Recuperare n traumatologie noiuni generale

Recuperarea medical este cea mai nou form de asisten medical aprut n a doua jumtate a

secolului XX, fiind ntr-o continu dezvoltare. Este o activitate complex prin care se urmreste

restabilirea ct mai deplin a capacitilor funcionale reduse sau pierdute de ctre o persoan, dezvoltarea mecanismelor compensatorii si de adaptare, care s-i asigure n viitor posibilitatea de autoservire, via activ, independen economic si social.

Dup obiectivul spre care tinde sau care poate fi atins, vorbim de:

a. Recuperarea parial, cnd se realizeaz numai reeducarea capacitii de autoservire sau

reeducarea parial a capacitii de munc;

b. Recuperarea total, cnd se realizeaz recstigarea total a capacitii de munc sau

rencadrarea persoanei n activitate profesional cu program normal.

n traumatologie recuperarea medical prin fizioterapie si kinetoterapie- terapie prin miscare,

reprezint problema principal de abordat i ncepe imediat dup tratamentul ortopedic sau chirurgical.

n etiologia traumatismelor se ntlnesc: factori mecanici (traumatisme mecanice), factori fizici(traumatisme fizice), factori chimici (traumatisme chimice), factori biologici (traumatisme biologice).

Factorii mecanici (cderi, lovituri, loviri) produc traumatisme prin obiecte ascuite sau tioase

(cuie, srme, cuite, fragmente de sticl, de lemn, obiecte contondente de diverse forme geometrice, pietre, bte, bare, scaune, piese grele, hiperpresiune). Obiectele ascuite si cele tioase produc plgi prin nepare, tiere, iar obiectele contondente produc contuzii, striviri, fracturi, chiar amputaii traumatice etc.

Factorii fizici produc leziuni traumatice diverse, bine codificate n raport cu factorul incriminat:

arsuri (cldur, electricitate, raze solare, radiaii), degerturi (frig, zpad etc.), electrocutare, iradiere

(diferite forme de radiaii).

Factorii chimici produc leziuni traumatice numite coroziuni prin aciunea unor acizi si baze de

diferite concentraii, sub forma unor alimente si medicamente.

Factorii biologici produc leziuni traumatice prin nepturi, plgi prin nepare, muscare, strivire i leziuni produse de diferite bacterii si ciuperci etc.

n funcie de integritatea esuturilor, traumatismele se clasific n: nchise si deschise.

Cele nchise au ca si caracteristic pstrarea integritii tegumentului: contuzie, ruptur, entors,

fractur nchis, luxaie si cele combinate prin triade si pentade traumatice.

Cele deschise sunt caracterizate prin ntreruperea sub o form sau alta a integritii tegumentului:

plag deschis, contuzie deschis, fractur deschis, luxaie deschis.

Examenul clinic al traumatismului are n vedere urmtoarele elemente: localizare; form; dimensiune; direcie; aspectul privind culoarea, relieful, profunzimea; prezena i tipul hemoragiei; prezena eventualilor corpi strini; alte particulariti specifice n raport cu felul traumatismului.

Organismul rspunde la aciunea agentului traumatic prin manifestri locale i generale n care este implicat n primul rnd sistemul nervos. Manifestarea general cea mai important este socul traumatic de o anumit intensitate. Pe plan local, prin acelai mecanism reflex se produc primele modificri neurovasculare: o zon de vasoconstricie la periferia zonei traumatizate la delimitarea zonei de necroz si

n afara acesteia o zon de vasodilataie, care nlesneste resorbia si eliminarea esuturilor necrozate i a eventualilor corpi strini.

n general, manifestarea local comun este necroza tisular, care este rezultatul aciunii directe a

agentului traumatic asupra celulelor, pe de o parte, si rezultatul ischemiei tisulare prin distrugerea

capilarelor intercelulare, pe de alt parte. Necroza tisular este urmat de hiperemie local, edem, exudat i infiltrat celular.

Leziunile histologice posttraumatice variaz n raport cu structura oricrui esut: tegument, esut

subcutanat, muschi si tendoane, vase sanguine si limfatice, nervi, articulaii si oase.

Modificrile locale dup traumatism parcurg trei etape succesive:

etapa nti se elimin esuturile necrozate;

etapa a doua se formeaz esuturi de granulaie;

etapa a treia are loc vindecarea, cicatricizarea si epidermizarea plgii.

