Asistent nr 3aius1scoalasfantulstefan.ro/wp-content/uploads/2019/04/nr3... · 2019-04-12 · 5...

REVISTA ASISTENT

ªco

ala

Eco

logi

cã “

Sfâ

ntul

ªte

fan”

– C

raio

va

VIAÞA ªI SÃNÃTATEA

2000-2011

Nr. 3/ 2010

Viaþa ºi sãnãtatea 2

Colectivul redacþional

Dezvoltarea durabilãProf. mast. Teclu CODREªI

Mediul natural ºi viaþaProf. Marian NIÞÃ

Legislaþie utilãJurist Gheorghe BARBARASA

Educaþie pentru sãnãtateDr. Gerda Margine

Din presa medicalãFarrm. Laurenþiu DINU

Informaticã medicalãIng. drd. Mihaela IONESCU

Referenþi stiintifici:Conf. univ. dr. Cristin VERE

Rez. drd. Alin Gabriel IONESCU

Lect. univ. dr. Iulian COSTACHE

Ing. drd. Mihaela IONESCU

Coperta:Ing. Laurent THIMONNIER

Coordonator:Prof. dr. Viorel LAZÃR

Autorii poartã întreaga responsabilitate asupra materilelor publicate.

Revista Asistent3

În luna lui Florar, naturaîºi îmbracã mantia multicolorãcu cele mai frumoase flori careîºi trag seva din pãmântulmustind de viaþã, pentru aîncãrca aerul cu parfum,culoare ºi sãnãtate. Pentrucombaterea bolilorcardiovasculare, luna mai neoferã un splendid covorvegetal, cu multe specii deplante, aflate în flora spontanãºi în cea cultivatã.

Încã din primele zile demai se impun atenþiei lãcrãmioarele, floarea demãrgãritar sau clopotele de mai, cu flori mici ºigraþioase ca mãrgelele de alabastru, cu parfum de ofineþe inegalabilã ºi cu fructe recomandate „împotrivastrãnutului ºi a dojenilor nevestelor”.

Nu întâmplãtor, dupã un vechi obicei francez,în prima duminicã din luna mai, parizienii trãiesc„bucuria mãrgãritarului”. Tone de flori se îndreaptãspre marea metropolã pentru a fi dãruitepariziencelor, care vor deveni mai bine dispuse ºimai iertãtoare faþã de bãrbaþi, pentru toate greºeliledin anul ce va urma, chiar dacã au avut, în perioadaanterioarã, zile mai înnourate ºi tensionate. În satelefranceze, prima duminicã din mai este declaratã „ziualãcrãmioarei”, iar locuinþele sunt împodobite cu floriºi frunze de „mãrgãritar”, peste tot domnind obucurie generalã.

Lãcrãmioarele, cel mai apreciat toniccardiac

Din vremuri imemoriale, florile de lãcrãmioareau fost folosite ca tonic-cardiace, fãrã a ridicatensiunea arterialã. Florile ºi frunzele se utilizeazã,dar cu mare prudenþã, dupã avizul medicului, întratamentul unor boli ca insuficienþa cardiacã, anginapectoralã, nevroze cardiace, palpitaþii ºiaterosclerozã. La unele popoare, infuzia în vin aflorilor era consideratã „mai scumpã decât aurul ºibunã la toate bolile”, inclusiv la paralizie ºi epilepsie,liniºtirea colicilor, dureri de pântece, crampe cu leºinla prunci ºi la lãuze, dureri de ochi ºi în friguri.

În bolile de inimã maieste utilizatã talpa gâºtei,plantã cunoscutã încã dinantichitate pentru efectelebenefice, ceea ce i-a conferitºi denumirea ºtiinþificã despecie. În frunze ºi flori se aflãheterozide cardiotonice, careîi dau proprietãþi sedativ-cardiace (de trei ori maiputernice decât valeriana),hipotensive ºi vasodilatatoareperiferice, fiind indicate înarterite.

Tot începând din luna mai se valorificã saschiul,din care se preparã un excelent medicament pentruafecþiuni cardiace. Aceastã micã plantã, cu tulpinitârâtoare, frunze groase ºi lucioase ºi flori albastre-violacee, este mai frecventã în pãdurile umede defag ºi stejar din Bucovina, fiind mult apreciatã ºi caplantã ornamentalã, pentru a acoperi mormintele dincimitire. Aceasta are proprietãþi hipotensive,vasodilatatoare ºi spasmolitice, cu efecte deosebiteîn reducerea tensiunii arteriale, îmbunãtãþireacirculaþiei sanguine la nivel cerebral, diminuarearitmului cardiac în tahicardie neuro-vegetativã ºidilatarea arterelor cerebrale pentru prevenireaaterosclerozei ºi a congestiei.

Valoarea terapeuticã a acestei plante esteatestatã ºi de o specie sorã, saschiul roz, care areproprietãþi anticanceroase, fiind cãutatã mult pentrutratamentul leucemiei acute, boala Hodgkin,limfosarcom, carcinom de sân, deºi preþul de livrareeste încã foarte ridicat.

Tincturile din tei au importante efectehipotensive

Ciuboþica cucului, o admirabilã plantã dinflora spontanã, aflatã în poienile deluroase ºi demunte, începe înfloritul la venirea rândunelelor,etalând buchete de flori galben-aurii, catifelate,parfumate ºi încreþite în formã de pâlnioarã, cudeschiderea în sus. Atât rãdãcinile, cât ºi florile conþinsaponozide triterpenice, glicozide ºi flavonozide cuproprietãþi tonic-cardiace ºi depurative ale sângelui

TRATAMENTE NATURISTE PENTRU BOLILE INIMII

Farm. Laurenþiu DINU


în timpul primãverii. Planta uscatã se foloseºte încardiopatie ischemicã, inflamarea miocardului ºieliminarea toxinelor din sânge.

Teiul, un arbore ornamental, cu coroanaglobuloasã, nelipsit din parcuri, grãdini, curþi ºimarginea ºoselelor unde împrãºtie, în timpul înfloririi,un parfum deosebit datoritã uleiului eteric. Florilegalben-aurii, grupate în inflorescenþe, sunt multutilizate în ceaiuri ºi tincturi cu proprietãþi hipotensive,coronaro-dilatatoare, antiinflamatoare, în edeme,decongestive ºi calmante în dureri cardiace, avândefecte în combaterea hipertensiunii arteriale,insuficienþã cardiacã, palpitaþii, spasme la inimã ºiaterosclerozã ºi tromboze, cu fluidizarea sângelui.

Florile ºi frunzele de pãducel, recoltate înluna mai, imprimã proprietãþi sedative, antispastice,vasodilatatoare la nivelul vaselor coronariene ºi derãrire a contracþiilor inimii bolnave (aritmii,extrasistole, tahicardie, cardiopatie ischemicã,aterosclerozã, hipertensiune ºi nevroze cardiace).Efectele terapeutice se mãresc prin asociere cuvaleriana ºi talpa gâºtei.

Ruscuþa de primãvarã combate anginapectoralã

De sezon este ºi ruscuþa de primãvarã, oplãntuþã cu flori galbene sau roºii, care este utilizatã

în tahicardie, anginã pectoralã, extrasistole de naturãnervoasã, miocard slãbit, hipertensiune ºiaterosclerozã. Alte specii din flora spontanã ºicultivatã, cu înflorire în luna mai ºi cu proprietãþicardiovasculare, sunt:

- cruciuliþa, eficientã în stimularea contracþiilorpereþilor vasculari, pentru a asigura o bunã circulaþieperifericã;

- fumãriþa, cu acþiune directã în scãdereatensiunii arteriale;

- dediþei, cu mare eficienþã în tratamentultahicardiei;

- rozmarinul, valoros prin flori, frunze ºi ramuritinere utilizate în tratamentul hipertensiunii arteriale,a reumatismului cardiac ºi ca adjuvant în afecþiunilecardiace cronicizate;

- odoleanul, valorificat prin rizomi ºi rãdãciniîn tratarea tulburãrilor de ritm cardiac, nevrozecardiace ºi palpitaþii rebele;

- coacãzul negru, care conþine în flori ºi frunzeo diversitate de principii active cu acþiuni pozitive întratarea bolilor cardiace pe substrat nervos ºi înhipertensiunea arterialã;

- narcisele albe, ale cãrei flori sunt cãutatepentru tratarea unor afecþiuni ale inimii;

- trandafirul, de la care se folosesc petaleleroºii în tratamentul anginei pectorale.

Cefaleea datoratãstãrilor de tensiune semanifestã printr-odurere constantã sausenzaþie de apãsare lanivelul frunþii ºitâmplelor sau la nivelulcefei ºi gâtului. Deobicei cefaleea are ointensitate medie sauuºoarã ºi nu împiedicã

efectuarea activitãþilor zilnice. Migrena este mai multdecât o durere puternicã de cap sau o cumulare amai multor simptome. Migrena constã mai degrabãdintr-o succesiune de evenimente, care se dezvoltã,se intensificã ºi se reduc din nou. Evoluþia diferã nunumai de la pacient la pacient, ci se poate modificaindividual în decursul anilor.

MIGRENA DE LA SIMPLU LA COMPLEXMariana MICU, Mihai BEªTELIU

Anul I D, AMG

Durerile variazã de la dureri pulsative, pe o partecapului, la dureri la pieptãnat sau amorþealã pânã ladificultãþi la vorbire. Fiecare pacient care suferã demigrenã cunoaºte o serie întreagã de factori declanºatoritipici ai crizelor de migrenã, de exemplu dependenþãhormonalã temporarã, stres, lipsã de somn ºi mulþi alþifactori declanºatori individuali. Momentan nu existã încãnicio teorie de ordin medical care sã poatã explicamigrena în întreaga sa complexitate.

Nu existã „pacientul tipic cu migrenã”. Astfel,o metodã de tratare care sã fie adecvatã în egalãmãsurã tuturor persoanelor afectate, reprezintã oabordare incorectã. A trata cu succes migrenaînsemnã în primul rând: identificarea formei deterapie potrivitã pentru fiecare pacient. În paginileurmãtoare dorim sã vã explicãm în ce constã metodachirurgicalã, pentru cine ºi când se poate aplica ºicum a luat naºtere în SUA.

Revista Asistent5

Cercetãtorii spanioli au realizat un nou testpentru detectarea cancerului de vezicã, pornindde la o mostra de urinã, test care ar putea fi scos pepiaþã în anul 2013 ºi care este mai fiabil decât toatecele existente la ora actualã. Noul test se bazeazãpe identificarea genelor implicate în acest tip decancer, spre deosebire de cele existente deja pepiaþã, mai puþin precise, care identificã marcatorii, aexplicat ºeful Secþiei de Urologie a Spitalului Clinicdin Barcelona, Antonio Alcaraz.

Cancerul de vezicã este a doua tumorã cafrecvenþã a tractului genito-urinar. Cinci spitalevalideazã, în prezent, rezultatele acestui studiu, pe omie de pacienþi: Clinica din Barcelona, „FundacionPuigvert” ºi „Virgen del Rocio” din Sevilla, un spitaldin Olanda ºi altul din Austria.

În ceea ce priveºte precizia diagnosticului puscu ajutorul noului test, doctorul Alcaraz a susþinut cavaloarea de predicþie este de peste 90%.(Sursa:Agerpres).

Celululele canceroase au încã un duºmanO echipã de cercetãtori de la Facultatea de

Medicinã din Viena a pus în evidenþã, recent, efecteleunui anticorp –AD5-10, o proteinã ce reducerezistenþa celulelor canceroase în faþa mecanismuluide protecþie a corpului uman. „Am putut arãta, pecelule de cultura ºi pe animale cã tumorile canceroaseovariene rezistente la TRAIL (proteina care activeazãsinuciderea, apoptoza, celulelor indezirabile)deveneau din nou sensibile dacã TRAIL ºi AD5-10erau prezente simultan”, a precizat ºeful echipei decercetãtori, dr. Michael Krainer. AD5-10 se lipeºtede celula canceroasã, în alt loc decât TRAIL, ceeace ar putea explica efectul sãu. Printr-o serie deteste, dr. Krainer a mai demonstrat cã anticorpulAD5-10 creºte ºi eficienþa unor medicamente folositeîn chimioterapie.

