ni-e fie.Mă uit la mâinile trugice la părul încărunţât,Şî tot întrăb în gând pe Domnu: Când şî de ce ai îmbătrânit?Aş vrea să opresc vremea în loc şî Soarele şî întreaga lume,Să ci-e şciu zdravăn, sănătos şî să mă bucur că ţi-e binie.D’acum n-am decât un suflet ţi-l pun la picioare în prag,Şi-ţi ţuc mâinile amândouă, La mulţi ani tăicuţă drag!

Dorina Şovre

FELICITARESorin şi Maria Olar din

Canada suntem mândri şi fericiţi de o nouă bucurie care ne uneşte şi ne umple sufletul de bucurii în prag de înaltă sărbătoare.

Petru, fiul nostru mai mare va avea ocazia să aşeze lângă brad un cadou şi pentru surioara lui Olivia-Sofia Olar, micuţa care ne umple de bucurie vieţile noastre ale părinţilor şi bunicilor Anuţa, Constanţa, Bujorică, mătu şica Veronica, străbunica Livia şi pe mătuşa Drăgălina cu familia şi naşii din Canada.Sorin şi Maria Olar împreună cu fiul Petru

şi fiica Olivia-Sofia

Petrică Jifcu (Laica) împreună cu părinţii dragi Lică şi Ana în curtea părintească din Petrovasâla

ACASĂ LA PĂRINŢIPetrică (născut la anul 1941) fiul lui Lică şi Ana Laica cu mare devotament

vine spre părinţii lui dragi Ana şi Lică din Petrovasâla.Părinţii lui au ajuns la o vârstă onorabilă şi adâncă bătrâneţe şi se bucură de

sprijinul şi tot ajutorul unicului lor fiu Petrică. Astfel la nevoie fiul ia primul avion din Canada spre ţara noastră pentru ca să ajungă în timp potrivit la părinţi. Anul acesta Petrică a venit în 6 februarie şi s-a înapoiat în Hamilton pe data de 3 august 2009.

În anul 2001 a revenit acasă unde a făcut reparaţii majore la casă pentru ca mai târziu părinţii lui să beneficieze de tot confortul posibil. Lică şi Ana au trăit în Hamilton şi după 40 de ani mai precis în anul 2002 au venit să trăiască la Petrovasâla. (Lică este născut la 7 iunie 1920, iar Ana este născută în anul 1923). În Canada au trăit la fermă la care acum locuiesc Petrică şi Aurelia. La casa din Hamilton de la munte locuiesc fiul Ion Jifcu cu nora Gheorghina şi nepoatele Nicoleta şi Amanda a lui Petrică. Fratele lui Lică este pr. Ion Jifcu care adeseori vine la fermă când vine din Timmins sau din alte părţi.

La ferma părinţilor şi a unchiului Ion Jifcu, Petrică cu Aurelia au gospodărie cu curci, gâşte, viţel, 3 tractoare, combină, 8 lanţă de pământ cu porumb cu trifoi. Petrică de mic de la vârsta de 7 anişori a lucrat la pământ şi a ţinut coarnele de plug.

În Canada a lucrat 34 de ani la fabrică şi din anul 2003 este pensionar. Fiica lui Lenuţa cu ginerele Petrică şi copii lor trăiesc tot la Hamilton. Cu mare dragoste spune Petrică: Eu sunt petrovicean şi doresc să-mi văd părinţii în viaţă şi sănătoşi. Sunt unicul lor fiu şi altul n-are cine să vină la părinţii mei. Voi reveni acasă în fiecare an la părinţi. În grădina mare cu flori mirositoare sub umbra viţei de vie ne petrecem clipele în verile firbinţi cu părinţii şi toţi cei care ne vizitează. În ciripitul păsărilor şi a florilor părinţii îşi aşteaptă amurgul vieţii iar urmaşii lor revin spre ei. În ultima decenie şi pr. Ion Jifcu a revenit de câteva ori din Canada la casa părintească.

Atât cât Petrică ţine la părinţi pe de-o parte atât îl vedem foarte activ în comunitatea de români petroviceni din Canada. Este o tradiţie ca familia Jifcu-Laica să participe cu toţii decenii în şir la Picnicul petrovicenilor. Petrică este membru în comitetul de conducere al Picnicului timp de 40 de ani. Se implică şi munceşte pentru buna desfăşurare a Picnicului.

Din anul 1968 a participat la toate Picnicurile doar n-a fost la 3 Picnicuri când a fost în ţară la Petrovasâla.

Aşa cum seminţele de flori aduse din Canada în urmă cu 30 de ani au prins rădăcini în casa părintească şi au împodobit curtea mirositoare la fel e şi dragostea de părinţi în sufletul lui Petrică un fiu devotat.

Traian Trifu Căta


FELICITARECele mai sincere urări dragei noastre LAURA,

cu prilejul aniversării frumoasei vârste de 15 ani şi începerii şcolarizării la liceu, de la Vârşeţ.

Să îţi fie viaţa minunată ca un curcubeu răsărit în razele soarelui după ploaie, iar fiecare culoare să îţi aducă aminte de noi şi de dragostea noastră nemărginită pentru tine.

Felicitări şi o viaţă împlinită îţi doresc părinţii Tiţa şi George, fratele Licius, prietena Teodora şi bunica Livia Smolean din Satu-Nou, precum şi bunicul Peruţă, bunica Lenuţa, străbunicul Tincu şi străbunica Măria Buna din Petrovasâla.

Ninge, ninge mereuSunt albe, înalte cresteNinge şi-n sufletul meuŞi n-am primit nici o veste.

Ninge şi tremură zarea,Lunecând în amurg.S-a dus demult sărbătoareaŞi zilele, repezi se scurg.

AŞTEPTARE (II)Mă pierd în troiene-afundatăDe nelinişti îmi pierd răsuflareaMai privesc încă spre poartă –Poştaşul nu vine şi vine-nserarea...

Marieta Mateidin Proviţa, România

Precum şi alţi tineri din Petrovasâla şi tânărul Ionel Olar la numai 17 ani s-a decis să ia calea emigranţilor petroviceni. A citit în ziare, a ascultat la radio despre valul de emigranţi spre continentul american. În anul 1965 împreună cu prietenul său Ionel Manciu în luna iunie se decid şi pleacă spre Italia cu paşapoarte. Atunci s-au eliberat paşapoarte, Ionel având bani, ambii şi-au făcut paşapoarte şi n-au fost nevoiţi să treacă graniţa clan-destin. Mai întâi ajung în Trieste apoi Latina, Capua (unde au stat mai mult) până-n 13 decembrie când au plecat cu avionul spre New York.

Ionel îşi aminteşte de mai mulţi emigranţi din camp: Ioniţă Glogonean-ţu, Peruţă Pod, Pătru Cruciu, Pavel Glăvan, Miron Jovanović, Rozina soţia lui Miron, a lu Lupu Pieruţă...

Cu toţii au plecat după o viaţă mai bună. S-a auzit că peste ocean toţi ai noştri petroviceni o duc mai bine. Mulţi au plecat în şir unii după alţii. În N.Y. a stat 2 ani la verişoara Gheor-ghi na şi Ionel Zăria. Apoi Ionel s-a stabilit în statul Ohio, Colombus (4-5 ani) iar după căsătoria cu Susan Goettl (a cărei părinţi s-au născut în America iar bunicii sunt originari din Crvenka de pe lângă Novi Sad). Bunicii ei au emigrat în urmă cu 100 de ani mai precis înaintea Primului Război Mondial şi sunt de origine germană. După aceea s-a stabilit în Mansfield, Ohio, Susan a mers la college şi la adunare la năzărenii ai bătrâni şi acolo s-au cunoscut. Ionel aminteşte de familiile de năzăreni: Condan, Ge-

Emigranţii noştri petroviceniAU PLECAT ÎN LUME DUPĂ O VIAŢĂ MAI BUNĂ

FAMILIA OLAR

Anuica Olar împreună cu fiul Ionel, nora Susan şi nepotul William în faţa casei din Petrovasâla

manţu în Canada, Miron, Pătru Graore din Kitchener, familia Penţa...

Acasă a revenit în anul 1995 după moartea tatălui său Păun. Au venit atunci cu toţii, soţia, cei patru copii, fără Christina. Mai târziu începând cu anul 2005 revine cu soţia şi fiul William tot al II-lea an acasă la Petrovasâla. Promite că va reveni şi anul viitor.

Ionel şi Susan au 5 copii şi anume:1. Chistina (36 ani) trăieşte în

Mansfield şi are 5 copii2. John (34 ani) trăieşte în Chicago

şi este căsătorit. Are un copil.3. Amy (33 ani) din Suth Carolina.

Are un băieţel şi o fetiţă.4. George (Ghiţă) trăieşte în

Washing ton şi e căsătorit cu o doc-toriţă. Are un copil. George este

doctor (chiropractics). Soţia la fel este doctoriţă tot din domeniul (chiropractics).

5. William (23 ani) student la Atlanta, Georgia, Va deveni la fel

doctor (chiropractics) (chiropractics-practice by hand)1

Actualmente Ionel este pensionar. Soţia Susan se ocupă cu vânzări de case. Trei decenii Ionel a lucrat într-o companie de calculatoare.

Pe soră-sa mai tânără a dus-o în America în anul 1974 când Steluţa avea numai 10 anişori. Aşadar atunci acasă la Petrovasâla au rămas doar părinţii lor Păun şi Anuica. Steluţa lucrează la un spital. E căsătorită şi are un băieţel. Ionel, Susan şi William au vizitat şi locul strămoşilor soţiei sale din Crvenka de pe lângă Novi Sad. Cu părere de rău ne vorbesc despre confiscarea averii germanilor de altădată din Crvenka după cel de-al II Război Mondial. Astăzi cimitirele

evreilor şi germanilor sunt părăsite cu buruieni iar pe de altă parte cimitirul sârbilor este îngrijit dat fiindcă acum populaţia majoritară din Crvenka sunt sârbi. Susan cu greu se poate împăca cu faptul că nimeni nu ia nici o măsură privind aranjarea cimitirelor unde-i sunt strămoşii.

Printre altele Ionel menţionează că va reveni la Petrovasâla până-i mama lui Anuica (82 ani) în viaţă. Îşi mai aminteşte de viaţa din camp, de familia Costoni, Glogoneanţu, Măria Pod. Ei au luat masa separat (dabăşca) şi adeseori a fost alături de ei la masă. Îşi aminteşte de anii din Şcoala Elementară din Petrovasâla şi cel mai bun învăţător pentru el a fost Alexandru Popin. Vrea să-şi redobân-dească cetăţenia altădată iugoslavă astăzi sârbă. Prin intermediul revistei Familia salută pe toţi petrovicenii oriunde s-ar găsi în lume şi se bucură să ţină legătura cu consătenii lui. (Ionel Olar s-a născut la 6 iunie 1948 la Petrovasâla).

Le doreşte bine la toţi cei în viaţă iar mult îi pare rău de cei trecuţi la cele veşnice pe care n-a mai avut prilejul ca să-i întâlnească.

Conduc familia respectivă până la Timişoara unde au poposit 2 zile iar apoi s-au îndreptat spre Budapesta – şi cu avionul spre Ohio-Mansfield.

Traian Trifu Căta1Is the study of health for body in

what causes us to live. We are able to detect and find vertebral subluxation. This limits the nervous system to at an function optimal performance. Chiropractors are able to set the spinal bones in proper alignment so that the body can heal itself.