Recuperarea afeciunilor traumatice pe regiuni

Pentru o anumit sistematizare a acestui material, vom realiza o schem general de abordare n

care vom lua n considerare principalele tipuri lezionale pe regiuni (n funcie de frecvena apariiei lor); obiectivele generale de recuperare, a regiunii respective (netratnd obiectivele de scurt durat sau cele specifice unui anumit tip de leziune); mijloacele kinetoterapeutice si fizioterapeutice utilizate n recuperare, precum si alte precizri necesare pentru o nelegere ct mai exact a celor expuse.

Umrul posttraumatic prezint anumite particulariti de recuperare, datorit faptului c este

cea mai mobil articulaie si n acelasi timp trebuie s prezinte si un anumit grad de stabilitate pentru a permite segmentelor distale s fie poziionate n anumite direcii necesare activitilor desfsurate n cursul zilei.

Principalele leziuni traumatice ntlnite la nivelul umrului sunt: contuziile; luxaiile; fracturile;

plgile tiate sau nepate; arsurile.

Sechelaritatea posttraumatic afecteaz aproape identic umrul ca si periartrita scapulohumeral

(PSH) si ca urmare putem spune c la nivelul umrului posttraumatic avem cele cinci forme clinico anatomo funcionale bine determinate:

Umr dureros posttraumatic simplu;

Umr dureros posttraumatic blocat;

Umr mixt;

Umr pseudoparalitic;

Umr inflamat posttraumatic acut.

Obiectivele si mijloacele kinetice vor fi orientate dup particularitile formelor clinice de mai

sus dar avnd ca si linii comune urmtoarele: 1. Ameliorarea durerii prin: posturri si poziionri nc din perioada de imobilizare; folosirea gimnasticii vasculare Phlchen si Mberg a Terapi Mastersului , usor de tip efleuraj; termoterapie cald si rece ; 2. Meninerea funciei centurii scapulare prin:

controlul staticii i dinamicii gtului, umerilor, toracelui, coloanei cervicale i cervico dorsale;

executarea de miscri globale a segmentului scapulo toracic; prevenirea atitudinilor deficiente secundare (cifotice si scoliotice) dup afeciunile traumatice; tonizarea prin contracii izometrice a musculaturii cervico scapulo humerale n situaiile permise; 3. Recuperarea mobilitii articulare prin:

iniierea miscrilor pentru asuplizarea muscular (activ asistat, activ, utilizarea tehnicilor FNP si

diagonalele din metoda H. Kabat, pentru promovarea mobilitii la unghiuri maxime posibile si n toate axele i planurile permise. Fr miscri pasive mai ales n cazul luxaiilor, fracturilor de clavicul si fr miscri cu contrarezisten, fr tehnici de decoaptare si traciuni axiale n cazul fracturilor sau dup subluxaii si luxaii. Se va folosi telescoparea si a metoda Klapp pentru o mai bun exersare n lan cinematic nchis ); 4. Rearmonizarea mecanic a umrului privind att mobilitatea, ct si stabilitatea prin:

corectarea i prevenirea dezaxrii capului humeral realizat prin anumite posturi, decoaptri, tehnica Codmann, ntinderi musculare - stretchingul prelungit; pstrarea echilibrului ideal ntre grupele musculare agonist antagonist si anume deltoidul, coracobrahialul, bicepsul , trapezul pe de o parte, si supraspinos, subscapular i subspinos pe de alt parte; 5. Recuperarea mobilitii controlate a umrului la unghiuri funcionale i treptat pe ntreaga amplitudine.

Cotul posttraumatic - traumatismele cotului pot determina ca tip de leziuni: contuzii, plgi,

scalpuri, arsuri; entorse; luxaii; fracturi; leziuni de nervi si vase.

Aceste leziuni las o larg varietate de sechele, care pot fi sistematizate astfel:

a. Sechele mai ales de tip mecanic articular, determinnd limitarea, mai mult sau mai puin grav a miscrilor cotului prin: organizare colagenic ntre planurile de miscare si alunecare; retracii

musculotendocapsulare; fragment osos intraarticular; calus vicios; osteom periarticular. Exist

posibilitatea, desi mai rar, ca depunerile calcare s se produc n grosimea capsulei articulare, blocnduse

miscarea: artrit posttraumatic si cicatrice retractil.

b. Mai puin frecvent, pot exista deviaii axiale (cubitus varus si cubitus valgus), retracii

ischemice ale flexorilor, cot balant.

