Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău ... · SF. IOAN GURĂ DE AUR –...

Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău

Asociația Profesorilor de Religie„Sf. Paraschiva” Bacău

SF. IOAN GURĂ DE AUR –MODEL DE DASCĂL CREŞTIN

-sinteza lucrărilor prezentate la Simpozionul judeţean-

Editura Casei Corpului Didactic BacăuBACĂU, 2015


2

Tehnoredactor: Prof. Teodora Plăeşu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiSF. IOAN GURĂ DE AUR - MODEL DE DASCĂLCREŞTIN. Simpozion judeţean (2015; Bacău)

Sf. Ioan Gură de Aur - model de dascăl creştin:sinteza lucrărilor prezentate la simpozionul judeţean:Bacău, 2015 / Asociaţia Profesorilor de Religie "Sf.Paraschiva" Bacău; coord. Teodora Plăeşu. - Bacău: EdituraCasei Corpului Didactic Bacău, 2015

Bibliogr.IndexISBN 978-606-619-187-6

I. Asociaţia Profesorilor de Religie "Sf. Paraschiva"II. Plăeşu, Teodora (coord.)

2

SF. IOAN GURĂ DE AUR – MODEL DE DASCĂL CREŞTIN

3

ASPECTE ALE GÂNDIRII TEOLOGICE ASFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

† IPS dr. Ioachim,Arhiepiscopul Romanului și Bacăului

Anul 2015 a fost declarat de către Sf. Sinod al BisericiiOrtodoxe Române Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură deAur și al marilor păstori de suflete din eparhii. Potrivithotărârii Sfântului Sinod, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost alesdatorită faptului că, prin viaţa şi activitatea sa, „s-a dovedit a fiun apărător al dreptei credinţe, un învăţător al pocăinţei, unluminător al familiei creştine şi al vieţii monahale şi unpromotor al filantropiei creştine”. Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române l-a omagiat pe Sf. Ioan Hrisostom și în anulmântuirii 2007, la împlinirea a 1600 de ani de la naşterea sa întranscendentul divin.

Personalitatea multilaterală şi universală a Sf. IoanGură de Aur s-a făcut simţită în toate laturile vieţii creştine dinepoca de aur a Bisericii, epocă în care s-a definit cea mai mareparte a învăţăturii creştine universale.

Într-adevăr, în galeria marilor corifei ce au statornicitpentru toate timpurile învăţătura de credinţă creştină nealterată,Sf. Ioan Gură de Aur ocupă un loc de mare cinste. Dacă Sf.Atanasie cel Mare reprezintă, peste veacuri, chipul teologuluifrământat de profunzimile gândirii şi tâlcuirii adevărurilor decredinţă, dacă Sf. Vasile cel Mare ilustrează modelul cel maiales al organizării monahale iar Sf. Grigorie de Nazianzîntruchipează pe misticul dornic de „aflarea” insondabilei tainea dumnezeirii, Sf. Ioan Gură de Aur este prin excelenţă


4

predicatorul creştin autentic. Arta sa oratorică, iscusinţaexegetică şi întreaga sa operă de înfrumuseţare a vieţiicredincioşilor rămân neîntrecute până în contemporaneitate.Marele corifeu al elocinţei şi retoricii a făcut din amvonulBisericii locul de unde pleacă lumina lui Hristos pe careîntunericul n-a putut-o cuprinde.

Este greu să concentrăm în câteva pagini dimensiuneagândirii teologice a acestui mare părinte al Bisericii. Putemtotuşi să trecem în revistă, succint, câteva aspecte din parcursulterestru al acestui om inegalabil, evidențiind câteva trăsături aînaltei sale teologii. Am ales însă, să lăsam pe alocuri pe Sf.Ioan să vorbească, fie despre sine, fie despre ceea ceDumnezeu l-a inspirat să ofere ca moştenire teologică BisericiiSale.

Am structurat expunerea ce urmează în trei capitole maiimportante: Viaţa, Opera și Gândirea teologică a Sf. Ioan.

I. VIAȚA

1. Familia şi formaţia intelectualăSf. Ioan Gură de Aur s-a născut în anul 344, (după alţi

aghiografi în 345) din părinţi creştini, buni credincioşi dinAntiohia Siriei. Tatăl său, Secundus, ofiţer în armata romană(princeps militum), era originar din Siria, iar mama sa, Antuza,era originară din Grecia și avea o viaţă creştină deosebită. Puţindupă venirea pe lume a lui Ioan, Secundus a trecut la celeveşnice, astfel încât Antuza a rămas văduvă, trăind dupămoartea soţului în curăţie şi evlavie încă 20 de ani șiîngrijindu-se cu asiduitate de educaţia fiului ei Ioan.

După ce și-a desăvârşit şcoala primară (paideia),Ioan a urmat studiile sub îndrumarea marelui retor al epocii,Libanius, păgân convins, dar foarte înţelept. A avut coleg destudii pe Teodor, viitor episcop de Mopsuestia. Împăraţiitimpului îi acordau lui Libanius multă cinste şi-l preţuiau


5

pentru erudiţia şi pedagogia sa. La rândul său, Libanius erauimit de educaţia pe care o primeau creştinii în sânul familiilorlor. Ioan povesteşte el însuşi că învăţătorul său își exprimaseaprecierea cu privire la mama sa atunci când aceasta avea 40 deani şi împlinea cei 20 de ani de văduvie: „O, ce femei suntprintre creştini”. Ajuns la vremea senectuţii, Libanius a fostîntrebat: „cine ar dori să-i fie succesor”, iar acesta a răspunsfără ezitare: „Ioan, însă pe acesta mi l-au furat creştinii”. Într-adevăr, Ioan după terminarea şcolii și-a asumat o altă cale, ceapregătită lui de Dumnezeu.

2. Botezul formaţia teologică şi monahalăÎn anul 369 (probabil 370) Ioan a primit botezul creştin.

La acea vreme devenise deja bun prieten al marelui Vasile dinCapadocia. Ar fi dorit să devină imediat călugăr alături de Sf.Vasile, însă mama lui s-a opus. În timp ce Vasile deveneacălugăr, Ioan a rămas student în Antiohia, pentru a se iniţia întainele vieții creştine alături de Teodor al Mopsuestiei. În anul370 a fost hirotesit lector de către Meletie al Antiohiei. Înacelaşi an, prietenul său Vasile a devenit episcop în CezareeaCapadociei. În anul 374, Ioan, doritor de perfecţiune, încearcăexperienţa pustiului în ciuda raţiunilor instinctive. Iată ce ziceel: „Mă întrebam de unde îmi vor parveni cele necesaretraiului; oare va fi posibil să mănânc pâine proaspătă zilnic;cum mă voi descurca să împart uleiul candelei ca să-mi rămânăşi pentru hrană; cum mă voi mulţumi doar cu nişte legumesărace şi cum mă voi descurca cu munca penibilă a prăşitului, aadusului apei sau a oricărei alte ascultări. Mă preocupa mult totce era confortabil” (De compuctione ad Demetrium, I, 6).

Timp de patru ani Ioan a dus o viaţă cenobitică, dupăcare a petrecut doi ani în pustie, trăind într-o peşteră. Viaţaausteră, însă, i-a şubrezit sănătatea. Paladius va spune despreaceastă experienţă a Sf. Ioan: „Timp de doi ani şi-a petrecutviaţa aproape fără somn. Pentru a-şi îndepărta total ignoranţa a


6

învăţat pe de rost Noul Testament. Zi şi noapte era treaz”.(Paladius, V).

Experienţa pustiului relevă totuşi tânărului Ioan vocaţiasa: a sesizat sensul profund al unei vieţi pe care a petrecut-ofără să-i înţeleagă bogăţia; de acum idealul său personal era săasocieze vieţii monastice pe cea apostolică în slujirea Bisericii.

3. Diaconia şi preoţia în AntiohiaÎn anul 380, Ioan revine în Antiohia. Este hirotonit

diacon (381), chiar în anul convocării Sinodului al II-leaecumenic de la Constantinopolul, de către episcopul Meletie.Ioan rămâne diacon cinci ani, apoi este hirotonit preot prinmâinile episcopului Fabian, care i-a încredinţat misiunea depredicator: „Misiunea mea era de a predica şi a binevestiEvanghelia” (Omilia 29, 1). Predicarea cuvântului m-avindecat, căci cum deschid gura ca să vorbesc, orice obosealăîmi trece” (Omilia după cutremurul de pământ).

În februarie 387 în Antiohia izbucneşte o revoltă.Nemulţumiţi de mărirea impozitelor cetăţenii imperiuluidistrug statuile împăratului Teodosie, ale împărătesei decedateşi ale fiilor acestora, Arcadie şi Honoriu. Ostilităţile sepetreceau în perioada cea mai sfântă a anului pentru creştini:Postul Mare. În calitatea sa de predicator, Ioan rostește 19omilii şi calmează poporul răsculat, în timp ce episcopulFlavian se duce la Constantinopol ca să obţină clemenţă de laîmpărat pentru cetatea lor. Din acel moment Ioan esterecunoscut ca fiind cea mai mare şi autentică voce a Orientuluicreştin. Numele lui a început să fie din ce în ce mai vehiculat întoate păturile sociale.

Tot în acest timp moare Nectarie, PatriarhulConstantinopolului. După trecerea patriarhului la cele veşniceau urmat o serie de intrigi pentru succesiune. Teofil alAlexandriei se străduieşte să acceadă pe scaunul patriarhal unuldintre protejaţii săi. În acelaşi timp, Eutropiu – consilier la


7

curtea imperială – cunoscând prestaţia şi înalta ştiinţă a luiIoan, reuşeşte să-l determine pe împărat să desemneze pe Ioanca patriarh pe scaunul ecumenic al cetăţii lui Constantin.Astfel, marele predicator din cetatea Antiohiei Siriei este adusla Constantinopol şi hirotonit chiar de Teofil al Alexandriei şiaşezat întâistătător pe scaunul patriarhal.

4. Sf. Ioan Gură de Aur, Patriarhul ConstantinopoluluiIoan a primit harul episcopatului în ziua de 26 februarie

398. Imediat a primit şi titlul de predicator pentru mareacatedrală închinată Mântuitorului Hristos, „Sf. Sofia”.Fidelitatea sa faţă de idealul creştin şi libertatea limbajului auatras repede dizgraţia împăratului şi a împărătesei Eudoxia,deşi începutul misiunii sale era promiţător. Tânărul împăratArcadie, care avea doar 20 de ani, îl stima foarte mult pemarele predicator. Eudoxia, însă, autoritară şi pasională, doreasă arate marelui ierarh că este o bună mamă creştină, dar şitutore al împăratului. A vrut să prezideze ea însăşi o procesiunede translare de sfinte moaşte. Sfântul Ioan, patriarhul, într-unadintre omilii îi mulţumea cu multă elocinţă: „Ce mare sunteţi, oîmpărăteasă, căci vă putem numi preafericită, gazda sfinţilor,patroana Bisericii şi rivala apostolilor prin zelul de care daţidovadă.” (Omilia, 2). Ironia subtilă a predicatorului însă, nu afost neobservată de împărăteasă, care din acel moment acăutatsă se răzbune.

În anul 399, consilierul curţii imperiale, Eutropiu, cadeîn dizgraţia curţii. Cel care cu puţin timp înainte a voit săsuprime dreptul de azil bisericilor, se refugiază în altar. Sf.Ioan protejează fugarul şi rostește cu acest prilej două omilii.Pentru moment îi salvează viaţa, însă, peste puţin timp,Eutropiu urmărit de mânia împărătesei, este prins şi decapitat.

În anul 400 Eudoxia se autointitulează „Vasilisa”(Augusta), apelativ ce îi conferă dreptul suprem de a-şiexprima puterea fără limite. În 401, Ioan pleacă în Asia pentru


8

a depune anumiţi episcopi simoniaci. În 402, „fraţii lungi”,călugări acuzaţi de origenism, au plecat din Egipt, izgoniţi deTeofil al Alexandriei şi vin la Constantinopol să ceară protecţielui Ioan, care îi primeşte. Teofi se răzbună şi în anul 403 adunăun sinod la Calcedon, în care Ioan al Constantinopolului estecondamnat la exil. Totuşi, după puţin timp, împărăteasaEudoxia îl recheamă înspăimântată de un incident pe care îlconsideră ca o pedeapsă divină. Iată ce zicea Sf. Ioan laîntoarcerea din primul exil: „Circumstanţele s-au schimbat,însă doxologia rămâne aceeaşi. Fie numele Domnuluibinecuvântat! Binecuvântat fie Dumnezeu care a îngăduit acestexil şi binecuvântat fie El care a dispus chemarea mea”(Omilia, post redium). Însă două luni mai târziu Ioan îşi atragedin nou oprobriul. Cu ocazia unei sărbători luxurianteorganizate la inaugurarea unei statui a împărătesei, Ioan facedin nou aluzie la Eudoxia: „Iată din nou Irodiada turbează, dinnou dansează, din nou caută să primească pe tipsie capul luiIoan” (Spuria).

Aceste lucruri declanşează multe intrigi împotrivapatriarhului. Aşa că, în Postul Paştelui din anului 404, Eudoxiaordonă cel de-al doilea exil pentru distinsul ierarh. Sărbătoreştetotuşi ultimul paşti la Constantinopol, iar către Rusalii,înconjurat de o gardă imperială, pleacă în exil către Caucaziiîndepărtaţi şi solitari. Prima parte a călătoriei, până la Cucuz,ţine 70 de zile, iar aici va rămâne timp de trei ani. Cetateadevine un loc de pelerinaj pentru credincioşii din zonă caredoreau să asculte frumoasele cuvinte ieşite din gura de aur a Sf.Ioan. De aceea, se decretează o altă deportare către Pityonte(nu departe de Marea Neagră). Călătoria a durat trei luni, iarmarele patriarh al Constantinopolului moare pe drum.

Pentru că a purtat o cruce grea, Dumnezeu a rânduit caplecarea lui la viaţa veşnică să fie în ziua Înălţării Sfintei Cruci,la 14 septembrie, în anul 407: „Slavă lui Dumnezeu pentruorice lucru... Niciodată să nu încetezi să zici acest cuvânt şi să-l


9

transmiţi şi altora. Acest cuvânt a încoronat pe Iov şi aîndepărtat diavolul. Este cuvântul care înlătură tulburarea” (Adpaenium, Ep. 193).

În ianuarie 438 succesorul său în scaunul deConstantinopol a adus moaştele Sf. Ioan de la Comane şi le-aaşezat alături de mormântul împărătesei Eudoxia, iar în 451,Sinodul ecumenic de la Calcedon l-a canonizat numindu-l:„Dascăl al Bisericii Universale”. De-a lungul istoriei, cei ce s-au preocupat de viaţa şi opera sa, l-au mai supranumit şiHrisostom, adică Gură de Aur, Demostene al creştinilor,Patronul predicatorilor etc.

Iată-ne, în acest an comemorativ, la mai bine de 1600de ani de la plecarea din lumea aceasta a unuia dintre cei maimari teologi şi învăţători ai lumii creştine. Dar, cel mai marepredicator al creştinătăţii nu a murit, totuşi, ci trăieşte prinopera sa. Gura lui de aur nu mai mustră sau mângâie, nu maiteologhiseşte sau învaţă. Ioan tace acum, dar ne priveşte dinînălţimea cerului dacă împlinim sau păstrăm ceea ce el ne-alăsat ca moştenire inestimabilă, cândva.

II. OPERA

Cea mai mare parte a operei scrise lăsate de Sf. IoanHrisostom este constituită din omilii. Dar potrivit structurii lor,scrierile Sf. Ioan s-au împărţit de patrologi în: Tratate,Cateheze, Scrieri despre Sfânta Scriptură, Comentarii la SfântaScriptură, Omilii, Cuvântări, Ecloge, Scrisori și Cărţi de cult.

Nu am intenţia în acest capitol să analizez toatetrăsăturile operelor sale, ci doar pe cele care desemnează pemarele ierarh ca predicator şi pedagog al Bisericii.

1. Omilii şi prediciSf. Ioan ne-a lăsat foarte multe omilii exegetice şi

predici ocazionale. Între omiliile exegetice semnalăm cele


10

asupra unor cărţi din Vechiul Testament: Geneză, Psalmi, Isaia,Iov; şi unele din Noul Testament, cum sunt cele asupraevangheliilor Sf. Matei, a Sf. Ioan, Faptele Apostolilor şianumite epistole ale Sf. Apostol Pavel, 250 la număr. Seobservă o afinitate aparte a Sf. Ioan pentru Sf. Apostol Pavel cucare s-a asemănat la gândire şi predică.

Exegeza Sf. Ioan este tributară Şcolii Antiohiene. Toatăopera sa este străbătută de la un capăt la altul de o imensădragoste faţă de Sfintele Scripturi: „Sfintele Scripturi nu ne-aufost date pentru a le lăsa în cărţi, ci ca prin legătură şi meditaţienoi să le altoim în inimi. Legea trebuie scrisă pe tableleinimilor noastre.”(Omilia 32, 2 la Evanghelia Sfântului Ioan).

Între predicile hrisostomiene de circumstanţăenumerăm: cele 12 Omilii despre statui, două despre Eutropiu,12 Omilii contra lui Eunomiu şi 12 Cateheze baptismale.

Una dintre trăsăturile acestor omilii de circumstanţăeste incomprehensibilitatea lui Dumnezeu.Omiliile cu aceastătemă au fost pronunţate contra eunomiţilor care promulgau oerezie antiohiană bazată pe arianism. Eunomiu, condamnat decătre Sf. Vasile şi de către Sf. Grigore de Nyssa, s-a arătat unfanatic propagator al ereziei ariene. Acesta arăta că peDumnezeu îl putem cunoaşte în esenţa Sa şi că Dumnezeu nuştie mai multe despre El însuşi decât ştim noi. Tocmai de aceeaSf. Ioan în aceste Omilii tratează foarte lămurit transcendenţadivină. Iată ce spunea Sf. Ioan privitor la acest subiect teologic:„Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaştefoarte” (Psalmi 138, 14). De ce minunate? Atunci când privimmăreţia oceanului cu imensitatea lui ne gândim şi laprofunzimea lui. Numai astfel profetul aplecându-se asupraoceanului infinit şi fără fund al înţelepciunii divine, a fostcuprins de ameţeală, l-a admirat în mod minunat şi a datînapoi” (Omilia I, 4; P.G. 48, 705 B).

Sf. Ioan consideră într-un mod cu totul special „fricapioasă” sau „sacră” din climatul liturgic, momentul esenţial al


11

manifestării lui Dumnezeu şi expresia oficială a doxologiei şimai ales momentul suprem al liturghiei (cairos). Iată ce scrieel: „Momentul acela (cairos) al liturghie în care credincioşiisunt uniţi în liturghia îngerească şi unde Dumnezeu semanifestă (plenar) este plin de o mare teamă” (Omilia IV, 5;P.G. 48, 733 C). „Cu câtă veneraţie trebuie să ne apropiem deaceste realităţi pline de atâta teamă.” (Omilia III, 7; P.G. 48,725 C). „Omul stă aproape de tronul slavei şi cântă cântareacea întreit sfântă, iar apoi trebuie să stea înaintea luiDumnezeu, înfricoşat şi plin de teamă.” (Omilia IV, 6; P.G. 48,734 C).

Însă teama sfântă atrage după sine mirarea (fascinatio)astfel încât jertfa liturgică se constituie într-un evenimentextraordinar, moment unic, „stare de har”: „Câtă nădejde demântuire poţi avea în acest moment (cairos)” (Omilia III, 7;P.G. 48, 726 D), exclamă Sf. Ioan, contemplând momentulanamnezei liturgice. În acest context liturgic Euharistia esteprezentă în misterul „momentului” (cairos) unic al Crucii.Importanţa circumstanţei istorice a liturghiei, spune Sf. Ioan, sejustifică în trei elemente: adunarea credincioşilor, prezenţanevăzută a îngerilor şi darul sacru al Trupului şi SângeluiMântuitorului: „Nu te poţi ruga acasă ca la biserică unde existăun număr mai mare de credincioşi şi unde strigătul rugăciuniise înalţă la Dumnezeu într-un singur cuget. În biserică existăcâteva lucruri în plus: unitatea duhurilor, comuniuneasufletelor, legătura dragostei, rugăciunile preoţilor” (Omilia III,6 P.G. 48, 725 C-D). „Vino şi vei intra în inima câtorva din ceiprezenţi. În trup fiind, ai fost vrednic să slujeşti împreună cuputerile cereşti în comuniunea Mântuitorului tuturor” (OmiliaIV, 5; P.G. 48, 734). „Credincioşii flutură înaintea împăraţilorramuri de măslin pentru ca să-şi amintească (amnezie) dedragostea şi evlavia lor, în timp ce îngerii prezintă trupulDomnului şi-L roagă pentru firea umană: „Noi, Te rugămpentru cei ce i-ai iubit mai întâi până la jertfa supremă. Îţi


12

înălţăm rugăciunile noastre pentru cei pentru care ţi-ai vărsatsângele. Te implorăm pentru cei cărora Le-ai dăruit trupul Tăuca ofrandă” (Omilia III, 7; P.G. 48, 726 D-727 A).

2. Tratatul despre PreoţieReţinem numai, între alte tratate, doar pe cel sublim –

Despre preoţie – care este unul dintre cele mai celebre tratatescrise de-a lungul istoriei creştinismului. Scrierea aceasta a fostmotivată de faptul că împăratul arian, Valens, exilase peepiscopul Meletie al Antiohiei pentru a-l înlocui cu un episcoparian. Dorinţa Sf. Vasile era aceea ca, în scaunul vacant să fiehirotonit Ioan prietenul său aşa cum era şi voinţa populaţieirămasă fidelă credinţei nealterate. Simţind acest lucru, Sf. Ioanl-a rugat pe Vasile, care şi el era propus să fie hirotonit pentruscaunul din Capadocia, să mai amâne hirotonia sa pe motiv cănu a dobândit adevărata maturitate sacerdotală. Între timp Sf.Vasile a fost hirotonit, iar Sf. Ioan s-a ascuns. Dacă Vasile avăzut că prietenul său s-a derogat de această mareresponsabilitate a arhieriei şi-a exprimat nemulţumirea şiindignarea. Sf. Ioan, ca răspuns la mâhnirea prietenului său, acompus acest tratat, numit Despre preoţie, sub formă de dialog,în care minunatul părinte antiohian, nefăcând nicio deosebireîntre episcop şi preot, zugrăveşte în cuvintele cele mai sublimemăreţia chemării preoţeşti, dar şi primejdiile care pot surveni îndesfăşurarea misiunii sacerdotale. Prezintă, între altele,motivele pentru care nu a primit această dumnezeiascădemnitate a bisericii, spunând că a fugit de înalta preoţie, nupentru că o dispreţuieşte, ci ca să scape pe cei care l-au alespentru această slujire de critica justificată, că „au încredinţatunui copil uşuratic o aşa înaltă demnitate”. În ajutoruljustificărilor sale se foloseşte de Sf. Apostol Pavel, care deşi afost înălţat până la al treilea cer, „totuşi tremura gândindu-se lamăreţia şi responsabilitatea acestei înalte chemări.”


13

Sf. Ioan descrie cu generozitate datoriile preotului faţăde păstoriţii săi nu numai în ceea ce privește sufletele lor, ci șitrupurile lor. De asemenea, prezintă ispitele la care este expuspreotul în misiunea sa sacerdotală, dacă nu va invoca harulSfântului Duh să-l ajute să se izbăvească de ele.

În momentul în care Sf. Vasile primeşte scrisoarea încare Sf. Ioan evocă înălţimeaduhovnicească a slujirii preoțești,dar şi ispitele care pot veni, acesta îi răspunde zicând: „Stareamea este jalnică, aşadar. Abia acum am putut pricepeprofunzimea relelor în care m-ai afundat... Deci dacă teinteresează întrucâtva treburile mele, dacă este pentru minevreo mângâiere întru Hristos, dacă ai vreo dragoste saucompătimire pentru mine, ţine-mi mână de ajutor, fă tot ceea ceprin cuvânt sau faptă ar putea să mă ridice din prăpastia în caream căzut”. „Dar eu (zice ca răspuns Sf. Ioan) cu ce potcontribui şi cu ce pot să te ajut în asemenea noian de datorii?Dar fiindcă îţi plăcea aceasta, curaj, prea iubite prietene! Întimpul când ţi se va permite a te odihni de grijile izvorâte dinacest sacerdoţiu, voi fi lângă tine, te voi mângâia şi nimic nu-ţiva lipsi din câte îmi sunt cu putinţă… Cred în Hristos care te-achemat şi care te-a pus în fruntea turmei sale, că vei câştigaatâta curaj din îndeplinirea acestei slujbe, încât şi pe mine carevoi fi în aceeaşi primejdie într-o bună zi, mă vei primiîmpreună cu tine în veşnicile locaşuri” (P.G., t. 48).

3. Scrierile din exilS-au descoperit 236 de scrisori care corespund, ca dată,

perioadei celui de-al doilea exil. Dintre acestea, şaptesprezecesunt adresate Olimpiei diaconiţa. Acestea sunt considerateadevărate tratate despre providenţa şi suferinţa creştină.

Olimpia, o femenie văduvă de 19 ani, era mâna dreaptăa Sf. Grigore de Nazianz. „Ce om era această femeieminunată”, exclama Palladius. Sf. Nectarie alConstantinopolului considera că ea a fost diaconiţă şi se ocupa


14

cu alte diaconiţe de trebuirile curente ale Sf. Ioan. Atunci cândmarele ierarh a fost izgonit din scaunul patriarhal, Olimpia acăzut într-o apatie maladivă. Despre aceasta a fost informat şiSf. Ioan care într-o simplitate şi delicateţe nemaiîntâlnite,uitându-şi propria-i suferinţă, încearcă să o consoleze: „Vreausă ştiu că sunteţi considerată inima fecioarelor chiar dacă elesunt căsătorite. Căci, după Sf. Pavel, fecioară nu-i cea care n-acunoscut căsătoria, ci cea care face din Mântuitorul scopulvieţii sale. Hristos Însuşi arată cât de superioară este dragosteafaţă de puritatea fecioriei” (Epistola 8, 4). „Olimpia, nici oîncercare nu-i mai gravă ca păcatul. Eu niciodată n-am încercatşi nici voi încerca vreodată să spun: singurul lucru care trebuiesă ne mâhnească este păcatul” (Epistola 7, 1). „Înduri necazuri,asta nu-i grav, dar îndură punând dreaptă socoteală în necazultău!” (Epistola 8, 1). „Dacă v-aţi îngriji cum trebuie va fi multmai bine” (Epistola 17, 1). „Demonstrează-mi că ţii la mineîmplinind cele ce ţi-am scris: ceea ce doresc este să regăseştibucuria pe care o aveai atunci când erai cu mine” (Epistola 18,13). „Fericirea rezidă nu din natura lucrurilor, ci din raţiuneaumană” (Epistola 10, 1).

4. Stilul scrierilor Sf. IoanSf. Ioan a fost oratorul neîntrecut, asemănat adesea cu

Demostene sau Cicero. Orice cuvânt al său este direct, laobiect, încât se întrevede în stilul său adevăratul maestru în faţaunei claviaturi care articulează perfect sunetele. Stilul său esteanimat de o mişcare intensă, uneori simplă, familiară, naturală,alteori emotivă, plină de fulgere încărcate de o ironieusturătoare.

Vorba sa interpelează auditoriul şi niciun cuvânt nu estede prisos în orice frază expusă. În timp ce predica lui Ipolit sauAugustin era teologică, cea a Sf. Ioan este mult maimoralizatoare, urmărind întotdeauna îndreptarea auditoriului.


15

Dacă Augustin şi Origen au fost oamenii nous-ului, Ioan aaccentuat dinamismul acţiunii.

Iată un scurt exemplu al stilului său pitoresc: „Atletulcare se angajează la o cursă, e cel ce cu mintea lui o ia înainteapicioarelor, care aleargă şi poartă greutatea timpului. Ca să ocâştige, îţi întinde mâinile înainte, ca astfel, să acopere puţinulspaţiu care-l mai are în faţă până la sosire” (Epistola ad Philip;Hom. 12, 2).

III. CÂTEVA ASPECTE ALE GÂNDIRII SF. IOAN

1. Despre viaţa monahalăDupă ce a dus o viaţă austeră lângă mama sa

frecventând cu regularitate „Ascheterionul” lui Diodor dinTars, Ioan a trăit ca monah şase ani, după care a trecut la uneremitism foarte riguros încă patru ani. Se pare că în aceastăexperienţă Ioan şi-a descoperit vocaţia sa apostolică în serviciulvieţii bisericeşti comunitare. Scopul său era să înalţe nivelulspiritual al comunităţii creştine propunând credincioşilor laici oviaţă duhovnicească potrivit stării sociale în care se află.

„Oamenii din lume şi călugării au datoria să atingăaceeaşi culme a perfecţiunii” (Adv. Epp. Vit Mon. 3, 14, 18).

De o parte sau de alta trebuie căutată iubirea luiDumnezeu cea mai completă dincolo de preocupărileprofesionale sau vocaționale ale omului: „A iubi pe Hristos,asta nu înseamnă a fi mercenar sau a se deda la un negoţoarecare, ci înseamnă a practica virtutea într-o manierăabsolută şi a face totul pentru dragostea lui Hristos” (Homilia 6în Ac.).

Pentru Sf. Ioan, atât monahul cât şi creştinul laic trebuiesă fie permanent în serviciul comunităţii creştine în perspectivaîmplinirii în Hristos şi a mântuirii personale. Şi unii şi alţiitrebuie să accentueze, prin viaţa lor, datoria de a-L face peHristos prezent în viaţa de zi cu zi şi de a-L imita. Datoria


16

apostolatului şi predicării Evangheliei, prin faptă şi cuvânt,sunt punctele esenţiale ale Sf. Ioan: „Nu-ți este de nici un foloschiar dacă posteşti, te culci pe jos, mănânci cenuşă, plângineîncetat. Dacă nu eşti de folos aproapelui, nu eşti nimic” (InTit. 6, 2).

Viaţa monahală trebuie să fie semnul stării idealerealizate în manieră absolută în biserică, ce o ajută sădepăşească orice primejdie şi persecuţie: „Pe unii îi sfătuim săfacă milostenie, pe alţii să se debaraseze de tot ce au; pe unii îisilim să trăiască în curăţenie în căsnicia lor; pe alţii să renunţela căsătorie” (Omilia 39 în Matei).

Călugării în biserică trebuie să accentueze dimensiuneaprofetică, spune Sf. Ioan, căci ei realizează prin viaţa lor, ceeace Hristos a spus că vor fi „ca îngerii lui Dumnzeu în cer.”(Matei 22, 30). Castitatea trebuie să-i angajaze mai mult laslujirea aproapelui: „În ce consistă slujirea îngerilor? A sluji peDumnezeu pentru mântuirea noastră. Deci, monahul trebuie săfacă misiunea îngerilor pe pământ între confraţii săi” (Omilia 3,2 în Hebr.).

Sf. Ioan pune permanent accentul pe unitatea de duh acălugărilor. De asemena, pe de o parte, Sf. Ioan, insistă pelângă laici ca aceştia să trăiască din când în când în liniştepentru a petrece cu monahii de la care să deprindă anumitetehnici de înduhovnicire; pe de altă parte nu este de acord cupetrecerea solitară a monahilor în oraşe şi sate, în afaramănăstirii. Le recomandă călugărilor să-şi întăreascăospitalitatea faţă de laici, corolarul indispensabil al vieţiicălugăreşti: „Mănăstirile sunt nişte faruri care strălucesc de peînălţimi pentru a lumina de departe pe cei care vin către ele.Ajunşi în port, călugării invită pe toată lumea să seîmpărtăşească de liniştea lor şi din modul lor de viaţă” (Omiliala I Timotei, 14, 3).


17

2. Moralismul Sf. IoanÎntr-adevăr, Sf. Ioan Hrisostom este un moralist, însă o

face tot timpul ca necesitate, nicicum fără rost. Acest aspect aloperei sale, nu trebuie să ne facă a pierde din vedere că Sf. Ioanface morală doar cu un singur scop, acela de a mări dragosteacreştină în comunitatea umană. „Aproape toate instrucţiunilemele nu sunt decât încurajări moralizatoare. Nu ar trebui să fieaşa. Voi însă ar trebui să vegheaţi înşivă la schimbareaobiceiurilor voastre” (Despre statui, 16, 2). „Nu aplaudaţi. Nuv-am vorbit pentru a vă face să aplaudaţi, ci pentru a provocaîntre voi o sfântă emulaţie” (Discurs despre căsătorie III, 9).

Invidia contemporanilor din cauza noii ordini moraleimpuse de Sfântul Ioan a dus la condamnarea lui de către unsinod local (Sinodul de la Stejari). Cuvintele moralizatoare aleSf. Ioan au fost răstălmăcite de opozanții săi în încercarea de agăsi motive care să-l condamne: „Dacă ai păcătuit din nou, dinnou fă pocăinţă, şi ori de câte ori păcătuieşti vino la mine să tevindeci.” Se considera că prin aceste cuvinte Sf. Ioanîncurajează păcatul. Însă acest om care şi-a consacrat viaţapentru a extirpa răul când spunea vorbe ca aceasta se referea lamila lui Dumnezeu care este mai puternică decât slăbiciunileoamenilor: „Nu vă deznădăjduiţi, păziţi-vă de deznădejde. Voirepeta acest lucru de mii de ori; dacă păcătuiţi toată ziua, faceţipocăinţă zilnic... Sigur vei fi mântuit pentru că Domnul arepentru oameni mare bunătate. Speranţa mea nu-i fondată pepocăinţa ta. Pocăinţa ta nu poate şterge crimele tale, ci mila luiDumnezeu care se adaugă imediat şi care nu are măsură şi nicio vorbă nu o poate explica. Răutatea ta este omenească şi selimitează la tine, pe când mila lui Dumnzeu care te iartă estefără margini, infinită. Răutatea omului faţă de bunătatea luiDumnezeu este ca o scânteie care cade în ocean şi oceanul oînghite. Totuşi oceanul are limite însă bunătatea lui Dumnzeueste nelimitată” (Omilia 31 pentru Romani). „Vă temeţi de iad?Eu însă nu voi înceta să strig că a supăra pe Hristos este mai


18

insuportabil şi mai redutabil decât orice iad” (Omilia 36, 4 înMatei). „Eu vă iubesc cum şi voi pe mine. Însă nu asta vă cer.Să iubim pe Hristos mai întâi. Este prima poruncă. Pentru aîmplini mai bine pe cea de-a doua, începeţi cu prima. Iubiţi peHristos din tot sufletul şi din tot cugetul vostru” (Omilia 44, 4pentru Faptele Apostolilor).

3. Sf. Ioan Gură de Aur, Apostolul laicilorZelul apostolic al Sf. Ioan îşi găseşte sursa în doctrina

sa despre întruparea Mântuitorului Hristos, dar şi în modelulpredicat de Sf. Apostol Pavel. Pentru Sf. Ioan, orice creştin estecărămidă vie care constituie Trupul lui Hristos, unit cu Hristosîn comuniune de iubire interpersonală, dar şi cu ceilalţi confraţide aceeaşi credinţă. Sf. Ioan incumbă tuturor creştinilor sensulcreativ al apostolatului. Laicii sunt „pleroma episcopului”.

„Nu poţi îndrepta învăţătura Bisericii, însă poţi avertizafemeia ta. Nu poţi predica mulţimilor, dar poţi aduce pe fiul tăuaici” (Omilia 4, 2, în Faptele Apostolilor).

„Ceea ce întreţine trupul Bisericii este împărţirea hraneiduhovniceşti la toţi membrii ei. Membrii care păstrează pentruei înşişi întreaga hrană fără să o împartă cu ceilalţi se îneacă cuea şi îneacă şi cealaltă parte a Trupului lui Hristos” (Predica 9,2 la Geneză).

„Hristos ne-a lăsat pe pământ pentru a răspândi lumina;pentru ca să fim plămadă... pentru ca să fim adulţi printrecopii... spirituali printre cei trupeşti seminţe purtătoare defructe noi... Faptele înlocuiesc cu mult mai multe vorbe. Vor fimulţi păgâni între voi dacă nu vă veţi comporta ca şi creştinii”(Omilia 10, 3 în I Timotei).

„Sigur, trebuie să tânjim să dobândim cerul, dar înaintede a-l dobândi, Hristos ne porunceşte, să coborâm cerul pepământ, să ne comportăm pe pământ ca şi cum am fi în cer şisă purtăm în rugăciunile noastre întreaga dorinţă a lumiiîntregi. El nu ne-a învăţat să spunem: fie voia ta în mine - sau


19

în noi – ci „precum în cer şi pe pământ”(Omilia 19, 5). „Nimicnu-i deşărtăciune mai mare decât un creştin care se străduieştesă mântuiască pe un altul” (Omilia 62, 4 pentru Matei).

„Dacă plămada nu face să crescă pâinea nu-i plămadă...dacă parfumul nu parfumează, nu-i parfum! Să nu ziceţiniciodată nu-i posibil. Dacă tu eşti creştin, este imposibil să nuse întâmple ceva împrejuru-ţi. Acest lucru face parte din însăşinatura ta. Mai bine refuzi soarelui să-şi răspândească luminadecât creştinului să nu fie de folos aproapelui. Să nu zicinicodată că nu se poate… Încetaţi să-L insultaţi pe Dumnezeu”(Omilia 20, 3-4 la Faptele Apostolilor).

Sf. Ioan arată ce trebuie să facă creştinul pentru adeveni parfum. Nu alceva decât să frecventeze Biserica, loculunde trebuie să se roage lui Dumnzeu neîncetat, iar apoi sădifuzeze cuvântul pe care l-a ascultat: “Dacă cineva intră într-un magazin să cumpere un parfum şi se opreşte puţin, va simţicandoarea aromatelor din interior, iar la rându-i va răspândi înjurulul lui un miros plăcut. Cu atât mai mult va răspândi înjurul lui mireasma Sf. Duh dacă frecventează Biserica!”(Omilia 53, 3 pentru Ioan).

Cea mai mare durere a Sf. Ioan, pe când era în exil, afost atunci când poporul pe care l-a învăţat noua morală, aîncetat să se mai entuziasmeze de învăţătura sa. „Am fost foartenecăjit când am auzit că atât voi cât şi Teofil aţi căzut în acedie(în lene). Câte unul din voi n-a predicat decât de cinci ori dinoctombrie, altul niciodată. Acest fapt mă supără mai mult înraport cu starea mea deplorabilă de aici. În anumite timpuri aufost persecuţii, exiluri, tulburări, însă voi sunteţi inpardonabilipentru că nu susţineţi un popor necăjit nici prin prezenţa niciprin vorba voastră” (Epistola 203).

4. Dimensiunea socială a operelor ioaneiceDragostea Sf. Ioan pentru cei săraci este capitolul cel

mai important al operelor sale. Dragostea, este de altfel,


20

chintesenţa doctrinei hrisostomiene pentru că săracii suntmădulare importante ale trupului lui Hristos. Cuvintele rostite„Mie mi-aţi făcut” care se vor auzi la Judecata de Apoi audevenit realismul indubitabil al doctrinei Sf. Ioan. Hristos sedăruieşte fiecăruia dintre noi prin chipul săracului: „Cuvinteleacestea, spune Sf. Ioan, sunt chiar mai adevărate decât propriinoştrii ochi. Atunci când vezi un sărac aminteşte-ţi de acestevorbe care îţi arată că pe El îl hrăneşti” (Omilia 88, pentruMatei).

Toată creştinătatea cunoaşte opera filantropică a Sf.Ioan. El uneori dădea mai mult săracilor, decât Bisericii, cainstituţie. Îl nelinişteau, de fapt, averile bisericeşti. Doreapermanent ca acestea să revină celor săraci, căci săracii aparţinBisericii, iar aceasta săracilor. Se supăra adesea peadministratorii averilor bisericeşti. După Sf. Ioan, aceia suntbogaţi care-şi administrează util bogăţia: „Împietrirea voastrăobligă Biserica să posede, câmpuri, bănci, vehicole, cai,măgari... Ataşamentul vostru pentru bogăţiile lumii aînspăimântat păstorii voştri: avariţia voastră a obligat bisericasă-şi rezolve şi ea un patrimoniu pentru ca văduvele, orfanii,fecioarele să nu rămână abandonate...” (Omilia 85, pentruMatei).

Semnalizăm, de asemenea, dedicaţia Sf. Ioan faţă de ceisăraci: „Fie că săraci sunt păgânii sau iudeii, dacă ei au nevoiede ajutor nu ezita să-i sprijini. Au şi ei dreptul să fie ajutaţi”(Omilia 10 pentru Evrei). „Prietenia să se întărească între voi.Cereţi-le în schimb un oarecare serviciu ca astfel ei să nu seruşineze atunci când primesc ceva. Astfel ei vor fi mult maidestinşi şi între voi va împărăţi libertatea şi încrederea.”(Omilia 48, 7 pentru Matei).

5. Ierarhul Sfintei LiturghiiRealismul euharistic al Sfântului Ioan este foarte bine

cunoscut. Autorul Sfintei Liturghi care-i poară numele este


21

unanim recunoscut atât în Orientul creştin, cât şi în Occident,ca fiind dascălul universal al Liturghiei. Nu voi insista asupraacestui capitol întrucât a fost destul de studiată această parteimportantă a gândirii marelui ierarh, ci voi cita doar câtevapasaje din opera sa pentru a ne edifica asupra gândirii saleliturgice: „Eu vreau să mă dăruiesc total ţie. Nu mai vreau săexiste ceva între noi; vreau ca noi doi să devenim unul”(Omilia15 la I Timotei).

„Totul se clădeşte deci pe Hristos încât El să fie temelieaşa cum viţa este pentru mlădiţă şi că nimic nu se interpuneîntre noi şi El: dacă ar interveni cea mai mică separaţie noipierim imediat. Căci mlădiţa trăieşte prin cel ce o uneşte şicreşterea ei se sprijină de ceea ce o ţine; iar dacă viaţa s-arusca, atunci mlădiţa se usucă nemaiavând suport şi hrană şi devreme ce nu ne alipim de Hristos sau nu ne agăţăm de El, celmai mic interval ne provoacă moartea. Scris este: cei ce seîndepărtează de Tine vor muri.” (Pp. 72, 27).

„Prin urmare, haideţi să rămânem ataşaţi de El, dar prinfapte bune aşa cum el a zis: „Cel care face poruncile melerămâne întru Mine şi Eu întru el” (Ioan 14, 21).Şi într-adevărunirea cu El se face în mai multe feluri... Vedeţi, El este Capul,noi trupul, oare e posibil să se afle un spaţiu gol între cap şitrup? El este temelia, noi construcţia; El viţa, noi mlădiţele; Elmirele, noi mireasa; el păstorul, noi oile; El calea, noi călătorii;noi templu, El cel care locuieşte; El cel mai mare, noi fraţii; Elmoştenitorul, noi împreună moştenitori; El viaţa, noi cei care otrăiesc; El învierea, noi cei înviaţi; El lumina, noi cei iluminaţi;Toate acestea vorbesc de unitate, toate aceste indică, că în El şinoi nu-i nici cel mai mic interval. Cel ce se separă, chiar pentrupuţin, va vedea despărţitura mărindu-se şi va fi îndepărtat. Nu-iaşa; atunci când o sabie face o tăietură, chiar neînsemnată,aduce pierea? Sau, atunci când un edificiu are o fisurăneînsemnată poate provoca ruinarea casei? Nu-i aşa? De


22

asemena, când o ramură este tăiată de rădăcină nu se usucă?”(Omilia 8, în I Corinteni, 4).

6. Despre muncăEpoca noastră ştinţifică, în care tehnicile sofisticate

modifică condiţiile vieţii, se interoghează asupra valorilormuncii şi, poate pentru prima data în istorie, Biserica se aratăîngrijorată să elaboreze o teologie a muncii. Ea face maipregnant ca altădată o anchetă în teologia patristică. SfântulIoan Gură de Aur este cel mai cercetat în această problemăpentru că el elaborează câteva trăsături esenţiale ale acestuiaspect. Însă din textele studiate din acest punct de vedere, Sf.Ioan, practic nu vorbeşte de munca fizică, însă invită pe ceibogaţi să respecte şi să înţeleagă demnitatea celor carelucrează. Lui însuşi îi repugna munca fizică. Iată ce zicea el înmomentul în care s-a decis să se călugărească: “Îmi spuneammereu… dacă nu m-ar fi pus să fac nişte munci penibile, spreexemplu să mă trimită la prăşit, sau să aduc lemne sau apă…”(De Compunctione ad Deum 1, 6). Sf. Ioan arată, totuşi, stimafaţă de muncă. Bogaţii societăţii antiohiene umileaupe sclaviidin subordinea lor, iar Sf. Ioan îi apostrofează: “Nu ziceţinicodată: este un sclav în chinci, sau un cizmar, un ţăran… Nu-i dispreţuiţi. Niciodată să nu priviţi munca lor ca pe o ruşine…”(In Acvila şi Priscila 1, 5). “Pavel era făuritor de corturi; dupăce predica, se aşeza să-şi practice meseria” (I Corinteni,Homilia 20, 56). “Să nu uităm că suntem urmașii pescarilor,fariseilor, făuritorilor de corturi, şi mai ales a Celui care s-ahrănit în casa unui tâmplar” Ad pap. Ant. 19, 2).

Sf. Ioan s-a adresat însă şi muncitorilor smeriţi: “Vreauca şi robii şi roabele, văduvele sărace, negustorii, hamalii,ţăranul, toţi să mă înţeleagă” (Quod Christus sit Deus I).

În predica de la Înălţare, ţinută în Basilica din Antiohia,Sf. Ioan salută cu bucurie pe preotul-agricultor: “Mă uit înaceastă sfântă zi de mare sărbătoare la prezenţa fraţilor nostri


23

conslujitori, care nu reuşesc să muncească ca şi ceilalţimuncitori ai cetăţii noastre. Sau îi vezi cum înjugă boii, sau înacelaşi timp urcă la altar să cultive sufletele încredinţate lor,sau îi vezi cu cosorul în mână tăind spicele din lan, saupurificând sufletele oamenilor prin vorbele lor” (Ad pap. Ant.19, 1).

Sf. Ioan nu aseamănă nicidecum lucrul manual cu alcircarilor care induc lumea în eroare cu scamatoriile lor:“Diogene nu-i mai plăcut ca fachirii care înghit cuie sau îşimănâncă opincile; orice muncă care nu aduce roade nu trebuielăudată” (De S. Babyla Cont. Iul. 8).

Sf. Ioan situează pe omul între Dumnezeu-Pantocratorşi lumea creată pentru el. Tendinţa eshatologică a Sf. Ioan îlface să afirme adesea cu tărie că sfârşitul omului nu înseamnăridicarea unei cetăţi terestre trecătoare, ci a vieţii veşnice carene ajută să depăşim cele trecătoare. Fiecare trebuie să lucrezeca şi călugării în mănăstire fără să se îngrijeasă de celetrecătoare ale vieţii acesteia. Fiecare creştin trebuie să lucrezepentru construcţia cetăţii spirituale. Rugăciunea este lucrareacare face să se întărească cetatea cerească: “Nu vă cer sărămâneţi şapte, opt zile fără să lucraţi, ci daţi-mi totuşi douăore pe zi, restul păstraţi-le pentru voi” (In inser. Alt. 2). “Eştimuncitor? Cântă psalmi atunci când lucrezi. Nu o face însă cuo voce tare, ci fă-o în sufletul tău. Poţi fi în atelierul tău ca într-o mănăstire” (Ad ilum. Cat 2, 4).

După Sf. Ioan orice creştin trebuie să aibă o profesie; săfie creştin, dar un creştin care trebuie să aibă lucrarearugăciunii: „Biserica lui Dumnzeu se scoală în mijlocul nopţiisă-i ofere lui Dumnzeu jertă de laudă. Deci scoală-te şi tu! Veiobiecta: sunt obosit, am lucrat toată ziua, nu pot să mă scol.Oare oboseala ta se compară cu a metalurgistului care lucreazădin greu în cea mai mare parte a nopţii? Deschide-ţi deci unatelier spiritual nu pentru a fabrica ceaune sau clădiri, ci pentruprelucrarea sufletului, care zace în noaptea păcatului. Aruncă-l


24

deci în creuzetul spovedaniei...” (Omilia 26, 3-4, la FapteleApostolilor).

Dumnezeu a dat omului pământul ca să-l lucreze şi să-lstăpânească sub mâna binecuvântătoare a Creatorului. Sf. Ioan,zice că, înainte de toate omul trebuie să aibă grijă ca săparticipe la viaţa Bisericii: „Nimeni să nu aibă o proprietate depământ fără biserică. Credeţi că e o cheltuială fără rost?Construiţi o biserică fie ea modestă şi mică, Moştenitorul o valărgi şi mări” (Omilia 18, pentru Faptele Apostolilor). „Un satcare are o bisericuţă seamănă cu paradisul lui Dumnezeu”(Omilia 23, pentru II Corinteni).

Două teme asupra muncii domină gândirea Sf. IoanGură de Aur: a. Întreaga creaţie este oferită în dar omului; b.Omul oferă în schimb chipul său transfigurat lui Dumnezeu.„Atunci când creaţia a fost încheiată, când nu mai era nimicimperfect, când totul era terminat, timpul și-a cerut capul,cetatea conducătorul, creaţia regele său, adică omul. Aceastămică fiinţă, omul, care măsoară câteva palme, atât deînferioranimalelor ca forţă a trupului, Dumnezeu l-a înălţat maipresus de tot ce există, dându-i raţiune, un suflet rezonabil şifăcându-l coroana creaţiei întregi” (In pasc. 48, 7).

Termenul „chipul lui Dumnezeu” este înţeles de Sf.Ioan a fi similar cu puterea: „Ceea ce este Dumnezeu în ceruri,aşa este omul pe pământ, referindu-mă la puterea deguvernare” (Omilia 2, 2 pentru Evrei).

Dar şi creaţia supusă omului cântă de asemenea laudălui Dumnezeu: „Totul este în slujba omului, adică după chipulsău, însă creaţia nu cinsteste fiinţa umană, ci în ea se întrevedesemnul creatorului ceresc” (Text luat din Egbos al OrientuluiII, 1908, p. 81).

Găsim şi alte notaţii asupra nobleţii muncii, însă Sf.Ioan le raportează pe toate la dărnicie, slujirea săracilor şi aaproapelui, a celor care sunt în primejdii şi necazurile vieţii:„Uitaţi-vă la albine că sunt cele mai deosebite dintre toate


25

insectele, nu pentru că sunt bune lucrătoare, ci pentru că elelucrează pentru alţii. Păianjenul lucrează şi el atunci când îşiţese pânza, însă lucrarea sa nu ne este nicicum profitabilă”(Ibidem).

Bineînţeles că sunt şi multe alte trăsături ale învăţăturiiSf. Ioan care au scăpat abordării noastre, întrucât Sf. Ioan, ca şiScriptura, este inepuizabil, opera sa acoperind o tematicăteologică generoasă. Ceea ce am prezentat în acest succintstudiu am considerat că este mai adecvat pentru tema aleasă deSfântul Sinod în dezbatere pentru anul acesta comemorativ.

Binecuvântăm inițiativa profesorilor de religie de aorganiza un simpozion închinat marelui catehet al creștinătății,Sfântul Ioan Hrisostom, și apreciem, de asemenea, efortuldepus de membrii și simpatizanții APRB în vedereadinamizării actului didactic în cadrul Orei de religie, printr-oactivitate de mare perspectivă și actualitate și o dăruireexemplară.

ÎN LOC DE CONCLUZII:

RUGĂCIUNE CĂTRE SF. IOAN GURĂ DE AUR„O luminătorul a toată lumea, prea bunule Părinte,

Ioane Gură de Aur: stâlp şi întărire a Bisericii, povăţuitorule alpocăinţei, inspiratorul teologilor, cuvântul şi podoaba retorilor,bucuria neputincioşilor, slujitorul liturghiei cosmice, candelaveşnic aprinsă a monahilor râvnitori, povăţuitorulconducătorilor, mustrătorul nedreptăţii, stâlpul neclintit alBisericii, limba şi cuvintele de aur ale învăţăturii lui Hristos şiocrotitorul credincioşilor, sârguieşte degrab a ne ajuta nouă,celor ce cinstim numele tău, slujitorul lui Hristos, pe care L-aipropovăduit pe pământ și care te-a primit în cămările cereşti.

Roagă pe Dumnezeu, Cel în Treime lăudat, să dăruiascătuturor pace şi bucurie sfântă, iubire unul faţă de altul,încredere şi dragoste între fraţi, răbdare şi spor duhovnicesc


26

credincioşilor, ascultare şi smerită cugetare călugărilor, dreaptăchibzuinţă preoţilor, iar ierarhilor noştri, înţelepciune şi râvnăca să păstorească poporul credincios, aşa cum l-ai păstorit tu.

Ajută-ne, Sfinte, în vremea sfârşitului nostru pământescsă aflăm milă şi har de la Dumnezeu, aşa cum ai primit tu, iarla dreapta Judecată să ne ierte şi să ne aşeze în ceata celormântuiţi unde eşti şi Tu, ca împreună să slăvim pe Tatăl, peFiul şi pe Sfântul Duh, un Singur Dumnezeu, pururi în Treimelăudat, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.”


27

COMPLEMENTARITATE ȘI CONTINUITATEDINTRE ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ PRIVIND

FORMAREA RELIGIOASĂ

Prof. univ. dr. Constantin CucoşFacultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei

Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi

Catehizarea şi educaţia religioasă sunt două procese deformare ce au ca obiect cunoaşterea, interiorizarea şiconcretizarea valorilor religioase. Cele două acţiuni, caprocesualitate şi sistem de acţiuni, presupun atât asemănări, câtşi deosebiri, continuităţi sau complementarităţi procesuale darşi discontinuităţi sau specificităţi acţionale. Pentru că atât lanivel teoretic cât şi practic există riscul unor suprapuneri sauconfuzii, ne propunem în intervenţia de faţă să evidenţiemspecificul celor două activităţi prin compararea lor.

Scoaterea în evidenţă a particularităţilor celor douăacţiuni de formare o vom face plecând de la următoarelerepere:

1. Finalităţile şi obiectivele celor două parcursurieducative;

2. Cadrul în care se desfăşoară acţiunea de formare;3. Modalitatea dominantă de relaţionare (duhovnic -

ucenic, preot – enoriaş, pentru catehizare, profesor-elev, pentru educaţia religioasă din şcoală);

4. Statutul şi importanţa simbolică a formatorului5. Destinatarii pe care îi vizează formarea spirituală;6. Principiile care ghidează catehizarea şi, respectiv,

educaţia religioasă;


28

7. Conţinuturile valorice dominante transmise princele două practici spirituale (cunoştinţe, atitudini,valori, conduite);

8. Strategiile şi metodele cu caracter didactic activatede cele două practici;

9. Gradul de autonomie a formatorilor şi a formaţilor(respectiv, profesori-elevi, în educaţia religioasă,cateheţi-catehumeni, în opera de catehizare);

10. Modalităţile de realizare a feed-back-ului şi deîntărire a conduitelor achiziţionate;

11. Raportul faţă de cult a educaţiei religioase şi,respectiv, a catehezei.

Pornim excursul nostru prin încercarea de a defini celedouă ipostaze ale formării.

Educaţia religioasă reprezintă acea acţiune formativădeliberată, derulată în instituţiile şcolare, ce are ca obiectivinformarea, culturalizarea şi modelarea personalităţii umaneîn conformitate cu valorile religioase. Aceasta are un caracterunitar, la nivelul întregii ţări, prin cadrul normativ stipulat deministerul de resort, prin conţinuturile propuse şi prindispozitivul didactic adiacent (propus prin norme juridice,programe şcolare unitare, strategii didactice performate decadre anume pregătite pentru aşa ceva – profesorii de religie).Conţinuturile de învăţat sunt centrate pe religia de bază aelevilor, dar cu numeroase deschideri istorice, interdisciplinareşi interconfesionale. Educaţia religioasă are un caracterobligatoriu/opţional/facultativ pe anumite trepte de învăţământ,reglarea făcându-se explicit prin anumite norme sau legi.

Cateheza reprezintă acea acţiune formativă, derulată încadrul bisericii de către personalul de cult sau laici instruiţi, şiare ca obiectiv introducerea metodică a credincioşilor (detoate vârstele)în cult şi în tainele credinţei, prin cunoaşterea,punerea în situaţie şi profesarea efectivă a valorilor uneiconfesiuni. Ea reprezintă o iniţiere sistematică într-un cult sau


29

credinţă anume, prin prezentarea specificităţii dogmatice,liturgice, morale etc. şi este exercitată de către preot, sacerdotîn perspectiva aderării la credinţă şi a unei evanghelizăriexplicite. Ea se poate manifesta şi ocazional cândcircumstanţele o impun, fie a botezării - în cazul persoanelor dealtă religie, confesiune - fie a aprofundării învăţăturilor decredinţă. Conţinuturile valorice care se transmit în catehezăsunt diverse, plurale, funcţie de specificitatea credinţei,particularităţile publicului, ale spaţiului comunitar. Cateheza nuare un caracter neutral faţă de formaţiunea religioasă pe care oreprezintă, ci unul vizibil apologetic şi misionar.

Dacă educaţia religioasă pune accentul pe cunoaştereacadrului de valori religioase, acestea fiind axate pedeterminarea unui sens al existenţei, cateheza pune accentul pestimularea credinţei, pe formarea şi difuziuneacomportamentelor religioase şi pe evanghelizarea persoanelor.

Vom avansa în comparaţia celor două practici deformare parcurgând reperele enunţate mai sus.

1. Finalităţile şi obiectivele celor două parcursurieducative

Ambele ipostaze ale formării religioase se realizează învirtutea unor ţinte prevăzute dinainte, acestea ţinând deintenţionalitatea maturilor şi a comunităţii. Orientareateleologică a acestora îngăduie o deliberare a actelor şi oprogramabilitate pe acţiuni şi în timp. În cazul educaţieireligioase, finalităţile sunt explicitate prin intermediulobiectivelor cadru, al obiectivelor de referinţă sau al celoroperaţionale, acestea din urmă fiind predeterminate de cătrefiecare cadru didactic în parte. În cateheză, se fixează scopuriale acţiunii catehetice cu un grad de generalitate mai larg,acestea fiind remodelate pe parcurs în consens cu trebuinţe cese descoperă la un moment dat. Dacă în situaţia educaţieireligioase cadrul de finalităţi este general pentru toţi elevii unei


30

ţări (sau comunităţi, de la caz la caz), emitentul acestuia fiind oinstituţie laică (ministerul educaţiei, pe baza consultăriireprezentanţilor profesorilor de religie), în situaţia catehezeiemitentul finalităţilor e o instituţie bisericească, fiecareconfesiune sau comunitate religioasă putând genera scopuridiferite de formare prin cateheză. În general, finalităţileeducaţiei religioase vizează formarea unei persoane cu ocultură religioasă şi o conduită pe măsură. Finalităţile catehezeisunt mai puternic centrate pe conturarea şi consolidareacredinţei în perspectiva unui ţel ultim – mântuirea sau salvarea(în tradiţia creştină).

2. Cadrul în care se desfăşoară acţiunea de formareCele două practici presupun cadre de formare atent

pregătite, mobilate cu stimuli educogeni relevanţi în acord cuvalorile care se promulgă. Educaţia religioasă se face în sala declasă sau cabinetul de religie din cadrul instituţiei şcolare;cateheza se realizează în spaţiul eclezial, în biserică sau altelocaţii ce ţin de biserică. Să reţinem că cele două procese se potprelungi şi prin promulgarea unor ocazii nonformale sauinformale de educare, prin vizite sau excursii la mănăstiri sauîn zone cu bogate reverberaţii spirituale, prin acţiuni culturalsportive, prin cluburi sau asociaţii cu caracter religios.

3. Modalitatea dominantă de relaţionare (duhovnic- ucenic, preot – enoriaş, pentru catehizare, profesor-elev,

pentru educaţia religioasă din şcoală)În ce priveşte schemele de relaţionare în cazurile

educaţiei religioase şi a catehezei, se pot evidenţia destul declar câteva caracteristici. În cazul educaţiei religioase dinşcoală, relaţia dintre educat şi educator nu se poate îndepărtaprea mult de modelul profesor-elev, presupunând note uneorireci, administrative, formale. Nu este de neglijat faptul căprofesorul de religie se poate converti şi într-un necesar


31

consilier sau îndrumător duhovnicesc, alături de preot saupărinte. Cateheza, spre deosebire de ora de religie, se bucură dealte libertăţi şi beneficiază de mult mai multe oportunităţi. Înprimul rând, participanţii la cateheze sunt persoane care, înmod deliberat, au hotărât să ia parte la această formă deeducare. Însă, din perspectiva raportului de relaţionare dintrecatehet şi cei catehizaţi lucrurile sunt mai sensibile, întrucâtaşteptările celor din urmă sunt categoric deasupra celormanifestate de elevi la ora de religie.

4. Statutul şi importanţa simbolică a formatoruluiCatehetul, fie el preot sau laic, trebuie să fie o persoană

ea însăşi convinsă, credincioasă la modul exemplar, pentru a-iputea convinge pe alţii. Preotul, de bună seamă, vine și cu unplus de autoritate și credibilitate dată exercițiul sacerdotal pecare îl tutelează. Modalitatea ideală de relaţionare, în cadrulcatehezei, este cea existentă intre duhovnic şi ucenic, adicăsituaţia în care catehetul-cleric este confesorul măcar al uneipărţi din auditoriu, fapt care ar facilita o mai bună ancoraretematică şi desfăşurare discursivă. Profesorul de religie„îmbracă” o haină laică, este un „delegat” al comunității pentrua face educație în perspectiva religioasă în limitele unorprescripții venite de la instanțe civile, cuplat, desigur, și laexigențele cultului pe care îl reprezintă.

5. Destinatarii pe care îi vizează formareaspirituală

În ambele situaţii de formare, destinatarii sunt persoaneaflate în căutarea unor repere de ordin cognitiv, atitudinal şiexistenţial. Dacă în cazul educaţiei religioase acestea suntfiinţele tinere (copiii, elevii, studenţii), pentru cateheză,destinatarii sunt toate categoriile de credincioşi, de la copii şipână la vârstnici ce se pregătesc fie să primească anumite tainesau sacramente, fie să-şi consolideze sau să-şi sporească


32

credinţa. Să mai evidenţiem faptul ca în cazul educaţieireligioase publicul este omogen (elevi de aceeaşi vârstă), pecând în cateheză publicul poate fi destul de eterogen (subaspectul pregătirii culturale şi al vârstei). Cateheza se impuneca urmare a des-creştinării profesate metodic în perioadacomunistă, ceea ce face ca astăzi să avem foarte multe persoanemature, chiar instruite, dar „analfabete” din punct de vederereligios. Cateheza este necesară şi celor care, la o anumităvârstă, vin către o nouă religie sau confesiune, fiind o formă de„enculturare” a fiinţei pe linie spirituală, de pregătire a eipentru interiorizarea unor noi valori sau de contextualizare acredinţei la palierul cultural pe care îl poartă persoanarespectivă.

6. Principiile care ghidează educaţia religioasă şi,respectiv, catehizarea

Atât în realizarea educaţiei religioase cât şi a catehezeie nevoie să se respecte nişte axiome procedurale, nişte regulifundamentale ce conduc la eficientizarea praxiologică şivalorică a acestor eforturi. Pentru că în ambele cazuri avem dea face cu procese de formare, toate principiile pedagogice depredare-învăţare se cer a fi respectate, atât cele cu conotaţiedidactică, dar şi cele cu conotaţie religioasă (în situaţiacreştinismului, principiul hristocentric şi cel eclesiocentric).Astfel, trebuie invocate şi contextualizate următoarele reguli debază: principiul respectării particularităţilor de vârstă şiindividuale, al creării unei atmosfere plăcute şi interesantepentru educat, al temeiniciei şi durabilităţii învăţării, alintuiţiei, al participării conştiente şi active, al respectăriiautonomiei şi libertăţii individuale.

Principiile şi regulile invocate mai sus acţioneazăcorelat, prin coprezenţă şi complementaritate, şi nu autarhic, închip izolat, prin excluziune. Ele se vor circumstanţia şi laconţinuturile concrete de transmis, la valorile şi conduitele


33

religioase ce se vor difuza la tineri sau clase de elevi. Toateaceste principii sunt aplicate ţinând cont de climatul cultural cecaracterizează spaţiul comunitar precum şi de expectanţelecelor care sunt formaţi în perspectivă religioasă. Deosebireadintre cele două situaţii de formare, în ceea ce priveşteprincipiile, rezidă în întâietatea şi ponderarea lor, şi nicidecumîn absenţa sau excluderea acestora. Astfel, în cazul catehezeiprimează principiul hristocentric şi cel eclesiologic, iar înspaţiul şcolar, funcţie de obiectivele şi conţinuturile lecţiilor, semanifestă cu prevalenţă principiile psihopedagogice aleînvăţării.

7. Conţinuturile valorice dominante transmise princele două practici spirituale (cunoştinţe, atitudini, valori,

conduite)Dacă la ora de religie conţinuturile de învăţat sunt

centrate pe valorile cunoaşterii (istorice, biblice, dogmatice,ritualice etc.), fără însă a se exclude formarea de atitudini şicomportamente, în catehizare accentul se va pune peintroducerea în cult, formarea credinţei şi a conduitelorsubsecvente. Dacă în educaţia religioasă elementele de conţinutsunt unitare şi normate prin diferite documente curriculare,emanate de autorităţile centrale, demersul curricular pentrucatehizare este generat la nivelul instituţiilor de bază (parohii,episcopii) şi devine plural, divers, funcţie de multitudinea deinterese şi nevoi concrete ale formaţilor. Asta nu înseamnă cala nivel de instituţie bisericească centrală (mitropolie,patriarhie) nu trebuie să se expliciteze o politică unitară decatehizare, cu precizarea unor elemente de conţinut, cidimpotrivă. Numai că aceste linii directoare se vor concretiza,în cele din urmă, printr-o adaptare la nevoile locului şi alepersoanelor ce urmează un program de formare catehetică.

Conţinutul educaţiei religioase se referă la o serie deelemente de ordin istoric, biblic, dogmatic, moral, liturgic,


34

hermeneutic, social, cu efecte directe asupra formăriipersonalităţii elevilor. Nu pot fi excluse cunoştinţele de istoriareligiilor sau cele cu caracter mai larg, cultural, ceea ce asigurăo viziune integrativă şi înţelegere polivalentă a faptuluireligios.

Conţinutul activităţii instructiv-educative religioase estedimensionat ţinând cont de specificul şi trăsăturile cultului dereferinţă, de gradul de dezvoltare cognitivă a societăţii, despecificitatea culturală a unei comunităţi, de marile curente deidei devenite dominante, de interesele şi năzuinţele oamenilor.Educaţia în spiritul valorilor religioase se face nu numai la orade religie, ci şi prin intermediul altor discipline, mai ales princele umaniste. In orice materie de învăţământ se pot determinavalori finale şi semnificaţii ale existenţei, care pregătesc terenulîntâlnirii cu divinitatea sau întăresc unele sentimente formatedeja.

Conţinutul unui program de formare catehetică se alegepornind de la priorităţile şi responsabilităţile pastorale (stabilitede biserică), vizându-se două aspecte: a) funcţionalitateaconţinutului în raport cu obiectivele avute în vedere, precuminiţierea în tainele credinţei, legătura dintre viaţă şispiritualitatea religioasă, structura şi dinamica de ordincomunitar, integrarea experienţei personale în opera de formarecatehetică; b) fidelitatea şi continuitatea acestor conţinuturi faţăde confesiunea sau credinţa de bază, în cazul nostruprezentarea tezaurului credinţei creştin-ortodoxe prin ceea ceare ea mai special şi mai profund. Temele ce pot intra într-oprogramă de cateheză sunt următoarele: pregătirea pentruiniţierea sau administrarea sfintelor taine, conduitacredinciosului la Sfânta Liturghie, rolul celebrărilor liturgice înviaţa personală şi comunitară, specificitatea cultică a religieinoastre, experienţa rugăciunii, a iertării şi a împăcării cuceilalţi, Iisus Hristos – modelul vieţii noastre, raportarea laSfânta Scriptură şi la Sfânta Tradiţie, sfinţii şi importanţa lor


35

pentru existenţa noastră, forme de implicare în viaţa parohiei,pregătirea pentru întâmpinarea marilor sărbători creştine,importanţa mesajului evanghelic pentru omul contemporan,responsabilitatea creştinului faţă de aproapele etc.

8. Strategiile şi metodele cu caracter didacticactivate de cele două practici

Educaţia religioasă presupune o racordare optimă aarsenalului metodologic la obiectivele şi conţinutul acesteilaturi deosebite a educaţiei. Metodele şi tehnicile reclamă oaplicaţie şi o adaptare care să fie întotdeauna în serviciulcredinţei. Opera educativă şi de catehizare se va supune uneiduble finalităţi: a) fidelitate faţă de ordinea divină, adică anaturii credinţei şi exigenţelor ei; b) fidelitate faţă de ordineanaturii, adică a psihologiei copilului, pentru ca adevărurilecredinţei să fie sesizate şi primite. Este de presupus că toatemetodele didactice pot fi compatibilizate şi contextualizate laspecificul formării personalităţii religioase. Important este casufletul elevului să fie sensibilizat şi modelat nu la modulcoercitiv, ci prin înţelegere, bună şi liberă voire. Proiectarea şirealizarea optimă a activităţii instructiv-educative depind defelul cum se desfăşoară, dimensionează şi articulează com-ponentele materiale, procedurale şi organizatorice, ce imprimăun anumit sens şi o anumită eficienţă pragmatică formăriitineretului. Concretizarea idealurilor educaţionale, încomportamente şi mentalităţi, nu este posibilă dacă activitateade predare şi învăţare nu dispune de un sistem coerent de căi şimijloace de înfăptuire, de o instrumentalizare procedurală şitehnică a paşilor ce urmează a fi făcuţi pentru atingereascopului propus.