Alcool în exces = cancer la sânFemeile mari consumatoare de alcool riscã mai

mult decât cele nebãutoare sã se îmbolnãveascã decancer la sân. Afirmaþia este susþinutã de un noustudiu efectuat la Centrul Aichi de luptã împotrivacancerului din Nagoya, Japonia.

Legãtura între consumul de alcool ºi cancerulla sân s-a constatat în Europa ºi în Statele Unite aleAmericii, dar acest studiu aruncã o luminã nouaasupra corelaþiei respective ºi la femeile japonezeaflate la menopauzã.

Test de eficienþã a tratamentuluiO echipã de cercetãtori americani a pus la punct

primul test genetic apt sã identifice, printr-o analizãa sângelui, biomarkerii specifici unei tumori.

Principalul autor al cercetãrii este Dr. VictorVelculescu, profesor de oncologie la Facultatea deMedicinã a Universitãþii Johns Hopkins (Maryland,estul SUA).

Acest progres ar putea permite îmbunãtãþireatratamentului personalizat al cancerului.

Analiza apãrutã în revista „Science TranslationalMedicine”, din 24 Februarie 2010, a fost prezentatãºi la conferinþa anualã American Association for theAdvancement of Science (18-22 Februarie, la SanDiego, California). Acest test ar permite depistareaºi urmãrirea celulelor canceroase sau a tumorilorpentru a afla dacã tratamentul este eficient.

Modificãri genetice... de bineRezultatele unui studiu clinic publicate în New

England Journal of Medicine aratã cã GDC-0449-un tratament experimental dezvoltat de firmaamericanã Genetech (filialã a grupului farmaceuticelveþian Roche)- permite reducerea notabilã atumorilor canceroase avansate ale pielii. Administratpe cale oralã, GDC-0449 blocheazã proteina„Hedgehog”, care joacã un rol important îndezvoltarea celulelor canceroase. Medicamentul afost obþinut datoritã modificãrilor genetice aleciclopaminei, o substanþã extrasã din planta VeratrumCalifornicum.

Grupa sangvinã (nu) te apãrãPersoanele cu grupa sanguinã 0 prezintã un risc

mai scãzut de a se îmbolnãvi de cancer pancreatic,iar persoanele cu grupa sanguinã B prezintã cele maimari probabilitãþi de a dezvolta maladia, potrivit unuistudiu care deschide noi perspective îndiagnosticarea acestei forme mortale de cancer.

NOUTÃÞI ªTIINÞIFICEProf. Gabriela ÞÃCÃLÃU


Comparativ cu persoanele cu grupa sanguinã0 persoanele cu grupa sanguinã A sunt cu 30% maiexpuse riscului de îmbolnãvire de cancer pancreatic,persoanele cu grupa AB prezintã cu 51% mai multeprobabilitãþi de a se îmbolnãvi, iar persoanele cugrupa B sunt 72% mai expuse acestui risc (studiulefectuat pe un eºantion de 107.503 de persoaneîntre anii 1970 ºi 1980, ºi publicat în Journal of theNational Cancer Institute).

Cancer de esofag Persoanele cãrora le place sã-ºi bea ceaiul sau

cafeaua foarte fierbinte se expun unui risc crescutde cancer la esofag, conform unui studiu publicat înBritish Medical Journal. Potrivit autorilor studiului,cercetãtorii din cadrul Institutului de cercetaremedicalã din Queensland, Australia, riscul apariþieiacestei boli creºte de 8 ori în cazul celor care autendinþa de a-ºi consuma bãuturile favorite latemperaturi de peste 70 grade Celsius.

Protecþie cu... gemuri ºi jeleuriPectina, un ingredient de bazã din gemuri ºi

jeleuri, previne rãspândirea cancerului, potrivit unuistudiu al cercetãtorilor de la Institutul Britanic deCercetare a Alimentelor, publicat de presa britanicãde specialitate. Fibrã naturalã din compoziþiafructelor ºi legumelor, pectina este folositã ca agentde gelifiere în prepararea alimentelor procesate.

Cercetãrile au arãtat cã, în condiþii potrivite, pectinaelibereazã un fragment molecular cu proprietãþianticancerigene. Tratamentele folosite de industriaalimentarã pentru a modifica pectina ajuta laeliberarea fragmentului molecular indendificat.

Anticorpi din sânge de rechinAnticorpii din sângele de rechin pot fi folosiþi în

tratamentul împotriva cancerului, potrivit unui studiual cercetãtorilor australieni de la Universitatea LaTrobe. Rechinii au un sistem imunitar asemãnãtor cucel al oamenilor, dar anticorpii lor sunt mult mairezistenþi, susþin cercetãtorii. Astfel oamenii de ºtiinþãcred cã aceastã calitate a anticorpilor ar putea fifolositã pentru a încetini rãspândirea unor boli printrecare ºi cancerul.

Cancer cerebralÎn urma unor teste clinice desfãºurate în spitale

din Statele Unite ale Americi, cercetãtorii oncologiau ajuns la concluzia cã un nou vaccin experimentalrealizat din proteine extrase de la suprafaþa þesutuluitumoral poate dubla speranþa de viaþa a bolnavilorde cancer cerebral. Prin injectare, vaccinulstimuleazã sistemul imunitar al organismului sã lupteîmpotriva celulelor canceroase ºi previne astfelregenerarea tumorilor asupra cãrora s-a intervenitdeja chirurgical sau prin alte metode.

Un tratament bazat pe doze mici de aspirinãpoate reduce riscul apariþiei cancerului de colon.Cel puþin aºa aratã o analizã bazatã pe mai multestudii europene ºi americane, dupã cum informeazãevz.ro.

Cercetãtorii susþin cã în timp ce dozele depeste 500 mg au efecte adverse severe, cum ar fisângerãri ºi iritaþii stomacale, dozele mici de 75mg, 300 mg sau 325 mg, administrate zilnic, potpreveni apariþia cancerului de colon.

“Oricine are istoric de cancer, în special decolon, ar trebui sã ia zilnic aspirinã”, susþine PeterRothwell, profesor la Universitatea Oxford ºi unuldintre participanþii la studiu.

14.000 de persoane au fost monitorizate timpde 20 de ani. Dupã ºapte ani, oamenii de ºtiinþã auobservat cã o doza micã de aspirinã, administratãzilnic, a redus riscul apariþiei cancerului de colon cu24%. În plus, riscul de deces al persoanelor dincauza acestei boli a fost micºorat cu 35%.

Se pare cã analgezicul inhibã producþia uneianumite enzime asociatã cu declanºarea mai multorforme de cancer (cancerele de sân, stomacal,esofagian ºi de colon).

Pe de altã parte, tratamentul pe bazã deaspirinã nu trebuie început fãrã a consulta mediculcare poate decide asupra dozelor administrate.

Sursa: PaginaFarmaciºtilor.ro

ASPIRINA OFERÃ PROTECÞIE ÎMPOTRIVA CANCERULUI DE COLON

Revista Asistent7

Modificãrile fiziologice specifice vârstnicului, curezerve funcþionale reduse, îl fac pe acesta sã posedemodalitãþi reduse de adaptare la agresiunile externe(inclusiv farmacologice), iar cele patologice potdetermina o complianþã scãzutã la tratament. Deºimedicamentul este înainte de toate o ºansã pentrupacientul vârstnic, o posibilã garanþie aunei „îmbãtrâniri reuºite”, riscurile prescrieriimedicamentoase sunt majore la persoanele peste 65de ani.

Vârstnicii folosesc în general mai multemedicamente, datoritã asocierii frecvente a bolilorcronice, precum ºi suprapunerii suferinþelor acute,astfel riscul patologiei iatrogene se tripleazã la aceºtia.

În prescrierea medicamentelor la bãtrâni trebuiesã þinã seama cã la vârstnici sunt foarte des întâlniteaspecte patologice multiple; este foarte dificil sã sestabileascã o ordine a prioritãþilor, care din bolitrebuie tratatã prima, care poate fi temporizatã, ºicare lãsatã netratatã. Problemele pe care acestaspect le ridicã sunt ºi mai mari dacã unelemedicamente sunt administrate pentru a trata efectelesecundare ale altora.

Modificãrile biologice ºi fiziologice din cursulîmbãtrânirii au repercursiuni ºi asupra farmacologieimedicamentelor. Administrarea raþionalã atratamentului medicamentos la vârstnici necesitã obunã înþelegere a modificãrilor de farmacodinamicã(rãspunsul terapeutic) ºi farmacocineticã (distribuþiamedicamentelor) care pot sã aparã la aceastãcategorie de vârstã.

Procesul de îmbãtrânire influenþeazã semnificativviteza de absorbþie din sistemul digestiv, prindiminuarea suprafeþei de absorbþie, mai ales la nivelulintestinului subþire. Aici numãrul vilozitãþilor scade ºiprin scãderea numãrului celulelor absorbante la carese adaugã efectele scãderii motilitãþii tubului digestivºi a fluxului sanguin diminuã absorbþia. La nivelulmucoasei gastrice se mai adaugã scãderea secreþieigastrice acide, iar la cel al mucoasei intestinale,scãderea secreþiei enzimelor pancreatice ºi a bilei.Toþi aceºti factori determinã o încetinire a absorbþieimedicamentelor la vârstnici.

Distribuþia medicamentelor în þesuturi estedeterminatã de liposolubilitate, masa muscularã ºistarea de hidratare a vârstnicului. Reducerea masei

musculare ºi aapei totale lavârstnici, are caºi consecinþãr e d u c e r e avolumului dedistribuþie pentrumedicamentelehidrosolubile,deci o creºtere aconcentraþieiacestora cuposibile efectenedorite.

Legarea medicamentului de proteineleplasmatice se altereazã cu vârsta datoritã scãderiialbuminelor plasmatice; folosirea concomitentã adouã sau mai multe medicamente favorizeazãdislocarea unor legãturi ale acestora cu proteinele;astfel se va realiza creºterea concentraþiei desubstanþã activã liberã în plasmã, cu atingereanivelelor toxice.

Metabolismul medicamentelor este afectat lavârstnici mai ales datoritã reducerii fluxului sanguinhepatic ºi a activitãþii sale enzimatice.

Excreþia este cel mai mult influenþatã deîmbãtrânire, datoritã reducerii funcþiei renale.Eliminarea medicamentelor la vârstnici va fi mai lentã,timpul de înjumãtãþire prelungit, durata de acþiunede asemenea, rezultând tendinþa de acumulare, cupotenþial toxic. Un indicator pentru eliminare renalãîl constituie clearance-ul pentru creatininã.

Din analiza influenþei îmbãtrânirii asuprafarmacocineticei rezultã cã în cursul vârstei a treiatimpul de înjumãtãþire a medicamentelor administrateeste prelungit, ceea ce duce la o acumulare, de la oadministrare la alta ºi, apoi, la o concentraþie crescutã,pentru aceleaºi doze, în lichidele organismului. Acestfapt atrage dupã sine o sporire a acþiunilormedicamentelor, atât a celor benefice, cât ºi a celoradverse.

De aceea, este aproape o axiomã în geriatriesã se administreze medicaþia fie în doze mai micidecât la adulþi, fie la intervale mai prelungite.

Aspecte privind terapia medicamentoasã lavârstnici sunt numeroase, adeseori medicamentele

PARTICULARITÃÞI TERAPEUTICE LA VÂRSTNICI

dr. Gerda Margine


interacþionând în moduri complexe. Cauzele ºisoluþionarea acestor probleme se pot clasifica înprincipal în 3 categorii: pacientul, medicul curant ºimedicamentele.

Principalele probleme din punct de vedere alpacientului, pot fi descrise astfel:

q Nerespectarea regulilor regimului terapeuticºi erorile de administrare a medicamentelor seaccentueazã odatã cu vârsta. Aceasta se datoreazãîn parte confuziei induse de polimedicaþie; alþi factoriimportanþi sunt afectarea memoriei, vederii ºiscãderea dexteritãþii manuale. Dar cea maiimportantã cauzã a complianþei necorespunzãtoarela administrarea medicamentelor este aceea cãpacienþii ºi familiile lor nu înþeleg pe deplin ce ar trebuisã facã.

q Diminuarea frecventã a atenþiei, memorieiºi, uneori a discernãmântului bãtrânilor, impun oprelucrare a bolnavilor ºi un grafic scris clar, minuþios,cu specificarea riguroasã a modului de folosire (doze,ore).

q Defectele de vedere ºi de mobilitate (înspecial tremurãturile) duc la identificãri eronate alemedicamentelor ºi dozãri greºite (de ex., în cazuladministrãrii sub formã de picãturi).

q Polipatologia obiºnuitã la vârstnici duce lacumularea de prescripþii ºi de medicamente, ce potprezenta incompatibilitãþi, mai ales cã vârstnicii autendinþa sã consulte mai mulþi medici în paralel. Demulte ori cumuleazã la medicamentele prescrise altemedicamente (despre care au auzit de la alþii sau aucitit în publicaþii mai mult sau mai puþin calificate,luate dupã propria decizie, fãrã prescripþie medicalã).