c. Muschii efectori ai miscrii cotului pot rmne deficitari prin: atrofia de imobilizare; ruptura

tendinomuscular; miozitele calcare.

d. Paraliziile nervilor periferici ai membrelor superioare sunt destul de frecvente si trebuie cutate

ntotdeauna;

e. Ischemia structurilor antebraului, ce duce la retracia Volkman sau necroze;

n perioada de imobilizare a cotului programele kinetice de recuperare ncep prin utilizarea unor

mijloace fizioterapeutice si kinetoterapeutice avnd urmtoarele obiective si mijloace :

1.Meninerea troficitii esuturilor prin.: aplicarea undelor electromagnetice de nalt frecven, a

fototerapiei , a luminii polarizate ( Bioptron), pentru grbirea consolodrii fracturii, cicatrizrii plgilor, pentru cresterea circulaiei si a resorbiei hematoamelor, la nceput n aplicaii zilnice, apoi de dou, trei ori pe sptmn; masajul minii si a antebraului; angiomat; posturarea antidecliv si gimnastica Mberg n scopul ndeprtrii edemului;

2. Meninerea mobilitii articulaiilor neafectate, att a celor distale, ct si a umrului prin

exerciii kinetice active n toate planurile.

Durata imobilizrii cotului este variabil n funcie de tipul lezional, cu ct aceasta este mai de

durat, cu att problemele de recuperare sunt mai anevoioase si greu de realizat.

Principalele obiective si mijloace dup imobilizare sunt: 1.Combaterea durerii reprezentnd la cot un obiectiv primordial, deoarece cotul este o articulaie ce dezvolt foarte usor redori strnse, muli pacieni pierzndu-si mobilitatea mai ales dup degipsare. n aceast perioad, mijloacele de combatere a durerii sunt mai ales medicaia i terapia fizical antialgic; 2.Combaterea inflamaiei si a tulburrilor

circulatorii foarte frecvente prin: repaus si postur articular relaxant; folosirea Terapii Mastersului, a balansrilor Polchen, a gimnasticii Mberg, a aplicaiilor de termoterapie reci(crioterapie), care determin o hiperemie activ, scade viteza de conducere pe nerv, scade activitatea receptorilor cutanai, scade spasmul muscular (compresa cu ap rece, compresa cu ghea, masajul cu ghea, de 2 3 ori pe zi);

3.Recstigarea forei si mobilitii articulare simultane se realizeaz prin:tehnicile FNP (CR, hold relax, IR, ILO,RR,) miscri autopasive cu ajutorul scripeilor,Terapii Masters, acestea fiind de altfel singurele miscri pasive permise deoarece celelalte tipuri de mobilizri pasive pot determina mici rupturi ale esutului periarticular cu formare de hematoame si implicit cu depuneri calcare ducnd n final la o reducere drastic a mobilitii cotului putndu-se merge pn la anchiloz;

Se recomand cu prioritate miscri active, att n ap (hidrobalneokinetoterapia) ct si pe uscat,

exerciii de facilitare neuroproprioceptiv; cldur local (n momentul n care nu avem inflamaie); ultrasunet la nivelul tendonului si a jonciunii tendinomusculare; masajul pe inseria tendoanelor efectuat profund; terapia ocupaional la placa canadian etc.

Mna posttraumatic Mna reprezint sediul frecvent al multor traumatisme, recuperarea sa

implicnd probleme deosebite din mai multe puncte de vedere n primul rnd mna este implicat n

marea majoritate a activitilor pe care le desfsurm zilnic si ca atare e indispensabil; n al doilea rnd

este organul prehensiunii si a celei mai importante sensibiliti discriminative, al personalitii umane, a

expresivitii si a profesionalitii celei mai elaborate; n al treilea si nu n ultimul rnd mna suport greu

imobilizarea chiar de scurt durat, redorile si retracturile devenind ulterior foarte greu reductibile.

Principalele leziuni ntlnite la nivelul minii sunt: luxaiile si fracturile, leziunile de tendon,

paraliziile nervilor periferici, mna rigid; amputaiile.