Boia şi Vida au revenit la Petrovasâla

AU VENIT ÎN SATUL COPILĂRIEI DE ALTĂDATĂÎntr-o zi de sfârşit de septembrie în casa

părintească ne-a vizitat Vida (născ. Berici) şi căsătorită Pancaricean. A venit împreună cu fiul şi fiica din Florida (Hollywood).

Pe data de 3. oct. 2009 din nou ne vizitează surorile Vida şi Boia. Cu jumătate de secol în urmă tatăl lor Triva şi mama Stana au plecat din Bosnia cu cei trei copilaşi (Micia – 3 anişori, Vida – 2 anişori, Boia – un anişor) spre Petrovasâla. Şi-au găsit locuinţă la marginea satului din strada Sutjeska, apoi au locuit în casa lui Băcicanu tot din aceaşi stradă neavând posibilităţi să-şi cumpere o casă.

Au crescut printre români şi au vorbit româneşte. Erau mulţi copii în strada noastră şi cu toţii ne-am jucat laolaltă. Am împărţit totul ce am avut. A venit vremea când unul câte unul au plecat în lume.

Vida emigrează spre N.Y. şi în 1972 se căsătoreşte cu Ion Pancaricean originar din Sărcia. Din căsătoria lor au trei copii pe: Daniel, David şi fiica Estera. Au trăit 17 ani în N.Y. iar până astăzi la Florida 20 de ani (Hollywood).

Boia pleacă în Austria în anul 1973 unde-l întâlneşte pe Milan originar din Bosnia. Au 2 copii pe Mirko (28 ani) şi fiica Sandra (30 ani). Trăiesc în

satul Maglajani, comuna Laktaši din Bosnia.Micia, fratele Videi şi a Boiei trăieşte în

Petrovasâla unde şi-a făcut familie şi urmaşi. Părinţii lor Triva şi Stana au decedat.

Vida: Am revenit de 4 ori acasă. Am venit să-i văd pe Micia şi Boia şi satul copilăriei mele. M-a ajuns dorul să-mi văd vecini. Mai întâi am trecut

pe la mama Persuica Căta, apoi la Mărioara Zaică şi alţii. Mai frumos era altădată, deşi atunci eram mai săraci, mai modeşti dar eram fericiţi. Acum unii au case noi şi mari şi sunt bogaţi iar alţii tot case mici au, sau multe case sunt părăsite.

Boia: Am avut copilărie fericită la Petro vasâla şi de acea am revenit să-i vedem pe care-s mai în viaţă. Ne bucurăm să suntem în casa voastră d-le Căta unde altădată veneam adeseori la voi.

Cu aparatul de fotografiat le fotografiez, le mai înmânez şi câteva din revistele „Familia”. Vecinele lor de altădată Viorica Mioşcu, Persuica Boca, Doina Căta, Anuica Neagu au venit cu toate să se întâlnească cu Vida şi cu Boia.

De la Boia mai găsim despre viaţa familiei sale din Bosnia în perioada războiului din anii ’90.

Ambele surori au păstrat în sufletele lor aceeaşi nobilitate şi cu mare dor retrăiesc clipele copilăriei şi reîntâlnirii cu consătenii.

Ne luăm rămas bun dar privirile lor mereu s-au îndreptat de la casă la casă din strada lor.

Traian Trifu Căta

Hotelul Best Value Inn & Suites (75 camere) la Vista (San Diego), California

VIZITAŢI HOTELUL PETROVICEANULUI ION JIFCU PORIAZ DIN VISTA (SAN DIEGO) CALIFORNIA


NUNTĂ DE VIS LA PETROVASÂLA

Daniela şi Ionel la ieşire din biserică lăsând porumbeii să zboare spre cerul albastru

Plecarea miriilor de acasă la strigat în căruţa împodobită (joi, 24 septembrie 2009) Mirii Ionel şi Daniela în căruţă pleacă de acasă la strigat (joi, 24 septembrie 2009)

Mirii împreună cu dragii lor părinţi în faţa iconostasului după săvârşirea Sf. Taine a cununiei în Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla (27 sept. 2009)

Văsălie (tatăl miresei), Ana (mama mirelui), Daniela Crăinean şi Ionel Ţinţari, Mărioara (mama miresei), Ionel (tatăl mirelui)

În călduroasă şi însorită zi de toamnă la 27 septembrie 2009 a avut loc căsătoria şi celebrarea cununiei a d-lui Ionel Ţinţari-Ciurcu din Petrovasâla şi a domnişoarei Daniela Crăinean din Satu Nou.

Mai întâi cununia a avut loc la primăria din Satu Nou iar apoi în Sf. Bis. Ort. Rom. din Petrovasâla unde s-a săvârşit logodna urmată de Sf. Taină a cununiei. Cu mâinile pe Sf. Cruce mirii au jurat pe Sf. Cruce şi Sf. Evangelie, şi-au dat jurământul reciproc prin rugăciunile citite de preoţi. Icon. stavr. Pr. Gheorghe Ianeş, Protopopul de Panciova a ţinut o cuvântare de binecuvântare a mirilor iar la aprobarea Sfinţiei Sale a preluat cuvântul parohul Konstantin Suru, cunoscând foarte bine situaţia mirilor le-a vorbit de unire a dragostei în viitorul apropiat.

La ieşire din Sf. Biserică mirii au ţinut în mâini 2 porumbei albi, lăsându-i să zboare spre cerul albastru, porumbeii albi, precum rochia miresei alb imaculat simbolizând curăţenie şi nevinovăţie, unire către Dumnezeu.

În faţa bisericii s-a întins o horă mare şi toţi au dansat în sunetele fanfarei din

Mirii Daniela şi Ionel împreună cu Cristian (fratele mirelui), Daniela (cumnata mirelui) şi nepoţii Cristina şi David Ţinţari savurând clipe

de bucurie după săvârşirea Sf. Taine a cununiei

Satu Nou. Primirea oaspeţilor şi nunta s-a desfăşurat în casa familiei Ţinţari-Ciurcu într-un cort-sală aranjată lux, enormă şi mai rar văzută pe meleagurile noastre în care s-au veselit în jur de 500 de oaspeţi în tradiţionalele noastre obiceiuri româneşti.

Mult noroc cu sănătate, bucurii, fericire, armonie în viaţă şi casă de piatră cu mulţi copii le urează: Părinţii mirelui Ionel şi Ana Ţinţari din Petrovasâla, părinţii miresei Văsălie şi Mărioara Crăinean din Satu Nou, bunica Viorica Crăinean, bunicii miresei Ghiţă şi Lenuţa Chişărău din Petrovasâla, fratele mirelui Cristian cu soția Daniela şi nepoţii Cristina şi David din Petrovasâla, mătuşa Lenuţa şi unchiul Gili Belgea din Suedia, mătuşa Nicoleta (Cuţa) cu unchiul Ghiţă Secheşan-Bojic din Melbourne, Australia, rudele şi prietenii din Elveţia, Canada, S.U.A., Petrovasâla precum şi naşii Octavian şi Marineta Susa din Petrovasâla.


ISe poate observa şi asemănarea dar şi dife renţa

între legile pământeşti şi cereşti, în primul rând prin felul prin care se ajunge la executare: prin înţelegere, acceptare şi înplinire iar nu prin forţa organelor de stat. De altfel toate înţelepciunile, legile din Noul Testament sunt la fel ca şi cele pământeşti din toate domeniile dreptului – drept penal (de răspundere), drept civil (proprietate, contracte), drept de moştenire etc,. Dar se împlinesc de bună voie şi nu prin sancţiuni pe care fiecare normă de drept de stat o are Ele apelează la conştiinţă, inimă şi suflet, la îndreptare, pocăinţă şi mântuire. SĂ SE PROPOVĂDUIASCĂ ÎN NUME LE SĂU POCĂINŢA SPRE IERTAREA PĂCATE LOR. – Luca 24, 47. POCĂIŢI-VĂ, CĂCI S-A APROPIAT ÎMPĂRĂŢIA CERERILOR – Matei 4, 17. N-AM VENIT SĂ CHEM PE DREPŢI, CI PE PĂCĂTOŞI - LA POCĂINŢĂ. - Matei 9,13. DECI POCĂIŢI-VĂ ŞI VĂ ÎNTOARCEŢI, CA SĂ SE ŞTEARGĂ PĂCATELE VOASTRE – Fapte 3, 19..IAR CEL CE VA RĂBDA PÎNĂ LA SFÎRŞIT, ACELA SE VA MÎNTUI. - Matei 10, 22. FII CRE DINCIOS PÎNĂ LA MOARTE ŞI ÎŢI VOI DA CUNUNA VIEŢII. – Apocalipsa 2, 11. Căci abia la urmă vine. CEASUL JUDECĂŢII definitive – Apo calipsa 14, 7. De aceea asociază, juridic, cu con trac tele, adică convenţiile autoconducătoare sau acordurile sociale sau chiar şi autoconducerea în general, cum le-am numit cîndva. Ele trebuiau respectate cum se respectă cuvântul, căci LA ÎNCEPUT ERA CUVÎNTUL ŞI CUVÎNTUL ERA LA DUMNEZEU ŞI DUMNEZEU ERA CUVÎNTUL -Ioan 1, 1. Iar vorba bună nu este întreagă decât dacă este însoţită de fapta bună. Dar n-au reuşit din cauză că „mnogo dogovarali a malo odgovarali". CE FOLOS, FRAŢII MEI, DACĂ ZICE CINEVA CĂ ARE CREDINŢĂ, IAR FAPTE NU ARE? OARE CREDINŢA POATE S-ĂL MÎNTUIASCĂ? - Iacov 2, 14. CĂCI DACĂ CINEVA ESTE ASCULTĂTOR AL CUVÎNTULUI, IAR NU ŞI ÎMPLINITOR, EL SEAMĂNĂ CU OMUL CARE PRIVEŞTE ÎN OGLINDĂ FAŢA FIRII SALE S-A PRIVIT PE SINE ŞI S-A DUS ŞI ÎNDATĂ A UITAT CE FEL ERA. – Iacov 1, 23, 24

Prin şi cu credinţă, prin dialog, înţelegere şi toleranţă se pot rezolva şi soluţiona cele mai grele probleme, cele mai mari procese, litigii, conflicte, neînţelegeri. Numai, obiectiv, prin buna cunoaştere a faptelor şi cunoştinţa binelui, consimţământ, prin învoire, acord şi buna înţelegere FRAŢILOR, CÎTE SÎNT ADEVĂRATE, CÎTE SÎNT DE CINSTE, CÎTE SÎNT DREPTE, CÎTE SÎNT CURATE, CÎTE SÎNT VREDNICE DE IUBIT, CÎTE SÎNT CU NUME BUN, ORICE VIRTUTE ŞI ORICE LAUDĂ, LA ACESTEA SĂ VĂ FIE GÎNDUL. Filipeni 4, 8. Cum a fost pe vremuri şi procedura neformală a tribunalelor muncii Nu prin forţă, nu prin impunerea credinţei unei părţi şi constrîngera altei părţi căci atunci ar fi judecată De aceea NU JUDECAŢI ŞI NU VEŢI FI JUDECAŢI; NU OSÎNDIŢI ŞI NU VEŢI FI OSÎNDIŢI; IERTAŢI ŞI VEŢI FI IERTAŢI. DAŢI ŞI VI SE VA DA..CĂCI CU CE MĂSURĂ VEŢI MĂSURA, CU ACEEAŞI VI SE VA MĂSURA, -Luca 6, 37,38.