Realizarea unei cateheze presupune apelul la un evantaimetodologic actic-participativ şi la o diversitate de procedee desensibilizare a virtualului credincios faţă de adevărurilerevelate ale credinţei. Diversitatea metodologică pusă în act


36

este un semn al respectului faţă de cuvântul revelat şi faţă defiinţa particulară chemată la opera de evanghelizare. Având învedere faptul că activitatea catehetică dobândeşte un statut mainonformal (în sensul că nu trebuie să respecte aceleaşiconstrângeri precum cele de la lecţiile ce se desfăşoară înşcoală) şi că se poate complementa şi cu activităţi recreativesau cu caracter social-caritabil, spaţiul metodic se poate extindeînglobând o serie de tehnici ce pun accentul pe dezvoltarealiberă şi creativă a personalităţii, precum: metode de rezolvarede probleme (discuţia panel, recensământul problemelor,tehnica galaxiilor), metode de dezvoltare a abilităţilor decomunicare (jocul de rol, exerciţiul de spargere a gheţii, turulgaleriei), metode de valorificare a experienţei personale(tehnica Delphi, studiul de caz, simularea). În plus, metodeleinvocate mai sus suscită învăţarea în grup şi prin comuniune,asumarea unor roluri şi responsabilităţi faţă de cel de lângătine, cunoaşterea şi exersarea unor valori nemaifiind oproblemă strict individuală. Astfel de strategii metodice fac caşi problemele aduse în atenţie să fie mai largi, mai puţinîncorsetante sau previzibile, dar mult mai apropiate deinteresele stringente ale tinerilor. Să amintim, de asemenea, cătradiţia didactică a evidenţiat o serie de metode specifice deformare religioasă ce pot fi contextualizate atât în perimetrulşcolar, dar, mai ales, în cel catehetic: rugăciunea, participareala cultul divin, reflecţia religioasă, lectura şi studiul textuluiscripturistic, hermeneutica simbolismului religios, observareaşi contemplarea directă a lumii ca parte a creaţiei.Cât priveşte formele de realizare, educaţia religioasă se faceprin intermediul lecţiilor; catehizarea presupune un cadru maiextins, acesta cuprinzând şedinţa de cateheză, dialogulsăptămânal, conferinţa pe teme spirituale, studiul în bibliotecaparohială, buletinul parohial etc.


37

9. Gradul de autonomie a formatorilor şi a forma-ţilor (respectiv, profesori-elevi, în educaţia religi-oasă, cateheţi-catehumeni, în opera de catehi-zare)

Autonomia, ca principiu şi fapt, constituie o pârghie cetrebuie utilizată în orice tip de formare. Fără o liber-consimţire(cel puţin, la un moment dat) nu se poate face educaţie. Fărăsentimentul unei libertăţi protejate, responsabilitate şiconsiliate nu se poate realiza un urcuş spiritual. Desigur,această autonomie este una dăruită (de educator) sau câştigată(de educat) printr-o suită de probe şi exerciţii. Autonomia poatedeveni o stavilă în învăţare atunci când nu este instrumentatădidactic sau când situaţia concretă de formare nu justifică olibertate sporită.

În ce priveşte educaţia religioasă, autonomia semanifestă pe registre mai limitate. De pildă, conţinuturile depredat nu se pot negocia, ci sunt programate prin documentespecifice (programe, manuale)ş metodele şi tehnicile depredare sunt stabilite de profesor; iniţiativa şi scenariulevaluării ţin de educator; fanta relaţională este reglată, mai tottimpul, de cadrul didactic etc. Asta înseamnă că autonomiaelevului la ora de religie este una generală, precum ceamanifestată la orice tip de activitate didactică din şcoală. Încazul catehezei, aceste constrângeri se menţin parţial,asumându-se, în plus, şi o serie de iniţiative personale aleelevilor: ce ţinte sau obiective îşi propun catehumenii, ceprobleme anume să se discute, prin ce modalităţi, în ce cadru,cu ce mijloace etc. Apoi, să nu uităm că în exerciţiul catehizăriipot fi incluse şi persoane adulte care presupun o autonomiemult mai mare dată de experienţa de viaţă sau de ordincognitiv, voliţional, atitudinal.


38

10. Modalităţile de realizare a feed-back-ului şi deîntărire a conduitelor achiziţionate.

Prin procesul evaluativ din cadrul orelor de religie seurmăreşte determinarea (sau stimularea) concordanţei dintrecomportamentele vizibile, identificabile, concrete, la care ajungelevii, cu obiectivele referenţiale şi, mai ales, cu celeoperaţionale, stabilite de educator încă de la începutul uneisecvenţe de instruire. Problema valorizării de către profesor aachiziţiilor specifice educaţiei religioase (cunoştinţe, valori,atitudini, credinţe etc.) constituie o obligaţie deontologicăpentru pedagogi. În ce priveşte cunoştinţele, nu există nici unfel de diferenţă între evaluarea acestora şi cea realizată la altediscipline.

Scopul final al evaluării nu este de a stabili dinafară câtde „mare” este credinţa elevului, ci de a-l face pe acesta să seinterogheze, să se aplece spre sine, spre credinţa sau ne-credinţa sa. Obiectivul prioritar al evaluării la disciplinaReligie rezită în punerea elevilor în situaţia de autoevaluare.Noua concepţie asupra evaluării pleacă de la premisa că aceastaeste un proces circular, activ, dinamic, de îmbunătăţire aactivităţii educative, şi nu de ratificare definitivă a unorachiziţii. În evaluare se va pune accent nu pe „realizările”elevilor, ci pe procesele formative şi autoformative care seactivează. Acestea sunt mult mai importante pentru că elegarantează conduite responsabile prezente sau viitoare. Câtpriveşte metodele de evaluare, cele clasice (orale, scrise,practice) trebuie ponderate cu cele complementare, ce devinmai relevante în noul context (observarea sistematică acomportamentelor, proiectul, portofoliul, investigaţia personalăsau de grup, referatul etc.).

Cam aceleaşi sugestii le avem şi în legătură curatificarea achiziţiilor comportamentale în cadrul catehezei.Vom avansa, însă, şi unele specificaţii. Chiar dacă în catehezănu se pun note, catehetul are datoria să încurajeze, să întărească


39

orice achiziţie pozitivă a catehumenului prin încurajări, laude,recompense simbolice sau materiale, recurgând, desigur, laexpresii verbale, evidenţieri în faţa grupului, premieri cu cărţi,obiecte religioase etc. Dacă este adevărat că ţinta finală acatehezei este mântuirea, atunci un astfel de „comportament”(nedefinitivat, până în ultimul moment) nici nu poate fi evaluat(omeneşte, vorbind). Rămân de evaluat doar paşii făcuţi peacest drum de catehumen, paşi ce nu pot fi disociaţi de cei aicatehetului. În fapt, evaluarea catehumenului este şi o evaluarea catehetului în acest dimpreună umblet spre împărăţia ultimă,cea cerească. Iar Judecătorul ultim, care îi transcende peamândoi, se va bucura de fiecare pas făcut de aceştia către El.

11. Raportul faţă de cult a educaţiei religioase şi,respectiv, a catehezeiCultul Bisericii, cu dezvoltările şi adaptările pe care le-a suferitde-a lungul veacurilor, este, fără nici o îndoială, vehiculul detransport cel mai performant şi eficient a ceea ce înseamnăesenţialul credinţei. Acesta reprezintă nu doar o formă demanifestare a unei (pre)dispoziţii sufleteşti, ci este un sistemextrem de complex ce subsumează un evantai foarte larg deelemente. Fără îndoială, elemente de cult pot şi trebuie utilizatela orele de educaţie religioasă şi cateheză, dat fiind faptul căînsuşi cultul conţine explicit, în structura sa, numeroaseelemente de ordin didactic. În ce priveşte utilizarea elementelorde cult la ora de religie, trebuie subliniat că acest fapt trebuie săse desfăşoare strict la nivel discursiv-descriptiv, adaptându-seconţinutul de predat caracteristicilor psihopedagogice aleelevilor.

ConcluziiComparând educaţia religioasă cu catehizarea, pornind

de la o serie de criterii, am ajuns la concluzia că cele douăparcursuri de formare prezintă (la nivel de obiective,conţinuturi, proceduri, funcţionalităţi etc.) atât continuităţi,


40

similarităţi, dar şi deosebiri, particularităţi (desigur, nuradicale). Chiar dacă acestea se realizează în cadre diferite, decătre actori diferiţi, ele se complementează fericit şi sedovedesc a fi deosebit de utile pentru maturizarea spirituală apersoanelor. Mai mult decât atât, în acest joc al asemănării şidiferenţei este de aşteptat o stimulare reciprocă a aportului loreducogen pe linia creşterii calităţii şi responsabilităţii.

BIBLIOGRAFIE: Cucoş, Constantin, 2008, Educaţia. Iubire, edificare,

desăvârşire, Editura Polirom, Iaşi. Cucoş, Constantin; Hulpoi, Nicolae, 2009, Continuitate

și corelativitate formativă prin catehizare și educațiereligioasă, Actele Simpozionului InternaționalFormarea Inimii, Surorile Providenței, Sub egidaOficiului pentru pastorația școlară și predarea religiei înșcoli, Editura Samia, Iași, 2009, ISBN: 978-973-7783-23-3, pp. 7-17.

Gordun, Vasile, 2003, Introducere în cateheticaortodoxă, Facultatea de Teologie Ortodoxă „PatriarhulIustinian”, Universitatea Bucureşti.

Holm, J., L., 1975, Teaching Religion in the School: aPractical Approach, Oxford University Press, London.

Horga, Irina, 2008, Dimensiuni curriculare aleeducaţiei religioase (Teză de doctorat), Facultatea dePsihologie şi Știinţe ale Educaţiei, UniversitateaBucureşti.

Hutmacher, Walo (coord.), 1999, Culture religieuse etecole laique. Rapport du groupe de travail exploratoiresur la culture judeo-chretienne a l’ecole, Departementde l’instruction publique, Republique et Canton deGeneve.

Radu, Dumitru, 1990, Idealul educaţiei creştine, înÎndrumări metodice şi didactice pentru predarea


41

religiei în şcoală, Editura Institutului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.

THABOR, L'Encyclopedie des catéchistes, 1993, Ed.Desclée, Paris.


42

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, APĂRĂTOR ALDREPTEI CREDINŢE, ÎNVĂŢĂTOR AL POCĂINŢEI,

LUMINĂTOR AL FAMILIEI CREŞTINE ŞI ALVIEŢII MONAHALE ŞI PROMOTOR AL

FILANTROPIEI CREŞTINE

Pr. Gheorghe AnicoloaeParohia Sf. Nicolae Moinești

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a iniţiat înacest an un program-cadru pentru dinamizarea misiunii lanivelul fiecărei parohii şi mănăstiri din cuprinsul PatriarhieiRomâne, prin comemorarea şi sublinierea rolului marilorpăstori de suflete (ierarhi, preoţi, călugări), care, prin slujirea şiactivitatea lor, au contribuit la păstrarea, întărirea şi sporireavieţii duhovniceşti a comunităţilor.

Dintre marii păstori de suflete, Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române a ales să fie comemorat în moddeosebit în acest an marele ierarh Sfântul Ioan Gură de Aur (c.347-407), datorită faptului că, prin viaţa şi activitatea sa, s-adovedit a fi „un apărător al dreptei credinţe, un învăţător alpocăinţei, un luminător al familiei creştine şi al vieţii monahaleşi un promotor al filantropiei creştine ” .

„Sfântul Ioan Gură de Aur, prin rugăciunea şi viaţa saascetică exemplară, prin exegeza biblică şi predica sa pastorală,aplicate celor mai concrete situaţii din viaţa oamenilor, a rămasîn conştiinţa Bisericii ca fiind predicatorul şi păstorul neegalatîn întreaga literatură patristică. Sfântul Ioan Gură de Aur astudiat şi a explicat Sfânta Scriptură cu dragoste nemărginită deDumnezeu şi grijă părintească intensă pentru mântuireaoamenilor. Cele mai cunoscute scrieri ale Sfântului Ioan Gură


43

de Aur au circulat la început în spaţiul românesc în formă demanuscrise copiate şi păstrate cu grijă de clerici, monahi şimireni ortodocşi deopotrivă. Tratatul său «Despre Preoţie» şicomentariile sale la Evanghelia după Matei şi la EpistoleleSfântului Apostol Pavel au fost de-a lungul timpului texte debază ale vieţii creştine din parohii şi ale spiritualităţii monahaleromâneşti. Aşa cum, de-a lungul secolelor, românii ortodocşi s-au hrănit din bogăţia textelor hrisostomice, la fel şi noi, în«Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi», suntemchemaţi să descoperim, să cunoaştem şi să facem roditoareaceastă moştenire sfântă, vie şi luminoasă a scrierilor SfântuluiIoan Gură de Aur“ (Preafericitul Părinte Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române).

După cum prea bine se cunoaşte, Sfântul Ioan Gură deAur s-a născut în Antiohia Siriei în anul 354 (344) din tatălSecundus şi mama Antuza. Rămas de timpuriu orfan estecrescut de evlavioasa sa mamă într-o atmosferă duhovnicească.Studiază retorica în Nicomidia, exegeza şi teologia în Antiohia.După moartea mamei sale se retrage patru ani înmunţi, trăindîn asceză şi rugăciune, apoi doi ani într-o peşteră. În 381 seîntoarce în Antiohiaşi este hirotonit diacon, compunând înaceastă perioadă tratatul „Despre preoţie”. În 386 Ioan estehirotonit preot şi primeşte datorită elocinţei sale supranumelede „Gură de Aur”. După câţiva ani, fiind vacant scaunularhiepiscopal din Constantinopol, împăratul Arcadie şi eunuculEutropie (primul ministru) îl instalează în 398 în această înaltătreaptă arhierească.Cu timpul Ioan Gură de Aur a intrat înconflict cu împărăteasa Eudoxia şi cu Teofil al Alexandriei,ceea ce i-a atras depunerea din treaptă, exilul şi moartea în 407la Comana.

În privinţa aspectului fizic, Sf. Ioan era mic de statură şiplăpând, avea faţa plăcută, dar slăbită de post şi suferindă,obrajii traşi, fruntea înaltă, liberă şi ridată, proeminentă, capulpleşuv, urechile puţin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci


44

erau ca două torţe arzând şi deosebit de ageri şi de pătrunzători.Stomacul îi crea des probleme şi adesea febră. Era foartesensibil la frig. La fizic nu avea nimic prin care să se impunămulţimii. Întreaga sa viaţă era în ochii vii şi strălucitori şi învoce, relativ slabă dar de o rară putere de persuasiune (Cf. J.Tixeront, Précis de Patrologie, Paris, 1927, pp. 264-266).Gusturile sale erau dintre cele mai simple, iar viaţa sa, de oausteritate continuă. Era o natură delicată, simţind cu puterelucrurile şi traducându-şi impresiile într-un mod tranşant.Graţios, bun, afectuos şi vesel cu cei apropiaţi, rămânea, înrelaţiile sale exterioare, tot timpul rezervat. Hrisostom atacat,calomniat, a refuzat lupta şi i-a plăcut mai mult să cedeze decâtsă lupte. În faţa duşmanilor fără conştiinţă nu şi-a valorizatdrepturile.

Opera Sfântului Ioan HrisostomÎn ce priveşte opera, putem spune că acesta lasă

posterităţii o operă uriaşă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât şiprin conţinut, cuprinzând 18 volume în ediţia Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a FericituluiAugustin. Dintre anticii antiohieni, Sfântul Ioan este singurulale cărui scrieri au dăinuit, în timp, aproape în întregime. Acestprivilegiu este datorat personalităţii autorului, dar nu într-o maimică măsură, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obţinut înasemenea măsură admiraţia şi aprecierea posterităţii.

Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, dintre cele maibogate şi alese ale literaturii mondiale, s-au păstrat aproape întotalitate. Opera sa conţine tratate, omilii, cateheze, comentariibiblice, cuvântări, epistole, precum şi cărţi de cult, dintre carecea mai celebră, rămâne, fără îndoială, Slujba Sfintei Liturghii,după care se oficiază Liturghia în cea mai mare parte a BisericiiOrtodoxe.

Majoritatea acestor scrieri sunt la origine predicisusţinute de Sfântul Ioan în Antiohia şi Constantinopol. Unele


45

dintre acestea nu au fost scrise propriu-zis de Ioan, cistenografiate de tahigrafi în timp ce el le vorbea credincioşilor,iar înaintea editării acestora, erau verificate şi corectate deSfântul Ioan.

Toate scrierile Sfântului Ioan atrag şi uimesc într-atâtîncât îl cuceresc cu totul pe cititor. Operele sale literare sunt unizvor nesecat nu doar pentru teologi, ci şi pentru arheologi şipentru istoricii culturii.

Conținutul scrierilor Sfântului IoanScrierile lui Ioan analizează cu limpezime şi convingere

probleme morale, sociale, dogmatice şi interpretative,comentează practicile vieţii cotidiene, interpretează cărţileVechiului şi Noului Testament, elogiază personalitatea multorpersonaje biblice, a sfinţilor, şi a contemporanilor săi de seamă,se opresc asupra învăţăturilor fundamentale ale Bisericii şiapără învăţătura genuin-creştină de asaltul ereziilor destul denumeroase în acea perioadă.

Bogăţia, profunzimea şi logica ideilor sale, cunoştinţelelui enciclopedice, memoria sa fenomenală şi precizia în citareaşi interpretarea Scripturii, precum şi descoperirea bogăţiilor desensuri ale scrierilor acesteia, frumuseţea şi atracţia stilului,figurile retorice, jocul de cuvinte folosit în unele locuri, desfatăsufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicescpentru acesta.

Aproape fiecare frază din omiliile sale este certificatăcu un citat din Sfânta Scriptură. Fiecare idee este imediatlămurită prin diferite exemple sau asemănări luate dinfenomenele naturii, din regnul plantelor, sau al animalelor, dinfaptele omeneşti, şi cu deosebire din moravurile şi obiceiurileoamenilor de atunci.

Scrierile Sfântului Ioan au un caracter particular ce îţirelevă imediat dacă scrierea aparţine Sfântului sau nu, chiardacă nu se cunoaşte de la început numele autorului, ci se


46

voieşte a se dovedi din lectura scrierii. Toate scrierile SfântuluiIoan, fie ele dogmatice, fie morale, fie comentarii la Scriptură,poartă ca tip particular următoarea caracteristică: nici scrieriledogmatice nu sunt curat dogmatice, nici cele morale nu suntcurat morale şi lipsite de partea dogmatică, şi nici explicărilesau herminiile lui asupra Sfintei Scripturi, nu pot fi curathermeneutice, fără partea dogmatică, ci toate se prezintă subaceste trei feţe: dogmatică, hermeneutică şi morală.

Spicuind din învățătura sa și încercând o ierarhizaretematică, trbuie să începem cu cele trei virtuți teologice:credința, nădejdea și dragostea. Constituind trăsăturafundamentală a creștinului, „fără Credință, arată Sf. Ioan, estecu neputință ca omul să fie bineplăcut lui Dumnezeu”1. Trbuieînsă ca această credință să fie statornică și nezdruncinată, și săse sprijine pe Stânca nesurpată a credinței, pe Domnul nostruIisus Hristos.

Credința fără nădejde nu poate să existe. Credem șinădăjduim! Dacă agricultorul trudește și nădăjduiește, la fel șicorăbierul și negustorul, și aceasta pentru lucruri care suntnesigure, cu mult mai mult trebuie să trudească creștinul și săaibă speranțe și nădejdi care niciodată nu sunt dezmințite2.

Dragostea este trăsătura comună a lui Dumnezeu și aoamenilor. Fără dragoste, nici martiriul nu poate să nefolosească. Iubirea a făcut cerul pământ, L-a făcut peDumnezeu om, ca omul să devină dumnezeu. Ceea ce-laseamănă pe om cu Dumnezeu, mai mult decât toate, esteiubirea față de vrăjmași. Cea mai frumoasă coardă a lirei estecea care interpretează melodia care se numește: iubire devrăjmași. Noi în ce stare și în ce treaptă a iubirii ne aflăm? 3...

Cercetând mai departe, învățătura sa, putem spune căSf. Ioan Gură de Aur este unul dintre marii Părinți aiBisericiicare ne-a arătat „înălțimea smereniei”4. El însuși fiindsmerit, în adevăratul sens al cuvântului, a practicat virtuteaaceasta chiar și în exil. Prin urmare, ne poate îndruma și pe noi,


47

în chip minunat, prin textele lui despre smerenie, deoarece„Stăpânului îi plac astfel de suflete smerite”. De cealaltă parteeste mândria5care „pe toate le pierde”, încât și pe puterilenetrupești „le-a aruncat din ceruri”.

Slava deșartă6, ca și mândria, schimbă ordinealucrurilor. Astfel, din pricina ei, deși avem Judecător, punempărerile omenești deasupra părerii Judecătorului. Slavaomenească este goală, deșartă, așa cum mărturiseau și vechiifilozofi.

Îngâmfarea7 este o altă patimă sufletească,asemănătoare celor de dinainte, și de aceea este nevoie deatenție sporită, ca cineva s-o poată evita.

Este oare îngăduită lauda? În ce situații și de ce? Existăsituații, arată Sf. Ioan, în care lauda se impune, dar iarăși esteprimejdioasă. Se impune când omul este îmbunătățitduhovnicește și trebuie ca celălat să se folosească.

Cercetându-i în continuare opera, înțelegem că Sf. IoanGură de Aur nu este doar predicatorul vestit al milosteniei și alpocăinței, ci și o călăuză prețioasă a vieții de familie8, careastăzi este atacată de atâtea curente.

Sfântul părinte dă un răspuns cu putere, crizei în care segăsește astăzi familia creștină, lovită de duhul desfrânării,atacând punct cu punct toate justificările aduse de cei careîncearcă s-o lovească. Motivații ca: nepotrivirea de caracter,răcirea iubirii dintre soți și divorțul, primesc replica cea maizdrobitoare, fără cuvânt de apărare.

Câtă însemnătate dă nunții Sf. Ioan Gură de Aur, reiesedin cuvintele sale, pe care le întărește: „Nimic să nu fie maicinstit femeii decât bărbatul său, și nimic mai iubit bărbatuluidecât femeia lui! Aceasta constituie viața noastră: unirea femeiicu bărbatul, aceasta constituie întreaga lume”9.

Însemnătatea pe care Sf. Ioan Gură de Aur o dămilosteniei10putem s-o înțelegem din definiția pe care o dăacestei virtuți, dar și din consecințele pe care le produce.


48

Adăugăm câteva epitete caracteristice pe care Sf. Ioan lefolosește deseori pentru această virtute. Așadar milostenia este:un împrumut neobișnuit, podoabă și veșmânt al sufletului,medicamentul cel mai ieftin. Milostenia este nemuritoare șiveșnică, împărăteasă plină de mare îndrăzneală a vieții noastre.Este luminoasă, hrănitoare și întăritoare, hrană zilnică, izvor șimasă sigură. Este nebiruită și neînfrântă de diavol.

Prin urmare, nu există nimic mai înalt decât milostenia.Ea poate să șteargă toate păcatele noastre și trebuie doar să fielipsită de lăcomie și să fie făcută cu bucurie și nu cu tristețe saude nevoie.

Și astăzi, în epoca societății de consum, se impunereînvierea acestei virtuți și readucerea ei la lumină.

Dacă milostenia este inima virtuții, rugăciunea11, spuneSf. Ioan, este tăria și viața sufletului. Și așa cum omul nu poatesă trăiască fără inimă, la fel nu poate să existe și să viețuiascănici fără rugăciune. Omul care nu se roagă este mort, pentru cănu se află în comuniune cu Dumnezeu, Izvorul vieții. Și așacum plantele care nu sunt udate, se vestejesc și se usucă, la felși omul care nu se roagă, pălește și moare duhovnicește. Prinurmare, rugăciunea este: dialog și convorbire cu Dumnezeu,dorință și mărturie a iubirii față de Domnul, armă tare, luminasufletului.

Deoarece sunt mulți cei care se sprijină pe puterearugăciunii celorlalți, fără ca ei să depună cea mai micăstrădanie, Învățătorul Bisericii ne clarifică cum stau lucrurile șine răspunde: rugăciunile celorlalți au putere doar atunci când lesăvârșim împreună cu ei, când ne schimbăm și noi.

Nu există păcat care să nu cedeze în fața puteriiPocăinței12,sunt alte cuvinte de aur ale Sf. Ioan. Păcatul seaseamănă cu o scânteie, în timp ce iubirea de oameni șidragostea lui Dumnezeu, cu oceanul care nu are margini.

„Ai păcătuit? Să nu deznădăjduiești! Ai săvârșit relenenumărate? N-ai ajuns încă în iad! Ori de câte ori ai cădea, de


49

atâtea ori să te și ridici. Și sfinții au căzut în păcate!” Pavel afost hulitor și prigonitor, Petru s-a lepădat de Hristos. Vameșuls-a făcut evanghelist. Pocăința îl face pe păcătos asemeni celuicare n-a păcătuit.

Urmarea pocăinței este spovedania, care la rândul eieste „aliatul postului”. Trebuie doar să fie făcută la timpulpotrivit. Acestea ne ajută să ajungem acolo unde este„Împăratul tuturor”.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne dezvăluie care estemoartea adevărată și moartea falsă. Mort cu adevărat nu estecel care suferă moarte biologică, pentru că moartea aceasta aredoar denumirea de moarte. Hristos prin moartea Sa, a biruitmoartea, iar diavolul, prin arma cu care credea că-L va birui peHristos, a suferit propria pierzanie. Prin moarte, dreptul semută acolo unde va primi plata ostenelilor sale, în timp cepăcătosul se oprește din făptuirea faptelor sale.

„Nu opresc tânguirea”, întărește Sfântul Ioan. „Plângi șitu, așa cum a plâns Domnul Însuși pentru prietenul Său, Lazăr,cu bunăcuviință și gravitate, nu ca unul care nu crede înÎnviere”13.

Ceea ce aduce multă mângâiere celor îndoliați suntparastasele care au fost rânduite de către Biserică din vremurilecele mai vechi, cunoscând, conform mărturisirii Sfântului Ioan,câștigul sufletului din aducerea „Jertfei celei fără de Sânge, darși din milosteniile care se fac pentru cei adormiți.

Spicuirile din învățăturile Sf. Ioan, au fost luate din cele8 volume intitulate sugestiv „Cuvinte De Aur”, apărute în1993, ale ieromonahului Benedict Atonitul, din Schitul Nou,Sf. Munte Athos, ce reprezintă o editare selectivă pe teme aoperei unuia dintre cei mai iubiți părinți ai spiritualitățiirăsăritene, Sfântul Ioan Gură de Aur.


50

Corespondența Sfântului IoanÎn scrisorile sale, se pare că vorba sa este mai puţin

nervoasă, mai puţin profundă, subtilă, însă de o inteligenţăascuţită, mai eficace şi mai pe înţelesul ascultătorilor şicititorilor pentru care oratorul are o afecţiune aparte. A fostbine spus că dacă Ipponate ilumina minţile, Hrisostom reuşeştesă întărească voinţa. Scrisorile, care sunt circa 240 la număr,foarte scurte, aproape toate scrise în exil şi pe temaProvidenţei, temă ce era cea mai potrivită pentru a mângâiasufletele de tulburările suferite atunci de către Biserică,tulburări care îl întristau foarte mult, mai mult decât propriilelui suferinţe. În această privinţă, sunt deosebite cele 17 scrisoriînchinate văduvei Olimpiada; de mare interes istoric s-audovedit a fi şi cele două scrisori dedicate Papei Inocenţiu încare Hrisostom formulează o adresare elocventă. Epistolelesunt adresate vechilor prieteni din Antiohia şi Constantinopol,episcopi, preoţi, călugări, funcţionari, care îi luaseră partea şicare din pricina acestei loialităţi faţă de el, fuseseră închişi,torturaţi sau exilaţi. Se poate ca autorul, prizonier în deşertulsău, să fi fost supus cenzurii, dar şi formaţia sa clasică la şcoalalui Libanius se simte într-o oarecare măsură. Învăţase să tratezecorespondenţa ca pe un gen literar, deţinând legi şi reguliproprii, la care, ca un om cultivat, ţinuse. Această consideraţiene va explica de ce Sfântul Ioan Hrisostom, care de altfel facedovada unei veritabile stăpâniri a limbii, n-are aici aceeaşiţinută literară.

Sf. Ioan – remarcabil teologÎn teologie, Sf. Ioan Gură de Aur este, înainte de toate,

un moralist care extrage din învăţătura curentă consecinţepractice. El cunoaşte, de altfel, foarte bine doctrina creştină şi,în anumite discursuri de controversă, a expus-o într-un modsavant, dar nu a aprofundat-o pentru ea însăşi, nici nu s-aamestecat în discuţii teologice. S-a spus, adeseori, că Sfântul


51

Ioan Gură de Aur a fost mai puţin preocupat de problemeledogmatice şi mai mult de cele morale. O astfel de disociere esteneavenită, deoarece învăţăturile sale morale sunt mereuancorate în structurile doctrinare biblice şi ale tradiţieiBisericii. Putem înţelege mai bine pasionanta lui preocuparefaţă de morală, dacă avem în vedere faptul că el s-a consideratînainte de toate păstor de suflete şi abia apoi învăţător. Capăstor de suflete, el a înţeles şi a cultivat datoria sfântă de a-iînvăţa pe credincioşi ce înseamnă, în realitate, transpunereanoţiunilor de credinţă în viaţă, asumându-şi astfel sarcinapropovăduirii cuvântului evanghelic. Putem spune că SfântulIoan a fost oarecum reţinut în speculaţii despre tainele divine.Atributele lui Dumnezeu îi sunt familiare, dar el caută maipuţin să le analizeze, dorind mai mult să le trăiască şi să le facătrăite. Sfântul Ioan Gură de Aur nu a avut curiozitatea de acerceta modul în care, în Hristos, cele două firi s-au unit, iar, pede altă parte, ca un veritabil antiohian, el a insistat cu precădereasupra umanităţii sfinte, a vieţii, a operei şi a morţii lui Hristos.

Trebuie însă subliniat faptul că la acea vreme nu erauerezii îngrijorătoare de combătut, aşa cum fuseseră înainte şidupă el. În acest domeniu, Sfântul Ioan nu a avut mult de lucruşi nici nu s-a văzut constrâns să aprofundeze grave problemeteologice, aşa cum li s-a întâmplat Sfântului Atanasie, SfântuluiVasile, Fericitului Augustin. A luptat mai ales împotrivaereticilor anomei, alcătuind și o lucrare intitulată Contraanomeilor.

Neegalat în exegeza Sfintei ScripturiÎn exegeză, el caută mai întâi sensul literal şi nu se teme

să facă, atunci când se impune, consideraţii gramaticale şilingvistice pentru a explica un pasaj dificil, dar aceasta nusemnifică decât o pregătire pentru a desprinde sensul tipic sauînvăţătura morală a textului.


52

Este de netăgăduit că Sfântul Ioan ocupă primul loc înliteratura noastră bisericească, mai ales ca hermeneut neîntrecutal Sfintei Scripturi. Fidel principiilor Şcolii din Antiohia, alcărei ilustru reprezentant şi este, el se ataşează mai alesexegezei literale. Totuşi, temperează rigiditatea acestei metodefie printr-un recurs prudent şi moderat la un oarecarealegorism, mereu fondat pe literă, fie prin insistenţa asupraînvăţăturii morale şi a bogăţiei aplicaţiilor practice. Hrisostomera omul unei singure Cărţi. Biblia sa nu era niciodată închisă.O ştia pe de rost. O citează, o explică, o comentează şirecomandă permanent citirea acesteia. Sfânta Scriptură este,pentru Sfântul Ioan, sursa principală şi unică a gândirii sale. Elface din aceasta o lege pentru orice orator creştin. Biblia estepentru Sfântul Ioan Hrisostom cartea prin excelenţă, carereuneşte lecţiile cele mai variate şi cele mai practice pentruinstruirea credincioşilor. Din textele sfinte, Sfântul IoanHrisostom îşi propune să scoată întreaga profunzime. Cuimaginaţia sa prolifică, el îşi închipuie fără greutatepersonajele, intră fără greutate în sentimentele lor, până a şi leînsuşi şi apoi le transmite cu o vitalitate a cărei emoţie temolipseşte.

Marele arhiepiscop al Constantinopolului comenteazăcea mai mare parte a cărţilor Vechiului şi Noului Testament, dela Facere şi până la Epistola către Evrei. Sfântul Pavel estepentru dânsul obiectul unei predilecţii speciale. Fără îndoială,cele mai numeroase şi cele mai vii cuvântări de laudă sunt celeconsacrate Sfântului Apostol Pavel. Aproape la fiecare paspomeneşte cu drag numele marelui Apostol.

Neîntrecut predicatorCa predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost

considerat cel dintâi. Făcând o paralelă între Hrisostom şiAugustin, teologul Bardenhewer spunea: „Augustin vorbeascurt, prefera silogismul; Hrisostom foarte lung, adesea câte


53

două ore fără să producă oboseală ascultătorilor, ci dimpotrivă.Augustin se adresa mai mult minţii, Hrisostom sufletuluiîntreg, pe care voia să-l vadă mişcat la fapte creştine. Augustinurma în cuvântarea sa o cale severă, logică, rece, abstractă, demulte ori chiar greoaie, Sf. Ioan însă vorbea cald, cursiv,figurat, se inspira de la auditoriul său sau de la împrejurări;ţinea continuu încordată atenţia ascultătorilor prin exemplelevii şi plastice de care se servea, prin figurile de stil, careniciodată nu erau exagerate. Predica lui era un fel de exegeză.Găsim la el unele interpretări de o rară frumuseţe. Desprecorabia lui Noe, spune el undeva: Aceasta avea un sens tainic,era prototip al celor viitoare; căci prin corabie era preînchipuităBiserica; prin Noe, Hristos; prin porumbel, Sfântul Duh, prinfrunza de măslin, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni(Geschihte der Altkirchlichen Literatur, 1923, p. 355).

Cuvântul a fost vocaţia şi dorinţa sa arzătoare şi cea maipură măreţie. Contemporanilor săi le plăcea deja să spună: Şidin gura sa ieşeau cuvinte mai dulci ca mierea. Toate secolelecreştine au confirmat acest elogiu. A fost numit Homer aloratorilor. El cunoştea regulile artei oratorice încât nici unscriitor grec creştin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste regulile aplica cu cea mai mare libertate. Cu toate aceste elogii, esteprea puţin cunoscut, şi cu siguranţă prea puţin cercetat, chiar şide cei care consideră numele său un simbol.

Pe când alţii sunt doar slujitori ai regulilor şcolare,Sfântul Ioan Hrisostom aplică aceste reguli oarecum fără să segândească, fără vreun artificiu şi cu un simţ perfect al măsurii.

Contemporanii săi, şi alături de aceştia, generaţiileurmătoare, nu conteneau să-l proclame cel mai mare dintreoratorii Bisericii greceşti. Papa Pius X l-a decretat patron alpredicatorilor creştini (Berthold Altaner, Patrologia, ed.Marietti, 1977, p. 334), iar numele său stă şi astăzi pe buzeletuturor.


54

Predica şi îngrijirea sufletului deveniră, pentru SfântulIoan, scopul principal al vieţii sale; în fapt, au fost transmiseurmaşilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12ani de misiune în Antiohia şi al celor 6 ani de episcopat (pânăla exilarea sa) în Constantinopol.

Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sauteme apăsătoare – păcat, căinţă, credinţă, lucrarea pentrumântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică SfântaScriptură, sursă inepuizabilă de învăţături morale şi pretext deîndemnuri la sfinţenie.

Predicile sale, care durau deseori chiar şi două ore, nuplictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însufleţite de imagini şicomparaţii; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii şiconcluzii, cu evenimente contemporane şi, uneori, îmbogăţitede digresiuni în jurul unor argumente de mare interes.

Sf. Ioan Gură de Aur – un arhipăstor exemplarPe cât a fost de mare orator, pe atât a fost de mare

păstor sufletesc. Sfântul Ioan Gură de Aur a slujit preoţia cadiacon, ca preot şi ca episcop. Principiile preoţiei sunt trasatecu mână de maestru în tratatul său Despre preoţie, la care aumeditat atâţia preoţi care găsesc în el sfaturi, îndrumări şiconsolări admirabile. El a avut atitudini, învăţături, tâlcuiri,îndrumări şi explicaţii care sunt valabile şi astăzi. Tragediavieţii Sfântului Ioan ne arată ce adâncă conştiinţă religioasă aavut ierarhul, în faţa moaştelor căruia a trebuit să se pleceîmpăratul Teodosie al II-lea (408-450) şi să îngenuncheze,cerând iertare pentru păcatele părinţilor săi.

În calitate de episcop, Ioan a aplanat unele conflicteîntre împărat şi oficialii săi, în special în probleme foarteimportante; a intervenit în probleme disciplinare convocândsinoade, destituind episcopi, închizând biserici non-niceene; deasemenea, a vizitat deseori mănăstirile pentru maici dinvecinătate pentru a instrui membrii comunităţii. Sfântul Ioan nu


55

s-a sfiit să pună ordine chiar în eparhii străine, cum a fost cea aEfesului, şi a depus, într-un sinod local, pe şase episcopi care-şicumpăraseră dregătoria cu bani. Din lucrarea sa misionară unamisionară mai amintim: convertirea goţilor la ortodoxie (le-adat o biserică şi le-a hirotonit preoţi dintre ei) şi trimiterea unorcălugări pentru răspândirea creştinismului în Sciţia, Persia şiFenicia. Deci pe sciţii care locuiau împrejurul Dunării i-aluminat (adică populaţiile care locuiau pe teritoriul ţăriinoastre, pe strămoşii noştri). În timpul acesta, Sfântul Ioan şislujea, predica, medita, catehiza, făcea vizite pastorale, cercetaaşezămintele Bisericii, făcea administraţie, citea şi scria. Celemai multe din aceste obligaţii le îndeplinea zilnic, ca SfântulVasile cel Mare şi Fericitul Augustin. E greu de închipuit cumreuşea el să facă faţă unei asemenea munci enorme, mai ales căera o mână de om, şi deseori bolnav.

Nectarie, patriarhul anterior, fusese un mare senior, şifastul clerului înalt ajunsese la concurenţă cu cel al aristocraţieicivile. Mare parte dintre clericii colaboratori au fost foartenemulţumiţi de austeritatea şi frugalitatea noului patriarh, carecerea să fie vândute obiectele de lux din Patriarhie, care refuzamesele copioase, totdeauna mânca singur.

A reorganizat spitalele şi ospiciile oraşului mergândpână la a încerca să-l depăşească pe Sfântul Vasile înîncercarea sa de a pune pe picioare o instituţie pentru leproşi; avândut bunuri bisericeşti, folosind banii în scopuri filantropice;şi, chiar şi în exil fiind, a răscumpărat captivi pe care i-a redatfamiliilor. Pentru aceasta, ca şi alţi episcopi de dinainte şi dedupă el, a folosit banii de la susţinătorii înstăriţi.

Apostolul milosteniei și ambasadorul săracilorSfântul Ioan Gură de Aur este, prin excelenţă, şi

apostolul milosteniei. El şi-a îndemnat ascultătorii lamilostenie. A condamnat cu duritate avariţia (în omiliile despreLazăr şi bogatul rău) şi s-a făcut panegiristul milosteniei.


56

Elocinţa sa este inepuizabilă în a relua această temă fărăîncetare. A da unui sărac înseamnă a da lui Dumnezeu şi Ioan agăsit, înaintea lui Bossuet, accentele magnifice pentru a celebraeminenta demnitate a săracilor. În zelul său, s-a lăsat dus pânăacolo încât apare ca un tribun ce discută de la înălţimeascaunului problema socială. Dar, în loc să concluzioneze ca untribun dreptul de revoltă al săracului faţă de bogat, el nu are altscop decât de a-l aduce pe cel bogat la milostenie şi lapracticarea într-ajutorării.

Apelativul de HrisostomDacă ne întrebăm, care a fost calitatea lui superioară, şi

care a fost caracteristica sa deosebită, negreşit vom răspunde căîn privinţa culturii filosofice şi enciclopedice, nu era mai prejosde scriitorii din timpurile sale; ca hermeneut al Sfintei Scripturia fost aproape de neîntrecut, pentru care toţi hermeneuţii dedupă dânsul, pe el l-au avut de bază în herminiile lor; înprivinţa sfinţeniei vieţii a fost unul dintre cei mai rari bărbaţi aiBisericii creştine iar ca păstor şi administrator a fost deadmirat. Dar cu asemenea calităţi îi găsim împodobiţi şi pe alţiidintre Părinţii Bisericii creştine. Aceea însă, care îl distinge peSfântul Ioan de toţi ceilalţi Părinţi, dascăli şi scriitori aiBisericii creştine, aceea care-l arată a fi de neîntrecut, şi în caren-a avut până acum egal pe nimeni, care şi constituie slava luiparticulară, este calitatea de Hrisostom pe care i-au acordat-osecolele de după dânsul.

Acesta este Sfântul Ioan din Constantinopol: unmesager al poporului, o inimă mare, un împătimit al studiuluiCărţii (adică al Bibliei – n.n.) şi iubitor de semeni; un om cepărea să ştie intuitiv care erau nevoile oamenilor şi care sădistingă adevărul de fals. A fost cu adevărat gură de aur, a fostcel mai elocvent retor al Bisericii creştine, până în ziua deastăzi. Creştinătatea întreagă, imediat după încetarea lui dinviaţă, l-a proclamat dascăl ecumenic, cel mai mare luminător al


57

lumii, stâlpul Bisericii, lumina adevărului, trâmbiţa lui Hristos,prooroc şi vorbitor al tainelor lui Dumnezeu, Theoforul Ioan,Hrisostomul Ioan, voind prin aceasta de a învedera marele luitalent oratoric.

BIBLIOGRAFIE:1. Sf. Ioan Gură De Aur, Cuvinte de Aur, Prelucrare deBenedict Aghioritul, Edit. Egumenița, 2012, vol. I, pg. 7.2. Idem pg. 8.3. Idem, ibidem.4. Idem, vol. II, pg. 17.5. Idem, pg. 141.6. Idem, pg. 200.7. Idem, pg. 204.8. Idem, vol. III, pg 25.9. Idem, pg. 59.10. Idem, vol. IV, pg. 23.11. Idem, vol. V, pg. 21.12. Idem, vol. VI, pg. 27.13. Idem, vol. VII, pg. 31.


58

UN MODEL PEREN - PEDAGOGIA CREȘTINĂ ASFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

Prof. Nechita Adrian-ViorelColegiul Tehnic ,,Anghel Saligny” Bacău

Orator fără seamăn al Ortodoxiei, mărturisitor, exeget,isihast, teolog, ierarh de seamă al Bisericii, Sfântul Ioan Gurăde Aur ni se descoperă ca o personalitate complexă și de primămărime a secolului al IV-lea, ca un model de trăire și demărturisire a învățăturii Mântuitorului Hristos. Despre viața șiopera marelui antiohian s-a scris mult și se va scrie și maimult1. Principalele sale lucrări în care Sfântul Ioan Hrisostom aatins problema educației creștine sunt ,,Despre slava deșartă șidespre creșterea copiilor” și ,,Apologia vieții monahale”, darproblematica educației se regăsește constant în aproapeîntreaga sa operă. Se pare că multe dintre principiilepedagogice formulate de către Sfântul Ioan Gură de Aur sunt înacord cu cele enunțate de Platon, Aristotel și Pseudo-Plutarh2,însă, în opera hrisostomică, ele sunt prelucrate creator în duhcreștin.

1 Amintim doar următoarele lucrări: pr. prof. dr. Ioan G. Coman,Patrologie, Sfânta Mănăstire, Dervent, 2000; ***, Viața Sfântului IoanGură de Aur în relatările istoricilor bisericești: Paladie, Teodor alTrimitundei, Socrates, Sozomen și Fer. Teodoret al Cirului, trad., introd.și note de pr. prof. dr. Constantin Cornițescu, EIBMBOR, București,2001; Virgil Gheorghiu, Gură de Aur atletul lui Hristos, ed. a 2-a, trad. deMaria-Cornelia Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2008.2 Lect. univ. dr. Remus Mihai Feraru, Principiile pedagogice ale SfântuluiIoan Gură de Aur. Analiza tratatului „Despre creșterea copiilor”, în vol.,,Sfântul Ioan Gură de Aur Ierarh – Teolog - Filantrop (407-2007)”, Ed.Andreiană, Sibiu, 2008, pp. 454-455.


59

În viziunea părintelui antiohian, purtarea de grijă desufletele copiilor este o mare responsabilitate acordată deDumnezeu părinților, care nu vor avea cuvânt de apărare în fațaCreatorului nostru pentru neglijarea acestei îndatoriri3. Dinacest motiv, Sfântul Ioan considera că ,,nepurtarea de grijă decopii este un păcat care întrece pe toate celelalte și merge chiarpână la culmea răutății”4. El îi numea chiar ,,ucigași de copii”pe părinții care nu își creșteau odraslele în frica de Dumnezeuși în virtute5. Așadar, modelul de virtute trebuie oferit în primulrând de familie. Modelul parental plin de virtute va conduce lao educație încununată de succes, căci ,,dacă bărbatul și femeiavor trăi conform principiilor stabilite de el [Pavel], nici că voravea osteneală mare de a supune pe copiii lor și a-i faceascultători. Când de la început lucrul are o bază bună, puternicăși bine întocmită, pe urmă toate merg regulat pe calea legiuităcu multă ușurință”6.

Educația copiilor trebuie să fie prioritară pentru părinți:,,Toate să ne fie secundare față de îngrijirea copiilor și față dedatoria de a-i crește întru învățătura și certarea Domnului. Dacăcopilul se va învăța a fi filosof încă din început, atunci el acâștigat o bogăție mai mare decât orice bogăție din lume și oslavă mai puternică decât orice”7. Lipsa de implicare apărinților însă le va aduce acestora roadele răutății, întrucât

3 Despre văduvie, 7, în Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre schimbareanumelor. Despre răbdare. Despre milostenie. Despre tăria credinței.Despre propovăduirea Evangheliei și alte omilii, trad. și note de pr. prof.Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2006, p. 356.4 Apologia vieții monahale, III, 3, în Sfântul Ioan Gură de Aur, Desprefeciorie. Apologia vieții monahale. Despre creșterea copiilor, trad. de pr.Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2007, p. 246.5 Despre văduvie, 7, p. 356.6 Omilia XXI la Efeseni, în Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariile sauexplicarea Epistolei cătră Efeseni, trad. de arhim. Theodosie Athanasiu,Iași, 1902, p. 212.7 Omilia XXI la Efeseni, p. 215.


60

,,noi cei întâi, părinții, vom culege roadele dacă îi creștem pecopii obraznici, nerușinați, neascultători și grosieri. Să nufacem așa”8.

Exemplul clasic adus de Sfântul Ioan în sprijinul ideiide pedeapsă a părinților pentru neglijarea educației copiiloreste cazul profetului veterotestamentar Eli. Acesta nu și-a opritfiii de la păcat și din această cauză ,,a ațâțat pe Dumnezeu laluptă și împotriva lui, și împotriva fiilor lui. Pentru că și-acruțat fără socoteală fiii, a pierdut, o dată cu mântuirea copiilorlui, și propria sa mântuire”9. Luând seama la pedeapsa venităasupra profetului lui Dumnezeu pentru needucarea fiilor,părinții ar trebui să dobândească înțelepciune și să ia seama laconsecințele faptelor lor. Iar Sfântul Ioan concluzionează: ,,Deunde vine moartea copiilor înainte de vreme? De unde bolilecumplite și fără de sfârșit și peste noi, și peste copiii noștri? Deunde pagubele, de unde accidentele, de unde neajunsurile, deunde nenumăratele nenorociri? De acolo că nu avem nicio grijăde copiii noștri când sunt răi”10.

Marele părinte antiohian cere ca pedagogul să fie bărbatvirtuos, vrednic și destoinic11. Alături de tată, un rol importantrevine mamei, pedagogului și servitorului însoțitor. De laaceștia ,,copiii să nu audă niciun cuvânt nelalocul lui, nici de laservitori, nici de la pedagog, nici de la îngrijitori. După cumplantele când sunt mici și plăpânde au nevoie de mai multăîngrijire, tot astfel și copiii. Să ne îngrijim să le luăm pedagogibuni ca să le punem o bună temelie chiar de la început și să nuprimească din fragedă vârstă ceva rău”12.

8 Omilia XXI la Efeseni, p. 214.9 Apologia vieții monahale, III, 3, p. 248.10 Apologia vieții monahale, III, 3, p. 251.11 Constantin Cucoș, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice,ed. a 2-a revăzută și adăugită, Ed. Polirom, Iași, 2009, p. 91.12 Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, 37, în Sfântul IoanGură de Aur, Despre feciorie. Apologia vieții monahale. Despre creșterea


61

Părinții și profesorii trebuie să aibă conștiința căînvățăcelul este un dar al lui Dumnezeu pentru educația căruiavor primi răsplată de la Dreptul Judecător. ,,Dacă cei ce facstatuile împăraților sau zugrăvesc chipurile lor se bucură demultă cinste, apoi noi, care înfrumusețăm chipul împăratuluiceresc, - pentru că omul e după chipul și asemănarea luiDumnezeu – oare nu ne vom bucura de mii de bunătăți când îivom înapoia chipul său întocmai, adică după asemănarea Sa?Căci aceasta este a fi după asemănarea Sa, adică a fi virtuoși”13.

Sufletul copilului este asemănat de Sfântul Ioan cuceara moale, cu mărgăritarele, cu tablourile sau cu statuile carepresupun multă grijă și atenție din partea artistului. De aceea,părinții sunt îndemnați să suprime tot ceea ce este de prisos șisă adauge ceea ce lipsește în educația copiilor: ,,Uitați-vă cugrijă la ele în fiecare zi: care este darul natural al copiilor, sprea-l dezvolta, care este defectul, spre a-l îndepărta”14.

Pentru a păzi cetatea sufletului copilului, părinteletrebuie să păzească porțile acestei cetăți, identificate cu limba,auzul, atingerea, mirosul și văzul. Simțurile sunt supuseispitelor și este necesar ca învățăcelul să deprindă lupta ceaduhovnicească de stăpânire a lor încă din fragedă copilărie.,,Ușile nu trebuie să fie acoperite numai cu foițe de aur,dimpotrivă, să fie făcute groase și solide, lucrate în întregimedin aur; în locul pietrelor bătute pe dinafară, să aibă pietreprețioase. Zăvor al acestor uși să fie crucea Domnului, făcut înîntregime din pietre prețioase, pus de-a curmezișul la mijloculușilor”15 ne învață Sfântul Ioan Hrisostom.

Mânia, pofta și înțelepciunea trebuie cultivate spre luptaîmpotriva patimilor și spre dobândirea virtuților. O deosebită

copiilor, trad. de pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2007, p.406.13 Omilia XXI la Efeseni, p. 220.14 Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, 22 , p. 401.15 Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, 27, p. 403.


62

importanță acordă Sfântul Ioan mijloacelor de educație aacestor puteri sufletești. Copilul trebuie să evite spectacolele deteatru și legăturile cu femeile, dar trebuie să primească modelede oameni curați sufletește, să fie îndemnat spre post miercureași vinerea, să meargă la biserică, să se roage cu râvnă dupămodelul lui Iosif și Daniel, să fie mereu supravegheat șicatehizat și îndemnat spre căsătorie de timpuriu16.

Educația din familie trebuie să fie întemeiată peprincipiile scripturistice. De mic, copilul trebuie să studiezeScripturile pentru a găsi, în diferitele povestiri, modelele șiprincipiile de viețuire creștinească. ,,Voiești să fie copilul tăuascultător? De la început chiar crește-l întru învățătura șicertarea Domnului. Să nu-ți închipui că ar fi de prisos de apune pe copilul tău ca să asculte și să învețe Sfintele Scripturi,pentru că acolo va auzi mai întâi spunându-se: ,,Cinstește petatăl tău și pe mama ta”, încât aceasta se face pentru tine.[…]Fă-l pe copil creștin. Mai ales celor din lume le este necesar dea ști asemenea învățături folositoare, mai ales copiilor, care laacea vârstă fragedă au multă nestatornicie și ușurință înjudecata lor”17. În sprijinul ideii sale, marele Ioan oferă și douăexemple de cateheze cu subiecte biblice, pentru copii, despreCain și Abel și despre Iacob și Esau18. La vârsta adolescenței,copilului i se vor relata și ,,istorisiri din Noul Testament, dintimpul harului, istorisiri despre gheenă”19. Observăm astfelgrija pentru un învățământ gradual, specific vârstei psihice acopilului.

Sfântul Ioan Gură de Aur nu este un partizan al culturiiclasice. Totuși, el recomandă ca, în educația copilului, săaducem și exemplele culturii clasice, tocmai pentru ca

16 Carmen Maria Bolocan, Catehetica și didactica religiei: interferențe șideosebiri, ed. a 2-a, Ed. Sf. Mina, Iași, 2008, pp. 176-178.17 Omilia XXI la Efeseni, p. 214.18 Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, 39-46, pp. 407-412.19 Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, 52, p. 414.


63

învățăcelul să înțeleagă, prin contrast, superioritateaînvățăturilor scripturistice asupra învățăturilor profane. ,,Pelângă Sfintele Scripturi e bine încă să li se adauge și exempledin împrejurările profane, ca să afle acolo pe acei așa-ziși eroiadmirați de scriitori, care erau sclavi ai patimilor și fricoșiînaintea morții, precum Ahile când se căiește că moare pentruconcubină, precum când un altul se îmbată, și multe altele deacestea. Are nevoie deci copilul și de medicamente deacestea”20.

Scopul educației creștine este dobândirea virtuții,numită de Sfântul Ioan Gură de Aur adevărata filosofie. SfântulIoan folosește mai des pentru lucrarea educației termenulmuzical ρυϑμίζω, împrumutat de la Platon și Xenofon pentru aexprima concepția clasică greacă despre educație ca un procesde integrare în ritmul armoniei legilor umane și universale21.Omul trebuie așadar să ajungă un microcosmos perfectarmonizat cu macrocosmosul.

Părintele antiohian reia în multe dintre scrierile saleîndemnul adresat părinților de a cultiva dragostea de virtuți șide fapte bune, și nu strângerea de averi omorâtoare de suflet.Acest sfat nu se întemeiază pe răutatea în sine a bogăției, ci sedatorează lipsei de discernământ a copilului care, moștenindprea ușor averi, își poate pierde mântuirea, aruncându-se îniureșul patimilor. În acest sens, Sfântul Ioan spune: ,,Să nu nestrăduim, dar, să adunăm bani, ca să-i lăsăm copiilor noștri, cisă-i învățăm virtutea și să chemăm peste ei binecuvântarea luiDumnezeu. Aceasta, aceasta este cea mai mare bogăție, aceastae bogăția cea nespusă, cea necheltuită, care sporește în fiecarezi bogăția noastră. Nimic nu-i egal cu virtutea, nimic nu-i maiputernic decât ea. […] Lucrul acesta să-l urmărim cu toții. Săînvățăm pe copiii noștri să pună virtutea mai presus de orice și

20 Omilia XXI la Efeseni, p. 214.21 Pr. prof. dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură deAur, în Studii Teologice, an IX (1957), nr. 9-10, pp. 604-605.


64

să disprețuiască bogăția. Aceasta, da, aceasta este adeseoripiedică în calea virtuții, când tânărul nu știe să se folosească debani cum trebuie”22.

Scopul educației va fi atins, nu atunci când copilul vadeveni un mare orator, ci atunci când va practica adevăratafilozofie, când își va împodobi viața nu cu veșminte trecătoare,ci cu veșmântul virtuților. ,,Necesitatea cea mare nu este decuvinte frumoase, ci de felul de viață; de moravuri bune, iar nude iscusință oratorică; de fapte, și nu de vorbe, căci numaiacestea ne procură împărăția cerurilor, numai acestea ne pothărăzi adevăratele bunătăți. deci nu te gândi cum a-i putea să-iascuți limba lui, ci cum să-i cureți sufletul”23. Din acest motiv,Sfântul Ioan îndeamnă insistent părinții să ofere pilde de trăireautentic creștină, întrucât ,,virtutea sufletească doar atunci ovor avea, când vom învăța pe copiii noștri a fi buni, nestăpânițide iuțime, când vor fi filantropi, fără de răutate, binefăcătoricătre alții, pentru că toate aceste calități sunt proprii luiDumnezeu; când în fine îi vom învăța ca viața prezentă să nu oconsidere întru nimic”24.

În ce privește educația fetelor, Sfântul Ioan atribuiemamelor o mare responsabilitate: ,,Mama să caute să-și creascăfiica în același chip, să îndepărteze de fata ei luxul, podoaba șicelelalte lucruri cu care se împodobesc femeile stricate. În afarăde aceasta, să stabilești o lege generală ca să îndepărtezi, atâtpe tânăr, cât și pe fată, de lux și de beție. Și acest lucru este demare ajutor pentru păzirea castității. Pe tineri îi ispitește pofta

22 Omilia LXVI la Facere, IV, în Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii laFacere, vol. II, trad. de pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2004,p. 433.23 Omilia XXI la Efeseni, p. 216.24 Omilia XXI la Efeseni, p. 220.


65

trupească, iar pe fete dragostea de podoabe și ușurătatea. Săcăutăm să stârpim toate aceste porniri”25.

Sfântul Ioan Gură de Aur prezintă pedeapsa șirecompensa ca auxiliare ale educației: ,,Când îl vezi că-ți calcălegea, pedepsește-l, uneori printr-o căutătură aspră și severă,alteori prin cuvinte usturătoare, iar alteori prin cuvinte demustrare; deșteaptă-i uneori ambiția prin cuvinte măgulitoarede a fi mai bun decât alții, alteori făgăduiește-i răsplată pentruo purtare bună”26. Totuși Sfântul Ioan se pronunță împotrivapedepselor excesive care nu își mai ating astfel scopul. ,,Nu-lbate mereu și fără socoteală, ca să nu-l obișnuiești să fie crescutprin bătaie. Dacă se va obișnui să fie educat numai prin bătaie,va învăța să disprețuiască bătaia. Iar dacă a învățat sădisprețuiască bătaia, ai stricat totul. Dimpotrivă, să se teamă debătaie, dar să n-o primească. Să fie mișcat biciul, dar să nucadă pe spatele copilului. Amenințările să nu meargă până lafaptă”27.

Principiile marelui părinte antiohian se remarcă așadarprintr-o mare clarviziune, prin concordanța cu Scriptura șiTradiția Bisericii și constituie peren, alături de lucrărilePărinților Capadocieni și ale Fericitului Ieronim, fundamenteleeducației creștine. Astăzi, când statutul orei și a profesorului dereligie în școală sunt puse în discuție, când Biserica este atacatăîn lucrarea sa învățătorească, este cazul să revenim la sursele debogăție ale spiritului din operele patristice, să ne înarmăm curăbdare și, luând ca model pe Sfântul Ioan Gură de Aur, săstăm drepți și să dăm mărturie despre Hristos în mijloculsecularismului și post-modernității acestei lumi.

25 Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, 90 , pp. 427-428. A sevedea și David C. Ford, Bărbatul și femeia în viziunea Sfântului IoanGură de Aur, trad. de Luminița Irina Niculescu, Ed. Sophia, București,2004, p. 107.26 Despre slava deșartă și despre creșterea copiilor, 30, p. 404.27 Ibidem, p. 404.


66

BIBLIOGRAFIE:

1. ***, Viața Sfântului Ioan Gură de Aur în relatărileistoricilor bisericești: Paladie, Teodor al Trimitundei,Socrates, Sozomen și Fer. Teodoret al Cirului, trad., introd.și note de pr. prof. dr. Constantin Cornițescu, EIBMBOR,București, 2001.

2. Bolocan, Carmen Maria, Catehetica și didactica religiei:interferențe și deosebir i, ed. a 2-a, Ed. Sf. Mina, Iași, 2008

3. Coman, pr. prof. dr. Ioan G., Patrologie, SfântaMănăstire, Dervent, 2000.

4. Coman, pr. prof. dr. Ioan G., Personalitatea SfântuluiIoan Gură de Aur, în Studii Teologice, an IX (1957), nr. 9-10, pp. 595-616.

5. Corneanu, Mitrop. Nicolae, Patristica mirabilia, ed. a 2-arevăzută, Ed. Polirom, Iași, 2001.

6. Corneanu, Mitrop. Nicolae, Farmecul scrierilorpatristice, Ed. Anastasia, București, 2002.

7. Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Repere teoreticeși metodice, ed. a 2-a revăzută și adăugită, Ed. Polirom,Iași, 2009.

8. Feraru, lect. univ. dr. Remus Mihai, Principiilepedagogice ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Analizatratatului ”Despre creșterea copiilor”, în vol. ,,SfântulIoan Gură de Aur Ierarh – Teolog - Filantrop (407-2007)”,Ed. Andreiană, Sibiu, 2008, pp. 441-456.

9. Ford, David C., Bărbatul și femeia în viziunea SfântuluiIoan Gură de Aur, trad. de Luminița Irina Niculescu, Ed.Sophia, București, 2004.

10. Gheorghiu, Virgil, Gură de Aur atletul lui Hristos, ed. a 2-a, trad. de Maria-Cornelia Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2008.

11. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicareaEpistolei cătră Efeseni, trad. de arhim. TheodosieAthanasiu, Iași, 1902.


67

12. Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Apologiavieții monahale. Despre creșterea copiilor, trad. de pr.Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2007.

13. Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre schimbarea numelor.Despre răbdare. Despre milostenie. Despre tăria credinței.Despre propovăduirea Evangheliei și alte omilii, trad. șinote de pr. prof. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București,2006.

14. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, vol. II, trad.de pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2004.


68

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR - DASCĂLUL PRINEXCELENȚĂ AL ORTODOXIEI

Prof. Vasile ConstantinColegiul Național „Gh. Vrănceanu” Bacău și

Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Societatea contemporană aflată sub presiunea uneicrizei religios-morale simte, poate mai mult decât oricând,nevoia unei treziri, a unei izbăviri din această letargie spiritualăşi morală. Lucrarea de faţă prezintă unele repere moraleprecizate de Sfântul Ioan Gură de Aur în trecut, repere perfectvalabile şi actuale într-o lume aflată sub presiunea unei crizeireligios-morale, o lume în care moralitatea reprezintă un cuvântieşit din uz, iar societatea îşi promovează propriile modele şinorme. Problemele societăţii hrisostomice reprezintă o oglindăa societăţii actuale, probleme care ar putea fi rezolvate prinmoralitatea promovată de marele ierarh antiohian. Înoiremorală cât şi reîntoarcere tinerilor dezorientaţi ai zilelor noastrespre credinţa autentică, lipsiţi de ceea ce înseamnă un repermoral, atât de necesar pentru formarea lor, este o preocupare amisionarului creştin ortodox care poate avea un model înînvăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur. În acest sens, modelulde dascăl creștin al Sfântului constituie o sursă inepuizabilă debogăţie spirituală şi de învăţătură morală.

Concepția Sfântului Ioan Gură de Aur despre educațieeste cuprinsă în special în lucrarea “Despre slava deșartă șidespre educația copiilor”, operă ce este un adevărat tratat depedagogie, conținând precepte de o modernitate ce neimpresionează.


69

Problema educaţiei copiilor l-a preocupat îndelung pepărintele nostru, dar cu ceva timp înainte și ClementAlexandrinul spunea că Iisus Hristos, ca adevărat și desăvârșitPedagog, se îngrijește esențial de educație , nu atât de instruire,anume de a se face sufletul mai bun28. Din acest punct devedere, educația stă în strânsă legătură cu demnitatea de om câtşi cu familia creştină29. Un loc importat în educaţia copiilor îlconstituie deprinderea acestora cu virtutea. Aceasta reprezintăpentru Sfântul Ioan cea mai mare bogăţie şi adevărata bogăţie,iar misiunea ei este ridicată la înălțimea treptei se sacerdoțiucreștin30. Deseori îi îndeamnă pe ascultătorii săi să-şi înveţecopiii virtutea, care este mai presus de orice bogăţie. Să nu nestrăduim, dar, să adunăm bani, ca să-i lăsăm copiilor noştri, cisă-i învăţăm virtutea şi să chemăm peste ei binecuvântarea luiDumnezeu. Acesta, acestea e cea mai mare bogăţie, aceasta ebogăţia cea nespusă, cea necheltuită, care sporeşte în fiecarezi bogăţia noastră31. Sfântul îi invaţă pe părinţi să pună virtuteaînaintea averii, deoarece aceasta îi poate ajuta indiferent decondiţia socială, astfel pot reuși să le ofere multă răsplatăpărinților, numai așa toate vor fi spre slava lui Dumnezeu șispre mântuirea lor32.

Pe părinţi îi îndeamnă să-i înveţe pe copii să fie oamenibuni şi cinstiţi, pentru că aceasta este adevărata bogăţie. Nu„naşterea de copii”, ci „creşterea lor” îl face pe părinte,

28Clement Alexandrinul, Pedagogul, Editura Librăriei Teologice,București, 1939, pp. 167-168.29Pr. Gheorghe T. Tilea, Probleme fundamentale în opera moral-socială aSfântului Ioan Gură de Aur- Familia Creștină , Tipografia Eparhială,Curtea de Argeș, 1947, p. 8.30Pr. dr. Constantin Grigoraș, Omiletica și Catehetica, EdituraUniversității “Al. I. Cuza”, Iași, 1993, p. 28.31Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenita, Galați,2007, p.120.32Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinți, copii și creșterea lor, EdituraPanaghia, 2007, p. 11.


70

PĂRINTE. „Pentru că nu-l face pe un om părinte simplul faptcă a contribuit la naşterea copilului, ci educarea corectă aacestuia”33.

Educația are statutul de artă, convingând prin cuvânt șifaptă, având o puternică acțiune colectivă. Sfântul Ioan Gură deAur consideră că arta superioară educației nu există pentru că:“Dacă toate artele aduc un folos pentru lumea aceasta, artaeducației se săvârșește în vederea accederii la lumeaviitoare”34. Educaţia copiilor presupune o anumită purtare atutorilor pentru ca rezultatul să fie unul bun. De asemenea,învaţă pe copil să fie îngăduitor şi bun cu oamenii. Copilultrebuie învăţat să nu se răzbune, să rabde dispreţul şidesconsiderarea şi să le facă pe toate care ţin de propriaîngrijire. Sfântul le recomandă părinţilor să sădească în sufletulcopilor frica de Dumnezeu, ca virtute creştină, dar şi ca armă amuceniciei, care e suficientă pentru o educaţie corespunzătoare.Importanţa educaţiei religioase este susţinută uneori chiar îndefavoarea celei lumeşti. Această educaţie stă la baza tuturorvirtuţilorsufleteşti ale copilului şi le aminteşte părinţilor căDumnezeu le porunceşte să-i aducă pe copiii lor, prin toatemijloacele, la cunoaştere Sa. Toate aceste sfaturi, de a se ruga,de a i se relata întâmplări biblice, de a posti, de a fi ferit deprivelişti vătămătoare au ca finalitate păstrarea purităţiicopilului precum şi formarea sa ca atlet al lui Hristos. Părinţiitrebuie să procedeze la educarea copiilor lor ca şi pictorii şisculptorii, căci şi ei au în casa lor o statuie mai de preţ decâtstatuile de aur, au pe copii. Şi după cum pictorii aşează înfiecare zi tabloul în faţa lor şi dau vopsele ca tabloul făcut de eisă semene cu originalul, iar sculptorii îndepărtează piatra, care

33Efrem, Egumenul Mănăstirii Vatoped, Sfântul Ioan Hrisostom şi viaţade familie, www.pemptousia.ro, consultat la 24.03.2015.34Constantin Cucoș, Istoria gândirii pedagogice, Editura Universității“Al. I. Cuza”, Iași, 1997, p. 92.


71

este prisos, şi adaugă ceea ce lipseşte, tot astfel trebuie săprocedeze şi părinţii35.

Sfântul Ioan Hrisostom consideră educația o chestiunecapitală, din lipsa ei decurgând toate relele posibile. Un copilfără educație este considerat potrivnicul tuturor, al luiDumnezeu, al naturii, al legilor, al vieții sociale. A educa, nesugerează Sfântul Ioan Gură de Aur, înseamnă a purta grijăcopiilor, și tinerilor în ceea ce privește curăția sufletească șibuna-cuviință, a-l crește pe copil moral, om drept, a-l crește înevlavie, a-i modela inteligența, pe scurt, a te îngriji demântuirea sufletului lui36.

La acest proces educativ este părtaș atât învățătorul, câtși ucenicul. Sfântul Ioan Gură de Aur cere dascălului cademersul său instructiv să fie însoțit de dragoste: “Înainte detoate, dascălul adevărat trebuie să aibă dragoste”.

Finalitatea relației ucenic- învățător este consideratăbenefică atât unuia cât și celuilalt, Sfântul spunând: “Virtuteaucenicilor recomandă pe dascăl mai mult decât oricescrisoare”.

Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă, totodată, capărinții să admită copiilor accesul la pregătirea pentru oanumită profesie, pe care să o exercite fără rapacitate, și săîndeplinească acele sarcini de care sunt capabili, cu condiția caaceste ocupații să nu prijeluiască făptuirea unui păcat.