Obiectivele majore ale recuperrii sechelelor posttraumatice ale minii sunt: 1.Combaterea

durerii si a procesului inflamator, prin mijloace kinetice si fizicale; 2.Prevenirea si corectarea

diformitilor si a deviaiilor n cazul afectrii nervilor periferici; 3.Recstigarea amplitudinii de miscare

si cresterea forei musculaturii afectate cu meninerea forei musculaturii neafectate; 4.Ameliorarea

circulaiei si troficitii locale; 5.Reeducarea funciei senzitive; 6.Refacerea abilitii miscrilor;

7.Reeducarea funcional a prehensiunii.

n ceea ce priveste kinetoterapia acestui segment de membru superior, aceasta se poate realiza

prin:

a. tehnici anakinetice de posturarea care au valoare deosebit, la fel ca si mobilizrile de tip

Maigne, motiv pentru care kinetoterapeutul trebuie s le acorde toat atenia. Principalele tipuri de posturi

utilizate pentru recuperarea minii sunt: posturile antideclive realizate liber de ctre pacient sau cu

ajutorul unor esarfe sau dispozitive speciale, posturile seriate n atele utilizate pentru meninerea unei

poziii funcionale cstigate sau pentru corectarea unei diformiti sau deviaii, posturile de repaus,

utilizate mai ales pe timpul nopii, posturi de prevenire a deviaiilor, utilizate n cadrul recuperrii

paraliziilor de nervi periferici si orteze de diferite tipuri;

b. Manipulrile: sunt utilizate n sechelele posttraumatice de la nivelul pumnului acestea fiind

mobilizarea radiocarpian, flexia radiocarpian si extensia radiocarpian. Miscrile pasive sunt

ntotdeauna precedate de masaj si cldur. Amplitudinea miscrilor creste progresiv n timpul unei

sedine, atingnd ntotdeauna maximul posibil, moment n care se transform practic n ntinderi;

c. Mobilizrile pasivo active: fac trecerea spre mobilizrile active, active cu rezisten si se

utilizeaz cnd fora muscular are valori ntre 2 si 3, neputnd asigura miscarea pe ntreaga amplitudine;

d. Mobilizrile active: reprezint baza recuperrii minii, realizndu-se n toate articulaiile

(pumnului, minii, degetelor si policelui ), pe toate direciile posibile, att analitic, ct mai ales global.

Folosim n special: exerciiile activ libere la placa canadian si cu rezisten; exerciii de facilitare

neuroproprioceptiv; terapia ocupaional.

Fizioterapia adjuvant pregteste fiecare program kinetic prin (masajul, termoterapia cald sau

rece, fototerapia Bioptron, , stimulrile electrice, electroterapia, acupunctura etc.).

Soldul posttraumatic n ultimul timp, la nivelul soldului se dezvolt o nou categorie de

leziuni traumatice si anume soldul operat. Cresterea vertiginoas a numrului de intervenii ortopedo

chirurgicale a fcut ca dup fracturi s aib cea mai mare inciden. ns oricare ar fi sechela

posttraumatic, ea se exprim clinic prin urmtorele semne clinice capitale: durere; deficit de stabilitate;

deficit de mobilitate, deficit de locomoie.

154

Acestea reprezint de altfel si obiectivele recuperrii soldului posttraumatic, n ordinea

enumerat:

1.Combaterea durerii: este obligatorie, deoarece face imposibil ortostatismul si mersul, alturi de

care poate duce la instalarea unor poziii vicioase, n special coxa flexa dar si atitudini scolioze si

implicit afectarea mai mult sau mai puin a coloanei vertebrale. La nivelul soldului, durerea poate avea

origini multiple, de la os (prin hiperemia de staz), articulaie (prin cresterea presiunii intraarticulare) si

pn la afectri periarticulare prin tensiunea edemului posttraumatic si a hematoamelor musculare sau

prin lezarea periostului, etc.

Putem interveni pentru a combate durerea prin: medicaie antiinflamatorie, antalgic si sedativ;

infiltraii periarticulare; electroterapie antalgic (diadinamici, Trabert, medie frecven, joas frecven);

masaj dup termoterapie (parafin, solux, Bioptron,); kinetoterapie iniial fr ncrcare cu repaus la pat,

gimnastica Brger, traciuni n ax continue sau discontinue pentru a scdea presiunea intraarticular.