Hotărîrea judecătorească nu poate fi mai bună şi mai eficace decât o învoială, aplanare a părţilor, fără cheltuială, pierdere de vreme şi cei mai important relaţiile părţilor pe viitor rămîn bune “.Odată şi odată tot o să ne împăcăm, nu-i oare mai bine s-o facem imediat, decât să lăsăm ca situaţia să se agraveze ?!” Pe de altă parte judecătorul, care trebue să fie un bun cunoscător al legii, trebuie abia să caute şi să afle adevărul de care depinde sentinţa, căci nu-l ştie şi poate greşi, iar părţile îl ştiu dar îl ascund sau îi dau o interpretare diferită. În procedura juridică, ca şi în viaţă trebue să se ştie şi să se stabilească, constate adevărul în primul rând, având în vedere CĂ NIMIC NU ESTE ACOPERIT CARE SĂ NU SE DESCOPERE ŞI NIMIC ASCUNS CARE SĂ NU SE CUNOASCĂ- Luca 12,2.. ŞI VEŢI CUNOAŞTE ADEVĂRUL, IAR ADEVĂRUL VĂ VA FACE LIBERI.-Ioan 8, 32.CE ESTE ADEVĂRUL ? RĂSPUNS-A IISUS : EU SPRE ACEASTA M-AM NĂSCUT ŞI PENTRU ACEASTA AM VENIT ÎN LUME, CA SĂ DAU MĂRTURIE PENTRU ADEVĂR; ORICINE ESTE DIN ADEVĂR ASCULTĂ GLASUL MEU-Ioan 18, 38,37. Şi cât de uşor se face păcatul dar cât de greu se recunoaşte! PENTRU ACEEA, LEPĂDÎND MINCIUNEA, GRĂIŢI ADEVĂRUL FIECARE CU APROAPELE SĂU, CĂCI UNUL ALTUIA SÎNTEM MĂDULARE –Efeseni 4, 25.

De aceea şi importanţa consiliilor, comisiilor de petiţii, plângeri sau împăcăciune, oricum le vom numi, mai ales acelor care au avut, sau au autoritate câştigată prin rezolvarea problemelor de însăşi participanţi, în mijlocul unde a apărut problema şi în prezenţa tuturor celor implicaţi. E oare întâmplător că acum este introdusă chiar prin lege intermedierea

SLAVĂ ÎNTRU CEI DE SUS LUI DUMNEZEU ŞI PE PĂMÎNT PACE, ÎNTRE OAMENI BUNĂVOIRE.!

înainte de a se ajunge la judecată? De aceea ÎMPACĂ-TE CU PÎRÎŞUL TĂU DEGRA BĂ, PÎNĂ EŞTI CU EL PE CALE –Matei 5, 25. Dar omul trebuie ajutat nu din datorie ci din inimă. Trebuie ascultat, înţeles! Ca la tribunal şi oriunde: şi în orice ocazie. “Homo sum: humani nihil a me alienum puto”(Terentius). Aşa că cunoştinţa binelui şi a răului din Noul Testament va fi întotdeauna actuală. ROADA DREPTĂŢII SE SEAMĂNĂ ÎNTRU PACE DE CEI CE LUCREAZĂ PACEA –Iacov 3,18. FERICIŢI FĂCĂTORII DE PACE, CĂ ACEIA FIII LUI DUMNEZEU SE VOR CHEMA –Matei 5, 9 CĂUTAŢI PACEA CU TOŢII ŞI SFINŢENIA, FĂRĂ CARE NIMENI NU VA VEDEA PE DOMNUL. –Evrei 12, 14 Cum se spune, mai bine o pace rea decît o ceartă bună.

Deci , SOCOTIM CĂ PRIN CREDINŢĂ SE VA ÎNDREPTA OMUL, FĂRĂ FAPTELE LEGII. –Romani 3, 28. Căci DREPTATEA LUI DUMNEZEU VINE PRIN CREDINŢA ÎN IISUS HRISTOS, PENTRU TOŢI ŞI PESTE TOŢI CEI CE CRED, CĂCI NU ESTE DEOSEBIRE- Romani 3, 22. CU INIMA SE CREDE SPRE DREPTATE, IAR CU GURA SE MĂRTURISEŞTE SPRE MÎNTUIRE - Romani 10, 10..

ÎN IUBIRE FRĂŢEASCĂ, UNII PE ALŢII IUBIŢI-VĂ, ÎN CINSTE UNII ALTORA DAŢI-VĂ ÎNTÎIETATE –Romani 12, 10. ACEASTA VĂ PORUNCESC:SĂ VĂ IUBIŢI UNUL PE ALTUL.-Ioan 15, 17. CĂ DE VEŢI IERTA OAMENILOR GREŞEALELE LOR ,IERTA-VA ŞI VOUĂ TATĂL VOSTRU CEL CERESC.-Matei 6, 14

ÎNVĂŢAŢI-VĂ DE LA MINE CĂ SÎNT BLÎND ŞI SMERIT CU INIMA ŞI VEŢI GĂSI ODIHNĂ SUFLETELOR VOASTRE –Matei 11, 29.

Pentru a birui răul cu binele trebuie SĂ ŞTIŢI IUBIŢII MEI FRAŢI: ORICE OM SĂ FIE GRABNIC LA ASCULTARE, ZĂBAVNIC LA VORBIRE, ZĂBAVNIC LA MÎNIE.- Iacov 1, 19. PENTRU CĂ TOŢI GREŞIM ÎN MULTE CHIPURI; DACĂ NU GREŞEŞTE CINEVA ÎN CUVÎNT, ACELA ESTE BĂRBAT DESĂVÎRŞIT, ÎN STARE SĂ ÎNFRÎNEZE ŞI TOT TRUPUL. -LIMBA ÎŞI ARE LOCUL EI ÎNTRE MĂDULARELE NOASTRE, DAR SPURCĂ TOT TRUPUL ŞI ARUNCĂ ÎN FOC DRUMUL VIEŢII–Iacov 3, 2,.6 NU CEEA CE INTRĂ ÎN GURĂ SPURCĂ PE OM, CI CEEA CE IESE DIN GURĂ, ACEEA SPURCĂ PE OM –Matei 15, 11. CĂCI DINĂUNTRU, DIN INIMA OMULUI, IES CUGETELE CELE RELE, DESFRÎNĂRILE, HOŢIILE, UCIDERILE. ADUL-TERUL, LĂCOMIILE,VICLENIILE, ÎNŞELĂCIU-NEA, NERUŞINAREA, OCHIUL PIZMAŞ, HULA, TRUFIA, UŞURĂTATEA- Marcu 7, 21,22. Se bate nu numai cu palma ci şi cu vorba.MÎNIA OMULUI NU LUCREAZĂ DREPTATEA LUI DUMNEZEU. PENTRU ACEEA, LEPĂDÎND TOATĂ SPUR-CĂCIUNEA ŞI PRISOSINŢA RĂUTĂŢII, PRIMIŢI

CU BLÎNDEŢE CUVÎNTUL SĂDIT ÎN VOI, CARE POATE SĂ MÎNTUIASCĂ SUFLETELE VOASTRE -Iacov 1 ,20,21.. NU JUDECAŢI DUPĂ ÎNFĂ-ŢIŞARE CI JUDECAŢI JUDECATĂ DREAPTĂ. Ioan 7, 24.

De aceea NU PREGETAŢI SĂ FACEŢI CE ESTE BINE –2 Tesaloniceni 3, 13. SĂ NU ÎNCETĂM DE A FACE BINELE…..DECI , PÎNĂ CÎND AVEM VREME, SĂ FACEM BINELE CĂTRE TOŢI. –Galateni 6, 9,10 TĂMĂDUIŢI PE CEI NEPUTINCIOŞI…, ÎN DAR SĂ DAŢI –Matei 10, 8 VORBA VOASTRĂ SĂ FIE TOTDEAUNA PLĂCUTĂ, DREASĂ CU SARE, CA SĂ ŞTIŢI CUM TREBUE SĂ RĂSPUNDEŢI FIECĂRUIA –Coloseni 4, 6. Nu da sfatul cel mai plăcut, ci cel mai bun. ŢINÎNDU-SE DE CUVÎNTUL CEL CREDINCIOS AL ÎNVĂŢĂTURII, CA SĂ FIE DESTOINIC ŞI SĂ ÎNDEMNE LA ÎNVĂŢĂTURA CEA SĂNĂTOASĂ ŞI SĂ MUSTRE PE CEI POTRIVNICI –Tit 1, 9. TOATE VI LE-AM ARĂTAT, CĂCI OSTENINDU-VĂ ASTFEL, TREBUIE SĂ AJUTAŢI PE CEI SLABI ŞI SĂ VĂ ADUCEŢI AMINTE DE CUVINTELE DOMNULUI IISUS, CĂCI EL A ZIS : MAI FERICIT ESTE A DA DECÎT A LUA –Fapte 2o, 35..SĂ NU DEFAIME PE NIMENI, SĂ FIE PAŞNICI, SĂ FIE ÎNGĂDUI-TORI, ARĂTÎND ÎNTREAGA BLÎNDEŢE FAŢĂ DE TOŢI OAMENII –Tit 3, 2.Ce-a mai mare plăcere e a face bine fără să ţi se ceară şi fără a spune cuiva De aceea, când ai făcut un bine-taci, cînd ţi s-a făcut un bine, povesteşte.

DACĂ SE POATE, PE CÎT STĂ ÎN PUTEREA VOASTRĂ, TRĂIŢI ÎN BUNĂ PACE CU TOŢI OAMENII.. NU RĂSPLĂTIŢI NIMENUI RĂUL CU RĂU. PURTAŢI GRIJĂ DE CELE BUNE ÎNAINTEA TUTUROR OAMENILOR–Romani 12, 18,17. N-AM NEDREPTĂŢIT PE NIMENI, N-AM VĂTĂMAT PE NIMENI, N-AM ÎNŞELAT PE NIMENI.-2 Corinteni 7, 2. N-AM VOIT SĂ FAC NIMIC FĂRĂ DE ÎNCUVINŢAREA TA, CA FAPTA TA CEA BUNĂ SĂ NU FIE CA DE SILĂ, CI DE BUNĂVOIE.-Filimon 1, 14. CĂCI CE VA SEMĂNA OMUL, ACEEA VA ŞI SECERA.-Galateni 6, 7..Şi PENTRU CĂ ROADA LUMINII E ÎN ORICE BUNĂTATE, DREPTATE ŞI ADEVĂR –Efeseni 5, 9. DAŢI DECI TUTUROR CELE CE SÎNTEŢI DATORI..NIMĂNUI CU NIMIC NU FIŢI DATORI, DECÎT CU IUBIREA UNUIA FAŢĂ DE ALTUL, CĂ CEL CARE IUBEŞTE PE APROAPELE A ÎMPLINIT LEGEA. – Romani 13, 7,8. ÎNGĂDU IN-ŢA VOASTRĂ SĂ SE FACĂ ŞTIUTĂ TUTUROR OAMENILOR Filipeni 4, 5. Indiferent că uni din POPORUL ACESTA MĂ CINSTEŞTE CU BUZELE, căci te preţuie mai ales cînd te trebuie, DAR INIMA LOR ESTE DEPARTE DE MINE Matei 15, 8, căci, orice bine am face oamenilor, nu-le facem niciodată atâta bine cît şi cum cred ei că merită! Uită că CINE SE VA ÎNĂLŢA PE SINE SE VA SMERI ŞI CINE SE VA SMERI PE SINE SE VA ÎNĂLŢA–Matei 23, 12.