Sfântul Ioan Gură de Aur recunoaște că educațiasimțurilor este de mare importanță. Aceasta se poate realiza cuprecădere prin exemplul personal. Sfântul consideră că cea maimare calitate a educatorului este convergența dintre vorbă șiact: “nimic nu este mai rău decât un dascăl filozof numai încuvinte, iar nu și în fapte”. Educatorul trebuie să fie convins de

35Pr. dr. Marin D. Ciulei, Învățătura despre suflet și timp în antropologiapatristică a sec. IV, Editura Sirona, Alexandria, 1999, p. 46.36Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deşartă şi despre creştereacopiilor, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2001, p. 163.


72

ceea ce spune și ceea ce face, căci altfel nu ar putea să-iinfluențeze în bine pe alții. El trebuie să arate o cale precisă deurmat: “A învăța pe cineva e lucru ușor, însă a-i arăta o caleoarecare, sau, mai bine zis, un mijloc sigur prin care să serealizeze cu ușurință cele învățate, aceasta este de admirat”.

Din punct de vedere creștin, adevărata educție esteaceea care trece prin suflet și duce la intelect, făcându-l pe celce o primește să-și păstreze puritatea sufletească și să meargăpe calea sfințeniei. Cel educat în sens adevărat, exprimădemnitate prin toate ale sale. Ținuta corpului merge în paralelcu linia de conduită spirituală, mișcările se succed cu rost șiseriozitate, privirea exprimă încredere, bunătate și dragoste,îmbrăcămintea include armonie și decență37.

Există o strânsă legătură între copil și sfânt, întresufletul copilului și sufletul sfântului. Sfântul este creștindesăvârșit dar, în același timp, și copil desăvârșit. Încomentariul Sfântului Ioan Hrisostom la Omilia IX din epistolaI către Timotei, se aduce aminte și de importanța creșteriicopiilor de către părinți, în special educația oferită de mame,spunând că dacă baza și temelia începutului vor fi bune, atuncimare va fi și răsplata, iar dacă vor neglija aceasta, mare le va fiosânda38.

Sfântul Ioan Gură de Aur este un mare părinte alBisericii care a subliniat importanţa fundamentală a educaţieicreştine a copiilor şi a tinerilor, astfel încât gândirea sa poate fivalorificată în relaţia Biserică-Familie-Şcoală din contextulcontemporan. Sfântul Ioan Gură de Aur, în repetate rânduri, ainsistat asupra responsabilităţii părinţilor de a le oferi copiilor oeducaţie încă din fragedă pruncie, spre a-i pregăti nu doarpentru împlinirea vocaţiei lor în această viaţă pământească, ci

37Friedrich Wilhelm Foerster, Școala și caracterul, trad. Stelian I.Constantinescu, Cugetarea, București, 1940-1941, p. 138.38Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariile, trad. Arhiereu Theodosie A.Ploeșteanu, Atelierele Grafice Socec, București, 1911, p. 78.


73

mai ales pentru a-i orienta către împărăţia lui Dumnezeu, spredobândirea mântuirii şi a vieţii veşnice.

Se cade să socotească părinţii tatăl şi mama nu cum săfacă pe fiul lor cu bani şi cu avuţie, ci cum să-i poată să-i facămai avuţi la smerenie şi omenie şi la învăţătură şi la bunătate şila înţelepciune mai multă decât toate. Să nu le trebuiască multe,ca să nu fie daţi la pofte şi la lucrurile cele lumeşti ale tinereţii,ci să fie plecaţi, să fie învăţaţi, să fie înţelepţi39.

Valoarea educaţiei, atât în Familie, cât şi în Biserică şiîn Şcoală, are o relevanţă pentru istorie şi chiar pentru veşnicie,în măsura în care ea este cultivată cu deschidere spredobândirea vieţii şi fericirii veşnice în iubirea eternă a luiDumnezeu. În contextul actual, al unei societăţi informaţionaleşi tehnologizate excesiv, există riscul ca educaţia să fie redusăla un proces în care accentul cade aproape exclusiv peachiziţionarea de informaţii performante, necesare pentrudobândirea unor competenţe şi abilităţi, astfel încât tânărul săfie integrat facil şi sigur într-un sistem de eficienţă practicăimediată, dar tot mai impersonal.

Tocmai într-o asemenea situaţie este relevantăvalorificarea specificului formativ al educaţiei religioase şimărturisirea faptului că o educaţie creştină nu poate fistructurată într-un orizont limitat şi efemer, ci în lumina iubiriieterne a lui Hristos, „Care ieri, astăzi şi în veci este acelaşi”(Evrei 13, 8). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aurîndeamnă, zicând: „Nu voi înceta îndemnându-vă, rugându-văşi căzându-vă înainte, ca mai întâi de toate celelalte să văpuneţi în bună rânduială copiii. (…) Creşte un atlet pentruHristos, învaţă-l evlavia din fragedă vârstă. (…) Să sădim şi săantrenăm în copil înţelepciunea, ca să cunoască lucrurileomeneşti, ce este bogăţia, slava, puterea, ca să le dispreţuiascăşi să dorească (virtuţile) cele mari. Să-i aducem aminte

39Sfântul Ioan Gură de Aur, Mărgăritare, Editura Pelerinul Român, 1994,p. 3.


74

cuvintele de îndemn: “Copile, numai de Dumnezeu să te temi şiafară de El să nu te temi de altcineva”. Frica de Dumnezeu ede ajuns pentru înţelepciune şi pentru a avea în lucrurileomeneşti judecata pe care se cuvine să o avem. Căci culmeaînţelepciunii aceasta este: a nu fi pasionat de cele copilăreşti.Să fie educat să socotească drept nimic banii, drept nimicslava omenească, drept nimic puterea, drept nimic moartea. Şiaşa va fi înţelept”40. Adică, va căuta sfinţenia, iubirea deDumnezeu şi de aproapele.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. *** Biserica și problemele vremii, Editura “DaciaTraiană”, Sibiu, 1947.

2. Ciulei pr. dr. Marin D., Învățătura despre suflet șitimp în antropologia patristică a sec. IV, EdituraSirona, Alexandria, 1999.

3. Clement Alexandrinul, Pedagogul, Editura LibrărieiTeologice, București, 1939.

4. Cucoș Constantin, Istoria gândirii pedagogice,Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1997.

5. Grigoraș pr. dr. Constantin, Omiletica și Catehetica,Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 1993.

6. Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariile, trad. arh.Theodosie A. Ploeșteanu, Atelierele Grafice Socec,București, 1911.

7. Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deşartă şidespre creşterea copiilor, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti,2001.

8. Idem, Omilii la cele 14 epistole pauline, vol. 9, trad. deep. Atanasiu Teodosie, tipărite la Iaşi şi Bucureşti, întreanii 1901 – 1923.

40Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariile, trad. arh. Theodosie A.Ploeșteanu, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1923, p. 390.


75

9. Idem, Mărgăritare, Editura Pelerinul Român, 1994.10. Idem, Părinți, copii și creșterea lor, Editura Panaghia,

2007.11. Idem, Problemele vieții, Editura Egumenita, Galați,

2007.12. Tilea pr. Gheorghe T., Probleme fundamentale în

opera moral-socială a Sfântului Ioan Gură de Aur-Familia Creștină, Tipografia Eparhială, Curtea deArgeș, 1947.


76

VALORI EDUCAŢIONALE ÎN CONCEPŢIAPEDAGOGICĂ A SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

Prof. Andrei IoanaŞcoala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău

Sf. Ioan Gură de Aur, marele predicator şi teolog alsecolului al- IV- lea, a fost cu adevarat o personalitateduhovnicească şi teologică care s-a impus ca lumina unui astruceresc pe firmamentul Bisericii. Sf. Nil, patriarhulConstantinololului, l-a numit pe bună dreptate, una din celemai mari „lumini ale pământului”, în el îngemănându-se lamodul cel mai armonios dogmatismul, moralistul, exegetul,misionarul şi pedagogul.

Alături de Părinţii Capadocieni, marele Ioan Hrisostoma lucrat neobosit la conducerea turmei duhovniceşti pe caleamântuirii, Biserica cunoscând în timpul păstoririi lor, atâtafrumuseţe şi bogăţie, atâta strălucire şi splendoare, încât pedrept cuvânt epoca aceasta a primit apelativul de „epoca deaur” a culturii şi civilizaţiei creştine. Sf. Ioan a fost o apariţieexcepţională pentru vremea şi mediul său. El a încercat săreînvie prin viaţa şi opera sa ethosul perioadei apostolice.

Biserica Ortodoxă primeşte şi astăzi puteri binefăcătoaredin omiliile, tratatele, scrisorile şi liturghia sa, precum şi dincapitolele de frumuseţe îngerească ale vieţii sale. Găsim înaceste izvoare atâta viaţă, atitudine şi puritate duhovnicească,atâta apel la inima omenească pentru a şi le însuşi, atâtamângâiere pentru toate sufletele şi-n toate situaţiile, încâtputem afirma că nu se poate concepe viaţă bisericească şicreştină fără Sf. Ioan Gură de Aur. Acest fapte se explică prinaceea că nimeni n-a trăit mai curat şi mai plin ca el adevărurile


77

evanghelice: „inima lui de apostol zelos nu putea să nuproiecteze în afară profilul luminos al acestor adevăruri pe carele voia întrupate în fiecare om. Scopul cel mare în jurul căruiael a concentrat nenumăratele sale eforturi a fost transformareafiecărui om într- un Hristos”41.

Ca exponent al şcolii antiohiene şi magister prinexcelenţă, Sf. Ioan Gură de Aur a fost deschizător de drum încâmpul pedagogiei, abordând probleme importante ca: esenţaomului, a pedagogiei copilului, a idealului moral şi a misiuniicultural pedagogice a educatorului. Pentru Sf. Ioan Gură deAur, omul este o valoare unică în cer şi pe pământ, atitudineafaţă de el, începând cu Dumnezeu şi sfârşind cu ultima fiinţădin lume, este aceea a dragostei calde şi neîncetate. Omul estepreţuit pentru chipul Lui Dumnezeu în el, pentru grijadeosebită pe care Dumnezeu a avut- o faţă de el, până într- atâtîncât a trimis în lume să se întrupeze om pe însuşi Fiul Său,Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu s-a făcut om spre aface pe om Dumnezeu. Nu poate fi o cinstire şi o preţuire maimare ca aceasta.

De altfel de la începutul şi până la sfârşitul lumii, omula fost in centrul ei, dominându-i istoria şi determinându-iorientările şi sensurile. Umanismul hrisostomic este unul dintrecele mai înalte şi complete din câte cunoaşte istoria. Omul estecea mai minunată podoabă a lumii şi nimeni nu-i poate lualocul pe care i l-a asigurat Creatorul. Concepţia aceasta despreom este în perfect acord, în liniile ei mari şi în concluzii, cu celmai înaintat umanism al zilelor noastre. Puţini sunt scriitoriiprofani şi bisericeşti în paginile cărora omul apare atât depregnant în toată mizeria dar şi în toată măreţia lui. Nu e omulfictiv, ci omul real, aşa cum se desprinde el din viaţa obişnuităcu toate defectele şi calităţile lui; e omul care luptă înverşunatîmpotriva patimilor din el; care se poate ridica prin ajutorul Lui

41 Pr. Prof. I. G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, înStudii Teologice IX, 1957, Nr. 9-10, p. 595.


78

Dumnezeu şi efortul său personal continuu şi poate fi redatrolului său măreţ de stăpân al lumii. Această redresare esteopera educaţiei care se poate face omului la toate vârstele şi întoate situaţiile.

Educaţia reprezintă în concepţia Sf. Ioan Hrisostom,problema capitală a omului, din lipsa de educaţie decurgândtoate relele din lume. Această idee o exprimă grav în cuvintele„orânduirea lumii întregi atârnă de educaţie”42, arătând că uncopil lipsit de educaţie este considerat un duşman al tuturora, alLui Dumnezeu, al naturii, al legilor, al vieţii sociale.

Importanţa excepţională pe care o acordă educaţiei esteevidenţiată de faptul că procesul educaţiei să înceapă la vârstăfragedă, atunci când sufletul este modelabil. Bunele învăţăturişi deprinderi se întipăresc uşor si puternic în sufletul curat alcopilului, maleabil ca o materie plastică, ce ia orice formă îidai. Sf. Ioan compară sufletul copilului cu mărgăritareleproaspete care după ce au primit o anumită formă, nu mai estecu putinţă să i se imprime alta. Neglijarea educaţiei lor esteconsiderată cel mai mare păcat, întrucât înseamnă neglijareamântuirii fiinţelor atât de preţuite de Hristos pentru puritatealor, pentru sufletul lor curat, în care se vede chipul defrumuseţe şi lumină pus de Dumnezeu în omul primordial.

A educa - ne învaţă Sf. Ioan Gură de Aur - înseamnă apurta grijă de copii şi de tineri în ceea ce priveşte curăţiasufletească şi buna cuviinţă, a-i creşte în evlavie, a avea grijăde sufletul lor, a-i forma moral, a ne îngriji de mântuireasufletului lor.

Sf. Ioan vede actul de educaţie ca pe o lucrare în arteleplastice: pictură, sculptură, arhitectură. Educatorii care seocupă de educaţia copiilor sunt asemenea pictorilor şisculptorilor care cu răbdare şi migală, adaugă şi aplică ceea celipseşte operei lor sau elimină ceea ce este de prisos. Această

42 Pr. Lect. C. Grigoraş, Pedagogia creştină şi pedagogia laică, înTeologie şi viaţă, IX, 1999, nr. 7-12, p.33


79

lucrare trebuie făcută cu multă dăruire deoarece, artă mai mareca educaţia nu există; toate artele aduc un folos pentru lumeade aici, pe când arta educaţiei se săvârşeste în vedereaaccedării în lumea viitoare, la Împărăţia Cerurilor.

Educaţia este un capitol fundamental al umanismuluihrisostomic: „nu încetez de a vă ruga, de a vă ruga cu lacrimi şia vă cere ca, înainte de celelate, să daţi copiilor o bunăeducaţie”43. Educaţia va fi aplicată şi trupului şi sufletului,ambele de mare preţ, dar accentul va cădea asupra sufletului,căci „nimic nu egalează sufletul, nici chiar lumea toată”.Scopul educaţiei este să promoveze inteligenţa şi graţia omului,să insufle teama de Dumnezeu şi capacitatea de pătrundere alucrurilor, apoi dispreţul slavei omeneşti, al puterii, al morţii şial deşertăciunilor vieţii prezente, să facă din copil o fiinţă bunăşi iubitoare, un atlet pentru Hristos.

Preocupat de educaţie, dar fără a- şi propune metode înînţelesul pedagogiei moderne, opera hrisostomică este, totuşi,un adevărat sistem pedagogic desfăşurat cu artă şi iscusinţă o„coloană de lumină” în structura pedagogiei ulterioare.

Concepte pedagogice întâlnim în mai toate scriirile sale,însă în mod explicit în lucrarea Despre slava deşartă şi desprecreşterea copiilor, un veridic tratat de pedagogie, conţinândprecepte de o modernitate care ne impresionează. SfântaScriptură, izvorul principal al educaţiei religioase, a fostinterpretată de Sf. Ioan Hrisostom aproape în întregime cu opătrundere, cu un tact şi o claritate excepţională. El subliniazăadevărurile de credinţă din fiecare text explicat, le discută cuajutorul datelor raţiunii şi altor texte biblice şi sprijină cu eleînvăţăturile fundamentale ale Bisericii ce urmăresc formareaunui om superior prin comportament şi aspiraţii. În bazaacestor scrieri, Sf. Ioan Gură de Aur este considerat cel mai

43 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre creşterea copiilor, trad. de pr. D. Fecioru,Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti, 2001 p.44.


80

mare exeget ortodox din toată pleiada oamenilor învăţaţi aiBisericii. Tot lui îi revine marele merit de a promova valoripedagogice într- o altă operă sacră a sa Sfânta Liturghie.Afirmând misterul întrupării, învăţăturilor, morţii şi învieriiFiului Lui Dumnezeu, a transfigurării noastre prin El, SfântaLiturghie reprezintă cea mai înaltă şcoală a spritulităţii creştine.Educaţia religios morală în cadrul Liturghiei ioaneice serealizează activ prin lucrarea harului Duhului Sfânt revărsat deMântuitorul Hristos prin jertfa Sa. Faptul acesta are o mareimportanţă pedagogică, trezind în sufletele credincioşilorcertitudinea prezenţei Divine şi a sentimentului de a se afla pecalea desăvârşirii creştine.

Prin toate operele sale, Sf. Ioan Gură de Aur a fost unpromotor al pedagogiei creştine, lăsând moştenire posterităţiiun tezaur de gândire conceptuală, formatoare, de neegalat. Nerevine nouă, profesorilor de religie, datoria şi abilitatea de aexploata constructiv aceste valori pedagogice, conştienţi fiindde responsabilitatea ce ne- a fost încredinţată. Extrăgândfilonul ce vine de la el, se impune ca, prin educaţia ce o facem,să punem bună temelie urcuşului duhovnicesc al copilului, aşacum ne îndeamnă Sf. Ioan, pentru a forma caractere puterniceşi utile Bisericii şi societăţii.

Biserica îl cinsteşte pe Sf. Ioan Hrisostom ca pe un maresfânt, iar şcolile superioare de teologie îl apreciază ca pe unuldin cei „Trei mari dascăli ai lumii”. El a fost şi rămâne unmodel neîntrecut nu numai pentru dascălii de teologie, ci şipentru ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi. Ortodoxia,adâncimea şi frumuseţea învăţăturilor, viaţa sa exemplară şiexcepţionalul său talent de predicator, cu puternice accentepedagogice, au fost la picioarele Mântuitorului şi- n serviciulBisericii peste veacuri. De aceea generaţiile creştine au fost şivor fi continuu luminate de profunzimea simţirii, bunătateainimii şi de limba sa de aur.


81

BIBLIOGRAFIE:1. Coman, Ioan, prof. pr., Personalitatea Sfântului Ioan

Gură de Aur, în Studii Teologice IX, 1957, Nr. 9-10;2. Grigoraş, Costache, pr., Pedagogia creştină şi

pedagogia laică, în Teologie şi viaţă, IX, 1999, nr. 7-12;

3. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre creşterea copiilor, trad.de pr. D. Fecioru, Ed. Institutului Biblic şi de Misiuneal Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001.

4. Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor,Ed. Agapis, București, 2010;

5. Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Ed. CarteaOrtodoxă-Egumenița, Galați, 2007.


82

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN LUMINA SFÂNTULUIIOAN GURĂ DE AUR

Prof. Chirica MihelaColegiul Național Pedagogic ,,Ștefan cel Mare” Bacău

Sfinţii Părinţi au avut în vedere educaţia religioasă, dar şieducaţia în ansamblul ei. Acest lucru este dovedit de scrierile încare se tratează aspectele cu referire la educaţia copiilor de cătrepărinţi şi la atitudinea copiilor faţă de părinţi.

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a preocupat în mod specialde educaţia oamenilor, el a conceput lucrări care se adresau atâtcopiilor, cât şi adulţilor. El este singura personalitate a Bisericiicare “analizează problema educaţiei în toată complexitatea ei”şi alţi mari dascăli ai lumii, precum Sfântul Vasile cel Mare,Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Grigorie Teologul, FericitulIeronim, Fericitul Augustin, deşi nu se ocupă în mod special, deeducaţie, totuşi nu o trec cu vederea. Printre alţii Sfântul IoanHrisostom ,,o ridică la treapta sacerdoţiului creştin,considerând-o esenţială pentru omenire.” El este autorul uneilucrări cu titlul ,,Omilii şi cuvântări despre educaţia copiilor”,fiind specială atât prin structura sa, dar şi prin ideile sale. Putemspune că este un adevărat tratat despre educaţia copiilor. Estecea dintâi lucrare de pedagogie creştină pe care o are literaturanoastră bisericească. În domeniul educaţiei, Sfântul Ioan Gurăde Aur a fost un lider al vremii sale. El a condus şcoala dinAntiohia într-o perioadă ce avea să devină, prin influenţa sa, o„epocă de aur“ în istoria educaţiei creştine. Personalitateaacestui sfânt a marcat Şcoala Catehetică din Antiohia, nu doarpentru că a condus-o, ci mai ales prin faptul că a avut un numărmare de ucenici, pe care i-a format conducând mai departe


83

Şcoala din Antiohia. “Sfântul Ioan Gură de Aur face din citirearegulată a Sfintelor Scripturi şi din meditaţiile asupra acestoraprincipiul de bază al activităţii de învăţare şi nu se mărgineştenumai la a semnala frumuseţea şi înţelepciunea SfinteiScripturi, ci merge mai departe dând sfaturi şi porunci care aratăcum să fie citite Scripturile. Astfel, Sfântul Ioan zice: «Creştiniisă nu se mulţumească numai cu explicaţiile din cele câteva orepetrecute în biserică, ci fiecare creştin, mergând la sine acasă, săia în mână mănunchiul Sfintelor Scripturi, să parcurgă din nouideile ce s-au explicat împreună, pentru ca să se poată ajungeîn adevăr la folosinţa deplină şi continuă a Sfintei Scripturi»“.

Părinţii Bisericii şi primii apologeţi creştini au manifestatun interes profund şi practic pentru educaţie. Hristos a poruncitBisericii să înveţe şi să răspândească vestea cea bună. Urmaşii luiHristos trebuia să meargă spre a vesti Cuvântul Evangheliei, săfacă ucenici din toate nemurile şi să-i boteze (Matei 28;19-20). ,,Aface ucenici era imperativul central faţă de a merge, a boteza şi aînvăţa, care descriau ceea ce cuprinde acţiunea de a face ucenici.Învăţătorul a afirmat clar că credincioşii trebuie să îndeplineascăaceastă misiune sub îndrumarea şi împuternucirea Duhului Sfânt.Ei au făcut aceasta cu atâta entuziasm şi abandon încât mulţi dintreei şi-au dat viaţa pentru credinţă.”

Tot în domeniul educaţiei, Sfântul Ioan Gură de Aurconcepe adevărate definiţii care vor fi repere pentru viitoarelesisteme educaţionale. În acest sens, el spune că „un copil fărăeducaţie este duşman şi vrăjmaş comun al tuturora şi al luiDumnezeu şi al naturii şi al legilor şi al vieţii de obşte, a noastrăa tuturor. Educaţia este o artă; ea este arta cea mai bună şi ceamai nobilă. Artă mai mare ca educaţia nu există deoarece toatecelelalte arte au un folos în lumea de aici, pe când educaţia sesăvârşeşte în vederea celei viitoare”. De aceea, spune SfântulIoan Gură de Aur, „cel mai mare păcat care depăşeşte pe toatecelelalte şi care duce spre culmea răutăţii este lipsa de educaţiea copiilor”.


84

Pentru Sfinţii Părinţi, familia este o imagine a SfinteiTreimi. Deşi o imagine imperfectă a desăvârşirii, a comuniuniitrinitare, familia rămâne totuşi ,, ... o imagine prin carestrăluceşte în lume prototipul ei transcendent. Trinităţii: Tatăl,Fiul şi Sfântul Duh îi corespunde trinitatea: tată, fiul şi mama.”Î.P.S. Nicolae, Mitropolitul Ardealului, afirma: ,, Precum acoloeste o unitate de viaţă, dar şi o trinitate de persoane tot aşa aiciexistă o unitate de viaţă şi iubire, dar şi o pluralitate depersoane. Pluralitatea nu nimiceşte unitatea, unitatea nunimiceşte persoanele, ci le desăvârşeşte. Pentru PărinţiiBisericii Răsăritene, soţii creştini nu primesc numele de „părinţi”pentru că nasc copii, ci pentru că îi cresc conform principiilormorale creştine, adică întru învăţătura Legii Lui Hristos şipracticarea virtuţilor creştine. Într-adevăr, „nu natura, ci virtutea lorface părinţii”, “... nu naşterea de copii îi face pe cineva mamă...,fiindcă naşterea de copii aparţine naturii. Prin urmare precizaSfântul loan Gură de Aur - nu naşterea de copii face pe cineva mama,ci creşterea lor în virtute.” De aceea, acelaşi Sfânt Părinte îi sfătuiape părinţii creştini să nu dea nume întâmplătoare copiilor, „ci numelesfinţilor bărbaţi care au, strălucit în virtute...” Virtutea era deci -pentru Sfântul Ioan Gură de Aur - scopul primordial în procesul deeducaţie creştină a copiilor, Sfinţii - întruchipări ale virtuţii - erauaşadar modelele pilduitoare de urmat. Aceiaşi Părinţi ai BisericiiRăsăritene le cereau părinţilor să-şi împodobească copiii cu virtuţilecreştine, ca astfel odraslele lor să fie cu adevărat „chipul şi asemănarealui Dumnezeu”. Educaţia lor sufletească creştină să fie clădită pe bazaprincipiilor morale aflate în Sfânta Scriptură. Dar aceste principiitrebuiau trăite - la nivel de virtute - mai întâi de către părinţi, şi apoide către propriii lor copii. Educaţia presupunea - după ei - traducereaîn faptă a cuvântului. ,,Filosofia sufletului- afirma Sfântul Ioan Gurăde Aur - este cu atât mai grea şi cu mai multe eforturi, cu cât este maigreu să faci un lucru decât să-1 spui şi cu cât sunt mai anevoioasefaptele decât cuvintele.” Această filosofie a sufletului, adică educaţiasufletului copilului, trebuie să fie făcută „din copilărie” (Ecclesiast 7,


85

25). În educarea copiilor, soţii au deopotrivă datoria să-şiînzestreze copiii, din fragedă copilărie, cu arme spirituale,deprinzându-i cu citirea Sfintei Scripturi şi cu evlavia creştină. Încădin epoca apostolică şi post-apostolică li s-a cerut părinţilor să-iînveţe pe fiii lor „frica de Dumnezeu”, adică să-i deprindă cu evlavia,rugăciunea şi iubirea de Dumnezeu. De aceea, părinţii suntîndemnaţi să le dea copiilor lor „...creşterea cea întru Hriştos; să-îînveţe ce putere are smerenia înaintea luiDumnezeu şi ce poatedragostea curată în faţa lui Dumnezeu.”

În Răsăritul creştin, Sfântul Ioan Hrisostom avea săspună: ,,Dumnezeu vrea ca tatăl nu numai să zămislească, ci săşi dea o educaţie frumoasă copiilor; Dumnezeu face ca mamanu numai să nască, ci să dea un chip frumos copiilor prineducaţie. Părinţii înşişi ar putea să mărturisească faptul că nunatura, nu naşterea dau paternitatea (calitatea de a fi părinte), civirtutea, adică grija de a educa copiii.” Pe părinţii care nu seîngrijesc de buna educaţie a copiilor, Sfântul Ioan Gură de Aurîi considera a fi ucigaşi: ,,Ei sunt ucigaşi mai răi decât tâlhariicare ucid trupurile, căci părinţii ucid sufletele copiilor lor. Şi, cucât este mai de valoare sufletul decât trupul, cu atât ucidereasufletului este mai gravă decât uciderea trupului” Sfântul IoanHrisostom este exigent cu necesitatea unei bune educaţii acopilului, cu cât este mai conştient că, după cum se va deprindede mic, copilul aşa va rămîne şi când se va face mare, precumcopacul: ,,dacă-l va îndrepta cineva atunci cănd este mlădiţă, varămâne drept, iar, dacă-l va lăsa strâmb, atunci când se va întări,nu se va mai putea îndrepta, ci se va frânge.”,,Dacă sufletultânăr primeşte pecetea bunelor principii, nimeni nu va maiputea să le şteargă, atunci cănd ele se vor întări ca cearasigiliului.” Părinţii Bisericii Răsăritene le-au cerut părinţilor săaibă în vedere deprinderea virtuţilor creştine, şi să-i conştientizezeasupra pericolului ce îl constituie ataşarea idolatră de bunurilemateriale, prin acumularea cu orice preţ de averi. Sfântul Ioan Gură deAur ţinea de asemenea să-i sfătuiască şi pe tineri să nu-i invidieze pe


86

cei care moştenesc – „fără osteneala” muncii lor averi de la părinţiişi neamurile lor, ci să-i admire doar pe „...cei ce au moştenit de lapărinţi virtutea, adică cei ce au moştenit bogăţie duhovnicească.”Printre altele, în Cuvântul său adresat tinerilor, Sfântul Vasilecel Mare spunea că „singurul bun care nu se pierde este virtutea,rămâne atât celui în viaţă, cât şi celui căruia i s-a sfârşit viaţa”. Dar,această virtute o deprind copiii în familie, care rămâne “laboratorulîn care se plămădeşte însăşi imaginea sfinţeniei.”

După Sfântul Ioan Gură de Aur, „...noi facem dincopiiinoştri adevărate portrete ale Lui Dumnezeu când îi formăm înpracticarea binelui, a blândeţii, a iertării injuriilor, a exercităriigenerozităţii, a dispreţului de lucrurile temporale.” Acelaşipedagog creştin, spune că ceea ce distinge educaţia copiilor creştinieste „virtutea sufletului.” Această „virtute a sufletului” este ceacare dă imaginea sfinţeniei copilului. De aceea, şi grija permanentăa Mântuitorului, a Sfinţilor Săi Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi aiBisericii dinprimul mileniu ca părinţii creştini să-şi facă dincreşterea şi educarea pruncilor lor, întru virtute, preocuparea lormajoră, constantă şi stăruitoare. Părinţii trebuie, de asemenea, să-şipăstreze copiii „în înfrânare”, fiindcă „...cel care a fost înfrânat mai înaintede căsătorie cu atât mai mult este înfrânat după căsătorie. Cel care estedeprins cu desfrânarea înainte de a se căsători va face lucrul acesta şidupă căsătorie...; pentru aceasta se pun pe cap cununile, simbol albiruinţei, deoarece fiind neînvinşi se apropie astfel de patul căsătoriei,fiindcă nu au fost învinşi de plăcere”

Atât părinţii cât şi copiii primesc în egală măsură sfa-turi apostolice, diferenţiate potrivit vârstei fiecăruia (1 Ioan 2,12-14): copiii trebuie să înveţe ascultarea de părinţi pentru adobândi cele făgăduite, iar părinţii trebuie să-şi privească fiii capersoane chemate la desăvârşire şi nu ca obiecte, educându-i,,în învăţătura şi certarea Domnului” (Efeseni 6, 1-4; 1Corinteni 3, 20-21). Bătrânii, păstrându-şi mintea, credinţa şicuviinţa, trebuie să ,,înveţe de bine”, pentru a-i conduce petineri la înţelepciune şi cumpătare (Tit 2, 2-6). Educaţia


87

creştină, în continuarea tradiţiei vechiului popor al luiDumnezeu, presupune iniţierea şi adâncirea în înţelepciuneadescoperită a omului de sus. Adresându-se episcopului Timotei,Sfântul Pavel îl îndeamnă să rămână statornic în învăţătura pecare a primit-o în familie, ,,de mic copil”, prin cercetareaScripturii, care insuflată de Duhul Sfânt fiind, îl poate mereuconduce la înţelepciune şi buna-purtare (2 Timotei 3, 14-16).Clericii, prezentaţi ca modele pentru vieţuirea creştină, trebuiesă aibă familii bine întemeiate, cu „fii ascultători”, cu „fiicredincioşi” (1 Timotei 3, 4 şi 12; Tit 1, 6), aceştia din urmăfiind garanţia capacităţii pastorale a părinţilor lor: „Dacă nu ştiecineva să-şi rânduiască propria casă, cum va purta grijă deBiserica lui Dumnezeu?” (1 Timotei 3,5).

Urmând preceptele aceleiaşi învăţături neo-testamentare,Aşezămintele sau Constituţiile Apostolilor - redactate în secoleleI1I-IV - îi îndeamnă şi ele pe părinţi să-şi educe copiii întruînvăţătura Domnului şi să nu pregete a-i înţelepţi apelând chiar lapedepse în caz de neascultare: „Iar voi, părinţilor, educaţi pe copiiivoştri în Domnul... şi învăţaţi-i meserii folositoare şi potriviteCuvântului lui Dumnezeu, ca nu cumva, petrecând în trândăvie şifiind nesupravegheaţi de părinţi, înainte de vremea când se iartă, săse împotrivească binelui,” îndemnând părinţii să nu pregete a-ipedepsi cu asprime atunci când este cazul. ConstituţiileApostolilor trimit şi la diferite texte biblice (Prov. 12, 2; 23, 13-14;19, 18; 29, 17; Sirah 30, 11-12; II Tim. 3, 15).

În fine, referindu-se la educaţia creştină a copiilor, SfinţiiPărinţi îi sfătuie pe părinţii acestora să-i crească îndeosebi înînvăţătura Evangheliei. „Vreţi să aveţi un fiu ascultător- scriaSfântul loan Gură de Aur - creşteţi-l din pruncie în disciplina şiştiinţa Domnului. Nu consideraţi lucrul inutil de a-l face să ascultedumnezeieştile Scripturi; căci el va auzi întâi de toate: « Cinsteşte petatăl tău şi pe mama ta»”

Acelaşi Sfânt Părinte îi sfătuia pe părinţii creştini să-şieduce şi cultive copiii, nu numai „în cunoştinţele profane, ci şi în pura


88

şi divina filosofie.” Cadrul biblic oferă principalele repere aleeducaţiei în familia creştină, şi avem în vedere finalitatea şispiritul educaţiei. Pe acest fundament s-au edificat, în imediatacontinuitate, principiile patristice ale educaţiei.

În ceea ce-l priveste pe Sfântul Ioan Hrisostom, înscrierea ,,Despre slava deşartă şi despre educaţia copiilor”, elconsidera că orice pedagogie trebuie să pornească de la premisacă neîmblânzirea orgoliului este rădăcina cea mai adâncă acorupţiei, pe toate planurile, în viaţa privată şi în cea publică.Proliferarea corupţiei şi a perversiunii, la toate nivelurile, nupoate fi oprită aşadar fără renunţarea la ,,slava deşartă”, iaraceasta renunţare solicită efortul părinţilor de a-şi educa binecopiii. Or, fenomenul corupţiei devine din ce în ce mai îngri-jorător, pe măsură ce părinţii abdică de la principala lor funcţieşi vocaţie, aceea de a-şi educa fiii în spirit evanghelic, potrivitunui standard întrupat în viaţa lui Hristos: ,,corupţia în lumerămâne şi se amplifică fără piedică, deoarece nimeni nu-şipăzeşte/previne copiii, nimeni nu le vorbeste despre virtute,despre dispreţuirea bogăţiei şi a slavei (deşarte), despreîndemnurile lui Dumnezeu”.

BIBLIOGRAFIE:Clement Romanul, Epistola către Corinteni (I), XXI, 6-8, trad. Pr.D. Fecioru, în P.S.B., l, Edil. I.B.M., Bucureşti, 1979.Coman I.G., Frumuseţea iubirii de oameni în spiritualitateapatristică, Editura Mitripoliei Timişoara, 1988 (Despre Anna,Cuv. I, 3, P.G., 54, col.636).Constituţiile Apostolilor, IV, 11, trad. I. Mihălcescu, Chişinău,1928.Dură, Pr.dr.Leon, Familia în lumina Noului Testament, în„StudiiTeologice”, anul LV(2003) nr. 1-2Fecioru D., Către un tată credincios, P. G. 47, col. 356, Ideilepedagogice ale Sfântului Ioan Hrisostom, Bucureşti, 1937.


89

Gangel O.Kenneth, Educaţia creştină –Istoria şi filozofia ei,Editura Cartea creştină, Oradea, 1994.Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii şi Cuvântări, trad. D. Fecioru,P.S.B., 17, Edit. I. B. M., Bucureşti, 1980.Învăţătură a celor 12 Apostoli, IV, 9, trad Pr. D. Fecioru, înP.S.B., l, Editura I.B.M, Bucureşti, 1979.Mărculeț Ștefan, Sfintii Trei Ierarhi – initiatorii pedagogieicrestine, Sursa: Ziarul Lumina, Articol din ediţia de Marți, 30Ianuarie 2007.Mitropolitul Ardealului Dr. Mladin.Nicolae, Studii de TeologieMorală, Editura Arhiepiscopiei, Sibiu, 1969.Pr. GH. T. Țilea, Probleme fundamentale în opera moral-socială aSfântului Ioan Gură de Aur. II, Familia Creştină, Bucureşli. 1947.Pr.asist. dr Costache Doru ,,Rolul familiei în educaţia copiilor,“Ortodoxia”, Anul LIII, Nr. 3-4, 2002.Răducă, Pr. prof. dr. Vasile, Familia şi Împărăţia luiDumnezeu,după Sfânta Scriptură în ,,Teologie şi viaţă”, anulXI (2001), nr.1-7.Sfântul Ioan Gură de Aur, Epist. ad Timoth., OM. IX, 2, în P.G., LXII,546-547.Sfântul Ioan Gură de Aur, De Anna-Sermo, I, 3, în P.G., 55,636; Advemus oppugnatores vitae monasticae, III, 16, în P.G.,XLVIII, 76, apud Gangel O. Kenneth.Sfântul Ioan Gură de Aur, Homelies sur l epitre auxEphesiens.Homelie XXI, 1, in Oeuvres completes de SaintJean Chrysostome, trad. Par l Abbe J. Bareille, tom.XVIII,Paris,1872.Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere (1), XXI, III, trad.Pr. D. Fecioru, în P.S.B., 21, Editura I.B.M., Bucureşti, 1987, p.722-723; cf. P.O., LVII1, 601.


90

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-REPER ALPEDAGOGIEI CREȘTINE

Prof. Avîrvarii ElenaȘcoala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău

Sfântul Ioan Gură de Aur - o sumară prezentare biograficăSfântul Ioan Gură de Aur a venit pe lume în preajma

anilor 334-335, într-o familie nobilă. Mama sa se numeaAntuza și provenea dintr-o familie de creștini, iar tatăl său,Secundus, se bucura de mare prestigiu și se remarcase încariera militară. Extrem de trist este faptul că tânărul soț și tatămoare, lăsând în urma sa o femeie văduvă și un prunc orfan.

Antuza, rămasă singură la doar 20 de ani, își va dedicaviața îngrijirii și educării fiului său. Ea va fi capabilă să ofereunicului ei fiu nu numai învățăturile specifice credințeicreștine, ci să-i asigure și cea mai bună instruire clasică avremii. Astfel, Sfântul Ioan a ajuns să pătrundă taineleliteraturii grecești și ale istoriei, a studiat geometria șigeografia. Un rol extrem de important au jucat în viața sacursurile de retorică, ținute de Libanius, retorul păgân care-lîndrăgea tare mult pe băiat.

Conform tradiției de atunci, Ioan a primit botezul relativtârziu, fiind botezat de episcopul Meletius al Antiohiei, pe laanul 372. Exprimându-și intenția de părăsi casa părintească,pentru a se retrage să viețuiască în post aspru și rugăciune,renunță, la rugămințile mamei sale, rămânând acasă până lamoartea acesteia, dar viețuind după rânduielile vieții monahale.

După moartea mamei sale, în anul 374, a împățit avereamoștenită celor săraci și s-a retras în munți, dorind să-șicurățească sufletul prin rugăciune. În anul 381 a fost hirotonit


91

diacon, iar în 386 a fost hirotonit preot de către patriarhulFlavian, primind misiunea de pre dicator .

Ioan s-a făcut repede remarcat: prin atitudine, prinmodestie și prin cuvântările ținute în zilele de sărbătoare sau înposturi. Pentru claritatea, accesibilitatea și frumusețeapredicilor sale, Sfântul Ioan a fost numit Gură de Aur.

Efortul depus de Sfântul Ioan Gură de Aur în slujbapropovăduirii Cuvântului a fost unul remarcabil, iar cunoscătoriinu pot uita impactul cuvântului scris sau rostit de către SfântulIoan Gură de Aur. În opera sa, a încercat să surprindă toateaspectele timpului său și a și reușit acest lucru ierarhul temerar„cu suflet de apostol, cu viață de ascet, cu energie morală deprofet”44 . Trebuie să amintim aici omiliile lui, operele dogmaticeși polemice, tratatele apologetice și ascetice, iar nu în ultimul rândcorespondența sa. Printr-un efort deosebit, și-a împărțit timpulîntre rugăciune-scris-predică și păstorirea credincioșilor, dăruindposterității o operă impresionantă, tradusă în multe din limbilepământului și citită de-a lungul vremii, de specialiști în domeniulteologic sau de simpli credincioși, până astăzi. Prin urmare,Sfântul Ioan Gură de Aur este cel care a lăsat o operă literarăconsiderabilă, care ocupă în colecţia Migne 18 volume.

Sfântul Ioan Gură de Aur și arta educării omuluiUnul dintre cele mai importante subiecte abordate de

Sfântul Ioan Gură deAur a fost educarea omului, acțiune care, înopinia marelui predicator, trebuie începută din fragedă pruncie.El a propus o adevărată pedagogie creștină, „posibilă numai încadrul concepției ecleziale despre lume și viață, despre sensulexistenței umane. Nu a rămas indiferent la frământările prin caretreceau semenii săi și tocmai de aceea s-a simțit obligat să-iinstruiască, amintindu-le permanent prin predicile sale ceînseamnă cunoașterea lui Dumnezeu și împlinirea voii Lui.

44 Prof. Dr. Teodor M. Popescu, Epoca Sfântului Ioan Gură de Aur, în„Ortodoxia”, IX, 1957, nr. 4, p. 545.


92

Altfel spus, pedagogia hrisostomică a îmbrăcat forma uneiprobleme de credință și de morală creștină, ținând cont dedimensiunea spirituală a omului și de finalitatea lui.”45

Importanța și necesitatea actului educației în concepțiaSfântului Ioan Gură de Aur aveau legătură și cu realitățile acelortimpuri și locuri, întrucât societatea antiohiană de la sfârșitulsecolului al IV-lea era caracterizată prin numeroase tradițiipăgâne. Acestea îi influențau în mod negativ pe creștini, plăcerileoferite ispitindu-i pe unii dintre ei și conducând la uitarea șiîndepărtarea de modul deosebit de viață trăit și oferit lumii întregide Mântuitorul Iisus Hristos. Un fin observator și critic obiectiv alatitudinilor contrare spiritului Evangheliei Mântuitorului Hristos,Sfântul Ioan Gură de Aur sesiza faptul că „societatea timpului îioferea laturi criticabile (...) și, cu toată indulgența sa pentruslăbiciunile omenești,el a fost sever cu păcatele pierzătoare desuflete și aducătoare de suferințe sociale”46.

Sfântul Ioan Gură de Aur, analizând problema educațieicopiilor, a ridicat-o la treapta de sacerdoțiu creștin, dedicându-iopere speciale și recunoscându-i importanța crucială pentruomenire prin cuvintele: „orânduirea întregii lumi atârnă deeducație”47. Lucrarea sa, intitulată Despre slava deșartă și cumtrebuie să-și crească părinții copiii, a constituit prima operă depedagogie creștină din literatura bisericească.

Trăind la sfârșitul secolului al IV-lea în societateaantiohiană marcată de tradiții păgâne, vicii și răutate, SfântulIoan Gură de Aur considera lipsa educației, în general și lipsaeducației copiilor, în special, ca izvor al răului din societate48.

45 Cristina Benga, Idealul educațional în pedagogia creștină, Ed. Sophia,București, 2009, p. 146.46 Prof. Dr. Teodor M. Popescu, op. cit., p. 546.47 Carmen Maria Bolocan, Catehetica și didactica religiei, Ed. Sf. Mina,Iași, 2008, p. 164.48 Pr. Dr. Dumitru Fecioru, Ideile padagogice ale Sfântului Ioan

Hrisostom, în Biserica Ortodoxă Română, LV (1937), p. 452.


93

Definind actul educației drept arta cea mai nobilă, decare întrega societate se face responsabilă, Sfântul Ioan Gurăde Aur prezintă scopul educației și anume formarea tinerilor ca„atleți pentru Hristos”. Sfaturile sale s-au îndreptat cătrepărinți, primii educatori în viața copiilor, subliniind rolulimportant jucat de familie în formarea acestora. Sfântulcondamnă lipsa de interes a multor părinți pentru educareasufletului celui tânăr: „Mai multă grijă avem măgari și de cai,decât de copii. Și dacă cineva are un cal caută să-i găsească celmai bun calăreț. Ar vrea să nu fie nici neghiob, nici hoț, nicibețiv și nici nepriceput în meseria lui. Dar dacă ar trebui săîncredințăm educația copilului nostru unui pedagog, alegem laîntâmplare pe oricine ne iese în cale, deși nu există altă meseriemai importantă. Cu ce se poate compara modelarea sufletuluiunui tânăr și educarea caracterului lui? Un educator trebuie săfie mult mai atent decât un pictor sau un sculptor”49.

Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că cea mai mare averelăsată moștenire copiilor sunt virtuțile, cu mult mai importantedecât un cal puternic, o casa minunată sau pământuri scumpe,considerându-i ucigași de copii pe părinții care nu s-au ocupatde buna creștere a fiilor lor50.

Ținând cont de particularitățile de vârstă ale omului,Sfântul Părinte Ioan Gură de Aur evidențiază cele patru faze înevoluția acestuia, copilăria, adolescența, maturitatea șibătrânețea, precizând importanța introducerii educației chiardin prima fază. Intuind capacitatea sufletului de a se modelasub influența factorilor externi, le recomanda părinților să ținăcont de acest lucru, întrucât „dacă în sufletul încă fraged seîntipăresc învățăturile bune, nimeni nu le va mai putea ștergeatunci când se vor face tari ca o întipărire, precum

49 Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, Ed. Agapis,București, 2010, p. 22.50 Ibidem, p. 40.


94

ceara.”51Comparând, deci, sufletul copilului cu lucruri care potfi modelate, precum ceara, mărgăritar, statuie, tablou sau cu ocetate care trebuie păzită, Sfântul Ioan Gură de Aur îi îndrumăpe părinți și pe pedagogi cum să pregătească „un cetățean alcerurilor”, întrucât educația, realizată din pespectivă hristică,avea ca scop sălășluirea lui Dumnezeu în sufletul copilului52.Preocupat, în egală măsură, de educația băieților și a fetelor, încalitatea lor de viitori părinți și membri ai societății, SfântulIoan Gură de Aur atrăgea atenția asupra necesității cunoașteriide către aceștia a exemplelor biblice, îndeosebi a sfaturilorSfântului Apostol Pavel, care arăta că virtuțile sunt podoabelefemeilor înțelepte și cea mai mare avere a bărbatului înțelept53.

Sfântul Ioan Gură de Aur este un scriitor şi un teologreprezentativ pentru Biserica Ortodoxă, împreună cu cei doi mariSfinți Părinți Capadocieni: Sfântul Vasile cel Mare şi SfântulGrigorie de Nazianz, numiţi toţi trei „Mari dascăli ai lumiicreştine şi ierarhi.” Având ca punct de reper și model PersoanaDomnului Iisus Hristos și învățătura Sa, Sfântul Ioan Gură de Aura fost el însuși un exemplu pentru creștini: a trăit cum a învăţat şia învăţat cum a trăit, adică tocmai comform învățăturilorEvanghelie, având ca model pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Opera Sfântului Ioan Gură de Aur - izvor de nese-cată înțelepciune pentru toți fiii Bisericii

Operele Sfinților Părinți ai Bisericii au prezentat șiprezintă o mare însemnătate, atât pentru contemporanii lor, câtși pentru urmași, fiind traduse în multe limbi și citite nu doar

51 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre educația copiilor în MaicaMagdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, ediția aII-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2006, p. 137.

52Cristina Benga, Idealul educațional în pedagogia creștină.Clement dinAlexandria, Sfântul Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, Ed. Sofia,București, 2009, p. 174.

53 Ibidem, p. 180.


95

de teologi, ci de tot omul însetat de cuvântul lui Dumnezeu,întrucât „deși aparțin unor vremi trecute, Sfinții Părinți rămânmereu un izvor de nesecată înțelepciune pentru toți fiiiBisericii. Petrecerea lor pământească și scrierile pe care le-aulăsat, învățămintele ce se desprind din ele, constituie bogatroditoare sămânță aruncată în ogorul creștinătății”54.

Toți ierarhii Bisericii Ortodoxe Române s-au îmbogățit șiîmbunătățit duhovnicește parcurgând textele Sfinților Părinți șimulți dintre ei au făcut eforturi pentru a le pune și la dispozițiaclerului și credincioșilor. Un bun exempu este un maremitropolit al Moldovei, interesat de ridicarea nivelului culturalal clerului și credincioșilor-Veniamin Costachi.

Bun cunoscător al limbii grecești, mitropolitul VeniaminCostachi al Moldovei avea acces la aceste inestimabile valori,pe care, traducându-le și tipărindu-le, le-a pus la dispozițiaclerului și credincioșilor săi: „pentru aciasta încredințat fiindmărturisescu, că tuturor celor asemenea mie însătață deadăparea Dzeeștilor ape, folositoare să va face sârguința meaacieasta, și îndestulă a adăpa înțălenitele și uscatele inimi (...)Primiți drept aceia iubiții miei cei de un neam și de o credințăpre ale Dzeeescului Hrisostom aurit curgătoare râuri, și scoatețiape din izvoarăle lui cu veselie și cu îmbelșugare îndestulațivăca să nu mai însătați în veaci. Îndeletnicițivă zioa și noapteaîntru dănsele, și veți fi cu adevărat ca sadul cel de lângăizvoarăle apelor, în bună vreame pre rodul vieții aducând, șifrunzele îmbunătățitelor voastre fapte nu vor cădea”55.

Preluând ideea Sfântului Ioan Gură de Aur desprenecesitatea învățăturii în viața omului, mitropolitul VeniaminCostachi afirma: „cât de nevoie lucru iaste învățătura la ori șicare om, și în viiața aceasta, și în ceaia ce va să fie. Ucigași de

54 Mitropolitul Nicolae Corneanu, Studii patristice-Aspecte din vechealiteratură creștină, Ed. Tipografia Mitropoliei, Timișoara, 1984, p. 9.

55 Ilie Gheorghiță, Un veac de la moartea mitropolitului VeniaminCostachi, Mănăstirea Neamț, 1946, p. 149 -150.


96

fii, cu adevărat, să pot socoti părinții acei ce nusă îngrijesc, adavreun fealiu de învățătură la fiei lor, ba încă și mai răi decâtaceia, dupre cum adeverează Gură cea de aur, zicând: Căucigașii de fii numai trupul despart de suflet: Iar acei ce nudau bună creștere, și învățătura fiilor lor, și pre trup despartde suflet, și pre suflet de Dumnezeu”56.

Acest minunat propovăduitor al cuvântului dumnezeiesc alucrat pentru Biserică toată viaţa sa, cu o nespusă înflăcărare şiBiserica l-a aşezat nu numai printre Părinţii bisericeşti, ci şiprintre scriitorii ei cei mai renumiți. Datorită calităţilor literare aleoperelor sale, care i-au captivat pe contemporanii săi, s-a impuspentru totdeauna ca valoare a literaturii creştine şi universale.Pedagogia creștină a Sfântului Ioan Gură de Aur rămâne, pesteveacuri, mereu actuală, mai ales într-o lume în care pare că s-auinversat valorile, o lume care consideră rușinea sau timiditateadrept cauză a tuturor nereușitelor, în care tânărul „cu tupeu” aînlocuit idealul nobilului tăcut și sobru”, în care doar adulții caresuferă de „complexul părinților încuiați la minte” își maimanifestă fireasca autoritate asupra copiilor lor, în vreme cepărintele modern, etalat de posturile de televiziune interesate derating, este cel care își lasă copilul să-și trăiască viața. Și toateacestea în vreme ce Sfinții Părinți susțin faptul că, de fapt,sentimentul rușinii ne conduce spre virtute, este glasul luiDumnezeu din om57. Rușinea nu este un sentiment care trebuiemutilat, întrucât a lupta cu rușinea înseamnă a lupta cu noi înșineși „să nu ne închipuim că dacă rămânem fără un picior sau fărăochi ne numim handicapați, iar dacă lăsăm să ni se distrugă unuldin sentimentele de bază ale ființei noastre ne vom numi atlanți.Tot handicapați ne vom numi, dar niște handicapați monstruoși,de care nu va mai vrea nimeni să îngrijească58.”

56Ibidem, p. 161.57 Savatie Baștovoi, Între Freud și Hristos, Ed. Cathisma, București,2008, p. 14-16.58 Ibidem, p. 19.


97

BIBLIOGRAFIE:Izvoare:1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre educația copiilor

în Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă acopiilor de azi, ediția a II-a, Ed. Deisis, Sibiu, 2006;

2. Idem, Părinții și educarea copiilor, Ed. Agapis, București,2010.

Cărți:1. Baștovoi Savatie, Între Freud și Hristos, Ed. Cathisma,București, 2008;2. Benga Cristina, Idealul educațional în pedagogia creștină ,Ed. Sophia, București, 2009;3. Bolocan Carmen Maria, Catehetica și didactica religiei, Ed.Sf. Mina, Iași, 2008;4. Gheorghiță Ilie, Un veac de la moartea mitropolitului

Veniamin Costachi, Mănăstirea Neamț, 1946, p. 149-150;Studii și articole:1. Corneanu Mitropolitul Nicolae, Studii patristice-Aspecte din

vechea literatură creștină, Ed. Tipografia Mitropoliei,Timișoara, 1984;

2. Fecioru Pr. Dr. Dumitru, Ideile padagogice ale SfântuluiIoan Hrisostom, în Biserica Ortodoxă Română, LV (1937);

3. Popescu, Prof. Dr. Teodor M., Epoca Sfântului Ioan Gurăde Aur, în „Ortodoxia”, IX, 1957, nr. 4.


98

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – CUNUNĂNEVEȘTEJITĂ A BISERICII

Pr. Ghineț SebastianParohia Boiștea II Dărmănești

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur numit „trâmbiță de aurferecată, dar și înger pământesc și om ceresc” s-a născut înAntiohia – capitala Siriei, la anul 347, tatăl său se numeaSecundus și era ofițer roman de carieră, iar pe mama sa ochema Antuza. De mic rămâne orfan de tată, iar mama sa nu s-a mai recăsătorit, închinându-și toată viața educației singuruluiei copil. Mama sa îl educă în spiritul evlaviei creștine, dorindu-și foarte mult să devină un om al Bisericii.

A studiat retorica devenind un avocat renumit înAntiohia, dar la dorința mamei se botează în anul 369, studiazăteologia și se dedică vieții ascetice. În această perioadă scrietratatul „Despre preoție“. „În anul 381, datorită dorințeimulțimii și rugăminții mamei sale, primește să fie diacon. Înanul 386 este hirotonit preot în Antiohia, unde începe o vieactivitate.“59

A ajuns arhiepiscop al Constantinopolului în anul 398„el păstorește cu aleasă grijă turma sa duhovnicească,înființând numeroase reforme în rândul clerului … combătândabuzurile și fărădelegile celor cu funcții înalte“.60 Pentruatitudinea sa intransigentă a fost condamnat și exilat de douăori, sfârșind în timpul celui de-al doilea exil, după o călătorie

59 Prof. Toma Culcea, Cuvânt la Sfântul Ioan Gură de Aur, în Cuvântări șipredici, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucureștilor, 2004, pag. 234.60 Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Predici, Editura Basilica, București, 2015,pag 96.


99

lungă și istovitoare, în localitatea Comana din Pont la 14septembrie 407. Ultimele lui cuvinte au fost: „Slavă luiDumnezeu pentru toate!“

Viața Sfântului Ioan a fost scurtă de numai 53 de ani,dar activitatea sa a rămas nemuritoare. „El a fost cel mai deseamă tâlcuitor al Sfintelor Scripturi, … Nimeni n-a explicatmai cuprinzător și mai limpede ca el Sfintele Evanghelii dupăMatei și Ioan, Epistolele Sfântului Apostol Pavel și multedintre cărțile Vechiului Testament.“61

Cea mai mare parte a învățăturii și a lucrării pastorale aSfântului Ioan Gură de Aur au fost consacrate omului. Princuvântul său, „ridica până la cer inimile ascultătorilor când lepropunea învățăturile Sfintei Scripturi și a dogmelorcredinței.“62

Pentru că anul 2015 este pentru Patriarhia Română șianul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur, se cuvine să-iacordăm atenția meritată să spunem tuturor că acest mare sfânta acordat o atenție deosebită familiei, creșteri copiilor îndragostea față de Dumnezeu, că poate fi considerat unul dintrecei mai mari pedagogi ai Bisericii Ortodoxe.

Problema educării copiilor a stat în atenția marilordascăli ai Bisericii: a Sfântului Vasile cel Mare, a SfântuluiGrigorie Teologul, fericitul Augustin, „dar nici unul nu astăruit atât de mult cum a făcut-o acest sfânt.“63

Asemeni Sfântul Grigorie de Nazianz care zice așa:„Arta artelor și știința științelor este să-l formezi pe om, ceamai instabilă dar și cea mai de preț ființă dintre creaturile luiDumnezeu“, tot așa și Sfântul Ioan Gură de Aur a pus marepreț pe arta educării tineretului.

61 Ibidem.62 Ibidem, pag. 66.63 Dumitru Fecioru, Ideile Pedagogiei ale Sfântului Ioan Hrisostom,Tipografia Cărților Bisericești, București, 1937, pag.1 .


100

Cea mai importantă lucrare a Sfântului Ioan în privințaeducării copiilor este „Despre creșterea copiilor“ – lucrare carea fost izvor de inspirație a părintelui pedagogiei moderne, JanAmos Comenius.64

În lucrarea „Problemele vieții“, Sfântul Părinte neîndeamnă zicând: „Vă rog din suflet și vă implor să aveți maregrijă de copiii voștri și să căutați mântuirea sufletului lor.“

Chiar dacă este un copil dificil, Sfântul Părinte neînvață să-i „dezrădăcinăm din suflet spinii“ din vârstă fragedăpentru că atunci „spinii“ ies ușor.

Să ne străduim, spune acest Sfânt „să le dăm copiilornoștri educație creștină, cu încredințarea că atunci când voravea evlavie și iubire de Dumnezeu, se vor deosebi prinvirtuțile lor … Căci sufletul de copil este ca pânza albă șicurată, care dacă o vopsim în vreo culoare, se vopsește atât debine încât, ori de câte ori vom vrea s-o revopsim, mereu se vaobserva culoarea de la început.“

Mulți din tinerii noștri sunt robiți de diferite patimi,acest lucru ne întristează și de cele mai multe ori ne întrebămce-i de făcut? Vina ne aparține nouă celor care suntem datorisă-i formăm spiritual să le arătăm calea cea dreaptă de urmat.În bisericile noastre întâlnim mai mult bătrâni, părinții și copiiivin tot mai rar și mai mult ocazional. Neparticiparea la SfântaLiturghie înseamnă încălcarea celei de a patra poruncidumnezeiești – Adu-ți aminte de ziua odihnei, ca să o sfințești.(Ieș. 20, 8)

Sfântul Ioan Gură de Aur pentru a întări necesitateaeducării copiilor de la vârstă fragedă aduce argumente scrise deSf. Apostol Pavel, „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune. ” (ICor. 15, 33) Apoi Apostolul Pavel îi mai povățuiește: Copii,ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cudreptate. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, care este

64 Dorin Opriș, Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne, ediția a III-a, Editura Didactică și Pedagogică R. A., București, 2012, pag. 179.


101

porunca cea dintâi cu făgăduinţa: Ca să-ţi fie ţie bine şi sătrăieşti ani mulţi pe pământ". Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi lamânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certareaDomnului. (Ef. 6, 1-4)

Ca spusele sfântului să fie cât mai credibile, îl citeazăpe înțeleptul Solomon care spune: Fiul școlit va fi înțelept(Prov. 10, 5). Și cel ce cruță nuiaua își urăște fiul, dar cel care-liubește îl mustră cu grijă. (Prov. 13, 25)

Ca fin pedagog, Sfântul Ioan Gură de Aur dă sfaturidascălilor să fie buni, să-i laude pe copiii buni în fața celorlalți,pentru a-i da spre pildă și să-i pedepsească pe cei vinovați, dindorința de a se cuminți.

Din tot ce a scris despre „Educarea copiilor“ se pottrage multe concluzii, că fiecare paragraf este o învățătură deurmat și mereu actuală. Sfântul Părinte pune mare accent peînvățătură căci: „ Fără învățătură vor fi ca animalele, care suntlipsite de cuget.“ Omul care a fost înzestrat cu cuget, trebuie săfie și înțelept, așa cum l-a făcut dintru început Dumnezeu.

Atâtea adevăruri spune acest Sfânt Părinte că zi de zi artrebui să ne întoarcem să răsfoim sfaturile și îndemnurile lui,iată spre exemplu: „Educați-vă creștinește copiii. Dacă veți finepăsători, veți merge în iad, chiar dacă aveți alte virtuți;Educați-vă și pe voi. În felul acesta vă veți mântui și veți intraîn împărăția cerurilor, cu harul lui Hristos.“65

Sfântul Ioan Gură de Aur este indignat că tipul omuluiideal este cel bogat, realizat în viață și nu cel care este virtuos.Virtutea dă demnitate, cinste și slavă.

Sfântul arată că pricina tuturor relelor este faptul cătinerii cresc într-o atmosferă nesănătoasă și sunt înrâuriți cu ea.

Aceste puține învățături spicuite din scriereapedagogică a Sfântului Ioan Gură de Aur, arată marea

65 Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, traducere de CristisnSpătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Cartea Ortodoxă – Edumenița,pag. 130.


102

înclinație a sfântului pentru creșterea și educarea copiilor.Cunoașterea problemelor legate de influența mediului, nevoiade educație timpurie, modul de a aplicare a pedepselor.Severitatea continuă nu este îngăduită, dar nici răsfățul șibunăstarea excesivă nu sunt bune.

Sfântul Ioan Gură de Aur este considerat unul dintre ceimai mari pedagogi ai tuturor veacurilor – fiind și cel maiprolific dintre Părinții și scriitorii bisericești.


103

FRUMUSEȚEA LĂUNTRICĂ , ROD AL EDUCAȚIEIPRIN IUBIRE

Profesor Bandraburu FloareaColegiulTehnic “Nicolae Vasilescu- Karpen” Bacău

“De aș grăi în limbile oamenilor și ale îngerilor, iardragoste nu am, făcutu- m- am aramă sunătoare și chimvalrăsunător. Și de aș avea darul proorociei și toate tainele le- așcunoaște și orice știință și de aș avea atâta credință încât să mutși munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt… Și de aș împărțitoată averea mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iardragoste nu am, nimic nu-mi folosește.” (I Corinteni, 13, 1- 3)

Ce este frumusețea?La începuturi, frumusețea nu era văzută ca un concept

estetic superior, sau ca o realitate externă care atrage atenția, ciera în fapt existența persoanei în armonie cu Creatorul șicreatia Sa. Frumusețea era, deci, însăși viața paradisiacă aprotopărintilor noștri, deoarece Dumnezeu făcuse lumea “bunăfoarte”, conform referatului biblic.

După alungarea din rai, frumusețea s-a definit în situațiiconcrete de viață, prin poziționarea antagonică cu răul șisuferința. Astfel, frumusețea s-a identificat cu binele materialsau uman: era frumos ceea ce era bun, folositor și aduceabucurie. Odată cu cristalizarea primelor forme de manifestareartistică, frumusețea s-a rafinat, devenind un concept estetic desine stătător. Astfel, ea a trecut de la stadiul de pragmatism lastadiul de valoare și normă, tinzând mai mult spre un idealfilosofic.


104

În perioada contemporană, într-o societate centrată pehedonism, consumerism și tendințe nihiliste, conceptul estedirecționat mai mult spre frumusețea materială: frumusețeafizică, confortul, sau acțiuni care prin intensitatea trăirilordeclanșează patimile umane. Implicarea excesivă a tehnologieiîn lumea credinței, a afectelor și a valorilor, conturează deja unnou model de frumusețe – frumusețea virtuală – construită pe ohimeră.

În acest context se impune redescoperirea adevăratelorvalori, în care frumusețea lăuntrică - ancoră a chipului luiDumnezeu în om – devine un imperativ, un mijloc desupraviețuire în societate. Acum, ca şi întrecut, frumusețealăuntrică nu se definește prin ea însăși, ci prin manifestăriexterioare observabile: frica de Dumnezeu, bunătatea, răbdarea,dragostea, înțelepciunea, facerea de bine, bunacuviință,smerenia, ascultarea, pentru că, în fapt, frumusețea lăuntricăînseamnă roadele Duhului lucrător în om. Părinții și educatoriisunt copărtași la această lucrare tainică printr-un demerseducațional conjugat. Una dintre cele mai răsunătoare șifrumoase voci ale tuturor timpurilor în domeniul educației estecea a Sf. Ioan Gură de Aur care cosidera că a educa înseamnă apurta grija de copii şi de tineri în ceea ce privește curățeniasufletească și bunacuviință, a-l crește pe copil moral, om drept,a-l crește în evlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modelainteligența, a-l forma un atlet pentru Hristos, adică a te îngrijide mântuirea sufletului lui. Specificul educației derivă dinpsihologia vârstei. Copiii, spune Sf. Ioan Gură de Aur, suntprecum ceara moale, sau precum perla scoasă din cochilie,precum pictura sau sculptura. Părinții devin pictori, artiști,sculptori, creând locuitorii Împărăției cerești. Sufletul unuicopil este cetatea și templul lui Dumnezeu, de aceeaconstruirea acestui templu trebuie să se facă cu cea mai mare șidelicată grijă. Tinerețea este, în accepția Sf. Ioan Hrisostom,cea mai prielnică perioadă în care sufletul omului poate asculta


105

și primi învățături pentru suflet: “Tocmai asta e vârsta la carecopiii voștri au nevoie să audă vorbind despre Dumnezeu. Lavârsta asta mintea lor e ca un aluat fraged și asimilează repedetot ce li se spune. Cuvintele li se întipăresc ușor în minte, ca opecete în ceara topită. De altfel, acum începe viața lor să seîncline spre virtute sau păcat. Dacă acum, la acest început, îiîndepărtează cineva de păcat și îi duce pe calea virtuții, lecreează obișnuința de a merge numai pe această cale, pe careajung să o considere cea firească. Astfel, nu se vor schimbalesne spre păcat, pentru că obiceiul deja dobândit îl va ține înlucrarea faptelor bune”.

Educaţia se face prin iubire, iar nu prin impunereforțată. Sfântul loan recomanda educația prin blândețe, alintări,laude, iar toate acestea trebuie dublate de frumusețea și forțaexemplului personal, deoarece “nimic nu-i mai rău decât undascăl care este un filosof numai în cuvinte, iar nu și în fapte;acesta nu-i decât un fățarnic. Educatorul trebuie să fie convinsde ceea ce spune și face, căci altfel nu i-ar putea influențaînspre mai bine pe alții”. Comunicarea trebuie să fie unaafectivă, în numele unei valori care transcede umanitatea:Dumnezeu. Iubirea este calea de deschidere a sufletelor întreele, iar această reciprocitate afectivă naşte o necontenităperfecționare a persoanei.

Frumusețea lăuntrică înseamnă cultivarea virtuților prineducație creștină autentică, aceasta fiind superioară tuturorartelor: “Dăruiește-i cele mari, nu cele mici…Nu te frământacum să-l faci retor, un maestru al artei cuvântului, ci cum să-leduci în așa fel încât să iubească înțelepciunea”.

Atașamentul de bunurile lumești poate conduce, înviziunea Sf. Ioan Hrisostom, la îndepărtarea de Dumnezeu șideci la pierderea mântuirii ca țel suprem al vieții: “Până când osă ne tot aplecăm spre pământ? … Dacă vrei să fie bogat,învață-l să disprețuiască banii. Bogat nu e acela care are nevoiede bani mulți și e înconjurat de multe lucruri, ci cel care nu are


106

nevoie de nimic… Îngrijește- te să trăiască viața cea veșnică șifără sfârșit.”

Iubirea de frumos, de adevăr, de bine, de înțelepciunenu poate fi împărtășită decât prin iubire care își ia necontenitseva din iubirea divină. Iubirea presupune dăruire din parteacelui care educă, de aceea Sf. Ioan Gură de Aur cere capedagogul să fie virtuos, vrednic și destoinic, deoarecepersonalitatea lui își lasă pecetea direct asupra celui format.

Așadar, frumusețea lăuntrică este scopul viețiicrestinului aflat în permanentă devenire a asemănării sale cuDumnezeu, este podoaba candelelor sufletelor noastre care nevor face vrednici de a intra în cămara nunții Fiului de Împărat.Această frumusețe sufletească trebuiesă fie reflexia Iubirii luiDumnezeu, care “a iubit lumea până la sfârșit, iar sfârșituliubirii Sale este nesfârșirea…”. Ceea ce rămâne după noi estedoar iubirea pe care am reușit să o dăruim pe parcursul viețiinoastre, iar puritatea și frumusețea acesteia poate fi cheiaancorării noastre în veșnica iubire a lui Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE:Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblicși deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1992;Aghioritul, Ierom. Benedict, Părinți, copii și creșterea lor –cuegere de texte patristice, Editura Panaghia;Cucoș, Constantin, Educația religioasă, Editura Polirom, Iași,1999;Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur, traducere Pr. VictorManolache, Editura Egumenița, Galați, 2012.


107

ATLETUL LUI HRISTOS - SFÂNTUL IOAN GURĂDE AUR

Prof. Mărcuţă MioaraŞcoala Gimnazială ,, N. Iorga”-Bacău

Mulţi oameni au vrut să se facă sfinţi. Luptelelor pentru dobândirea curăţeniei necesare sfinţeniei au fostspectaculoase. Mai spectaculoase şi mult mai dure decât lupeledin arene. Pentru dobândirea curăţeniei, atleţii lui Hristosluptau împotriva trupului lor, împotriva somnului, împotrivafoamei, împotriva durerii, împotriva propriilor lor gânduri,împotriva instinctelor. Era o luptă fără milă, dusă zi şi noapte,de-a lungul unei întregi vieţi.