Pentru a combate edemul ne folosim de posturi antideclive, mobilizri active ale piciorului si

genunchiului si pasive ale soldului, cureni excitomotori, masaj, ciorapi si mansete pneumatice pentru

gamb si coaps;

2.Stabilitatea membrului inferior, este asigurat de factori ososi, factori ligamentari (n special

ligamentul iliofemural) si factori musculari care asigur att stabilitatea pasiv (mai ales posterioar), ct

si pe cea dinamic din timpul mersului sau alergatului. Recstigarea stabilitii soldului se face prin:

tehnici anakinetice si tehnici FNP folosiind : posturi libere (pentru combaterea flexumului, a derotaiei

externe, etc.), posturi fixate (montaje cu scripei sau contragreuti, atele schimbate progresiv);

manipulrile mai ales prin traciune; mobilizrile active; diagonalele H. Kabat si miscrile pasive prin

suspensoterapie sau Terapie Masters etc., corectarea poziiei trunchiului si bazinului (tonifierea

musculaturii abdominale si paravertebrale); cresterea forei musculaturii pelvitrohanterienilor, a fesierului

mijlociu si a cvadricepsului;

3.Mobilitatea soldului este important de cstigat mai ales pe unghiurile funcionale minime (52

pe miscrile de flexie extensie, 12 pentru abducie adducie si 14 pe rotaie intern rotaie

extern). Limitarea mobilitii soldului poate fi dat de factori irreductibili (pensare articular, calus

vicios, imperfeciuni de congruen articular, etc.) sau reductibili (contracturi musculare, retractur

limitat capsular, edem organizat ntre palnurile de alunecare, etc.).

n ceea ce privesc mijloacele pentru recuperarea mobilitii soldului, acestea trebuie utilizate

nc din perioada de imobilizare si constau n: posturarea membrului afectat pentru a evita instalarea

atitudinilor vicioase si pentru a facilita circulaia de ntoarcere; posturarea alternant a trunchiului pentru

a asigura drenajul bronsic, a evita apariia escarelor; masajul general si al membrului afectat pentru

activare circulatorie, decontracturare, sedare , etc.; meninerea troficitii si forei musculaturii soldului si

coapsei prin contracii izometrice, cureni excitomotori, masaj.

Dup perioada de imobilizare se recurge la mobilizri pasive prin suspensoterapie, activopasive,

hidrokinetoterapie, mobilizri active libere pe toate direciile de miscare, exerciii de facilitare, exerciii

de pedalaj, terapie ocupaional.

4.Reeducarea mersului este bine s se fac n bazine iniial cu scderea nivelului apei treptat si

trecerea la variante de mers cu diferite aparate ajuttoare finaliznd cu mers liber la nceput cu spatele si

lateral pentru evitarea schiopatrii si urcat - cobort scri.

Genunchiul posttraumatic la nivelul acestei structuri anatomice pot fi ntlnite toate tipurile de

traumatisme cum ar fi:

Leziuni ale prilor moi: tegumente si esut celular subcutanat (contuzii, plgi, arsuri),

ligamentele si tendon, muschi ( ntinderi, rupturi, secionri, dezinserii), vase si nervi (rupturi,

secionri);

Leziuni osoase ale epifizelor (tibiale, femurale, peroniere) si rotulei;

Leziuni articulare (plgi articulare nchise sau deschise, rupturi ligamentare, entorse,

luxaii, leziuni meniscale).

Prin poziia sa de articulaie intermediar la nivelul membrului inferior, are rol dublu n mers si

anume de a asigura statica printr-o mare stabilitate n timpul sprijinului pe de o parte si de a asigura

elevaia piciorului pentru orientarea acestuia n funcie de denivelrile terenului n momentul de balans pe

de alt parte.

Genunchiul are ca si particularitate prezena meniscurilor cu scopul stabilirii congruenei

articulare ntre femur si oasele gambei. Tocmai datorit acestei particulariti vom descrie n cteva

cuvinte modul de diagnosticare a leziunilor de menisc( testele din fisa Zoli):

- ruptura meniscului intern - debutul fenomenelor se face prin apariia unui blocaj articular tipic,

n poziie de flexie, urmnd unei miscri bruste de rotaie a gambei - cu durere vie si senzaie de

trosnitur. De obicei blocajul este reductibil, spontan, alte ori el rmne n poziia de flexie. Alteori este

prezent doar o hidartroz si durere la nivelul interliniei articulare interne. Cercetarea atent a unor semne

poate evidenia nu numai ruptura de menisc dar si sediul ei, fie pe cornul anterior al meniscului, fie pe

cornul posterior;

- ruptura meniscului extern - ntmpin mai multe greuti de diagnostic clinic deoarece prezint

numeroase variaii morfologice. Accidentul iniial lipseste de cele mai multe ori, blocajele sunt mai rare,

incomplete si mai dese n extensie dect n flexie. Durerea este localizat de obicei n exterior da nu este

exclus s fie si n zona intern. De asemenea si n aceast situaie exist si o serie de semne care

localizeaz leziunea fie la nivelul cornului anterior al meniscului, fie leziunea cornului posterior al lui.