CU TOATĂ SMERENIA ŞI BLÎNDEŢEA,CU ÎNDELUNGĂ-RĂBDARE, ÎNGĂDUINDU-VĂ UNII PE ALŢII ÎN IUBIRE. ORICE AMĂRĂCIUNE ŞI SUPĂRARE ŞI MÎNIE ŞI IZBUCNIRE ŞI DESFĂIMARE SĂ PIARĂ DE LA VOI, ÎMPRE UNĂ CU ORICE RĂUTATE-Efeseni 4, 2,31

CĂCI CINE DINTRE OAMENI ŞTIE ALE OMULUI, DECÎT DUHUL OMULUI, CARE ESTE ÎN EL ? AŞA ŞI CELE ALE LUI DUMNEZEU, NIMENI NU LE-A CUNOSCUT DECÎT DUHUL LUI DUMNEZEU.-1 Corinteni 2,11.

N-O SPUN CA ŞI CUM AŞ DUCE LIPSĂ; F I INDCĂ EU M-AM DEPRINS SĂ FIU ÎNDESTULAT CU CEEA CE AM; ŞTIU SĂ FIU ŞI SMERIT, ŞTIU SĂ AM ŞI DE PRISOS; ÎN ORICE ŞI ÎN TOATE M-AM ÎNVĂŢAT SĂ FIU ŞI SĂTUL ŞI FLĂMÎND, ŞI ÎN BELŞUG ŞI ÎN LIPSĂ.- Filipeni 4, 11,12. NICI N-AM CĂUTAT SLAVĂ DE LA OAMENI, NICI DELA VOI, NICI DELA ALŢII –1 Tesaloniceni 2, 6. Căci NU ESTE SUFLETUL MAI MULT DECÎT HRANA ŞI TRUPUL DECÎT ÎMBRĂCĂMINTEA.?-Matei 6, 25. PENTRU CĂ CE-I VA FOLOSI OMULUI DACĂ VA CÎŞTIGA LUMEA ÎNTREAGĂ, IAR SUFLETUL SĂU ÎL VA PIERDE ? –Matei 16, 26. PENTRU CĂ TOT TRUPUL ESTE CA IARBA ŞI TOATĂ SLAVA LUI CA FLOAREA IERBII : USCATU-S-A IARBA ŞI FLOAREA A CĂZUT. -IAR CUVÎNTUL DOMNULUI RĂMÎNE ÎN VEAC. ŞI ACESTA ESTE CUVÎNTUL, CARE VI S-A BINEVESTIT.-1 Petru 1, 24,25.

Astfel a face binele în primul rând înseamnă: SLAVĂ ÎNTRU CEI DE SUS LUI DUMNEZEU ŞI PE PĂMÎNT PACE, ÎNTRE OAMENI BUNĂVOIRE –Luca 2, 14.

GH. ŞORGEAN(va urma)


SIMPOZIONUL ŞTIINŢIFIC ORGANIZAT ÎN CADRUL MANIFESTĂRII “ZILELE REVISTEI FAMILIA - 15 ANI DE PRIETENIE” DESFĂŞURAT LA PETROVASÂLA, 22 AUGUST 2008“VATRĂ PETROVICEANĂ ŞI SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ ÎN SPAŢIUL BANATULUI”

PERSA POD - CELEBRĂ BOCITOARE DIN PETROVASÂLAPetroviceanul şi-a format o cultură folclorică

diversă încărcată de sensurile majore ale vieţii prin care şi-a păstrat identitatea etnică. Existenţa lui este urmărită de o succesiune de datini, ritualuri, ceremonii. Un ritual prin care se personalizează scurgerea vieţii este bocetul. După Nicolae Panea „bocetul este expresia individuală a durerii. Tipologic pare a deriva din latinescul PLANCTUS, plângerea morţilor, practică specifică întregii lumi mediteraneene”1. La românii din Banat, bocetul este „o improvizaţie în versuri pe o melodie de dor cu diferite sincope interjecţionale sau exclamative”2.

Bocetul se relatează printr-un dialog imaginar între bocitoare şi cel decedat introducând elemente biografice ale defunctului, durerea pentru pierderea fiinţei dragi, împrejurările decesului, regretul după lumea dragă, greul despărţirii. „Ele sunt mai mult decât un limbaj, mai mult decât cuvinte şi propoziţii modelate şi îi leagă pe toţi oamenii indiferent de limbă, pentru că pot fi înţelese şi trăite nemojlocit şi direct, aşa cum se întâmplă cu alte manifestări ale durerii: plânsul, oftatul, geamătul şi respiraţia”3.

Iată un specimen al bocetului înregistrat la Petrovasâla:

Dar scoală, X scoală, şi te pomineşteŞi cu mine te vorbeşte,Şi îmi spune tu mieCum îi pră aia lumieCine-n calie ţ-a ieşâtŞi cine te-a sprijonit.A fi ieşât măicuţa taCă tare mult ea ce-a doritŞi acum ce-a ş’ntâlnitCând ce-a văzut mult s-a bucurat,Şâ de noi ce-a fi’ntrăbatCă-i multă vreme de când a pliecat.4

În localitatea Petrovasâla, în special femeile sunt acelea care „se cântă după mort” (= bocesc mortul). Dacă defunctul nu a avut rude mai apropiate care au darul de-a boci, atunci familia plăteşte pe „colăcăriţa”5 ca să „cânte mortul”.

Nu se poate concepe o înmormântare fără bocire. Se boceşte în timp ce „zace” motrul pe masă, la capul lui, când e scos în curte, în drum spre cimitir şi la cruce când este chemat defunctul să iasă până la cruce (Dar ies până la crus’e /Să-ţ mai spun o vorbă duls’e/ Măcar să nu ne’ntâlnim, / Numa să ne vorbim).

Defunctul poate fi bocit de o bocitoare sau de mai multe, cântându-şi fiecare dorul ei. Se întâmplă ca unele bocitoare să nu se adreseze direct celui decedat ci să bocească pe alt mort legat de durerea ei, rugând pe acesta să-i transmită dorul celor rămaşi.

O celebră bocitoare care provine tocmai din localitatea Petrovasâla este Persa Pod, femeie simplă, „întreprinzătoare ca personajul Mara din romanul lui Slavici şi Fefeleaga din naraţiunea lui Agârbiceanu”6. Asemuirea dintre Persa Pod şi aceste două personaje literare este făcută de către profesorul Octav Păun după dialogul purtat cu ea în mai multe rânduri, din primăvara şi până-n toamna anului 1968.

Foarte impresionat de talentul ei ieşit din comun de a povesti a rămas şi muzicologul român, Constantin Brăiloiu care în anul 1955 i-a făcut o vizită. Şi lui i-a dedicat câteva versuri:

„Constantine, ai plecat, De-acasă ai plecat,Tu soţia ţi-ai lăsat Şi prin lume-ai plecat...”7

Bocitoarea este născută la Petrovasâla în anul 1907, ca fiica lui Trifu Pod şi Sofia Musta. A dus o viaţă grea, plină de nevoi. A iubit foarte mult şcoala, dar din pricina sărăciei şi a izbucnirii primului război mondial unde au fost duşi şi tatăl şi unchiul, nu a putut continua şcolarizarea încheind această etapă a vieţii cu VI clase. Iată cum ne evocă sistemul de monitorizare pe care îl foloseau învăţătorii în clasă pe timpul acela: „Dacă ştiam bin’e m-a pus Doamna pră min’e peste fiet’e; dacă ele nu ştiau bin’e, le băteam”.8

Se pricepea la toate lucrările gospodăreşti: lucra la câmp, pe lângă casă, torcea, țesea la război, făcea la papuci, „împistrea” (broda).

Se căsătoreşte la vârsta de 16 ani, dar din păcate căsnicia durează doar opt luni din cauză că soţul îi era beţivan. Despre cel de-al doilea soţ spune în felul următor: „Bate-1 Doamne, c-a fost urât, urât, a fost lung în nas, nu mi-a plăcut de el”9 .

Cu cel de-al treilea soţ s-a înţeles bine numai că nu şi-a prea iubit soacra, astfel că ne-o înfăţişează prin câteva versuri:

„A stat în vatră Şi mă latră Şi ca o căţea turbată Spunea că nu-s bărbată.”

Cu ultimul soţ, cum zicea ea, a dus o viaţă mai liniştită, dar într-un mod hazliu îl prezintă şi pe el: „Ei, a dat Dumnezeu şi 1-am luat şi pe cel al patrulea. Şi ăsta a dat Dumnezeu nu bea din gol, numai de la o litră în sus”, astfel că în sfârşit le dă o caracterizare tuturor soţilor:

„Bărbaţii mei, Aibă dracu vântă de ei, Tot de ăia duşi cu leuca. Unul urât, altul soborât Şi nici unul nu-i la rând”.

Persa Pod nu a avut copii, ci doar o nepoată din partea fratelui de care s-a îngrijit crescând-o ca pe o fiică. Nepoata a părăsit-o plecând în America. Ori de câte ori povestea despre ea, o podideau lacrimile. Iată o producţie originală în versuri în formă epistolară, dedicată nepoatei:

„Fiica mea, tu spuni să nu mă nimicesc, Să nu mă plâng cătu trăieşti bine şi iarăşi

bine.

Dar mătuşa ţi-a scriat Şi carte ţi-a napoiat Că tu trăieşti bine, Dar nu eşti acum lângă mine. Eu mă mir şi mintea-mi bat: Dar când oi cădea la pat C-oi şedea singură-n sobăŞi n-am pră nime de vorbă.Şi tare m-am supăratŞi urât te-am blestematCa să vini la mine-acasăCă eu n-am nici o ficuţăSă strige la mini măicuţă.Dorul meu e tare mare,Cine-1 ştie, cine-1 are,Ceru-i sus, pământu-i tare,Maica dor de fiică are.Ard-o focu d-AmericăCă m-a lăsat fără fiică, Să-1 ardă şi pe ColumbusUnde America o pus. El a pus-o peste apă Nu pot maichile să treacă, Că dac-ar fi pră zvântat Şi eu aş fî plecat, O lună aş fi umblat Până fiica aş fi aflat, Cu ea de vorbă aş fi stat.

Că de când ea mi s-a dus Mare dor mi s-a pus. Că doru ei când m-ajunge, Stau în loc şi-ncep a plânge Că rău cu mine-a făcut, Tare inima mi-a rupt Nu mi-a rupt inima-n două Ca să crească alta nouă, Ci mi-a rupt inima-n zece Până mi-s vie nu-mi mai trece”.10

Arta cântatului o practica de la vârsta de 12 ani, („Pe mine nu mă învâţa nime, Dumnezeu m-a învăţat; Când mă prind să mă cânt, / Atunci toate-mi vin în gând”). Totuşi, practicile magice şi secven ţele ceremonialului de înmormântare 1-a învăţat de la o consăteană cu numele Ana Ghilezan.

La ceremonialul înmormântării, Persa Pod a participat ca „colăcăriţă” în toată amploarea şi com plexitatea. Fiind „chemată la mort”, ea a avut obligaţia să „cânte mortul”, să facă colacul pentru mort şi dimineaţa la patru ore să strige „zorile”.

Cântecul funerar, „Cântecul zorilor”, este consi-derat de către Persa Pod ca cea mai înaltă operă a cântecului popular. Analizând varianta Persei Pod vedem că şi-a păstrat structura tradiţională poetică, numai că bocitoarea noastră a adăugat elemente noi legate de personalitatea defunctului şi motivele care au provocat moartea. Conţine 142 de versuri, împărţită în nouă secvenţe şi în fiecare secvenţă apare refrenul: „Pleacă, Perso, mergi nainte” şi reprezintă lumea prin care străbate defunctul în călătoria fără întoarcere.