Înzestraţi cu calităţi alese, instruiţi la cele mai înaltescoli ale timpului, favoriţi la o glorie uşoară şi ursiţi parcă dinleagăn la celebritate cei trei Sfinţi Ierarhi: Vasile, Grigorie siIoan au renunţat foarte uşor la toate acestea şi au primit jugullui Hristos cel plin de greutăţi şi suferinţe, dar cu conştiinţaîmpăcată că şi-au ales calea cea bună.

Dintre acestia, anul acesta ( 2015) este omagiat in moddeosebit Atletul lui Hristos - Sfântul Ioan Gura de Aur.

Cu un destin aproape identic cu cel al mameiepiscopului Augustin din Hippona, Sfânta Monica, creştinaevlavioasă Antuza este cea care îsi călăuzeste fiul către oeducaţie în urma căreia să aibă parte de valorile cele mai deseamă ale vieţii culturale şi spirituale. În privinţa culturii,Sfântul Ioan este îndrumat să urmeze o pregătire în artaoratorică (aşa cum s-a întâmplat şi cu Fericitul Augustin), carereprezenta în epocă cea mai înaltă treaptă a educaţiei unuitânăr, mai ales că oferea posibilitatea unei realizări profesionale


108

remarcabile în domeniul juridic. În aceasta privinţă, abeneficiat, datorită sacrificiilor materiale îndurate de mama sa,de frecventarea şcolii unui retor renumit, Libanius, unde l-aavut coleg pe un alt viitor episcop, Teodor din Mopsuestia.Deşi ajunsese să stăpânească arta retorica în mod strălucit,profesiunea de avocat nu o va practica decât pentru o scurtăperioadă de timp, suficient pentru ca mai apoi să regrete că nu amers imediat pe calea monahismului, aşa cum o făcuseprietenul său, Sfântul Vasile cel Mare. Succesul educaţieiretorice va fi încununat de frumuseţea predicilor sale, motivpentru care posteritatea îi va adăuga supranumele „Gură deAur” (Hrysostom), ceea ce nu s-a mai întâmplat în istoriaBisericii. Tot sub influenţa mamei sale, cea care i-a acordatprima instrucţie religioasă, tânărul Ioan va cauta să-şiînsuşească credinţa la un nivel superior, atât moral, prin viaţamonahală, cât şi intelectual, prin însuşirea cunoştinţelorteologice. Astfel, la doi ani după primirea Sfântului Botez înanul 372, Sf. Ioan devine monah. La mănăstirea în care intraseîl va avea ca mentor pe Diodor din Tars, întemeietorul „Şcoliiantiohiene”, unde se propunea o interpretare spirituală a Biblieiînsoţită de respectarea strictă a doctrinei creştine ortodoxestabilite la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Sfântul Ioan se vaadânci în studiul Sfintei Scripturi. In anul 381 este numit deepiscopul Meletie ca diacon în Episcopia Antiohiei, iar dupăcinci ani, devine preot, slujire pe care şi-o va mentine timp deaproape doisprezece ani, fiindu-i încredinţată şi misiunea de arosti predici. În această perioadă, în care Sfântul Ioan Gura deAur a rostit circa 700 de predici, a avut de înfruntat tulburărilepricinuite de apariţia şi amplificarea ereziilor, cât si conflictulpolitic dintre Antiohia, capitala a provinciilor ImperiuluiBizantin din Orientul Apropiat, şi autoritatea imperială dinConstantinopol. Conflictul a culminat în anul 397 cu revoltaînfrânta a antiohienilor, cărora Sfântul Ioan si episcopulFlavian le-au venit în ajutor. În acelaşi an, la Constantinopol,


109

murea arhiepiscopul Nectarie, lăsând neocupat un loc deepiscop ce făcea obiectul intereselor politice şi religioase,antrenând confruntări în Imperiu.

La 28 februarie 398, Sfântul Ioan este întronat caarhiepiscop al Constantinopolului, hirotonit de însuşi episcopulTeofil al Alexandriei.Pe parcursul anilor de episcopat, între anii398 şi 404, Sfântul Ioan Gura de Aur şi-a pus în valoarecalitaţile pe care le manifestase mai înainte ca preot alEpiscopiei din Antiohia. Astfel, în acest interval de timp,elaborează circa 500 de omilii si castigă admiraţiacredincioşilor din Constantinopol, venita, pentru un timp,inclusiv din partea împărătesei Eudoxia. În predicile sale vaapăra cu deplină convingere Ortodoxia , de pe scaunul undeslujiseră pentru o bună perioadă de timp cinci episcopi caresusţinusera erezia ariană. De asemenea, este implicat în acţiunicare vizau îmbunătăţirea vieţii celor bolnavi, bătrâni şi săraci,înfiintând pentru aceştia case de adăpost şi continuând în acestfel nişte modalităti de ajutorare introduse în Biserică de SfântulVasile cel Mare. Grija deosebită pentru aceste categorii deoameni o dobândise înca din perioada diaconatului său înAntiohia, unde fusese investit cu misiunea ajutorarii celordefavorizati. Ca ocupant al scaunului arhiepiscopal din capitalaImperiului, încurajează misionarismul în părtile teritoriuluibizantin în care nu se răspândise creştinismul şi acţionează înfavoarea introducerii goţilor în Biserică, a căror migraţie îiadusese în preajma Constantinopolului. Sfântul Ioan Hrisostomle propune goţilor constituirea unei biserici autonome, cu preoţinumiţi din rândurile lor şi chiar cu slujbe religioase oficiate înlimba proprie. Rigorismul moral impus de Sfântul Ioan Gură deAur, pe care el însuşi îl adoptase prin practicarea uneidiscipline ascetice severe, va deveni cauza cea mai importantăa duşmăniei pe care i-o vor purta autoritătile politice şireligioase dintr-un oraş care, deşi dobândise de aproapeşaptezeci de ani statutul de capitală a unui imperiu creştin, nu


110

renunţase cu adevărat la un vechi laxism moral susţinut încontinuare prin activităţile publice ale cetăţenilor. Mai multdecât atât, predecesorul sfântului Ioan, episcopul Nectarie,fusese unul dintre promotorii acestui stil de viată în Biserică.Astfel, Sfântul Ioan se pronunta împotriva luxului şiimoralităţii de care se făceau vinovaţi cei care formauaristocraţia Imperiului, cat si credinciosii din randul poporului.Sfântul Ioan Gura de Aur îşi îndepărtează de sine susţinătoriipolitici. Împărăteasa Eudoxia, criticată implicit şi se pare, chiarîn mod direct, pentru luxul casei imperiale, va deveni dinadmiratoarea sa unul din duşmanii cei mai înverşunaţi, iarEutropiu, ministrul care îl adusese pe scaunul episcopal, îi vadeveni, de asemenea, duşman, în momentul în care sfântul seopune deciziei de a desfiinţa dreptul de azil în Biserică, princare se prevedea încetarea urmăririi de către autorităţi acondamnaţilor refugiaţi într-o biserică. Fără sprijin politic, Ioanva deveni prada usoara a episcopului Teofil al Alexandriei.Pornind de la cazul călugărilor numiti „Fraţii lungi”,condamnaţi de arhiereul alexandrin se pare, pe nedrept, ca fiinderetici, Teofil va reuşi să convoace în anul 403 un sinod în caresfântul este condamnat în urma unor capete de acuzare lipsitede temei şi caterisit cu consimtământul a 36 de episcopi,inclusiv a unora care îi erau subordonaţi în cadrulArhiepiscopiei din Constantinopol. Decizia trimiterii lui Ioan înexil este revocată de către împăratul Arcadius în acelaşi an 403,temându-se de reacţia violentă a credincioşilor faţă de aceastăhotărâre. El nu va căuta însă să recâştige bunăvoinţaîmpăratului, proliferând acelaşi rigorism moral prin care eracriticat stilul de viaţă al casei imperiale şi în perioadareinvestirii sale ca arhiepiscop al Constantinopolului. Dealtminteri, la solicitarea adversarilor săi, conduşi de acelaşiTeofil al Alexandriei, i se contestă reinvestirea, care, potrivitlor, trebuia să fi fost făcută prin convocarea unui alt sinod.Pierzând cu totul sprijinul împăratului Arcadius, în 9 iunie 404


111

se ia decizia definitivă ca Ioan să fie depus din funcţie şi estetrimis sub escortă militară în Cucuson, oraş din Armenia -provincie aflată la una din marginile Imperiului Bizantin. Dupăo călătorie obositoare care a durat circa şaptezeci de zile şi peparcursul căreia fusese întâmpinat cu ostilitate de mai toţiepiscopii creştini, a avut parte de un tratament aspru de viaţa,pe care îl descrie în epistolele trimise de el în aceasta perioadăprietenilor săi din Antiohia şi Constantinopol. Tocmai dinpricina faptului că a continuat să participe la viaţa Bisericii şiîn timpul exilului, atât prin epistole, cât şi prin vizitele pe carele primea din partea antiohienilor, în anul 307 este strămutatîntr-un alt loc de exil, în oraselul Pitiunta de pe tarmul estic alMării Negre. Deja cu sănătatea şubrezită de pe urma primeiexilări, Sf. Ioan nu va reuşi să îndure şi aceasta noua călătoriela care era, ca şi prima dată, forţat de ostasi să o facă pe jos.Astfel, după trei luni de mărsăluire forţată, în ziua de 14septembrie a aceluiaşi an 307, moare într-un sat din apropiereaoraşului Comana, se pare, aducând pentru ultima dată slavă luiDumnezeu. Papa Inocentiu, caruia Sfântul Ioan ii trimisesedouă epistole, reuşeşte să îl reabiliteze dupa cinci ani de lamoartea sa, iar în anul 438 rămăşiţele sale pământeşti au fostaduse cu alai în Biserica Sfinţilor Apostoli din Constantinopol.

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost cu adevărat atlet al luiHristos luptând până la moarte cu păcatul , ridicându-seîmpotriva nedreptăţilor sociale şi aducând pe multi la Domnulprin predicile sale înflăcărate pentru care a primit supranumelede ,,Gură de Aur”.


112

EDUCAȚIA COPIILOR ÎN OPERA SFÂNTULUI IOANGURĂ DE AUR

Anca-Nicoleta GașparProf.Înv. Primar

Școala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Dintre cei mai mari pedagogi ai tuturor veacurilor seaflă Sf. Ioan Gură de Aur. Acest lucru este adeverit nu doar derecunoaşterea sa ca pedagog de către cercetătorii specialişti înviaţă şi opera lui, ci şi de faptul că în spaţiul Ortodoxiei,numele lui este legat de cel al educaţiei66. El este unul dintrecei Trei Mari Dascăli și Ierarhi, pe care la 30 ianuarie îisărbătorim ca modele de pedagogi şi de învăţători, ca purtătorişi exponenţi ai aşa-numitului ideal creştin de educaţie.

Sf. Ioan Gură de Aur este cel mai prolific dintre Părinţiişi scriitorii bisericeşti. Temele psihologice sau „filosofice”,cum îi plăcea să le numească abundă în întreaga sa operă, caelement ale parenezei incluse în orice text exegetic.

Însă, prin darul lui Dumnezeu, s-a păstrat şi o lucrarespecific pedagogică, în care autorul expune întreaga sa viziuneasupra subiectului educaţiei copiilor.67 Deşi are titlu dublu, eaeste o singură operă şi urmăreşte, de la început până la sfârşit,să ofere principiile pentru o creşere corectă a tinerilor. Întradiţia manuscrisă titlul ei este : „Despre slava deşartă şidespre cum trebuie părinţii să-şi crească copiii”. În general,titlul este cunoscut sub formă prescurtată : „Despre slava

66 I.G. Coman, „Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur”, an 1957.67 Pr. Theodor Zisis, „Cum ucidem sufletele copiilor noştri chiar noi,„credincioşii”, www.cuvantul-ortodox.ro


113

deşartă şi creşterea copiilor”68. Cercetătorii au spus desrea eacă reprezintă „cea mai veche, completă şi desăvâşită învăţăturăcreştină despre educaţie”; una dintre cele mai strălucite roadeduhovnivceşti ale sufletului creştin; o expunere completă şisistematică despre educaţia creştină a copiilor, întemeiată nudoar pe Sfânta Scriptură, ci şi pe învăţăturile pedagogice şipsihologice ale grecilor antici şi pe experienţă omenească îngeneral. Potrivit Sf. Ioan Gură de Aur, părintele nu este cel carea adus copii pe lume, ci acela care s-a ostenit să-i crească. „Nunaşterea de copii”, ci „creşterea lor” îl face pe părinte,PĂRINTE. Pentru că nu-l face pe om părinte simplul fapt că acontribuit la naşterea copilului, ci educarea corectă a acestuia.În virtutea acestei concepţii, Sf ntul Ioan identifică trei carenţemajore ale educaţiei lumeşti, propunând „evanghelizarea”conceptului de educaţie, iar în completare dând sfaturipertinente pentru modul practic în care diverse aspecte aledemersului educaţional pot fi aplicate în mod personalizat.

Sfaturi punctuale ale Sf. Ioan Gură de Aur asupradiverselor aspecte ale educaţiei copiilor

„Sufletele copiilor, spune Sfântul Ioan, sunt moi şifragede; dacă învăţăturile bune sunt întipărite asupra lor încă dela început, nimeni nu o să le mai poată şterge, deoarece cutimpul ele se întăresc ca o pecete, aşa cum se întâmplă cuceara. Un lucru moale ia orice contur, deoarece încă nu acăpătat o formă a sa statornică. Sufletele copiilor mai seamănăşi cu nişte planşe de pictură sau cu un material pentru sculptat.Este nevoie de multă atenţie şi sârguinţă din partea pictorilorpentru a realiza un tablou frumos. Sculptorii, de asemenea,îndepărtează cu multă răbdare ceea ce prisoseşte şi adaugă ceeace este necesar, pentru a obţine opera pe care o doresc. Nu

68 Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deşartă şi creşterea copiilor,E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 2001.


114

există un material mai minunat pentru a crea o operă de artădecât sufletele copiilor; tot ce trebuie e ca aceasta să se facă latimp. Astfel, părinţii făuresc nişte icoane însufleţite ale luiDumnezeu, nişte statui vii.”69

Formarea caracterului copilului stă în mâinile părinţilor.Este nevoie, şi de mustrări, dar cu discernământ. Doar astfelpoate copilul să-şi însuşească mustrările şi să dobândeascăstructura lăuntrică necesară care va permite dezvoltarea şiîntregirea personalităţii sale. Spune Sfântul Ioan : „Păinteleunui copil foarte răsfăţat care, dacă îi este bolnav copilul, îi dădulciuri şi răcoritoare şi doar ce-l mulţumeşte pe copil, nimicînsă din cele necesare bolii lui şi când doctorul îl mustră, seapără spunând : „Ce pot să fac, nu-l pot vedea pe copilul meuplângând!”[ îşi merită soarta] : „Sărmane, şi nenorocite, şitrădătorule! Pentru că numai tată nu pot să-l numesc pe unulca acesta; cu cât mai bine ar fi fost pentru tine, mâhnindu-l pecopil pentru puţin timp să-l faci sănătos pentru totdeauna,decât să faci din această scurtă mulţumire pricina unei tristeţipermanente”.70

Satisfăcând copilului orice dorinţă facem din el un omegoist; şi cu un asemenea caracter va fi nefericit în lume.Întăreşte Sfântul: „Ca nişte sculptori să depuneţi toatăstrădania, aşa încât să faceţi din copiii voştri minunate statuicare să se asemene lui Dumnezeu. Vor deveni astfel, dacăscoateţi din ele orice lucru de prisos, dacă adăugaţi ceea cetrebuie, şi în fiecare zi le inspectaţi, ca să vedeţi ce defectfiresc au, ca să îl ştrergeţi”. Bunii pedagogi lucrează precum„agricultorii care taie unele ramuri ale plantelor, iar pe altelele lasă să crească. Uneori pedepsesc răutatea, încurajând şipromovând binele”. Primind observaţia şi dojana, copilultrebuie să înţeleagă că acela care-l dojeneşte o face cu

69 Pr. Theodor Zisis70 Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Faptele Apostolilor, Omilia30, apud Educaţia copiilor, www.crestinortodox.ro


115

dragoste, iar nu ca să-i provoace suferinţă. Atunci primeştecuvintele, nu ca venind din furie, ci din grija unui părinte carese nelinişteşte pentru copilul lui. Iată cum îi sfătuieşte Sfântulpe părinţi : „Să îl îndrepţi ( pe copil): uneori privindu-l cu oprivire severă, alteori spunându-i cuvinte amare şi mustrătoareşi alteori prin cuvinte bune şi promisiuni...Să fie şi ameninţări,dar să nu le aplici. Copilul să nu înţeleagă că sunt simpleameninţări. Ameninţarea are efect doar atunci când copilulcrede că se va aplica. Căci, dacă tânărul care a făcut ogreşeală înţelege că îl ameninţi fără să-l şi pedepseşti, varâmăne indiferent. Să aştepte să fie pedepsit, fără însă a fipedepsit, ca să nu piardă frica pedepsei”. „Tocmai aceastaeste însuşirea pedagogului: să nu se grăbească săpedepsească; ci să aspire la îndreptare şi să fie prudent în aaplica pedeapsă”. Sfântul Ioan Gură de Aur socoteşte că epedagogic să îl educăm pe copil, astfel încât să-şi omoare şi să-şi refuze furia. Trebuie să îl învăţăm modurile prin care poatesă-şi canalizeze în chip creator mânia. Spune părinţilor: „Sămergem la lucrarea sufletească cea mai dominantă, mânia.Mânia nici nu trebuie dezrădăcinată cu totul din copil, nici săîi permitem să o folosească fără discernământ. Trebuie să îieducăm pe tineri de la vârstă fragedă, aşa încâ atunci când eiînşişi sunt nedreptăţiţi, să răbde şi să nu se mânie; când însăvăd că altul este nedreptăţit să intervină curajos şi să-l apereprin mijloace potrivite”. Trebuie să se exerseze copilul în a-şistâpăni iritabilitatea, astfel încât să poată primi o anumedezamăgire sau zădărnicire a vreunei dorinţe a lui fară să semânie. Când copilul învaţă să rabde micile pagube şidezamăgiri, va putea mai târziu să rabde şi pe cele mai mari pecare le va îngădui Dumnezeu.

Este necesar ca oferim copilului distracţii inofensive şiamuzament să îl conducem la oameni virtuoşi, să îi arătămfrumuseţile naturii şi ale artei şi să îi dăm o anumită libertate demişcare, după ce i-am spus că priveliştile necuviincioase şi


116

obscene nu au nicio valoare. „Când îi spunem toate acestea”,spune Sfântul nostru Părinte, „trebuie să îi dă multe sărutări şisă îl strângem la piept, ca să îi arâtăm marea noastrădragoste”.

Creşterea duhovnoicească a copilului trebuie să fie grijaprincipală a părinţilor. Nu trebuie să înveţe carte şimeşteşuguri doar pentru a câştiga bani, ci şi ca să crească „înînvăţătura şi certarea Domnului”. Sfântul Ioan Gură de Aurîntăreşte: „Nu îţi spun să ţii copilul necăsătorit şi să îl trimiţi înpustie sau să-l obligi să devină călugăr. Nu, nu îţi spun asta.Desigur, aş dori-o şi mă voi ruga ca toţi să primească a se facemonahi. Dar pentru că pare greu, nu insist. Creşte, deci uncreştin şi învaţă-l să fie de mic evlavios şi ca om în lume”.

Despre valoarea exemplului personal al celor mariscrie multe pagini Sfântul Ioan Gură de Aur . „După cum epământul în care va fi sădită planta, asemenea va fi şi fructulei”. „Cum să îl poţi îndrepta pe fiul tău, să îi dai sfaturiletrebuincioase altuia care este neglijent, de vreme ce tu însuţi,care te afli la o bătrâneţe înaintată, faci asemenea fapte rele?Astea le spun şi îi dojenesc pe vârstnici, nu pentru a disculpade orice acuzaţie şi vină pe tineri, dar prin cei dintâi să îlpăzesc pe cel de-al doilea”. „Cum poate, deci, tatăl să îi înveţepe alţii să-şi înfrâneze patima, obrăznicia şi mânia; când elînsuşi nu a învăţat să se înfrâneze”. „Mai degrabă noi avemnevoie de pedagog, nu aceia, adică copiii, de vreme cegreşelile lor nu pot fi mari, câtă vreme ale nostre sunt foartemari.”

ConcluziiIdeile Sfântului Ioan sunt extrem de actuale şi dacă ne

gândim la educaţie, la fel ca şi în vremea sa, şi astăzi sistemuleducaţional pierde uneori din vedere cea mai importantă sursă aeducaţiei şi anume cuvântul lui Dumnezeu. Orice carte saumanual care urmăreşte într-un fel sau altul educarea copiilor


117

sau a tinerilor se fundamentează pe o viziune pur omenească şide aceea utilitatea sa se opreşte într-un anume punct, iarconţinutul este supus mereu schimbărilor. Acest neajuns poatefi împlinit dacă înţelegem educaţia aşa cum a privit-o SfântulIoan Gură de Aur ca o acţiune firească, derivată dinresponsabilitatea părintelui sau a educatorului, care nu excludeconţinuturile educaţiei profane, dar care este fundamentată pelucrarea cuvântului lui Dumnezeu, singura sursă care poateoferi o călăuzire adecvată atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentrucea viitoare, în Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, în absenţaformării morale a sufletului, omul deviază, aşa cum oricinelimpede poate vedea în spaţiul public, şi clacheză existenţal, decele mai multe ori în chip definitiv, sfârşind fie în delicvenţă,fie în plăceri grosiere, stricătoare de trup şi suflet. 71

BIBLIOGRAFIE:1. I.G. Coman, „Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur”, an19572. Pr. Theodor Zisis, „Cum ucidem sufletele copiilor noştrichiar noi, „credincioşii”, www.cuvantul-ortodox.ro3. Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deşartă şi creştereacopiilor, E.I.B.M.B.O.R, Bucureşti, 20014. Pr. Theodor Zisis5. Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la FapteleApostolilor, Omilia 30, apud Educaţia copiilor,www.crestinortodox.ro6. Nicuşor Deciu, Educaţia copilului la Sfântul Ioan Gură deAur, www.ziarullumina.ro.

71 Nicuşor Deciu, Educaţia copilului la Sfântul Ioan Gură de Aur,www.ziarullumina.ro


118

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – SFÂNT ŞIPEDAGOG

Prof. Dumea Ana-SînzîianaŞcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău

Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut la Antiohia, anulnaşterii sale nefiind cunoscut cu certitudine, fiind plasat între344 si 354. Tatăl său, Secundus, care a deţinut o funcţiemilitară deosebită (magister militum Orientis), a decedat lascurtă vreme de la naşterea copilului şi, de aceea, sarcinacreşterii si a educaţiei acestuia i-a revenit mamei sale, Antusa,rămasă văduvă la vârsta de 20 de ani. De la mama sa a primitIoan primele elemente de învaăţătură creştină şi, fără îndoială,dragostea faţă de Biserică. Studiază apoi filosofia, subîndrumarea lui Andragatiu, iar retorica cu Libaniu, vestit sofist.

La vârsta de 18 ani, Meletie Mărturisitorul,conducătorul Bisericii din Antiohia, atras de calităţileintelectuale şi spirituale deosebite ale tânărului Ioan, îl ia înanturajul său. Se pare că Meletie a fost cel care l-a botezat; înacest răstimp, el studiază teologia sub îndrumarea lui Diodordin Tars.

Simţind o atracţie deosebită faţă de viaţa ascetică, Ioanîncearcă, am putea spune experimental, să ducă o astfel deviaţă în sânul familiei, însă, în cele din urmă, simte nevoia de ase retrage în munţii din vecinătate, unde trăieşte timp de doi aniîn post şi rugăciune, întrucât se îmbolnăveşte, este silit sărevină acasă, spre marea bucurie a mamei sale. Meletiefoloseşte această ocazie şi îl hirotoneşte diacon, în 381. Estepreocupat cu precădere de problema vieţii monahale, a


119

fecioriei, cărora le dedică o serie de tratate scurte. Tot acum,elaborează tratatul său Despre preoţie.

După cinci ani primeşte taina preoţiei din mâinileepiscopului Flavian, în 386, care îl numeşte predicator albisericii mari, zidită de împăratul Constantin. Îşi îndeplineştecu deosebit zel şi conştiinciozitate îndatoririle de predicator.De altfel, perioada aceasta, 386-397, a fost deosebit defructuoasă pentru el, întrucât cele mai vestite omilii ale saleaparţin acestei etape din activitatea sa.

După moartea patriarhului Nectarie alConstantinopolului (397), împotriva voinţei sale, Ioan este alesurmaşul acestuia. Este adus în capitală din porunca împăratuluiArcadiu, iar Teofil al Antiohiei a fost obligat să-l hirotoneascăepiscop, la 26 februarie 398. Ioan purcede de îndată săreformeze atât cetatea, cât şi preoţimea, care se aflau într-omare stare de decădere şi corupţie. Astfel, el suprimă luxulreşedinţei episcopale, introducând traiul modest şi austermonahal, iar bogăţiile aflate aici le foloseşte spre a-i ajuta pecei săraci şi nevoiaşi şi pentru spitale.Interzice preoţilor săfolosească darurile pentru cei săraci în propriul lor interes, iarcălugăriţelor şi diaconeselor să locuiască la clerici. Văduvelorle cere purtare ireproşabilă. Criticile sale îndreptate împotrivacorupţiei şi a depravării i-au adus mulţi duşmani, în plus, nu aurămas fără ecou nici la curtea împărătească, unde lucrurile nuerau prea bune. De aceea, planul său de a reforma viaţa dincapitală si a clericilor a făcut ca toate forţele care îi erau ostilesă se unească împotriva lui, fapt ce se soldează cu exilul şimoartea. După trecerea dincolo, Ioan Gură de Aur este repus îndrepturi şi recunoscut ca un mare ctitor de oameni.

Paralel cu aceste activităţi, el continua să predice, săscrie comentarii biblice şi să organizeze misiuni, trimiţândmisionari la goţii de la Marea Neagră şi Dunăre, însă cea maimare moştenire lăsată de acest sfânt este cea literară, fapt ce îlînscrie în galleria pedagogilor de neam şi religie. Moştenirea


120

literară a Sfântul Ioan Gură de Aur este deosebit de bogată. Dealtfel, niciunul dintre Părinţii greci nu a lăsat o operă atât devastă, cuprinzând omilii, tratate şi scrisori. Partea cea maiconsistentă a operei hrisostomice o constituie Omiliile. Dupăconţinut ele se împart în: omilii exegetice, omilii dogmatice şipolemice, omilii morale, omilii la marile sărbători, panegiriceşi omilii sau predici ocazionale. Omiliile morale formează unaspect clar al scrierilor hrisostomice, deşi temele morale suntprezente în aproape toate omiliile sale, deoarece Sf. Ioan nu auitat niciodată că datoria principală a păstorului de suflete esteaceea de a îmbunătăţi viaţa şi ţinuta morală a credincioşilor săi.

În privinţa educaţiei celor tineri, Sf. Ioan trasează, în Demani gloria et de educandis liberis, cu exactitate principiileunei educaţii sănătoase, atât pentru băieţi, cât şi pentru fete.Educaţia, deşi este făcută pentru viaţa în această lume, scopulei este însă viaţa veşnică. Tratatul este interesant pentru istoriapedagogiei creştine. În această lucrare ni se trasează câteva dinregulile unei bune educaţii pentru copiii noştri:

Copiii trebuie să fie cuviincioşi, să se distingă princuminţenie şi să fie lăudaţi şi de oameni şi de Dumnezeu. Săînveţe să-şi stapânească stomacul, să stea departe de lux, să fieeconomi, iubitori şi s înveţe să se conducă singuri. Numaiastfel pot reuşi să le ofere multă răsplată părinţilor, numaiastfel toate vor fi spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuireanoastră, în numele lui Iisus Hristos, Domnul nostru…

Mamele, mai ales, trebuie sa aibă grijă de fiicele lor.Oricum, le vine uşor să le supravegheze. Mamelor, aveti grijăsă vă învăţati copilele să fie gospodine şi mai presus de toatesă le creşteţi cu pricepere încât să fie evlavioase, cuminţi, sădispreţuiască banii şi să nu se dea în vânt după o falsăfrumuseţe. Când vine vremea, încredinţaţi-le soţului. Dacă leveţi creşte aşa cum vă spun, şi voi vă veţi mântui, şi ele se vormântui şi copiii lor, nepoţii voştri, se vor mântui. Dacărădăcina e bună, ramurile vor creşte frumos şi voi veţi lua


121

bună plată. Să facem în aşa fel încât să ajutăm nu numai unsuflet, ci, prin el, multe altele. Copila trebuie să iasă din casatatălui ca un sportiv din sala de gimnastică, cunoscând ce arede făcut până în cel mai mic amănunt, sau ca drojdia caretrebuie să transforme aluatul dupa propria ei frumuseţe.

Sfaturile Sfântului erau, de cele mai multe ori, susţinutede exemple practice, fapt ce dovedeşte încă o dată caracterulpsihopedagogic al scririlor sale, ce sunt şi astăzi piatră detemelia pentru educaţia morală a copiilor noştri: Sau nu ştiţi cea păţit preotul Eli care n-a îndreptat cum trebuia slăbiciunilecopiilor săi? Dacă un medic vrea să trateze numai cu curăţie opatimă care nu se lasă dusă decât dacă e tăiată, o face cuneputinţă de nevindecat. Nu foloseşte terapia potrivita. Aşa afăcut şi bătrânul Eli. Deşi trebuia să-şi pedepsească copiii, pefiecare după greşeala lui, n-a făcut-o. A fost foarte îngăduitorşi a fost pedepsit şi dânsul împreună cu ei. Noi, care avemcopii, să ne îngrozim de ce a păţit şi să ne îngrijim de educaţiacopiilor noştri, ca să nu păţim la fel. Fiecare să aibă grijă decei cu care locuieşte. Dacă un copil a învăţat ce este virtutea,va putea ocoli răul pe care i-l poate face păcatul şi, alegând săse poarte cu înţelepciune şi cuminţenie, îsi va putea atrageajutorul lui Dumnezeu de care aş vrea să ne bucurăm toţi.,cuvinte ce vin să încurajeze pe tinerii părinţi în buna educare acopiilor.

Să-i învăţăm pe copiii noştri să aleagă înainte de toatevirtutea şi să nu considere averea un lucru important. Pentrucă, de foarte, foarte multe ori, averea se face stavilă în caleavirtuţii, atunci când tânarul nu ştie cum să-şi folosească banii.Şi tinerii sunt ca Şi copiii mici care se primejduiesc când iau înmâna un cuţit sau o sabie. De aceea, mamele nu-i lasă să leatingă când sunt singuri. Tinerii, la fel, sunt în primejdiesigură când moştenesc o avere, pentru că nu vor şti să ofolosească cum trebuie şi mai degrabă se împovărează cu o


122

gramadă de păcate. De aici vin desfătări şi plăcerinesănătoase şi rele nenumărate.

Copiii sunt tot ce pot avea mai preţios părinţii în aceastălume. Le sunt mângâiere şi bucurie. Răspunderea pe care o aupentru creşterea lor este foarte mare,la fel ca şi răsplata, dealtfel, de la Dumnezeu. Aşa cum pentru buna creştere existărăsplată, pentru neglijarea educaţiei copiilor lor, părinţii vor dasocoteală în ziua judecăţii. Copiii, spune Sfântul,sunt precumceara moale,sau precum perla abia scoasă din cochilie, precumpictura sau sculptura. Părinţii devin pictori, artişti, sculptori,creând locuitorii Împărăţiei Cereşti. Aşadar e nevoie de mareatenţie când lucrezi la chipul împărătesc. Nu e îngăduit casufletul unui copil să devină pester de tâlhari .S ufletul unuicopil este cetatea şi templul Domnului, de aceea construirea ei,de la temelie până la tavan,trebuie să se facă cu cea mai maregrijă şi atenţie. Formarea caracterului copilului stă în mâinilepărinţilor. Este nevoie şi de mustrări, dar cu discernământ.Doar astfel poate copilul să-şi însuşească mustrările şi sădobândească structura lăuntrică necesară care va permitedezvoltarea şi întregirea personalităţii sale. Spune Sfântul Ioan:Părintele unui copil foarte răsfăţat care, dacă îi este bolnavcopilul, îi dă dulciuri şi răcoritoare şi doar ce-l mulţumeşte pecopil, nimic însă din cele necesare bolii lui şi când apoidoctorul îl mustră, se apără spunând: „Ce pot să fac, nu-l potvedea pe copilul meu plângând!, [îşi merită soarta]: Sărmane,şi nenorocite, şi trădătorule! Pentru că numai tată nu pot să îlnumesc pe unul ca acesta; cu cât mai bine ar fi fost pentru tine,mâhnindu-l pe copil pentru puţin timp să-l faci sănătos pentrutotdeauna, decât să faci din această scurtă mulţumire pricinaunei tristeţi permanente.

Ideile Sfântului Ioan sunt extrem de actuale în educaţie.La fel ca în vremea sa, şi astăzi sistemul educaţional pierdeuneori din vedere cea mai importanta sursă a educaţiei şianume cuvântul lui Dumnezeu. Orice carte sau manual care


123

urmăreşte într-un fel sau altul educarea copiilor sau a tinerilorse fundamentează pe o viziune pur omenească şi de aceeautilitatea sa se opreşte într-un anume punct, iar conţinutul estesupus mereu schimbărilor. Acest neajuns poate fi împlinit dacăînţelegem educaţia aşa cum a privit-o Sfântul Ioan Gură de Aurca o acţiune firească, derivată din responsabilitatea părinteluisau a educatorului, care nu exclude conţinuturile educaţieiprofane, dar care este fundamentată pe lucrarea cuvântului luiDumnezeu, singura sursă care poate oferi o călăuzire adecvatăatât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru cea viitoare, în Împărăţialui Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE:1. Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deşartă şi

despre creşterea copiilor, E.I.B.M.B.O.R.,Bucureşti, 2001.

2. Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinţi, copii şi creşterealor, Editura Panaghia, Vatra Dornei.

3. Nicușor Deciu, Educaţia copilului la Sfântul IoanGură de Aur, www.ziarullumina.ro.

4. Pr Theodor Zisis, Cum ucidem sufletele copiilornoștri chiar noi, „credincioșii”, www.cuvantul-ortodox.ro.


124

FILANTROPIE ŞI EUHARISTIE ÎN OPERASFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR

Profesor Țuglea Răzvan

Dintre toate perspectivele pe care le abordează Sf. IoanGură de Aur atunci când vorbeşte de milostenie, raportul dintreFilantropie şi Euharistie mi se pare a fi cel mai actual, dar şi celmai provocator – în sensul dificultăţii de receptare în predica şigândirea contemporană – dar în acelaşi timp de o profunzime şifrumuseţe cum numai la Gură de Aur a Bisericii puteamîntâlni. Vom reda în continuare câteva din textele cele mairelevante pentru tema noastră cu mici remarci pe marginea lor.

„Nu vedeţi pe copii cu câtă grabă se îndreaptă spresânul mamei lor, cu câtă râvnă îşi înfig buzele în sân? Tot cuatâta grabă să ne apropiem şi noi de masa aceasta, de sânulpotirului cel duhovnicesc; dar mai bine spus să sugem harulDuhului cu mai multă râvnă decât copiii de lapte. O singurădurere să simţim, aceea de a nu ne împărtăşi de această hrană.Tainele din faţa noastră nu sunt fapte ale puterii omeneşti.Domnul, Care le-a săvârşit atunci la cina aceea, Acelaşi lesăvârşeşte şi pe acestea acum. ... Dacă nu eşti ucenic, pleacă!Masa aceasta este masa aceea de la Cina cea de Taină, întrunimic mai prejos. Acesta este foişorul acela unde era El cuucenicii lui (Lc. 22, 12). De acolo a plecat la MunteleMăslinilor (Mt. 26, 30). Să plecăm şi noi de aici spre mâinilesăracilor. Muntele Măslinilor este locul unde sunt săracii.Mulţimea de săraci sunt măslinii sădiţi în casa lui Dumnezeu,care picură untdelemnulde care avem nevoie dincolo, petărâmul celălalt, untdelemnul pe care l-au avut cele cincifecioare înţelepte, pe când celelalte fecioare, pentru că nu l-auluat de aici, au pierit (Mt. 25, 1-13). Acest untdelemn să-l luăm


125

când intrăm aici în Biserică, ca să întâmpinăm pe Mire cucandelele aprinse. Acest untdelemn să-l luăm şi când ieşim deaici. Nici un om cu inimă de piatră să nu se apropie de sfinteletaine”72.

Textul menţionat aici ne dă practic cheia la întrebarea:„cum ne putem apropia de Euharistie”? Răspunsul e evident:prin săraci, prin untdelemnul care a deschis intrarea fecioarelorla Mire. Trebuie subliniat că în limba greacă este aceeaşirădăcină pentru: untdelemn, măsline şi milostenie –eleemosyne. E vorba deci de un joc de cuvinte pe care îlfoloseşte retorul nostru73. Deci ca să ajungem la Euharistietrebuie să trecem prin milostenie. După asta ne va recunoaşteMirele, dacă suntem asemenea fecioarelor înţelepte sau celornebune. Deci după ce ne împărtăşim unde mergem? Tot lamâinile săracilor. Asta ne recomandă Sf. Ioan Gură de Aur. Săreiterăm în toată viaţa noastră drumul ucenicilor cuMântuitorul. Să sorbim cu nesaţ Potirul Vieţii, iar apoi săalergăm la semenii noştri, la fraţii noştri şi să facem cu ei ceeace a făcut şi Hristos cu noi. Adică să îi adăpăm cu milă. Pentrua valorifica ceea ce am primit trebuie să intrăm şi noi în logicape care ne-a învăţat-o Hristos: să dăruim şi noi altora. Asta neface apţi/vrednici de a primi următoarea Euharistie.

Voi reda în continuare poate chintesenţa textelor SfIoan referitoare la milostenie:

„ Voieşti poate a vedea şi jertfelnicul lui? Acestjerfelnic l-a ridicat Însuşi Dumnezeu, nu din pietre, ci dinmaterii cu mult mai strălucite decât cerul, din sufletecuvântătoare... Acest jertfelnic este făcut din mădularele luiHristos şi Trupul Stăpânului se face jertfelnic ţie.

Deci înfricoşează-te de el; tu jerfeşti cele sfinte în

72 Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia LXXXII,, traducere,introducere, indici și note de pr. D. Fecioru în col. PSB, vol. 23, Ed.I.B.M.B.O.R., București, 1994, pp. 935 -936.73 Lect. Sebastian Moldovan, Curs Etică Socială, master an I, 2009-2010.


126

trupul Stăpânului. Acest jerfelnic este mai înfricoşat chiardecât jerfelnicul de acum, iar nu numai decât cel din LegeaVeche. Dar nu vă speriaţi. Jerfelnicul acesta numai pentrujerfa pusă pe dânsul este minunat, în vreme ce jertfelnicul celuimilostiv este minunat nu numai pentru aceasta, ci şi pentru căeste făcut din aceeaşi jertfă care-l face atât de minunat.Jertfelnicul acesta, după firea sa, este de piatră, însă se facesfânt fiindcă primeşte trupul lui Hristos, dar acela este sfântpentru că este însuşi trupul lui Hristos. Astfel că jertfelnicul pecare tu, mireanul, l-ai înfăţişat este maiînfricoşător decât acela, atât de strălucit este.

Tu cinsteşti jerfelnicul acesta fiindcă primeşte trupul luiHristos – în vreme ce pe cel ce este însuşi trupul lui Hristos îlbatjocoreşti şi-l treci cu vederea cu desăvârşire. Acest jerfelnicl-ai putea vedea pretutindeni, şi pe drumuri lăturalnice, şi printârguri, ba ai putea vedea jerfindu-se pe el în fiecare minut –căci şi aici se săvârşeşte jerfă. şi după cum preotul cheamă înjerfa sa pe Duhul Sfânt, tot aşa şi tu chemi pe acel Duh, însănu cu glas, ci prin fapte. Nimic nu poate aprinde focul Duhuluica acest untdelemn vărsat cu îmbelşugare.

Voieşti a vedea ce se petrece cu cele aduse ca jerfă?Care este fumul, care este mirosul acestui jerfelnic? Slava şimulţumirea. şi până unde se duc acestea? Oare până la cer?Nicidecum, ci trec dincolo de cer, şi se cerul cerurilor, şi stauchiar în faţa scaunului împărătesc. „Rugăciunile şimilosteniile tale s-au ridicat înaintea lui Dumnezeu” (Fap. 10,4)... O astfel de jertfă este mai bine primită decât orice altăiubire de oameni. Când tu vezi vreun sărac credincios,închipuieşte-ţi că ai văzut un jerfelnic. Când vei vedea vreunsărac de felul aceste, nu numai să nu-l batjocoreşti, ci încă săte şi sfieşti de dânsul. Că numai aşa vei putea şi tu să aimilostiv pe Dumnezeu”74.

74 Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei a douacătre Corinteni, Omilia XX, Ed. Sofia, București, 2007, pp. 185-186.


127

Acesta este poate cel mai frumos text ce vorbeştedespre importanţa milosteniei al Sf. Ioan Gură de Aur. Vedemaici un text care te trezeşte parcă din amorţirea duhovniceascăşi te pune în alertă.

Unii dintre noi ar putea spune că e prea de tot, că e oexagerare să prezinți într-o astfel de lumină milostenia șiEuharistia, sau mai precis să îndrăzneşti să compari altarulaproapelui cu altarul Bisericii (Sf. Masă). Dar trebuie să neamintim totodată că Sf. Ioan Gură de Aur face parte din ŞcoalaAntiohiană, al cărei principiu este interpretarea cât mai aproapede literă şi istorie a Scripturii. Prin urmare nu are voie să sejoace cu cuvintele şi interpretările.

Cu alte cuvinte, în paragraful citat Sf. Ioan Gură deAur spune că preoţia mireanului este mai mare decât preoţiaclericului, în măsura în care al aduce această jerfănesângeroasă. Pe de altă parte spune, că este mai mare altarulreprezentat de orice sărac, decât orice altar de piatră pe care noiîl cinstim, îl înfrumuseţăm. Şi ne explică şi de ce. În timp cealtarul din Biserici, făcut din piatră, se sfinţeşte din când încând, atunci când se aduc jertfe de pâine şi vin, care se prefacîn Trupul şi Sângele lui Hristos, în acelaşi timp altarul acestorsăraci nu e din piatră sau altă materie, ci trebuie înţeles căaceste suflete totdeauna îl poartă pe Hristos, ca unele ce suntmădulare şi chip al lui Hristos. Hristos nu a zis doar: „Acestaeste Trupul Meu...” (Mt. 26, 26), ci şi „Întrucât aţi făcut unuiadin aceşti prea mici ai Mei, Mie Mi-aţi făcut” (Mt. 25, 40). Sf.Ioan vrea să ne ferească de evlavia doar faţă de zidurile şiobiectele inerte ce compun Biserica (inclusiv Sf. Masă şiPotirul) şi să ascultăm cu adevărat care este voia luiDumnezeu, ce ne cere El cu adevărat. „Hristos nu ne cereveşminte de mătase pentru a îmbrăca Biserica, iar în acelaşitimp pe Hristos sa-L lăsăm afară să degere de frig că nu are cuce Se îmbrăca. Trupul lui Hristos de pe Sf. Masă nu are nevoiede acoperăminte preţioase, ci de suflete curate, dar cel


128

gol/flămând/etc. are atâta nevoie de îngrijire. Să învăţăm aşadarsă-L cinstim pe Hristos aşa cum vrea El, nu aşa cum vrem noi,după mintea noastră, căci Dumnezeu nu are nevoie de vase deAur, ci de suflete de Aur.”75

Prin urmare, de voim să dăruim strălucire şi podoabă de preţBisericii, nu trebuie să căutăm doar la acele daruri materialecare au valoare doar pentru viaţa aceasta, ci cu deosebire să nedăruim sufletele noastre aurite prin mila arătată faţă de Hristos,care nu ne cere Aur sau pietre scumpe pentru zidurile de piatrăale Bisericii, ci cu deosebire să avem grijă de semenul nostruaflat în nevoie.

Ceea ce cerea Sf. Ioan Gură de Aur nu erau lucruriimposibile de îndeplinit. El nu a fost înţeles pentru că a venitcu lucruri care au contrazis atât de mult obişnuinţele siformalismul. Practic era împotriva curentului, împotriva celorce intrau în Biserică din oportunism. Să nu uităm căcreştinismul câştigase prestigiu. Împăratul era creştin, curtea,administraţia era creştină, până şi Eudoxia avea intenţia să intreîn Biserică. Exigenţele lui sunt mari nu pentru că pretinde cevace nu poate fi realizat – virtuţi duhovniceşti, capacităţiparanormale, pe care le dorim parcă mai mult – ci pentru că elinsistă pe lucrurile elementare, pe un abecedar al credinţei, carenu fac minuni vizibile, dar care fac minunea schimbării vieţii76.

Putem observa din scrierile Sf. Ioan că în secolul IVcreştinismul câştigă, în sens extensiv, mai ales prin convertireaelitelor, dar pierde la capitolul: probleme cotidiene şi anume laesenţialul în creştinism – problema iubirii, capacitatea de a-ţiîmpărtăşi/împărţi viaţa cu ceilalţi. După cum am văzut, Gură deAur nu a fost un bun manager, în sensul de azi al cuvântului. Ela risipit, în loc să adune. Pentru el lucrurile intră în circuituliubirii atunci când le dăruieşti77. El vede omenirea încadrată

75 Idem, Omilii la Matei, Omilia L, III, Op. cit., p. 584.76 Lect. Sebastian Moldovan, Op. Cit.77 Ibidem.


129

într-un întreg, sau cum spune Sf. Ap. Pavel, toţi facem partedin acelaşi trup şi suntem mădulare în parte unii altora. Cu toţiine tragem viaţa de la Unul singur, Capul Bisericii şi IzvorulVieţii. Prin sângele Său noi devenim sau ar trebui să devenimmădulare sănătoase ale Trupului Său. Un astfel de mădular aregrijă în mod firesc şi de celelalte părţi ale trupului şi atuncicând sunt sănătoase, dar mai ales când acestea sunt bolnave,neputincioase.

Sf. Ioan ne invită să înţelegem istoria mântuiriineamului omenesc, cum Dumnezeu se face om ca pe om să-lrăscumpere şi cum în acest demers suferă trădare, scuipare,bătaie, cruce şi moarte. În marea Sa iubire nu îşi cruţă nicicarnea Lui, pe care ne-o oferă atunci când ne cuminecăm.Pentru aceste fapte măreţe şi înfricoşătoare nu ne cere decât unpahar cu apă rece, ca să ne învrednicim de Cina Sa, iertarea Sa.În altă parte, foloseşte o comparaţie foarte sugestivă. Dacă amavea onoarea de a purta în braţe un copil împărătesc78,dimpreună cu toate podoabele sale, oare nu am renunţa labunurile noastre pământeşti, care nu sunt altceva decât niştenimicuri/mizerii în raport cu acele nespuse bogăţii? Noi însăavem o şi mai înaltă şansă. Putem să Îl purtăm pe CopilulCerului, pe Fiul Cel Unul născut, nu doar în braţe, ba chiar maiaproape, în braţele sufletelor şi ale inimilor noastre. La o aşaonoare, mai putem să ne preocupăm de aurul acestei lumipieritoare? Avem şansa de a îmbrăţişa Cerul şi mai putem căutala cele de jos? Desigur că nu, ci le vom lăsa din mâini acelorcare se vor îngriji a le duce în patria noastră cea cerească.

Pentru a se face şi mai bine înţeles, cât şi pentru a treziconştiinţa ascultătorilor, Sf. Ioan apelează deseori la asemănărişi exemple din viaţa cotidiană. Prin modul său de a despicafirul în patru practic te încolţeşte, te dezarmează. Nu îţi dă nici

78 Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi cătreCorinteni, Omilia XXIV, Ed. Sophia, București, 2005, p. 256.


130

o şansă de justificare în a nu face milostenie. Ea apare atât defirească omului, încât nu este concepută viaţa unui om dupăepiscopul nostru fără răspuns la dragostea divină. Nu noi facemprimul pas. E făcut de Dumnezeu. El ne-a dăruit întâi şi PotirulSău când ne-am botezat, potolindu-ne setea sufletului dupăDumnezeu, după Apa Vieţii (Duhul Sfânt). Iar ca răspuns ni secere doar un pahar cu apă rece. Şi iată ce valoare primeşte unpahar cu apă: „Nu socoteşti lucru mare în mâinile tale potiruldin care Hristos are să bea şi are să-l ducă la gură? Nu vezi cănumai preotului îi este îngăduit să ducă la gura altora potirulcu Sângele Domnului? Dar Eu, spune Domnul, nu ţin seama deasta! Îmi întinzi tu, preote, potirul, îl primesc! Mi-l întinzi tumireanule, nu te refuz! Nu întreb cine mi-l întinde. Nu cersânge, ci apă rece! Gândeşte-te cui dai de băut şi cutremură-te. Gândeste-te că tu ajungi preot al lui Hristos dând cu mânata nu trup, ci pâine; nu sânge, ci un pahar cu apă rece”79.

Dacă în textul anterior am văzut vorbindu-se de altarulvechiului legământ şi altarul noului legământ în paralel cualtarul semenului nostru, în acest paragraf vedem afirmatăpreoţia împărătească din I Pt 2, 9. Orice creştin, indiferent deetnie, stare socială sau sex, poate fi preot al lui Hristos în clipaîn care întinde apă sau pâine lui Hristos, în persoana luiHristos. Dacă dăruim unui sărac cele de trebuinţă, cu credinţacă Hristos primeşte, avem mai mare răsplată ca cei ce L-auprimit la masă pe vremea vieţuirii în trup, ştiind că vederea luiHristos înmoaie orice inimă şi deci le-a fost mai uşor acelora canouă să-l primească pe Hristos.

Aşadar, cuvintele pe care le rosteşte preotul înmomentul Epiclezei: „ale Tale dintru ale Tale”, pot fi valabileşi în cazul săvârşirii milosteniei, când dăruim ceva. Că nu dămnimic care să fie al nostru, ci din ceea ce am primit dăruim totlui Dumnezeu prin cei mai sărmani decât noi.

79 Idem, Omilii la Matei, Omilia XLV, II, Op. cit., pp. 534-535.


131

Se întâmplă ca uneori cei ce ne cer milă să nestârnească repulsie prin modul lor de a fi şi de a arăta. Ba chiarne indignăm când îi mai vedem comiţând anumite păcate. Dartot o rugăciune de la Sf. Liturghie vine să ne mustre şi să nepună pe poziţia sănătoasă. Înainte de Împărtăşanie rostim cuglas tare: „ai venit să mântuieşti pe cei păcătoşi dintre care celdintâi sunt eu”. Deci dacă ne-am identifica într-adevăr cuaceastă stare pe care o mărturisim, atunci de ce să ne mai fiegreu să ne ridicăm la măsura pogorârii (chenozei) lui Hristos încei mai nenorociţi dintre noi?

Ceea ce ne cere Hristos nu e ceva nou, ci e ceea ce Eldeja ne-a dăruit, ba chiar mai mult decât am crede. Ne cere să-L îmbrăcăm, El însă ne-a îmbrăcat cu haina nemuririi. Ne ceregăzduire, El ne-a dăruit şederea împreună cu îngerii înîmpărăţia cerurilor. Ne cheamă să-L vedem în temiţă, în timpce el ne-a scos din cea mai mare temniţă, din robia păcatului.Ne spune să-L cercetăm bolnav fiind, nici măcar să-Lvindecăm, bine ştiind că El ne-a înviat din moarte80. Cumputem îndrăzni să trăim într-o aşa stare, încât să nu dăm nimicMântuitorului celui flămând? Iată ce ne spune Sf. IoanHrisostom: „ tu şi cel sărac mâncaţi şi unul şi altul la masa ceasfântă Trupul Lui cel sfânt şi primiţi acelaşi pahar. Într-unlucru aşa de mare şi sfânt are săracul aceeaşi parte cu tine, iardintr-un lucru mic şi neînsemnat tu nu voieşti a-lîmpărtăşi? Pelângă acestea, tu nu-i dai ceva din proprietatea ta, căci deşi aitu averea de la părinţi şi bunici, totuşi toate acestea sunt de laDumnezeu”81.

Procedând în sens contrar suntem precum celui care şi-a îngropat talantul în pământ, sau bogatului care se desfătasingur de toate averile sale. Viaţa acestuia poate fi ireproşabilă.Poate nu a făcut rău nimănui în mod direct. Însă aceasta este oviaţă inutilă. Un astfel de om nu poate fi numit creştin. Ori

80 Ibidem, p. 534.81 Idem, Predici la Duminici și Sărbători, Op. cit., p. 94.


132

Mântuitorul ne îndeamnă să punem la loc sigur bogăţiilenoastre, iar acest loc nejefuit sunt săracii. Iar cine voieşte să fiesigur de răsplătirea binefacerii sale, trebuie să creadă că dândmilostenie, mai mult primeşte decât dă, ştiind că: „pe cel ce dăcu voie bună îl iubeşte Dumnezeu” (II Cor. 9, 7).

„A nu da săracilor scoate pe cineva din Împărăţiacerurilor, chiar de ar fi cineva şi în feciorie”82.

Pentru Sf. Ioan, nu te poţi mântui fără milă, căci ea evirtute izvorâtă din iubire, ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu.Dacă atunci când eram plini de păcate Dumnezeu ne-a iertat şichiar ne-a ospătat la Masa Sa, El fiind în acelaşi timp şimâncarea oferită, firesc ar fi ca şi noi să ne purtăm în virtuteamilei primite: mai blânzi decât toţi oamenii şi chiar deopotrivăcu îngerii. Prin urmare nu avem nici o scuză dacă nu vrem să-lcercetăm pe cel de lângă noi. În alt loc Sf. Ioan Hrisostomspune clar: dacă nu-l împărtăşeşti pe cel sărac din avuţiile tale,nici tu nu eşti vrednic de Împărtăşanie, de împărtăşirea dinveşnicele bunătăţi ale lui Hristos.

Pentru Sf. Ioan Împărtăşania şi cel sărac sunt de faptaceeaşi Persoană. Avem o existenţă duplicitară, ipocrită chiar.Cum putem să-l tratăm cu dispreţ, nepăsare sau chiar cubatjocură pe Hristos, iar apoi să ne luăm masca evlaviei pentrucă ne dorim Împărtăşania. Cu ce sau mai bine spus, cu Cine?Ne împărtăşim exact cu Acelaşi Hristos pe Care L-am alungatmai înainte. E de neconceput! O aberaţie! Nu îi poţi spuneaceleiaşi persoane concomitent: Te urăsc! Nu mă intereseazăpersoana ta! sau: Pentru mine e totuna dacă trăieşti sau mori;şi totodată să îi declari sub masca fariseică a evlaviei şi a falseisincerităţi: Te iubesc! Nu pot trăi fără tine! Nu ai nici ocredibilitate! Suntem în situaţia celor căldicei, care vor fiscuipaţi cândva din Gura lui Hristos.

82 Idem, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni,Omilia XXIV, p. 258.


133

EDUCAȚIA COPIILOR PRIN OCHII SFÂNTULUIIOAN GURĂ DE AUR - POARTĂ ȘI DRUM SPRE

ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU

Prof. Ghineț Carmen –Școala Gimnazială Nr. 2 Dărmănești

„Treziți-vă, privegheați, rugați-vă, pocăiți-vă șiîndreptați-vă, faceți fapte bune și înălțați-vă la cer.” 83 Acestecuvinte pline de învățături se adresează și profesorilor dereligie, că ceea ce se cere să zidim în copii, nu e soluția, ci unmod de viață. Adică să zidim o viață în Hristos să avem curajulde a zidi temeinic, de a trăi ceea ce zidim.

Părintele Prof. Dr. Constantin Necula spune că: „Oracest mod de viață nouă în Hristos nu poate fi vestit dinainteacopiilor, decât cu bucuria preaplinului, izvorând din efortul dedesăvârșire personală, în Hristos și în Biserică. Nu de puține oriexemplul personal este mult mai de preț decât mărturia buzelornoastre, oricât de meșteșugite ar fi ele. ”

Biserica, școala și nu în ultimul rând FAMILIA trebuiesă regândească respectul față de copil.

Copilul nu trebuie crescut pentru un ambient teoretic, cipentru a fi deprins cu spațiul și timpul în care va evolua. Numaio racordare la Dumnezeu, la eforturi personale de sfințire potface din copilul de azi un tânăr creștin, adevărat slujitor luiDumnezeu și neamului nostru.

Sfântul Ioan Gură de Aur, un mare pedagog și părinte alBisericii îi sfătuiește pe părinți să vegheze asupra simțurilorcopiilor lor: ce văd, ce aud, etc. Contactul cu creația lui

83 Sf. Ioan de Kronstadt, Spicul viu – gânduri despre calea mântuirii, Ed.Sophia, București, 2002, pag. 5-6.


134

Dumnezeu ajută mult la formarea unei gândiri religioase. Maimult dragostea pe care o primește copilul în primii ani de viațăde la părinți este de neînlocuit, fiind temelia solidă pe care elînsuși își va putea clădi propria viață. Dacă această iubirepărintească lipsește în primii ani de viață se va răsfrânge asupraformării omului și va lăsa răni adânci, acesta fiind slab în fațasuferințelor ce se abat uneori asupra lui.

Pentru Sfântul Părinte, copiii sunt darul lui Dumnezeu„mângâiere foarte mare în stricăciunea survenită a morțiioamenilor […] încât în locul celor care mor să învieze alții‟84.Fiind darul lui Dumnezeu, ei trebuie să primească o educațiebazată pe învățăturile creștine pentru că „atunci când vor aveaevlavie și iubire de Dumnezeu, se vor deosebi și în viațapământească prin virtuțile lor. Căci toți îl respectă și-l prețuiescpe omul virtuos și bun, chiar dacă ar fi el cel mai sărac;dimpotrivă îl scârbesc și-l urăsc pe cel rău, chiar dacă ar fi elcel mai bogat.‟85

Cultul divin ortodox este, în esență, un mijloc divin deeducare a copiilor. De aceea primul lucru pe care trebuie să-lfacă părinții este să-i ducă de mici la biserică. Grija să-iobișnuiască cu mersul la Sfânta Liturghie a copiilor trebuie săfie o preocupare primordială a părinților. Părinții copiilortrebuie să știe că activitatea lor trebuie să fie credința înDomnul Iisus Hristos că fără credință și fapte bune harul luiDumnezeu primit de ei și de copiii lor la Botez stă în adânculființei lor ca o sămânță fără rod. Și ce rost ar avea o astfel desămânță? Sămânța trebuie să rodească în fapte bune și îndesăvârșire. Prin credință, prin frecventarea Sfintelor Biserici,omul se deschide harului dumnezeiesc și conlucrează cu el.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Așa ar trebui sămeargă la biserică, ca și la școală. Noi trebuie să-i ducem, nusă-i lăsăm pe mâna altora. Să mergem împreună și să ascultăm

84 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte de aur, pag 187.85 Ibidem, pag. 123.


135

împreună slujba și apoi să le cerem să-și amintească ce au auzitși ce au învățat. Numai așa îi vom putea corecta ușor și penesimțite. Dacă și acasă copiii vă aud tot timpul discutând caniște creștini cu frica lui Dumnezeu și le dați sfaturi bune,aceste semințe vor rodi curând rod bogat. ” 86

Din sfânta biserică se iese „cu pace” pentru atransfigura viața lumii, cu harul cel dătător de viață ce serevarsă pururi peste Sfintele Taine. După primirea Duhuluiceresc se cuvine să-L păstrăm pe Hristos Mântuitorul în noi,pentru a-L avea pururi alături, cum Însuși mărturisește: „Eusunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. ” (Mt. 28,20)

Sfântul Părinte ne învață apoi că după ducerea labiserică, copilul mic să fie învățat să citească din SfântaScriptură. Când este mai mare să audă și să citească din NoulTestament. Ceea ce citește din cărțile sfinte, copilul ar trebui săregăsească în viața de zi cu zi a familiei lui. Familia trebuie săfie milostivă, iar faptele bune să fie completate cu cele douămedicamente folositoare: rugăciunea și postul. Sfântul IoanGură de Aur spune: „Copilul trebuie să învețe să postească, celpuțin de două ori pe săptămână, miercurea și vinerea […].Copilul trebuie învățat să se roage cu căldură și cucernicie.[…]În general să ne străduim să-i insuflăm caracterul unui omsfânt. Un copil care nu jură, nici nu vorbește urât, care nuînjură și nu urăște, ci în loc de toate acestea postește și seroagă, va fi cu siguranță un om foarte înțelept.” El va trăi încomuniune cu părinții, frații și surorile lui și nu va fi unsinguratic. Se poate spune însingurarea poate deveni o moartespirituală, o existență egoistă, „morbidă” pentru suflet.

În acest sens Preafericitul Părinte Daniel, PatriarhulRomâniei spunea: „Familia, Biserica, școala și societatea

86 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre creșterea copiilor, traducere din limbagreacă veche de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R, București,2007, pag. 413.


136

trebuie să-i ajute pe copii și pe tineri să nu confunde libertateacu înstrăinarea de propria lor familie, nici fericirea cuindividualismul egoist și insensibil la nevoia de ajutor a celordin jur. […] să ajutăm pe tineri să prețuiască mai mult viața defamilie și să cultive prietenia cu tineri credincioși, pentru aînțelege că viața adevărată este binecuvântare de la Dumnezeuși bucurie a comuniunii între oameni. ”87

Sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur sunt atât de actualepentru vremurile noastre, pentru că și astăzi poate mai mult caoricând, părinții sunt preocupați de lucrurile materiale îndetrimentul celor spirituale. Părinții sunt preocupați debunăstarea copiilor, nu pun accent pe muncă cinstită, pe viațacurată, pe modestie, respect și iubirea față de Dumnezeu.Copiii sunt lăsați în fața televizoarelor, calculatoarelor ore înșir sau chiar cât vor ei.

În acest sens se potrivesc bine spusele Sfântului Părinte:„Copilul nu are nevoie de aur, ci de un bun pedagog care să-lformeze”. Nici televizorul, nici calculatorul nu pot înlocuieducatorul care poate fi tata, mama sau oricare dintre cadreledidactice formate pentru a educa.

Sfântul Ioan ne atenționează că sufletul copilului lavârstă fragedă poate fi modelat cum vrem „acesta fiind ca oceară în mâinile pedagogului, pe care sigiliul poate fi ușorimprimat.” Cât de adevărat este că pedagogul imprimă din felullui de a fi celui pe care îl educă. Educatorii ar trebui să-șicontroleze mereu vocabularul, atitudinea față de copiii cu carelucrează, iar profesorii de religie să fie conștienți că misiunealor este nobilă – modelează sufletele copiilor pentru a deveni„vase alese ale Cuvântului lui Dumnezeu, pentru ca Hristos să

87 IPS Daniel, Comuniunea înviază spiritual pe tineri și vindecă sufleteleîndoliate, în Ziarul Lumina, luni 9 octombrie 2015, pag. 4.


137

ia formă în ei, iar harul dumnezeiesc să se așeze înăuntrulinimii lor”.88

Orice educator trebuie să fie înarmat cu multă răbdare,să poată asculta, să fie pe frecvența copiilor, să-i educe prinactivități frumoase sub formă de joc, de cântec de bună calitate,prin frecventarea sfintelor slujbe ale bisericii, prin vizitareacolegilor în nevoi sau a bătrânilor neajutorați. În felul acestasensibilizăm latura afectivă a elevului, acesta iubind ora dereligie. Profesorul de religie trebuie să-i iubească pe elevii săiși să se roage pentru binele lor, pentru mântuirea lor. Asemenipreotului, profesorul de religie trebuie să fie „pildăcredincioșilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cucredința, cu curăția. ” (I Tim. 4.12) El ar trebui să fie în vârfulpiramidei morale și a tuturor obligațiilor față de societate.

În Omilia a XLIX-a la Matei se spune: „Un tânăr de acărui educație nu te ocupi este ca un pământ înțelenit pe carecresc mulți spini. Să aruncăm asupra tinerilor focul DuhuluiSfânt, să ardem dorințele cele rele, să întoarcem brazdeleogorului sufletului lor și să-i facem gata de a primi sămânța[…] tinerii noștri să fie cuminți, … că minunat lucru este să fiiliniștit în mijlocul valurilor, să nu te arzi când ești în cuptor…”

Ori ca să fii așa, de mic trebuie să primești o educațiealeasă ca mintea ta sa fie permanent la cer.

Educați în acest fel, copiii vor ajunge să le mulțumeascăpărinților și educatorilor, arătându-le respectul până la sfârșitulvieții.

88 Pr. Prof. Constantin Pătuleanu, Arătăm copilului iubirea prin felul încare îl educăm, în Ziarul Lumina luni, 9 octombrie 2015, pag. 5.


138

EDUCAŢIA RELIGIOASĂ – PARTE FORMATIVĂ APERSONALITĂŢII UMANE. EVOLUŢIA IDEALULUI

EDUCAŢIEI. CÂTEVA REPERE

prof. Irina LeonteȘcoala Gimnazială Nr. 10 Bacău

Din cele mai vechi timpuri, mintea iscoditoare a omului afost preocupată de ceea ce se întâmplă în realitateaînconjurătoare, a încercat să pătrundă tainele universului, să lecunoască. Odată cu societatea a apărut şi educaţia, ca un procesîn desfăşurare, cu particularităţi distincte de la un momentistoric la altul, după cum existenţa socio-umană în ansamblulsău se află în continuă devenire.

Noţiunea de educaţie a determinat formularea maimultor definiţii, luându-se în considerare diverse aspecte:scopul educaţiei, natura procesului, conţinutul educaţiei,laturile sau funcţiile actului educativ. Etimologic, „educaţie”provine din latinescul „educo–are” ce înseamnă „a creşte, ainstrui, a forma, a scoate din”. Am putea spune că educaţiaînseamnă a scoate individul „din starea de natură” şi a-lintroduce „în starea de cultură”.89

Educaţia este una dintre cele mai nobile şi maicomplexe activităţi umane. Ea se realizează în perspectiva unuiideal de personalitate umană, acordat la repere culturale şiistorice bine determinate. Educaţia este absolut necesarăomului, existând în acesta dorinţa, înclinaţia, dar şi capacitateade a răspândi zestrea înţelepciunii şi învăţăturii sale, de a seperpetua spiritual, dincolo de timpul şi spaţiul ce i-au fost

89 Nicola, Ioan, Farcaș Domnica, Pedagogie generală, Editura Didacticăşi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996, pag. 42.


139

hărăzite. Prin educaţie, omenirea durează şi dăinuie. Dinaceastă perspectivă, o cultură importantă trebuie să dispună şide un învăţământ pe măsură. Prin el, îşi construieşte elementeledăinuirii sale. Acest lucru se întâmplă dacă ţinem cont de celedouă mari scopuri ale educaţiei; primul este “să dăm copiluluicunoştinţe generale de care va avea nevoie: aceasta esteinstrucţia. Celălalt e să pregătim în copilul de azi pe omul demâine şi aceasta este educaţia.”90 Nu achiziţia informației însine este valoroasă, ci cum, când şi ce se actualizează atuncicând trebuie.

Astfel, pentru antichitatea greacă, esenţa educaţieiconsta din realizarea “kalokagathiei” adică obţinerea în paralela frumuseţii fizice şi bunătăţii sufleteşti. Socrate, unul dinreprezentanţii de seamă ai lumii greceşti, consideră că pentru adeveni virtuos, omul trebuie să cunoască mai întâi binele, carenu este în afara lui, ci sălăşluieşte în om. El ne invită la opermanentă cunoaştere de sine, aceasta fiind socotită dreptînceputul înţelepciunii şi trebuind să stea în centrul tuturorpreocupărilor.91 Platon – un alt reprezentant de seamă, este celcare propune, cel dintâi, un sistem teoretic de educaţie .Înviziunea lui, există două mari laturi ale educaţiei: intelectuală şifizică. Cea intelectuală se realizează prin ştiinţă, artă, meşteşug,însă nu este admisă orice artă, ci numai cea care modelează,întăreşte şi creează armonie; iar cea fizică se realizează pringimnastică, rostul ei fiind acela de a preveni îmbolnăvirile şi dea întări organismul. Mai mult, acest mod de gimnastică seadresează, în concepţia lui Platon, în primul rând sufletului şiapoi trupului. Tot la Platon apare un element foarte important,anume, educaţia făcută din plăcere şi cu plăcere, fără a fiforţată și impusă.92

90 Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996, pag. 28.91 Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 39.92 Ibidem, pag. 41-42.


140

Un îndreptar de bază pentru educaţie îl constituieVechiul Testament, cele mai multe sfaturi şi principiipedagogice găsindu-se în Levitic, Numeri, Deuteronom, Pilde,Psalmi. Din cărţile menţionate rezultă că scopul educaţiei estedobândirea înţelepciunii. În concepţia veche-testamentară esteconsiderat om înţelept nu cel ce are multe cunoştinţe, ci celcare ştie cum să trăiască pentru a fi bineplăcut lui Dumnezeu.Aşadar, însuşirea poruncilor divine transmise prin Moise nu lamodul pur teoretic, ci prin împlinirea lor în fapte de viaţăconstituia scopul educaţiei la evrei. Ca metodă de educaţie,Vechiul Testament recomandă în special exemplul părinţilor,care trebuie să-şi educe copiii şi atunci când este cazul, să-imustre şi chiar să-i certe: “Cine cruţă toiagul său îşi urăştecopilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme” (Pilde 13,24). Familia deţine rolul fundamental în educaţie, aspect care s-a păstrat până în zilele noastre.