Principalele obiective de atins n recuperarea genunchiului sunt: 1. combaterea durerii si a

procesului inflamator; 2. prevenirea si combaterea tulburrilor vasculare si a circulaiei; 3. prevenirea si

combaterea poziiilor vicioase, realinierea articular; 4. ameliorarea tonusului muscular; 5. recuperarea

forei musculare si a stabilitii articulare; 6. asuplizarea esuturilor moi si mobilitii articulare;

7.recstigarea stabilitii bipodale si unipodale si siguranei n mers; 8. respectarea regulii de igien ale

genunchiului.

Mijloacele care se utilizeaz pentru atingerea acestor obiective, pot fi sistematizate astfel:

Pentru combaterea durerii si a procesului inflamator:

repaus articular se obine n poziia de decubit dorsal genunchiul flectat usor (25- 35)

susinut de o pern. n aceast poziie capsula articular si ligamentele sunt relaxate, iar presiunea

intraarticular scade;

medicaie antialgic si antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltraii intra si

periarticulare, unguente, comprese;

fizioterapie prin formele de termoterapie rece (crioterapia): masaj cu ghea; comprese cu

ghea; Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare local, sub form de cataplasme cu parafin

de 40C timp de 20 minute; aplicare general sub form de bi la temperatura de 37C. Fizioterapia prin

procede de electroterapie vor fii: cureni galvanici se pot aplica longitudinal sau transversal; TENS

utilizeaz cureni cu impulsuri dreptunghiulare de joase frecven cu parametri reglabili efect antialgic;

cureni Trbert cureni de joas frecven (150 Hz) cu efect analgetic si hiperemiant; cureni

diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, dinamogene, cu mai multe forme: MF, DF, PS, PL, RS,

care se aplic latero- lateral la nivelul genunchiului; curenii interfereniali cu efecte: decontracturant,

analgetic, vasculotrofic, hiperemiant, resorbtiv; ultrasunete cu efect caloric profund, micromasaj tisular;

magnetodiaflux: - cmpuri magnetice de joas frecven n administrare continu sau ntrerupt, ritmic

sau aritmic.

hidrokinetoterapia n van trefl, bazine pentru efectul analgetic, vasodilatator, relaxant

prin cresterea aportului de snge n musculatur; pentru reluarea mersului prin descrcarea greutii

corpului datorit efectului hidrostatic si anivelului apei n care se realizeaz; creste elasticitatea esuturilor

moi.

156

masajul: prin frmntare se obine ameliorarea circulaiei sngelui, creste elasticitatea

ligamentelor si a muschilor; tapotamentul , cernutul, rulatul, vibraia ajut la reducerea edemului.

Pentru realizarea stabilitii membrului inferior:

-stabilitatea pasiva: tehnicile FNP si exerciii de tonizare si crestere de for a musculaturii

stabilizatoare a genunchiului ( a celorpatru faete; traciuni blnde sau telescopri repetate pentru

cresterea rezistenei ligamentelor; respectarea regulilor de igien a genunchiului, scderea greutii

corporale, evitarea mersului pe teren cu denivelri, folosirea bastonului n timpul mersului, s nu se

pstreze o poziie ce flexia puternic a genunchiului;

- stabilitatea activare: exerciii de crestere a forei tuturor muschilor ce particip la stabilizarea

genunchiului prin: ex. izometrice, izotonice, exerciii cu rezisten, DAPRE, tonizarea ischiogambierilor

prin: exerciii izometrice, exerciii cu rezisten; tonizarea tricepsului sural prin: exerciii izometrice,

exerciii cu rezisten; tonizarea tensorului fasciei lata: exerciii cu rezisten, din decubit heterolateral;

exerciii pe suport oscilant.

Pentru creserea amplitudinii articulare AM. (mobilitate): cu aparatele Kineteck dup inervenii

chirurgicale, mobilizri ale rotulei n sens longitudinal si transversal; exerciii pasive active si active

ajutate; tipurile de stretching adecvat cazului; exerciii active; exerciii gestice: psit peste obstacole,

urcat- cobort trepte.