Iată capodopera Persei Pod:Cântecul zorilorZorilor, surorilor, Ce-aţi grăbit de-aţi răsărit Şi pre Piersa-aţi chitit ? Ce n-aţi mai îngăduit, Iertăciunea să-şi fi luat De la mic şi de la mare De la tot neamul ce-1 are.

Pleacă, Perso, mergi nainte, Vi-i merge şi vi-i ajunge La un deal mare rotat Fuge cerbu-nsăngerat, În corniţu cerbului Legănel de bumbăcel, Cine mi-şi săde da-n el ? Şăde Persa, doamnă mare, Ce lucru mare-şi lucra, Ea o carte mi-şi scria, O carte de depărtare La tot neamul cât îl are.

Pleacă, Perso, mergi nainte, Că-s potecile tot strâmte Şi-s locurile răle arate, Şi de lacrimi îs udate.

Pleacă, Perso, mergi nainte Vi-i merge şi vi-i ajunge Pan’ la câmpu cu bojori Că şi fete şi feciori La câmpu ăl cu siminic, Tu să-1 treci ca un voinic, Să nu te temi de nimic, Tu să nu te temi de moarte Până treci cheile toate.

Pleacă, Perso, iar nainte Vi-i merge şi vi-i ajunge La o lină de fântână Tu să-ţi dai cârpa din mână Să-ţi capiţi scamn de udină.(Aici se încheie prima parte a cântecului.

Acum bocitoarea se îndreaptă spre mort, intrând în casă şi cântând):

Să stai să te odineşti, Cu tot neamu te-ntâlneşti Dar să dai mâna cu ei Că ăia-s cunoscuţii tăi. Colo sus la răsărit Este-un măr mare-nflorit, Cu vârvările la cer, Cu poalele gios la mări, Dar la rădăcina lui Este o masă de mătasă, Cu aur îi polenită De îngeri ocolită.

Pleacă, Perso, iar nainte, Vi-i merge şi vi-i ajungeLa vale, mândră cinstâtă,Acolo-i lină fântână Cu stoborii de cetini, Cu vădrile de-argint,



Colaborare şi schimb de publicaţii între Institutul de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu” din Bucureşti şi revista „Familia”

De la Institutul sus amintit am primit recent următoarele volume:

- Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” serie nouă tomul 16, 2005, Editura Academiei Române

- Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu”, serie nouă, tomul 17, 2006, Editura Academiei Române

- Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, serie nou, tomul 18, 2007, Editura Academiei Române

- Revista de Etnografie şi Folclor Tomul 45, 2-3, 2000, Editura Academiei Române

- Revista de Etnografie şi Folclor, serie nouă 1/2007, Editura Academiei Române

Asemenea şi noi trimitem şi depozităm revistele FAMILIA la Institutul de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu” din Bucureşti.

1. Tibiscus, revista editată de către Societatea Literar Artistică „Tibiscus” din Uzdin (Banat, Serbia)

2. Dacia Literară, revistă bimestrială de cultură fondată în 1840 de Mihail Kogălniceanu, serie nouă din 1990, Iaşi (România)

3. Revista românilor din Balcani ACUB PRO, editată sub egida Asociaţiei Europene de Colaborare şi Unitate în Balcani

4. Glasul Bucovinei (Cernăuţi-Bucureşti) de la Institutul Cultural Român, redactor şef Alexandrina Cernov

5. FAMILIA, revistă de cultură, fondator: Iosif Vulcan 1865, apare la Oradea

6. CLIO, revistă de cultură istorică pentru românii de pretutindeni, editor: Asociaţia Istoricilor Bănăţeni din Timişoara

7. Revista Română, fondată la 1861, editor ASTRA-Despărţământul Mihail Kogălniceanu – Iaşi, director Areta Moşu

8. Vatra satului, periodic local editat de Societatea fiii satului Ferendia, redactor şef Ioan Traia

9. Eminescu, foaie enciclopedică pentru români, Timişoara

10. Familia română, a apărut la Oradea, Lect. univ. drd. Constantin Mălinaş, director. Aceeaşi revistă apare acum la Baia Mare, red. şef Dr. T. Ardelean

11. Curierul „Ginta Latină” , publicaţie a Fundaţiei Culturale „Ginta Latină” din Iaşi, România

12. Viaţa de pretutindeni, Revistă de cultură, istorie şi performanţă a românilor de pretutindeni şi a prietenilor lor. Sabin Bodea – director, redactor-şef, revista apare la Arad (208 pagini)

13. Suflet nou, revistă satului bănăţean, apare la Comloşu Mare

14. Volumul Coriolan Iosif Buracu „Amintiri” ediţie îngrijită de Mihai Buracu din Turnu Severin

15. Oglinda (volum colectiv) carte document, Florica R. Cândea (coordonator Arad)

16. Foaia Săcălazului , redactor Ştefan Tomoioagă, Săcălaz, România

PUBLICAŢII AJUNSE DE PRETUTINDENI LA REDACŢIA REVISTEI FAMILIA17. Magazin cultural istoric şi de informaţie,

Timişoara, director Vasile Todi18. Anuarul Institutului de etnografie şi folclor

„Constantin Brăiloiu”, editura Academiei Române19. Răsunetul, cotidian democrat independent al

judeţului Bistriţa-Năsăud (www.răsunetul.ro)20. Volumul de poezii „Doi Poeţi – Aceeaşi

Limbă”, Nicolae Nicoară – Horia şi Vasile Barbu, editura Nigredo Arad – 2008

21. Străjerul, supliment la „Semănătorul” Foaie de zidire sufletească buletin al B.O.R. din Banatul sârbesc, redactor vicar prot. Moise Ianeş

22. Europa, revistă de literatură, artă, cultură şi tranziţie, vara 2008, apare trimestrial, redactor şef Pavel Gătăianţu

23. Volumul „Banatul istoric în proză, versuri şi imagini”, ediţie îngrijită de Vasile Barbu (în volum sunt fotografii de demult cu Petrovasâla precum şi articol semnat de Traian Căta)

24. Floare de Latinitate, revistă de cultură şi spiritualitate românească editată de Consiliul Minorităţii Naţionale Române din Serbia – Novi Sad, redactor şef: Vasile Barbu

25. Spre unitate naţională prin integrare europeană, volum îngrijit de Dr. Vlad Bejan din Iaşi

26. Monografia localităţii Giarmata Vii Uberland, volum îngrijit de preot Vasile D. Suciu, profesor Marius Vasile Gligan

27. Pompa de iluzii, volum semnat de Cornel Cotuţiu din Bistriţa România

28. Dimitrie Acea „Stă bisărica-ncuniată” (volum de poezii) din România

29. Ţara Almăjului , străvechi ţinut de continuitate şi simţire românească, volum îngrijit de prof. Pavel Panduru din Prigor, România (2008)

30. Pavel Vasici viaţa şi opera, volum (teza de doctorat) a prof. dr. univ. Grigore Ploeşteanu, Târgu Mureş (Pavel Vasici este o mare personalitate bănăţeană)

31. Pe cheiul uitării, jurnalism provincial, volum semnat de Gavril Cornuţiu din Oradea, România

32. Ţăranul, cântec, lacrimă şi rugă, volum semnat de Marieta Matei din Proviţa, România, fidelă colaboratoare la revista noastră „Familia”

33. Creştinismul în Austria, scurtă prezentare cronologică, vol. I. Biserica Romano-Catolică, ediţia I, volum semnat de Trinţu Măran din Viena, membru în redacţia „Familia”

34. Oameni de seamă ai Banatului, ediţia a XII-a, Actele simpozionului desfăşurat la Jimbolia în 17 şi la Uzdin în 19 aprilie 2008, ediţie îngrijită de Vasile Barbu din Uzdin

35. Poezie în grai bănăţean, volumul II, Autori din Voivodina, Serbia, ediţie îngrijită de Aurel Turcuş din România în colaborare cu Ionel Stoiţ şi Vasile Barbu din Serbia

36. Aromânii de la Macedonia istorică la Macedonia independentă, volum semnat de Dr. Vlad Bejan din Iaşi

37. Religia geto-dacilor a fost întruchipată monoteist iconografic, volum semnat de Ioan Buligan (originar din Clopodia) stabilit în Timişoara

38. La noi, volum semnat de Cornel Cotuţiu din Beclean, România

39. Păcate şi păcătoşi mărunţi povestiri din judecătorie-schiţe umoristice, volum semnat de Livius Lăpădat din Zrenianin

40. Ţara Almăjului, străvechi ţinut de continuitate şi simţire românească, volum semnat de prof. Pavel Panduru din Prigor, România

41. Meridianul românesc, săptămânal care apare în comunitatea de români din California

42. Agora literară, publicaţie editată de Liga scriitorilor din România

43. Toracu Mare, Pagini de istorie (1767-1920), Ciclurile vieţii, Ioan Cipu din Făget (originar din Torăc) editura ARTPRESS, Timişoara 2005

44. Toracu Mare, Pagini de istorie (1767-1920), Instituţii şi slujitorii lor, Ioan Cipu, editura NAGARD Lugoj 2007

45. Toracu Mare, Pagini de istorie (1767-1920) Pre-istorie strămutarea, viaţa economică, socială şi politică, Ioan Cipu, editura NAGARD Lugoj 2007

46. Toracu Mare, Pagini de istorie (1767-1920), Ioan Cipu, editura Dacia Europa Nova Lugoj

47. Românii de vază din Banatul sârbesc, Torăcenii, Ioan Cipu, editura „Tibiscus” Uzdin

Şi multe, multe alte reviste, ziare, publicaţii primite pe parcursul anilor trecuţi, acestea enumerate fiind doar un mic mănunchi de publicaţii în marea publicaţiilor primite.

Traian Trifu Căta

Cu izvoară pră pământ, Cu izvoară gios pră piatră, Suflete-acolo s-adapă. Acolo şi tu să stai Şi câta apă să beai Ca să vezi unde s-o iai Să n-i iai la mâna stângă, C-acolo-i pocioada strâmtă Acolo-s cântarele, Să cântăresc sufletele. La stânga să cântăresc, La dreapta să lămuresc. C-acolo Tatăl te-aşteaptă Cu-ale mese mândre-ntinse, Cu-ale lumânări aprinse. Acolo-i sâmtă Mărie, O lua plaiul şi te scrie.