Principala problemã care þine de medic estereprezentatã de cunoºtinþele insuficiente asupraacestui grup populaþional, care conduce la ignorareamarilor diferenþe care existã între bãtrâni ºi restulpopulaþional. Nerecunoºterea comorbiditãþilor,teama de efectele adverse ºi slaba înþelegere a

raportului cost-beneficiu, ca ºi a celui beneficu-risc,sunt numai câteva din aspectele frecvent întâlnite.

În ceea ce priveºte medicamentele, reacþiileadverse, considerate „preþul plãtit” pentru controlulpatologiei, sunt imprevizibile la bãtrâni, datoritã uneimari heterogenitãþi în rezerva fiziologicã. Deasemenea, modul de prezentare, costul ºi modul deadministrare reprezintã probleme importante înfarmacoterapia vârstnicului. Este importantã ocolaborare permanentã cu bolnavul sau anturajul luipentru a aprecia efectele tratamentului, dar ºi apariþiareacþiilor adverse, cu scopul stabilirii conduitei întimp.

Accidentele farmacologice sunt variate ºi suntdeterminate de o multitudine de factori:supradozarea; polimedicaþia (este urmareapolipatologiei vârstnicului, deseori medicamentelefiind prescrise de medici diferiþi, de diferitespecialitãþi, ceea ce favorizeazã interacþiuninonintenþionale); automedicaþia (de un real pericol);erori de prescripþie (nerespectarea contraindicaþiilor,a dozelor adecvate vârstei, necontrolareainteracþiunilor medicamentelor); forma galenicã(trebuie adaptatã bolnavului, fiind aleasã cu grijã lacei cu anumite deficienþe vizuale sau motorii);necunoaºterea efectelor secundare (poate duce lainterpretãri eronate, atribuindu-se vârstei înaintateanumite reacþii medicamentoase, continuându-setratamentul, sau, mai grav, dându-se în plusmedicamente pentru a ameliora aceste simptome).

În geneza fenomenelor farmacotoxice la bãtrâni,trebuie luate în considerare interacþiunilemedicamentoase adverse, precum ºi efectul lipseide complianþã a bolnavilor (supradozaj, medicaþiehaoticã, pauze nejustificate).

Principiile generale ºi recomandãri înprescripþia medicamentelor la vârstnici:

q Defectele de vedere ºi de mobilitate (înspecial tremurãturile) duc la identificãri eronate alemedicamentelor ºi dozãri greºite (de ex., în cazuladministrãrii sub formã de picãturi).

q Evaluarea corectã ºi completã a pacientuluigeriatric pentru identificarea condiþiilor care necesitãtratament medicamentos, care pot fi afectate negativde tratament ºi care pot influenþa eficacitateatratamentului; asigurarea cã fiecare medicament areo indicaþie precisã; aprecierea stãrii clinice ºi în cemãsurã aceasta va influenþa farmacologiamedicamentului;

Revista Asistent9

q Utilizarea mãsurilor nonfarmacologice ori decâte ori este posibil.

q Cunoaºterea farmacologiei medicamentuluiînainte de a-l prescrie.

q Evitarea posibilelor efecte adverse ºiinteracþiuni nefaste.

q Ajustarea dozelor medicamentelor cueliminare renalã conform funcþiei renale, reducânddoza pânã la o treime din doza adulþilor.

q Se preferã începerea tratamentului cu dozemici, care vor fi apoi crescute progresiv.

q Va fi instruit ºi anturajul, eventual în scris,folosindu-se grila terapeuticã.

q Asigurarea complianþei la tratament prinevaluarea capacitãþii cognitive ºi senzoriale;

q Urmãrirea permanentã a tuturor aspectelorlegate de efectul terapeutic, toxicitate, doze, asocierimedicamentoase, prescrierea fiind pe cât posibil descurtã duratã.

q Vor fi cercetate cu grijã istoricul bolii,medicaþia luatã anterior, dacã noua medicaþie nu vaaccentua complexitatea schemei terapeutice apacientului;

q Se va controla periodic dacã prescripþiilesunt bine înþelese ºi corect aplicate.

„Pe mãsurã ce suntem mai puþin tineri, bãtrânii ni se par mai puþin bãtrâni; s-ar spunecã timpul ne dã nouã anii pe care îi ia de la ei.”

John Petit-Senn

„Ridurile ar trebui pur ºi simplu sã arate numai unde au fost zâmbete.”Mark Twain

Medicamentele care conþin fibraþi au fostanalizate din nou de cãtre Agenþia Europeanã aMedicamentului (EMA), la cererea ComisieiEuropene, informeazã emedic.ro. Concluziaanalizei a fost cã beneficiile fibraþilor continuã sãdepãºeascã riscurile, dar nu ar trebui sã fie folosiþica tratament de linia întâi în tulburãri alemetabolismului lipidic.

Practic, in anul 2005, Grupul de Lucru înFarmacovigilenþã (PhVWP) al CHMP a constatatcã existã puþine dovezi ale beneficiilor pe termenlung ale utilizãrii fibraþilor pentru reducerea risculuicardiovascular în comparaþie cu dovezile maiputernice cu privire la statine.

În þãrile din Uniunea Europeanã se gãsescpatru astfel de medicamente. Este vorba despreBezafibrat (1977). Medicamentul este disponibilpe piaþã de cele mai multe ori sub denumirilecomerciale de Bezalip, Cedur, Eulitop si Befizal,sau ca medicamente generice. Este comercializat

EMA A REEVALUAT MEDICAMENTELE CARE CONÞIN FIBRAÞI

în Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franþa,Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Luxemburg,Malta, Olanda, Portugalia, România, Spania,Suedia si Marea Britanie.

Ciprofibrat (1995) este cunoscut subdenumirea de Lipanor sau Modalim ºi estecomercializat în Austria, Belgia, Cipru, Finlanda,Franþa, Germania, Grecia, Ungaria, Italia,Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, România,Spania, Suedia si Marea Britanie. Ceilalþi doi fibraþisunt Fenofibrat cunoscut ca Lipanthyl(1975)ºi Gemfibrozil (1981) comercializat sub numele deLopid.

Concluziile PhVWP au fost transmisecompaniilor care comercializeazã medicamentelecare conþin fibraþi, astfel încât acestea sã poatãimplementa modificãrile recomandate de cãtregrupul de lucru. Cu toate acestea, unele companiiau contestat restricþia.

Sursa: PaginaFarmacistilor.ro


La ieºirea din iarnã, din cauza alimentaþieiîn care predominã carnea, dar ºi a consumuluiinsuficient de vitamine ºi minerale, multepersoane mai sensibile ºi anemice manifestã ostare generalã anormalã, cu semne de asteniefizicã ºi nervoasã în grade. Pe lângã avitaminoze,în declanºarea asteniilor de primãvarã maiintervin unii factori interni, cum ar fi complexulde boli infecþioase cronice, hepatobiliare,intoxicaþii ale sângelui, parazitoze, bolineurologice ºi diverse afecþiuni canceroase. Cafactori externi agresivi, cu rol în declanºareaasteniei, pot fi menþionaþi: ºocurile mari detemperaturã, la trecerea de la iarnã laprimãvarã, suprasolicitãrile nervoase la începutde sezon, aerul viciat din locuinþe insuficientaerisite în timpul iernii, lumina redusã din case,poluarea din mediul de viaþã ºi de activitate,precum ºi eforturile fizice sau intelectuale lanivele care depãºesc posibilitãþile individuale derezistenþã ºi de acomodare.

Simptomele caracteristice asteniei sunt:insomnia ºi somnul agitat, superficial ºi cu vise rele,din care persoana astenicã se trezeºte dimineaþafoarte devreme, mai obositã decât la culcare.Oboseala accentuatã persistã în cursul zilei, fãrã sãdisparã prin repausul obiºnuit. Mulþi elevi, studenþiºi adulþi care muncesc zilnic resimt o stare generalãde slãbiciune, moleºealã, reducerea capacitãþii deconcentrare ºi o stare permanentã de somnolenþã,adormind cu capul pe masã. Treptat, apar dureri decap, aproape zilnic, cu localizãri occipitale ºi frontale,mai accentuate dimineaþa. Bolnavul prezintã stãri denervozitate, irascibilitate, neliniºte, tulburãri psihicecu senzaþie de fricã (anxietate), depresie psihicãacutã, apatie, slãbirea memoriei, reacþii de melancolieºi, uneori, tremurãturi ale membrelor ºi capului. Toateacestea se suprapun pe sentimentul de epuizarefizicã, o sfârºealã a forþelor proprii ºi reducereaaproape totalã a capacitãþii de muncã.

Astenia de primãvarã se accentueazã lapersoanele care au trecut prin anumite evenimentenegative în perioada anterioarã, precum ºi la

persoanele cu o viaþã dezordonatã, fãrã obiectiveconcrete în activitatea zilnicã ºi fãrã respectarea unuianumit raport între orele de muncã ºi cele destinateodihnei. Starea astenicã se acutizeazã la cei ce trãiescîntr-o atmosferã încordatã în familie sau la locul demuncã, cu certuri, reproºuri ºi învinuiri, uneorigratuite. În aceastã situaþie, bolnavul apeleazã,adesea, la un consum exagerat de tutun, alcool, cafeaºi somnifere, care agraveazã stãrile astenice.

Cel mai simplu tratament de primãvarãconstã din consumul zilnic a 8-12 tije crude de laflorile de pãpãdie (Taraxacum officinale), careasigurã o bunã protecþie împotriva dezechilibrelorpsihice ºi glandulare. Se poate folosi ºi tinctura dinrãdãcini de pãpãdie (15-20 de picãturi de 2-3 oripe zi, diluate în 100 ml apã), care este un aromatic-amar, cu efecte revigorante.

Cu efecte foarte bune este indicat un amestecdin flori de tei, herba de sunãtoare, cimbriºor,mãghiran, ºovârv, salvie ºi talpa gâºtei, din care sepreparã o infuzie, consumând zilnic câte douã ceaiuricalde între mese ºi unul la culcare, timp de 3sãptãmâni. Acþiuni recunoscute au ºi infuziile dinfrunze de anghinare, mentã, roiniþã, busuioc, soc,mur, zmeur, coacãz negru ºi decocturi din fructe deanason, fenicul, mãceºe, pãducel, coji uscate demere, rãdãcini de valerianã ºi conuri de hamei.

În paralel, se vor lua câte 30 de picãturi, dedouã ori pe zi, din tincturã de valerianã, ienupãr ºipãducel, în pãrþi egale, sirop de cãtinã ºi bitter suedez.

În fiecare searã, timp de 15-20 zile, serecomandã bãi calde, în care se toarnã infuzii sauuleiuri eterice din flori de lavandã, iasomie, trandafirºi tei, frunze de roiniþã, mentã, muºcatã, herba debusuioc, salvie, cimbru de culturã ºi rãdãcini deobligeanã. La ieºirea din baie, are efecte bune unmasaj cu uleiuri esenþiale din plante aromatice, maiales la nivelul tâmplelor ºi pe coloanã.

O atenþie deosebitã se va acorda alimentaþieicomplete, care sã contracareze carenþele frecventeîn vitaminele B, C, D, E, în acizi graºi (linolenic) ºi înunii aminoacizi esenþiali, care participã la sintezaproteinelor din corp. Se va apela la efectele benefice

ASTENIILE DE PRIMÃVARÃ

Ileana Hermina GÎLCÃ, anul ID, AMGAna STANCIU, anul ID, AMG

Revista Asistent11

ale salatelor de cruditãþi (urzici, spanac, pãtrunjel,varzã, ceapã, usturoi), cunoscute ca excelentevitaminizante ºi mineralizante. Se recomandãcreºterea consumului de lactate (lapte, iaurt), asucurilor de legume (morcov, þelinã, sfeclã roºie,ridichi negre), de grâu germinat, seminþe de dovleac,în ºi susan, nuci, pâine integralã, ulei de soia, supedin fulgi de ovãz, îndulcite cu miere de albine ºi boabede ienupãr amestecate cu propolis ºi polen. Deasemenea, se vor consuma multe fructe proaspete

(200-300 g pe zi), luate în fiecare dimineaþã, maiales grepfrut, portocale, lãmâi, struguri, afine,coacãze negre, fragi ºi cãtinã albã.