Ideea de educaţie este prezentă şi în Noul Testament,copiii fiind supuşi unei îndrumări atente orientate spre Hristos.Aceasta rezultă din chiar cuvintele Mântuitorului: “Lăsaţicopiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia ceruriloreste a celor ca ei” (Matei 19, 24). Educaţia creştină are dreptînceput și sfârşit dragostea oameni şi de Dumnezeu, în vedereaobținerii fericirii omului pe pământ şi în ceruri. Prin realizareaei pe pământ, această educaţie urmăreşte să câştige împărăţiacerurilor. Educaţia nou-testamentară o depăşeşte pe cea vetero-testamentară prin faptul că postulează dragostea faţă deoameni, inclusiv faţă de duşmani, bunătatea, sfinţenia,dreptatea, egalitatea, smerenia. Educaţia creştină înseamnăconvertire totală la Hristos.93

În epoca patristică, ideile despre educaţie sunt cuprinseîn diverse tratate de educaţie generală şi specială, omilii,

93 Coman, Ioan G, Frumuseţile iubirii de oameni în spiritualitateapatristică, Ed. Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1988, pag. 20-22.


141

comentarii, catehisme, opere filosofice, opere poetice, operepolemice, opere ştiinţifice propriu-zise. Părinţii şi scriitoriibisericeşti creează o nouă formă de spiritualitate care implică oorientare nouă pentru fiecare individ. Ei foloseau metodediferite de educaţie în funcţie de situaţii, împrejurări şi oameni,ei nu doar vorbeau despre educaţie, ci se aplecau cu foartemare dăruire şi răbdare asupra sufletului fiecărei persoane,manifestau o îndrumare directă, personală şi un controlcontinuu al fiinţei umane. În epoca patristică era preţuită atâteducaţia individuală, cât şi cea în masă. Biserica era cea carefăcea educaţia, în spirit de frăţietate şi de dragoste, proces încare personalitatea nu era anulată, ci integrată în ansamblulcelorlalte personalităţi.94

Vom urmări, pe scurt, cum era privită educaţia la SfinţiiPărinţi Capadocieni (Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz,Grigore de Nyssa), la Sfântul Ioan Gură de Aur şi ClementAlexandrinul. Ei acordă importanţă şi trupului şi sufletului,educaţia realizându-se, pentru trup, cu ajutorul exerciţiilor degimnastică la care se adaugă o deosebită grijă privitoare lahrană şi îmbrăcăminte, iar pentru suflet prin educareasimţurilor. Ca mijloace de realizare a acestui tip de educaţie serecomandă artele, precum: poezia, pictura şi muzica. Toateacestea înnobilează sufletul, îl îmbracă în hainele iubirii debine, de frumos şi de adevăr. Pentru educaţia voinţei, al căreiscop este virtutea, primul factor al realizării ei este exemplul.Educaţia voinţei trebuie făcută în sensul voinţei lui Dumnezeuşi cu ajutorul Sfântului Duh. Autorii patristici oferă în operelelor modele vrednice de urmat: patriarhi, prooroci, apostoli,misionari şi râvnitori pentru bine. De asemenea, acordau un roldeosebit în educaţie recompensei şi pedepsei, recomandând caadevăratul pedagog să îmbine blândeţea cu severitatea.

94 Ibidem, pag. 24.


142

Primul gânditor creştin care a lăsat o lucrare depedagogie sistematică, din care s-a alimentat tradiţia creştinăprivind educaţia este Clement Alexandrinul cu a sa lucrare“Pedagogul”. Conform învăţăturii sale, idealul educaţieicreştine este înscrierea omului pe drumul către Hristos,dobândirea virtuţii prin urmarea modelului suprem, IisusHristos, mântuirea sufletului prin răscumpărare, dar şi prineducaţie sistematică. Viaţa aleasă propusă de această educaţiepriveşte atât sufletul cât şi trupul.95

Scopul educaţiei nu se poate împlini singur, ci princolaborarea activă a credinciosului cu harul divin. Această ideeapare, de altfel, la toţi marii părinţi şi scriitori bisericeşti. Înviziunea Sfântului Vasile cel Mare, educarea copiilor trebuiesă se facă în disciplină şi iubire faţă de Dumnezeu, în vederearealizării unei personalităţi moral-religioase şi a vieţuirii întruHristos. Acest sfânt părinte recomandă începerea educaţiei detimpuriu, când sufletul, fiind moale ca ceara, poate fi uşor demodelat şi format.96

Aşadar, principiul psihologic îşi are rădăcini adânci, înînsăşi învăţătura Sfinţilor Părinţi. Precum doctorul nu prescrieacelaşi medicament pentru toţi bolnavii, aşa şi pedagogul îşiexercită arta de a învăţa pe copii după posibilităţile şicaracteristicile fiecăruia. Din acest punct de vedere, SfântulVasile cel Mare este un fin psiholog, un bun cunoscător alsufletului celui educat, şi recomandă tuturor pedagogilor să ţinăseama de acest aspect deosebit de important în demersuleducativ.

Ideea respectării particularităţilor individuale, aaccesibilizării cunoştinţelor, a continuităţii învăţării apare şi laSfântul Grigorie de Nazianz, care consideră că nu se cade a

95 Cucos, Constantin, Educația religioasă , Ed. Polirom, Iaşi, 1999, pag.48.96 Ibidem, pag. 51.


143

vorbi orice despre Dumnezeu, în orice vreme şi oricui, ci este ovreme anume când trebuie să vorbim despre El.97

O importanţă deosebită i se acordă educaţiei şi de cătreSfântul Ioan Gură de Aur, fiind considerată problemăcapitală a omului, din lipsa acesteia decurgând toate releleposibile. De asemenea, semnalăm necesitatea începeriieducaţiei de la cea mai fragedă vârstă, deoarece atunci sufletuleste modelabil, precum o pastă care ia orice formă îi dai.98

Idealul educaţiei are o profundă dimensiune religioasă pentrucă vizează cultivarea credinţei, şi dispreţuirea bunurilortrecătoare. Sfântul Ioan Gură de Aur evidenţiază rolulpărinţilor, îndeosebi al femeii, al mamei în efortul educativ. Cao încununare a întregii concepţii despre educaţie a Sfântul IoanGură de Aur şi, implicit, a tuturor Sfinţilor Părinţi, propunemfrumoasele cuvinte ale sfântului, izvor de înţelepciune şiîndreptar în vederea realizării unei educaţii corecte şi eficiente:“A educa înseamnă a cultiva curăţenia sufletească şi bunacuviinţă a copiilor şi tinerilor, a-l creşte pe copil moral şi înevlavie, a avea grijă de sufletul lui, a-i modela inteligenţa, aforma un atlet pentru Hristos, pe scurt, a te îngriji demântuirea sufletului lui. Educaţia este asemenea unei arte:artă mai mare ca aceasta nu există, pentru că, dacă toateartele aduc un folos pentru lumea de aici, arta educaţiei sesăvârşeşte în vederea accederii la lumea viitoare”99.

De la o epocă la alta, educaţia şi-a perfecţionatmetodele, şi-a îmbogăţit conţinutul, însă şi-a păstrat scopul:formarea de caractere umane. Mari pedagogi din perioadamodernă, majoritatea dintre ei oameni profund credincioşi, îşiîntemeiază atât principiile, cât şi metodele şi mijloaceleeducaţiei pe criterii exclusiv moral-creştine.

97 Ibidem, p. 52.98 Ibidem, p. 53.99 Cucoş, Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996, p. 26.


144

Astfel, pentru pedagogul ceh Jan Amos Comenius(1592-1670), scopul educaţiei este pregătirea oamenilor pentruviaţa viitoare. Formarea omului presupune, după părerea sa,dobândirea culturii, a virtuţii şi a pietăţii.100 Pentru filozoful şipedagogul german I. Kant (1714-1804), scopul educaţiei esteformarea caracterului moral. Fr. Herbart (1776-1841), un altmare pedagog german, căruia pedagogia modernă îi datoreazăformularea ,,treptelor formale”, propune la vremea saconcentrarea tuturor materiilor de învăţământ pe baze morale.I. Pestalozzi (1749-1832)pedagog elveţian şi unul dintre ceimai mari ai lumii, deosebit de ataşat Sfintelor Evanghelii,nominalizează credinţa şi iubirea drept valori pedagogiceideale. Cu alte cuvinte, idealul educaţiei se concretizează înomul profund credincios, care-şi dovedeşte credinţa priniubire.101

Pedagogii români, dintre care menţionăm pe G. G.Antonescu şi Simion Mehedinţi, călăuziţi de precepteleevanghelice, văd formarea caracterului moral creştin dreptfinalitate ideală a educaţiei.102

Observăm că toţi pedagogii mai sus evocaţi s-auexprimat în favoarea unui ideal educaţional creştin, pentru căau avut în conştiinţa lor Modelul Suprem, Iisus Hristos, pecare Clement Alexandrinul îl numeşte Pedagogul desăvârşit.De aceea, atât învăţătura Sa, cât şi idealul şi metodele derealizare a ei se deosebesc fundamental de ceea ce a fost pânăla El. Reţinem că El nu a vorbit doar despre un ideal teoretic aleducaţiei, ci a înfăţişat în persoana Sa Modelul Ideal, plinătateapedagogiei divino-umane.

100 Stanciu, Ion Gh., O istorie a pedagogiei universale şi româneşti pânăla 1900, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977, p. 127.101 Gordon, Vasile, Elemente pentru cursul de Catehetică, anul al III-lea,2001, p. 83.102 Ibidem, p. 83.


145

În Biserica Ortodoxă, învăţământul religios este unuldintre elementele constitutive ale întreitei activităţi desfăşuratede Mântuitorul nostru Iisus Hristos, alături de sfinţirea vieţii şiconducerea credincioşilor pe calea mântuirii. Fiind practicat dela început pe cale orală, el a primit denumirea de cateheză, dela cuvântul neo-testamentar “katihein” care are sensul de: ”aface să răsune, a spune ceva de la loc înalt, a anunţa o veste, aanunţa pe cineva prin viu grai” (Luca 1, 4; Fapte 18, 25;21,21; Romani 2, 18; Galateni 6,6.)103 De-a lungul timpului,acest învăţământ s-a realizat sub diferite forme, în funcţie decontextul istoric şi religios al fiecărei perioade, ajungând pânăîn zilele noastre sub forma învăţământului pe clase şi lecţii.

Atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de învăţământ a fostîntotdeauna pozitivă, considerându-l o obligaţie fundamentalăpentru fiecare membru al ei. Convingerea sa constă înprincipiul pedagogic că nimeni nu poate fi desăvârşit dacă nu-şi luminează mintea cu ajutorul învăţăturii care trezeştesentimente înalte şi determină voinţa spre realizarea faptelorbune.

Educația religioasă din şcoală are puncte comune cualte discipline în ceea ce priveşte principiile didactice după carese călăuzeşte, metodele şi procedeele utilizate. Apar şi aspectespecifice, care vor fi gestionae de către educator conform unuiplan şi unor metode bine precizate. Educaţia, în general, esteposibilă în toate perioadele vieţii omeneşti. Omul mereu poatefi supus modelării prin educaţie, poate fi condus spre cele bune.De aceea, un aspect important, cu implicaţii în dezvoltareaulterioară a elevului şi, în acelaşi timp, în realizarea cu succes aeducaţiei religioase în şcoală, este respectarea particularităţilorde vârstă şi individuale ale elevilor.

103 Micle, Veniamin, Iniţieri catehetice, Eparhia Râmnicului, 1988, pag.5.


146

BIBLIOGRAFIE :I. IZVOARE1)Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,1997.2)Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântul 44- Pentru creştereacopiilor, pag. 410-425 şi Cuvântul 46-Pentru ce fel declironomii trebuie să lăsăm copiilor noştri, pag. 426-431 învol. „Puţul şi împărţire de grâu”, Bacău, 1995.II CĂRŢI, STUDII, ARTICOLE

1. Antonescu, G. G., Din problemele pedagogieimoderne, Bucureşti, 1924.

2. Balcă, diac. prof., Nicolae, Caracteristici esenţiale alesufletului creştinului autentic, în “Studii teologice”, nr.9-10/1954, pag. 475-494.

3. Bologa, Lucian, Psihologia vieţii religioase, Tip.Cartea Românească, Cluj, 1930.

4. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom,Iaşi,1996.

5. Idem, Educaţia religioasă. Repere teoretice şimetodice, Editura Polirom, 1999;

6. Danion, Vasile, Cum să ne creştem copiii, EdituraSofia, Bucureşti, 2002.

7. Dumitru, preot dr., Valeriu, Vasile Băncilă şi educaţiareligioasă, Editura Bacău, 2002.

8. Galeriu, pr. prof., Constantin, Mântuitorul IisusHristos-Învăţătorul nostru suprem, în “Ortodoxia’’, nr.1/1983, pag. 34-61

9. Gordon, preot lect. dr., Vasile, Elemente pentru cursulde Catehetică, anul al III-lea, teologie pastorală, 2001.

10. Idem, Religia în şcoală. Câteva repere bibliografice, în“Studii teologice’’, nr. 1-2/1997, pag. 153-164.

11. Idem, Învăţământul religios românesc la cumpănadintre milenii. Repere ale unui scurt excurs istorico-pedagogic, în “Ortodoxia’’,nr. 3-4/2000, pag. 41-52.


147

12. Grigoraş, pr., C., Treptele herbartiene şi învăţământulreligios în “Teologie şi viaţă” (Revistă de gândire şispiritualitate), Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, nr. 1-3/1993, pag. 38-47.

13. Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educaţie ortodoxăa copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu,2000.

14. Micle, Ierom, Veniamin, Iniţieri catehetice, SfântaMănăstire Bistriţa, Eparhia Râmnicului, 1993.

15. Sârbu, pr., Ilie, Catehizarea copiilor şi tineretului,obiectiv prioritar al Bisericii, în “Altarul Banatului’’,nr.5-6/1990, pag. 50-57.

16. Şebu, pr. Sebastian (& Monica şi Dorin Opris),Metodica predării religiei, Alba Iulia, 2000.


148

ROLUL EDUCAŢIEI RELIGIOASE ÎN FORMAREAPERSONALITĂŢII104 UMANE

Toate create de Dumnezeu au un rol,oare omului stăpânul lucrurilor, să-i fi permis

să-şi irosească timpul?105

104 Formarea caracterului şi a personalităţii desăvârşite este ţinta prioritară aeducaţiei religioase, Constantin Cucoş, Pedagogie, ediţia a II-a revăzută şiadăugită, Polirom, 2006, p. 100; Personalitate, element stabil al conduiteiunei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană.Fiecare individ are particularităţile sale intelectuale, afective şi conative (cureferire la voinţă, la temperament), al căror ansamblu organizat determinăpersonalitatea. Fiecare om este totodată asemănător cu ceilalţi membri aigrupului şi diferit de ei prin amprenta unică a trăirilor sale. Singularitatea sa,fracţiunea cea mai original a Eului său. constituie esenţa personalităţii sale.După unii autori, aceasta ar fi determinată de constituţia fizică, ereditară (E.Kretschmer, W. H. Sheldon),după alţii de influenţele sociale (E. Guthrie). Înrealitate, ansamblul structurat al dispoziţiilor înnăscute (ereditate, constituţie)şi dobândite (mediu, educaţie şi reacţiile la aceste influenţe) este acela caredetermină adaptarea originală a individului la anturajul său. Aceastăorganizare se elaborează şi se transformă continuu sub influenţa maturizăriibiologice (vârstă, pubertate, menopauză...) şi a experienţelor personale(condiţii socioculturale şi afective). Mai mult decât factorul biologic, căruianu trebuie să-i minimalizăm importanţa, condiţiile psihologice joacă un rolconsiderabil în elaborarea personalităţii Cf. Norbert Sillamy, Dicţionar dePsihologie, trad. de Dr. Leonard Gavriliu, Ed. Univers Enciclopedic,Bucureşti, 1998, p. 231; Cea mai simplă definiţie a personalităţii ar fi: unansamblu structurat [organizat] şi stabil de însuşiri care conferă unicitate uneipersoane, Carmen-Maria Mecu, Eu, Profesor? Eu?... Profesor! Introducereîn psihologia educaţiei, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti,2003., p. 18.105 Jan Amos Comenius, Didactica Magna, trad., note, comentarii şistudiu introductiv de Prof. Univ. Dr. Iosif Antohi, Bucureşti, 1970, Cap.VII, p. 34.


149

Prof. Nicolae ChiraŞcoala Gimnazială Măgireşti

În zilele noastre educaţia trebuie concepută ca „uncontinuum existenţial, a cărei durată se confundă cu însăşidurata vieţii şi care nu trebuie limitată în timp şi spaţiu”106,urcându-l pe individ pe un alt făgaş al împlinirii umane:cultivarea spiritualităţii, sănătatea fizică, psihică şi morală,libertate şi pace, egalitate şi democraţie.

Din punct de vedere etimologic, termenul educaţiepoate fi dedus din latinescul educo-educare107 („a alimenta”, „aîngriji”, „a creşte”, „a îndruma, „a orienta”, „a dirija”, „aconduce” pe cineva către un scop bine stabilit108). Termenulmai poate fi dedus şi din latinescul educo-educere, careînseamnă „a duce”, „a conduce”, a scoate”109 „a scoate din”110,„a înălţa”111.

106 Fauré, 1974, apud Constantin Cucoş, op.cit., p. 161.107 Implică a exercita o acţiune din „exterior spre interior”, având cafinalitate transformarea. Educere este un model de dezvoltare carereprezintă procesele ce pornesc dinspre „interior spre exterior”, ReneRogelio Smith, Procesul pedagogic – Agonie sau renaştere O abordaredin perspectivă biblică, EITA, Cernica, 2005, p. 40; ElisabetaStănciulescu afirma că educaţia constituie “vectorul dublei mişcări -dintre societate către individ, ca proces de interiorizare, şi dintre individcătre societate, ca proces de socializare –, aflată astfel pe poziţia determen mediu intre faptul social şi faptul individual, intre constrangereexterioară şi constrangere interiorizată” în Teorii sociologice ale educaţie,Polirom, Iaşi, 2002, p. 20, apud Prof. Univ. Dr. Stan Panţuru, Asist. Univ.Drd. Daniela Necşoi, Teoria şi metodologia instruirii, Braşov, 2007, p.24, p. 30.108 Ioan Jinga, Elena Istrate, Manual de Pedagogie, Editura ALL,Bucureşti, 2001, p. 105.109Constantin Cucoş, op.cit., p. 39; Prof. Univ. Dr. Ioan Bontaş,Pedagogie, ed. a III-a, Editura All, Bucureşti, 1996, p. 12;Educaţie/educaţii,-ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic învederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale sau fiziceale copiilor și ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societății etc.;


150

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „a educa înseamnă acultiva curăţenia sufletească şi buna-cuviinţă a copiilor şi atinerilor, a-l creşte pe copil moral şi în evlavie, a avea grijă desufletul lui, a-i modela inteligenţa, a forma un atlet pentruHristos; pe scurt a te îngriji de mântuirea sufletului lui.Educaţia este asemenea unei arte: artă mai mare decât aceastanu există, [...] arta educaţiei se săvârşeste în vederea accederiiîn lumea viitoare”112.

El îi aseamănă pe educatori cu nişte sculptori ce trebuiesă-şi folosească tot timpul pentru „a sculpta statui minunate luiDumnezeu; îndepărtaţi ce este de prisos, adăugaţi ce trebuie şiuitaţi-vă cu grijă la ele în fiecare zi: care este darul natural alcopiilor, spre a-l dezvolta, care este defectul, spre a-lîndepărta”113.

Sfântul Ioan îi sfătuieşte pe toţi să caute să devină„atleţi pentru Hristos” iar începutul educaţiei copiilor el îlconsideră a fi educarea dragostei de Hristos: „Nu încetez de a

rezultatul acestei activități pedagogice; bună creștere, comportarecivilizată în societate. Loc. vb. A face educație cuiva = a educa pe cineva,DEX `98.110 Dicţionar de Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1979, p. 141.111Daniela Creţu, Adriana Nicu, Daniel Mara, Pedagogie – Formareainiţială a profesorilor, Editura Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 2005,p. 19.112 Dumitru Fecioru, Ideile pedagogice ale Sfântului Ioan Hrisostom,Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1937, p. 9; „Dumnezeu v-a dat copii ca săaveţi sprijin la bătrâneţe, şi pentru ca ei să înveţe virtutea de la voi”, IoanHrisostom, Omilia X la I Tesaloniceni, PG 62. 459 D, PNPN 1, XIII, p.369, apud David C. Ford, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului IoanGură de Aur, traducere din limba engleză de Luminiţa Irina Niculescu,Ed. Sophia, Bucureşti, p. 106.113 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Apologia vieţii monahale.Despre creşterea copiilor, trad. Pr. Prof. Dumitru Fecioru, EIBMBOR,Bucureşti, 2001, p. 401; Cf. Dicţionar de Pedagogie, p. 14: Educaţia e oartă de a modela individual aidoma sculptorului care dintr-un bloc demarmură creează o statuie.


151

vă ruga, de a vă ruga cu lacrimi şi a vă cere ca, înainte de toatecelelalte, să daţi copiilor voştri o bună educaţie. (…) Creşte unatlet pentru Hristos! Învaţă-ţi copilul din prima vârstă sătrăiască cu evlavie în lume!”114.

Domnul profesor Constantin Cucoş spunea căposibilitatea ca educaţia religioasă să se realizeze într-un modprogramat, instituţionalizat în şcoala românească de astăziconstituie un privilegiu istoric115, un act de dreptate bazat pecultura românească europeană şi o necesitate permanentă înprocesul nobil de formare a fiinţei umane116 de care trebuie săprofităm pentru a forma şi ghida omul către acasă, cătreÎmpărăţia lui Dumnezeu117.

114 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie, p. 400.115 Constantin Cucoş, op. cit, p. 88.116 Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Nu vrem liceu fărăDumnezeu. Predarea Religiei în sistemul de învăţământ public, un act dedreptate şi o necesitate permanentă, în BOR, nr. 1-4, 2009, p. 3; “Nici oţară nu îşi poate permite să neglijeze importanţa Bisericilor şi echilibrulpe care îl poate aduce viaţa religioasă într-o societate, de orice tip ar fi ea.Bisericile au, în Uniunea Europeană în ansamblul ei, şi în fiecare ţară înparte, o importanţă cu totul particulară, deoarece ele reprezintă nucleulprimordial al culturii europene. O Europă care trebuie să ia în consideraretradiţiile constituţionale comune, tradiţiile şi fenomenele culturale dinStatele membre, identitatea lor naţională, la fel ca şi principiul desubsidiaritate, trebuie să respecte şi să protejeze echilibrul relaţiilor dintreBiserică şi Stat” Marcel Merle, Religion, étique et politique en Europe:essai de problematique, en Religions et transformations de l’Europe, sousla direction de Gilbert Vincent et de Jean Paul-Willaime, PressesUniversitaires de Strasburg, 1993, pp. 58-65, apud Pr. Patriciu Vlaicu,Locul şi rolul recunoscut Bisericilor în ţările Uniunii Europene, EdituraArhidiecezană, Cluj, 1998, p. 7117 Mai întâi, copiii noştri sunt născuţi pentru cer şi renăscuţi în Sf. Duh,de aceea trebuie să fie formaţi să devină cetăţeni ai cerului şi să facă maiîntâi cunoştinţă cu cele cereşti. „Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeulnostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, dintoată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvinteleacestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău.Să le întipăreşti şi fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când


152

Religia118 reprezintă relaţia conştientă şi liberă a omuluicu Dumnezeu119, relaţie ce trebuie cunoscută şi dezvoltată defiecare persoană120, iar educaţia religioasă poate deveni unprilej de fortificare interioară121, de redescoperire a sinelui, dedescoperire a idealurilor, de reconvertire a persoanei sprevalorile absolute122, deoarece creştinul este un om al educaţiei,un om al luminii123. Educaţia religioasă profesează primatulcurăţiei de păcate, al bunătăţii, al sfinţeniei, al dreptăţii, alegalităţii, al smereniei, formează persoane deschise, ce se

mergi pe cale, când te culci şi cînd te scoli".[Deut 6, 4].Este hotărât caaceasta să se facă înaintea tuturor celorlalte, iar toate celelalte să fie lăsatela o parte, mai întâi din cauza nesiguranţei acestei vieţi, ca nimeni să nufie smuls nepregătit, în al doilea rând pentru faptul că primele impresiipersistă cel mai bine (dacă sânt sfinte) şi asigură tot ceea ce va trebui sămai executăm în viaţă, Didactica Magna, Cap. XXV, p. 120.118 Noţiunea de religie (latinescul religo, religare - a lega din nou, a ataşa,a uni; relego – a restitui, religo – pietate, cinstire divină) implică douăaspecte: credinţa, ca legătură a omului cu Dumnezeu şi ritualul, capractică de ceremonii. Religia este o formă a conştiinţei sociale careasigură credinţa în Dumnezeu. Cf. Irineu Mihălcescu, Teologialuptătoare, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1994, p. 7.119 Protos. Conf. Dr. Justinian Cârstoiu, Locaşul de cult, loc al prezenţeilui Dumnezeu şi al comuniunii cu omul, în Ortodoxia, nr. 1-2, 2008, p.123120 Religia imprimă sens şi direcţie existenţei, Constantin Cucoş, op. cit.,p. 90; Cf. religia este legătura interioară a omului cu Dumnezeu, Pr.Dumitru Popescu, Originea religiei din perspectiva apologeticii ortodoxe,în rev. Ortodoxia, nr. 2, 2009, Bucureşti, p. 18.121 Fortificarea interioară se sprijină pe credinţă, Carmen-Maria Mecu,op.cit., p. 89; Cf. Nu există religie fără de credinţă, Dumitru Stăniloae,Poziţia domnului Lucian Blaga faţă de Creştinism şi Ortodoxie, Ed.Paideia, 1997, p. 44, apud Drd. Adrian Boldişor, Definiţia Religiei laLucian Blaga şi la Părintele Dumitru Stăniloae, în rev Ortodoxia, nr. 2,2009, Bucureşti, p. 175.122 Cf. Constantin Cucoş, op. cit., p. 86.123 Pr. Costea Tănăsache, Rolul coordonator şi terapeutic al educaţiei înspiritualitatea ortodoxă, în rev. BOR, nr. 1-4, 2004, p. 166.


153

manifestă prin iubire, dăruire şi înţelegerea aproapelui,convertind total la Hristos.

Pedagogul român G.G. Antonescu încadrează educaţiareligioasă în cea integrală propunând ca apropierea faţă deDumnezeu să se facă prin gândire, prin sentiment şi prinvoinţă124, ca elevul să ducă o viaţă după modelul Hristos, cuHristos şi în Hristos.

Succesul unui act educativ spunea prof. C. Cucoş, estedat şi de insistenţa cu care educatorul îşi imagineazăcontururile personalităţii viitoare şi meditează adânc la toatedetaliile acestui profil, fără nimic în plus sau în minus, profil cepoate căpăta valoare operaţională fiind luat drept ghid şi modelcorector, atât pentru traseul ce-l are de parcurs, cât şi pentruscopul ce-l are de atins125, care pentru un creştin estecomuniunea cu Dumnezeu.

Necesitatea interiorizării unor valori sacre, ca o cale deperfecţionare a comportamentului uman spre un orizont moral,este foarte bine surprinsă de Kant: „Binele constă la început însfinţenia maximelor care-l fac să îndeplinească datoria; şi dacăomul care priveşte în maxima lui puritatea de care vorbim nu eîncă sfânt, (căci e mare distanţa de la maximă la faptă),mulţumită ei e totuşi pe calea de a se apropia de sfinţenie”126,de împlinirea fiinţei umane, pentru că a face din poporul nostruun popor de sfinţi nu stă în cadrul firii omeneşti, dar a-l apropiade învăţăturile Evangheliei, asta se poate oricând127, folosindBiserica drept „arena sfinţeniei”128.

124 G.G. Antonescu, Educaţia morală şi religioasă în şcoala românească,Ed. Cultura Românească S.A., Bucureşşti, 1937, p. 116, apud Pr. Dr.Constantin Naclad, Importanţa religiei creştin-ortodoxe în educareatineretului, în rev Teologie şi Viaţă, nr. 7-12, 2005, p. 99.125 Constantin Cucoş, op. cit., p. 89.126 I.Kant, 1992, p. 94., apud Ibidem, p. 91.127 Perfecţiunea nu e cu putinţă, e posibilă totuşi perfecţionarea, SimionMehedinţi, Apropierea de Iisus prin Biserica noastră prin alegerea


154

Raportarea omului la un plan valoric superior, stabil şicoerent, de eternă referinţă129 cum este cel al valorilor religioase,este necesară şi deosebit de fertilă în zilele noastre. „Marcaţi de osituaţie atât de complexă, foarte mulţi dintre contemporanii noştriau destule greutăţi în a discerne valorile permanente; în acelaşitimp, ei nu ştiu cum să le armonizeze cu descoperirile recente. Onelinişte îi urmăreşte”130 şi ajung să recunoască împreună cuEcleziastul: „Tot ce am făcut este deşertăciune”131, fapt ce neîndeamnă spre o iniţiere religioasă încă de mici a tuturor copiilor.Vasile Băncilă spune că dacă copilul nu se introduce în religie, elva risca să nu cunoască niciodată farmecul şi binefacerea religiei.Dacă nu plouă primăvara degeaba va ploua mai târziu132, lucrususţinut şi de către Comenius: „Copăcelul îngăduie să fie plantat,răsădit, tăiat şi încovoiat încolo şi încoace, copacul însă în nici unchip. Cine vrea să-şi răsucească o coardă dintr-un lemn, trebuie să

educatorilor, Atelierele grafice Socec & Co. S.A., Bucureşti, 1935, p. 27,apud Pr. Dr. Constantin Naclad, art.cit., p. 101.128 Ion Bria, Ortodoxia în Europa. Locul spiritualităţii române, Iaşi 1995,p. 9, apud Prof. Univ. Dr. Daniel Munteanu, Liturghie şi ecumenism.Valenţe fundamentale ale teologiei ortodoxe reflectate în teologiapărintelui Ion Bria, în coord. Pr. Conf. Univ. Dr. Nicolae Moşoiu,Relevanţa operei Părintelui profesor Ion Bria pentru viaţa bisericească şisocială actuală: direcţii noi de cercetare în domeniul doctrinei, misiuniişi unităţii Bisericii, Ed. Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, 2010, p.176.129 Prof. Univ. Dr. Viorel Buţa, Religia în viaţa societăţii moderne, încoord: IPS prof. dr. Nifon Mihăiţă, Pr. lect. dr. Florea Ştefan, Implicaţiiale religiilor asupra securităţii în contextul extinderii UE, ValahiaUniversity Press, Târgovişte, 2006, p. 12.130 Concile oecumenique Vatican II, 1966, L'Eglise dans le monde, p. 33,apud Constantin Cucoş, op.cit., p. 93.131 Jay E. Adams, Manualul consilierului creştin, Societatea Misionarăromână, Wheaton, Ilinois, U.S.A., 1993, p. 37, apud Pr. Dr. ConstantinNaclad, Educaţia religioasă în cadrul slujirii preoţeşti, Ed. Trinitas, Iaşi,2007, p. 46.132 Vasile Băncilă, Iniţierea religioasă a copilului, Ed. Anastasia,Bucureşti, 1996, p. 21, apud Constantin Naclad, art.cit., p. 101.


155

ia unul verde şi proaspăt, cel uscat si noduros nu se mai lasărăsucit”133, de aceea, de timpuriu, trebuie deschise simţurileomului spre contemplarea lucrurilor, pentru că are multe deînvăţat, de cercetat şi de năzuit.

Nu avem nevoie, oare, de un om complet, bogat echipatsufleteşte şi intelectual? Primul serviciu pe care religia îl poateface şcolii este ca şcoala să poată restaura în elevi integritatearaţiunii, a raţiunii naturale scrie filosoful Jaques Maritain134.După cum tăria trupului stă în putinţa de a suporta greutăţile, totaşa este şi cu tăria minţii. Marele principiu şi temelia tuturorvirtuţilor şi valorilor este posibilitatea omului de a-şi stăvilipropriile lui porniri, pentru a urma numai ceea ce mintea îi spunecă este mai bun, chiar atunci când dorinţele l-ar îndrepta sprealte căi135. Copilul trebuie să înţeleagă mai întâi că nu trebuie săaibă un lucru pentru că îi place, ci pentru că îi este folositor136.

Idealul educaţiei religioase nu poate fi decât unulintegralist137; el constă „în a cultiva toate forţele de caredispune omul ca fiinţă psihofizică, precum şi valorile ideale

133 Omul şi pomul au o condiţie similară. Aşa cum un pom roditor (unmăr, un păr, un smochin sau o viţă) poate creste de la sine, dar rămînesălbatic şi produce fructe sălbatice, iar ca să producă fructe gustoase şidulci trebuie plantat, udat şi tăiat de un grădinar priceput, tot aşa şi omul,prin el însuşi, ajunge să aibă o înfăţişare omenească (cum, de altfel, oriceanimal îşi are propria sa înfăţişare), clar ca să devină o fiinţă deşteaptă,inteligentă, morală şi pioasă trebuie să i se administreze altoiulînţelepciunii, al onestităţii şi al pietăţii, Didactica Magna, Cap. VII, p. 34.134 Jaques Maritain, 1969, p. 154, apud Constantin Cucoş, op.cit, p. 95.135 John Locke, Educaţia morală, în Cîteva cugetări asupra educaţiei,trad., studiu, note şi comentarii de Mioara Cimpoieş, Ed. Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1971, p. 20.136 Ibidem, p. 23.137 O educaţie integrală, pe lângă latura intelectuală, morală, estetică,tehnologică, presupune şi o latură religioasă, Cf. Educaţia religioasă –dimensiune a educaţiei integrale, în Apostolat Educaţional. Ora deReligie – cunoaştere şi devenire spirituală, Ed. Basilica a PatriarhieiRomâne, Bucureşti, 2010, p. 25.


156

menite să inspire pe cele dintâi şi să le dea direcţie; cu altecuvinte, educaţia va tinde continuu la realizarea valorilor idealeşi la idealizarea forţelor reale, deci la idealismul activ”138,pentru conducerea omului spre săvârşirea virtuţii şi împlinireavoii lui Dumnezeu, lucru susţinut şi de un mare pedagogcreştin al epocii post-apostolice: ,,Iar noi, copiii bunului Tată,odraslele bunului Pedagog, se cuvine să împlinim voinţaTatălui, să ascultăm de Cuvânt şi să modelăm în noi viaţa cuadevărat mântuitoare a Mântuitorului nostru. Să avem, aşadarpildă vie de nestricăciune vieţuirea Domnului şi să mergem peurmele lui Dumnezeu, singurul la Care trebuie să privim, Carese interesează cum şi în ce chip se poate ca viaţa oamenilor săajungă mai sănntoasă. El ne pregăteşte să fim sprinteni şi uşori,gata de o călătorie spre viaţa cea fericită a veşniciei”139.

Blaise Pascal spunea cândva: ,,Scopul nostru nu esteniciodată prezentul; căci trecutul şi prezentul sunt uneltelenoastre; singurul scop al nostru este viitorul”. Trebuie săclădim viitorul pe tineret, germenii lumii de mâine şi speranţaBisericii şi a societăţii, pentru a putea sorbi înţelepciunea,priceperea şi destoinicia pe parcursul întregii vieţi140.

O educaţie religioasă nu reprezintă doar un demersreligios, social şi cultural, ci constituie şi o cale spre formareaunor reprezentări corecte şi temeinice privind cultura naţionalăşi universală, stimularea dialogului intercultural din perspectivalibertăţii şi egalităţii intre semeni pe care le propune la modulcel mai înalt religia creştină, educarea în spiritul respectării

138 D. Radu, 1990, p. 32, apud Constantin Cucoş, op.cit., p. 100; Toţioamenii trebuie să fie instruiţi, ca să nu păşească în lume ca simplispectatori, ci ca viitori oameni de acţiune, Didactica Magna, Cap. X, p.41139 Sf. Clement Alexandrinul, Pedagogul, trad. de Pr. D. Fecioru, în col.PSB, vol. IV, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982, p. 168.140 Arhim. Conf. dr. Vasile Miron, Importanţa pedagogiei creştine înformarea caracterului şi personalităţii religios-morale, în BOR, nr. 1-6,2007, p. 349.


157

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, aldemnităţii, al toleranţei, al cultivării sensibilităţii faţă deproblematica umană, faţă de valorile moral‑civice, faţă de arteşi al respectului faţă de natură şi de mediul inconjurător, caresunt de fapt finalităţi ale Legii invăţămantului şi se regăsescsub diferite formulări în proiectele privind legea educaţiei,dezbătute în ultimii ani.

Valorile religioase au rol integrator, de liant intre diferiteelemente şi structuri cărora le imprimă pecetea eternităţii141.Măsura în care valorile religioase sunt integrate în mod explicitsau implicit în cadrul altor structuri axiologice le conferă celorneteologice atributul universalităţii şi al obiectivităţii.

Educaţia religioasă îşi asumă rolul de călăuzitor cătredrumul cunoaşterii şi asemănării cu Dumnezeu, căutând caEvanghelia lui Hristos să devină dreptarul vieţii prinîndreptarea voinţei şi aspiraţiilor numai spre înfăptuirea bineluişi a virtuţii142, cultivarea conştiinţei, a demnităţii omului şi avalorilor sale unice143.

141 „Un individ poate cuprinde diferite valori, pe cele mai multe din ele,dar legătura lor unificatoare va lipsi atâta timp cât valoarea religioasă nu lise adaugă” Tudor Vianu, Filozofia culturii şi teoria valorilor, Ed.Nemira, Bucureşti, 1998, p. 117, apud Apostolat Educaţional, p. 28.142 Virtutea se dobândeşte mai greu decât cunoaşterea lumii, John Locke,Educaţia morală, p. 40.143 Educaţia creştină devine o actualizare şi o prelungire în timp şi spaţiu aactivităţii educative a lui Hristos, Arhim. Conf. dr. Vasile Miron,Importanţa pedagogiei creştine în formarea caracterului şi personalităţiireligios-morale, în BOR, nr. 1-6, 2007, p. 352.


158

BIBLIOGRAFIE:1. Apostolat Educaţional. Ora de Religie – cunoaştere şi

devenire spirituală, Ed. Basilica a Patriarhiei Române,Bucureşti, 2010.

2. Boldişor, Drd. Adrian, Definiţia Religiei la LucianBlaga şi la Părintele Dumitru Stăniloae, în rev.Ortodoxia, nr. 2, 2009, Bucureşti.

3. Bontaş, Prof. Univ. Dr. Ioan, Pedagogie, ed. a III-a,Editura All, Bucureşti, 1996.

4. Buţa, Prof. Univ. Dr. Viorel, Religia în viaţa societăţiimoderne, în coord: IPS prof. dr. Nifon Mihăiţă, Pr. lect.dr. Florea Ştefan, Implicaţii ale religiilor asuprasecurităţii în contextul extinderii UE, ValahiaUniversity Press, Târgovişte, 2006.

5. Cârstoiu, Protos. Conf. Dr. Justinian, Locaşul de cult,loc al prezenţei lui Dumnezeu şi al comuniunii cu omul,în Ortodoxia, nr. 1-2, 2008.

6. Comenius, Jan Amos, Didactica Magna, trad., note,comentarii şi studiu introductiv de Prof. Univ. Dr. IosifAntohi, Bucureşti, 1970.

7. Cucoş, Constantin, Pedagogie, ediţia a II-a revăzută şiadăugită, Polirom, 2006.

8. Creţu, Daniela, Nicu, Adriana, Mara, Daniel,Pedagogie – Formarea iniţială a profesorilor, EdituraUniversităţii „Lucian Blaga” Sibiu, 2005.

9. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Nu vremliceu fără Dumnezeu. Predarea Religiei în sistemul deînvăţământ public, un act de dreptate şi o necesitatepermanentă, în BOR, nr. 1-4, 2009.

10. Dicţionar de Pedagogie, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1979.

11. Fecioru, Dumitru, Ideile pedagogice ale Sfântului IoanHrisostom, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1937.


159

12. Ford, David C., Bărbatul şi femeia în viziunea SfântuluiIoan Gură de Aur, traducere din limba engleză deLuminiţa Irina Niculescu, Ed. Sophia, Bucureşti.

13. Jinga, Ioan, Istrate, Elena, Manual de Pedagogie,Editura ALL, Bucureşti, 2001.

14. Locke, John, Educaţia morală, în Cîteva cugetăriasupra educaţiei, trad., studiu, note şi comentarii deMioara Cimpoieş, Ed. Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1971.

15. Mecu, Carmen-Maria, Eu, Profesor? Eu?... Profesor!Introducere în psihologia educaţiei, Ed. ArhiepiscopieiRomano-Catolice, Bucureşti, 2003.

16. Mihălcescu, Irineu, Teologia luptătoare, Ed. EpiscopieiRomanului şi Huşilor, Roman, 1994.

17. Miron, Arhim. Conf. dr. Vasile, Importanţa pedagogieicreştine în formarea caracterului şi personalităţiireligios-morale, în BOR, nr. 1-6, 2007.

18. Munteanu, Prof. Univ. Dr. Daniel, Liturghie şiecumenism. Valenţe fundamentale ale teologieiortodoxe reflectate în teologia părintelui Ion Bria, încoord. Moşoiu, Pr. Conf. Univ. Dr. Nicolae, Relevanţaoperei Părintelui profesor Ion Bria pentru viaţabisericească şi socială actuală: direcţii noi decercetare în domeniul doctrinei, misiunii şi unităţiiBisericii, Ed. Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu,2010.

19. Naclad, Pr. Dr. Constantin, Educaţia religioasă încadrul slujirii preoţeşti, Ed. Trinitas, Iaşi, 2007.

20. Idem, Importanţa religiei creştin-ortodoxe în educareatineretului, în rev Teologie şi Viaţă, nr. 7-12, 2005.

21. Panţuru, Prof. Univ. Dr. Stan, Necşoi, Asist. Univ. Drd.Daniela, Teoria şi metodologia instruirii, Braşov, 2007.

22. Popescu, Pr. Dumitru, Originea religiei din perspectivaapologeticii ortodoxe, în rev. Ortodoxia, nr. 2, 2009.


160

23. Sillamy, Norbert, Dicţionar de Psihologie, trad. de Dr.Leonard Gavriliu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti,1998.

24. Sf. Clement Alexandrinul, Pedagogul, trad. de Pr. D.Fecioru, în col. PSB, vol. IV, Ed. IBMBOR, Bucureşti,1982.

25. Sf. Ioan Gură de Aur, Despre feciorie. Apologia vieţiimonahale. Despre creşterea copiilor, trad. Pr. Prof.Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 2001.

26. Smith, Rene Rogelio, Procesul pedagogic – Agoniesau renaştere O abordare din perspectivă biblică,EITA, Cernica, 2005.

27. Tănăsache, Pr. Costea, Rolul coordonator şi terapeutical educaţiei în spiritualitatea ortodoxă, în rev. BOR, nr.1-4, 2004.

28. Vlaicu, Pr. Patriciu, Locul şi rolul recunoscutBisericilor în ţările Uniunii Europene, EdituraArhidiecezană, Cluj, 1998.


161

PĂRINTELE IOAN GOAGĂ – REPER DEMORALITATE ŞI CULTURALITATE

pr. prof. Daniel PopaŞcoala Gimnazială „Ion Creangă” Bacău

1. Repere biografice:Părintele Ioan Goagă s-a născut la 17 august 1896

(după alţii 15 august 1895) în satul Răcăuţi, comuna Oneşti(pe atunci), Judeţul Bacău, din părinţi agricultori. A urmatşcoala primară din Brătila şi Târgu Ocna, în 1908 intră laSeminarul Teologic „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti,terminându-l în 1916. În acelaşi an este mobilizat pentrucampania primului război mondial, ajutând la spitalul decampanie nr. 5 din Palatul „Cuza Vodă”, Ruginoasa. Laînceputul anului 1918 este mutat la comandamentul campanieia 4-a sanitară din oraşul Roman, fiind demobilizat în mai 1918.În toată această perioadă îndeplineşte funcţia de sanitar, însăbeneficiind de pregătire teologică se implică atât în îngrijireamedicală cât mai ales morală a luptătorilor: „Era o muncăfoarte grea, afirma părintele, pentru că vedeam atât de multăsuferinţă în jurul meu! Tineri şi vârstnici, răniţi grav, pentrucare nu puteam face decât să mă rog la Dumnezeu „doctoruldoctorilor” la Domnul nostru Iisus Hristos, la căpătâiulrăniţilor”.

În luna august se căsătoreşte cu Elena Berilă dinBereşti-Tazlău, fiica adoptivă a lui Dumitru C. Berilă, urmaş alBerileştilor, răzeşi din Bereşti-Tazlău. În ziua de 8 noiembrie1918 este hirotonit preot de episcopul Teodosie Atanasiu, înbiserica „Sfinţii Voievozi” din Roman, unde slujeşte până în1920. Între anii 1920-1923 slujeşte ca preot în parohia Verşeştii


162

de Jos, comuna Bereşti-Tazlău în vremea aceea, iar din 1923,având în vedere că soţia sa era de aici, până la pensionare(1974) în parohia Bereşti-Tazlău şi în filiala Turluianu.

În 1926 se înscrie la Facultatea de Teologie dinBucureşti, ale cărei cursuri le absolvă în 1931.Trece printr-operioadă foarte grea, îmbolnăvindu-se de un TBC osos lapicior, având de purtat şi povara unei familii cu 8 copii. Auurmat anii grei ai celui de-al doilea război mondial, de aceealicenta o va da în 1964, prezentând teza cu titlul: „Rugăciuneapentru pace în principalele cărţi de cult ale Bisericii Ortodoxe”,desigur o necesitate misionară practică a Bisericii, surprinsă depărintele, în urma ororilor aduse de cele două războaiemondiale.

După pensionare, din 1974 continuă slujirea alături depărintele Dragoş Popa până la mutarea sa la cele veşnice înanul 1991 în noapte de 28-29 iulie, în urma devastatoarelorinundaţii care s-au abătut asupra satului Bereşti-Tazlău, în casaluată de ape a părintelui mai sfârşind şi fiul acestuiaConstantin, nora Doina şi strănepoata Georgiana.

2. Activitatea culturală:Părintele Ioan Goagă a rămas în memoria posterităţii

mai întîi ca un reper de culturalitate. Din punct de vederecultural, părintele a desfăşurat o intensă activitate, în special înperioda interbelică. Contribuie în 1924 la înfiinţarea AsociaţieiCulturale „Mihai Eminescu” din Tescani, ce-şi propunea„înfiinţarea de biblioteci şcolare şi populare, case de sfat şi decitire, cămine culturale, muzee, a unei universităţi populare,scoaterea unei reviste literare şi de folclor sau organizarea deşezători, excursii şi serbări” şi, în calitate de preşedinte alasociaţiei, donează, în acelaşi an, 1000 de volume bibliotecii,cu scop instructiv şi educativ, de unde „membrii cercului s-arputea alimenta prin citire, şi să-şi formeze o cultură intelectualămultiplă, din prinosul căreia să beneficieze şi poporul”. În anul


163

1930, donează de asemenea un număr important de volumeBibliotecii şcolare nou înfiinţate şi la Turluianu.

Ca scriitor debutează în „Curentul” lui Pamfil Şeicaru,între anii 1922-1924.

Devine un colaborator constant al primei serii a revistei„Ateneul literar – cultural”, condusă de Grigorie Tăbăcarul,unde, în nr.9/noiembrie 1925 este nominalizat de către redacţiealături de alţi 36 colaboratori. Această colaborare este amintităde însuşi George Bacovia, care spune: „În jurul „Ateneuluiliterar” am strâns o seamă de prieteni şi colaboratori, între careveţi găsi nume cunoscute: D. Botez, I. Stoican, CazacuDelarast, Agatha Grigorescu, Pr. Ioan Goagă ş.a” Publică aici 6poezii în perioada 1925-1927.

De asemenea face parte din comitetul de redacţie alRevistei moineştene „Orientări” (martie1932 - iunie 1933),revistă fondată de un alt preot scriitor, Constantin R. Crişan(Toma Spătaru).

Colaborează de asemenea la „anuarul EparhieiRomanului”.

Foloseşte ca pseudonim Ioan Răcăuţeanu, cu caresemnează în publicaţiile amintite.

Din nefericire, sfârşitul părintelui a însemnat şipierderea unei însemnate colecţii de scrisori de corespondenţăcu Gala Galaction, George Enescu, Grigore Tăbăcaru, GeorgeBacovia, I.Stoican, a multor manuscrise printre care romanul„Pui de lup”, a unei scrieri istorice cu tema viaţa răzeşilor dinBereşti – Tazlău şi o condică monografică cu toateevenimentele din viaţa parohiei.

Singurul volum de poezii tipărit al părintelui Goagă,„Limanuri de lumină” a apărut în 1928 la TipografiaGuttenberg din Bacău, cu sprijinul financiar al familiei Ghicadin Comăneşti. În perioada comunistă orice reeditare avolumului a fost practic imposibilă, autorul fiind catalogat înrândul poeţilor mistici şi interzis. Acest lucru s-a realizat în


164

2006, cu sprijinul nepoţilor părintelui, Octavian şi CiprianGoagă, cand s-a reeditat acest volum de poezii la Editura„Studion”.

Poeziile din acest volum ne vorbesc desprepersonalitatea artistică, literară, duhovnicească a părintelui IoanGoagă. Fin şi talentat mânuitor al cuvântului, el ştie a turna, înforme alese, stări sufleteşti de o intensitate puternică, specificeomului căutător al Adevărului, Frumosului, Sublimului. Stilulacestor poezii este tributar marelui poet Mihai Eminescu,volumul având în centru un alt „Luceafăr”, un poem fluviu penume „Nemurirea”. Poeziile degajă de asemenea mult zbuciumsufletesc. Ca duhovnic angajat în lupta cu ispita, cu păcatul, curăul, transferă liric aceste încleştări spirituale: „Când inima-nsetează de iubire / De cată să-şi avânte-a ei pornire / Coboară-se gândirea cumpănită / Cu-o voce-ngrijorată, stăpânită / Cipotoleşte-te, copila mea iubită / Să nu păşeşti alături de cărare /Veghează, nu te duce în ispită!” (Poezia. „Când inima”). Sau „şi azi când mintea mea e plină / de scânteiere de lumină / şi-nsuflet port împreunate / atâtea gânduri vinovate / atât amar derăutate / atâta dor de-nţelepciune / atâta zvon de rugăciune / şi-atâtea pofte blestemate „ („Din trecut”). Termenul de referinţăîn încleştarea sufletească ce-l cuprinde pe poet este copilăria,timp al inocenţei, al purităţii morale, raiul din care am coborâtşi la care se raportează în durerea ce-l macină spiritual odată cutrecerea vremii: „De ce mă chemi să plâng pe visul / urzit subfarmecul tăriei / Când hoinăream purtat de doruri / În clipelecopilăriei?” („Pădure tânără şi verde”) sau „O,unde-s visurilemele / Cu-a lor icoană luminată / Ce-mi presărau pe gânduripacea / Seninătăţii de-altădată” („Elegie”), sau „Vremelniciaclipelor vieţii îţi umple sufletul de-amărăciune / Cu geneleînrourate-n lacrimi / Te pleci smerit şi frânt spre rugăciune”(„Vremelnicia clipelor vieţii”) şi „Zadarnic sfâşii vălul vremii/ Să-mi curăţ chipul de rugină” („Din trecut”). Ceea ce salveazăfăptura din efemeritatea acestor clipe tragice este îndreptarea ei


165

spre LUMINĂ , spre LOGOSUL DIVIN, aici poetic. Luminaapare ca o constantă a volumului „Limanuri de lumină”,în cele24 de poezii, 17 conţin cuvântul lumină, 6 texte au referiri lalumină sau sinonime ale acesteia şi doar una singură e fără nicio referire: ”De-aceea sunteţi pentru suflet/ Comoară şi scumpăşi rară, / Cu care – avântăm spre lumină/ Viaţa aceasta barbară”(„Când noaptea”).

Spirit vizionar, părintele are premoniţia eliberăriifinale în poezia „Mă-mbie un dor ...”: „Pierdut în vâltoarea-nspumată / De fulgere-n noapte brăzdată, / Tovarăş cu-n ciobde catarg, / Pe valuri să trecem spre larg .../ Şi-n muget devaluri, în zbor de furtună / Plutind ca năluca pe neagra genună,/ Să gust măreţia în clocot de valuri / Departe de lume...departe de maluri .../ Mă-mbie un dor de plecare / Spreţărmuri stâncoase de mare,/ Să simt cum se zbate nebună/Durerea din mine-n furtună,/ Să pot să m-arunc, de pe maluri, /În clocot de valuri...”

3. Activitatea pastoral - duhovnicească:Ca preot paroh, putem afirma că părintele Ion Goagă a

fost vrednic, în toată lucrarea sa pastoral - duhovnicească, cumari capacități taumaturgice. Vindecat el însuşi în modmiraculos, în urma pelerinajului de la Maglavit, părintele a fostca o icoană a credinţei pentru cei bolnavi, pentru cei nevoiași,cărora le-a slujit cu credință, „granițele“ parohiei sale depășindcu mult pe cele ale comunei Berești-Tazlău şi chiar alejudeţului.

Ca liturghisitor a respectat în cadrul bisericii rânduialaslujbelor. Făcea în fiecare vineri împreună cu părintele DragoşTaina Sfântului Maslu, însoţită de alte rugăciuni de dezlegarede păcate, spovedind şi oferind sfaturi duhovniceşti celor carele cereau. Capacităţile sale terapeutice vin desigur şi dincompasiunea sa faţă de cei mulţi aflaţi în suferinţă pe care i-aîntâlnit în spitalele de campanie din primul război mondial, dar


166

şi în urma ororilor şi a suferinţelor produse de cel de-al doilearăzboi mondial, cu care părintele a fost contemporan.

Din aceeaşi compasiune pentru văduve, mai ales, slujeacu multă credinţă la Zilele de pomenire a eroilor; într-o pozăpăstrată până azi, părintele apare în genunchi în faţa troiţeieroilor din Bereşti-Tazlău, ceea ce arată dăruirea sa înrugăciune pentru sufletele celor adormiţi, eroi pe care el însuşia avut ocazia să-i vegheze în ultimele lor clipe. Salvează troiţaeroilor aflată în curtea Primăriei, de furia comuniştilor carevoiau să o distrugă, aducând-o în curtea bisericii de lemn undese află până astăzi,

Sfânta Liturghie era întotdeauna slujită de părintele cumultă credinţă, cu grijă faţă de cele sfinte, cu frică deDumnezeu pe care o inspira celor cu care coliturghisea.Predicile sale erau erudite, părintele făcând apel adeseori laultimele descoperiri ştiinţifice, sau din alte domenii, cu care necapacita pe noi cei mai tineri, chiar dacă nu găsea acelaşi ecouîn sufletul celor mai în vârstă. (...)

Părintele prof.dr. Constantin Leonte, fiu duhovnicesc alpărintelui Goagă, evoca într-un articol al unui cotidianbăcăuan, stilul său foarte vioi, tonalitatea și căldura cu carepreotul Goagă rostea în fața altarului, la finalul predicilor:„Fraților, iubiți-vă unii pe alții“, cuvinte ale Sf. IoanEvanghelistul, care impresionau profund participanții la slujbe,îndemnându-i să trăiască în deplină comuniune cu Dumnezeu,dar și cu ei înşişi.

În ceea ce priveşte capacitatea administrativă apărintelui, la Bereşti – Tazlău i-a revenit datoria de a întreţinelocaşul de cult care în 1936 a fost declarat monument dearhitectură. În cartea Dlui Dorinel Ichim „Monumente dearhitectură populară din judeţul Bacău – Bisericile de lemn”aflăm câteva date în care au avut loc reparaţii: în 1939 i s-areparat clopotniţa, în anul 1951 a fost acoperită din nou cuşindrilă, în 1960 alte câteva mici reparaţii. Dar numele


167

părintelui Goagă este legat de construirea primei biserici dinfiliala prohiei, Turluianu, sat care până la începutul secoluluiXX aparţinuse administrativ de parohia Cernu, odată cuvenirea părintelui aici, unii creştini donează o suprafaţă depământ pe care se înalţă primul locaş de cult din satulTurluianu. Din paginile unei vechi Evanghelii am aflat datatârnosirii acestui locaş la „30 septembrie 1928 de către P.S.Arhiereu Ilarion Mircea Băcăoanu, însoţit pe P.C. Pr. GheorgheGholdun Protoiereul Tazlăului şi umilul întru Domnul pr. Ic.Ioan Goagă – Răcăuţeanu”. La 43 de ani, adică în 1970, totpărintelui Goagă îi revine cinstea de a renova prin extindere şireconstruire în totalitate a sfântului loaş, resfinţirea având locîn ziua de 11 octombrie 1970 de către P.S. Episcop Dr. PartenieCiopron, P.C. Pr. Protopop Vichentie Mocanu, iar cu acestprilej părintele Goagă primeşte rangul onorific de iconomstavrofor.

Părintele Goagă rămâne în memoria posterităţii ca unchip luminos, spirit cultivat, o inimă generoasă, iubitoare,animat de dorinţa de a ajuta cu rugăciunea oamenii, indiferentde unde ar fi venit ei şi ce greutăţi i-ar fi împovărat.

BIBLIOGRAFIE:Dorinel Ichim, „Monumente de Arhitectură Populară

din Judeţul Bacău – Bisericile de lemn”, Editura Romanului şiHuşilor, 1984.

Eugen Budău, „Bacăul literar”, Editura „UniversitasXXI”, Iaşi, 2004.

Ioan Goagă, „Limanuri de lumină”, Editura „Studion”,Bacău, 2006.

Ioan Goagă, „ Când a fost zidită biserica de lemn dinBereşti”, în „Anuarul Eparhiei Romanului”, 1936, p. 440-444.


168

PARTENERIATUL ȘCOALĂ - PAROHIE,PRIORITATE A ACTIVITĂȚII PROFESORULUI DE

RELIGIE

Prof. Ţuglea Petrina,Şcoala Gimnazială Nr.1 Blăgeşti, Bacău

„Menirea firească a şcolii nu este să dea învăţătură, cisă deştepte, cultivând destoiniciile intelectuale în minteacopilului, trebuinţa de a învăţa toată viaţa.” (Ioan Slavici)

Una dintre instituţiile cu un mare rol comunitar estebiserica. Şcoala şi Biserica au colaborat încă din cele mai vechitimpuri. Biserica a fost cea care a înfiinţat primele şcoli.

Biserica a avut un rol important în constituireainstituţiilor destinate învăţământului dar şi în promovareaeducaţiei de tip moral – religios.

Educaţia se sprijină pe trei piloni: Familie, Şcoala,Biserica. Trebuie să constatăm că toţi aceşti trei piloni astăzisunt zguduiţi de mari încercări. Căci familia de azi îşi arecrezul său: încearcă să înveşnicească materia trecătoare,alergînd după aceasta departe, lăsînd aici copii şi bătrînii fărăeducaţie şi protecţie şi îngrijind acolo copii şi bătrînii străini.

Biserica este zguduită, ca şi întreaga societate, de valulglobalizării şi secularizării, de mişcările ecumenice şidisciplina internă. De aceea, astăzi, când avem aceastădegradare spirituală, şi mai mult avem nevoie ca să ne unimeforturile, căci noi putem ridica moralitatea unei societăţi prinpromovarea valorilor sacre.

Religia, ca obiect de studiu, este important, pentru căconţine nu învăţături şi adevăruri omeneşti, ci învăţături şiadevăruri dumnezeieşti, care nu se schimbă de la o zi la alta şi


169

de la o guvernare la alta. La baza ei stă morala creştină, caretrebuie să fie temelia educării.

În toate timpurile religia a fost un pilon al educării şi unliant al poporului nostru. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu şi alcredinţei, strămoşii noştri au putut învinge greutăţile, ieşindînvingători. Acest popor dintotdeauna a fost un popor crestin,cu verticalitate, pentru că ei ştiau de unde vin, cine sunt şiîncotro se îndreaptă. Astfel sîngele nostru a salvat Europa defuria semilunii şi a stat la straja creştinismului.

Secolul al XX-lea rămîne pentru noi unul de mareînvăţătură, iar istoria lui este plină de file întunecate, carăzboaiele mondiale, deportările în Siberia, foametea, bolile,dărîmarea Bisericilor, prigonirea credinţei. Oare cum a învinsacest popor toate greutăţile, toate nedreptăţile, toate chinurile şisuferinţele …? Oare nu prin credinţa în Dumnezeu? Oare nuînvăţăturile sfinte, cruciţa de la piept, rugăciunea pe ascuns,lacrimile au adus poporului nostru mângâierea şi l-au ajutat sătreacă peste toate greutăţile, ieşind biruitor ?

Credinţa a fost izgonită din biserici, din şcoli, dinsocietate… Însă din sufletul oamenilor nu a putut fi izgonită,mai mult ca atît, credinţa şi învăţăturile ei i-au unit, i-au făcuttari şi rezistenţi, după cum zicea părintele Serafim Dabija pecînd era în Siberia că ,,ceea ce este cheagul pentru brînză,aceea a fost credinţa pentru poporul nostru”.

Să nu uităm că religia în şcoală nu este o discilpinănouă, ea a fost doar readusă în instituţiile de învățământ, unde afost prezentă dintotdeauna, căci învăţămîntul a pornit din tindaBisericii, după cum vedem din operele lui Ion Creangă.

Prin ora de religie, nu urmărim scopul să-i transformămpe elevi în mici teologi, ci să le transmitem nişte deprinderiduhovniceşti pe care să le păstreze toată viaţa şi cu care o să seîntîlnească la fiecare pas. De aceea, religia ca disciplină deînvăţămînt, are, pe langă aspectul informativ, un aspect


170

formativ, (adică aplicarea în viaţa cotidiană a cunoştinţelordobîndite).

Efectul predării religiei este mai mare, dacă se începede timpuriu, iar în şcoală, din clasele primare, pentru că, „dacăîncercăm să îi îndreptăm când sunt deja mari, se pot rupe,”după spusele unui ierarh român. De aceea, Biserica trebuie săfie în şcoală, ca împreună să fim ca un îngrăditor de la lucrurilenecuviincioase care pot ajunge la sufletele copiilor.

Astăzi, cînd sunt importante diferite proiecteeducaţionale străine de cultura, morala şi educaţia noastră,precum educaţie sexuală, familii de probă şi altele, avemdatoria mai mult ca în alte timpuri să promovăm valorilecreştine prin disciplina Religia, pentru că un copil cu valoricreştine nu va face orişice, ci va fi un copil cu principiisănătoase, cu verticalitate.

În zilele noastre, cand influenţele negative asupraminţii umane, în special asupra minţii copiilor, ale mass-medieişi ale internetului sînt vizibile, cand copiii sînt lăsaţi în grijabuneilor sau chiar de capul lor de la o vîrstă fragedă şi potcădea cu uşurinţă în plasa unor vicii sau pot căpăta deprinderirele, este nevoie de luarea unor măsuri urgente. Din cauzafactorilor enumeraţi mai sus are de suferit şi învăţămîntul,deoarece comportamentul tinerilor nu este întotdeauna unuladecvat. Ei dau dovadă de agresivitate, lipsă de respect şi deinteres faţă de tot ceea ce înseamnă acumulare de cunoştinţe şiformare de deprinderi. Aşa cum casa trebuie să aibă o temelieputernică, căci altfel se dărîmă, tot aşa şi copilului trebuie să ise pună o bază puternică morală creştină, care apoi să formezeaxa lui de valori. Şi chiar dacă prin orele de religie nu îi vomface pe toţi sfinţi, din prima zi totuşi influenţa benefică esteevidentă, după cum observă şi profesorii: clasele care au avutacest curs, sunt cu alt comportament, cu alte viziuni asupramenirii lor pe pămînt şi se raportează la cei din jur prin prismaporuncii dragostei, pentru că credinţa creştină are la bază


171

porunca iubirii. Aceste ore educă şi insuflă elevilor valorilegeneral-umane: Adevărul, Sfinţenia, Binele, Frumosul, Iubirea,Răbdarea, Chibzuinţa, Voinţa, Curăţenia, Iertarea, Milostenia,orientate spre formarea unui comportament civilizat şi a unuicaracter prietenos.

Ni se creează împresia că se doreşte stoparea predăriiacestei discipline. Şi poate greşesc, dar dacă nu, atunci măîntreb şi vă întreb: cu ce suntem mai buni noi decât cei care auinterzis cuvântul lui Dumnezeu, care au dărîmat răstignirile şicrucile şi au închis Bisericile? Formal, parcă nu se opunenimeni, dar cand trecem la partea practică, apar diferite părerişi piedici, precum că aceste ore ar trebui să fie predate nu înşcoală, ci în incinta Bisericii, în afara programului deînvăţămînt. Da, ideal ar fi ca aceste ore să fie predate într-unspaţiu adecvat, iar în cadrul programului de învăţămînt înincinta şcolilor să se amenajeze capelă sau cabinet de religie,pentru predarea Religiei. Dar în lipsa acestora, aceste oretrebuie să fie în şcoală. Cum o să meargă copiii la Bisericădacă nu merg părinţii? Cum o să meargă elevii, dacă nu mergprefesorii (cu excepţia câtorva), de unde să înveţe acest lucru şidupă cine să se orienteze?

Astăzi, când avem o statistică atât de tristă la capitolulsinuciderelor, mă întreb, de ce pe timpul celui de al doilearăzboi mondial, în timpul deportării în Siberia, foametei,colectivizării, nu existau cazuri de sinucidere, iar astăzi atât demulte? Oare nu din cauza decăderii noastre morale? Căcifizicul îl creştem, dar sufletul rămâne mic, slab şi nedezvolatat,şi la prima greutate este biruit. Acum, când în procesuleducaţional s-au scos limitele drepturilor copiilor şi când sântadoptate legi, precum „egalitatea de şanse” prin care s-audeschis porţile pentru homosexuali şi alţii care pot „virusa”copiii noştri prin „ programe străine”, Biserica şi Şcoala suntcei care trebuie să-i protejeze de perversiune prin promovareavalorilor creştine.


172

Prin predarea Religiei avem o şansă şi este păcat să oratăm, mai mult ca atât, păcat este nu numai atunci când facirău, dar şi atunci când poţi să faci binele şi nu îl faci şi deaceasta suntem responsabili atât în această viaţă, cât şi încealaltă viaţă.

Nu vrem scoala fără de Dumnezeu! Pentru că după cumspunea la o conferinţă internaţională academicianul şijurnalistul Nicolae Dabija: „Mai mult viitor au ţările care aumai mult Dumnezeu”.

Copilul, înca de mic vine in contact cu realitati,simboluri şi manifestari religioase ale caror semnificatiisimple, pe intelesul lor este bine sa le cunoasca. Educaţiaîncepe în familie, apoi în şcoala unde îşi formează deprinderide conduită, învaţă s-şi manifeste sentimentele.

Educaţia religioasă îl ajută pe copil să cunoascăîndatoririle pe care le are faţă de el însusi, faţă de ceilalţi şi faţăde tot ce-l înconjoară, pentru a deveni un bun creştin.

În Vechiul Testament se spune că: “Omul se cunoaştedupă copiii pe care i-a lăsat în urmă”. Aşadar să ne străduim sălăsăm în urma noastră copii înţelepţi, copii cu frica luiDumnezeu.

Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei umilitorimpus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne-au învăţat să nu mai dorim cultură fără credinţă, ştiinţă fărăspiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune,şi, îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai

ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale atinerilor.

Nu există investiţie mai mare decât transmitereacredinţei ca valoare veşnică. Credinţa este şi cea mai marezestre pe care părinţii o pot transmite copiilor, pentru că ea îiajută pe tineri să facă deosebire între valori efemere şi valorieterne, între iubire de moment şi iubire veşnică. Apare


173

necesitatea de a completa şi prelungi procesul de educaţie înafara clasei şi în afara şcolii. Valoarea acestor activităţi estemare din punct de vedere educativ, în măsura în care asigurăcondiţiile de aplicare în practică a cunoştinţelor, de cunoaşteree elevilor între ei, de dezvoltare a sentimentelor de preţuire afrumuseţilor naturale, a realizărilor artistice, de identificare şidezvoltare a predispoziţiilor artistice şi sportive.

În societatea contemporană rolul bisericii ca instituţiecomunitară s-a diminuat mult. Cu toate acestea, putemidentifica, pe o axă a influenţei valori diferite ale impactuluibisericii în comunităţile în care funcţionează. Dacă în marileaglomerări urbane, influenţa bisericii este mult diluată,manifestările religioase ale credincioşilor sunt manifestatedatorită voinţei persoanelor, în mediul rural influenţa bisericiieste semnificativă. Aici sistemul relaţiilor interpersonale esteunul strâns, instituţia este vizibilă, păstrarea obiceiurilor şi atradiţiilor religioase este mai evidentă. Cu toate acestea şi înmediul rural întâlnim influenţe diferite ale bisericii asupracomunităţii. Acestea, indiferent de mediul la care ne raportăm,sunt puternic influenţate de persoanele implicate în instituţiabisericii, ţin de un anumit marketing comunitar de identificareşi implicare în problemele comunităii, de promovare a uneibune imagini a bisericii în comunitatea în care funcţionează.

Trebuie făcută însă o distincţie între funcţionareainstituţiei bisericii la nivel comunitar şi educaţia religioasărealizată în şcoli.

Pledăm pentru faptul că Biserica şi religia au rolimportant în formare competenţelor şi atitudinilor moral –sociale ale copiilor. Acestea promovează valori precum: binele,responsabilitatea faţă de ei şi faţă de alţii, toleranţa, diversitateaşi acceptarea sa, respectarea drepturilor omului, umanismul,solidaritatea, libertatea, promovarea bogăţiei şi identităţiispirituale, binele comun, etc.