Pleacă, Perso, iar nainte, Vi-i merge şi vi-i ajunge La un brad mare şi nalt. Acolo vi-i genunchia Şi de brad că ti-i ruga: Brade, brade, frate brade, Apleacă-ţi vârvările tele Să pot trece peste ele, Ca-m trecut într-aia parte

Unde marea ne desparte Şi-am lăsat ţările mele Cu suspini şi mare jele.Pleacă, Pero iar nainte,Vi-i merge şi vi-i ajungePân la măru lu Sân-Medru,Pră vârvări e-nflorit,Pră mijloc de mere-i rodit,Dar pe poale-s mere coapte,Unde mărg sufletele toate.Pleacă, Perso, iar nainte,Vi-i merge şi vi-i ajungePân la poarta raiuluiCă-i şi floarea soarelui,Ea judecă florile şi le ia miroasele.La portă pe loc vi-ista,Dar să puni mâna pră ea,Singură s-a descunia,Raiul ţi s-a lumina,Îngerii când te-or videaEi prin rai te-or prăpurtaToate ţi le-or arătaŞ-ale bune, ş-ale releDin tinereţile tăle.Sufletu merge plângândÎngerii merg tot cântândNu te suflete-ntrista,Noi aici nu te-om lăsa,Te-om duce, ţi-om arătaŞi tot neamu ţi-i afla.Tu să dai mâna cu eiCă ăia-s camaraţii tăi.Sufletu când vede-aşaEl plânge şi s-o-ntrista,

Rămas bun cu toţi ş-o lua,Rămas bun strini şi vecini,Rămas bun tată şi mamă,Eu mă duc, Domnul mă cheamă.Rămas bun frate şi soră, Am plecat cu mare dor, Am plecat, mărg în pământ, Nu vă scriu carte nicicând, Că nu-s trenuri, nici vapoară, Numa suflete şi zboară. Rămâneţi cu sănătate, Cu iertare de păcate. Dar plângeţi şi voi păreţi Că pustini voi rămâneţi. Dar şi mândra mea avlie Că n-oi mai umbla prin tine, Plâng şi mă tânguiesc Că mă bag să putrezesc. Pământe, frate pământe, Tu să-mi fii, frate, părinte, Eu ţi-oi da spatele mele Pământe, pră grijile tăle Tu să nu te prea grăbeşti Pră mini să mă putrezeşti.”11

S-au scurs mulţi ani. Persa Pod a trecut în lumea umbrelor, în anul 1979.

Am cunoscut-o personal pe această bocitoare, la moartea străbunicii în anul 1972. În mintea mea de copil nu am putut înţelege cum bocitoarea Persa Pod a bocit fără lacrimi. Ea mi-a zis

1 N. Panea, Sintaxa rituatutui funerar, p. 214

2 I. Sperb, Ţara fără dor. Funcţiile psihologice ale bocetului românesc, p. 81

3 Ibidem, p. 834 Culeasă de la informatoarea Sofica

Crăciun în vârstă de 63 de ani5 Denumire dată femeii care se ocupă

de trupul defunctului pentru a fi bine pregătit în călătoria lui pe veci; de confecţionarea colacului care trebuie dat peste groapă

6 Octav Păun, Persa Pod, o mare interpretă a cântecului funerar. Analele societăţii de limba română, Zrenjanin, 1971

7 Ibidem, p. 1478 O. Păun, op. cit., p. 1459 Ibidem, p. 14510 O. Păun, op. cit., p. 151-15211 O. Păun, op. cit., p. 152 - 155

Prof. Romanţa Glanda-Crăciun

(continuare din pag. 12)

PERSA POD - CELEBRĂ BOCITOARE

DIN PETROVASÂLA

că, cântându-se tot după atâţia morţi i-a secat „izvorul de lacrimi”.

Persa Pod nu mai e. „Cântecul zorilor” nu se mai cântă. Tineretul de azi tot mai puţin dă atenţie tezaurului folcloric aşa că şi bocetele sunt pe cale de dispariţie.


ŞTIRI ŞI CURIOZITĂŢI DIN PETROVASÂLA

A ARS CLĂDIREA

DIN CURTEA PRIMĂRIEIÎn noaptea din 16/17

octombrie s-a aprins şi ars acoperişul clădirii din curtea primăriei. Din cau-za timpului rece, hoinari neconştincioşi s-au adăpo-stit în clădire, au făcut focul ca să se încălzească şi a luat lumină gragia şi acoperişul clădirii.

Au fost chemaţi pom-pierii din Alibunar ca să stingă focul.

La redacţia „FAMILIA”

EVENIMENTE CULTURALE DIN PETROVASÂLA DE DVD-URIÎn baza de date a redacţiei „Familia” şi în proiec-

tele de lucru pe viitor se vor găsi şi DVD-uri filmate la unele evenimente organizate de redacţia nostră sau şi alte evenimente importante pentru cultura noastră românească-petroviceană şi nu numai.

Dorim ca petrovicenii de pretutindeni, colabo-ratorii revistei pe lângă cuvântul scris să aibe ocazia să vizioneze programe, simpozioane sau manifestări culturale derulate la Petrovasâla şi pe DVD-uri. Aceea ce nu se poate în întregime scrie în publicaţii se poate viziona la TV.

Aşadar posedăm:- DVD-uri de la „Zilele revistei Familia” 21, 22

august 2008 (5 ore)- DVD a unei emisiuni de sâmbătă seara de la

TELE EUROPA NOVA din Timişoara „Gazdă bună vă aşteaptă” dedicată revistei Familia din Petrovasâla în care este inclusă şi muzică populară bănăţeană. (durează 1.47 h)

- DVD – Întâlnirea generaţiei născute în anul 1944. 50 de ani de la terminarea Şcolii Elementare din Petrovasâla (1959-2009). (Elevii şi învăţătorii de altădată), scenariul Traian Trifu Căta

Pentru cei interesaţi de DVD-uri suntem pregătiţi să le trimitem în fiecare colţ al lumii unde trăiesc la fel cum difuzăm şi revistele „Familia”.

Traian Trifu Căta

Autoimpunerea locală de obicei se planifică într-o comunitate locală pe timp de 4 ani.

Din salarii le angajaţilor în sat dar şi a petrovicenilor angajaţi în afara satului dar care trăiesc în Petrovasâla 5% din salariul lor se transferă pe contul Comunităţii Locale.

La autoimpunerea locală sunt cuprinşi şi dascălii şcolii, personalul şcolii, personalul medical de la Căminul sanitar, de la poştă, intelectualitatea, agricultorii, firmele particulare...

La autocontribuţia locală cea mai mare măsură contribuie salariaţii comparaţie cu agricultorii.

Să luăm exemplul dascălilor care din păcate nu au salarii mari.

Din peste 30 de angajaţi la Şcoala Elementară „Întâi Mai” din Petrovasâla (nu sunt incluse cadrele didactice care vin din alte localităţi la postul de muncă) se cumulează lunar 37.170 dinari pentru autocontribuţie iar într-un an (12 luni) suma este de 446.038 dinari menită autocontribuţiei locale. Această sumă este echivalentă cu 5493 EURO (1 EURO = 81 dinari, primăvara anului 2008) sau echivalent cu 8789 USD.

Nu pomenim salariile celor angajaţi în domeniul sănătăţii şi a altor instituţii care sunt mai mari decât celor din învăţământ.

Practic la un profesor, în medie, în funcţie de salariu i se ia anual în jur de 250 EURO pentru autocontribuţie (lunar în jur de peste 20 EURO) sau echivalent 375 USD.

Iată că un profesor cu salariul lui relativ mic (în jur de 40.000 dinari sau aproximativ 400 EURO lunar) în 4 ani de zile dă pentru autocontribuţie locală 1000 EURO sau 1500 USD.

Că ţăranii sau agricultorii posesorii de pământ plătesc mult mai puţin autocontribuţia locală rezultă din următoarele:

Din fiecare decizie pentru impozit (de exemplu din anul 2007 pentru suprafaţă de 8 ha = 14 lanţă de poate vedea)

1. impozit pentru pământ ................. 19,59 dinari2. autocontribuţie ........................... 195,87 dinari3. contribuţie pentru ameliorarea apelor .......................................... 5.239,86 dinariAutocontribuţia la 14 lanţă de pământ este 195,87

dinari = 2,4 EUROA anual iar pe 4 ani este de 9,6 EURO.

Autocontribuţia la 56 lanţă de pământ este 9,6 EURO anual iar pe 4 ani este de 38,4 EURO.

Autocontribuţia la 300 lanţă de pământ (gazde bogate) este de 51 EURO anual de 5 ori mai puţin decât autocontribuţia unui profesor! Fără comen-tar!!!

Să nu uităm că fiecare angajat mai posedă şi pământ şi i se ia pentru autocontribuţie şi de la pământ şi din salariu.

Majoritatea din noi ne bucurăm de progresul localităţii dar după cum vedeţi jugul autocontribuţiei îl duc salariaţii şi nu prea agricultorii (unii agricultori nici nu plătesc impozitul).

M-aş bucura să-mi arate cineva cu degetul şi să spună: Uite asta am făcut pentru sat din auto-contribuţie! V-aţi bucura şi dvs. nu-i aşa?

Să nu uităm doar că o sumă însemnată de dinari dau pentru autocontribuţie sătenii noştri din Petrovasâla şi Colonie angajaţi în afara satului.

Traian Trifu Căta

Dacă nu aţi ştiut!

AUTOCONTRIBUŢIA LOCALĂ LA PETROVASÂLA (ANUL 2008)

Curiozităţi!SOLIDARITATEA NOASTRĂ

(aşa a fost în urmă cu 20 de ani)Răsfoind deciziile de impozit din urmă cu 20 de

ani găsesc, ba chiar le-am păstrat intenţionat ca într-o bună zi să le fac o analiză matematică, simplă. Aşa a fost că tot am plătit impozitul dar lung a fost şirul în decizie cui să plătim.

Focarul atenţiei mele a fost asupra:Anul 19891. Contribuţii pentru solidaritate cu Munte Negru

0,320 din venitul cadastral2. Contribuţii pentru solidaritate cu P.A. Voi vo-

dina 0,200 din venitul cadastralAnul 19913. Impozit special pentru dezvoltarea P.A. Ko-

sovo 1,000 din venitul cadastralUn fenomen adevărat la noi cei din Voivodina am

dat mai mult pentru cei din Kosovo şi Munte Negru iar nouă, pentru dezvoltarea Voivodinei cel mai puţin. Traian Trifu Căta

INIŢIATIVA DE SCHIMBARE A NUMELUI STRĂZILOR JNA ŞI

CRVENE ARMIJELa şedinţa recentă a Consiliului Comunităţii

Locale s-a propus ideea de schimbare a numelui celor două străzi JNA şi CRVENE ARMIJE cu numele şi prenumele celor doi soldaţi petroviceni înrolaţi în Armata iugoslavă pieriţi în războiul civil de pe teritoriul ex-iugoslave: Gheorghe Măda şi Bogdan Ekmecic.

Pare se că a predominat local-patriotismul membrilor Consiliului Local şi cu toţii au votat această propunere de schimbare a numelui străzilor. Tot această iniţiativă a fost prezentată spre aprobare la Adunarea Comunei Alibunar, la 28 sept. a.c. şi aici a fost aprobată în unanimitate.

Aşadar vom uita oare de strada Armatei populare iugoslave şi a Armatei roşii s-au va trece mult timp până nu ne vom obişnui cu noile denumiri propuse?

BULDOZERUL ULT 160 B ÎN POSESIA PRIMĂRIEI

La licitaţie care a avut loc în sat primăria a procurat buldozerul la preţul de 635.000 dinari. Tribunalul de la Alibunar l-a vândut la licitaţie. Acest buldozer se va folosi pentru necesităţile localităţii.

MERSUL AUTOBUZELOR PANCIOVA – PETROVASÂLA –

FÂNTÂNA FETEIAutobuzele pornesc din Panciova:

vineri – 17,00 (la Petrovasâla 17,25)sâmbătă – 7,30 (la Petrovasâla 7,55), 17,00 (la

Petrovasâla 17,25)duminică – 7,30 (la Petrovasâla 7,55), 17,00 (la

Petrovasâla 17,25)Fântâna Fetei spre Panciova:

vinerea la 18,00sâmbătă şi duminică la 8,30 şi 18,00

Numeroşi orăşeni au case şi vile la Fântâna Fetei unde îşi găsesc un refugiu şi fug de oraşul poluat Panciova. Traian Trifu Căta

Dacă prin anii 1980-1989 au circulat zilnic 40 de trenuri prin Petrovasâla astăzi circulă doar un tren şi anume Rapidul de Bucureşti.