Regimul de viaþã va fi atent controlat în fiecarezi printr-un program ordonat de odihnã ºi mese laore fixe, somn în încãperi bine aerisite ºi gimnasticãrespiratorie, efectuatã dimineaþa, cu fereastradeschisã. În cursul zilei se vor face plimbãri în aerliber, eventual pe bicicletã sau desculþ, prin iarbã curouã.

Rezultatele celui mai mare studiu din ultimuldeceniu privind insuficienþa cardiacã SHIFT a fostprezentat în cadrul Congresului Naþional deCardiologie de la Sinaia. Preºedintele Socie+tãþiiEuropene de cardiologie ºi coordonatorul studiului,prof. dr. Michel Komajda, a spus, vineri, într-oconferinþã de presã, cã studiul a cuprins un numãrimportant de români ºi cã ºi-a propus o nouãabordare terapeuticã pentru tratamentul insuficienþeicardiace cronice prin Corlentor, un medicament noucare reduce frecvenþa cardiacã ºi poate îmbunãtãþirezultatele cardiovasculare, simptomele ºi calitateavieþii atunci când este adãugat la terapia standard,la pacienþii cu aceastã afecþiune ºi disfuncþieventricularã sistolicã.

Beneficiarii noii terapii sunt pacienþii cufrecvenþã cardiacã crescutã. Prin aceastã terapie,acesta scade ºi astfel se protejeazã inima. Prof. dr.Michel Komajda a evidenþiat cã promovarea uneinoi terapii pentru a îmbunãtãþi starea bolnavilor cuinsuficientã cardiacã cronicã este foarte importantã.El a reliefat cã prin introducerea acestui medicamentse reduce mortalitatea generalã prin bolicardiovasculare cu 18% ºi se reduce mortalitatea ºispitalizarea pentru insuficienþã cardiacã cronicã cu26%. Prof. dr. Cezar Macarie, managerul Institutuluide Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C.Iliescu“ dinBucureºti, a subliniat cã aceastã boalã afecteazãfoarte mulþi oameni, prevalenþa fiind în lume între 1ºi 5%, iar în România aceasta ajungând la 4%.Referitor la incidenþã, specialistul a evidenþiat cã estede 1%. Anual, 200.000 de oameni fac insuficienþãcardiacã cu forme deosebit de severe.

Aceastã maladie are o mortalitate ºi morbiditatefoarte mare ºi, în viitor, având în vedere îmbãtrânireapopulaþiei, va ajunge sã afecteze un numãr ºi maimare de persoane.

Noua terapie are menirea sã îmbunãtãþeascãcalitatea vieþii pacientului ºi sã-i prelungeascã viaþa.Prof. dr. Marius Vintilã, ºeful Clinicii de Cardiologiea Spitalului ‘Sfântul Pantelimon’ din Capitalã, aaccentuat ºi el asupra faptului cã insuficienþacardiacã cronicã este în creºtere. La un bãrbatsperanþa de viaþã de la diagnosticare este în mediede 2,5 ani, iar la femeie de 2 ani. El a subliniat cã sesimþea nevoia unei noi terapii ºi aceasta a venit.Specialistul a accentuat asupra importanþeifrecvenþei cardiace, spunând cã noul medicamentnu afecteazã cordul, ci doar rãreºte frecvenþacardiacã pentru a economisi resursele inimii aflatela capãt de drum.

Coordonatorul Studiului SHIFT pentru Româniaa fost prof. dr. Dominic Ionescu de la Clinica deCardiologie din Craiova. El a spus cã este o terapiefoarte importantã care scade frecvenþa cardiacã ºipoate fi utilizatã ºi la pacienþii cu cardiopatieischemicã ºi în anginã pectoralã. S-a constatat cãfrecvenþa cardiacã normalã este, potrivit ultimelorstudii, între 50 ºi 80 de bãtãi. În cadrul insuficienþeicardiace ºi cardiopatiei, 80 de bãtãi este prea mult,chiar ºi 70, a spus prof. Dominic Ionescu. Intervalulcel mai bun este între 55 ºi 60 de bãtãi subtratamentul cu ivabradinã, medicul accentuândasupra faptului cã reduce riscul de deces. El aadãugat cã nu toþi pacienþii cu insuficienþã cardiacãpot sã fie trataþi cu acest medicament, fiind vorbadespre acei pacienþi care nu pot lua beta-blocante.

În ultimii 20 de ani, pentru bolile cardiace nu amai fost înregistrat niciun medicament nou. În studiuau fost incluºi 6.505 pacienþi din 667 de centre din37 de þãri din lume. România a participat cu peste600 de pacienþi din toate centrele universitare ºispitalele judeþene.

Sursa: postamedicala.ro

O NOUÃ TERAPIE PENTRU INSUFICIENÞA CARDIACÃ CRONICÃ


Diabetul zaharat este una dintre cele mairãspândite boli cronice netransmisibile ºi cea maifrecventã boalã endocrinã. Se caracterizeazã printulburãri ale întregului metabolism, în special alemetabolismului glucidelor ºi prin complicaþii careafecteazã ochii, rinichii, nervii ºi vasele de sânge. Înesenþã, diabetul zaharat este o boalã în careorganismul nu produce destulã insulinã sau nu ofoloseºte eficient.

Prin frecvenþa sa, diabetul zaharat intrã încategoria aºa-numitelor boli cronice ale civilizaþiei.Pe cât de simplã pare astãzi determinarea niveluluiglicemiei, pe atât de dificilã este totuºi determinareaprevalenþei diabetului zaharat la o anumitã populaþie.Acest lucru se datoreazã în mare mãsurã faptului cãstandardele de diagnosticare a bolii nu sunt încãuniform aplicate.

Se estimeazã ca 2-6% din populaþia Europeioccidentale ºi a Americii de Nord suferã de aceastãboalã. ªi mai alarmant este cã aproape o treimedintre aceºti oameni nu sunt conºtienþi de existentabolii. Boala este mai frecvent întâlnitã la locuitoriidin oraºe decât la cei de la sate.

Statisticile centralizate de Organizaþia Mondialãa Sãnãtãþii aratã cã, în anul 2000, existau în Româniamai mult de un milion de diabetici ºi se estimeazã cãpânã în 2030 numãrul lor se va dubla.

Etiologia diabetuluiCauzele diabetului zaharat sunt elucidate doar

parþial. Pe de o parte, se ºtie cã apariþia ambelortipuri de diabet este legatã într-o oarecare mãsurãde factori ereditari, genetici. Pe de altã parte, factoriide mediu joacã ºi ei un rol important. Unul dintrefactorii de mediu despre care se crede cã determinãîn multe cazuri apariþia diabetului zaharat de tip 1 arfi un virus (virusul urlian, Coxsackie B4) careinfecteazã celulele beta, producãtoare de insulinã,din pancreas. Aceasta ipotezã este susþinutã dedovezi clinice ºi experimentale. Infecþia viralã poateinduce diabet fie prin distrugerea directã a celulelorproducãtoare de insulinã, fie prin declanºarea uneireacþii autoimune. În apariþia diabetului de tip 2, ceimai importanþi factori modificabili sunt greutateacorporalã excesivã ºi lipsa de exerciþiu fizic, adicã

DIABETUL ZAHARATDr. Alin Gabriel IONESCU

Maria Alina ODINÃ, An II, AMG

sedentarismul. Un alt factor notabil ar putea fi stresulpsihic excesiv. Astfel, unii autori menþioneazã caposibil factor diabetogen stresul, în special stresulde aglomeraþie. Printre factorii incriminaþi este ºiabuzul alimentar, respectiv excesul de produsezaharoase. Toþi aceºti factori ar putea explica de cediabetul zaharat este mai frecvent în mediul urban.În funcþie de cauze, diabetul se împarte în diabetzaharat primar ºi diabet zaharat secundar. Atuncicând nu existã nicio altã boalã asociatã, vorbim dediabet zaharat primar. Când pot fi identificatetulburãri sau condiþii patologice care cauzeazã saufavorizeazã dezvoltarea bolii diabetice, vorbim dediabet zaharat secundar. Printre cauzele care potconduce la diabetul zaharat secundar se numãrã: bolicare afecteazã pancreasul (de exemplu pancreatitacronica a alcoolicilor), tulburãri hormonale (deexemplu acromegalia, feocromocitomul, boalaCushing), diabetul indus de medicamente ºi substanþechimice, diverse boli genetice etc. În funcþie demecanismul de apariþie, existã diabet zaharat de tip1 ºi diabet zaharat de tip 2.

Diabetul zaharat de tip 1 apare mai ales la copiiºi tineri ºi necesitã întotdeauna tratament cu insulinã,deoarece pancreasul nu o mai poate produce. Dinacest motiv se mai numeºte ºi diabet insulino-dependent. Diabetul zaharat de tip 2 apare de obiceila adulþii de vârstã mijlocie (40 de ani) sau la persoanesupraponderale. În acest caz, organismul continuãsã producã insulina dar aceasta nu îºi mai poateîndeplini rolul datoritã creºterii rezistenþei tisulare lainsulinã, care se datoreazã asocierii mai multorfactori: genetici (insuficient elucidaþi), vârstei(îmbãtrânirea creºte rezistenþa tisularã la insulinã) ºiobezitatea. Aceºti pacienþi pot fi echilibraþi prin dieta,antidiabetice orale sau insulina.

Algoritmul de screening în diabetul zaharat tip 2:

Simptomele diabetului zaharatÎn general, diabetul se caracterizeazã prin

creºterea peste normal a concentraþiei de glucozã însânge (hiperglicemie), cu sau fãrã eliminarea de zahãrprin urinã (glicozurie). Alte simptome care pot sãaparã sunt: setea excesiva cu aport crescut de apã,

Revista Asistent13

eliminarea de urinã în cantitãþi mari ºi foameaexcesivã cu ingestia de alimente în cantitãþi mari.

Aceste trei simptome, cunoscute în terminologiamedicalã ca polidipsie, poliurie ºi respectiv polifagie,sunt în general cauzate de hiperglicemie. La pacienþiicare sunt bolnavi, dar care au ignorat semnele maimultã vreme, nefiind astfel diagnosticaþi, se poateîntâmpla ca prima manifestare remarcatã sã fie comadiabeticã (cetoacidoza diabeticã).

Se disting trei stadii clinice ale comeicetoacidozice:

I - precoma cetoacidozica;II - coma cetoacidozica iniþialã;III - coma cetoacidozica completãStadiul I (precoma cetoacidozicã): - conºtienþã

clarã; sete; poliurie; deshidratare moderatã(tegumente ºi mucoase uscate); inapetenþa (înlocuindpolifagia); fatigabilitate; pierdere ponderalã;somnolenþa.

Stadiul II (coma cetoacidozica iniþialã) este ocomã calmã, fãrã agitaþie: - sopor; respiraþie tipKussmaul; semne de deshidratare pronunþatã, halenaacetonicã; oligurie; sindrom abdominal (epigastralgii,greþuri, vãrsãturi cu zaþ de cafea); semne de iritare aperitoneului (abdomen acut medical sau peritonitãfalsã).

Stadiul III (coma cetoacidozicã completã): -conºtiinþa absentã; reflexe osteotendinoase absolute;deshidratarea globalã; colaps; hipotonia musculaturiischeletale; atonie gastricã ºi intestinalã.

Piciorul diabetic reprezintã una dintre cele maimari complicaþii ale diabetului zaharat. Aceastã

afecþiune are numeroase implicaþii estetice ºifuncþionale. Studiile medicale aratã cã peste 30%dintre bolnavii de diabet prezintã o anomalie cutanatãla nivelul membrelor inferioare, iar pentru 20% dintrepacienþi, infecþiile cutanate reprezintã primamanifestare a bolii.