174

Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului leîntâlnim în:- organizarea unor manifestări cultural artistice comune(serbări, expoziţii, spectacole etc.) cu ocazia marilor sărbătoricreştine: Crăciun, Paşti, Florii, Ziua eroilor neamului etc.;- participarea reprezentanţilor Bisericii la manifestăriorganizate de către şcoală: deschiderea/închiderea anuluişcolar, sfinţirea lăcaşului şcolii, lectorate cu părinţii, întâlniriale reprezentanţilor bisericii cu elevii;- organizarea de excursii, pelerinaje la diverse aşezămintebisericeşti (mănăstiri, schituri);- participarea reprezentanţilor bisericii la campaniidestinate eradicării: violenţei, comportamentelor deviante înrândul elevilor, traficului de copii etc.

O importantă misiune educativă şi filantropică o aupreoţii parohi. Astfel, având în vedere valorile creştine pe carele promovează şi vocaţia lor umanitară, profesorii de religie sipreoţii pot contribui la:- educarea cu privire la drepturile copilului şi labeneficiile pe care respectarea acestora le aduce întregiicomunităţi;- identificarea nevoilor copiilor şi familiilor, precum şi asituaţiilor de risc în care se pot afla acestea;- îndrumarea, informarea şi orientarea către diverseservicii;- medierea în vederea restabilirii relaţiilor familiale sauîn vederea prevenirii abandonului copilului (mediere întremamă şi tată, copil şi părinţi, familie şi comunitate, mamasingură şi familia acesteia) prin promovarea reconcilierii şi aiertării greşelilor celorlalţi etc.;- sesizarea situaţiilor de abuz, neglijare şi exploatare;- implicare în rezolvarea problemelor prin structurilecomunitare consultative;


175

- mobilizarea comunităţii, pentru a sprijini familiile şicopiii aflaţi în nevoie;- implicare în dezvoltarea unor servicii pentru copii şifamilii la nivelul comunităţii;organizarea şi implicarea în manifestări culturale alecomunităţii şi ale şcolii.

Ora de religie nu este umplere a timpului, ci sfinţire atimpului, este Apostolat educaţional. Valorile oferite deeducaţia religioasă sunt foarte necesare în această perioadă desecularizare şi globalizare a societăţii romăneşti, deoarece elesunt borne în creşterea spirituală a tinerilor, dar şi un liantexistenţial interdisciplinar, prin studiul celorlalte discipline. Seimpune deci, cu necesitate, ideea unui parteneriat de colaborareîntre Şcoală şi Biserică, ca factori educaţionali.

Astăzi, mai mult ca oricand, este nevoie de credinţă înDumnezeu, de urmarea principiilor de viaţă ale moraleicreştine, ca, de altfel, ale tuturor virtuţilor evanghelice, ce neobligă să lucrăm la renaşterea şi zidirea moral - spiritualăa societăţii, la redescoperirea adevăratelor ei virtuţi, aşa cum aufost ele păstrate de-a lungul istoriei. Majoritatea experţilorrecunosc că reperele oferite de morala creştină şi-au doveditsuperioritatea faţă de etica diferitelor filosofii sau ideologiipolitice. Învăţătura creştină nu împiedică procesul ştiinţific alcunoaşterii, ci îl promovează. Mesajul şcolii ţinteşte laturacunoştinţelor, îmbogăţirea, cu fiecare an, a capacităţii tânăruluide a stăpâni ştiinţa şi de a cunoaşte rolul acesteia înformarea personalităţii umane. Iată cum educaţia religioasă înşcoală devine stâlp şi temelie în formarea viitoarei personalităţia elevului, un mijloc, prin accentuarea modelului educaţional-formativ, pentru depăşirea crizei spirituale în care se zbateomul modern, a crizei de sens a existenţei sale.


176

BIBLIOGRAFIE:Gutium I, Mămăligă M, Mumjiev G - Parteneriatul pas cu pas,Editura Fundaţia Internaţională pentru sisteme Electorale,Chişinău, 2000.Opriş, Dorin Monica Opriş. Religia şi educaţia de mâine.Repere pedagogice. Cluj-Napoca, 2013.Velea, Luciana şi colaboratorii - Participarea elevilor în şcoalăşi în comunitate, Ghid pentru profesori şi elevi , Editura Agata ,2006.Vlăsceanu, Gheorghe coord., Neculau, Adrian - Şcoala larăscruce. Schimbare şi continuitate în curriculumulînvăţământului obligatoriu. Studiu de impact, Editura Polirom,2002.Jean-Paul Willaime (coord.). Des maîtres et des dieux. Écoleset religions en Europe, Berlin, 2005.Webgrafie :www.famouswhy.ro – Copilul preşcolar în mileniul treiwww.scoalaparintilor.ro – Educaţia timpuriehttp://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdfhttp://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/relatia_cu_ong_urile_2.htmlhttp://ortodox.md/category/articole/biserica/biserica-si-scoalahttp://www.crestinortodox.ro/religie/bazele-doctrinare-cooperarii-dintre-biserica-scoala-96631.html


177

LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!

Prof. Maria CioinicăLiceul „Constantin Brâncoveanu” Horezu, jud. Vâlcea

Întotdeauna mamele și-au dorit ce e mai bun pentrucopiii lor: un loc sigur, o masă bună, o educație completă șiașa mai departe. Dar, când vine vorba de siguranța sufletuluicopiilor lor, cum aleg părinții în luarea deciziilor?

Așa cum știm, educația în familie este mult maieficientă dacă este urmată de puterea exemplului. De exemplu,dacă părinții vor interzice copilului să fumeze, părinții fiindfumători înrăiți, probabilitatea ca și copilul să se apuce defumat va fi mult mai mare, decât în cazul în care părinții nusunt fumători.

Educația religioasă nu face excepție. Astfel, un copilcare provine dintr-o familie apropiată bisericii va fi mai ușorde educat religios decât un copil care provine dintr-o familieindiferentă sau ostilă bisericii.

Generația actuală de adolescenți au părinți cu vârstecuprinse între 35 și 50 de ani, adică persoane crescute șieducate în perioada comunistă. Așa cum se știe, atunci bisericaera undeva la marginea societății, iar educația religioasă eraexclusă aproape în totalitate. Acești cetățeni sunt practic lipsițide cunoștințele necesare educării propriilor copii, din punct devedere religios.

În mai 2009, pornind de la aceste premise, darobservând și dorința copiilor de a se apropia de biserică, încalitate de director al școlii din comuna Copăceni, jud. Vâlcea,am răspuns solicitării preotului Veniamin Avram, paroh alparohiei Bălteni, de a desfășura în parteneriat activități de


178

educare și catehizare sub umbrela mare a proiectului „Hristosîmpărtășit copiilor!”

Activitățile din proiect se desfășurau atât la Centrulparohial pentru copii și tineri Bălteni, cât și la ȘcoalaGimnazială Ulmetu Copăceni.Copiii au fost împărțiți în grupe pe categorii de vârste. Astfel,la centru s-au desfășurat activitățile cluburilor de desen șilectură, desfășurate cu copiii din ciclul primar și de la grădiniță,produsele rezultate fiind expuse atât la centru cât și la școală.Copiii din ciclul gimnazial au desfășurat activitățile dincluburile de IT și dezbateri la școală.

Pe parcursul acestor activități au fost abordate tematicireligioase. Copiii u învățat să picteze icoane pe sticlă sau săaprecieze poeziile lui Voiculescu. Cei mari au început să facădiferența între tradiție și superstiție, dar și să identifice surse dedocumentare online, care să-i ajute în descoperirea adevărului.

În paralel, copiii au beneficiat de ore de catehezăsusținute de preotul din parohie, dar și de studenți la teologie,veniți acasă în vacanță sau la sfârșit de săptămână.

Pe perioada celor trei ani de desfășurare a proiectuluiam putut observa o modificare a comportamentului copiilorparticipanți la proiect. Dincolo de faptul că violența verbală înșcoală a scăzut în mod semnificativ, copiii erau mai dornici deimplicare în activități de voluntariat și de caritate.

Dincolo de latura religioasă a acestui proiect trebuiesubliniată latura educativă. Folosind metode de educațienonformală, având la bază conceptul de learning by doingcopiii au deprins abilități și deprinderi civice și religioase noi.Mai mult chiar, ducând acasă noile cunoștințe și deprinderi(rugăciunea zilnică, rugăciunea înainte și după masă etc.)educația religioasă s-a extins și asupra comunității,îmbunătățind astfel relația între comunitate și preot.


179

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAŢIONAL

PARTENERI:o Şcoala Gimnazială Nr.1 Buda , Blăgeşti, Bacăuo Biserica ”Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” Buda,

Blăgeşti, BacăuDURATA PROIECTULUI:

○ Septembrie 2015 - Iunie 2016COORDONATORI PROIECT:

o Director prof. Petru Secureo Prof. Petrina Ţuglea

COLABORATORI PROIECT:○ Preot paroh Sorin Constantin Munteanuo cadre didactice○ Părinţii copiilor○ Comunitatea locală

RESPONSABILITĂŢILE PĂRŢILOR○ Organizarea unor vizite la Biserica „Sfântul Mare

Mucenic Dimitrie” Buda, Blăgeşti;○ Participarea la slujbele religioase organizate în cadrul

bisericii;○ Realizarea unor montaje cu caracter religios mai ales în

perioada sărbătorilor de iarnă sau cu prilejul sărbătorii Paştelui.ARGUMENTAREA PROIECTULUI

Educaţia religioasă îl ajută pe copil să cunoascăîndatoririle pe care le are faţă de el însuşi, faţă de ceilalţi şi faţăde tot ce-l înconjoară, pentru a devenii un bun creştin.SCOPUL PROIECTULUI : ○ Cunoaşterea învăţăturilorBisericii şi formarea virtuţilor creştine;

OBIECTIVELE PROIECTULUI :


180

○ Cunoaşterea unor sărbători creştine (Naşterea Mântuito-rului, Bobotează, Florii, Paşte);

○ Cunoaşterea şi respectarea învăţăturilor biblice;○ Educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea comporta-

mentului moral-religios (să-ţi iubeşti aproapele, să faci faptebune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti, să-i ajuţi pesărmani, să-L iubeşti pe Dumnezeu);GRUPUL ŢINTĂ:○ Elevii Şcolii Gimnaziale Nr.1 Buda, Blăgeşti, Bacău.RESURSE UMANE: preotul paroh, directorul şcolii, prof.coordonator, cadre didactice, elevii. comunitatea locală,părinţii/bunicii copiilor.

DATA

DENUMIREA

ACTIVITĂŢII

LOCULDESFĂŞURĂ

RIIPARTICIPANŢI

Sep-tembrie2015

Elaborareaproiectului

ŞcoalaGimnazialăNr.1 Buda,

Blăgeşti

Preot, director,cadre didactice

Sep-tembrie2015

1.Slujba dedeschidere a

anului şcolar-septembrie2. Sfinţireasălilor de

clasă

ŞcoalaGimnazialăNr.1 Buda,

Blăgeşti

Preot, director,reprezentanţii

comunităţii locale,elevi, părinţi.

No-iem-brie2015

PrimireaSfintelorTaine a

Spovedaniei şiImpartaşaniei

Biserica „Sf.Mare Mucenic

Dimitrie”Buda, Blăgeşti

Preot, elevii,comunitatea locală


181

DeCembrie2015

Colindăm,colindăm...,program de

colinde

Biserica „Sf.Mare Mucenic


Preot, director,cadre didactice

Ianua- rie2016

Ingerul ,ingerasul meu

machetefacute de

elevii

ŞcoalaGimnazialăNr.1 BudaBlăgeşti

Preotul, cadredidactice,elevii

Mar-tie

2016

PrimireaSfintelorTaine a

Spovedaniei şiImpartaşaniei

Biserica” Sf.Mare Mucenic


Preotul,elevii,părinţii

Apri-lie

2016

InviereaDomnului-realizarea

unui expozitiidedicateacestei

sarbători


Preotul,elevii,părinţii

mai2016

ÎnviereaDomnului –

bucurie sfântăpentru toţicreştinii,

colinde deÎnviere


Preotul,elevii,cadredidactice, părinţii

iunie2016

1. ÎnălţareaDomnului

2. ZiuaEroilor

Biserica” Sf.Mare Mucenic


Preotul, director,cadre didactice,

elevi, comunitatealocală


182

MODALITĂŢI DE EVALUARE: analiza activităţilordesfăşurate, repertoriu de cântece religioase, recitări, scenete,învăţături.


183

PELERINAJELE RELIGIOASE – ASPECTE ALEPARTENERIATULUI DINTRE ŞCOALĂ-PAROHIE-

MĂNĂSTIRI

Prof. Otilia BârgăoanuŞcoala Gimnazială „Ghiţă Mocanu” Oneşti

Pelerinajele sunt călătorii făcute în scop religios, cătredestinații naționale sau internaționale. Ierusalimul,Constantinopolul, Muntele Athos, etc. Şi reprezintăprincipalul mijloc de apropiere de Biserică şi de întărire acredinţei în Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pelerinajul esteexcursia la locurile întâlnite în regiune a unei ţări. După astfelde călătorii, multe persoane credincioase au primitduhovnicească mângâiere de care aveau nevoie. Acestea suntadevărate drumuri ale rugăciunii şi meditaţiei dar şi alanumitor privaţiuni, al jertfelor, făcute cu suflet şi cuget curatpentru iubirea de Dumnezeu.144

Pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-aarătat în lume iubirea și lucrarea minunată a lui Dumnezeupentru oameni și prin oameni. Pelerinul vrea să atingă loculsfânt sau moaștele sfântului în care și prin care s-a arătatprezența sfințitoare a lui Dumnezeu, într-un mod deosebit deintens, pentru ca el, pelerinul, să-și intensifice credința șiiubirea să pentru Dumnezeu.

În pelerinaj Dumnezeu și omul se caută reciproc și seîntâlnesc în mod spontan și misterios. În acest sens,experiența lui Avraam a devenit o icoană spirituală a

144 http://www.crestinortodox.ro/stiri/cronica-romana/pelerinaj-manastirile-romania-75205.html


184

pelerinajului.Avraam părăsește patria sa, Urul Caldeii, șipleacă departe, către o țară pe care Dumnezeu i-o promite,spre Canaan145.146

Pelerinajul lui Avraam este răspunsul lui la chemarea luiDumnezeu. Astfel, în pelerinaj se exprimă un apel al luiDumnezeu Care caută pe om și un răspuns al omului pentru aajunge la un loc ales și binecuvântat de Dumnezeu. Legăturatainică dintre răspunsul omului la chemarea lui Dumnezeu șicălătoria spre locul promis este credința. În acest înțelestâlcuiește Sfântul Apostol Pavel pelerinajul lui Avraam dinCaldeea spre Canaan. "Prin credință, Avraam, când a fostchemat, a ascultat de a ieșit la locul pe care era să-l ia spremoștenire și a ieșit neștiind încotro merge. Prin credință, alocuit vremelnic în pământul făgăduinței, ca într-un pământstrăin, locuind în corturi cu Isaac și cu Iacov, cei dimpreunămoștenitori ai aceleia și făgăduințe; căci aștepta cetatea cutemelii puternice, al cărei meșter și lucrător este Dumnezeu"147.148

La locurile de pelerinaj vin oameni diferiți din regiunisau țări diferite. Motivațiile și dorințele lor sunt diferite.Vârstele, starea socială, gradul de cultură, intensitateacredinței, sensibilitatea spirituală - toate sunt diferite. Aceastădiversitate adunată laolaltă se vede mai ales la pelerinajelelegate de hramurile locurilor sfinte sau sărbătorile sfințilorocrotitori sau patroni spirituali ai acestor locuri.

Un teolog apusean descrie participarea oamenilor într-unloc de pelerinaj în aceste cuvinte: „Locurile de pelerinajatrag turistul și pelerinul, tânărul și bătrânul, omul sănătos și

145 Fc 12, 1-5.146http://www.basilicatravel.ro/intelesul-pelerinajului.html/CĂLĂTORIND CU DUMNEZEU - Înțelesul și folosul pelerinajului -†DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE.147 Evr 11, 8-10.148

Ibidem.


185

bolnavul, familiile și indivizii, evlaviosul și uriosul, cel ceface milosteni și hoțul de buzunare, cel ce caută de suflet șinegustorul. Natura însăși a pelerinajului face că diferențelesociale obișnuite să dispară, deoarece pelerinii, în marea lordiversitate, trăiesc experiența unui loc comun, bazat peexperiența unificatoare a pelerinajului. Pelerinajul însușireflectă nu numai realitatea fundamentală a Bisericii, poporal lui Dumnezeu săvârșind pelerinajul vieții, ci încă mai mult,realitatea umanității însăși, totalitatea oamenilor în drumspre tainicul de-dincolo de lume. Acest misterios de-dincoloal umanității se poate vedea și trăi oarecum în pelerinaj”.149

În experiența spirituală a pelerinajului, cei ce au credințamai slabă au prilejul să o întărească văzând credința maiputernică a altora; cei ce au răbdare mai puțină se întărescvăzând răbdarea altora; cei ce se roagă mai puțin și maisuperficial se îmbogățesc și se înnoiesc din rugăciuneafierbinte a altora, a tuturor. În pelerinaj suntem influențați dealții și influențăm pe alții prin felul nostrum de a fi prezențiacolo. În general sunt oameni însetați de mai multă viațăspirituală, pe care nu o oferă totdeauna propria lor parohie saumănăstire, sau pentru că s-au prea obișnuit cu acestea.Pelerinajul învinge rutina. În pelerinaj Duhul Sfânt trezește înom o dorință mai mare de sfințenie, de înnoire a vieții.

Când pelerinajul este însoțit de rugăciuni, de priveghere,de spovedanie, de împărtășire euharistică, de convorbiriduhovnicești cu alți pelerini, el este un izvor de bucurie șipace interioară, un prilej de îmbogățire spirituală.

Pelerinii oferă bani sau daruri material bisericilor dinlocurile de pelerinaj, ca semn că primesc în schimb darurispirituale, binecuvântări pentru viața și activitatea lor. Luminași frumusețea de pe fețele pelerinilor în timpul slujbelor

149http://www.basilicatravel.ro/intelesul-pelerinajului.html/CĂLĂTORIND CU DUMNEZEU - Înțelesul și folosul pelerinajului -†DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE


186

religioase ale pelerinajului arată lumina adunată de ei în sufletprin rugăciunea comună a sărbătorii. Întâlnirea cu locurilesfinte, moaștele sfinților, icoanele sfinților și persoane cuviață smerită și sfântă, devine izvor de binecuvântare, iubireși lumânare interioară a pelerinului.

Pacea și bucuria, lumina și sfințenia adunate în inimi prinpelerinaj la locurile sfinte sau în momentele sfinte alecelebrării liturgice sunt duse de pelerini în casele lor, înparohiile și mănăstirile lor, în societate. Astfel, pelerinii,purtători și martori ai Duhului lui Hristos în lume, devinmisionari fără să fi pretins aceasta.

Pelerinii duc cu ei în lume ce-au primit din întâlnirea culocurile sfinte, cu sfinții pe care îi cinstesc sau venerează.Catehezele populare făcute cu prilejul pelerinajului, privindviața sfinților și lucrarea lui Dumnezeu în viața oamenilor,sunt de mare importanță. Rugăciunile pentru bolnavi (SfântulMaslu), sfințirea apei, mărturisirea păcatelor și iertarea,rugăciunile și privegherile de noapte, cântările și rugăciunileîn grup pe drum spre locurile sfinte și spre casă, cărțile șipliantele, icoanele, obiectele religioase - suvenire,procesiunile și ceremoniile liturgice în aer liber - toate acesteafac din pelerinaj o lucrare misionară în care adevărulcredinței se armonizează cu frumusețea celebrării pentru aexprima taina iubirii lui Dumnezeu pentru oameni și a iubiriioamenilor față de Dumnezeu. Taina iubirii și a bucurieidumnezeiești împărtășite oamenilor prin sfinți este trăită înpelerinaj și devine lucrare sfântă. Pentru toate acestea,pelerinajul, ca eveniment misionar, este o sărbătoare a viețiiluminată de sfințenie, o icoană și o pregătire a bucurieiveșnice în prezența lui Dumnezeu. Pelerinajul sfințește timpulvieții pământene și îl deschide spre veșnicie.

Pelerinajele au avut de-a lungul veacurilor o influențăbenefică asupra vieții persoanelor și popoarelor: au contribuitla întărirea și înnoirea vieții religioase, au consolidate


187

identitatea și unitatea spirituală a comunităților umane dintr-o regiune, au contribuit la apropierea între Biserici naționalediferite și între grupuri etnice diferite, au contribuit laîmbogățirea culturii popoarelor și au imprimat civilizațieiumane universal dinamica progresului spiritual, căutareasacrului și a vieții veșnice.

Pelerinajul religios este o căutare în lumea aceasta a ceeace nu este din lumea aceasta: „Împărăția lui Dumnezeu”despre care Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Căutați maiîntâi împărăția lui Dumnezeu... ”,150 dar și: „Împărăția Meanu este din lumea aceasta ”.151

Dumnezeu-Pelerinul în căutarea omului și omul-pelerindeplin îndreptat spre Dumnezeu se arată în taina luiHristos.152 Fiul lui Dumnezeu Se naște în lume ca Om pecând Maria și Iosif se aflau în călătorie, pelerini în Betleem,apoi călătoresc și locuiesc vremelnic în Egipt. După ce revineîn Galileea și crește mai mare, copilul Iisus practicăpelerinajul la Ierusalim. Pelerinul în vârstă de 12 ani știe cătemplul sfânt din Ierusalim este simbolul Casei Tatălui Săudin ceruri,153 dar în același timp templul, ca loc sfânt,reprezintă și taina însăși a lui Hristos,154 deoarece Fiul este înTatăl și Tatăl este în Fiul,155 iar în Iisus Hristos „locuieștetrupește toată plinătatea Dumnezeirii”156.157

150Mt 6, 33.151 In 18, 36.152 cf. In 16, 28; 12, 32.153 cf. Lc 2, 48-50.154 cf. In 2, 19-21.155 cf. In 10, 38; 14, 11 și 17, 21.156 Col 2, 9.157http://www.basilicatravel.ro/intelesul-pelerinajului.html/CĂLĂTORIND CU DUMNEZEU - Înțelesul și folosul pelerinajului -†DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE


188

Pelerinajul adevărat este o multiplă binecuvântare pentrupersoane și popoare mai ales când devine răspuns la apelul-îndemn: “Căutați pacea cu toți și sfințenia fără de carenimeni nu va vedea pe Dumnezeu. ”158

“Pelerinajul religios este o constantă a umanităţii. El aremotivatii multiple si semnificaţii spirituale profunde, când estetrăit intens şi inteles corect. Pelerinii sunt oameni care dorescsa viziteze si sa venereze locurile biblice, mormintelemartirilor, moaştele sfinţilor, icoane făcătoare de minuni saulocuri unde trăiesc mari duhovnici renumiţi.”Principalele motive ale pelerinajului sunt următoarele:1. Pelerinajul este un memorial-vizual al locurilor unde s-aaratat în lume iubirea şi lucrarea minunată a lui Dumnezeupentru oameni şi prin oameni. Pelerinul vrea sa atingă loculsfânt sau moaştele sfântului în care şi prin care s-a arătatprezenţa sfinţitoare a lui Dumnezeu într-un mod deosebit deintens, pentru ca el, pelerinul să-şi intensifice credinţa şiiubirea sa pentru Dumnezeu.2. De aceea, pelerinajul se face pentru a intensifica rugăciuneaşi viaţa spirituală în general; 3. Pelerinajul este adesea un actspiritual de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerileprimite de la El; astfel pelerinajul este în sine un act de ascezăşi o ofrandă de gratitudine.4. Pelerinajul cuprinde şi un act de pocainţă pentru păcate, fiindcompletat cu mărturisirea păcatelor şi rugăciuni de iertarepentru mântuirea sufletului.5. Pelerinajul poate fi motivat şi de o dorinţă puternică de aprimi ajutorul lui Dumnezeu spre a realiza o lucrare importantăsau a primi vindecarea de o boala fizică sau psihică. “Înultimul pelerinaj al lui Iisus la Ierusalim Se descoperă sensulcel mai sacru al pelerinajului. Intrarea Sa triumfala înIerusalimul pământesc unde avea sa fie răstignit devine

158 Evr 12, 14.


189

prefigurare sau anticipare a intrării Sale în Ierusalimul ceresc.În Pelerinul-răstignit în Ierusalim, pelerinajul se transformă înPaşte 159, călătoria pământească se împlineşte în trecere saumutaţie cerească: „Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume;iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl. ”160 În casa Tatălui Meumulte locaşuri sunt. (...) Mă duc să vă gătesc loc. Si dacă Măvoi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine,ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”161.”162

2. Pelerinajul - înnoire şi îmbogăţire a vieţii spiritualÎn locurile de pelerinaj vin oameni diferiţi din regiuni

sau ţări diferite. Motivaţiile şi dorinţele lor sunt diferite.Vârstele, starea socială, gradul de cultură, intensitatea credintei,sensibilitatea spirituala - toate sunt diferite. Această diversitateadunată laolaltă se vede mai ales la pelerinajele legate dehramurile locurilor sfinte sau sărbătorile sfinţilor patronispirituali ai acestor locuri. Experienţa pelerinajului este unprilej de împrospătare a vieţii spirituale şi de întărire acredinţei. In experienţa spirituală a pelerinajului, cei care aucredinţa mai slabă au prilejul să o întărească văzând credinţamai puternică a altora; cei care au răbdare mai puţină seîntăresc văzând răbdarea altora; cei care se roagă mai puţin şimai superficial se îmbogăţesc şi se înnoiesc din rugăciuneafierbinte a altora, a tuturor. In pelerinaj suntem influentaţi dealţii şi influenţăm pe alţii prin felul nostru de a fi prezenţiacolo. In general, pelerinii sunt oameni însetaţi de mai multaviaţa spirituală, pe care nu o oferă totdeauna propria lor parohiesau mănăstire, sau pentru că s-au prea obişnuit cu acestea.Pelerinajul învinge rutina. În pelerinaj Duhul Sfânt trezeşte în

159 In 10, 17-18; 1 Co 5, 7.160 In 16, 28.161 In 14, 2-3; cf. In 17, 24; 1 Tes 4, 17; Evr 10, 19-25.162http://www.basilicatravel.ro/intelesul-pelerinajului.html/CĂLĂTORIND CU DUMNEZEU - Înțelesul și folosul pelerinajului -†DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE


190

om o dorinţă mai mare de sfinţenie, de înnoire a vieţii.”“Lumina şi frumuseţea de pe feţele pelerinilor în timpulslujbelor religioase ale pelerinajului arată lumina adunată de eiîn suflet prin rugăciunea comună a sărbătorii. Intâlnirea culocurile sfinte, moaştele sfinţilor, icoanele sfinţilor şi persoanecu viaţa smerită şi sfântă devine izvor de bucurie, iubire şiluminare interioară a pelerinului.”163

3. Pelerinajul - eveniment misionarRugăciunile şi privegherile de noapte, cântările şi

rugăciunile în grup pe drum spre locurile sfinte şi spre casă,cărţile şi pliantele, icoanele, obiectele religioase - suvenire,procesiunile şi ceremoniile liturgice în aer liber - toate acesteafac din pelerinaj o lucrare misionara în care adevarul credinteise armonizează cu frumuseţea celebrării pentru a exprima tainaiubirii lui Dumnezeu pentru oameni şi a iubirii oamenilor faţăde Dumnezeu. Taina iubirii şi a bucuriei divine împărtăşiteoamenilor prin sfinţi este celebrată în pelerinaj şi devinelucrare sfântă. Pentru toate acestea, pelerinajul ca evenimentmisionar este o sărbătoare a vietii luminată de sfinţenie, oicoană a bucuriei veşnice în prezenţa lui Dumnezeu. Pelerinajulsfinţeşte timpul vieţii terestre şi îl deschide spre veşnicie.”

Pelerinajul autentic este o multiplă binecuvântare pentrupersoane şi popoare atunci când devine răspuns la apelul-îndemn: “Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia fără de care nimeninu va vedea pe Dumnezeu”164.”165

În curriculă, profesorul are posibilitatea să educe pe eleviîn sensul pregătirii pentru pelerinaj prin lecţiile premergătoarevacanţelor şcolare, dar mai ales la clasa a VIII-a.

163 Ibidem.164 Evr 12, 14.165 + PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, “Călătorindîmpreună cu Dumnezeu “ apud http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/pelerinajul-intelesul-folosul-pelerinajului-68447.html


191

ACTIVITATE ÎN PARTENERIAT CU PAROHIA ŞIMĂNĂSTIREA. EXEMPLU DE BUNE PRACTICI

Prof. Teodora PlăeşuŞcoala Gimnazială „ Spiru Haret” Bacău

Activitățile extrașcolare au cel mai larg caracterinterdisciplinar și oferă cele mai eficiente modalități de formarea caracterului copiilor încă din primele clase, deoarece suntfactorii educativi cei mai apreciați și mai accesibili sufletelornoastre. Activitățile extracurriculare contribuie la gândirea șicompletarea procesului de învățare, la dezvoltarea înclinațiilorși aptitudinilor elevilor, la organizarea rațională și plăcută atimpului lor liber.

Cele mai productive activităţi extracurriculare din cadruleducaţiei religioase sunt cele desfăşurate în cadrulparteneriatelor dintre Şcoală şi Biserică, ca unul ce este foarteimportant şi în urma căruia au de câştigat copiii, care suntviitorul nostru, care vor fi fiii Bisericii, fiii ţării noastre şiprofesorii de mâine, pe care cum îi vom forma aşa îi vom avea,căci omul e ca pomul, dacă e crescut strâmb, sunt slabe şanselesă se îndrepte mai tîrziu.

Religia, ca obiect de studiu, este important, pentru căconţine nu învăţături şi adevăruri omeneşti, ci învăţături şiadevăruri dumnezeieşti, care nu se schimbă de la o zi la alta şide la o guvernare la alta. La baza ei stă morala creştină, caretrebuie să fie temelia educării. În toate timpurile Religia a fostun pilon al educării şi un liant al poporului nostru. Numai cuajutorul lui Dumnezeu şi al credinţei, strămoşii noştri au pututînvinge greutăţile, ieşind învingători. Acest popor dintotdeaunaa fost un popor crestin, cu verticalitate, pentru că ei ştiau de


192

unde vin, cine sunt şi încotro se îndreaptă. Prin ora de Religie,nu urmărim scopul să-i transformăm pe elevi în mici teologi, cisă le transmitem nişte deprinderi duhovniceşti pe care să lepăstreze toată viaţa şi cu care o să se întâlnească la fiecare pas.De aceea, Religia ca disciplină de învăţămînt, are, pe lîngăaspectul informativ, un aspect formativ, (adică aplicarea înviaţa cotidiană a cunoştinţelor dobîndite).

Şcoala şi biserica au colaborat încă din cele mai vechitimpuri. Biserica a fost cea care a înfiinţat primele şcoli.Biserica a avut un rol important în constituirea instituţiilordestinate învăţământului dar şi în promovarea educaţiei de tipmoral – religios.

Ideea de parteneriat între şcoală şi parohie trebuie să sebazeze pe principiul complementarităţii serviciilor educaţionaleoferite de către cele două instituţii care activează în comunitate.

Construirea parteneriatului este un proces deliberat ceimplică aptitudini specifice, strategii şi cunoştinţe pe carepărţile implicate trebuie să le cunoscă şi să le folosească.

Succesul parteneriatului şcoală –parohie este bazat pelegătura permanentă, constantă între reprezentanţii Bisercii şireprezentanţii şcolii pentru că biserica şi religia au rolimportant în formare competenţelor şi atitudinilor moral –sociale ale copiilor. Acestea promovează valori precum: binele,responsabilitatea faţă de ei şi faţă de alţii, toleranţa, diversitateaşi acceptarea sa, respectarea drepturilor omului, umanismul,solidaritatea, libertatea, promovarea bogăţiei şi identităţiispirituale, binele comun, etc.

Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului leîntâlnim în:- organizarea unor manifestări cultural artistice comune(serbări, expoziţii, spectacole etc.) cu ocazia marilor sărbătoricreştine: Crăciun, Paşti, Florii, Ziua eroilor neamului etc.;- participarea reprezentanţilor bisericii la manifestăriorganizate de către şcoală: deschiderea/închiderea anului


193

şcolar, sfinţirea lăcaşului şcolii, lectorate cu părinţii, întâlniriale reprezentanţilor bisericii cu elevii;- organizarea de excursii, pelerinaje la diverse aşezămintebisericeşti (mănăstiri, schituri);- participarea reprezentanţilor bisericii la campaniidestinate eradicării: violenţei, comportamentelor deviante înrândul elevilor, traficului de copii etc.

O importantă misiune educativă şi filantropică o aupreoţii parohi. Astfel, având în vedere valorile creşine pe carele promovează şi vocaţia lor umanitară, preoţii pot contribui la:- educarea cu privire la drepturile copilului şi labeneficiile pe care respectarea acestora le aduce întregiicomunităţi;- identificarea nevoilor copiilor şi familiilor, precum şi asituaţiilor de risc în care se pot afla acestea;- îndrumarea, informarea şi orientarea către diverseservicii;- medierea în vederea restabilirii relaţiilor familiale sauîn vederea prevenirii abandonului copilului (mediere întremamă şi tată, copil şi părinţi, familie şi comunitate, mamasingură şi familia acesteia) prin promovarea reconcilierii şi aiertării greşelilor celorlalţi etc.;- sesizarea situaţiilor de abuz, neglijare şi exploatare;- implicare în rezolvarea problemelor prin structurilecomunitare consultative;- mobilizarea comunităţii, pentru a sprijini familiile şicopiii aflaţi în nevoie;- implicare în dezvoltarea unor servicii pentru copii şifamilii la nivelul comunităţii;- organizarea şi implicarea în manifestări culturale alecomunităţii şi ale şcolii.

Cum anul 2015 a fost declarat An omagial al misiuniiparohiei şi mănăstirii azi, ne-am aliniat indicaţiilor primite şiam realizat parteneriat între Şcoala Gimnazială „Spiru Haret”


194

Bacău şi Parohia „Precista”, pe de o parte, şi cu ProtopopiatulBacău, pe de altă parte.

Obiectivele acestui parteneriat sunt:1.Formarea unor deprinderi religioase corecte.2. Participarea activă la acţiunile religioase organizate deŞcoala Gimnaziale “Spiru Haret” Bacău şi Parohia„Precista” Bacău.3.Organizarea unor acţiuni cu tematică creştină, acţiunide voluntariat pentru ajutorarea bătrânilor nevoiaşi aiparohiei „Precista” Bacău4. Dezvoltarea interesului pentru frecventarea bisericii şia participării la sfintele slujbe5.Formarea unor persoane instruite şi cultivate.6. Cultivarea deprinderilor de a:- consulta calendarul creştin ortodox.- se raporta corect liturgic, în funcţie de structura anuluibisericesc.- Cinsti cele mai importante sărbători religioasenaţionale.- Practica obiceiurilor religioase moştenite din bătrâni.- Respecta valorile creştine.9. Creşterea respectului faţă de BOR şi faţă de cei care îiinstruiesc.10. Organizarea la nivelul şcolii a unor activităţi cucaracter cultural-educativ, care să întreţină spiritul decompetiţie11. Antrenarea unor grupuri de elevi de la fiecare clasăcare să colaboreze în susţinerea unor activităţi comune.

Între activităţile propuse în cadrul parteneriatului, s-auregăsit activităţi ale unor proiecte propuse de către fiecarepartener: „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi”,Simpozionul Omagial „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Premiereaelevilor cu rezultate deosebite la concursurile şcolarereligioase, din partea Bisericii, şi sfinţirea şcolii, activităţi de


195

caritate în cadrul proiectului „Copiii de lângă noi” şi„Monumente istorice şi religioase în judeţul Neamţ”, proiecteducaţional în parteneriat cu Protopopiatul Bacău. Acestproiect a constat în efectuarea unei excursii, în data de 9 aprilie2015, având următorul itinerariu: BACĂU – MĂNĂSTIREARUNC- MĂNĂSTIREA HORAIŢA – MĂNĂSTIREAVĂRATEC- MĂNĂSTIREA AGAPIA – CETATEANEAMŢULUI- HUMULEŞTI-HANUL ANCUŢEI-MIRCEŞTI - ROMAN – BACĂU. Scopul excursiei organizatăîn Săptămâna „Să ştii mai multe, să fii mai bun” a fostcunoaşterea monumentelor istorice şi religioase din judeţulNeamţ, prin: aprofundarea cunoştinţelor istorice, religioase şigeografic-literare despre zona judeţului Neamţ, cultivareasentimentului de apartenenţă la comunitatea ecleziastică,Biserica locală şi Biserica naţională, de patriotism, prindeclanşarea de emoţii, aprecieri asupra mănăstirilor vizitate şide a frumuseţilor naturale şi religioase ale regiunii; formareadeprinderilor de observare, de sesizare a aspectelor ecologice,de poluare a mediului şi cultivare a unei educaţii ecologice, derespectare a naturii, ca dar al lui Dumnezeu pentru om;familiarizarea copiilor cu valori ale artei bisericeşti promovateîn mănăstirile vizitate.

Obiective operaţionale urmărite au fost: Cultivarea sentimentului de apartenenţă la comunitatea

ecleziastică, Biserica locală şi Biserica naţională, depatriotism, prin declanşarea de emoţii, aprecieri asupramănăstirilor vizitate şi de a frumuseţilor naturale şireligioase ale regiunii;

Formarea deprinderilor de observare, de sesizare aaspectelor ecologice, de poluare a mediului şi cultivare aunei educaţii ecologice, de respectare a naturii, ca dar al luiDumnezeu pentru om.

Familiarizarea copiilor cu valori ale artei bisericeştipromovate în mănăstirile vizitate.


196

Să aprecieze frumuseţea şi bogăţia (sărăcia) zonei vizitate; Să rememoreze istoria ţării. Să respecte normele de convieţuire în grup şi colectivităţi

mari. Să respecte colegii de excursie, şoferul, profesorul însoţitor

şi personalul de deservire din pensiune şi muzee. Săcontribuie la dezvoltarea simţului de orientare geografică;

Să îşi dezvolte capacitatea de educaţie ecologică. Să aibă un comportament corespunzător cu starea de creştin

în timpul Sf. Liturghii şi a vizitării sfintelor mănăstiri. Să se comporte civilizat în mijloacele de transport şi în

locurile de vizitat. Să mănânce civilizat.

În cadrul excursiei, elevii au participat la Sfânta Liturghie, înbiserica din comuna Podoleni, unde doi copii s-au şi împărtăşit,au vizitat mănăstirile Horaiţa, Văratec şi Agapia, cu popas demasă la Văratec. Măicuţele au fost foarte primitoare şi auinvitat copiii la masă. Pentru elevi a fost un exerciţiu deosebit,atât masa la mănăstire, cât mai ales comuniunea realizată încadrul mesei în comun, în duh de rugăciunea şi reculegere. EraJoia Mare.


197

La întoarcere spre casă, elevii au gustat şi din dulceaţa denieidin Joia Mare la catedrala arhiepiscopală din Roman.

Bucuria reuşitei acestei excursii nu ar fi fost posibilă fărăimplicarea părintelui protopop Costică Busuioc, pentru căsfinţia sa ne-a ajutat în organizarea excursiei, favorizândlegătura directă dintre organizatorii excursiei şi contactând dinvreme pe stareţa Mănăstirii Văratec, Stavrofora IosefinaGiosanu.

Excursia ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a elevului,la educarea lui religioasă şi cetățenească. Elevii s-au întors plinde voioşie, pentru ti.mpul petrecut împreună, şi înnobilaţisufleteşte, ca urmare a frumuseţilor pe care le-au văzut şi le-autrăit, a harului pe care l-au primit din rugăciune, împărtăşanie,comuniune euharistică.


198

Participarea efectivă într-o activitate extrașcolară angajeazăatât elevii timizi, cât și pe cei temperamentali și dezvoltăspiritul de cooperare. De aceea, în calitate de coordonator alexcursiei, cadrul didactic trebuie să-i dirijeze bine pe elevi, să-iimplice pe toți și să încerce să atingă obiectivul principal –pregătirea copilului pentru viață. Elevii se autodisciplineazăprin faptul că îmbină utilul cu plăcutul, în același timpasumându-și și anumite responsabilități.

Activitățile extrașcolare bine pregătite sunt atractive pentruelevi la orice vârstă. Totul depinde de talentul cadruluididactic, de dăruirea sa în această meserie, de modul creator deabordare a acestor activități, prin punerea în valoare a tuturorresurselor de care dispune clasa de elevi.

Colaborarea Scolii cu Biserica subliniază importanţaînvăţăturii şi a avantajelor venite de

pe urma unei educaţii religioase corespunzătoare. Sistemul deînvăţare românesc prevede ore de religie, în care elevii îşiînsuşesc o educaţie temeinică religioasă în care învaţă sărespecte Biserica şi valorile ei culturale. În prezent, elevii aumai multe mijloace de informare şi învăţare decât părinţii lor.De aceea, activitatea cu Biserica pune accent pe păstrareavalorilor creştine, a sărbătorilor religioase importante care suntun prilej de sărbătorire în sânul familiei şi al comunităţii dincare fac parte.


199

ÎN CÂTEVA IMAGINI... DESPRE TABĂRACREATIVĂ DE VARĂ „O RAZĂ DE SOARE ÎN

SUFLET DE COPIL”

P.I.P. Atonoaie Cristina MariaAsociația pentru Educație și Dezvoltare Rurală Brusturoasa

Timp de 10 zile, în perioada 20- 30 iulie 2015, în satulHîngănești, com Brusturoasa, jud Bacău, copii din Brusturoasași din satul Cotumba (com Agăș) au petrecut clipe de neuitat.

Inițiatori au fost persoane cu suflet mare din mai multezone ale societății civile sau instituții publice. Astfel, pentrubuna desfășurare a Taberei creative de vară „O rază de soare însuflet de copil” și-au adus contribuția dl primar Sorin Atonoaiedin partea Primăriei Brusturoasa, preot paroh Vasile Avasilcăide la Parohia Ortodoxă Cotumba, angajații Centrului Social” SfStelian” Brusturoasa, dl Narcis Jitaru coordonatorul CentruluiEurope Direct Comănești, dar și cadre didactice din Asociațiapentru Educație și Dezvoltare Rurală „I R Rosetti”Brusturoasa.

Beneficiarii programului din vara lui 2015 au fost 50de copii cu vârste cuprinse între 5 și 14 ani.


200

Activitățile s-au desfășurat zilnic, între orele 09,00 și 14,00 șiau fost concepute sub formă de ateliere. Astfel, copiiiparticipanți s-au implicat în ateliere de tipul: teatru deimprovizație, îndemânare și creație, dans, fotografie, ecologie,pictură pe sticlă, dezvoltare personală, întreceri sportive, șah și,evident, multă- multă joacă.


201

Una dintre zilele de tabără a fost rezervată întrecerilorsportive. În ciuda căldurii destul de greu de îndurat, copiii s-auînscris fără rezerve în probe precum: cursa în două picioare,întrecerea în sac, parcursul cu obstacole, traseul mingii,aruncatul la coș și câte alte provocări distractive. Au învățat săcreadă în forțele proprii, dar și să colaboreze în echipe, auexersat diferite tehnici de autocontrol, dar și să-și gestionezeeficient resursele și energia. S-au distrat alături de cei mici șicoordonatorii lor, fascinați de bucuria și vitalitatea jocurilorcopiilor.

O altă zi a fost organizată ca excursie și, de aceea, toțicopiii au venit pregătiți de călătorie. Împreună au redescoperitDrumul Prințesei, un traseu rezervat altădată boierilor dinfamilia Ghika, care locuiau în zonă. Copiii au trăit din plin atâtplăcerea drumeției cu cântec și glume, cât și sentimentulspecial dat de necunoscutul și misterul care învăluie poveștiledespre Drumul Prințesei.


202

Stârniți și provocați de excursia pe Drumul Prințesei,am apelat la ajutorul unuia dintre puținii veterani ai comuneiBrusturoasa și astfel am aflat despre eroii zonei, despredimensiunile sacrificiului făcut de aceștia, despre ororilerăzboiului și despre cât de mult trebuie prețuită pacea. DlAtudori Vasile- veteran în vârstă de 90 ani, a avut răbdarea șiputerea să răspundă la avalanșa de întrebări adresate de copii.

pentru că surprizele s-au ținut lanț, una din zile a fostorganizată de cei de la Centrul Europe Direct care i-auprovocat pe copii la un atelier de cultură gastronomicăeuropeană, altfel spus: la gătit. Rețele de salată pe care le-aupus în practică copiii au fost „culese” din opt țări europenepentru cele opt echipaje de mici bucătari. Rezultatele ausuprins atât invitații și organizatorii, dar mai ales pe miciibucătari. Recompense dulci au primit cu toții, indiferent derețetă, ingrediente sau pricepere. Bucuria și pasiunea cu care aumuncit meritau răsplătite.


203

Din când în când, pentru a face față căldurii excesive deafară, de la cel mai mic până la cel mai mare, cu toții intram înforță în proba apei. Eroul zilei era cel care reușea să fie cel maiud. Că doar nu ajungi oricum erou!!!

Zilnic, din partea Primăriei Brusturoasa, li s-a asiguratcopiilor participanți o masă caldă. Eforturile făcute, atelierele, darmai ales jocurile în care se implicau cu atâta drag îi pregăteau foartebine pe copii pentru a savura atât mâncarea, cât și desertul primit.


204

Dar cum educație nu înseamnă exclusiv joacă șidistracție, organizatorii au pregătit copiilor și sesiuni devizionare materiale video despre bunătate, despre dragostea șirespectul cu care putem face o lume mai bună din lumea în caretrăim. Copiii au participat la dezbateri și și-au formulat punctede vedere personale asupra temelor aduse în discuție. Apoicântau împreună sau urmăreau desene animate.

Către sfârșitul perioadei, am avut șansa ca, din parteaPrietenii Pământului Galați- ONG de mediu, să fie organizat unatelier de construcție surse de energie altenativă. Astfel, în celecâteva ore petrecute împreună, copiii au aflat despre colectoaresolare de dimensiuni mici, despre cum se construiește undispozitiv de încălzire pe bază de energie solară și..... evident,răspunsuri la zeci de întrebări în domeniu, venite chiar de lacopii.


205

Zilele au zburat ca gândul și, deși în fiecare zi nepregăteam prin ceea ce lucram pentru marele eveniment definal, apropierea lui nu a mai bucurat pe nimeni. Ne-au animattotuși emoțiile provocate de părinții care participat în numărmare, de costumele special pregătite, de invitații veniți dincomunele noastre, dar și din comunele vecine, reprezentanțiiinstituțiilor organizatoare și câți alții.....

Copiii au dansat, au pus în scenă mici dramatizărimoralizatoare, au cântat sau au prezentat eseuri pe teme dateanterior. Lucrările copiilor- picturi pe sticlă, vaze decorative,coșulețe din coli de ziar, etc- au fost expuse și prezentate celordin sală. Evenimentul s-a dovedit a fi puternic încărcatemoțional atât pentru copii, cât și pentru familiile lor.

Apogeul emoțiilor a fost atins puțin mai târziu cândPărintele Protopop Mareș de la Protopopiatul Moinești a oferitprin tragere la sorți o bicicletă. Toți copiii visau să fie fericitulcâștigător al prețiosului dar. Norocoasă însă a fost o fetiță de 8ani din satul Cuchiniș, dintr-o familie cu trei copii care nuavusese până atunci niciodată o bicicletă.


206

„MICUL CREŞTIN”

PROIECT EDUCAŢIONAL

,,Nu există artă mai frumoasădecât arta educaţiei. Pictorul şi

sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dareducatorul creează un chip viu. Uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură

şi Dumnezeu.”Sf. Ioan Gură de Aur (347- 407)

Coordonator:Țîrcă Laura-Elena

Școala gimnaziala „SpiruHaret” BacăuColaboratori:

*Părinții*Elevii din din clasa a III-a

ARGUMENTTrăim într-o lume în care timpul pare că se comprimă şi

nu ne mai ajunge pentru câte am avea de realizat. Părinţii suntinteresaţi să le asigure copiilor doar bunăstare materială: jucăriicare de care mai sofisticate, hăinuţe moderne şi scumpe,


207

calculatoare, telefoane mobile, dar fără să-şi dea seama, uită săle ofere cel mai important lucru: CREDINŢA.

Marele pedagog Comenius spunea: „Dumnezeu esteînceputul şi sfârşitul oricărei educaţii”. Ce ne facem însă cândcopilul nostru nu are acces la calea spre Dumnezeu, nu i-adeschis nimeni această poartă, nu i-a vorbit nimeni, niciodatădespre Iisus, supremul exemplu de sacrificiu, de iubire şiiertare?

Urmez astfel învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur carespunea: „Nu există artă mai frumoasă decât arta educaţiei.Pictorul sau sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorulcreează un chip viu; uitându-se la el, se bucură şi oamenii, sebucură şi Dumnezeu… aşadar activităţile moral- religioase potsatisface curiozitatea copiilor, ajutându-i să găseascărăspunsuri la tulburătoarele întrebări pe care şi le pun. Educaţiareligioasă, la această vârstă pune accent pe latura afectivă şiface apel la sensibilitatea copiilor, având dubla menire de aanula pornirile rele şi de a le cultiva pe cele bune. În VechiulTestament se spune că “Omul se cunoaşte după copiii pe care i-a lăsat în urmă”, aşadar să ne străduim să lăsăm în urmanoastră copii buni, cinstiţi şi credincioşi.

SCOPULScopul acestui proiect este antrenarea dascălilor,

elevilor din clasele primare, dar şi a părinţilor în diferiteactivităţi şcolare şi extraşcolare în dezvoltarea unui mod de amunci şi de a gândi creativ. Copilul îşi valorifică plăcerea de aînvăţa prin abordarea pragmatică (transferul de cunoştinţe) şitipurile de învăţare( colaborativă, activă, mediată) folosite înactivităţi.

Formarea virtuţilor creştine şi cultivareacomportamentului moral-religios..


208

OBIECTIVELE PROIECTULUI:Obiective generale:

Dobândirea de către copii a abilităţilor de a elaboramici proiecte, simple, prin activităţi de documentare,selectare a materialelor, comunicare interpersonala,utilizarea cunostinţelor dobândite in procesul deinvaţământ.

Crearea unor momente de bucurie în timpul activităţilordidactice

Dezvoltarea potenţialului creator Aplicarea în practică a cunoştinţelor dobândite

Obiective specifice: Formarea virtuţilor creştine şi cultivarea unui

comportament moral-religios; Cultivarea dorinţei de a face fapte bune şi de a fi cinstit; Cultivarea sentimentului de respect faţă de părinţi şi

bunici; Înţelegerea mesajului creştin –ortodox ”Să fim buni şi

iertători”; Formarea sentimentului de dragoste faţă de Domnul

Isus Hristos.Am urmărit aceste obiective prin comportamente precum: să asculte poveştile unor fapte din viaţa sfinţilor; să observe şi să comenteze imagini cu conţinut religios; să participle afectiv, emoţional la activităţi umanitare; să manifeste un comportament moral –religios în

familie, şcoală, biserică; să recunoască Icoana Maicii Domnului; să folosească corect termenii religioşi accesibili vârstei; să cunoască semnul Sfintei Cruci, ca simbol al

creştinităţii; să “citească” imagini din biblie;


209

să participe afectiv la activităţile religioase, precum şila slujbele bisericeşti însoţiţi de părinţi, bunici, cadredidactice ;

să viziteze monumente istorice, simboluri ale credinţeiortodoxe româneşti ;

să înveţe poezii, cântece şi colinde cu caracter religios.Beneficiari:

- elevii- cadre didactice- reprezentanţi ai comunităţii locale- părinţii copiilorDurata proiectului: septembrie 2015- iunie 2016Resurse umane :cadre didactice , elevi, părinţi,Resurse materiale: fotografii din timpul desfăşurăriidiferitelor acţiuni, desene, picturi, colaje realizate de copii,carton, calculator, imprimantă, ;

Beneficiile pentru copii şi cadre didactice sunt:Libertatea de exprimare a gândurilor şi opiniilorpersonale;Deschidere pentru practicarea atitudinilor şicomportamentelor democratice;Schimb de experienţă;Cunoaşterea preocupărilor, opiniilor,ideilor, copiilor;Dezvoltarea creativităţii lingvistice şi artistico-plastică;Familiarizarea copiilor cu o societate deschisă,democratică în care ideile “nu au vârstă”;Să lucrăm în echipe formate din copii din clase mici şimari pentru a ne apropia unii de alţii ;Să ne distrăm împreună şi să ne apropiem sufleteşteunii de alţii;


210

CALENDAR ACTIVITĂŢI

NR.CRT

DATA TEMAACTIVITĂŢII

MODALITĂŢI DEREALIZARE

1. X.2015

Lansarea proiectuluiLăsaţi copiii să vinăla mine…

Masă rotundă: elevi,părinţi, invăţătoare,prof. de religie şi preot

2. XI.2015

„Locul derugăciune”Sfintii ArhangheliMihai si Gavriil

Vizită la Biserică

3. XII.2015

„Când fost-a pruncmicuţ Iisus”Organizareaserbării de Crăciun

Concert de colindeprezentat la Biserică

4. I.2016

SărbătoareaBotezului Domnului-Temelia BotezuluiCreştinBoboteaza

Participarea copiiloralături de părinţi şicadre didactice laslujba de sfinţire aapelor

5. II.2016

„Îngeraşul lincoboară!”

Concurs de poeziireligioase

6. II.2016

„Ce înseamnă PostulMare pentrucreştini”Rugăciunea mameipentru copiii ei

Întâlnire cu preotulMasă rotundă: elevi,părinţi, cadredidactice şi preot

7. IV.2016

„Miracolul învieriiDomnului IisusHristos”Paşi spre Înviere…

Întâlnire cu preotul

8. V.2016

„Monumente aleOrtodoxieibăcăuane”

Vizită la Biserică


211

9. VI.2016

Evaluareaproiectului

Expoziţie defotografii realizatepe parcursulderulării proiectuluişi lucrări realizate deelevii

EVALUAREA PROIECTULUI: Analiza la final a activităţilor desfăşurate şi arezultatelor obţinute – raport sintetic; Expoziţie cuprinzând materiale foto si diverse materialeconfecţionate de elevi; Observarea impactului derulării proiectului asupracopiilor şi părinţilor. Postarea pe www.didactic.ro a fotografiilor realizate intimpul derularii proiectului Banii obţinuţi din vânzarea “mărţişoarelor” vor fifolosiţi în cadrul unui alt proiect derulat in şcoală ”Ajută-ţiaproapele!”


212

VIZITELE LA BISERICI ŞI MĂNĂSTIRI, EXPRESIEA PARTENERIATULUI ŞCOALĂ-BISERICA

Prof. Carmen-Vasilica BusuiocŞcoala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Bacău

Educaţia religioasă nu este o problemă privată a fiecăreipersoane; ea cere o rezolvare a comunităţilor şi instituţiilor careo deservesc. Cum Şcolii îi revin sarcini pe direcţia dezvoltăriişi formării intelectuale, morale, estetice, patriotice, va trebuisă-şi asume şi problema educaţiei religioase, căci aceastadeserveşte o comunitate eminamente religioasă, în care peste90% se declară creştini ortodocşi, conform procentului desemnături strânse de părinţi pentru susţinerea şi desfăşurareaOrei de religie în sistemul de învăţământ românesc.

Educaţia religioasă din şcoală este importantă şi pentrufaptul că ea îi ajută pe tineri să găsească adevărata semnificaţiea propriei vieţi, în condiţiile în care încep să crească numărulacelor elevi care, nereuşind să găsească un sens propriei vieţi,alunecă foarte uşor spre păcat.

Educaţia religioasă îşi atinge scopul, insuflând eleviloro stare de religiozitate, adică de primire plină de încredere afenomenului religios, astfel încât mai târziu, tânărul este apt săasimileze adevărurile credinţei pe cale raţională. Trebuie săînţelegem de aici că la vârsta copilăriei, calea lui de cunoaştereeste preponderent intuitivă. Astfel, educaţia religioasă şicatehizarea presupun o introducere a subiectului în tainelecredinţei, facilitând întâlnirea şi înţelegerea religiei şi tradiţieicreştin - ortodoxe.


213

Educaţia religioasă se realizează într-un cadru instituţional(şcoală şi biserică), iar dintre formele de organizare a acesteieducaţii, pe lângă lecţia de religie, cel mai mare succes îl auvizitele şi excursiile la biserici şi mănăstiri, precum şimanifestările cultural-religioase.

Orice strategie didactică este eficientă numai în măsura încare transmiţând cantitatea de informaţii reuşeşte să-i antrenezepe elevi în asimilarea ei activă şi creatoare. Conlucrarea dintreprofesor şi elev conferă strategiei o dimensiune psihosocială,datorită multiplelor relaţii interpersonale.

În cadrul activităţilor extracurriculare desfăşurate înparteneriat cu parohia sau mănăstirile, pe lângă participările lacultul divin bisericesc - Sf. Liturghie, Sf. Taine, Ierurgii- celemai frecvente sunt vizitele şi pelerinajele.

Vizitele şi excursiile la biserici şi mănăstiri oferă elevilornu numai momente de relaxare, ci şi posibilitatea dobândirii sauaprofundării cunoştinţelor religioase. Excursiile se realizează cuelevi dintr-o clasă, din clase paralele sau cu nivel de şcolaritateapropiat. Putem distinge mai multe tipuri de vizite şi excursii:

1. Vizite şi excursii introductive (organizate cu scopul dea-i pregăti pe elevi pentru înţelegerea cunoştinţelor ce urmeazăsă fie predate, elevii fiind orientaţi să urmărească aspectelelegate de viaţa personalităţilor religioase, să asculte sfaturilepreoţilor duhovnici, să achiziţioneze material intuitiv, precumicoane, vederi, casete);

2. Vizite şi excursii organizate în vederea comunicării decunoştinţe (spre exemplu, lecţia despre Sfântul Ioan cel Nou dela Suceava poate fi predată într-o excursie/vizită organizată laMănăstirea Sfântul Ioan din Suceava);

3. Vizite şi excursii de consolidare şi fixare acunoştinşelor (se organizează la sfârşitul unui capitol sau al uneiteme şi prezintă avantajul că elevii au deja multe informaţii,


214

ştiind ce să urmărească şi încercând să afle mai multeamănunte)166.

O astfel de activitate este vizita întreprinsă la SfântaMănăstire Măgura, din judeţul Bacău:

PROIECT DE ACTIVITATE CURRICULARĂ(EXTRACURRICULARĂ)

1. DATA: 28 mai 20132. CLASA: a VIII-a A3. ORGANIZATORI: prof. Carmen- Vasilica Busuioc4. TIPUL ACTIVITĂŢII: lecţie aplicativă5. COLABORATORI:6.MODUL DE REALIZARE: vizită la Mănăstirea Măgura,localitatea Tg. Ocna, judeţul Bacău.7. OBIECTIVE:a. vizitarea Mănăstirii Măgura şi a atelierului de pictură

bizantină din incinta mănăstirii;b. studierea planului iconografic al bisericii mănăstirii şi a

arhitecturii bisericeşti;c. informarea despre tehnicile de pictură ale unei icoane pe

lemn şi pe sticlă;d. conştientizarea rolului icoanelor în cultul divin prin

participarea la sfintele slujbe din mănăstire;e. identificarea caracteristicilor unei icoane ortodoxe şi a

deosebirilor dintre o icoană autentică şi un kitsch.8. PARTICIPANŢI (invitaţi, parteneri)9. EVALUAREA ACTIVITĂŢII: observarea curentă,chestionarea orală.

Datorită caracterului programat, planificat şi organizatmetodic al tuturor activităţilor educative, educaţia religioasă

166Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian Sebu, Prof. Monica Opriş, Prof. DorinOpriş, Metodica predării religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000,p. 70.


215

realizată în şcoală are o deosebită importanţă deoarece conducela un nivel înalt de dezvoltare a personalităţii religios-morale aelevilor. Complementar cu activităţile în şcoală, celeextraşcolare pun accent într-o mai mare măsură pe laturaformativă a educaţiei religioase urmărind mai ales dezvoltareavieţii afectiv – religioasă a elevilor. Prin astfel de proiecte,putem recupera cred, prin generaţiile tinere care au aceastaoportunitate de câştig imens, de a primi şi dărui în domenii încare fiecare dintre noi avem o anumită atracţie /interes. Valoareapozitivă adăugată în ambele sensuri se va cuantifica cu siguranţăîn timp.


216

ACTIVITATE FILANTROFICĂ LA PAROHIACIOBĂNUȘ STRAJA

Gorbănescu Cristina MihaelaLiceul Tehnologic Dărmănești

Oamenii unei comunități aparțin unei parohii și facparte din turma lui Hristos păstorită aici pe pământ de preot.Parohia este înțeleasă ca un organism viu deoarece ființeazăprin membrii ei. Ea este o icoană a Bisericii universale, așacum în fiecare părticică a dumnezeieștii Euharistii se cuprindeîntreg Hristos. Parohia-comunitatea celor ce cred în Hristos, nueste o zonă socială în sensul pur, ci locul vestirii, al venirii șiprezenței lui Hristos în lume.167

Rolul parohiei este unul multiplu, fiecare trăsăturăavând o importanță aparte:

1) Transmiterea credinței - acesta se realizează prinpropovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, prin catehizare.Evanghelia lui Hristos este întotdeauna nouă și aratădimensiunea pedagogică a comnunității parohiale undeînvățătura are un rol principal

2) Comuniunea între membrii ei - Într-o perioadă în careuna dintre problemele principale ale națiunii este comuniunea,și iubirea frățească, se remarcă faptul că spațiul parohieireprezintă baza comuniunii dintre membrii comunității decreștini unde cuvintele ,,Unde sunt doi sau trei adunați înnumele Meu acolo sunt și Eu împreună cu ei”, sunt mai actualeca oricând.

167 Ioannis V. Kokoulis, Îmbisericirea elevilor-pentru o educațiereligioasă liturgică, Editura Deisis, Sibiu, 2012, pag. 95.


217

3) Cultivarea duhului frăției și iubirii - Comunitateaparohială este o comunitate a iubiri. Creștinii sunt între ei frațideoarece se nasc din nou din aceeași mamă- cristelnița Bisericiiși prin urmare ei sunt legați ființial cu frăția în Hristos. Parohiaeste de asemenea și locul în care fiecare membru al ei esteimportant și unic în felul său și de aceea toți creștinii suntchemați să se împărtășească din același Potir pentru a aveamereu această demnitate de fii ai lui Dumnezeu.

Fiind ultima lună a anului, așteptăm cu nerăbdare să neunim forțele pentru ultima activitate filantropică. M-amdeplasat cu elevii la parohie și eram pregătiți pentru tot ce urmasă fie. Ca la fiecare întâlnire a noastră cu părintele, avem otemă stabilită spre dezbatere, iar la sfârșit ne facem planulpentru a întâmpina cum se cuvine slăvita sărbătoare aCrăciunului. Sărbătoarea Nașterii Domnului este început alpraznicelor şi maica tuturor sărbătorilor, după cum spuneSfântul Ioan Gură de Aur, căci ea marchează momentul istorical Întrupării Fiului Lui Dumnezeu pentru noi și a noastrământuire. Inspirat ca de fiecare dată, părintele a propus o temălegată de filantropia creștină. Ne-am pregătit ca de fiecare datăcu emoție și am scris câteva rânduri pe hârtie... Filantropia saudragostea faţă de semeni este considerată una dintrecaracteristicile fundamentale ale credinţei creştine. BisericaOrtodoxă a practicat mereu filantropia deoarece are în centralsău pe modelul suprem, Iisus Hristos.

Termenul de filantropie se referă la bunătatea față deoameni manifestată prin iubirea de semeni care trece de lastadiul de proclamare verbală la acțiunea responsabilă aajutorării lor concrete pentru a-i ajuta în diferite probleme cumar fi durerea, tristețea și chiar moartea.168 Pentru toți oamenii,modelul ideal de filantropie este chiar Iisus Hristos, care din

168 Pr Ilie V. Iacobescu, Studii Teologice, seria a II-a , anul XLII, Nr 4,iulie-august, București,1990, pag 105.


218

iubire pentru toți oamenii S-a jertfit și a curățit tot neamulomenesc de păcate. Filantropia creștină e acțiuneadescătușătoare de toate suferințele dusă chiar și până lasacrificiul de sine. Importața filantropiei este mereu actuală șiare un caracter etern deoarece prin acțiunile filantropice,oamenii sunt într-o continuă legătură cu Iisus Hristos-Filantropul prin excelență, se creează comuniune între oameniși mai presus de toate prin filantropie omnul se sacrifică pe sinepentru cei din jur și astfel își adună comori în Împărățiacerească.

Filantropia sau dragostea faţă de semeni esteconsiderată una dintre caracteristicile fundamentale alecredinţei creştine. Biserica Ortodoxă a practicat mereufilantropia cu precizarea că intensitatea actului filantropic a statmereu în directă dependenţă cu posibilităţile ei de manifestareşi dezvoltare. Filantropia creştină este la fel de necesară înzilele noastre precum a fost şi în epoca apostolică, fiindcăexistă în preajma noastră săraci, văduve, bolnavi, întemniţaţiori călători faţă de care Biserica nu stă nepăsătoare.

Un alt element de importanță al filantropiei este acelacă prin aceasta se dezvoltă iubirea creștină dintre oameni, lucruce stă atât la baza mântuirii și al dobândirea bunurilor viitoare.

Ființa umană după căderea din starea paradisiacă a ajunsși a rămas într-un mediu unde a avut de a face cu boalaaceasta, inevitabil devenind parte componentă a ființei umane.,,Suferința nu este numai una dintre realitățile cele mai greleale omului și ale ființei în general, ea nu este cea mai grozavădintre toate, ci unica (...).” 169

Grija față de persoanele vârstnice și cele aflate în suferințăocupă un loc important în cadrul amplei arii de activitate

169 Pr. Prof. Dr. George Remete, Suferința omului și iubirea luiDumnezeu, Editura Institututlui Biblic și de Misiune Ortodoxă al B.O.R.,București, 2005, p. 9.


219

pastorală și misionară atât a preoțimii cât și a celor care îșidedică din timpul lor semenilor aflați în suferință.

Pastorația bolnavilor ne permite să vedem, să înțelegemși să simțim cotidian această profunzime a umanității ce esteparte integrantă a oricărui om.

Părintele a fost mulțumit de răspunsurile noastre și ne-arugat să punem în practică ce am scris pe hârtie. Primul gând afost să pregătim un concert de colinde pentru toți enoriașiiparohiei noastre, apoi să facem câte un pachet pentru cei maipuțin favorizați de soartă. Nu a fost greu deoarece corul eraformat, așa că am repetat ce știam și am adăugat două colindenoi. Glasurile noastre cristaline răsunau în biserica încărcată demirosul cetinii de brad asemeni îngerilor ce vesteau slăvitaNaștere a Domnului.

Cu ajutorul unor sponsori și a unor enoriași darnici careau dorit să-și păstreze anonimatul, ne-am întâlnit și am făcutpachetele. Ca de fiecare dată, părintele ne-a însoțit, dar bucuriade a dărui și de a primi zâmbetul celor încântați ne-o lasat-onouă. Simțeam o emoție puternică și în același timp o dorințăarzătoare de a fi în slujba celui de lângă mine.

Este o seară superbă de iarnă...Cerul cerne alene fulgipufoși ce aștern pe jos un covor ca de mătase. Fiecare dintrenoi este prezent pentru a merge cu părintele la cei pe care noiam considerat că au nevoie. A fost frumos și emoționant. Abiaacum am realizat faptul că îl întâlnim pe Hristos prinintermediul celor care au nevoie de ajutorul nostru. Nu cred căam putea uita vreodată zâmbetul sau lacrimile de bucurie dinochii celor pe care noi astăzi i-am vizitat.

În fiecare seară, înainte de a mă culca, îmi place săvorbesc cu mine însumi și să ascult gasul sufletului. Eramfoarte fericită...făcusem o faptă bună. Nu aș fi putut avea acestefrumoase amintiri fără elevii mei și fără ajutorul și dăruireapărintelui. El este acela care ne strânge laolaltă și ne învață sădescoperim din noi doar ce este util pentru mântuire.


220

Afară ninge liniștit, focul pâlpâie într-o simfonie surdă,iar îngerul meu păzitor vine de la Dumnezeu cu gândul bun:Bucură-te, astăzi L-ai întâlnit pe Hristos!

BIBLIOGRAFIE1. Iacobescu, pr. Ilie V, Studii Teologice, seria a II-a ,

anul XLII, Nr 4, iulie-august, București,1990.2. Kokoulis, Ioannis, V. Îmbisericirea elevilor-pentru

o educație religioasă liturgică, Editura Deisis, Sibiu, 2012.3. Mladin, mitropolit, dr. Nicolae, Tinerețe și înviere,

în volumul Tineretul și creștinismul, Editura MitropolieiOlteniei, Craiova, 2008.

4. Remete, preot prof. dr. George, Suferința omului șiiubirea lui Dumnezeu, Editura Institututlui Biblic și de MisiuneOrtodoxă al B.O.R., București, 2005.