Trenul porneşte din Belgrad şi aproximativ după 50 de minute ajunge la Petrovasâla la orele 17.10 iar în orele dimineţii ajunge la Bucureşti. Traseul unicului tren care mai trece prin Petrovasâla este Belgrad-Panciova-Petrovasâla-Vârşeţ-Timişoara-Lugoj-Caransebeş-Băile Herculane-Orşova-Turnu Severin-Craiova-Bucureşti. Din păcate dinspre Belgrad spre Bucureşti sunt puţini călători. La Petrovasâla mai călătoresc românii veniţi la muncă

UNICUL TREN DIN PETROVASÂLA – RAPIDUL DE BUCUREŞTIprovizorie la noi sau româncele căsătorite la noi în localitate originare din România sau din Estul Europei. Tocmai pe data de 15 septembrie a.c. i-am condus până la gară pe Virgil Budesci din Oltenia care ani în şir locuia la mine şi pe Vasile Negru din Moldova (de pe lângă Putna), dânşii au fost unicii călători care au urcat în tren la Petrovasâla.

Pe lângă Rapidul de Bucureşti prin gara din Petrovasâla mai circulă şi trenuri marfare.

Rapidul dinspre Bucureşti spre Belgrad, ajunge în orele dimineţii la Petrovasâla, mai precis la 7.41.

Traian Trifu Căta

Clădirea din curtea primăriei (acoperişul ars)

1. Sofica Penţa 07.I2. Lucia Davidovici 01.II3. George Neagu 29.III4. Miuţă Roşu-Laica 30.III5. Sofica Barbu-Vicicu 30.III6. Miloi Anghelina (Chifla) 05.IV7. Peruţă Jivan 07.IV8. Parascheva Zestrian 06.VI9. Măriuţa Erina 03.V10. Parascheva Nica 07.V11. Panta Ciaveţ 06.VI12. George Mohan 09.VI13. Zoran Săvulescu 28.VI14. Elena Pătruţ 26.VI15. Rosa Căta 17.VI16. Lenuţa Secheşan- Cicina 08.VIII17. Aniţa Ţvein 19.IX18. Traian Căta-Ciţu 17.IX19. Tuţă Musta 21.IX

CURIOZITĂŢI- Un plic mare cu câteva reviste

„Suflet Nou” din Comloşu Mare, România a fost adresat pe adresa redactorului Traian Căta, dar în loc de Vladimirovaţ (denumirea oficială a localităţii) scria Petrovasâla şi codul poştal şi a ajuns la destinatar.

- Sătenii noştri români niciodată nu şi-au zis vladimirovceni ci petroviceni şi alte minorităţi de când s-a întemeiat satul Petrovasâla.

- În satele din comuna Alibunar şi Voivodina în care trăiesc şi românii Legea permite ca să fie denumirea localităţii şi în limba minorităţilor care vieţuiesc împre ună cu conaţionalii sârbi. Petro vicenii nu se prea zbat ca să fie scris la intrări în localitate şi denumirea în limba română Petro vasâla, ori n-au fost mai insistenţi la cei responsabili din comună.

AU DECEDAT LA PETROVASÂLA ÎN ANUL 2008

20. Ioniţă Barbu 27.IX21. Iconia Penţa 11.X22. Stela Păcurariu-Creţu 11.XII23. Nuţa Manu24. Robu Nicolae25. Lazăr Petru26. Ana Muncian27. Viorica Dimitrie-Slabu28. Elena Ivan-Butan29. Ana Jivan-Slabu30. Elena Penţa31. Ana Barbu (a lu Traian B. mamă)32. Doina Balaş-Vâlcu33. Doina Penţa

1-22 Bis. Ort. Rom. (data înmormân tării)23-26 Bis. Penticostală27 – Martorii lui Iehova28-32 Biserica Baptistă32 – Biserica Adventistă

Consemnat de T.T. Căta


Doina Jifcu (Militari) şi George Manciu la nunta lor (anul 1956)

În curtea părintească a miresei este şi mobila ei care o va duce la mire (Foto „Nelly” Vladimirovaţ)

VIAŢAMă simt aşa de fericit şi mă bucur atât de mult

când primesc FOAIA „FAMILIA”, căci chiar acum au trecut pe la mine domnul Ioniţă Chişărău, să-mi aducă foaia, şi două cărţi: Monografia Petrovasâlei de Nicolae Penţia şi „Petrovasâla întoarcere la înce-puturi” de Ioan Traia şi Traian Căta.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru Dumneata, căci EL ţi-a înăscut în sufletul şi mintea ta să aduci la VIAŢĂ şi la lumină lucrurile care au fost stinse de ani în şir. Dumnezeu v-a înzestrat şi v-au binecu-vântat cu acest dar de înţelepciune ca să mergi până la rădăcina strămoşilor noştri ca să arăţi generaţiei noastre de petroviceni răspândiţi pe tot globul lui Dumnezeu trecutul şi istoria Petrovasâlei. Acest dor pentru o VIAŢĂ mai bună i-au făcut pe strămoşi să plece în spaţii unde aveau să desţelinească pusta Pe-trovasâlei. Şi noi cei plecaţi din satul natal suntem dispersaţi în toată lumea căutând o VIAŢĂ mai bună pentru noi şi pentru copii noştri. Acum la 200 de ani de la întemeierea satului să-i mulţumim lui Dumne-zeu căci în familii de petroviceni găsim profesori, doctori, ingineri, avocaţi şi intelectuali apreciaţi.

Domnule Căta, eu mă rog Domnului să vă dea putere şi sănătate să duceţi Ştafeta VIEŢI Petrova-sâlei înainte cu bucurie, până ce se va naşte altci neva să preia de la Dumneata lumina Petrovasâlei precum şi Dvs. aţi luat-o de la Domnul George Barbu iar dân-sul a preluat-o de la înv. Nicolae Penţia. Noi cu toţii, astăzi ne bucurăm să putem citi despre VIAŢA stră-moşilor şi rădăcina de unde am venit.

Eu cu doi ani în urmă am avut fericirea să vă scriu, despre VIAŢĂ şi copilăria din satul natal şi vi-sul meu ca să ajung în America. Dumnezeu m-a ajutat ca să ajung acolo unde visam de mic. Din nefericire am găsit că şi aici oamenii mor şi atunci m-am întors spre cuvântul care s-a coborât din ceruri şi s-au în-trupat ca să moară şi să ne dea nouă VIAŢĂ pe care strămoşii noştri au pierdut-o. Isus Hristos venind în lumea noastră a implicat un şir de evenimente supra naturale; doi logodnici, Iosif şi Maria, primesc din partea unui înger informaţii în legătură cu rolul lor în întruparea Mântuitorului, o fecioară a născut un copil, o stea strălucitoare a atras la Ierusalim un grup de astrologi din Babilon, un înger invita un grup de ciobani în Betleem să vadă Pruncul, un cor de îngeri cântă pe câmpia Betleemului. Aşa s-a întâmplat la împlinirea vremii; când Dumnezeu FIUL Isus Hristos

DE SFÂNTUL NICOLAETăcerea lin coboară clipele cereştiPsalmii se înalţă spre uşi împărăteştiDin ruga cea fierbinte, deschisă prin cuvântÎn cugetul iubirii coboară Duhul Sfânt.

Lumina veşniciei, iată se aratăDumnezeu Sfânt nu-ntârzie vreodatăNădejdiile-nfloresc în cupele de crinO, câtă frumuseţe, în clipele ce vin!

Parcă-i aud foşnirea, ce uşor coboarăCu zborul tot mai trist, de-a lumii grea povarăCu fruntea lui senină şi urmele de spiniMinune fără seamăn, la care mă închin.

Încă mai porţi rana, Stăpâne întristat,Că lumea tot mai ţine drumul spre păcat!Ce mult ai vrut ca patimile-ţi toateSă spele tot pământul, de sumbrele păcate!

Şi tot mai ai dorinţa şi crezi în vindecare,Chiar dacă rana, încă te mai doare.Mărie Ţie, Sfinte, Izvorule de viaţă!Ajută neputinţei şi încă ne învaţă!

Marieta Mateidin Proviţa, România

a venit pe Pământ în calitate de Mântuitor în împă-răţia întunericului să instaureze împărăţia Sa, adică Biserica celor născuţi din nou, născuţi nu din carne şi sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu (Ioan 1:13). Cuvântul „Impă-rat” cu referire la Domnul Isus Hristos îl întâlnim de 44 de ori în Noul Testament. Cuvântul „Împărăţie” cu referire la Împărăţia lui Dumnezeu îl întâlnim de 132 de ori iar cu referire la împărăţia diavolului îl întâlnim de 8 ori sau cu referire la împărăţia lumii de 62 de ori şi cu referire la împă răţiile lumii de 19 ori. Adevărul este că Mântuitorul îşi zideşte împără-ţia Sfântă a VIRŢII veşnice în mijlocul împărăţiilor şi împăraţilor Pământului, motiv pentru care între Hristos şi împărăţia Lui şi între împăraţii lumii şi împărăţiile lor va fi un permanent conflict. Trecuseră doar câteva zile de la Sărbătoarea întrupării Mântui-torului, prin fecioară, când Irod a auzit de la magi de

naşterea Împăratului, el s-a tulburat mult şi de frică să nu-şi piardă tronul, a hotărât să fie omorâţi toţi copii nou născuţi din zonă, în speranţă că unul dintre cei morţi va fi şi Împăratul. De atunci şi până astăzi toţi împăraţii lumii sunt terorizaţi cu gândul că-şi pi-erd tronul. Şi oameni legaţi în doctrina lumii, orbiţi să vadă adevărul şi adevărata lor nevoie de Împăratul Cerului, motiv pentru care prin necredinţă şi păcat au renunţat cu bună ştiinţă la VIAŢĂ.

Dar ei au strigat: Ia-l, ia-l răstigneşte-l! Să-l răs-tignesc pe Împăratul vostru? le-a zis Pilat. Preoţi cei mai de seamă au răspuns: Noi nu avem alt împărat decât pe Cezarul (Ioan 19:15). Atunci oamenii în necazurile lor întrebau unde este Dumnezeu de ce nu-l apără? Singura vină pentru care oamenii L-au răstâgnit este faptul că este Împăratul. Ei n-au putut să accepte concurenţa cu Împăratul Cerului, al cărui caracter frumos, plin de dragoste şi milă, a câştigat imediat inima oamenilor. Ei nu înţeleg că Împăratul Isus Hristos are o împărăţie care nu este din lumea aceasta. El nu va fi niciodată un Împărat al lumii şi al întunericului, dimpotrivă, El este unicul Împărat al unei Împărăţii veşnice. Mântuitorul nu a accep-tat să fie Împăratul acestei lumi, deoarece Împărăţia Lui este veşnică şi Sfântă; Dacă împăraţii lumii sunt mândri şi răi trăiesc în lux şi păcat. Împăratul Ceru-lui este bun şi blând (Matei 21:5) El este alături de orice om şi se asociază cu necazurile lui. Împăratul Isus ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi, ca noi să avem VIAŢA veşnică, dincolo de mormânt. Dar până atunci, avem o viaţă de luptă, care se în-cheie cu victorie sau înfrângere, este un meci care se termină cu biruinţă sau învins. Este o alegere deci-să să-L caute pe Dumnezeu de care s-a despărţit în Eden. Nu doar persoanele în vârstă, săraci sau bol-navi Îl caută pe Dumnezeu, ci toţi muritori, care deşi sunt născuţi în condiţia de fiinţe păcătoase visează Cerul. În Evanghelia lui (Ioan 20:25) scriitorul arată măreţia împăvării omului cu Dumnezeu prin Mântu-itorul Isus Hristos. Când Hristos a fost pe cruce omul a fost la baza crucii.