Îngrijirea corectã a piciorului diabeticpresupune:

- inspecþia zilnicã a picioarelor, uneori fiindnecesarã ºi folosirea unei oglinzi care mãreºteimaginea leziunii ºi care permite observarea unorleziuni cu localizare aparte ºi care nu pot fi observatela o simplã inspecþie; poate fi folositor ºi ajutorulunei alte persoane care poate observa leziunile aparteîn zone greu de inspectat;

- pãstrarea unei igiene corespunzãtoare apicioarelor: spãlarea zilnicã a picioarelor, trebuiesã devinã o regulã de bazã în îngrijirea picioruluidiabetic;

- masarea piciorului începând de la degete ºiurcând progresiv pentru favorizarea circulaþiei;

- îngrijirea atentã a leziunilor care apar laacest nivel: bãtãturile, tãieturile sau juliturile, necesitão îngrijire specialã care obligã la folosireaantisepticelor ºi a pansamentelor cu rivanol; esterecomandatã pilirea atentã ºi regulatã a unghiilor,pentru evitarea leziunilor ºi infecþiilor (în specialfungice-onicomicoze) cu localizare periunghialã;

- protecþia corespunzãtoare a picioarelor,de la purtarea unei încãlþãminþi comode pânã laevitarea leziunilor cu aceastã localizare; esterecomandatã încãlþãmintea comodã cu calapodcorespunzãtor, teniºii sau pantofii fãrã toc din pielemoale; este recomandatã o atenþie specialã în cazulpantofilor noi, încãlþarea acestora se face treptat(câteva ore pe zi) pentru a evita apariþia bãtãturilor,de asemenea este bine ca înaintea încãlþãrii sã severifice interiorul pantofului pentru a vedea dacã nuexistã obiecte strãine în interior (nisip sau cuie careau penetrat talpa); persoanele care folosesc unanumit tip de încãlþãminte pentru diferite activitãþiprecum schiatul sau alpinismul trebuie, de asemenea,sã fie atente la apariþia degerãturilor;

- evitarea folosiri metodelor pentruîncãlzirea picioarelor, bãilor fierbinþi, aparatelorelectrice, radiatoarelor etc.


STRATEGIA DE REFORMÃ A SPITALELOR

Dr. Liliana Nica

I. Situaþia actualã - informaþii generalerelevante

Din punct de vedere al stãrii de sãnãtate,România prezintã unii dintre cei mai defavorabiliindicatori din Europa. Datele de morbiditate ºimortalitate prezintã un amestec de indicatori specificiþãrilor dezvoltate> mortalitate ridicatã prin bolicardio-vasculare, creºterea bolilor neoplazice, cuindicatori specifici þãrilor în curs de dezvoltare,precum: recrudescenþa bolilor infecþioase, de latuberculozã la cele cu transmitere sexualã. Astfel,deºi prezintã o uºoarã îmbunãtãþire, speranþa mediede viaþã de 71,7 ani, continuã sã fie printre cele maiscãzute din regiune.

România a moºtenit dupã 1990 un sistem desãnãtate publicã finanþat de stat, de tip Semashko,în care procesul decizional era complet centralizat.

Realizarea cea mai clarã a reformei a fostimplementarea sistemului de asigurãri sociale desãnãtate la finele anilor ’90.

Sistemul de sãnãtate românesc continuã sã sebazeze pe asistenþa spitaliceascã ca principalãmetodã de intervenþie, România înregistrând încontinuare una dintre cele mai mari rate de spitalizaredin UE: 215,13 internãri la 1000 de locuitori, în anul2007.

În 2008, în România, existau 457 spitale, dintrecare 427 erau spitale publice.

Dezvoltarea sistemului medical privatspitalicesc a înregistrat o evoluþie semnificativã; astfel,în anul 2009, peste 40 de unitãþi private spitaliceºtierau în relaþii contractuale cu casele de asigurãri desãnãtate, în 2010 numãrul lor ajungând la 52.

Cheltuielile din sectorul sanitar au fost înRomânia în mod tradiþional scãzute, în comparaþiecu media europeanã. Cu toate acestea, în ultimii anibugetele sanitare au crescut, de la circa 90 E/locuitorla peste 200 E/locuitor. În ciuda acestei creºteri,România continuã sã fie pe unul dintre ultimele locuridin UE în ceea ce priveºte resursele alocate sãnãtãþii.

Sectorul spitalicesc din România consumã înmod constant aproximativ 50% din bugetul CNAS,la care se adaugã fonduri de la Ministerul Sãnãtãþiipentru investiþii ºi fondurile pentru programelederulate prin spitale.

În pofida faptului cã în România se resimte dince în ce mai acut o crizã a personalului medical despecialitate, atât cu studii superioare, cât ºi cu studiimedii, cheltuielile cu salariile reprezintã 76 % dintotalul cheltuielilor spitalelor. Analizele efectuate auarãtat cã principala cauzã este determinatã denumãrul exagerat, al personalului de conducere,administrativ, tehnic, necalificat, etc.

Fondurile rãmase dupã plata salariilor, suntalocate utilitãþilor, medicamentelor, materialelormedicale ºi altor cheltuieli (hranã, spãlãtorie, pazã).

Personalul medical spitalicesc reprezintã unuldintre cele mai reduse procente comparativ cu mediaUE

Acesta este distribuit teritorial neuniform, cuconcentrarea în mediul urban în detrimentul celui ruralºi a regiunilor sãrace sau cu grupuri specifice ºi caresunt cele mai expuse la risc (minoritãþi, sãraci etc.).

Nivelul scãzut al salariilor ºi modalitatea desalarizare neatractivã, atât din perspectiva veniturilorobþinute, cât ºi datoritã faptului cã nu stimuleazãpersonalul performant, la care se adaugã posibilitateapersonalului medical din România de a lucra în þãrileUE, a dus ºi va duce la o diminuare a personalului îndomeniul medical, mai ales în rândul tinerilor ºi acelor înalt specializaþi.

Plãþile informale sunt omniprezente în sectorulspitalicesc. Un studiu al Bãncii Mondiale estima cãtotalul plãþilor informale din România anului 2004era peste 300 milioane de euro ºi cã reprezenta 41%din plãþile totale de numerar.

Motivaþia pentru cei care oferã astfel de plãþineoficiale: convingerea cã în acest fel primesc îngrijiriadecvate sau prompte (45%), tradiþia (21%),recunoºtinþa (11%).

Majoritatea personalului sanitar dã impresia,mai mult sau mai puþin explicit, cã aºteaptã plata uneisume suplimentare pentru prestarea serviciilormedicale.

Strategia de reformã a sistemuluispitalicesc din România are ca obiectiv creareaserviciilor spitaliceºti performante ºi eficiente

Obiective specifice:1. Reducerea capacitãþii excedentare de

internare vizeazã reducerea numãrului de paturi,

Revista Asistent15

fie din secþiile la care valorile indicatorilor permitreducerea propusã, fie din secþiile care pot furnizaserviciile medicale ºi în regim ambulatoriu, ca deexemplu secþiile de dermatologie, oftalmologie, boliinterne, diabet, etc.

2. Reducerea cheltuielilor de personal înstructurile spitaliceºti prin reducerea numãruluide funcþii de conducere la nivelul spitalelor, reducereapersonalului TESA ºi a muncitorilor angajaþi înspitale, dar cu pãstrarea personalului implicat directîn asistenþa medicalã, care oricum este deficitar lanivel naþional;

3. Descentralizarea unitãþilor spitaliceºticãtre structurile administraþiei locale deoarececomunitãþile locale cunosc ºi sunt mai aproape denevoile cetãþenilor pe care îi reprezintã ºi sefaciliteazã atragerea în sistem a fondurilor externesuplimentare

4. Acreditarea spitalelor va demara în cursulanului 2011.

Se intenþioneazã modularea finanþãrii pentruserviciile spitaliceºti, în funcþie de intervalul de timpîn care unitatea obþine acreditarea. De exemplu, dacãun spital nu reuºeºte sã obþinã acreditarea într-operioadã de timp predeterminatã, nivelul finanþãriipentru serviciile sale va fi redus.

5. Introducerea ghidurilor de practicã -instrumente de îmbunãtãþire a calitãþii îngrijirilor, ceeace va impune o disciplinã în abordarea tratamentului(aplicarea celui mai eficient tratament cu costurilecele mai scãzute). Aceste ghiduri vor sta la bazaelaborãrii protocoalelor terapeutice, a protocoalelorde transfer al pacienþilor ºi a protocoalelor de internare.

6. Stimularea sistemului de asistenþã /spitalizare de zi

7. Introducerea coplãþii modice direct lafurnizorul de servicii medicale. Astfel, se vorreduce cererile nejustificate pentru serviciilemedicale ºi se vor reechilibra solicitãrile întrediversele paliere de asistenþã: un pacient vaprefera o consultaþie la medicul de familie, unde vaplãti doar 5 lei sau la specialistul din ambulatoriu (10lei) decât sã se interneze ºi sã plãteascã 50 de lei.

8. Reorganizarea sistemului caselor deasigurãri de sãnãtate

9. Atragerea finanþãrilor private înasigurãrile de sãnãtate

10. Revizuirea finanþãrii spitalelor prinsistemul DRG

11. Stabilirea criteriilor unitare definanþare din fonduri publice a serviciilor oferitede unitãþile spitaliceºti private.

O inimã artificialã permanentã a fost implantatã,pentru prima datã în lume, unui adolescent de 15ani, la spitalul Bambin Gesu’ din Roma. Intervenþia afost realizatã în luna noiembrie, principala noutatefiind faptul cã implantul nu este temporar, cum sefãcea pânã acum, ci permanent. Într-o intervenþiechirurgicalã de 10 ore, medicii italieni i-au montatdispozitivul care îi va prelungi viaþa cu pânã la 25 deani.

Potrivit experþilor, inima artificialã temporarãeste utilizatã pentru a-i ajuta pe bolnavii cardiacicare aºteaptã o inimã compatibilã pentru transplant.De aceastã datã, cardiologii de la Roma au preferatsã implanteze o inimã artificialã permanentã.

Inima artificialã mãsoarã ºase centimetrilungime, cântãreºte 400 de grame ºi constã în maimulte pompe hidraulice acþionate electric. Pacientul

PREMIERÃ MEDICALÃ: O INIMÃ ARTIFICIALÃ A FOSTIMPLANTATÃ UNUI ADOLESCENT

suferea de o maladie cardiacã gravã ºi nu era eligibilpentru un transplant. O inimã artificialã a fost singuraopþiune pentru a-i salva viaþa.



Un obiectiv important al biotehnologiilor esteutilizarea a cât mai multor materiale organiceexistente ca deºeuri având ca efect eliminareasurselor de poluare a mediului, în special a apelor,convertind asemenea poluanþi în produºi cu diverseutilizãri. Nu toate aceste procesãri implicã utilizareasistemelor biologice.

Biotehnologiile reprezintã ansamblul de activitãþiorganizate în vederea obþinerii de produse de interesalimentar, farmaceutic, medical etc., în instalaþiiindustriale pe baza cunoaºterii mecanismelor ºi legilorde organizare ºi de funcþionare a sistemelor biologice.Pentru aceasta sunt utilizate microorganisme, planteºi animale de diferite forme ºi mãrimi, multeprovenind din deºeuri.

Cãpitanii de nave acordã o atenþie deosebitãunui marcaj trasat pe vapoarele lor, numit „liniaPlimsoll”. Dacã nivelul apei ajunge asupra acesteilinii, nava este prea grea ºi este în pericol sã sescufunde. Când apare o astfel de situaþie rearanjareaîncãrcãturii pe vas nu ajutã prea mult. Esenþialã estegreutatea totalã, care a depãºit capacitatea desusþinere a navei. Economistul Herman Dalyfoloseºte uneori aceastã analogie pentru a atrageatenþia asupra faptului cã amploarea activitãþii umanepoate atinge un nivel pe care sistemele naturale aleplanetei nu-l mai pot suporta mult timp. Echivalentulecologic al „liniei Plimsoll” poate fi procentul maximdin baza de resurse biologice a Pãmântului pe careoamenii ºi-l pot însuºi înainte ca o deteriorare rapidãºi „în cascadã” a sistemelor care fac posibilã viaþape planetã sã fie pusã în miºcare. Având în vederecât de departe a ajuns distrugerea resurselor înmomentul de faþã ne putem gãsi foarte aproape deacest nivel critic. Nu ne rãmâne decât sã uºurãmpovara înainte ca „nava” sã se scufunde.