221

BISERICA – PARTENERUL GRĂDINIŢEI ŞI ALFAMILIEI

Iustina BoambăProf. pentru învăţământul primar la

Școala Gimnazială„Alexandru Ioan Cuza” Bacău

Grădiniţa reprezintă pentru copii o „catedrală” în careintră uneori cu teamă dar în fiecare zi şi cu dorinţa de a aflalucruri noi. Ei vin la grădiniţă cu aşteptările fireşti ale unoromuleţi de 3, 4 – 5 ani, uneori chiar şi mai mici. De aceea, înacest spaţiu se pun bazele formării personalităţii lor.

În această activitate, cadrele didactice au parteneriextrem de importanţi. Primul partener, cel mai important dealtfel îl reprezintă familia. Părinţii sunt responsabili debunăstarea copiilor, de sănătatea lor. Cadrele didactice suntparteneri activi ai acestora. Uneori, apelăm la un ajutorsuplimentar... Cineva care este important pentru copii. Opersoană, o instituţie pe care copilul o cunoaşte într-o oarecaremăsură din familie. Această instituţie este Biserica, persoanarespectată este preotul.

Copiii care vin la grădiniţă au o mare capacitate de a„absorbi” precum nişte bureţi apa, tot ceea ce le oferă mediul şipersoanele cu care vin în contact.

Pornind de la această premisă, propun atenţiei unproiect educaţional, „LĂSAŢI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!”desfăşurat în parteneriat cu BISERICA”SFÂNTUL IOAN”BACĂU


222

PROIECT EDUCAŢIONALÎN PARTENERIAT CU BISERICA

LĂSAŢI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!DOMENIUL ŞI TIPUL DE EDUCAŢIE ÎN CARE SE

ÎNCADREAZĂPROIECT DE DEZVOLTARE A RELAŢIILOR

COMUNITARETIPUL DE PROIECT

PROIECT LOCALPARTENERI

ȘCOALA GIMNAZIALĂ „ALEXANDRU IOAN CUZA”BACĂU

BISERICA”SFÂNTUL IOAN” BACĂUDURATA PROIECTULUI

AN ŞCOLAR 2014-2015INIŢIATOR PROIECT

PROF. BOAMBĂ IUSTINACOORDONATORI :

PROF.BOAMBĂ IUSTINAPREOT PAROH: POPESCU MARIUS

ECHIPA DE PROIECT:PROF.TAPALAGĂ LINICA

PREOŢII BISERICII „SF.IOAN”:UNGUREANU EDUARD

ARGUMENTCopilul, încă de mic, vine în contact cu realităţi,

simboluri şi manifestări religioase ale căror semnificaţii, înînţelesul lor cel mai simplu, este bine să le cunoască. Mai întâiîn familie, apoi în grădiniţă, preşcolarii învaţă să-şi manifesteîntr-un anumit fel sentimentele, îşi formează deprinderi deconduită cu ajutorul cărora să devină persoane deschisecomunicării cu Dumnezeu şi cu semenii.

Educaţia religioasă a copiilor trebuie şi poate să înceapăde la cea mai fragedă vârstă pentru că primii ani ai copilărieisunt hotărâtori pentru evoluţia ulterioară a individului.


223

Una dintre sarcinile educaţiei religioase constă înformarea bunului creştin capabil să cunoască valorile sacre.SCOPUL:Cunoaşterea învăţăturilor Bisericii, a tradiţiilorreligioase şi formarea virtuţilor creştine.OBIECTIVE:

- Recunoaşterea aspectului unei biserici ortodoxe;- Cunoaşterea unor sărbători şi obiceiuri creştine cu o mare

însemnătate pentru copii (Sf. Nicolae, Crăciunul, Florii, Paşte);- Educarea unor virtuţi creştine şi cultivarea

comportamentului moral-religios (să-ţi iubeşti aproapele, săfaci fapte bune, să fii cinstit, modest, generos, să nu urăşti, să-iajuţi pe cei sărmani);

- Educarea atitudinilor de toleranţă între copiii careaparţin altor culte religioase.GRUP ŢINTĂ:Preşcolarii grupei mici și mari (35 copii)MODALITĂŢI DE REALIZARE:

- vizitarea bisericii de către copii;- vizitarea grădiniţei de către preot;- convorbiri;- lecturi;- memorizări,- activităţă artistico-plastice;- actiuni caritabile.

RESURSE UMANE:- preşcolari;- educatoarele unităţii;- părinţi, bunici;- preoţii bisericii „ Sf. Ioan”

MODALITĂŢI DE EVALUARE:- analiza activităţilor desfăşurate;- expoziţii cu lucrări;- recitări, colinde, povestiri, proverbe, învăţături.


224

CALENDARUL DERULĂRII ACTIVITĂŢILORDATA

DENU-MIREAACTIVITĂŢII

FORMADE

ORGANIZARE

LOCULDESFĂŞURĂ

RII

PARTI-CIPANŢI

X Săcunoaş-

tembiserica.Rugăciunea-calea

spreDumne-

zeu

Vizită labisericăMemori-

zare„Tatălnostru”

BisericăSală grupă

Copii,educatoare

preot

XI „SinţiiArhan-gheli

Mihail siGavril”-ocrotito-

riicopiilor

Cunoaşterea

semnificaţiei

sărbătoriireligioase

Grădiniţă Copii,educatoare

XII „O, ceveste

minunată!”

Minicon-cert decolinde

Amfiteatrulșcolii

Copii,părinţi,bunici,

educatoareI „Îngera-

şulpăzitor”

Memori-zare

Sală grupă Copii,educatoare

II Simbolu-ri ale

credinţei-icoaneleşi Sfânta

Cruce

Observa-re

Sală grupă Copii,educatoare


225

Mar-tie

„Spuneadevărul!

”

Lecturaeducatoa-

rei

Sala grupă Copii,educatoare

IV „ÎnviereaDomnu-lui IisusHristos”

Vizită labiserică

Împărtăşirea

copiilor

Biserică Copii,preoti,

educatoarepărinti,bunici

V SfinţiiÎmpăraţiConstan-

tin şiElena

Cunoaşterea

semnificaţiei

sfinteisărbători

Grădiniţă Copii,educatoare

VI „Iubiţi,credeţi şidăruiţi!”

Colectareşi donare

jucăriicopiiloraflaţi înnevoie

Sala grupă Părinţi,copii,

educatoare

Pe parcursul anului şcolar s-au desfăşurat activităţilepropuse şi putem spune că ne-am atins obiectivele. Cei maimulţi dintre copii pot recunoaşte o biserică ortodoxă, au învăţatdespre sărbători şi despre obiceiuri creştine importante pentruei, şi-au format şi educat un comportament moral-religios şi auînvăţat să fie toleranţi şi cu copiii care aparţin altor cultereligioase. Deşi se ştie că la vârste mici preşcolarii au un simţal proprietăţii extrem de dezvoltat, mai ales când vine vorba dejucării, au învăţat să dăruiască din ceea ce au, să bucure şi pealţii.

Familiile s-au implicat în desfăşurarea activităţilor, aucolaborat cu cadrele didactice şi cu preoţii din parohie, şi-auajutat copiii să se deschidă spre valorile creştinismului.


226

Vizitele făcute la Biserică cu grupa de copii, vizitelefăcute de preoţii parohiei „Sf. Ioan” la grădiniţă au fost defiecare dată prilej de bucurie pentru cei mici dar şi prilej deînvăţătură creştină. De aceea consider că un astfel departeneriat este benefic pentru comunitate: copiii şi familiile lordevin mai receptivi, şcoala / grădiniţa are un ajutor suplimentardin partea bisericii şi a preoţilor în formarea unorcomportamente corecte, sănătoase ale preşcolarilor, iar Bisericapoate considera că mai „câştigă”, măcar parţial, nişte adulţicare devin mai interesaţi de binele copiilor lor dar şi de binelecomunităţii în care îşi desfăşoară activitatea.


227

ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE - SUPORTAL FORMĂRII UNOR COMPORTAMENTE MORAL

– RELIGIOASE

Prof. Eustina Gianina DamaschinŞcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

În România, sistemul de învăţământ este perceput cafiind factorul dominant în educaţia morală a tinerilor, punându-se în seama cadrelor didactice responsabilitatea educării moralea acestora. Şcoala este considerată adesea pionul principal înformarea morală a tinerilor şi din cauza unor factori sociali carese manifestă în societatea românească: foarte adesea părinţiisunt ocupaţi să asigure traiul zilnic familiei astfel încât dau omai mică atenţie formării umane a copiilor şi consideră de lasine – înţeles că profesorii “sunt plătiţi” să educe copilul întoate ramurile educaţiei şi “să ţină locul părinţilor” în timpulprogramului şcolar, făcâdu-se că uită că un copil stă la şcoalămaxim 8 ore (când urmează şi cursuri de pregătire de tip“şcoală după şcoală” ) în timp ce în mediul familial rămâncelelalte 16 ore ale unei zile.

De altfel, din discuţiile cu părinţii şi cu elevii în cadrulorelor de dirigenţie sau în cadrul unor activităţi informale decunoaştere se poate constata că timpul petrecut acasă sau cumembrii familiei nu este totdeauna un timp petrecut“împreună” ci mai degrabă fiecare singur, în camera lui, cutelevizorul şi computerul care să asigure tinerilor atât sursa de“cultură generală” cât şi “prietenii”, mulţi virtuali, dintr-o lumeaparent perfectă, plină de sentimente pozitive.

Activităţile extracurriculare, care pot fi definite caactivităţi care exced curriculei şcolare au un rol important în


228

formarea personalităţii tinerilor care sunt angrenaţi în procesuleducativ din învăţământul preuniversitar.

Aceste activităţi pot fi structurate pe mai multe paliere.Unul dintre cele mai importante o reprezintă activităţile carevizează formarea unui comportament moral. Educaţia moralăare drept scop formarea individului ca subiect moral, caregândeşte şi acţionează în spiritul cerinţelor şi exigenţelormoralei sociale. Este o activitate prin care educatorul formeazăşi îndrumă purtarea copilului spre a se desfăşura după regulileprescrise de „învăţătura morală” deci educatorul are misiuneade a realiza o educaţie a sufletului, în vederea binelui, oeducaţie a voinţei şi a sentimentelor morale pentru a realiza uncaracter moral al educaţilor.

De asemenea, trebuie să se ţină cont şi de faptul căeducaţia morală nu este posibilă în afara relaţiilor sociale carese stabilesc între oameni şi că ea orientează comportamentuluman în concordanţă cu cerinţele sociale. Este considerată oeducaţie a comportamentului. Dacă în timpul programuluişcolar eforturile depuse în scopul formării comportamentelormorale ale educaţilor pot fi „rigidizate” de însuşi programulşcolar, în timpul desfăşurării unor activităţi extracurricularedeja aceste acţiuni sunt percepute ca elemente care vin încompletarea activităţilor desfăşurate. De cele mai multe ori, întimpul unor astfel de activităţi, se poate aprecia că exemplulpersonal, atmosfera generală de desfăşurare a activităţii,modalitatea de impunere şi de respectare a regulilor reprezintătot atâtea elemente care contribuie la formarea şi dezvoltareacaracterului etic, moral al educabilului.

Ştiind cât de complexă este educaţia morală, în şcoalăse încearcă să se realizeze o pregătire cât mai bună pentru viaţăa subiecţilor educaţi. Noi trebuie să convingem elevii denecesitatea şi eficienţa educaţiei morale, să-i determinăm să oadopte din convingere şi nu la întâmplare. Educaţia moralătrebuie să fie un corolar al întregii activităţi desfăşurate în


229

şcoală datorită faptului că acest tip de educaţie dezvoltă la om oinimă, o inteligenţă, o conştiinţă. Educaţia morală nu are dreptscop să-l facă pe om / tânăr să ştie. Ea intenţionează să-l facăsă vrea. Practic, educaţia morală poate fi considerată arta de aîndrepta voinţa liberă către bine.

Cadrele didactice, diriginţi sau nu, au un rol importantîn stabilirea regulilor comportamentale ale elevilor şi încultivarea spiritului de răspundere şi a atitudinii corecte faţă demuncă. Preotul şi profesorul de religie sunt de asemenea,alături de familie, factori importanţi în formarea copiilor înspiritul moralei creştine.

Adesea, elevii receptează valorile morale prin prismanormelor şi regulililor morale înţelese ca sume de interdicţiicare trebuie transformate de profesori în elemente lesne deacceptat, conştient, pornind de la premisa că a şti ce vreasocietatea de la tine şi a şti ce vrei de la societate nu estealtceva decât un pas înainte pentru a accepta şi a fi acceptat însocietate.

Aceste interdicţii, formulate în regulamente sau impuseprin puterea opiniei publice sunt receptate de elevi ca îngrădiri aleexprimării propriei personalităţii proprii. De aceea adulţiiimplicaţi în procesul de formare a adolescenţilor au rolul de ainterveni şi de a convinge elevii că orice manifestări alepersonalităţii îşi au rolul lor dar că depinde şi de locul în care semanifestă acea personalitate. De exemplu, la stadion sau în sala deteatru, aceeaşi personalitate se va manifesta într-un mod diferit.

Un proverb românesc spune „Ce ţie nu-ţi place, altuianu-i face!”. De aceea, dacă vrem ca un elev să perceapă laadevărata sa valoare un comportament etic, moral, atuncitrebuie să încercăm să punem aceeaşi persoană atât în poziţiasa personală cât şi în cea a partenerului său social. Pentruaceasta, cadrelor didactice le revine sarcina de a organiza aceleactivităţi în care elevul să fie pus în faţa unor alegeri, să fie pus


230

să facă disocieri între bine şi rău, între curaj şi laşitate, întreacceptare şi neacceptare (toleranţă şi intoleranţă).

În momentul în care ne propunem o activitateextracurriculară, pornim de la o necesitate pe care o constatăm.Observăm anumite comportamente, ne stabilim obiective,propunem activităţi care să conducă la modificarea unorcomportamente, atitudini incorecte sau la accentuareacomportamentelor dezirabile.

O excursie, de exemplu este o activitate extracurricularăcae poate să contribuie în mod semnificativ la dezvoltareatoleranţei şi acceptării celor din jur, la consolidareasentimentelor de apartenenţă la un grup social cu importanţăpentru membrii săi. O excursie care are ca obiectiv vizitareaunor monumente istorice din zona Moldovei va include în modobligatoriu în itinenariu şi cel puţin una din mănăstirileconstruite în Evul Mediu de către Ştefan cel Mare. Vizitareaunui astfel de obiectiv va duce nu doar la cunoaşterea unuifrânturi de istorie, la studierea unor elemente de arhitecturăromânească pe „teren” ci şi la înţelegerea necesităţii adoptăriiun comportament civilizat, corect, tolerant. Mai mult,participarea la o excursie în care practic tot grupul este„obligat” să se suporte într-un spaţiu restrâns şi să răspundănevoilor comune grupului. Nu doar că trebuie să accepte pe ceidin jur dar sunt „obligaţi” să accepte şi muzica şi atitudineacelorlaţi, să îşi modifice propriul comportament în sensulîmbunătăţirii acestuia.

Dacă discutăm despre o activitate extracurriculară detipul unui concurs de creaţie din nou aducem în discuţieformarea unor atitudini civice corecte, despre acceptare şitoleranţă, despre discutarea despre emoţii şi trăiri personaledând dovadă de respect pentru opinia celuilalt.

Dacă ne axăm pe activităţi de tip voluntariat, pe lângă uncomportament etic, civilizat, adăugăm şi componenta religioasă a


231

activităţii, ştiut fiind faptul că Dumnezeu ne învaţă să fim buni,toleranţi, să-i ajutăm pe cei care au mai puţin decât noi.

Ca o concluzie, toate activităţile extracurriculare care sedesfăşoară la nivelul unei comunităţi şcolare vizează în afaraacumulărilor din domeniul cunoaşterii mai ales formarea unuicomportament moral. O atitudine corectă faţă de cei care neînconjoară reprezintă întotdeauna o componentă educativă careconduce inclusiv la formarea unei coeziuni sociale care are unimpact pozitiv la nivelul comunităţii locale.


232

PROIECT PARTENERIAT„PREŞCOLARII DE AZI- ŞCOLARII DE MÂINE”

Prof. Aurelia Crina AdamŞcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

1. SCOPUL PROIECTULUI:● pregătirea copiilor pentru noul cadru relaţional şi asimilarearolului de elev, pentru formarea sentimentului colectivităţii şi a“conştiinţei solidarităţii” (Jean Bendet).

2. OBIECTIVE● stimularea dezvoltării psihice şi fizice a copiilor în vedereaasigurării acelor condiţii interioare care să le confereposibilitatea de rezolvare optimă a unor sarcini viitoare;● cunoaşterea cadrului instituţional viitor pentru ca preşcolariisă poată deveni beneficiarii reali ai dialogului educaţional;● constituirea unui sistem deschis spre modernizare, care sa secentreze pe copil în scopul valorizării potenţialului,disponibilităţilor şi valorilor concrete ale acestui;● promovarea prieteniei şi cooperării între copii.

3. GRUPURI ŢINTĂ Şcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău Grădiniţa “Floriţa” Bacău Părinţi

4. BENEFICIARI Preşcolarii Elevii claselor I – IV


233

5. PERIOADA DERULĂRII PROIECTULUI:■ 2 ani:2014-2015,2015-2016

6. CONŢINUTUL PROIECTULUI● întâlniri de lucru între participanţii la proiect;● interasistenţe;● activităţi comune preşcolari şi şcolari;● acţiuni de observare şi cunoaştere a şcolii în care vor învăţapreşcolarii;● jocuri de rol;● participarea comună la serbări;● expoziţii cu lucrările copiilor organizate fie în şcoală fie îngrădiniţă;● concursuri cu participare comună pe diverse teme (rutiere,sanitare).

7. JUSTIFICAREGrupa mare reprezintă etapa instituţională ce

constituie cadrul optim pentru însuşirea de către copii aelementelor formative care conduc la aptitudinile de şcolaritate.Ea îşi poate găsi finalitatea atunci când există o cooperarepermanentă între educatoare şi învăţătoare, ca persoaneabilitate din punct de vedere psihopedagogic să lucreze cucopiii de această vârstă.

8. DISEMINARE● activităţile cu impact pozitiv vor fi popularizate şi vorreprezenta exemple mobilizatoare pentru organizarea şiantrenarea în acţiuni ulterioare;● pe holul şcolii va fi organizată o expozitie permanentă culucrări ale preşcolarilor, iar în grădiniţă va fi afişată ofertaeducaţională, prin intermediul acestora realizându-se o legăturăinformativă între participanţii la proiect.


234

9. CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR

NRCRT

CON-ŢINUTUL

TEME ŞI FORMEDE REALIZARE

TER-MEN

1. Să necunoaştem.

“Intânireaviitorilor şcolari cuînvăţătoarea careva preda la clasapregătitoare”–vizita învăţătoarelorîn grădiniţă

oct.

2. Familiariza-reapreşcolari-lor cuviitorulcadrueducaţional.

“Preşcolarii de azi -şcolarii de mâine” –vizită la şcoalaparteneră

nov.

3. Dăruindvom fi maibuni.

“1 Decembrie-ziuaromânilor”realizatăîn comun, şcoală şigrădiniţă.- program artisticclasa a IV a,aIII-a

dec.

4. Antrenareacopiilor înacţiuni deprotejare amediului.

“Copiii-prieteniinaturii”-joc de rol(la grădiniţă şi laşcoală)

ian.

5. Cunoaştereaşirespectarearegulilor decirculaţie

“Viaţa areprioritate”-concursde desene pe teme decirculatie rutiera

feb.


235

privindsecuritateaşi protecţiavieţii.

6. Implicareacopiilor înrealizareaunor lucrăripractice, cuocazia zileide 8 Martie.

“Mama – îngerpăzitor” – pregătireade lucrări dedicatezilei de 8 Martie(schimb de expoziţiiîntre grădiniţă şişcoală)

mar.

7. Să-l ajutămpeaproapelenostru

Realizarea in comuna unor acţiuni deajutorare a copiilornevoiaşi

apr.

8. Înţelegereaşirespectareadrepturilorcopilului.

“Copiii-florilevieţii”- realizarea încomun a unor acţiunicu ocazia ZileiCopilului (1iunie).

mai

9. Cunoaştereaimpactuluiproiectuluiasupraparticipanţilor.

Finalizareaproiectului-evaluarearezultatelor

iun.

10. EVALUAREEtapele evaluărilor:a) evaluarea gradului de implicare şi a interesului copiilorpentru proiectul propus;

modalitate: realizarea unui raport cantitativ întrenumărul potenţial şi cel real al participanţilor.


236

b). evaluarea impactului proiectului asupra participanţilor,dobândirea cunoştinţelor despre şcoală, despre viaţa de elev;

modalitate: fişe de evaluare.c). dezvoltarea spiritului de colaborare, stimularea muncii înechipă;

modalitate: - evidenţierea preşcolarilor şi şcolarilor careau reuşit şă colaboreze şi să comunice eficient înactivităţile practice, de observare;

- realizarea de lucrări pe tema proiectului;- aprecierea materialelor realizate, expoziţii.

d). evaluarea finală; modalitate: realizarea de către organizatori a unei

analize finale a proiectului pentru relevarea raportuluidintre obiectivele propuse şi rezultate.

11. POPULARIZARE Expoziţii cu desene şi creaţii; Panouri cu poze din diferite activităţi; Albume comune.

12. COORDONAREA PROIECTULUI Educatoare: Turtoi Angela

Învăţătoare: Adam Aurelia Crina,Pintilie Irina


237

CREATIVITATEA ELEVILOR

Prof. Monalisa-Laura GavriluțȘcoala Gimnazială ,,Spiru Haret” Bacău

Motto: “Oamenii ar fi mult mai creativi dacă li s-arexplica în ce constă, de fapt, creativitatea.”

(A. Haven)

Trecerea de la programa analitică la programa flexibilă,de la modelul curricular, centrat pe conţinuturi, la cel centrat peobiective, capacități a generat o serie de incertitudini legate depractica educatorilor. În mare parte, acestea îşi au originea înschimbarea de rol a educatorului, de la cel care execută„deciziile centrale”, la cel care decide responsabil în ce priveşterealizarea procesului de predare -învăţare - evaluare pe bazaunei programe flexibile.

În contextul noului curriculum, conceptul central alproiectării didactice este demersul didactic personalizat, iarinstrumentul acestuia, unitatea tematică sau cea de învăţare.Vorbim, aşadar, de gândire flexibilă şi de autonomieprofesională, ceea ce trebuie să fie reperele profesionistului îneducaţie, care nu se fereşte să-şi exprime independenţa înadoptarea deciziilor, care are capacitatea să se adapteze lasituaţii noi.

Consider, însă, că orice demers nou, în contextuleficientizării predării, trebuie analizat funcţie de rezultateleanterioare, iar testarea practicilor educaţionale, bazate peautoanaliză, trebuie să funcţioneze.

Reflexivitatea învăţătorului asupra activităţiidesfăşurate are rol reglator în raport cu proiectarea activităţii,


238

permite flexibilitatea gândirii, creativitatea şi, implicit,creşterea capacităţii adaptive la „imprevizibil”, premisă aautonomiei profesionale.

În condiţiile unei lumi în permanentă mişcare, educaţiatrebuie să-şi construiască propriul drum. Modelulînvăţătorului profesionist necesită formarea şi dezvoltareacompetenţelor profesionale, astfel încât predarea să aibă oviziune novatoare.

Gagné apreciază că profesorul este organizatorul(managerul) condiţiilor de învăţare, iar Giordan subliniază cărolul profesorului este ,,primordial şi de neînlocuit”.

De aceea, autonomia profesională presupune oconduită creativă a învăţătorului, originalitate în actuldidactic. El trebuie să aibă disponibilitate pentru depistareacapacităţilor creatoare ale elevilor, aceasta presupunecunoaşterea potenţialului lor creativ prin observaţie,convorbire, chestionar, analiza rezultatelor activităţii, teste decreativitate şi gândire divergentă.

Învăţătorul trebuie să găsească modalităţi de cultivare acreativităţii astfel încât să încurajeze gândirea creatoare şiefortul suplimentar, creând o atmosferă neautoritară, săutilizeze întrebări deschise, care să conducă spre explorareanoului, dezvoltând curiozitatea. Promovând o astfel de relaţiede cooperare, reuşim să creăm elevilor noştri o atitudinepozitivă care duce la prevenirea şi înlăturarea factorilor deblocaj ai creativităţii printre care: conformismul, algoritmiiînvăţaţi, obstacolele emotive.

Proiectarea şi dezvoltarea curriculară a activităţii deinstruire şi educaţie oferă posibilităţi de stimulare acapacităţilor creative ale elevilor dacă învăţătorul foloseştemetode şi tehnici activ - participative, care-i determină pe elevisă caute, să exploreze, să gândească, ajungând la iniţiativăproprie şi muncă independentă, la încrederea în forţele proprii,reacţie pozitivă la solicitările mediului.


239

Ca dascăli moderni, credem că şcoala trebuie să devinăun ansamblu de ateliere de lucru diversificate şi de tutoratsistematic, idee anticipată de către Mircea Eliade, care dorea caşcoala să fie “templu şi laborator” în care cadrul didactic săfie agent al schimbării, competent pentru practica reflexivă şiautonomie profesională.

Vă prezint un exerciţiu de stimulare a creativităţii, bazatpe metoda cadranelor, ciorchinele ca metodă debrainstorming nelineară, învăţarea pe centre de interes/brainstorming şi jocul de rol, pe suportul versurilor„Rapsodii de primăvară”, de George Topîrceanu (la clasa aIV-a).

1. METODA CIORCHINELUI


240

2. METODA CADRANELOR

Rapsodii de primăvarăde George Topîrceanu

Cuvinte - cheieprimăvara

descrierea naturiidescrierea activităţiioamenilorelemente cosmiceplante animale

cer zarzărfurnicigospodinele iuţi ca albinelesoare liliacgândaciarături de catifeavânt viorelerândunicipământ urzici

păpădii

Sentimente

bucuria

Legătura cu experienţa 1 Martie - ZiuaMărţişorului ghioceii- vestitoriiprimăverii sosirea păsărilor călătoare încălzirea vremii ziua mai lungă, noaptea

mai scurtă

Mesajul poezieidescrierea

atmosferei dinamice caredomneşte la venireaprimăverii


241

CONTROVERSA CREATIVĂ

Învățătoare Clemansa MăucăȘcoala Gimnazială “Spiru Haret” Bacău

„Să formezi o echipă este doar începutul,să rămâi este progresul,

să lucrezi împreună este succesul.”(Henry David Thoreau)

Copilul este minunea care în mâinile tale poatedeveni Omul viitorului. Trebuie să îi dai şansa să fie celmai bun! Un efort pe care trebuie să-l facă atât părintele cât şicadrul didactic este de acţiona cu obiectivitate. Pentru aceastae imperios necesar să îl cunoşti, să nu-i subestimezi/supralicitezi potenţialul, deoarece în fiecare există ceva bun.Trebuie să valorizezi, să exploatezi experienţa de viaţă, săinduci comportamente, să formezi atitudini, să modelezi. Acasăşi la şcoală, copilul trebuie să fie , să simtă, să acţioneze, sădecidă împreună cu alţii pentru sine şi pentru ceilalţi.

Regăsesc în textele - suport situaţii în careimplicarea personajelor presupune adoptarea unui anumecomportament / decizii/ acţiuni. Am presupus că, dacă cel careînvaţă se simte liber să fie în dezacord cu o anumită problemă,acest lucru poate sprijini o învăţare mai bună datorită discuţieicare urmează; conflictul interior la care ajung participanţii îipune pe aceştia în situaţia de a-şi reexamina credinţele şiatitudinile.

Şcoala devine un maraton al ideilor, o imensă sală defitness pentru creier. Este punctul zero al ideii de carte/formare , privită ca sursă de cunoaştere şi ca produs.


242

În practica didactică, o modalitate prin care eu amrealizat acest lucru este o metodă activ-participativă.Controversă creativă- metodă a autorilor Johnson şiJohnson apud McKeachie, J & Svinicki, 2011(intitulată şi controversă structurată/constructivă oriacademică) utilizează atât avantajele dezbaterii cât şiapropierea de situaţiile reale pe care le întâlnim în viaţă prinobligativitatea ca participanţii să ajungă la un compromis. Selansează o idée, iar elevii sunt stimulați să emită judecăți cuprivire la ea. Procedeele / tehnicile cu aplicaţiile cele maiincitante prin care am utilizat un astfel de demers sunt:• PRO şi CONTRA;

*Concursurile / Evaluările naţionale sunt falsificate decătre cadrele didactice de dragul unor interese pecuniare saumenţinerea/ iniţierea unui brand crescător al şcolii.

*Uniforma şcolară este o modalitate de a egalizapersonalităţile .•EXPRIMAREA ACORDULUI/ DEZACORDULUI;

*De-a lungul vremurilor s-au schimbat multe în viaţaoamenilor.

*“Off, şcoala/ societatea, părinţii / bunicii nu mai suntîn pas cu vremurile!• COLŢURILE;

*Modul în care se îmbrăcau bunicile / îmbracăînvăţătoarele noastre era / este caraghios/ depăşit.

* Biserica Ortodoxă nu se implică suficient în viațacomunității• PROCESUL;

*Cercurile pedagogice sunt ineficiente ca şi formă deperfecţionare.

*Şcoală românească scoate tâmpiţi.În literatura de specialitate există două tipuri de

controversă (modelul Johnson & Johnson şi modelul luiBarbara Watters). Voi detalia doar primul model, iar din cele


243

şapte etape ale modelului vom lua în calcul doar pe primelecinci (pe care le-am adaptat de la clasa de elevi la relaţiapărinte-copil):

Etapele aplicării lor sunt:a) selectez o problema care trebuie analizatăb) solicit elevilor să deceleze care le este poziţia pe careo au faţă de situaţia expusăc) se grupează împreună cu toţi colegii care au avutaceleaşi opiniid) fiecare grup elaborează argumentele ce le susţin poziţiae) grupele îşi reexaminează poziţiaf) se analizează care este decizia corectă / compromisulg) se emit judecăţi de valoare privind activitatea grupelor,calitatea opiniilor individuale şi de grup.Avantaje:

• stimularea creativităţii;• dezvoltarea gândirii critice şi a capacităţii deargumentare;• participarea activă a tuturor elevilor/cursanţilor, chiar şia celor introvertiţi;• formarea şi dezvoltarea capacităţii reflective;• stimularea participanţilor în a realiza analize,comparaţii, generalizări;• combinarea muncii individuale cu cea pe grupe;• reducerea timpului de aplicare, în comparaţie cubrainstorming-ul.Limite:• posibilitatea apariţiei unor ,,timpi morţi” pentrumembrii grupurilor, în momentul în care fişa de brainwriting seaflă la un alt membru;• apariţia unor fenomene de contagiune negativă a ideilorşi a unui blocaj creativ;


244

• se neglijează tratarea diferenţiată a elevilor, pentru căunii au nevoie de mai mult de 5 minute pentru a găsi soluţiicreative şi valoroase.

Importanța controversei creative este redatăfoarte bine de către Marlyn Lee Mauger: “în controversacreativă cursanţii nu numai îşi reamintesc informaţia; ei şi-oaplică la întrebări extinse ale textului – şi la propria lorexistenţa“ (Baloche, L.; Mauger, Marlyn Lee et. al., 1993) Maimult decât atât, pentru Johnson şi Johnson controversa creativăproduce şi alte rezultate pozitive pentru participanţi:

(a) realizarea – controversa creativă producândraţionamente de înalta calitate, rezolvare de probleme şi luareadeciziilor, dezvoltarea creativităţii şi implicare, de profunzime,în rezolvarea sarcinilor etc.;

(b) relaţiile interpersonale – controversa creativădetermină o interrelaţionare mai extinsă şi de calitate între ceicare o practică;

(c) sănătate psihologică – controversa creativăproduce o stimă de sine crescută la participanţi, competenţăsocială şi abilitatea de a gestiona stresul şi confruntarea cupoziţii adverse celei proprii.

Concluzie: Încercaţi să aveţi reacţii obiective faţă decopiii/elevii dumneavoastră. Nimic nu doare mai mult decâtstresul indus de faptul că altul primeşte mai mult deşi a muncitmai puţin sau este pedepsit mai puţin sever deşi a făcut ogreşeală mai mare!


245

BIBLIOGRAFIE:1. Ioan Cerghit, Metode de învăţământ, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1980.2. Georgeta Corniţă, Metodică predării şi învăţării limbii şiliteraturii române, Editura Umbria, 1993.3. Anca Munteanu, Incursiuni în creatologie, EdituraAugusta, Timişoara, 1994, p. 265-280.4. Materiale diseminate în urmă stagiilor de formare peprobleme de metodologia şi tehnologia instruirii, organizate dediferite instituţii din ţară şi străinătate, axate pe „gândireacritică” (RWCT) şi pe „teoria inteligenţelor multiple”.


246

DASCĂLUL – UN OM DESĂVÂRȘIT?

Prof. Maria ȚepeșŞcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Ca să poți povesti sau cânta copiilor, trebuie să-iiubești, să cauți să pricepi firea și lumea aparte în care trăiesc,să știi să cobori până la nivelul personalității lor. Trebuie săiei parte împreună cu dânșii la toate manifestările sufletești,într-un cuvânt, rămânând un om mare, sa fii cât se poate decopil. (George Coșbuc)

Există legende despre ce înseamnă să fii un dascăl bun,există profesori legendari despre care le povestesc părințiicopiilor. Oameni pe care ni-i amintim cu drag, ei au ridicatstandardele la un nivel greu accesibil, în jurul lor creându-se oaură de profund respect. Un astfel de profesor știe să îmbineseveritatea și toleranța, este calm, nepărtinitor, are același gradde acceptare față de toți elevii, deține toate răspunsurile, nuface greșeli, nu obosește, stimulează copiii, iar mediul deînsușire a noilor cunoștințe este liniștit și ordonat. Prin urmare,relația dintre formator și învățăcei este deosebit de importantă.

În procesul de predare-învățare-evaluare, cadruldidactic acţionează prin intermediul unor metode. Calitateamuncii lui este în funcţie de acestea, ele constituind o sursăînsemnată de creştere a eficienţei învăţământului, însuşireaunor cunoştinţe noi devenind astfel mai dificilă sau mai uşoarăpentru unii şi aceiaşi elevi. În acelaşi timp, s-a putut constata căexersarea funcţiilor intelectuale este condiţionată nu numai deconţinuturile date, ci şi de forma în care acestea sunt aduse lacunoştinţa copiilor.


247

Implicarea activă şi interactivă a elevilor cu întregul lorpotenţial reprezintă premisa unei instruiri eficiente. Astfel,dintr-un participant pasiv şi docil, din obiect al învăţării, elevuldevine subiect activ al unei activităţi orientate de propriile salenevoi şi interese educaţionale şi, în bună măsură, propriuleducator. Profesorul este cel care creează mediul educaţionalfavorabil, stimulativ şi interesant pentru învăţarea în clasă, întimp ce elevul aduce o parte din viaţa lui, din afara şcolii, dinciclul preşcolar sau experienţa lui de viaţă.

În cadrul orelor de limba şi literatura română, se potfolosi diverse metode care să stârnească interesul copiilor,printre acestea numărându-se și cele ale gândirii critice. Eleviicitesc cu plăcere orice text dacă li se orientează atenţia,curiozitatea şi interesul faţă de acesta. De cele mai multe ori,aceste metode îi solicită pe elevi să formuleze întrebărireferitoare la text, prin care să-i pună în dificultate pe colegiilor în căutarea răspunsurilor. Nici unii, nici ceilalţi nu ar reuşisă facă acest lucru, dacă nu ar citi opera dată, cu atenţie.Animaţia îi cuprinde şi atunci când întrebarea pusă are maimulte soluţii. Uneori, metodele îi antrenează în citirea pe roluri,prin dramatizări, prin organizarea şi distribuirea rolurilor înechipă, precum şi prin folosirea unui vocabular propriu înreplicile lor. Dezbaterea unor probleme care îi interesează,folosind argumente ”pro” şi “contra”, îi ajută să decidă dacăacceptă sau nu valorile şi ipotezele din text. Recepareamesajelor şi a informaţiilor se face prin comunicarea elev-elevsau profesor-elev, ceea ce contribuie la învăţarea de tip activ.

Dintre metodele gândirii critice se pot enumeraurmătoarele: ciorchinele, jurnalul dublu, tabelul conceptelor,cadranele, știu-vreau să ştiu-învăţ, brainstorming-ul, scrierealiberă, lectura în perechi, turul galeriei.Una dintre metodelecare pot fi folosite în cadrul orelor de limba şi literatura românăeste cea a cadranelor.


248

Cadranele reprezintă o tehnică ce presupune extragereaesenţialului dintr-un text analizat, rezumarea şi sintetizareaunui conţinut informaţional, solicitând implicarea elevilor înînţelegerea acestuia. Se parcurg următorii paşi: împărţireatablei în patru părţi egale; propunerea unui criteriu pentrufiecare cadran obţinut; citirea textului; formularea unorrăspunsuri scurte pentru fiecare cadran; evaluarea rezultatelor.

Avantajele folosirii acestei metode: stimulează atenţia şigândirea; scoate în evidenţă modul propriu de înţelegere;conduce spre esenţializare, sintetizare.

Metoda poate fi şi o excelentă modalitate de evaluare acunoştinţelor însuşite de elevi (în cadrul unei lecţii sau al unuicapitol). În evocare: se poate desena cadranul şi se pot treceobiectivele sub formă de cerinţe; elevii îşi trasează cadranele şiîşi citesc cerinţele; le putem cere apoi să citească lecţia cuatenţie pentru a face însemnările în cadran. În realizareasensului: colaborează, comunică, îi cer îndrumări cadruluididactic, dezbat şi realizează obiectivele prevăzute. Înreflecţie: se confruntă rezultatele, dezbat, analizează, facaprecieri.

Elevii devin treptat conştienţi de puterea lor de utilizarea celor învăţate şi încep să-şi organizeze singuri datele, îşiformulează cerinţe, îşi stabilesc obiective, devenind maiindependenţi în învăţare (exemplu: se poate cere ca temărealizarea unui cadran cu sarcini „personalizate”, acestea fiindfoarte variate şi cu multiple valenţe funcţionale, unde elevii îşistabilesc sarcini diversificate şi de complexitate crescută).

Îmbinarea cititului cu scrisul sau cu desenul în gândireacritică, face din activitate un joc în care elevilor le place să seimplice. Este o metodă agreată de elevi, care le cere orientareîn pagină și le formează gustul estetic.

Un cadru didactic care foloseşte metode activ-participative trebuie să fie:


249

-un sfătuitor – îşi ajută elevii în rezolvareaproblemelor, îi motivează şi îşi prezintă propriul punctde vedere;

-un animator – iniţiază metode şi le explică elevilor,pregăteşte materialele didactice şi prezintă scopurile învăţării;

-un observator şi un ascultător – urmărește elevii întimpul activităţii şi îi poate aprecia corect;

-un participant la învăţare – nu are impresia că esteperfect şi învaţă toată viaţa;

-un partener – poate modifica „scenariul” lecţiei, atuncicând clasa o cere. Așadar, să fii dascăl bun este o adevăratăartă!

BIBLIOGRAFIE:Gaston Berger, Omul modern şi educaţia sa, Bucureşti, EdituraDidactică şi Pedagogică,1973;I. Cerghit, Metode de învăţământ, Iaşi, Editura Polirom, 2006;Elena Joiţa, Educaţia cognitivă. Fundamente. Metodologie,Editura Polirom, 2002;Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu.Structuri didactice deschise, Editura Dacia, Cluj, 2001;Ion Ovidiu Pânişoară, Comunicarea eficientă; Iaşi, EdituraPolirom, 2002;Tudorică Radu, Dimensiunea europeană a învăţământuluiromânesc, Iaşi, 2004.


250

PROIECTFII ÎNGER PENTRU UN BEBELUȘ!

Prof. Duță Elena-LauraProf. Gavriliu

Veronicaprof. Costras Luminiţa

Numele propunătorului:Colegiul Naţional „Gheorghe Vrănceanu” BacăuPerioada propusă pentru desfăşurare: DECEMBRIE 2014 –DECEMBRIE 2016Locul de desfăşurare: Loc. Bacău, judeţul BacăuGrupul ţintă vizat de proiect: elevii cu suflet caritabil dinColegiul Gh. Vrănceanu

SCOPUL:Prin acest proiect dorim să oferim obiecte de igienă şi

de îmbrăcăminte micuţilor din Centrul Maternal Bacău,sprijinind în acest fel atât bebeluşii cât şi tinerele mame înperioada de început a maternităţii.

Se spune că, atunci când un bebeluş zâmbeşte, el vedeun înger.

De asemenea, dorim să implicăm elevii în actiuni devoluntariat, prin care să oferim și un suport psihologic și moralmamelor care traversează această perioadă dificilă din viața lor.

Motivaţia proiectuluiCentrul Maternal Bacău face parte din cadrul Direcţiei

Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului,departamentul Centrul de interventie specializata in domeniul


251

protectiei familiei. Beneficiarele sunt în general tinere mameaflate la prima experienţă maternală care fie nu sunt primiteacasă cu nou născutul, din cauza preconcepţiilor privindnaşterea unui copil în afara căsătoriei, fie familia de bază nuare posibilităţi materiale pentru a le sprijini în creştereacopilului.

Mămicile sunt admise în Centrul Maternal pentru operioadă medie de 6 luni, care poate varia în funcţie degravitatea fiecărui caz în parte. În perioada de rezidenţă,mamele beneficiază de:

- Găzduire şi suport material;- Informarea mamei privind creşterea şi îngrijirea

corectă a copilului;- Consiliere pentru depăşirea situaţiei de criză;- Consiliere contraceptivă.

Nevoile unui copil în primul an de viaţă sunt foarte mari.Acestea includ:

- Scutece de unică folosinţă;- Şerveţele umede;- Produse cosmetice pentru îmbăiere, întreţinerea

pielii bebeluşului;- Medicamente;- Hăinuţe.Centrul Maternal, fiind o instituţie de stat, dispune de

resurse financiare limitate. De aceea, orice sprijin oferit acestormicuţi este binevenit şi bine gestionat.

Noi dorim să îi ajutăm pe aceşti copii să aibă un bunstart în viaţă, iar pe mămici să uite parţial de grijile cotidiene,să capete încredere în forţele proprii şi să îşi asumematernitatea.OBIECTIVE:O1. Promovarea evenimentului în cadrul Colegiului Gh.Vrănceanu.O2. Implicarea elevilor în activităţi civice și de voluntariat.


252

O3. Colectarea de obiecte de îmbrăcăminte şi de igienăpersonală de către elevii colegiului.O4. Oferirea de produse de igienă şi de îmbrăcămintebebeluşilor şi mămicilor cu posibilităţi materiale reduse dinCentrul Maternal Bacău.O5. Realizarea de campanii de informare în rândul elevilor cuprivire la promovarea unui stil de viață sănătos și evitareacomportamentelor sexuale de risc.Beneficiarii direcţi ai Centrului Maternal:

- Mămici tinere care doresc să îşi păstreze copilul;- Copii cu vârsta 0 - 3 ani.

Participanţi:- Elevi;- Cadre didactice;

Rezultatul și impactul scontat:Prin aceste acțiuni, dorim să conștientizăm elevii asupra

efectelor unor comportamente de risc pentru sănătate (de ex.apariția unei sarcini nedorite) și să le dezvoltăm compasiuneafață de tinere mămici care fie din lipsă de informații, de accesla educație sau de resurse materiale au cunoscut ipostazamaternității la vârste fragede.

ECHIPA PROIECTULUI:

Nr.crt.

NUMELE ȘIPRENUMEL

E

POZIȚIA

Responsabilități

1. Prof.LuminiţaCostras

Coordonator

De proiecte și programe

2. Prof. Elena-Laura Duță

CoordonatorConsi-lier

Designul proiectuluiAnaliza nevoilor CentruluiMaternalColectarea obiectelor


253

școlar pentru donațiiAspecte tehniceInformarea elevilor privindstilul de viață sănătos

3. Prof.VeronicaGavriliu

Coordonator

Organizarea echipelor devoluntariMediatizareInformarea elevilor privindstilul de viață sănătosColectarea obiectelorpentru donații

ACTIVITĂȚI:1. Decembrie 2014 – Colectarea și oferirea de obiecte de

îmbrăcăminte, de igienă și cosmetice pentru bebelușiidin Centrul Maternal cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

2. Ianuarie – Iunie 2015 – Campanii de informare înrândul elevilor privind adoptarea și promovarea unuistil de viață sănătos și de evitare a comportamentelor derisc.

3. Ianuarie – Iunie 2015 – Implicarea elevilor în acțiuni devoluntariat la nivelul Centrului Maternal.

4. Martie – Aprilie 2015 - Colectarea și oferirea de obiectede îmbrăcăminte, de igienă și cosmetice pentrubebelușii din Centrul Maternal cu ocazia sărbătorilor dePaști.

5. Decembrie 2015 – Colectarea și oferirea de obiecte deîmbrăcăminte, de igienă și cosmetice pentru bebelușiidin Centrul Maternal cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

6. Ianuarie – Iunie 2016 – Campanii de informare înrândul elevilor privind adoptarea și promovarea unuistil de viață sănătos și de evitare a comportamentelor derisc.


254

7. Ianuarie – Iunie 2016 – Implicarea elevilor în acțiuni devoluntariat la nivelul Centrului Maternal.

8. Martie – Aprilie 2016 - Colectarea și oferirea de obiectede îmbrăcăminte, de igienă și cosmetice pentrubebelușii din Centrul Maternal cu ocazia sărbătorilor dePaște.


255

HRISTOS, IZVOR DE APĂ VIE

Petrescu Ionela-LivioaraColegiul Național de Artă „George Apostu” Bacău

Ca profesori de religie suntem conştienţi că o oră dereligie pe săptămână alocată în orarul elevilor este insuficientăîn formarea personalităţii religios – morale a elevului, creştin îndevenire și de aceea acordăm o atenţie deosebită activităţilorextracurriculare.

Dornici să se cunoască, să-şi descopere potenţialul, să-şi valorifice talanţii cu care au fost înzestraţi, să socializaze, săcomunice, elevii îşi pun întrebări, caută răspunsuri, sunt încăutare de modele, şi, prin proiectele derulate în cadrul acestoractivităţi, reuşim să ne apropiem de sufletul tinerilor, pentru ase valoriza prin cunoaşterea de Dumnezeu şi de semeni.

Creştinismul rămâne un reper pentru toate societăţiledemocratice care aşează la loc de cinste educaţia şi formareaindividului. Deci, plecând de la această premiză, am socotit căBiserica Ortodoxă, prin învăţăturile şi rânduielile sale îşi poateaduce un aport semnificativ în procesul instructiv-educativ alelevilor.

În acest sens am realizat în şcoala noastră diverse activităţicu tinerii, la care aceştia au participat cu drag, au devenit sensibilila problemele comunitare prin activităţi filantropice şi devoluntariat și s-au valorizat prin realizările lor.

Sf. Ap. Pavel ne învaţă mărturisind: ,,toate îmi suntîngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos, toate îmi suntîngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”( I Cor. 6,12). Înacest sens, am observat că prin participarea la aceste activităţitinerii înţeleg ceea ce le este de folos şi ceea ce duce la zidire,la progres şi la formarea lor personală și că Îl pot mărturisi, larândul lor, pe Hristos semenilor, prin cuvânt şi faptă.


256

Voi exemplifica prin proiectul Hristos, izvor de apăvie, care, prin activitățile derulate, a avut un impact deosebit înrândul tinerilor, al părinţilor, al comunităţii parohiale locale şinu numai.

Colaborarea cu Biserica subliniază importanţaînvăţăturii şi a avantajelor venite de pe urma unei educaţiireligioase corespunzătoare, căci aşa cum Domnul Hristos esteizvorul apei celei vii, tot aşa şi creștinii trebuie să fie izvoare deapă vie pentru cei din jurul lor, pentru cei din imediata lorapropiere.

Domnul Hristos ne îmbie cu apa cea vie pentruîmplinire, dar ne face şi împlinitori ai altora, ne face oamenicare aduc odihnă celor care vin în legătură cu noi.

Prin acest proiect am dorit ca elevii să-L cunoască şi să-L iubească pe Dumnezeu, ca fundament al mântuirii şidesăvârşirii omului și să promovăm credinţa şi morala ortodoxăîn rândul tinerilor, prin intermediul activităţilor educativemoral-religioase şi culturale sprijinindu-i astfel pe părinţi înformarea spirituală a copiilor. Realizarea lui se bazează peimplicarea într-un parteneriat complex şi de durată ainstituţiilor partenere cu posibilitatea prelungirii acestuia.

Obiectivele proiectului vizează cultivarea sentimentuluide dragoste şi preţuire faţă de Dumnezeu şi oameni,dezvoltarea simţului artistic şi a dragostei faţă de frumos,respectarea sărbătorilor creştin-ortodoxe, a datinilor şiobiceiurilor naţionale, formarea conduitei participative la viaţacomunităţii, cultivarea toleranţei între semenii de toate vârstele,implicarea responsabilă a tinerilor în viaţa liturgică şifilantropică a Bisericii, cât și în acţiuni de întrajutorare asemenilor aflaţi în dificultate, integrarea valorilor şicunoştinţelor religioase în structura propriilor atitudini şicomportamente, lărgirea orizontului cultural, dezvoltarea unorinterese şi aptitudini speciale, oferirea unui câmp motivaţionalmai larg şi mai deschis procesului de formare a personalităţii,


257

dar și conştientizarea acestora asupra drepturilor şi îndatoririlorpe care le au faţă de Biserică, şcoală şi comunitate.

Beneficiarii proiectului sunt elevii, personalul didactic alinstituției de învățământ, comunitatea enoriaşilor Bisericii dinParohiile „Sf. Voievozi” din satul Drăgești, ComunaDămienești și „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” din satulBrad, Comuna Negri, jud. Bacău, dar și alte persoaneaparținând comunității băcăuane.

Parteneriatul a fost încheiat între Colegiul Național deArtă „George Apostu” din Bacău și cele două parohii, în anulșcolar 2013-2014, perioada desfășurării proiectuluiprelungindu-se până-n prezent. Astfel, activitățile derulate aufost diverse și au constat în: sesiuni educaţionale de informareîn legătură cu problemele existente la nivelul comunităţii,campanii de sensibilizare, acţiuni cu caracter filantropic,participarea elevilor la Sfintele Slujbe ale Bisericii, organizareade spectacole realizate de elevi.

Știind că filantropia exprimă o dragoste care presupune odăruire deplină pentru bunăstarea celuilalt, fără să țină cont deconsecințele și dezavantajele acestei dăruiri, i-am provocat peelevii mei să dăruiască, și altora, ceva din preaplinul cu care i-aînzestrat Dumnezeu, iar lor le-a surâs ideea și astfel am parcurscu trudă, dar și cu bucurie, etapele implementării activităților.

Beneficiind de sprijinul d-lui director al Filarmonicii„Mihail Jora” din Bacău, am obținut Sala Ateneu pentru a realizamai multe spectacole caritabile: „Feerie de iarnă”, „Flori desuflet” și „Iarnă de poveste”. Împreună cu elevii am întocmitscenariile spectacolelor, apoi am selectat elevii participanți. auurmat repetițiile, realizarea afișelor și a invitațiilor și susținereaspectacolului. După fiecare reprezentație, am colectat șicentralizat fondurile obținute și donațiile, iar cu ajutorul părinteluiparoh, Savin Vasile, am indentificat persoanele defavorizate, câtși necesitățile acestora. Ulterior am constituit grupul de elevivoluntari și am făcut demersuri pentru achiziționarea celor de


258

trebuință pentru pachetul de ajutoare. După ce am făcut pachetele,ne-am deplasat în parohii și le-am distribuit în cadrul a treiactivități distincte: Fii mai bun în ajun de Crăciun (19-23decembrie 2013), Semeni pentru semeni (9-11 aprilie 2014) șiUn zâmbet în ajun de Crăciun (10-14 decembrie 2014). Deasemenea, cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, am susținut,împreună cu elevii, activitatea Dăruim bucurie cu o melodie,chiar în mijlocul comunității din cele două parohii și astfel, tineriiau aflat că miezul milosteniei îl constituie bucuria de a dărui șiDomnul Iisus Hristos Se identifică cu cel ajutat.

Ca profesor, am dorit să ofer elevilor, de la clasele lacare predau, susţinere educaţională şi socială, printr-o abordareintegrată, menită să-i sensibilizeze pentru săvârşirea faptelor decaritate pentru persoanele aflate în suferinţă din cauze diverse.De asemenea, proiectul propune elevilor să dezbatăproblematica valorilor autentice în societatea contemporană, înscopul facilitării înţelegerii importanţei pe care o arerespectarea acestora în viaţa societăţii.

Ora de religie se impune să fie o oră de consiliere șiîndrumare duhovnicească a elevilor spre viața cu și în Hristos,spre împărtășirea cu Sfintele Taine, spre o viață responsabilă șimai plină de sens, care să vizeze nu doar rezolvareaproblemelor, ci și dobândirea de către aceștia a unor deprinderiși practici religioase. Implicarea elevilor în activităţi educativesub conducerea profesorului de religie şi a preotului, conducela modelarea de comportamente religios-morale, concretizate încreşterea capacităţii de autoevaluare a comportamentului şi lamodificări comportamentale dezirabile.

Așadar, să nu uităm să fim şi noi izvoare de bucurie, delinişte, de odihnă, să aducem ceva frumos şi bun în viaţanoastră, să înmulţim binele acolo unde ne găsim, avându-L camodel pe Domnul Iisus Hristos, Izvorul vieții veșnice.


259

CONCEPEREA ȘI DESFĂȘURAREAACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE ÎN

GENERAL ȘI A MANIFESTĂRILOR CULTURAL-RELIGIOASE ÎN SPECIAL

Prof. Abageru Elena,Şcoala Gimnazială „Dr. Al. Şafran“ Bacău

Obiectivul general al disciplinei religie, cultul ortodoxconstă „în formarea personalităţii elevilor în concordanţă cuvalorile creştine, prin integrarea cunoştinţelor religioase înstructurarea de atitudini moral-creştine şi prin aplicareaînvăţăturii de credinţă în viaţa proprie şi a comunităţii. Princunoştinţele, atitudinile şi valorile promovate, disciplina religiecontribuie la formarea competenţelor cheie stabilite la nivelulComisiei Europene, cu precădere la formarea celor care vizeazădomeniile: a învăţa să înveţi, competenţe interpersonale,interculturale, sociale şi civice şi ‹‹sensibilitate la cultură››“.170

Cadrul instituţional în care se realizează educaţia religioasăeste unul dublu: Şcoala şi Biserica.

Formele de organizare a procesului de învăţământ suntdeterminate de locul unde acesta se desfăşoară, de obiectivuldidactic urmărit sau de numărul elevilor participanţi. În funcțiede acești factori, putem identifica următoarele forme deorganizare a educaţiei religioase: lecţia de religie, cateheza,vizitele şi excursiile la biserici şi mănăstiri, cercul de religie,manifestările cultural-religioase.171

170www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId.171 Pr. Prof. Univ. Dr. Sebastian Şebu, Monica Opriş, Dorin Opriș,Metodica predării religiei, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2010, p. 195.


260

Complementare activităților din școală, celeextrașcolare accentuează într-o mai mare măsură laturaformativă a educației religioase, urmărind mai ales verificareaintegrării funcției de sens a religiei, alături de cele aparentpredominante: de coeziune socială, morală, afectiv-emoțională.172

Creativitatea și identificarea soluțiilor la nivel teoretic(urmărite în cadrul lecției, ca formă privilegiată de organizare),pot fi puse în practică și verificate prin activitățileextracurriculare. În plus, acestea constituie tot atâtea prilejuride verificare a dinamicii și unității grupului de elevi, acapacității de adaptabilitate la situațiile date, de identificare afactorilor care îl pot devia de la îndeplinirea scopului propus.

Manifestările cultural-religioase antrenează un numărfoarte mari de elevi. Aici pot fi incluse serbările şcolare,concursurile, proiectele social-cultural-filantropice,conferinţele religioase, vizionările de filme cu subiect religios,întâlnirile cu marii duhovnici, expoziţiile de icoane şi alteobiecte de artă bisericească, lansările de carte religioasă.

Definirea educației poate fi realizată din multipleperspective. Analizată din perspective acțională, educațiaconstituie un process proiectat și dirijat în mod intenționat, învederea atingerii unor finalități bine precizate. Acest demersevidențiază caracterul teleologic al educației, el rezultând, înplus, și din legătura strânsă dintre acțiunile de predare-învățarecu o serie de legități, norme și reguli care determinănormativitatea specific procesului de învățământ.

Pedagogul Constantin Cucoş realizează distincţia între:a)„normativitatea instituţională, asigurată prin cadrul

legislativ existent la un moment dat şi care ţine mai mult defactorul politic;

172Educația moral-religioasăînsistemul de educație din România, coord.dr. Monica Cuciureanu și SimonaVelea, Institutul de Științe ale Educației,București, 2008, pp. 68-87.


261

b) normativitatea funcţională, de ordin didactic,deontologic, praxiologic care ţine de competenţa cu carecadrele didactice proiectează şi realizează activitatea înconformitate cu aceste norme, reguli“.173

În ceea ce privește respectarea normativitățiiinstituționale în cadrul desfășurării activitățilorextracurriculare, ea poate fi îndeplinită prin obținerea acorduluidin partea directorului instituției de învățământ, precum și dinpartea părinților, aceștia fiind informați cu privire la tipulactivității, ora de desfășurare, locația, modul de deplasare.Elevii au și ei de respectat prevederi cu privire la modul dedeplasare, conduită, ținută, acestea fiind cuprinse într-unproces-verbal pe care îl semnează la sfârșitul prezentăriiregulilor amintite.

Respectarea normativității funcționale este avută învedere în conceperea activităților extracurriculare, prinraportarea conținutului acestora la imperativele presupuse deprincipiile didactice.

Principiile didactice sunt normeorientative, tezegenerale pe care se întemeiază organizarea şi desfăşurareaprocesului de învăţământ în vederea atingerii obiectivelorpropuse.

N. Oprescu realizează o clasificare a principiilordidactice pe baza mai multor criterii (cel al generalității, aldominanţei și al legăturii cu metodele și formele deorganizare). Astfel, el identifică174:

A. Principii cu caracter general (vizează toatecomponentele procesului de învăţământ).

Principiul integrării organice a teoriei cu practica;

173Constantin Cucos, Pedagogie, Editura Polirom, Iași , 1996, p. 54.174NicolaeOprescu, Principiileprocesului de învățământ, în Curs depedagogie (coord. I. Cerghit, L. Vlăsceanu), UniversitateaBucurești,1984, pp. 107-108.


262

Principiul luării în considerare a particularităţilor devârstă şi individuale.

B. Principii care „se impun cu dominanţă”asupraconţinutului învăţământului Principiul accesibilităţii cunoştinţelor, deprinderilor,

priceperilor; Principiul sistematizării şi continuităţii în procesul

de învăţare.C. Principii care acţionează (cu precădere) asuprametodologiei didactice şi a formelor de organizare aactivităţilor

Principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional,dintre concret şi abstract în procesul predării –învăţării (principiul intuiţiei);

Principiul însuşirii conştiente şi active; Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor,

deprinderilor, priceperilor.Ioan Cerghit adaugă și principiul asigurării conexiunii

inverse, al retroacțiunii, al feed-backului, acesta exprimândcerința îmbunătățirii din mers a rezultatelor și proceselor, înfuncție de informația primită despre rezultatele primite.175

Profesorul și teologul Dumitru Radu propune șiprincipiile hristocentric și eclesiocentric176, specific educațieireligioase, pe care le amintește de altfel și pedagogulConstantin Cucoș177.

Exemplificarea respectării principiilor în cadrulmanifestărilor cultural-religioase, forme ale activităților

175Ioan Cerghit, Ion. T. Radu, Elena Popescu, Didactica, EdituraDidactică și Pedagogică, București, 1994, p. 51.176Dumitru Radu, Idealul educației creștine în „Îndrumări metodice șididactice pentru predarea religiei în școală“, Editura Institutului Biblic șide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. 37.177Constantin Cucoș, Educația religioasă, conținut și forme de realizare,p. 171.


263

extracurriculare, poate fi urmărită în cadrul desfăşurării unuiproiect de parteneriat întreŞcoala Gimnazială „Dr. Al. Şafran“Bacău şi Biserica „Sf. Dumitru“ Bacău. Activităţile prezentatesunt cele cuprinse în semestrul al II-lea, proiectate ca situaţiiconcrete de abordare extracurriculară a tematicii din unitatea deînvăţare „Sfânta Scriptură, izvor de înţelepciune şi iubire“, loradăugându-li-se şi altele.

Fiecare activitate respectă toate principiile, însă poate fiurmărită şi privilegiere a unuia dintre ele, în funcţie de scopulurmărit. Principiul integrării organice a teoriei cu practicapoatefi evidenţiatprinpunereaînscenă a unei piese de teatru,principiul respectării particularităților de vârstă sau principiulaccesibilității prin realizarea unei expoziții, principiulsistematizării și continuității poate fi prioritar prin abordareaunității tematice Sfânta Scriptură, izvor de înțelepciune șiiubire. Principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional, dintreconcret şi abstract (principiul intuiţiei) a fost prioritar în cadruldesfăşurării activităţii de curățenie din biserică, iar principiulparticipării active şi conştiente a elevului în activitatea depredare, învăţare, evaluare a fost respectat integral prinparticiparea elevilor la Sfânta Taină a Spovedaniei și la SfântaTaină a Împărtășaniei. Cerinţele principiului însuşirii temeinicea cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor au fost respectateprin dezbaterile desfășurate în școală și în biserică. Principiuleclesiocentric şi cel hristocentric au fost evidenţiate princontinutul tematic al fiecărei activităţi.


264

ACTIVITĂȚISEMESTRUL AL II-LEA

Nr.cr. Activitatea Responsabili Perioada1. Prezentarea planului de

activități și aobiectivelor acestora;

Reamintireaimpactului pozitiv avut

de alte activitățiextraccuriculare din

semestrul I: punerea înscenă a uneipiese deteatru cu tema„Grabade Crăciun“, colindeleintonate în bisericileparohiale ale elevilor

din școală (ortodoxă șiromano-catolică)

Prof. AbageruElena

S 4(02.III.-06.III.2015)

2. Răbdare și încredere înDumnezeu;Sf. Taină a

Spovedaniei și aÎmpărtășaniei

(dezbatere în biserică,moderată de profesor

și preotul paroh)

Clasaa VIII-a S5

3. Iubirea față deDumnezeu și de

aproapele (dezbatere înșcoală, moderată depreotul paroh, preotinvitat, profesorul de

religie și cel de istorie)

Clasa a VIII-a S6


265

4. Sf. Taină aSpovedanieiși aÎmpărtășaniei

(dezbatere în școală,moderată de preotul

paroh, preotul invitat șiprofesorul de religie)

Clasa a VIII-a S7

5. Realizarea lucrărilorpractice (desen,

pictură, colaj, poezie,eseu, material ppt) cutema „Biserica, spațiu

sfânt și sfințitor“.

Clasa a VIII-a S8

6. Activitate devoluntariat (curățenie

în biserică) Finalizarealucrărilor și realizarea

expoziției

Clasa a VIII-a S9

7. Primirea Sfintei Tainea Spovedaniei;

Primirea Sf. Taine aÎmpărtăşaniei

Clasa a VIII-a S9

8. Finalizarea lucrărilor șirealizarea expoziției

Clasa a VIII-a S10

În lucrarea Educația moral-religioasă în sistemul deeducație din România, mai sus-menţionată, coordonatoarelestudiului de cercetare, dr. Monica Cuciureanu și dr. SimonaVelea de la Institutul de Științe ale Educației, atrage atenţiaasupra necesităţii de a fi lărgit contextul de învăţare, prinintermediul activităţilor extracurriculare.Unul dintre itemi a fost deschis și s-a referit la sugestii aleelevilor privind îmbunătățirea desfășurării orei de religie. Peprimul loc s-a aflat dorinţa diversificării activităţilor


266

(participare la activităţi caritabile, vizitarea unor locuri sfinte,vizionarea de filme cu caracter religios, invitarea unor preoţi,călugări sau personalităţi religioase la orele de religie).

În urma desfăşurării activităţilor extracurriculare, potexista următoarele beneficii:

-dezvoltarea interesului pentru disciplina religieşipentru învățăturile religioase;

- întărirea convingerii în adevărul mesajului evanghelicprin abordarea interdisciplinară;

-creşterea toleranţei şi a comuniunii dintre elevi;-formarea unor deprinderi religios-morale, precum şi a

unei atitudini pozitive faţă de instrucţia şcolară;-formarea şi aplicarea unei conduite fundamentate pe

valorile moralei creştine;-întărirea legăturii dintre profesorul de religie şi elevi.Astfel, putem concluziona că în predarea religiei

schimbarea centrului de greutate de pe o funcție pe alta (de pecea emoțional-afectivă pe cea a sensului) se poate săvârși cuaportul major al activităților extracurriculare, care pot verificaorientarea, motivația, perseverența în manifestările exterioarecu impact social.

BIBLIOGRAFIE:1. Cerghit, Ioan., Vlăsceanu, Lazăr, Curs de pedagogie,

Universitatea București, 1988.2. Cerghit, Ioan., Radu, Ion. T., Popescu, E., Didactica,

Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.3. Cuciureanu, Monica, Velea, Simona, Educația moral-

religioasă în sistemul de educație din România,Institutul de Științe ale Educației, București, 2008.

4. Cucoș, Constantin , Educația religioasă, conținut șiforme de realizare, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 1996.

5. Idem, Pedagogie, EdituraPolirom, Iași, 1996.


267

6. Radu, Dumitru, Idealul educației creștine în „Îndrumărimetodice și didactice pentru predarea religiei în școală“,Editura Institutului Biblic și de Misiune al BisericiiOrtodoxeRomâne, București, 1990.

7. Șebu, pr. prof. univ. dr. Sebastian, Opriș, Monica,Opriș, Dorin, Metodica predării religiei, EdituraReîntregirea, Alba Iulia, 2010.

8. www.edu.ro/index.php?module=uploads&func=download&fileId.


268

APA – SURSA VIEȚII

Sofrone SimonaŞcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

„Podul de piatră s-a dărâmat,A venit apa și l-a luat... ”

Apa – cuvânt din vorbirea cotidiană aproape banal, dar șimagic prin forța de evocare, prin multitudinea de semnificațiidobândite în creațiile literare...

Apa – resursă naturală a Terrei, aflată însă în pericol, înzilele noastre, din cauza acțiunii iresponsabile a unora dintresemenii noștri...

Ca dascăli ne întrebăm: Conștientizează copiii roluldeosebit de important al apei, ca resursă naturală? Înțeleg einecesitatea prezervării apei pentru asigurarea în viitor a unuimediu propice vieții? Cum pot cetățenii să devină mai buni,mai responsabili față de natură, cu tot ce înseamnă aceasta: sol,pădure, ape, viețuitoare?

Demersul educativ pe care îl propun încearcă să răspundăacestor întrebări.

Drumul de la „ a învăța să cunoști” până la „ a învăța săfii” este însă un drum lung, în care „cunoștințele – izvorașe” îșicaută albia și frații, pentru ca apoi să se unească și să setransforme în „râuri și fluvii - deprinderi” și, mai târziu,căpătând puteri, să se adune împreună în „marea cea mare”, în„oceanul de valori, de comportamente”. Destinația estefrumoasă, dar și mai frumos este drumul. Iar călăuza estecadrul didactic, el însuși un iubitor și un protector al naturii.

Dar, să ne întoarcem la izvor, la punctul de pornire aldemersului educativ...

Inițierea unui proiect sub genericul „Apa – sursa vieții” atrezit interesul copiilor, dorința acestora de a se implica în mod


269

practic în explorarea unei teme ce reflectă viața , lumea reală.Obiectivele proiectului au vizat: dezvoltarea capacității de aculege, de a prezenta, de a interpreta informații referitoare lamediu și formarea unei atitudini prietenoase, responsabile fațăde natură. S-au implicat elevii clasei a IV–a C. Activitățile audebutat în perioada premergătoare Zilei Mondiale a Apei,parcurgând un traseu bine determinat: confecționareacalendarului „Sărbătorile naturii”, distribuirea pliantelor „Apa,izvorul vieții” afișarea materialelor promoționale la panoul„Vreau să știu! M-am informat!”. Copiii au participat cubucurie și cu responsabilitate la acțiunile de întreținere aspațiului verde din jurul școlii și din Parcul Cancicov.

„Dacă apă nu ar fi, atunci nici viață nu ar fi! ” estegenericul sub care s-au desfășurat activitățile din frumoasa zide 22 martie 2014. Elevii au vizionat un film ppt, având ca ideecentrală importanța apei, apoi au dezbătut tema „Poluarea apeiși consecințele ei”. „Documentariștii” au căutat, au cules și auprezentat alte informații importante despre apă în general șidespre apa potabilă în special. Cei „boemi” s-au retras în„Colțul Lecturii de Plăcere” pentru a se cufunda în lumeabasmului, a legendei și a poeziei. În paginile cărților audescoperit că apa este sursă de inspirație pentru scriitori, iaripostazele și virtuțile apei sunt diverse. Tema a stimulat dorințacopiilor de a transmite mesaje etice, artistice și estetice prinintermediul unor creații proprii: poezii, compuneri, descrieri,picturi, colaje.

Așezându-se la „masa sfătuitorilor”, copiii au formulat oserie de concluzii semnificative, relevante pentru scopulproiectului în derulare: „Oamenii sunt cei care fac rău apei,naturii în general și, implicit, lor înșiși. Totodată, stă înputerea omului să lupte, să acționeze în mod responsabil pentrua menține sănătatea, mediului și, prin aceasta, propriasănătate.” Expoziția cu produsele obținute reflectă, precumoglinda apei chipul ce se apleacă asupră-i, valori prețioase ce


270

acum doar încolțesc pentru a rodi bogat mai târziu: interesul,motivația, pasiunea, atitudinea civică, rezolvarea de probleme,toleranța, gândirea critică.