La baza crucii găsim reprezentanţii celor 4 cate-gorii de oameni:

1. categoria oamenilor morali (scopul lor este că-utarea, urmarea şi slujirea lui Dumnezeu)

2. categoria oamenilor bogaţi, care au bani mulţi. Pot să-şi cumpere cărţi, dar nu minte, medicamente dar nu sănătate, cosmetice dar nu frumuseţe, pat con-fortabil dar nu somn, cruciuliţe dar nu mântuire.

3. categoria oamenilor obişnuiţi sunt cei care nu excelează nici în moralitate nici în bogăţie şi totuşi locul lor este la Cruce, alături de oameni morali şi bogaţi.

4. categoria oamenilor păcătoşi (tâlharul de pe cruce)

Alături de oameni morali, bogaţi, obişnuiţi la Cruce sunt prezenţi şi oameni păcătoşi.

Cine trebuie să-L caute pe Dumnezeu? Absolut toţi oamenii. De ce să-L caute oamenii pe DUMNE-ZEU? Ca să nu meargă în iad. Unde să-L caute oa-menii pe Dumnezeu? La Crucea Mântuito rului Isus. Când Îl pot căuta oamenii pe Dumnezeu? Astăzi, chiar acum. Cum Îl pot căuta oamenii pe Dumnezeu? Prin credinţă în Mântuitorul. Cum vor şti oamenii să-L caute pe Dumnezeu? Biblia este ghidul. Ce câş-tigă oamenii căutându-l pe Dumne zeu? VIAŢA veş-nică în RAI. VIAŢA este o luptă al cărui scop este Cerul. Pământul îl pierzi oricum, vrei să pierzi şi Ce-rul? Dumnezeu te poate duce acolo, dacă-L cauţi.

FIŢI SĂNĂTOŞIValer Trifu (Bunicu) din Chicago, S.U.A.

La nunta lui Nicu Răgia şi Vioara Jivan (anul 1956), PetrovasâlaSus spre dreapta: Doina Bunda (verişoara miresei), Ciţu Slabu (verişorul miresei), Lenuţa Bunda, mirele

Nicu Răgia, mireasa Vioara (Jivan) Puricu Liena Jivan (sora miresei), Ida verişoara miresei, Răfina GhegeaJos: (în faţă) Persa Jivan (sora miresei), Sofica Goagă (verişoara mirelui) – gevăriţă, Felicia Bunda

(verişoara miresei), Petrică Laica (verişorul mirelui) – gevăr, Lenuţa Draxin, nepoată a miresei

În cocie în faţă: Petrică Nicoliţa cu soţia Persuica şi Doina (fiica lor) căs. RadivoiÎn spate: Giorgiţă, Ionel şi Ciţu Nicoliţa; În picioare lângă casă: Ghiţă Nicoliţa Cruciu şi Ticuţă Nicodin

(actualmente stabilit în Chicago); (Fotografiat în faţa casei lui Ghiţă Cruciu prin anii 1956/57. Toţi din fotografie au emigrat şi s-au stabilit în Canada)

IMAGINI DIN VREMURI DE ALTĂDATĂ


IN MEMORIAM

GEORGE NICOLIŢA (CRUCIU)(31.08.1949-27.06.2006.)originar din Petrovasâla

decedat în Hamilton

Pe data de 27 decembrie 2009 se împlinesc 3 ani şi jumătate de nemărginită durere în sufletele noastre de când nu te mai avem pe lume. Te căutăm în amintiri şi în timpul care s-a scurs cu acelaşi dor nestins, celui mai devotat familiei noastre. Pierzându-te s-a sfârşit o parte din lumea noastră.

Ai tăi dragi: Soţia ta dragă Ana, fiul Peter cu soţia Mary, fiica Gina cu soţul Alex, nepoţii dragi Peter jr., Sarah, Sofia şi Nicholas, părinţii Persuica şi Petrică, surioara Doina şi Paia Radivoi, soacra Sofica Jifcu, cumnatele Maria şi Ion Bojin, Lidia şi George Căta, Nicolae şi Reni Jivan, John şi Elena Jivan, rudele din Canada, S.U.A. şi Petrovasâla.

FAMILIASediul redacţiei publicaţiei

“Familia”Biserica Ortodoxă Românăstr. Trg Oslobodjenja 425

cod 26315 VLADIMIROVAŢTel. 013/643-160YUGOSLAVIA

Publicaţie periodică editată de Biserica Ortodoxă Română din VLADIMIROVAŢ – PETROVASÂLAApare sub îngrijirea unui colegiu de redacţie format din: ing. dipl. TRAIAN TRIFU CĂTA (redactor şef şi responsabil),

Prof. ION ŞTEFAN, GHIŢĂ CRÂSTĂI-TOPALĂ (Kitchener – Canada), PETRU PIPI-BARBEŞ (New York – SUA), Prof. ACHIM SECHEŞAN-CIPĂ GOAGĂ (California – SUA), IONEL şi PERSA NICOLIŢA-CRUCIU (Hamilton – Canada),

TRINŢU MĂRAN (Viena – Austria), LUŢIAN CÂRNIA (New York – SUA), Prof. Dr. MARINEL MANDREŞ (Kitchener – Canada), IONIŢĂ CHIŞĂRĂU (Chicago – S.U.A.), GHIŢĂ SECHEŞAN-BOJIC (Melbourne – Australia

Publicaţia e înregistrată la Ministerul pentru Informaţii, Republica Serbia, sub nr. 1569 de la 1 martie 1994.Tiparul executat la tipografia S.C. “U.R.C. XEDOS” S.R.L. Timişoara, ROMÂNIA, Tel. 0040-(0)744-515656. Tiraj 1200 ex.

IN MEMORIAM

PĂUN NICODIN(născut la 22 noiembrie 1948 şi decedat la 20

februarie 2009)

Tăticul nostru scump şi drag,Te-am iubit nespus de mult,Dar tu într-o clipă te-ai dus.Într-o zi de iarnă friguroasă,Te-a luat moartea memiloasă.Ai plecat cu mare jale,Ţi-am văzut lacrimile tale,Ţinându-ţi braţele moale,La ultima ta suflare.Ai rămas în viaţa noastră,O imagine luminoasă.

Pentru noi veşnic vei trăi în gândurile, sufletele şi inimile noastre. Cu dor nemărginit şi jale mare ai tăi dragi: soţia Elena, fiica Ana, ginerele

George, nepoatele Valentina, Sofia şi Georgeta Draxin din Petrovasâla şi fiica Sofica Tamburici, nepoatele Tamara, Mariana, Adriana şi strănepoata Ariana din Canada.

CEI DRAGI NU MOR NICIODATĂ

IN MEMORIAM

Cu adâncă durere în suflet şi cu ochii plini de lacrimi anunţăm rudeniile şi prietenii că pe data de 7 decembrie a.c. s-au împlinit şase săptămâni de când ne-a părăsit pentru totdeauna scumpa noastră mamă, soacră şi bunică

VIORICA VICICUîn etate de 78 de ani

din Vladimirovaţ

Moartea nemiloasă a smuls-o dintre noi, lăsându-ne cu inima plină de durere şi lacrimi pe obraji. S-a dus în lumea umbrelor unde n-o mai putem vedea, însă o purtăm zi de zi şi întotdeauna în gândurile noastre.

Veşnic îndoliaţi: fii Ghiţă şi Ticuţă, nurorile Gina și Liena, nepoţii: Adrian, Daniel, Georgel şi Ionel.

IN MEMORIAM

Cu multă durere în inimă, lacrimi în ochi și dor nemărginit anunţăm că pe data de 1 noiembrie s-au împlinit opt ani şi jumătate de când ne-a părăsit pentru totdeauna iubitul nostru tătic, bunic şi socru

TICUŢĂ VICICUîn etate de 72 de ani

din Vladimirovaţ

Veşnic vei fi în inimile şi sufletele noastre şi nu te vom uita niciodată: fii Ghiţă şi Ticuţă, nurorile Gina şi Liena li nepoţii Adrian, Daniel, Georgel şi Ionel.

IN MEMORIAM

Pe data de 7 noiembrie 1956 a trecut la cele veşnice în vremuri de restricţie tatăl, cumnatul şi unchiul

Pr. SEVER BRÂNDA(1910-1956)

din Ecica

Pe data de 6 septembrie 2009 s-a stins din viaţă draga noastră mamă, bunică, soră şi mătuşă

Preoteasa CORNELIA BRÂNDA(1914-2009)

din Ecica

Dumnezeu să-i odihnească în locul cu verdeaţă împreună cu cei drepţi. Nu-i vom uita niciodată, îndoliaţi: Fiul Iulian, nepotul Sever din Australia, nepoata Eugenia din România, nora Lolica şi strănepoatele din Australia, sora şi

cumnata Aurelia, nepoata Elena din Ecica, nepoata Maria cu soţul Vlad din Zrenianin, nepotul Viorel cu familia din România şi nepotul Gheorghe cu familia din Canada.

IN MEMORIAM

Cu ochii plini de lacrimi aducem la cunoştinţă că pe data de 12 noiembrie s-au împlinit 8 ani de durere şi jale de când ne-a părăsit plecând pe un drum fără întoarcere scumpa noastră

LENUŢA BĂLUîn etate de 60 de ani

Chipul ei blând şi drag îl vom păstra mereu în inimile noastre căci moartea nemiloasă a luat-o prea devreme dintre noi.

Ai tăi dragi care te poartă în suflet şi inimă: fiica Gina, ginerele Ghiţă, nepoţii Adrian şi Georgel.

IN MEMORIAM

Pe data de 16 decembrie se împlinesc 6 luni de la moartea dragei noastre

VIORICA VESEI(1933-2009)

din Petrovasâla

Cu ochii plini de lacrimi te purtăm în sufletele şi inimile noastre cu mult dor ne amintim de chipul tău blând cu care mereu ne-ai privit, iubit şi te-ai bucurat de noi.

Ai tăi dragi: Fiica Lenuţa, ginerele Mircea, nepotul Eugen cu Alina şi nepoata dragă Sanela din Petrovasâla, fiica Ica Bălu cu familia din Petrovasâla, sora Righinuţa cu ginerele Milan din Cuvin, nepoţii, nurorile şi strănepoţii din Petrovasâla precum şi rudele din Suedia.

IN MEMORIAM

Pe data de 25 februarie 2010 se vor împlinii 4 ani de durere de când ne-a părăsit pentru totdeauna scumpa noastră

VIOARA NICA-ICA(30.07.1954-25.02.2006.)

din Petrovasâla

Cu mare dor şi jale: mama Lenuţa, sora Maria cu ginerele Ionel, nepoata Daniela cu soţul Mari nică, nepotul Daniel cu soţia Marina, nepoţeii Cri stian, Daniel, Emanuel şi Mario şi prietenii din N.Y.

ASOCIAŢIA ZIARIŞTILOR DIN PRESA RURALĂ BĂNĂŢEANĂ

Documents

Transcript of ASOCIAŢIA ZIARIŞTILOR DIN PRESA RURALĂ BĂNĂŢEANĂ