Biomasa vegetalã ºi animalã reprezintã sursade carbon necesarã desfãºurãrii proceselorbiotehnologice. Istoric se cunoaºte cã pentruproducerea alcoolului s-au utilizat gramineele(porumb, orz, secarã), iar pentru producereabrânzeturilor s-a utilizat laptele provenit de ladiferitele mamifere (oaia, capra, vaca bivoliþa).Producþia primarã, fotosinteticã realizatã de planteleverzi microfite (alge) ºi macrofite (algemacroascopice ºi plante superioare) se bazeazã peutilizarea energiei solare, captatã de clorofilã -

BIOMASA O ALTERNATIVÃ ECOLOGICÃ

Ing. Birtu Daniela

pigment asimilator. Rezervele de biomasa pot fideºeurile de lemn, deºeurile agricole, gunoiul menajerºi culturile energetice. Producerea de biomasã nureprezintã doar o resursã de energie regenerabilã ciºi o oportunitate semnificativã pentru dezvoltarearuralã durabilã. În prezent, în Uniunea Europeana,4% din necesarul de energie este asigurat dinbiomasã. La nivelul UE, se estimeazã crearea a cca.300.000 de noi locuri de muncã în mediul rural, prinexploatarea biomasei. Se preconizeazã cãbiotehnologiile viitorului vor utiliza din ce în ce maimult materiale degradabile, deºeuri rezultate dindiferite procese productive din industria alimentarã,forestierã, reprezentând carbohidraþi cu complexitatechimicã variatã precum zahãrul, amidonul, celulozaºi lignina, obþinute din sfecla de zahãr, trestia dezahãr, care în prezent sunt slab folosite. Produseleagricole purtãtoare de amidon, precum porumb,orez, grâu, cartof dulce, vor constitui în continuarematerie primã pentru diferite biotehnologii. Amidonultrebuie degradat în zaharuri simple oligozaharide ºimonozaharide prin digestie enzimaticã sau pe calechimicã, dupã care are loc fermentaþia biologicã.Multe procese biotehnologice se bazeazã peutilizarea amidonului ca materie primã ºi ele mergpânã la obþinerea de combustibil.

În prezent, în România nu s-au dezvoltattehnologii de valorificare completã a tuturordeºeurilor, deºi Reglementãrile cuprinse din legislaþiaUE în domeniul ecologic impune valorificareadeºeurilor în procent cât mai mare. Toþi suntem peaceeaºi navã, iar marcajul dat de „linia Plimsoll”priveºte pe toatã lumea ºi are aceeaºi semnificaþiepentru toþi.

Timpul pe care îl avem la dispoziþie pentruîndeplinirea misiunii covârºitoare de a uºura povaraomenirii pare sã fie destul de scurt...!

Bibliografie:1. L. R. Brown (1994), Probleme globale ale

omenirii, Editura tehnicã Bucureºti2. A. Fabian, R. Onacã (1999), Ecologie

aplicatã, Editura Sarmis Cluj-Napoca3. P. Chirilã ºi colaborat. (2008), Principii de

bioeticã, Editura Christiana Bucureºti

Revista Asistent17

Folosirea plantelor medicinale se bucurã de oveche tradiþie la noi în þarã. Pãrintele istoriei,Herodot, a scris despre iscusinþa geto-dacilor înutilizarea lor multiplã. Aceasta se explicã, pe de oparte, prin faptul cã în mediul natural favorabil de lanoi s-a dezvoltat o florã remarcabilã în general ºimedicinalã în special (pe teritoriul României vegetândpeste 3800 de specii, adicã mai mult de jumãtatedin cele ce vegeteazã în întreaga Europã, din carepeste 700 cu proprietãþi medicinale), iar pe de altãparte, datoritã faptului cã populaþia autohtonã însecolele ºi mileniile de dãinuire pe acelaºi teritoriu,îmbrãþiºând ocupaþii strâns legate de naturã a avutprilejul sã o cunoascã îndeaproape, sã o iubeascã ºisã o foloseascã în variate scopuri.

Calitãþile unor plante medicinale au fostcunoscute încã din vechime ale altora se descoperãabia în zilele noastre. Anticii spuneau: „Pentru cesã moarã omul când în gradina lui creºtesalvia?” În munþii Apuseni, într-o zonã cu tradiþiemilenarã în folosirea plantelor medicinale, circulã ºiacum expresia: când treci pe lângã muºeþel sã îºiscoþi pãlãria ºi sã îi spui: „Ziua bunã, doctore!” Înadevãr, virtuþile acestor plante sunt mari, dar tot atâtde adevãrat este cã substanþele cu efectebinefãcãtoare asupra sãnãtãþii omului se gãseaudintotdeauna ºi în alte plante, de atunci tot mai binestudiate ºi cunoscute. Frecvenþa cu care suntsolicitate plantele amintite se datoreºte desigur ºicalitãþilor pe care le au ele, dar în principal ºinecunoaºterii încã a unor plante tot atât de eficacecu acþiuni terapeutice multiple ºi valoroase. Iatã, deexemplu, numai câteva din plantele încã anonime ºideci mai puþin solicitate:

Florile de gãlbenele ºi rãdãcinile detãtãneasã au proprietãþi cicatrizante, ceaiurile dinaceste plante fiind foarte indicate în colite ºi chiarulcere.

Florile de salcâm, prin conþinutul lor înglicozide, sunt bune (sub formã de ceai) pentruatenuarea hiperaciditãþii, în gastrite ºi cunoscutele„arsuri la stomac”.

Sulfina este foarte apreciatã pentru efecteleei în bolile de ficat; are o acþiune specificã destimulare ºi regenerare a celulelor hepatice. Foarteutil ar fi, în special pentru cei care apeleazã la

PLANTE MEDICINALEFOLOSITE ÎN TRATAREA UNOR AFECÞIUNI

Andreea GÎJIU, Alin Bogdan POPA, anul I C AMF

somnifere, medicamente nu întotdeauna indicate,dacã seara înainte de culcare ar bea o ceaºcã deceai de sulfinã îndulcit cu miere.

Cãtina, o adevãratã polivitaminã bogatã învitaminele C, B1, B2 - indicatã pentru copii,convalescenþi - are proprietãþi antireumatismale,depurative (de eliminare a toxinelor din sânge), estefoarte eficace în combaterea ºi prevenirea urticariei,alergiilor, a diferitelor boli de piele. Dar iatã o listã -nici ea completã - a plantelor cu acþiunebinefãcãtoare asupra sãnãtãþii omului.

PLANTE CU ACÞIUNE ASUPRASISTEMULUI NERVOS

Calmeazã stãrile nervoase, favorizeazã un somnliniºtitor. Dintre acestea amintim: cimbriºor, hamei,levãnþicã, obligeanã, valerianã, pãducel, roiniþã,talpa-gâºtei, tei, urzicã-moartã albã, ciuboþicacucului.

PLANTE CU ACÞIUNE ASUPRAAPARATULUI RESPIRATOR

1 În bronºite Sunt eficace ceaiurile de: anason,cimbriºor, ciuboþica cucului, coada ºoricelului, gutui,fructe de ienupãr, isop, lichen de piatra, lumânãricã,petale de mac, nalbã, mugur de plop, osul-iepurelui,frunze de pãtlaginã, muguri de pin, pir medicinal,plãmânãricã, podbal, soc, rãdãcinã de tãtãneasã,flori de tei, trei-fraþi-pãtaþi, unguraº, urzicã, urzicã-moartã.

2 Plante cu acþiune expectorantã: ceaiuriledin amestec de plante denumite: „ceai pectoral” ºi„ceai antibronºic” sau ceai din una din plantele:cimbriºor, ciuboþica cucului, frunze de chimen,coada-calului, fructe de fenicul, rãdãcini de iarbã-mare, lumânãricã, rãdãcini de osul-iepurelui, podbal,frunze de pãtlaginã, frunze de plãmânãricã, muguride plop, scai vânãt, rãdãcinã de sãpunãriþã, sulfinã,rãdãcinã de tãtãneasã, flori de tei, trei-fraþi-pãtaþi,unguraº.

3 Antiasmatice: cimbriºor, fructe de fenicul,rãdãcinã de iarbã-mare, isop, muºeþel, rãdãcinã deodolean, frunze de pãtlaginã, flori ºi frunze de podbal,talpa-gâºtei, unguraº, vâsc (frunzuliþe cu rãmurele).

4 Pentru stãrile gripale: se recomandã„ceaiul sudorific”, din amestec de plante, sau ceaidintr-o singurã specie: ciuboþica cucului, rãdãcinãde brusture, frunze de frasin, fructe de ienupãr, isop,mentã, pir medicinal, flori de soc, flori de tei.


1 Plante stomahice: favorizeazã digestia prinsecreþia sucurilor gastrointestinale: anason, cerenþel,cicoare, cimbriºor, coada ºoricelului, coriandru, fenicul,ghinþurã, hamei, iarbã-mare, ienupãr, isop, maghiran,mur, muºchi de piatrã, muºeþel, muºtar alb, obligeanã,pelin, porumbar, roiniþã, salcâm, schinel, talpa-gâºtei,þintaurã, ºovârv, unguraº, urzicã.

2 Plante care mãresc secreþia biliarã:anghinare, brusture, cicoare, coada –ºoricelului,cruºin, gãlbenele, ghinþurã, hamei, iarbã-mare, izmã-bunã, levãnþicã, muºeþel, mãceº, muºchi de piatra,pãpãdie, roiniþã, pir, porumb, rostopascã, salcie,sunãtoare, tei, þintaurã, sulfinã, turiþã-mare, unguraººi volburã.

3 Plante indicate în afecþiunile hepatice:ceaiul din amestec de plante aflat în comerþ cu numelede „ceai hepatic” sau ceai dintr-una din urmãtoareleplante: frunzã de anghinare, cicoare, cimbriºor, floride gãlbenele, flori de levãnþicã, scoarþã de cruºin,frunze de salvie, rãdãcinã de ghinþurã, coada-ºoricelului, rãdãcinã de brusture, frunze de mentã,rostopascã, roiniþã, pãpãdie, sunãtoare, turiþã-mare,sulfinã, unguraº.

4 Plante cu acþiune antiulceroasã: coada-calului, gãlbenele, lemn-dulce, muºeþel, pãtlaginã,plãmânãricã, sunãtoare, tãtãneasã.

5 Plante cu acþiune antiacidã: recomandateîn hiperaciditatea stomacului: coada-calului, salcâm,zmeur.

6 Plante cu acþiune antispasticã intestinalãrecomandate pentru colici (crampe): anason, chimen,coada-racului,coada-ºoricelului, fenicul, izmã-bunã,mãghiran, muºeþel, obligeanã, odolean, roiniþã, sulfinã.

7 Plante cu acþiune dezinfectantã aintestinului: indicatã în colite: anghinare, cimbriºor,in, mãceº, mur, coada-ºoricelului, muºeþel, nalbã,sunãtoare, urzicã-moartã.

PLANTE INDICATE PENTRUECHILIBRAREA METABOLISMULUI

1 Vitaminizante: cãtinã, ciuboþica cucului,mãceº, urzicã.

a) Fructele de cãtinã sunt considerate ca opolivitaminã naturalã. În compoziþia lor predominãvitamina C, vitaminele B1 ºi B2, acid folic, acidnicotinic, pigmenþi carotinoidici. Pot fi foarte multdiversificate sub formã de: suc, gem, marmeladã,sirop, vin, lichior.

PLANTE CU ACÞIUNE ASUPRA APARATULUI DIGESTIVTeodora Marþiana MITRAN, Ileana Laura DAVID

Anul I, AMF

b) Frunzele de ciuboþica cucului conþinvitamina C; se pot folosi sirop sau praf (frunze uscatemãrunþite)

c)Fructele de mãceº sunt foarte apreciatepentru conþinutul lor bogat în vitaminele C, A, B1, B2,P, K. Pe lângã vitamine mãceºele mai conþin zahãruri,acid citric ºi malic, pectine, tanin. Se recomandã catonic vitaminizant, având proprietatea de a întãriorganismul (în special în convalescenþã); sub formãde ceai, sirop, gem. Datoritã vitaminei P, preparateledin mãceºe au proprietatea de a menþinepermeabilitatea ºi elasticitatea vaselor capilare,normalizând circulaþia sângelui.