LA DRUM, ÎMPREUNĂ!

ObservatoriiObservă râurile, lacurile, vegetația șiviețuitoarele din preajma lor.Consemnează în fișe observațiile făcute.Fotografiază aspecte relevante pentrufrumusețea și calitatea mediului.Înregistrează opiniile cetățenilor mari și

mici privind gradul de implicare în acțiunile deprotejare a naturii.

DocumentariștiiCaută informații din diverse surse

(reviste, atlase, enciclopedii, site-uri) privitoarela apă, aer, plante, stările de agregare și circuitulapei în natură.

Se documentează despre condițiile demediu din zonele de pe glob lipsite de apă.

PracticiiÎngrijesc florile.Construiesc adăposturi pentrupăsărele.Afișează postere.Amenajează expoziții.

PrezicătoriiFac prognoze privind efectele în timpale poluării mediului și ale epuizăriiresurselor naturale de apă asupra viețiipe Pământ.Propun măsuri pentru ocrotirea


271

Văzute din perspectiva îndrumătoarei, activitățile proiectuluiaduc numeroase beneficii actorilor implicați: Sunt asigurate condiții optime de dezvoltare pentru toți

elevii, iar învățarea mai bogată și mai semnificativă îiantrenează într-o măsură mai mare.

Este promovată colaborarea elev-elev, elev-cadrudidactic.

Se creează conexiuni între discipline prin stabilirea delegături între cunoștințe diverse, Gândirea devineflexibilă și dinamică, capabilă să producă soluțiiingenioase și să ia cele mai bune decizii în funcție decontext.

Reflectă lumea reală, care este interactivă alcătuind unsistem......un sistem care își are legile sale, echilibrul său. Dinpăcate, „ unii dintre semenii noștri se cred, cu trufie,învingători ai naturii, stăpânii ei, Aceștia uită însă cănoi, oamenii, suntem de fapt parte a naturii și că viațanoastră depinde de ea. Răul pe care îl facem naturii esteun rău pe care ni-l facem nouă înșine. Spre exemplu,consumul exagerat de apă și poluarea acesteia duc la

MESAJE CĂTRE TOȚI OAMENII DEPE PĂMÂNT:Alexia: „Respectați apa ca și cum ar fi opersoană! ”Maria: „ Deschideți larg ochii ca să vedețimăreția apei!”Miruna: „ Fiecare strop de apă înseamnăviață! ”Gabriel: „ Apele curgătoare transportăviață!”Mihnea:„ N-ați vrea ca în fiecare dimineațăsă vedeți soarele reflectându-se în apă?”Vlad: „ Apa e cel mai prețios dar pe care nil-a dat natura fără ca noi să știm!”


272

distrugerea echilibrului din natură și la deteriorareavieții noastre.

SĂ PROTEJĂM APA! SĂ PROTEJĂM NATURA!SĂ PROTEJĂM VIAȚA!” (Maria)


273

IMPORTANŢA EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN ŞCOALAPRIMARĂ

Învăţătoare Ciochină Violeta-AuroraŞcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Motto: „Natura îşi pierde cel mai adesea curăţenia şifarmecul din cauza omului, omul îşi pierde aspectul imaculatdin cauza lui însuşi sau semenilor săi... Noi transformămmaculatul în imaculat, toxicul în inofensiv, duşmanul înprieten!”

Protecţia mediului ambient constituie problema majorăa societăţii contemporane. Cunoaşterea influenţei activităţiiumane asupra ecosistemelor naturale cu menţinerea surselor depoluare şi a .efectelor lor fizice este de strictă.actualitate. Eaeste impusă mai ales de implicaţiile nefaste ale deteriorăriimediului asupra calităţii vieţii oamenilor.

Educaţia ecologică este un proces care are scopul săîmbunătăţească calitatea vieţii prin asigurarea oamenilor cu„uneltele” de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedicaproblemele' de mediu. Timp de milenii, omul şi-a recunoscutdependenţa faţă de natură, ale cărei legi aspre trebuiaurespectate, pentru a supravieţui.

Mediul nostru natural este un sistem ecologic viu,bazat pe apă, aer, sol, vegetaţie, radiaţie solară şi nu în ultimelerânduri pe fiinţele vii, care sunt beneficiarii acestui sistem,utilizând din plin . elementele sale vitale.

Mediul natural se restrânge de la o zi la alta şi îşidiminuează relaţiile dintre organismele vii, datorită unor cauzede multe ori scăpate de sub controlul activităţii conştiente aomului.

Pentru societatea noastră, protecţia mediuluiînconjurător prezintă o importanţă majoră, deoarecedezvoltarea economică are loc în cadrul creat de mediulambient în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea.


274

Scopul principal al educaţiei privind mediul înconjurătoreste acela de a oferi fiecărui individ posibilitatea de amanifesta o atitudine personală, responsabilă faţă de mediul încare trăieşte. Educaţia ecologică are semnificaţia deprinderiiunui anumit mod de a înţelege relaţia dintre om şi mediul de.viaţă, care nu este numai al său, ci şi al plantelor şi animalelor.Punctul de plecare al acestui demers îl constituie optica noastrăce trebuie să exprime respectul pentru mediul natural de carebeneficiem cu toţii şi pe care îl vor moşteni generaţiile viitoare.Deci, este important ca noi, cei care avem misiunea 'de a îieduca pe cei mici, să avem o conştiinţă ecologică bineconturată, pentru ca acţiunile pe care le desfăşurăm să fieeficiente şi credibile în faţa copiilor.

Este greu să-i explicăm unui copil că pământul ne cereajutorul, ne cere să-l protejăm. Elevii trebuie să realizeze căproblemele mediului înconjurător sunt ale lumii întregi, alefiecăruia dintre noi, iar fiecare acţiune negativă a noastră,oricât de insignifiantă ar fi, poate să afecteze în moddistructiv natura. De multe ori, copiii pun întrebări legate delocul, timpul, cauza unor fenomene sau existenţa unorvieţuitoare şi plante. Această curiozitate ne uşurează trezireainteresului copiilor de a cunoaşte natura, de a o înţelege, de a oocroti şi de a ajuta la salvarea ei. Punerea copiilor în contact cunatura este o premisă de bază în formarea lor ecologică.Copilul este dornic de a imita adultul, de a cerceta, de acunoaşte mediul prin propriile lui simţuri.

De aceea am răspuns întrebărilor copiilor, i-am pus încontact direct cu mediul, pentru o cunoaştere concretă şi le-amarătat consecinţele unor fapte ale colegilor şi adulţilor asupramediului. Metodele prin care am transmis cunoştinţele au fostdiverse: observaţia directă asupra mediului înconjurător, lecturidupă imagini, povestiri, vizionări de diafilme de pe C.D.,excursii tematice, concurs de costume confecţionate dinmateriale reciclabile. Am verificat aceste cunoştinte prin jocuri


275

didactice, repovestiri, creaţii ale copiilor, realizarea lucrărilorcolective şi câte altele în cadrul diferitelor activităţi desfăşurateîn şcoală.

În toate activităţile de.observare a unor plante şianimale, pe lângă fixarea cunoştintelor despre părţilecomponente, am orientat activitatea spre sensibilizarea copiilorîn a le îndrăgi şi ocroti pentru că şi 'acestea sunt. fiinţesensibile, lipsite de orice mijloc de apărare, care au şi eledreptul la viaţă. În cadrul activităţilor practice din sala declasă, ei au avut posibilitatea să-şi verifice direct cunoştinţelereferitoare 'la evoluţia plantelor, să- şi însuşească deprindereade a îngriji natura, fiind conştienţi că de munca lor depindedezvoltarea plantelor.

Una dintre modalităţile cu care am obţinut rezultatedeosebite a fost observarea plantelor puse la încolţit. În cutiuţeam semănat grâu, porumb, fasole. Observând plantele îndezvoltarea lor, copiii şi-au însuşit cunoştinte care le-a stimulatcuriozitatea, dorinţa de cunoaştere. Mereu au pus întrebări, audorit să cunoască legătura dintre om- plante- apă- lumină.Plantele puse la încolţit erau într-un loc luminos. Copiii auudat plantele de câte ori a fost nevoie. Cu această ocazie, ei auavut o sarcină de rezolvat, ştiind că această muncă este a lor şică aceste plante vor creşte şi dezvolta datorită muncii lor. Aufost foarte curioşi şi impresionaţi când au văzut că din acesteboabe mici cresc plante.

Pentru formarea comportamentului civic, etic, adeprinderii copiilor de păstrare şi iubire a naturii i-am antrenatîn activităţi menite să contribuie la îngrijirea spaţiului verdedin curtea şcolii. Aşadar am desfăsurat activităţi practic-gospodăreşti şi am plantat straturi de flori. Pentru acesteacţiuni le-am zis copiilor să aducă de acasă sape, greble şiseminţe de flori. În timp ce lucrau, între copii s-a născutspiritul de competiţie în privinţa îngrijirii şi ocrotirii plantelor,ei având sarcina să ude, să mărunţească pământul, să menţină


276

curăţenia în jurul lor. În felul acesta, copiii au reţinut căplantele au nevoie de apă, căldură, lumină, că- se hrănesc cusăruri şi substanţe minerale, pe care le absorb din pământ. Deaceea, dacă nu sunt ocrotite şi îngrijite ele se ofilesc şi mor.

Pentru a le forma copiilor o conduită ecologică, putemporni de la o idee simplă, dar destul de eficientă, în planulemoţiilor şi sentimentelor: transpunerea copilului în loculelementelor din natura care a suferit o agresiune din parteaomului. Pus în postura celui agresat şi care nu se poate apărasingur, copilul va realiza că trebuie să acorde „drept laexistenţă” tuturor elementelor din jurul său. Treptat, va înţelegecă orice acţiune de distrugere este cât se poate de dăunătoarepentru că strică echilibrul naturii.

Urmărind educarea atitudinii ecologice faţă demediul înconjurător, cu prilejul plimbărilor în parc, le-amatras atenţia copiilor asupra unor aspecte de distrugere amediului: copaci cu tulpina scrijelită, resturi menajere, sticle deplastic aruncate la întâmplare etc. Pentru a nu proceda astfel şia întări comportamentul pozitiv în timpul excursiilor, amadunat resturile menajere în sac şi le-am depozitat în locurilespecial amenajate. Am controlat ca totul să rămână curat înurma noastră. Cu această ocazie ei au observat că au fost tăiaţicopaci la întâmplare, oamenii au lăsat gunoaie prin păduri,râuri, parcuri. Le-am explicat că acesta este un pericol atâtpentru om, cât şi pentru animale şi plante. Ajunşi la şcoală, amcerut copiilor să povestească sau să redea prin desen ce auvăzut în această excursie, dacă au procedat corect, dacă nu,să spună unde au greşit. Copiii şi-au exprimat dezaprobareafaţă de acest tip de comportament care poluează, şi în acelaşitimp dă un aspect inestetic naturii. În activităţile desfăşurate amdezvăluit copiilor pericolul dispariţiei unor animale şi plante,datorită defrişării pădurilor, vânătorilor, poluării aerului şi apei.Acţiunile omului de defrişare a pădurilor, depozitareagunoaielor pe spaţiile verzi, poluarea apelor duc la poluarea


277

mediului înconjurător. Copiii trebuie învăţaţi să menţinăcurăţenia în spaţiile de joacă, în parcuri, păduri, zonele deagrement, contribuind astfel la reducerea poluării în natură.Acesţe activităţi apropie copiii de natură, le dezvoltăsentimentul de dragoste faţă de aceasta, iar prin discuţiilepurtate cu ei pe marginea muncii ce o efectuează, se realizeazăeducaţia ecologică. Am analizat cauzele poluării atmosferei şiefectele nocive pe care le are asupra oamenilor şi naturii. Ei şi-au dat seama că între om şi natură există o strânsă legătură şi căomul, prin activitatea sa, omoară puţin câte puţin natura.Poluarea nu are graniţe şi este foarte dăunătoare atât pentruoameni, cât şi pentru natură. Copiii învaţă să îngrijească, să leplacă să trăiască într-un mediu sănătos, cu flori, cu multă iarbă,cu aer curat, cu mulţi copaci.

Nu consider că este educativ să-i învaţăm pe copii săadune gunoaiele lăsate de alţii, ci să le formăm o atitudineecologică permanentă, dar şi de sancţionare a celor din jur princoerciţii diverse. Este foarte important ca prin întreaga noastrăactivitate să contribuim la realizarea relaţiei de prietenie dintrecopil şi natură.

Prin cunoştinţele însuşite şi deprinderile formate s-apus prima piatră la temelia educaţiei ecologice care trebuie sădevină o componentă de prima mărime a educaţieipermanente.


278

BIBLIOGRAFIE:A. Vlădineanu- Ecologie, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1990.A. Ionescu - Ecologie şi societate, Editura Ceres,

Bucureşti, 1991.Claudiu Vodă - Din secretele naturii şi ale lumiiînconjurătoare, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1985.C. Sima, ş. a. - Ecologie şi protecţia mediuluiînconjurător, Editura IndependenţaEconomică, Piteşti, 2000.


279

CONCURSUL LITERAR - FORMĂ EFICIENTĂ DEACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ

Roman AndreeaȘcoala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău

Activitatea în cadrul lecției, oricât de bine ar fiorganizată și oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor, nupoate satisface setea de investigare și de cutezanță creativă,trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acțiuni care să lelărgească universul lor de cunoaștere, să le ofere prilejuri de ase bucura învățând. Așadar, procesul educațional trebuie „săîmbrace” și forme de muncă didactică complementare lecțieiobișnuite.

Activitățile extracurriculare vin în întâmpinarea nevoiiactuale a copiilor de a se dezvolta simultan pe plan intelectual,sportiv și artistic sau, pur și simplu, de a aprofunda o anumitămaterie sau anumite cunoștințe. Aceste activități stimuleazănevoia de schimbare, creând noi modalități de a învăța, oferăelevilor posibilitatea să se destindă, să-și valorifice pasiunile șipreocupările. Astfel de activități cuprind : excursii, drumeții,serbări școlare, spectacole de teatru, întâlniri cu specialiști dindiferite domenii, cu personalități, concursuri pe diverse teme,jocuri. Activitățile sunt apreciate atât de elevi, cât și de factoriieducaționali, pentru că valorifică și dezvoltă interesele șiaptitudinile elevilor, contribuie la dezvoltarea armonioasă apersonalității lor, stimulează solidaritatea de grup, spiritul deîntrajutorare, gândirea critică, cultivă valori morale.

Am organizat diverse tipuri de activități în afara orelorde curs, dar mă voi referi în detaliu la concursul „Tot maicitesc măiastra-ți carte...”. Scopul acestuia a fost motivarea sauremotivarea elevilor pentru lectură, pentru cultivarea plăceriide a citi, de a se apropia de bibliotecă, de carte. Grupul țintă l-au reprezentat elevii clasei a V-a. Regulamentul concursului,


280

alcătuit împreună cu elevii, a prevăzut două etape : prima -preselecția, la care a participat întreaga clasă, probele constândîn întrebări privind lectura suplimentară recomandată lasfârșitul clasei a IV-a, iar a doua - finală, la care au fostpromovați 16 elevi, împărțiți în patru grupe, prin tragere lasorți.

Probele de la ultima etapă au fost următoarele :I. Precizați autorul!Exemplu:1. Torcea, torcea, fus după fus,

Din zori şi până-n seară;Cu furca-n brâu, cu gândul dus,Era frumoasă de nespus

În portu-i de la ţară...…………………………………………..2. De cum s-a ivit lumina.A ieşit din stup albina,Să mai vadă, izma creaţăA-nflorit de dimineaţă?…………………………………………………II. Care-i titlul?Exemplu:

1. Bate vântul dintr-o parte,2. Iarna-I ici, vara-I departe3. .………………………..4.

2. S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,S-au dus zilele Babei și nopțile vegherii.……………………………………………………..III. Care-i anotimpul?Exemplu:1. Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,Și-a răsfirat crenguțele ca spinii


281

De frică să nu-i cadă la picioare,Din creștet, vălul subțirel de floare.…………………………………………….

2. Râzând cu capul dat pe spate,Un mac își scutură pe rândPetalele însângerate.……………………………………..

IV. Cinci autori - cinci titluri (Stabiliți corespondența autor- operă)Exemplu:A1. Ion Creangă B. a)Noapte de vară

2. Petre Ispirescu b)Bănuțul

3. George Coșbuc c)Oaspeții primăverii

4. Vasile Alecsandri d)Concertul primăverii

5. Tudor Arghezi e) Fatamoșului cea cuminte

V. Care este prenumele?1. Topârceanu……….2. Hogaș……………..3. Sorescu……………4. Blandiana………….5. Gârleanu…………..

VI. Figuri de copii în literatura românăExemplu:1. Aicea-I foarte bine…Văd că este salteluță și pernuță demușchi.


282

2. Da’ tu de ce tragi? mă-ntrerupe maioru, lucrând cu lingura încheseaua de dulceață.Titlul operei Personajul Autorul

Concursul și-a atins obiectivele propuse. Toți elevii, fieconcurenți, fie spectator, au participat intens la activitate,creând o atmosferă plăcută de emulație, și au fost răsplătiți cupremii special din partea sponsorilor (comitetul de părinți aiclasei). Câștigătorii au primit diplome în funcție de locul pecare s-au clasat.


283

UNITATEA BISERICII ÎN CONCEPȚIA SFÂNTULUIIOAN GURĂ DE AUR

Profesor dr. Bogdan Botezatu

Repere biograficeSfântul Ioan Gură de Aur sau Hrisostom (+407 d.Hr.)

este cel mai de seamă reprezentant al Școlii antiohiene. A văzutlumina zilei la Antiohia, în anul 354 d.Hr., cel mai frumos orașal Asiei, supranumit din timpul urmașilor lui Alexandru celMare (336-323 î.d.Hr.) ”Podoaba Orientului”.178 Tatăl său,Secundus, mare dregător militar, a murit curând după naștereasa. Mama sa, Antusa, dintr-o familie bogată, rămasă văduvă ladoar 20 de ani, nu s-a recăsătorit, ci s-a dedicat în totalitatefiului ei. Dealtfel, ea este transmițătoarea primelor elemente aleeducației creștine pe care a primit-o copilul Ioan.

A studiat Retorica cu renumitul profesor păgânLibanius, căruia i-a fost cel mai strălucit elev, și Filosofia, cuînvățatul Andraganthius. Libanius, cunoscând talentul oratoricși cunoștințele științifice și oratorice ale Sfântului Ioan Gură deAur, fiind întrebat la sfârșitul vieții sale cine ar fi în stare să-lurmeze, a răspuns: „Ioan, de nu mi l-ar fi răpit creștinii”.179

A studiat, conform informațiilor existente, și Dreptul,profesând o perioadă avocatura. Demn de relatat este faptul căabia în anul 372 d.Hr. a primit Sfânta Taină a Botezului.

Anul 374 d.Hr. aduce retragerea sa în Munții Antiohiei,imediat după decesul mamei sale, urmând o perioadă demaximă asceză (timp de 4 ani).

Din 380 d.Hr. începe intrarea sa în ierarhia bisericească,

178 Preotul Prof.Dr. Ioan Rămureanu, Istoria Bisericească Universală,Manual pentru Seminariile teologice, Ed. Institutului Biblic și de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p.201.179 Sozomen, Ist.bis., VIII, 2, apud. Preotul Prof.Dr.Ioan Rămureanu, op.cit.,p.202.


284

când a fost hirotonit diacon de către Episcopul Meletie alAntiohiei. A slujit în această treaptă timp de 6 ani, perioadă încare a scris cea mai însemnată lucrare educativ-morală,”Despre preoție”, în șase cărți.180

Anul 386 d.Hr. aduce hirotonia în treapta de preot, decătre Episcopul Flavian al Antiohiei, încredințându-i-se șimisiunea de predicator. Perioada preoției sale a durat 12 ani,timp în care a desfășurat o activitate misionară și predicatorialăuimitoare, activități care l-au făcut celebru.

În 397 d.Hr. moare Patriarhul Nectariei alConstantinopolului, Sfântul Ioan Gură de Aur fiind alespatriarh al capitalei, o influență covârșitoare în desemnarea saavând-o Eutropiu, ministru cu mare putere al împăratuluiArcadie. Hirotonia în treapta de ierarh a avut loc la 26 februarie397 d.Hr.

Anul 403 d.Hr. avea să aducă mari neplăceriPatriarhului Ioan al Constantinopolului, datorită faptului că dinmomentul numirii sale ca Patriarh, în 397, s-a arătat unmoralist intransigent, fără menajamente și concesii, saucompromisuri, atunci când se punea problema ca idealuluiEvangheliei să fie trăit și împlinit. Are loc un Sinod la Stejar,în 403 d.Hr., care îl depune din scaun pe Sfântul Ioan, fiindexilat de către împăratul Arcadie în Bitinia. Numai presiuneaexercitată de către revolta poporului a făcut să fie rechematimediat și repus în scaun. În Postul Paștelui din anul 404 d.Hr.,la îndemnul dușmanului său de moarte, împărăteasa Eudoxia,este depus pentru a doua oară din scaun, în urma Sinoduluiconvocat de către Episcopul Teofil al Alexandriei. După ce afost arestat la palat, după Rusalii, la 20 iunie 404 d.Hr., a fosttrimis în exil la Cucuz sau Arabissos, în Armenia Mică,ajungând la destinație după un drum de 77 de zile,lipsurile și

180 A se vedea Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore de Nazianz și Sf. EfremSirul, Despre preoție, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române, București, 1998, pp.21-168.


285

suferințele fiind crunte. Este exilat apoi la Pityus, o localitatede pe coasta răsăriteană a Mării Negre. Voia lui Dumnezeu afăcut să nu ajungă până în acest mic orășel, ci să treacă laDomnul, la Comana din Pont, în ziua de 14 septembrie 407d.Hr. (Înălțarea Sfintei Cruci), rostind: ”Slavă lui Dumnezeupentru toate”.

Sunt câteva aspecte biografice fundamentale caretrebuiesc cunoscute, mai ales că întreaga Creștinătate, din toatetimpurile, trebuie să-i rămână recunoscătoare pentruîndrumările și învățăturile sale.

Actualitatea temei Unității Bisericii în concepțiaSfântului Ioan Gură de Aur

Este o problematică mai actuală ca oricând aceasta aUnității Bisericii, mai ales astăzi, când Biserica lui Hristos esteatât de amenințată în unitatea ei, atât din partea adversarilorexterni, cât mai ales a celor interni, prin adversarii interniîmplinindu-se înseși cuvintele Mântuitorului IisusHristos:”Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu suntHristos, și pe mulți îi vor amăgi…Iar din pricina înmulțiriifărădelegii, iubirea multora se va răci”(Matei 24, 5-12),provocând dezbinări între creștini.

Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur din vremea aceeasunt desăvârșite și se potrivesc atât de bine și pentru toate„Antiohiile din ziua de azi !”181.

Ereziile și sectele, dușmanii interni ai Bisericii, sunt totatât de vechi ca și Creștinismul, tulburând adesea Biserica,rupându-se de la sânul ei, părăsind învățătura apostolică șiafectând astfel unitatea lăuntrică a Bisericii.182

181 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia,2002, p.7.182 Istoria Bisericească Universală, Manual pentru uzul studențilorInstitutelor Teologice, vol. 1, București, 1956, p.109, apud Arhid.Prof.Dr.Constantin Voicu, Studii de Teologie patristică, Ed. InstitutuluiBiblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p.289.


286

Sfânta Scriptură și apoi Sfinții Părinți, ca parte a SfinteiTradiții, au subliniat importanța Bisericii și necesitatea păstrăriiei, arătând că în ființa ei Biserica este una sau unică, existând osingură Biserică adevărată în raport cu orice alt așezământ careși-ar lua tot numele sau titulatura de ”Biserică”. Dintr-o altăperspectivă, Biserica este unitară, în sensul că ea alcătuiește unîntreg organic prin conținutul și structura ei.183 Paginile SfinteiScripturi, mă refer la cele nou-testamentare, sunt impregnate detema aceasta a Unității Bisericii. Astfel, Mântuitorul cereatuturor celor care aveau ca deziderat fundamental să intre în”Biserica Sa” (Matei 16,18), să se lepede de sine, să-și iacrucea și să-I urmeze Lui (Luca 9,23), renunțări și eforturi dince în ce mai grele pentru omul de astăzi. Cunoscând însăslăbiciunea omenească, ”Dumnezeu adevărat din Dumnezeuadevărat fiind” (art.2 din Crez), și prevăzând sau anticipânddizidențele ce se vor ivi între cei înmănuncheați în Biserica Sa,El Se roagă Tatălui ceresc ”ca toți să fie una” (Ioan 17-21),făgăduind că va fi mereu în mijlocul celor adunați în numeleLui (Matei 18, 20)184. Dar ce putem înțelege prin conceptulacesta de ”Unitate a Bisericii”?.

”Unitatea Bisericii” se manifestă în unitatea creștinilor,a credinței, a cultului și a structurii canonice principial unitareîn Creștinismul primar.185

Rolul Creștinismului în primele trei veacuri s-a pututîmplini pe deplin prin înfrățirea credincioșilor într-o unitate acredinței și a dragostei, două dintre virtuțile cardinale, alăturide nădejde. Cu toate acestea, ereziile i-au împărțit încomunități separate, iar sectarismul a tulburat unitatea și

183 Pr.Prof.Dr. Isidor Todoran, Unitatea Bisericii în perspectiva ecumenistă,în rev. „Ortodoxia”, XXV (1973), nr.3, pp.339.184 Gustave Bardy, En lisant les Peres, Paris, 1933, pp.57-58, apud. Arhid.Prof. Dr. Constantin Vociu, op.cit, p. 289.185 Pr.Prof.Dr.Isidor Todoran, art.cit., p. 339.


287

armonia Bisericii.186

Nici epoca Sfântului Ioan Gură de Aur nu a fost lipsităde astfel de ispite, de încercări sau de vicisitudini pentruBiserică. Unitatea Bisericii, pentru care lupta cu atâta patosSfântul Ioan, era subminată de ereziarhi, pe fondul unorschimbări politice și crize interne. În ciuda legislației statuluiexistentă în acele vremuri, ca dovadă a ”simfoniei” dintre Statși Biserică, legislație care în niciun caz nu îi favoriza pe eretici,împărații erau uneori lipsiți de consecvență și nehotărâți, unoradintre eretici acordându-li-se drepturi pe care nu le avuseserăanterior. La fel cum se întâmplă și astăzi, din păcate, când seproliferează tot felul de încercări de a se impune practicianticreștine, imorale și amorale, printr-o serie de actelegislative (legalizarea prostituției, a căsătoriilor dintrepersoane cu același sex, a eutanasiei ș.a.m.d.), cu scopul binestabilit de a se crea acte provocatoare la adresa Bisericii, aCreștinismului în general, ereticii din vremea Sfântului IoanGură de Aur au profitat de această situație confuză, în specialarienii, eunomienii și donatiștii, care s-au dedat la acteprovocatoare pentru ortodocși.187

Trebuie cunoscut un fapt extrem de important și anumecă Sfântul Ioan Gură de Aur asistase la cele mai puterniceasalturi arianiste și la cele mai pasionante lupte între partide,care s-au abătut și asupra Antiohiei, în perioada tinereții sale.Din momentul în care își începe activitatea misionară de păstorde suflete (diacon, preot, ierarh-patriarh) - învățător, acesteerezii fuseseră îndepărtate în esență, iar cele ce urmau să aparăîncă nu se manifestau. Prin urmare, Sfântul Ioan nu a luat parteîn mod direct, special la numeroasele controverse dogmatice

186 Prof.Teodor M. Popescu, Schisma de la 1054 văzută azi, în rev.„Mitropolia Olteniei”, VI (1954), nr.9-10, septembrie-octombrie, pp.448-449.187 Idem, Epoca Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. „Ortodoxia”, IX(1957), nr.4, pp.538-539.


288

ale secolului IV d.Hr., decât în măsura în care anumite lămuririocazionale și edificarea necesară a celor care îl ascultau ocerea.

O sistematizare a problematicii legate de unitateaBisericii, o expunere dogmatică sau polemică foarte structuratăîn acest sens, nu vom găsi în cuvântările, comentariile șiepistolele sale. El a luptat și apărat, prin cuvânt și faptă, înmăsura împrejurărilor timpului său, unitatea Bisericii, care eraamenințată de partide religioase rivale Ortodoxiei. Acesteeforturi susținute sunt cele care ne îndreptățesc a-l numi,împreună cu o mulțime de Sfinți Părinți ai Bisericii, „Gură deAur-atletul lui Hristos”.188 Este o titulatură extrem deplastică, specifică primelor secole ale Creștinismului, cândbărbații și femeile care luptau pentru dobândirea glorieisfinților erau numiți „Atleții lui Hristos”.

Cu toate că problematica unității Bisericii l-a preocupatdoar ocazional și tangențial pe Sfântul Ioan Gură de Aur,totuși, analizând bogata sa operă teologică și literară, vomdesprinde o serie de idei teoretice și practice legate de aceastăproblemă.

Sfântul Părinte are sentimentul răspunderii față depăstrarea unității Bisericii , sentiment izvorât din acela aladâncii venerații față de însăși ființa Bisericii. El numeșteBiserica „mamă” datorită întemeierii ei de Apostoli și înălțăriiei prin puterea lui Hristos,189 Care iubește Biserica mai multdecât cerul, luând un trup ceresc, trupul Bisericii.190

Sfântul Ioan Gură de Aur aseamănă Biserica unuimunte, asemănare ce denotă stabilitatea, înălțimea și puterea eineclintită. În fiecare zi, Biserica își deschide sânul ei și

188 A se vedea pe larg Virgil Gheorghiu, Gură de Aur atletul lui Hristos, Ed.Deisis, Sibiu, 2004.189 La începutul Faptelor Apostolilor, P.G., LI, col.77.190 Cuvânt înainte de exil, P.G., LII, col. 429.


289

îmbrățișează toate neamurile.191

Astăzi, mai mult parcă decât în alte perioade vitregepentru ființa Bisericii, este mai important a se înțelege faptul căBiserica strălucește mai luminos decât soarele, în timp cedușmanii ei s-au stins împreună cu puterea lor, pentru căBiserica este nemuritoare.192

Pacea Bisericii, ca însușire rezultantă din unitateaBisericii, nu atârnă numai de virtutea slujitorilor luiDumnezeu. Esențială este sfințenia oamenilor, oameni caretrebuie să se bucure de această pace atât de valoroasă, o paceoferită tuturor oamenilor, după exemplul celei oferite ca dar demare preț apostolilor Săi.193

Pacea și armonia între oameni reprezintă fundamentulsau temelia principală a unității Bisericii și a solidaritățiicreștinilor. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur face referirela „frățietatea creștină”, îndemnându-ne ”să nu ne mulțumimde a căuta numai propria noastră mântuire…Ceea ce nedetermină slăbiciunea noastră, ceea ce ne face să fim lesnebiruiți de oameni și de diavol, este tocmai egoismul. Nu neprotejăm unii pe alții, nu ne facem o cetate din iubirea deDumnezeu, ci căutăm prieteniei noastre alte întemeieri:rudenia, obișnuința, vecinătatea. Suntem prieteni pentru cutotul alt temei decât pietatea- pe când singură pietatea artrebui să ne unească prin prietenie”.194

Continuând linia interpretării deschise de SfântulApostol Pavel, care numește Biserica „Biserica lui Dumnezeu”(Efeseni 2, 20), Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că Bisericatrebuie să fie una, căci numele „Bisericii” (din punct de vederestrict etimologic) nu este acela de dezbinare, ci de unire șiarmonie.

191 Comentar la Isaia, P.G., LVI, col.129.192 Cuvânt înainte de exil, P.G., LII, col. 429.193 Omilia XXXII la Matei, P.G., LVII, col.384.194 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese, p.41.


290

Considerațiile anterioare ne îndreaptă gândul și cătredimensiunea socială a gândirii patristice. În acest sens, LuigiPadovese195 arată că Sfântul Ioan Gură de Aur, ca și întreagapleiadă de predicatori creștini ai secolelor IV-V d.Hr., făcândreferire la tema unității Bisericii, a creștinilor în general, lasă săse înțeleagă că o depășire a nedreptăților de care sufereasocietatea din vremea lor izvorăște din schimbarea interioară aomului și nu dintr-o simplă schimbare a structurilor la care nicimăcar nu se gândeau acești Sfinți Părinți ai Bisericii.196 Pusă înparalel cu tema „Unității Bisericii în concepția Sfântului IoanGură de Aur”, temă ce reprezintă preocuparea mea peparcursul acestui articol, tema despre „dimensiunea socială agândirii patristice” demonstrează, o dată în plus, tensiuneaeshatologică ce constituie una din caracteristicile creștine. Învirtutea acestei tensiuni, predicatori ca Sfântul Ioan Hrisostom,Ambrozie, Fericitul Augustin recunosc că cel ce este creștin seaflă în centrul unui bipolarism, între un „deja” și un „nu încă”.Având conștiința acestei tensiuni eshatologice, a urcușuluiduhovnicesc pe care trebuie să-l parcurgă, misiunea creștinuluiva consta în a trăi în prezent fără să uite ziua de mâine.

Dealtfel, pentru menținerea și apărarea unității Bisericii,Sfântul Ioan Gură de Aur nu a ostenit să-i facă pe credincioși,prin povățuiri și îndemnuri, dar mai ales prin exemplul viețiipersonale, să cultive legătura păcii și unirea dragosteiîntreolaltă.

Realități care caracterizau societatea contemporană amarilor Părinți ai secolelor IV-V d.Hr., aflați în frunteaBisericilor iubirii tind să se manifeste și în zilele noastre.Aceste realități duc la o înjosire datorată invidiei unora asupra

195 A se vedea articolul „Dimensiunea socială a gândirii patristice”,pp.269-282, în Ioan I. Ică jr., Germano Marani, Gândirea socială aBisericii. Fundamente-documente-analize-perspective, Ed.Deisis, Sibiu,2002.196 Ibidem, p.281.


291

altora. Lucrarea care trebuie îndeplinită pentru alcătuirea unuisingur trup, adică zidirea sufletească a celorlalți, pare din ce înce mai dificilă, aproape imposibilă. Nu trebuie să ne fie frică,rușine de a împlini ce îndemna Sfântul Ioan cu peste unmileniu și jumătate în urmă, adică de a rușina, de a tăia încarnea mădularelor corupte, adică în sufletele fraților noștrinepăsători și lași. Este necesar a-i scoate pe astfel de frați, de a-i smulge din lâncezeala care este un fel de putreziciune și de a-iaduce la restul trupului, la Biserică.197

Despre aceste realități cu care s-a confruntat societateaîncă din primele secole după apariția Bisericii, și pe care letrăim și astăzi, ne vorbește Sfântul Ioan și în Cuvântul laDuminica a 9-a după Cincizecime, cuvânt ce tratează tema„Privirea nenorocirilor celor multe din lumea aceasta potîntări credința noastră în pronia cea dumnezeiască”.198

Menționează Sfântul Ioan că viața noastră pe pământ este plinăde tulburări și traiul nostru plin de frământări și de neliniște.Sunt aspecte mai actuale ca oricând. Acesta este un adevăr cenu poate fi evitat, ascuns, „ținut sub obroc”, așa cum afirmăSfânta Scriptură. Dar totuși, arată în continuare marelecuvântător al Ortodoxiei, nu aceasta ne face pe noi nenorociți.Vectorul care mărește această „nenorocire a noastră”199 vinedin motivația că nu căutăm să biruim aceste neliniști șitulburări, ce pun în pericol însăși unitatea Bisericii, ca însușirefundamentală a acesteia. Scăderea bărbăției, a curajului duce lao petrecere a vieții caracterizată de o permanentă tristețe. Nulucrurile în sine sunt cauzele tristeților și tânguirilor omenești,ci însăși oamenii sunt cei vinovați.

197 Pentru cei care au venit la adorare, P.G., LI, col. 174.198 Sf. Ioan Gură de Aur, Predici la duminici și sărbători, traduse șiorânduite după Duminicile și sărbătorile anuale ale Bisericii ortodoxe deEpiscopul de Roman Melchisedek, Ediția a II-a, Ed. Bunavestire, Bacău,1997, pp.97-102.199 Ibidem, p.97.


292

Viața „trupului” Bisericii are ca hrană tocmai coeziuneamembrilor ei. A nu împărtăși învățătura și celorlalți credincioșiva duce la înmulțirea lașității și a invidiei.

Sufletul Sfântului Ierarh era chinuit la gândul că mulțidintre frații săi piereau, cea mai mare parte a „trupului„Bisericii părând a fi lipsită de mișcare și de viață,200constatânddezbinarea creștinilor.

Nu putem contesta faptul că Biserica este o alcătuire decele mai contrastante elemente, ea fiind, totuși, o singurăturmă. Există oameni buni, blânzi, delicați, dar ea cuprinde șioameni răi, cruzi, sălbatici. Aceste categorii sunt dezbinate deinvidia și ura pizmașă, o boală care reprezintă rădăcina tuturorrelelor.

Pericolul existent în epoca Sfântului Ioan era acela alanarhiei, un rău, un izvor a nenumărate calamități sociale, unprincipiu al dezordinii și tulburărilor. În Biserică, anarhia estecu atât mai dăunătoare, deoarece în ea (în Biserică) puterea estemai mare, mai sublimă, decât în celelalte componente alesocietății, cel puțin dacă ne gândim la acele componente cucaracter instituțional. Anarhia aduce cu sine pustiire, răutatea înforma cea mai crudă.

Sfântul Ioan Gură de Aur evidențiază, cu maximăacuratețe, cauzele care determină apariția dezbinării șimodurile de manifestare a acesteia. Aceste cauze suntreprezentate de diavol, de bogăția și înțelepciunea lumească, dedorința de putere, de mândrie sau simțământul trufiei, delăcomie, de abuzul celor bogați.

Modurile în care aceste cauze își găseau manifestareaconcretă, ca și în zilele noastre, dealtfel, erau mândria sau laudacu darurile primite de la Duhul Sfânt, ceea ce stârnește invidiidăunătoare pentru pacea Bisericii.

Dezbinarea datorată chestiunilor de credință prin

200 Pentru cei care nu au venit la adorare, P.G., LI, col.174.


293

imitarea filosofilor greci era un alt mod de manifestare cepunea în pericol unitatea Bisericii. Astăzi, această realitatesubzistă prin fenomenul sectar, prin prozelitismul religios.Dezbinarea în secte a creștinilor a fărâmițat pur și simpluBiserica lui Hristos.

Statornicia și fidelitatea față de Biserică suntfundamentale. Maniera în care trebuie prezentată aceastăproblematică nu este nici pe departe constrângerea venită dinpartea puterii bisericești, ci stăruința pentru săvârșirea bineluiîn mod liber, pe baza liberului-arbitru cu care ne-a învrednicitDumnezeu prin însăși actul creației. Dorința lui DumnezeuInsuși e aceea de a prisosi iubirea și armonia deplină,dezbinarea neavând ce căuta.

Unitatea dorită de Dumnezeu stăpânește numai atuncicând credem în același lucru. Aceste idei care reflectăconcepția Sfântului Ioan Gură de Aur despre unitatea Bisericiisunt dispersate, în scrierile sale, dar ele au la bază învățăturarevelată a Sfintei Scripturi, reflectată atât în scrierile nou-testamentare, dar și în cele vetero-testamentare.

Citind textele Sfântului Ioan Gură de Aur, descoperimforța argumentației sale, stilul său pasionant, sincer, vioi șifoarte plastic, însușiri ce demonstrează un temperament plin derâvna apostolică, de o dragoste imensă față de cei pe care-ipăstorea, de dorința de a ajunge la mântuirea lor.

Este un fin și profund cunoscător al sufletului omenesc,putând să identifice slăbiciunile, temerile acestuia, cauzele careduc la îndepărtarea de adevăr. Toate aceste preocupări aleSfântului Ioan se bazează pe accentuarea temeliilordumnezeiești ale Bisericii.

Actualitatea temei tratate este evidentă, rostul nostru pepământ, ca și „coroană” a creației lui Dumnezeu, „chipuri” alelui Dumnezeu, dar mai ales ca și creștini, fiind acela de a păstracu grijă și cu stăruință de neclintit învățătura primită și păstratăca testament de origine divină, de a nu ne lăsa distruși de


294

învățăturile false, greșite, născute din răutatea și viclenia unoroameni. Trebuie să fim caracterizați de trezvia minții pentru anu cădea în capcana în care suntem împinși, capcana rătăcirii,rătăcire la care sunt expuse sufletele oamenilor dezbinați,separați. Tulburările din lumea contemporană, răsturnareaadevăratelor valori sunt multiple, numărul celor care tulbură șistrică dreapta credință fiind mai numeros ca niciodată.

Sfântul Ioan nu cere contemporanilor săi nimicimposibil, ci doar o inimă caldă, un suflet plin de virtuți, prinaceste calități rugăciunea creștinilor putând să fie desăvârșită.

Având în vedere maniera în care și-a desfășurat întreagasa activitate, putem conchide, împreună cu vrednicul depomenire Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist,201 cămoștenirea lăsată Creștinătății de Sfântul Ioan Gură de Aurdepășește ca întindere, și nu de puține ori ca profunzime și carealizare literară, opera celorlalți Sfinți Părinți.

Prin multiplele sale preocupări, prin atitudinea șiconcepția sa la nivelul gândirii teologice, Sfântul Ioan Gură deAur se integrează natural, firesc în învățătura și practicaBisericii dreptmăritoare a Domnului și Mântuitorului nostruIisus Hristos, garanție a veșniciei și a desăvârșirii ei, dar, maipresus de orice, a mântuirii tuturor credincioșilor creștini.

BIBLIOGRAFIEIzvoare

1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed Institutului Biblicși de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,București, 1991.

2. Ioan Gură de Aur, Sfântul, Cuvinte alese, Ed.Reîntregirea, Alba-Iulia, 2002.

201 Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Române, în Cuvânt înainte laGheorghe Badea, Flori alese din învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur, Ed.Sfântul Mina, Iași, 2004, p.8.


295

3. Idem, Predici la duminici și sărbători, traduse șiorânduite după Duminicile și sărbătorile anuale aleBisericii ortodoxe de Episcopul de RomanMelchisedek, ediția a II-a, Ed. Bunavestire, Bacău,1997.

4. Ioan Gură de Aur, Sfântul, Grigore din Nazianz,Sfântul, Efrem Sirul, Sfântul, Despre preoție, Ed.Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, București, 1998.Lucrări în volum

5. Badea, Gheorghe, Flori alese din învățătura SfântuluiIoan Gură de Aur, Ed. Sfântul Mina, Iași, 2004.

6. Gheorghiu, Virgil, Gură de Aur atletul lui Hristos, Ed.Deisis, Sibiu, 2004.

7. Ică, Ioan I. jr., Marani, Germano, Gândirea socială aBisericii. Fundamente-documente-analize-perspective,Ed.Deisis, Sibiu, 2002.

8. Rămureanu, Preotul Prof. Dr. Ioan, Istoria BisericeascăUniversală, Manual pentru Seminariile teologice, Ed.Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii OrtodoxeRomâne, București, 2004.

9. Voicu, Arhid.Prof.Dr.Constantin, Studii de Teologiepatristică, Ed. Institutului Biblic și de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, București, 2004.Studii și articole

10. Popescu, Prof.Teodor M., Schisma de la 1054 văzutăazi, în rev. ”Mitropolia Olteniei”, VI (1954), nr.9-10,septembrie-octombrie, pp.448-455.

11. Idem, Epoca Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev.”Ortodoxia”, IX (1957), nr.4, pp.531-555.

12. Todoran,Pr.Prof.Dr.Isidor, Unitatea Bisericii înperspectiva ecumenistă, în rev.”Ortodoxia”, XXV(1973), nr.3, pp.337-346.


296

DE LA GUVERNARE LA DOMINAŢIE.ÎNTRE POLITICĂ ŞI MORALĂ –

SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR ŞI PUTEREAPOLITICĂ

(Scurte consideraţii)

Prof. Aurelian Botezatu

Lectura cărţii lui Michel Senellart, Artele guvernării, dela conceptul de regimen medieval la cel de guvernare, EdituraMeridiane, Bucureşti, 1998, pune în discuţie, pe lângăconceptele amintite, şi problema raportului dintre Stat şiBiserică, putere politică versus putere spirituală, politician şipreot.

Ca majoritatea scriitorilor occidentali, Michel Senellartîncearcă să accentueze punctul de vedere conform căruiagândirea politică medievală a fost marcată, în special, de ideileaugustiniene,202 prea puţini luând în considerare opiniileautorilor orientali (ortodoxe), privind opoziţia între regere (adirija, a guverna, a comanda) şi a domina, ceea ce presupuneantiteza între rex şi tiran. Regere, activitatea de a guverna, de aconduce un popor este, aşadar, contrariul dominaţiei.203

Autorii medievali, putem să-i includem aici şi pe SfinţiiPărinţi, chiar dacă sunt la trecerea dintre epocile istoriceconsacrate, au indus ideea de suveranitate a principilor

202 Fac referire la Sfântul Augustin – n. 13 noiembrie 354 - m. 28 august430 (în Biserica Ortodoxă este considerat Fericit), episcop la HippoReggius – în Africa de Nord, filosof, teolog şi doctor al Bisericii considerat,prin opera sa, puntea de legătură între filosofia antică şi cea medievală; A sevedea Henri-Irenee Marrou, Sfântul Augustin şi sfârşitul culturii antice,traducere de Dragan Stoianovici şi Lucia Waldt, Editura Humanitas,Bucureşti, 1997;203 Michel Senellart, Artele guvernării, de la conceptul de regimenmedieval la cel de guvernare, traducere din limba franceză de SandaOprescu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1998, p. 15-16;


297

temporali, dacă nu direct autorităţii spirituale a Bisericii, celpuţin unei finalităţi spirituale definite de ecleziologiacreştină.204 Părinţii Bisericii, însuşi Sfântul Ioan Gură de Aur,au gândit guvernarea nu pe fondul absenţei unui suveran, cipornind de la un regimen ecleziastic, cel al sufletelor, căruiaBiserica îi defineşte condiţiile în locul regelui. Sufletele trebuieconduse spre perfecţiune printr-o guvernare neviolentă, print-un control exercitat asupra vieţii lor afective şi morale princunoaşterea tainelor inimii lor şi prin aplicarea unei pedagogiisubtil individualizate.205

O problemă foarte importantă este cea a naşteriistatului, a dominaţiei omului de către om, cea care taie istoriaîn două şi face ca societăţile umane să intre într-o epocăcomplet nouă – foarte exact, le face să intre în istorie, dacă prinaceasta vrem să înţelegem nu că le face să treacă de laimobilitate la mişcare, ci faptul că apariţia statului modificăintegral raportul lor de fapt cu schimbarea şi, în consecinţă,ritmul de schimbare: în principiu nu s-a schimbat nimicfundamental, se rămâne într-o economie religioasă a datorieifaţă de legea transmisă, a intangibilităţii lucrurilor stabilite, şideci într-o dispoziţie teoretică împotriva istoriei. Dar indiferentde credinţele şi atitudinile agenţilor, de ceea ce intenţionează şivor să facă, în practică ei sunt sortiţi de acum înainte, graţiearticulării însăşi a raportului social, să pună în chestiunelegitimitatea organizării colective până la nivelulfundamentului ei sacru.206 Odată cu apariţia statului alteritateareligioasă se întoarce în sfera umană. Deşi Altul religios îşipăstrează, fireşte, exterioritatea faţă de această sferă, elpătrunde aici şi se materializează. Odată cu Statul începe era

204 Ibidem, p. 18;205 Ibidem, p. 23;206 Marcel Gauchet, Dezvrăjirea lumii. O istorie politică a religiei,Traducere şi postfaţă de Vasile Tonoiu, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995,p. 49;


298

contradicţiei între structura socialului şi esenţa religiosului.Instrument decisiv al capturării zeilor în plasa istoriei,207

dominaţia politică este instrumentul fundamental al intrăriinoastre în zona determinării religioase, în faţa căruia SfinţiiPărinţi ai Bisericii Creştine au încercat să repare acest derapajşi să ofere soluţii. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur este printre ceicărora le era conştient faptul că pentru creştini forţa statului erainutilă: „Cei care trăiesc conform preceptelor religiei nu aunevoie ca magistraţii să-i îndrepte.”.208

Despre Sfântul Ioan Gură de Aur s-au scris numeroaselucrări, dar o scurtă prezentare a personalităţii sale se merită afi făcută pentru a înţelege ideile pe care le-a răspândit şicontextul social, politic şi religios al vremii. Născut într-ofamilie bogată, tatăl său fiind Magister Militium Orientes, laAntiohia, între 344 şi 354, a rămas din nefericire orfan de tatăla puţin timp după naşterea sa. Mama sa, Antusa, făcea partedintr-o familie nobilă creştină din Antiohia. Rămasă văduvă la20 de ani, Antusa nu s-a mai recăsătorit şi a avut grijă decreşterea fiului său, Ioan. Educaţia clasică a primit-o de laLibanius, cel mai mare retor păgân al epocii, şi de la filosofulAndragatius.209 Primele elemente creştine le-a primit de lamama sa, apoi instrucţia creştină s-a desfăşurat sub îndrumarealui Meletie, episcopul Antiohiei, a lui Diodor, stareţul uneimănăstiri din Antiohia, şi a ascetului Carterie. Epoca deformare şi nu numai a Sfântului Ioan Gură de Aur nu a fostlipsită de vicisitudini pentru Biserică. Ereziile provocautulburări şi vicisitudini în cadrul ei. În confuzia generalăprovocată de schimbările politice şi de crizele interne, tabererivale agitate de ereziarhi subminau unitatea Bisericii. Deşilegile statului nu-i favorizau pe eretici, împăraţii erau uneori

207 Ibidem, p. 52;208 Michel Senellart, op. cit., p. 69;209 Gheorghe Badea, Flori alese din învăţătura Sfântului Ioan Gură de Aur,Editura „Sf. Mina”, Iaşi, 2004, p. 4;


299

nehotărâţi şi inconsecvenţi, acordând unora dintre ereticidrepturi refuzate anterior. Dacă în tinereţea sa, Sfântul IoanGură de Aur a asistat la cele mai acerbe asalturi arianiste şi lapasionate lupte între partide, care s-au abătut şi asupraAntiohiei, după ce s-a preoţit şi îşi începe activitatea de păstor-învăţător, vechile erezii fuseseră în esenţă îndepărtate, iar celenoi încă nu se afirmaseră. Sfântul Ioan nu a participat în modspecial la controversele dogmatice ale secolului al IV-lea decâtîn măsura în care o cereau lămurirea ocazională şi edificareanecesară a ascultătorilor lor.210 Şi, cu toate acestea,Constantinopolul era plin de astfel de controverse dogmatice,noi şi noi erezii apăreau fără încetare, şi ai fi zis că fiecareindivid îşi avea propria-i teologie: „Acest oraş, scria fratele luiVasile, Grigorie de Nyssa, la anii 380, este plin de muncitori şide sclavi, care sunt cu toţii nişte teologi profunzi, şi carepredică prin toate prăvăliile şi pe la toate colţurile de stradă.Dacă-i cereţi cuiva să vă schimbe o monedă, acesta vă învaţă,prin ce se deosebeşte Fiul de Tatăl; dacă întrebaţi cât costă opâine, … vi se răspunde că Fiul îi este inferior Tatălui; iardacă vreţi să ştiţi dacă baia e pregătită, răspunsul este că Fiula fost creat din nimic”.211 În acest context ajunge patriarh laConstantinopol Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostomul). Îideranja pe noii săi credincioşi prin faptul că lua în serioscreştinismul, condamnând deschis nedreptăţile şi imoralităţiledin acea vreme. A arătat că teatrul este un amuzament alfemeilor neruşinate, o şcoală de necuviinţă, de seducţie şi deintrigi. I-a întrebat pe creştinii bogaţi din Constantinopol de cese cheltuiesc atâţia bani pentru a trăi în lux, în loc să dea ceamai mare parte săracilor, aşa cum poruncise Hristos. I-a

210 Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, Studii de teologie patristică, EdituraInstitutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,2004, p. 293;211 Will Durant, Era credinţei. Apogeul Bizanţului. Civilizaţia Islamului,vol. I, Editura Prietenii Cărţii, Bucureşti, 2003, p. 97;


300

condamnat pe clerici pentru că duceau o viaţă luxoasă şitrândavă şi că le foloseau în mod echivoc pe femei caservitoare în casele parohiale; a destituit treisprezece episcopiaflaţi sub jurisdicţia sa pentru desfrâu şi simonie; le-a reproşatcălugărilor din Constantinopol că stăteau mai mult pe străzidecât în chiliile lor. Ioan chiar a pus în practică sfaturile dinpredicile sale; a utilizat veniturile din dioceza sa nu pentru aobţine fastul prin care se remarcau îndeobşte episcopiileorientale, ci pentru a înfiinţa spitale şi pentru a-i ajuta pe săraci.Nicicând nu mai auzise Constantinopolul predici aşa deenergice, de strălucite şi de cinstite. Nu mai era vorba deabstracţii pioase, ci de precepte creştine, aplicate cu oasemenea precizie încât uneori erau dureroase.212

Credincioşilor le plăcea să fie dojeniţi, dar nu să îşi schimbe şiobiceiurile. Aşa că femeile au rămas la parfumurile lor, bogaţiila banchete, preoţii la personalul de serviciu feminin, iarteatrele la spectacolele lor; şi n-a trecut mult până când întreguloraş – cu excepţia săracilor lipsiţi de orice influenţă, s-a ridicatîmpotriva omului cu gură de aur. Împărăteasa Eudoxia, soţialui Arcadius, prin viaţa de huzur pe care o ducea, se afla mereuîn fruntea petrecăreţilor din capitală. A considerat că Ioanfăcuse aluzie la ea într-o predică şi i-a cerut lui Arcadius, unsoţ altminteri destul de slab, să convoace un sinod care să-ljudece pe patriarh; şi iată că în anul 403, în Calcedonia, s-areunit un sinod/conciliu al episcopilor răsăriteni. Ioan a refuzatsă se prezinte, declarând că nu trebuie să fie judecat deduşmani. Sinodul/Conciliul l-a destituit, iar el a plecat în moddiscret în exil; dar în sânul poporului s-au ridicat proteste atâtde puternice încât împăratul, îngrozit, l-a rechemat şi i-a redatfuncţiile. După numai câteva luni, Ioan a denunţat din noucomportamentul claselor înstărite şi a emis comentarii criticecu privire la o statuie a împărătesei. Aceasta a cerut încă o dată

212 Ibidem, p. 99;


301

să fie expulzat, iar Teofil din Alexandria, mereu gata săslăbească poziţia unui episcop rival, i-a amintit lui Arcadius cădecretul de demitere promulgat în Calcedonia era încă învigoare şi putea fi oricând aplicat. Au fost trimişi soldaţi, carel-au ridicat pe Hrisostomul, l-au trecut Bosforul şi l-ausurghiunit într-un sat din Armenia (404). La auzul acestorveşti, discipolii săi credincioşi au declanşat o răscoalăsălbatică, în cursul tumultoaselor lor acţiuni dând foc bisericiiSfânta Sofia şi clădirii Senatului, aflat în apropierea acesteia.Din exilul său, Hrisostomul li s-a adresat prin scrisoriîmpăratului Honorius şi episcopului Romei. Arcadius aporuncit ca Ioan să fie mutat în îndepărtatul deşert Pitius dinPont. Istovit, prelatul a murit la Comana, în cel de-al şaizeci şial doilea an al vieţii (407).213

Văzând, pe scurt, prezentarea vieţii Sfântului Ioan, celcu gură de aur, putem trage concluzia că a fost printre cei carea luat la cunoştinţă, în mod practic, diferenţa dintre guvernareşi dominaţie, dintre politică şi morală.

Dacă în primele trei secole, mulţi creştini credeau că, învirtutea botezului, au redobândit libertatea descrisă înFacerea/Geneza (1-3)214 şi, totodată capacitatea de a se guvernape sine, pierdută prin păcat, relaţia stat – religie, ulterioarăEdictului de la Mediolanum (313), a demonstrat că omul estemult prea legat de politică/dominaţie şi stăpânii acestei lumi.Destul de ciudat pentru noi, a comenta episodul din grădinaRaiului însemnă nu numai a înţelege trecutul omenirii, dar şi adefini conduita creştinilor în epoca lor respectivă. Miza morală:ce comportament sexual trebuia adoptat într-o societate careautorizează divorţul, homosexualitatea şi prostituţia? Celibat

213 Ibidem, p. 100;214 ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea degrijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988;


302

sau căsătorie, castitate sau moderaţie? Miza politică: ceatitudine trebuie adoptată faţă de Statul roman, şi nu numai,persecutor? Supunere, nesupunere, retragere departe de lume?Într-un fel sau altul, chiar dacă majoritatea Sfinţilor Părinţi vorsusţine că mesajul principal al Evangheliei era libertatea subtoate aspectele sale (faţă de autorităţi şi practicile sexualedominante, dar şi faţă de propriile dorinţe), ideea că tentativaorgolioasă a lui Adam de a-şi întemeia propria sa guvernareautonomă marchează începutul aservirii omului, al căderii înpăcat, al voinţei robite şi incapabile să-i poruncească trupului şia necesităţii coerciţiei,215 problema raportului dintre putereatemporală, supunerea faţă de aceasta şi lumea spirituală aureprezentat probleme esenţiale ale gândirii Sfântului Ioan Gurăde Aur.

Sfântul Ioan Gură de Aur şi creştinii din primele patrusecole, chiar și după 313, şi-au conceput Biserica drept o nouăsocietate de indivizi autonomi care-şi rânduiau viaţa cu ajutorulunei discipline personale şi nicidecum prin vreo constrângere.„Revendicarea de autexousia – libertatea morală de a seguverna pe sine – era virtual sinonimă cu Evanghelia”.216

Modelul stăpânirii de sine era Adam, omul primordial, careprin apa botezului era curățat. Paradigmă nouă, de o extremăimportanță: înlocuind omul singur (Socrate, Diogene) cuprimul om (Adam) nu se schimba un model singular cu unaltul, ci se trecea de la o practică individuală a libertăţii, bazatăpe asceza raţională, la redobândirea sa colectivă datorităacţiunii sacramentale. Refuzarea Statului nu mai era asociată cufuga din lume, ceea ce lăsa câmp liber organismelor dedominaţie, ci cu crearea, în interiorul lumii păgâne, a unuispaţiu colectiv, liber de orice constrângere.217

215 Michel Senellart, op. cit., p. 66216 Ibidem, p. 67;217 Ibidem, p. 68;


303

Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur, recunoscând căacceptarea stăpânirii imperiale, efect al păcatului originar, estecondiţia menţinerii ordinii şi păcii – răul (violenţa, nedreptatea)slujind drept leac împotriva răului (războiul tuturor împotrivatuturor) – preciza că, în ceea ce îi priveşte pe creştini, forţa esteinutilă. Fricii care domneşte asupra relaţiilor umane în cadrulcetăţii i se opune libera alegere din cadrul Bisericii. Ea nuconstituie o comunitate perfectă, dar dezordinea, dacă totuşiapare, trebuie corectată fără violenţă, prin convingere. „Nusuntem stăpâni absoluţi ai credinţei voastre, noi nu poruncim canişte despoţi, iubiţii mei fii; noi suntem doar în slujbacuvântului, nicidecum învestiţi cu vreo putere exterioară; noiîndeplinim funcţia de consilieri care conving şi nu pe aceea demagistraţi care emit hotărâri. Omul care sfătuieşte îşi rosteştegândul fără să-şi constrângă câtuşi de puţin ascultătorul, ci îllasă liber să facă ce va voi din cuvântul său”.218

Prin această distincţie între puterea exterioară şi slujireaprin cuvânt, Sfântul Ioan Gură de Aur a delimitat nu doardomeniul jurisdicţiei imperiale, stabilind graniţele uneisocietăţi autonome, alcătuită din oameni egali, liberi şi stăpânipe ei înşişi şi a căror conducere se sprijină pe voinţa lor, elformulează, în termeni care vor domina Evul Mediu, principiulseparării puterilor şi pe cel al superiorităţii spiritualului asupratemporalului: „Regelui i-au fost încredinţate trupurile,preotului sufletele”, „preoţii să fie pentru noi nu numai maiînfricoşători decât marii demnitari şi decât împăraţii, dar maicinstiţi şi mai iubiţi chiar decât părinţii”.219 În timp ce aceastădin ultimă teză va fi reluată, începând din secolul al VII-lea, încadrul unei ecleziologii influenţate de augustinism, cea dintâi,

218 Ibidem, p. 69;219 Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigore din Nazianz şi Sfântul EfremSirul, Despre Preoţie, traducere, introducere şi note de Pr. Dumitru Fecioru,Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti, 1998, p. 47;


304

dimpotrivă, se va delimita viguros de gândirea occidentalăinfluenţată de Fericitul Augustin.

Concluzionând, putem afirma că la Sfântul Ioan Gurăde Aur autoexousion-ul proclamat de Sfinţii Părinţi greci, intratca liberum arbitrium în limba latină, a fost o constantă agândirii sale şi a convingerii că toţi creştinii se pot guverna pesine fără coerciţia autorităţii statului. Dar, viaţa şi activitatea saau demonstrat că dominaţia se impune asupra guvernării, iarinteresele politice trec peste morala vremii.BIBLIOGRAFIE:

1. ***, Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şipurtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobareaSfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988;

2. Badea, Gheorghe, Flori alese din învăţătura Sfântului IoanGură de Aur, Editura „Sf. Mina”, Iaşi, 2004;

3. Durant, Will, Era credinţei. Apogeul Bizanţului. CivilizaţiaIslamului, vol. I, Editura Prietenii Cărţii, Bucureşti, 2003;

4. Gauchet, Marcel, Dezvrăjirea lumii. O istorie politică areligiei, Traducere şi postfaţă de Vasile Tonoiu, EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1995;

5. Gură de Aur, Sfântul Ioan, din Nazianz, Sfântul Grigore şiSirul, Sfântul Efrem, Despre Preoţie, traducere, introducereşi note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şide Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1998;

6. Marrou, Henri-Irenee, Sfântul Augustin şi sfârşitul culturiiantice, traducere de Dragan Stoianovici şi Lucia Waldt,Editura Humanitas, Bucureşti, 1997;

7. Senellart, Michel, Artele guvernării, de la conceptul deregimen medieval la cel de guvernare, traducere din limbafranceză de Sanda Oprescu, Editura Meridiane, Bucureşti,1998;


305

8. Voicu, Arhid. Prof. Dr. Constantin, Studii de teologiepatristică, Editura Institutului Biblic şi de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2004.


306

CUPRINS:

+IPS dr. Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului,ASPECTE ALE GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUIIOAN GURĂ DE AUR............................................................. 3Prof. univ. Dr. Constantin Cucoş,COMPLEMENTARITATE ȘI CONTINUITATE DINTREȘCOALĂ ȘI BISERICĂ PRIVIND FORMAREARELIGIOASĂ......................................................................... 27Pr. Gheorghe Anicoloae,SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, APĂRĂTOR ALDREPTEI CREDINŢE, ÎNVĂŢĂTOR AL POCĂINŢEI,LUMINĂTOR AL FAMILIEI CREŞTINE ŞI AL VIEŢIIMONAHALE ŞI PROMOTOR AL FILANTROPIEICREŞTINE.............................................................................. 42Prof. Nechita Adrian-Viorel,UN MODEL PEREN - PEDAGOGIA CREȘTINĂ ASFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR ................................... 58Prof. Vasile Constantin,SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR - DASCĂLUL PRINEXCELENȚĂ AL ORTODOXIEI ......................................... 68Prof. Andrei Ioana,VALORI EDUCAŢIONALE ÎN CONCEPŢIAPEDAGOGICĂ A SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR .... 76Prof. Mihaela Chirica,EDUCAŢIA RELIGIOASĂ ÎN LUMINA SFÂNTULUIIOAN GURĂ DE AUR........................................................... 82Prof. Avîrvarii Elena,SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR-REPER ALPEDAGOGIEI CREȘTINE .................................................... 90Pr. Ghineţ Sebastian,SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – CUNUNĂNEVEȘTEJITĂ A BISERICII ................................................ 98


307

Prof. Bandraburu Floarea,FRUMUSEȚEA LĂUNTRICĂ, ROD AL EDUCAȚIEI PRINIUBIRE ................................................................................. 103Prof. Mioara Mărcuţă,ATLETUL LUI HRISTOS - SFÂNTUL IOAN GURĂ DEAUR ...................................................................................... 107Prof. înv. Primar Anca-Nicoleta Gaşpar,EDUCAȚIA COPIILOR ÎN OPERA SFÂNTULUI IOANGURĂ DE AUR.................................................................... 112Prof. Dumea Ana-Sînzîiana, SFÂNTUL IOAN GURĂ DEAUR – SFÂNT ŞI PEDAGOG ............................................. 118Prof. Ţuglea Răzvan,FILANTROPIE ŞI EUHARISTIE ÎN OPERA SFÂNTULUIIOAN GURĂ DE AUR......................................................... 124Prof. Ghineţ Carmen,EDUCAȚIA COPIILOR PRIN OCHII SFÂNTULUI IOANGURĂ DE AUR - POARTĂ ȘI DRUM SPRE ÎMPĂRĂȚIALUI DUMNEZEU................................................................. 133Prof. Irina Leonte,EDUCAŢIA RELIGIOASĂ – PARTE FORMATIVĂ APERSONALITĂŢII UMANE. EVOLUŢIA IDEALULUIEDUCAŢIEI. CÂTEVA REPERE ....................................... 138Prof. Nicolae Chira,ROLUL EDUCAŢIEI RELIGIOASE ÎN FORMAREAPERSONALITĂŢII UMANE............................................... 148Pr. prof. Cristian-Daniel Popa,PĂRINTELE IOAN GOAGĂ – REPER DE MORALITATEŞI CULTURALITATE ......................................................... 161Prof. Ţuglea Petrina,PARTENERIATUL ȘCOALĂ - PAROHIE, PRIORITATE AACTIVITĂȚII PROFESORULUI DE RELIGIE ................. 168Prof. Maria Cioinică,LĂSAȚI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!................................ 177Prof. Otilia Bârgăoanu,


308

PELERINAJELE RELIGIOASE – ASPECTE ALEPARTENERIATULUI DINTRE ŞCOALĂ-PAROHIE-MĂNĂSTIRI ........................................................................ 183Prof. Teodora Plăeşu,ACTIVITATE ÎN PARTENERIAT CU PAROHIA ŞIMĂNĂSTIREA. EXEMPLU DE BUNE PRACTICI .......... 191Prof. înv. Primar Atonoaie Cristina Maria, ÎN CÂTEVAIMAGINI... DESPRE TABĂRA CREATIVĂ DE VARĂ „ORAZĂ DE SOARE ÎN SUFLET DE COPIL”...................... 199Prof. înv. Primar Laura –Elena Ţîrcă,„MICUL CREŞTIN”............................................................. 206Prof. Carmen-Vasilica Busuioc,VIZITELE LA BISERICI ŞI MĂNĂSTIRI, EXPRESIE APARTENERIATULUI ŞCOALĂ-BISERICA ..................... 212Prof. Cristina Mihaela Gorbănescu,ACTIVITATE FILANTROFICĂ LA PAROHIA CIOBĂNUȘSTRAJA................................................................................ 216Prof. înv. Primar Iustina Boambă, BISERICA – PARTENE-RUL GRĂDINIŢEI ŞI AL FAMILIEI ................................. 221Prof. Eustina Gianina Damaschin,ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE - SUPORT ALFORMĂRII UNOR COMPORTAMENTE MORAL –RELIGIOASE ....................................................................... 227Prof. înv. Primar Aurelia Crina Adam,PROIECT PARTENERIAT „PREŞCOLARII DE AZI- ŞCO-LARII DE MÂINE”.............................................................. 232Prof. Monalisa-Laura Gavriluț,CREATIVITATEA ELEVILOR .......................................... 237Înv. Clemansa Măucă,CONTROVERSA CREATIVĂ ............................................ 241Prof. Maria Ţepeş,DASCĂLUL – UN OM DESĂVÂRȘIT? ............................ 246Prof. Veronica Gavriliu, Duţă Laura-Elena, Costraş Luminiţa,FII ÎNGER PENTRU UN BEBELUȘ! ................................. 250


309

Prof. Petrescu Ionela-Livioara,HRISTOS, IZVOR DE APĂ VIE......................................... 255Prof. Abageru Elena,CONCEPEREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOREXTRACURRICULARE ÎN GENERAL ȘI AMANIFESTĂRILOR CULTURAL-RELIGIOASE ÎNSPECIAL .............................................................................. 259Prof. înv. Primar Simona Sofrone,APA – SURSA VIEȚII ......................................................... 268Înv. Ciochină Aurora-Violeta,IMPORTANŢA EDUCAŢIEI ECOLOGICE ÎN ŞCOALAPRIMARĂ ............................................................................ 273Roman Andreea,CONCURSUL LITERAR - FORMĂ EFICIENTĂ DEACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ.............................279Prof. Bogdan Botezatu,UNITATEA BISERICII ÎN CONCEPȚIA SFÂNTULUIIOAN GURĂ DE AUR.........................................................283Prof. Aurelian Botezatu,DE LA GUVERNARE LA DOMINAŢIE. ÎNTRE POLITICĂŞI MORALĂ – SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR ŞIPUTEREA POLITICĂ .........................................................296

Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău ... · SF. IOAN GURĂ DE AUR –...

Documents

Transcript of Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” Bacău ... · SF. IOAN GURĂ DE AUR –...