2 Pentru combaterea obezitãþii se recomandãun ceai complex denumit „ceai depurativ”, aflat încomerþ sau ceai dintr-una din urmãtoarele plante:scoarþã de cruºin, frunze de mur, osul-iepurelui,pãpãdie, mãtase de porumb, flori de soc, urzicã.

3 Antireumatismale: cãtinã, cimbriºor, coada-racului, coada-calului, frasin, hamei, iarba-mare,ienupãr, meriºor, mesteacãn, muºtar negru, muguride plop, osul-iepurelui, pãpãdie, mãtase de porumb,pir, salcie troscot, turiþã-mare, urzicã .

PLANTE INDICATE ÎN AFECÞIUNIICARDIOVASCULARE

1 Cu acþiune hipotensivã: anghinare, isop,maceº, pãducel, sulfinã, talpa-gâºtei, vâsc.

2 Cu efect tonic-cardiac: anghinare, teci defasole, odolean (valerianã), pãducel, talpa-gâºtei.

PLANTE INDICATE ÎN AFECÞIUNIRENALE

1 Cu acþiuni diureticã: afin, albastrele, anason,anghinare, brusture, chimen, cireº, ciuboþica cucului,coada-calului, dud, fasole, fenicul, fag, frasin, iarbã-mare, hamei, ienupar, lemn-dulce, levãnþicã, mãceº,mãghiran, meriºor, mesteacãn, muguri de plop, osul-iepurelui, pãpãdie, pin, pir, plãmânãricã, porumbar,mãtase de porumb, sãpunãriþã, scai-vânat, soc, sulfinãtraista-ciobanului, trei-fraþi-pãtaþi, urzicã.

2 Dezinfectante al cãilor urinare: ceai de tecide fasole, in, meriºor, muºeþel, nalbã, osul-iepurelui,muguri de plop, plãmânãrica, pir, mãtase de porumb,soc.

3 Pentru combaterea litiazei renale: ceaiulcomplex „diuretic”, aflat în comerþ sau ceai din:mãceºe, coada-racului, osul-iepurelui, mãtase deporumb, in, frunze de mentã, meriºor, turiþã-mare,frunze de mesteacãn, frunze de urzicã.

Revista Asistent19

Majoritatea femeilor sunt speriate la momentulactual de incidenta cancerului mamar, sperând fiecareîn parte ca aceastã nenorocire sã nu se abatã asupralor. Este important sã înþelegem cã cea mai bunãeste prevenþia în cazul patologiilor mamare saudiagnosticul precoce.

Pentru a obþine un diagnostic precoce trebuiesã mergem de douã ori pe an la medicul ginecologpentru a efectua un control al sânilor ºi totodatãtrebuie ca zilnic fiecare femeie ºi faci autoexaminareasânilor (însã niciodatã cu o sãptãmânã înainteamenstruaþiei, cãci aceºtia sunt tumefiaþi ºi veþi aveasenzaþia cã gãsiþi de toate la palparea glandeimamare). Pentru mai multe informaþii citiþi articolul:„Autoexaminarea sânilor – primul pas în depistareapatologiilor mamare”. Glandele mamare suntîmpãrþite din punct de vedere clinic în 5 cadrane:supero-lateral, supero-medial (spre stern), infero-lateral, infero-medial ºi cel central sau mamelonar.Ductele galactofore ale glandei mamare convergtoate cãtre orificiile mamelonare. Între þesutulglandular ºi piele se aflã þesut adipos. Glanda mamarãnu conþine muºchi ci doar niºte tacturi (cordoane)care leagã stratul subcutanat al sânului de pectorali,susþinând glanda mamarã.

Care sunt caracteristicile sânilorsãnãtoºi?

- Asimetria minorã: sânul stâng nu este egal cucel drept, însã diferenþa dintre ei este micã, nu trebuiesã depãºeascã un numãr de cupã la sutien. Asimetriasânilor este mai mare fãrã a fi semn patologic doarla pubertate, când glanda mamarã începe sã se

AUTOEXAMINAREA SÂNILOR

Lavinia Veronica SUICÃ, anul I AMG

dezvolte ºi la începutul sarcinii, când glandele mamarese pregãtesc pentru alãptare. Mai existã un sindromcongenital ce prezintã pe lângã alte anomalii (renale,biliare) ºi asimetria evidentã a sânilor: SindromulPoland.

- Caracteristicile pielii: pielea sânilor este la felcu cea a restului corpului (exceptând bronzul),aceeaºi hidratare, culoare, fermitate ºi temperatura.

- Consistenþa sânilor este fermã ºi aceeaºi întoate cadranele sânului

- Mamelonul trebuie sã fie proeminent,pigmentat, la aceeaºi temperaturã cu restul sânului,fãrã sã fie iritat, sã prezinte descuamãri, mâncãrimi,secreþie sau înfundare

- Sânii normali nu prezintã secreþii (foarte raracestea pot sã apãra în condiþii de stres intens, efortfizic exagerat ºi sarcinã). Având în vedere descriereade mai sus a anatomiei sânilor ºi a caracteristicilorgenerale ale sânilor sãnãtoºi este uºor de dedus carear fi semnele ºi simptomele afecþiunilor mamare. Dinpãcate o gamã largã dintre modificãrile patologiceale sânilor sunt ignorate ºi am sã exemplific mai jos:

- Fermitatea sânilor: dacã femeia îºi palpeazãsânii în fiecare zi, mai puþin în sãptãmâna dinainteamenstruaþiei, poate observa dacã apare o afecþiunemamarã încã în stadiul incipient al acesteia,observând la palpare modificãri în consistenþaomogenã a sânilor: induraþie, un nodul sau mai mulþi,dimensiunea nodulilor (de ordinul milimetrilor saucentimetrilor), numãrul (unic sau multiplu) etc. Uneorise poate simþi doar o induraþie difuzã însoþitã sau nude durere. Toate acestea sunt semne patologice iarfemeia trebuie sã se prezinte la doctor.


- Asimetria evidentã asânilor: unul din sâni (sauambii) îºi poate modificadimensiunea, rezultând oasimetrie evidentã a sânilor(unul din sâni depãºeºte cu unnumãr de cupã mãrimeaceluilalt). Aceste modificãride volum apar datoritã uneiafecþiuni în interiorul sânuluicare determinã creºterea îndimensiune, cum ar fi unul saumai multe chisturi, noduli,inflamaþie sau infecþie etc.

- Aspectul mamelonuluieste deosebit de important.Acesta nu trebuie sã îºimodifice forma ºi dimensiunile, iar dacã devineretractil, înfundat, descuamat, cu depigmentãri(decolorãri), îºi modificã temperatura faþã de restulsânului, devine indurat, dureros, prezintã mâncãrimi,iritaþie, ulceraþie, rãsucire sau orice altã modificaretrebuie sã vã prezentaþi la medic. Existã ºi situaþiicând femeia prezintã de la naºtere o anomalie lanivelul mamelonului, cum ar fi mamelon înfundat. În

acest caz aspectul mamelonului nu trebuie considerata fi patologic. De asemenea dacã la palpareamamelonului, deºi acesta nu prezintã alte modificãride aspect, se simte imediat sub el induraþii în „cartede vizita” ºi dacã mai asociazã mâncãrimi saudescuamãri temporare, poate chiar ºi secreþii, trebuiesã vã prezentaþi cât mai repede la medicul ginecolog,putând fi vorba despre boala Paget a sânului.

Începând de anul viitor, farmaciile ar putea fiobligate sã facã serviciu de permanenþã. Cel puþinasta doreºte Atilla Cseke, sã instituie în farmaciiledin localitãþile cu peste 20.000 locuitori. Însãproiectul de Ordonanþã de Urgenta privindmodificarea Legii Farmaciei nr. 266/2008 vaajunge ºi la Colegiul Farmaciºtilor din România.

SERVICIUL DE PERMANENÞÃ ÎN FARMACII AR PUTEA DEVENI OBLIGATORIU

„Asigurarea asistentei farmaceuticepermanente a populaþiei este obligatorie pentruminim o farmacie în localitãþile cu cel puþin 20 000locuitori. Metodologia de funcþionare se va stabili,conform Ordinului ministrului, adoptat cuconsultarea Colegiului Farmaciºtilor din Româniaîn termen de 60 de zile de la adoptarea Legii”, aprecizat Atilla Cseke, ministrul Sãnãtãþii.

Potrivit acestuia în judeþele Ilfov, Bistriþa-Nãsãud, Covasna, Gorj, Harghita, Ialomiþa nuexistã nicio farmacie cu program permanent. Iar înjudeþele Braºov, Galaþi, Alba, Olt, Satu Mare,Suceava, Vrancea, Caraº-Severin exista doar ofarmacie cu program permanent.

O altã modificare la actuala lege a Farmacieipe care doreºte ministrul Sãnãtãþii s-o facã estelegata de înfiinþarea noilor farmacii comunitare.


Revista Asistent21

Propolisul, un produs de o valoare terapeuticãexcepþionalã, apreciat ca unul dintre cele maieficiente medicamente gãsite în naturã. Propolisul,numit ºi „clei de albine” sau „penicilinã ruseascã”,este un produs apicol extrem de preþios. Constãdintr-un amestec de substanþe rãºinoase, lipicioase,de culoare verde-brun sau cafeniu, cu aromã plãcutãde rãºinã ºi balsamuri.

- Tinctura de propolis: se iau 20-30 g propolisbrut la 100 ml alcool 90º, se lasã la macerat, înîntuneric, cu agitare zilnicã timp de 7 zile, se strecoarãîn sticluþe de culoare închisã ºi se consumã câte 30-50 de picãturi puse pe o felie de pâine sau în miere,de 2-4 ori pe zi, cu o orã înainte de mese. Nu serecomandã diluarea cu apã, deoarece anumitesubstanþe din compoziþia propolisului precipitã încontact cu apa, devenind insolubile ºi trec prinorganism fãrã efect;

- Extract alcoolic de propolis: se iau 150 gpropolis brut, pulverizat fin, care se pune la macerat,în întuneric, cu un litru alcool 90º, agitând zilnic. Dupã7 zile se strecoarã prin tifon ºi se trece în sticluþebrune, pentru pãstrare timp îndelungat. Se consumãcâte 20-40 de picãturi în 100 ml lapte sau apã caldã,cu o orã înainte de mese. Are efecte în reglareatensiunii arteriale. Pusã pe gingia dureroasã sau pemãseaua cariatã alinã durerea ºi împiedicã infecþia;

- Apa de propolis: se preparã din 5 linguriþetincturã de propolis la 200 ml apã rece; are efecteexcelente în combaterea stomatitelor ºi a carieidentare (prin clãtirea gurii);

- Spray de propolis: se pulverizeazã de ladistanþa de 10-15 cm în tratarea unor afecþiuni

PREPARATE DIN PROPOLIS Prof. Marian NIÞÃ

externe (ulcervaricos de gambã,plãgi, eczeme, arsuri,leziuni cutanate,keratodermii, leziuni);

- Mierepropolizatã: secombinã o linguriþãde tincturã depropolis cu 3 linguriþede miere. Serecomandã la copiicâte ½ lingurã de 3 oripe zi, pentru întãrireasistemului imunitar ºipentru combatereainfecþiilor respiratorii ºi intestinale. Adulþii anemici vorlua câte o lingurã de 3 ori pe zi ca biostimulator,mãrind rezistenþa fizicã ºi înlãturând oboseala;

- Sirop de propolis: se preparã dintr-o linguriþãpropolis brut mãrunþit în 250 ml apã, care se fierbepânã când lichidul scade la jumãtate; se strecoarã,se îndulceºte cu 2 linguri de miere ºi se consumã cumare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriþe pezi);

- Unguent de propolis: peste 50 de grame deunturã încinsã la foc mic se pun 3 linguri tincturã depropolis ºi o bucatã de cearã de mãrimea unei alune;se amestecã bine timp de 10 minute, se ia de pe focºi se amestecã în continuare pânã la întãrire.Preparatul se pãstreazã în frigider ºi se foloseºte întratament extern pentru vindecarea unor rãni uºoare,eczeme, arsuri ºi contuzii;

- Propolis brut: o bucatã depropolis de mãrimea unei alune se sugeca pe o bomboanã sau gumã demestecat, astfel cã principiile active sãaibã efect local. Se recomandã îninfecþii la nivelul gurii, în faringite ºiamigdalite. Faptul cã aderã puternic pedanturã este un inconvenient ºi necesitão spãlare repetatã.


Virusul hepatitic C a fost descoperit de cãtreQ.L. Choo (1988) ºi M. Houghton (1989) de lalaboratoarele Emeryville, California, în colaborarecu B. Bradley de la CDC - Atlanta. Utilizând tehnicide clonare molecularã, descoperã virusul hepatiticC (VHC) la cimpanzeii infectaþi cu serul provenit dela bolnavii cu hepatita non-A, non-B. VHC esteun virus ARN liniar, monocatenar, cu polaritatepozitivã, alcãtuit din 9500 de nucleotide a cãruigenom este organizat similar cu cel al flavivirusurilorºi pestivirusurilor. VHC constituie propriul gen înfamilia Flaviviridae. Genomul VHC conþine un singurcadru deschis de citire care codeazã o poliproteinãviralã de ~3000 de aminoacizi. Capãtul 5’ algenomului este alcãtuit dintr-o regiune netradusãadiacentã genelor pentru proteinele structurale,miezul nucleocapsidic proteic ºi doua glicoproteinede înveliº, E1 ºi E2/NS1, regiunea netradusã de lacapãtul 5’ ºi gena pentru miez sunt foarte bineconservate în genotipuri, dar proteinele de înveliºsunt codate în regiunea hipervariabilã, care variazãde la un izolat la altul. Aceasta permite virusului sãevite mecanismele imunologice ale gazdelorîndreptate împotriva proteinelor accesibile dinînveliºul viral. Capãtul 3’ al genomului conþine genelepentru proteinele nonstructurale. Au fost identificate,prin secvenþializarea nucluotidelor, cel puþin 6genotipuri distincte ale VHC precum ºi subtipuri alegenotipurilor sale. Datoritã deosebirii izolatelor VHCîn cadrul genotipului sau subtipului ºi la aceeaºigazdã, este imposibilã definirea unui genotip distinct,aceste diferenþe intragenotipice referindu-se latermenul de semispecie. Diversitatea genotipicã ºi asemispeciilor VHC, rezultând din rata înaltã demutaþie a acestuia, interfereazã cu imunitatea efectivãumoralã.

Infecþia cu virusul hepatitic C afecteazã actual~ 170 de milioane locuitori în SUA ºi Europa, circa75% din ei dezvoltând infecþie cronicã exprimatã cahepatitã cronicã, ciroza hepaticã (20- 30%) saucarcinom hepatocelular. Deºi prevalenta infecþiei înpopulaþia generalã nu este foarte bine cunoscutã seidentificã zone endemice:

Ø reduse (5%): Europa de Est, Africa;Pentru ca infecþia cu VHC sã se extindã este

necesar sã existe sursa de infecþie, cãile detransmitere ºi masa receptivã. Sursa de infecþie estereprezentatã de subiectul viremic (bolnav/ donatorde sânge).

Receptivitatea populaþiei la infecþie estegeneralã având în vedere cã nu existã o vaccinareîmpotriva hepatitei C. Existã câteva grupuri careprezintã un risc ridicat de a contacta hepatita C:

Ø persoane care au suferit transfuzii de sângesau transplanturi de organe;

Ø persoane afectate de hemofilie (peste 60%din cazuri)

Ø utilizatori ai drogurilor injectate;Ø personal al spitalelor;Ø copii nãscuþi din mame infectate cu virusul

hepatic C;Ø familii ale persoanelor infectate;Ø persoane cu parteneri sexuali multipli;Ø adepþi ai tatuajelor ºi a piercingurilor

numeroase.

Istoria naturalã a infecþiei cu VHC Infecþia acutã VHC evolueazã în majoritatea

cazurilor asimptomatic. Aspectul de hepatitã acutãfulminantã este rar întâlnit. Boala poate îmbrãca oformã acutã severã atunci când infecþia se grefeazãpe fondul unei hepatopatii cronice necunoscute, cândse produce o coinfecþie cu virusul hepatitic B (VHB)- virusul hepatitic C sau la primitorii de transplanthepatic. Evoluþia este marcatã de procentul mare alcronicizãrii bolii hepatice (70-80%) ºi de dezvoltareacirozei (20%) dupã un interval mediu de 3 decenii.Carcinomul hepatocelular (3-4%) ºi ciroza explicãmarea majoritate a deceselor la pacienþii cu hepatitacronicã viralã C. Factorii de prognostic negativprivind rapiditatea progresiei bolii sunt: genotipul Ib, nivelul ridicat al viremiei ºi gradul diversitãþii

HEPATITA CRONICÃ VIRALÃ C

Dr, Alin Gabriel IONESCUNicuþa Niculescu, An III, AMG

Revista Asistent23

genetice a virusului, transmiterea transfuzionalã aVHC, imunodeficienþa, coinfecþia cu VHB sau HIVºi consumul abuziv de alcool.

Tabloul clinic al hepatitei C este cel mai adeseaºters sau absent. Un semn destul de caracteristiceste astenia persistentã (aceasta apare între 2-26sãptãmâni de la infectare), nejustificatã de efortulfizic sau psihic depus; alte manifestãri clinice suntreprezentate de fatigabilitate, inapetenta, mialgii,dureri în hipocondrul drept. Uneori poate sã apãrãun sindrom dispeptic nesistematizat. Alteori, înhepatita C pot apãrea manifestãri extrahepatice,considerate ca expresie a unor tulburãri imunologice:purpura trombocitopenica, artralgii, poliarteritanodoasã, crioglobulinemia mixtã, sindromul Sjogren,tiroidita autoimunã, glomerulonefrita membranoasã,hepatita autoimunã ºi diverse manifestãri cutanatede tip lichen plan, sialadenitã, ulceraþii corneene.

Tratamentul hepatitei Cronice virale Ccuprinde mãsuri generale ºi medicaþie. Mãsurilegenerale pentru un astfel de bolnav cuprind un regimde viaþã apropiat de cel al unui individ normal.

Activitatea fizicã uºoarã (miºcarea) nu va ficontraindicatã. Repausul la pat în mod prelungit nua dovedit a aduce beneficii. În formele uºoare ºimoderate, bolnavul poate sã-ºi continue activitateaprofesionalã, mai ales în meserii fãrã eforturi fizicedeosebite. Se va contraindica în mod absolutconsumul de alcool, datoritã efectului sinergichepatotoxic.

Dieta este apropiatã de cea a unui individnormal, recomandându-se aport suficient deproteine, vegetale ºi fructe. Administrarea demedicamente va fi contraindicatã pe cât posibil, dincauza efectului hepatotoxic al multor medicamente.Medicamentele hepatoprotectoare nu modificãevoluþia bolii ºi nu au efect antiviral.

Medicaþia antiviralã reprezintã la ora actualãbaza terapiei în hepatita C, efectuându-se cuInterferon, derivaþi ai acestuia ºi analogi nucleozidici- Ribavirina. Scopul tratamentului este cel al eradicãriiVHC exprimat prin rãspuns susþinut (24-48sãptãmâni de la sistarea tratamentului): normalizareaaminotransferazelor ºi negativarea ARN VHC (PCRnegativ), cu îmbunãtãþirea tabloului histologic.


Igiena cavitãþii bucale înseamnã curãþareadinþilor, a gingiilor ºi chiar a limbii. Când periem dinþii,trebuie sã avem o schemã pe care sã ajungem sã ourmãm reflex, reuºind astfel sã igienizam eficient toatesuprafeþele dentare, într-un timp minim.

Fiecare dinte are 5 suprafeþe: una exterioarã(vestibularã - spre buze ºi obraji), una oralã,interioarã (lingualã), douã laterale (proximale - princare dinþii vin în contact unii cu ceilalþi) ºi una ocluzalã(pe care mâncãm). Toþi dinþii alcãtuiesc arcadeledentare: superioara ºi inferioara.

Noi periem, practic, arcadele dentare (ºi nudinte cu dinte), de fapt cele 3 suprafeþe ale arcadelordentare: exterioara (vestibularã), oralã (interioarã)ºi ocluzalã (pe care mâncãm), ºi o mulþime de spaþiiinterdentare greu accesibile.

Este locul aici sa specific faptul ca cea mai bunãmetoda de evaluare a stãrii igienei bucale ºi ametodelor folosite este vizita la medicul stomatologsau asistentul igienist. Doar în cabinet se poate faceo igienizare profesionalã periodicã. Pe de altã parte,indiferent cât de eficiente sunt mijloacele ºi metodelede igienizare, sunt necesare în primul rândperseverenþa ºi colaborarea cu igienistul sau mediculstomatolog. Folosesc foarte mult termenul deigienizare ºi nu de periaj ºi veþi vedea de ce.

Primul ºi cel mai uzual mijloc de igienizaredentarã ºi gingivalã este periajul cu periuþa de dinþiclasicã, electricã sau cu ultrasunete (mai nouã ºi,dupã cum aratã studii statistice, mai eficientã - nu seafla încã pe piaþa noastrã).

Indiferent pe care o folosim, trebuie sã facemperiaj de cel puþin 2-3 ori pe zi, pe toate suprafeþelearcadelor dentare, masând în acelaºi timp ºi cuaceleaºi miºcãri ºi gingiile, ºi dinþii (pe principiul„dinspre gingie spre dinte” ºi niciodatã invers;obiºnuiesc sã le explic pacienþilor sã facã periajul caºi cum ar vrea sã aducã gingia pe dinte ºi cã suntinterzise miºcãrile verticale dinspre dinte spre gingiesau cele orizontale care provoacã „fuga” gingiei depe dinte).

În societatea noastrã, educaþia legatã de igienacavitaþii bucale se referã în principal la folosirearegulatã ºi frecventã a periuþei de dinþi. Existã unstudiu statistic care aratã cã în România o persoanãfoloseºte, în medie, o periuþã la aproximativ 3,5 ani.Comparativ, în Anglia o persoanã foloseºte, în medie,o periuþa la aproximativ un an.

De fapt, o periuþã se schimba în medie la 3-6luni, în funcþie de felul în care ne periem. Mai corect,aceasta trebuie înlocuitã la primele semne de uzurã,când filamentele încep sã se îndoaie la vârf saufilamentele colorate „tip indicator” încep sã-ºi piardã

culoarea la vârf. Din acelmoment, eficienþaperiajului scade la 50%,chiar dacã efectuãmaceleaºi miºcãri ºiacordãm periajuluiacelaºi timp.

Adulþii ºi copiiipeste 10-12 ani trebuiesã foloseascã periuþe pecare este specificat„mediu” (duritateafilamentelor este medie).Pacienþii cu problemeparodontale, lar e c o m a n d a r e a

IGIENA CAVITÃÞII BUCALE

Ana Maria BONCIOG, anul I AMG

Revista Asistent25

medicului, vor folosi periuþe „soft” (moi) ºi vor fieducaþi sã adopte o tehnicã speciala de periaj.

O igienizare dentarã complexã înseamnã maimult decât periajul. Se vorbeºte din în ce în ce maimult de igiena interdentarã ºi legãtura directãcu problemele parodontale. Ceea ce se face, dinpunct de vedere educativ, în România, legat deperiajul dentar corect ºi regulat, se face, în societãþicu mai multã experienþa, pentru promovareametodelor de igienizare interdentare, ca partenormalã a igienizãrii bucale zilnice.

Neîndepãrtatã, placa bacterianã interdentarãcreeazã condiþiile îmbolnãvirii gingiei. Astfel, gingivitade gravitate medie este o boalã larg rãspânditã,afectând 91-100% din populaþie. Periajul singur nupoate îndepãrta eficient placa bacterianã de pesuprafeþele interproximale (în contact), aºa cã suntnecesare metode suplimentare de curãþare, cumar fi aþa dentarã, scobitorile, periuþele interdentare(obligatorii, alãturi de periuþele obiºnuite, la cei careau aparate ortodontice sau lucrãri protetice fixe-punþi) etc.

Nu toate aceste mijloace se potrivesc tuturorpacienþilor ºi tuturor tipurilor de dentiþie. Alegerea

lor trebuie sã

Asistent nr 3aius1scoalasfantulstefan.ro/wp-content/uploads/2019/04/nr3... · 2019-04-12 · 5...

Documents

Transcript of Asistent nr 3aius1scoalasfantulstefan.ro/wp-content/uploads/2019/04/nr3... · 2019-04-12 · 5...