Pentru antrenarea forei: exerciii active, active cu rezisten, izometrice din diferite poziii;

exerciii cu ajutorul scripeilor ; exerciii cu benzi elastice; exerciii active asistate, exerciii rezistive-

DAPRE, etc.

Piciorul posttraumatic Desi n cele mai multe din articulaiile sale miscrile sunt foarte reduse,

n totalitatea sa, piciorul, se poate misca n toate sensurile, lucru important, innd cont si de faptul c

principalul su rol este de a putea asigura mersul pe orice teren n condiiile n care acest complex

articular susine ntreaga greutate corporal.

Tipurile lezionale ale traumatismelor piciorului sunt cele obisnuite: plgi, contuzii, entorse,

luxaii, fracturi, care pot interesa toate structurile anatomice: piele, ligamente, muschi, tendoane,

articulaii, os, vase si nervi.

Programele hidrokinetoterapie si kinetoterapie pot fi orientate spre urmtoarele obiective

specifice:

1. Combaterea durerii; 2. Cresterea forei musculaturii peroniere; 3. Echilibrare funcional si corectarea lungimilor musculare; 4. Prevenirea dar si tratarea dezechilibrelor musculare agonistantagonist

prin tehnica binecunoscut de ntindere muscular stretching efectuat pe muscualtura

flexoare extensoare, dar si pe inversori-eversori; 5. Corectarea mersului; 6. Corectarea plasamentului centrului de greutate; 7. Scderea solicitrii gleznei.

Programele de kinetoterapie si hidrokinetoterapie n traumatismele piciorului, gleznei se

stabilesc n funcie de diagnostic si severitatea acestuia.

Tratamentul va fi funcional si va ncepe cu anakinezia, cu o scurt perioad de protecie articular

si astfel si ligamentar, tendinoas, muscular. Imobilizarea n diferite aparate de contenie realizeaz o securitate a pacientului prin stabilizarea articiulaiei gleznei si scderea solicitrii mecanice, avnd prin acesta valene antialgice, antiinflamatorii. ns lipsa de miscare de solicitare neuromuscular favorizezaz formare aderenelor, a stiffnesului, redorii articulare, contracturii musculare si atrofiei muscular.

Mijloacele sunt: tehnici si metode pentru cresere a forei si amplitudinii de miscare specific

grupelor si lanurilor musculare afectate si o remobilizare articular prin tehnicile F.N.P , manipulrile Maigne, n final exerciii de ncrcare progresiv activ si contra rezistena minii kinetoterapeutului sau cu diferite aparate moderne.

Terapia postural zilnic, de mai multe ori aplicnd tehnica prin gimnastica Brger si programe

de hidro si hidrokinetoterapie ca: baia Whirpool, cea ascendent si descendent.

Tehnicile de crestere a forei vor finaliza tratamentul prin exerciiile izometrice si izotonice,

izokinetice la si cu diferite aparate modern pentru cresterea forei musculaturii extensoare si a

dorsiflexiei treptat.

Sunt recomandate stimularile proprioceptive de tip Freeman.

notul terapeutic si mersul n ap n special cu spatele si lateral (pentru combaterea schioptrii)

dup aceea reluarea mersului nainte, mers pe vrfuri si clci, urcat - cobort plan nclinat, biciclet

ergometric cu ncrctur bine dozat, reluarea alergatului pe teren mai sigur dar nu prea tare sau prea moale, sau denivelat. La nceput dozajul poate fi de 3-5 minute si creste treptat pn la 20 30 de minute.

Abordarea specific a traumatismelor n activitatea sportiv si incidena lor pe ramuri

de sport

Recuperarea kinetic a sportivului se realizeaz identic cu cea din traumatologia omului de rnd,

doar c se ine cont de capacitatea crescut de efort a organismului acestuia si necesitatea revenirii nactivitatea competiional . Ca atare recuperarea kinetic implic volum, intensitate, complexitate mai mare a mijloacelor utilizate si bineneles personalizarea programelor kinetice. Personalizarea programelor va ine cont si de particularitile traumatismului, a efortului n diferite ramuri de sport.

Patologia traumatic la sportivi poate fi sistematizat, dup V. Iliescu, N. Stnescu si I. Drgan,

astfel:

leziuni hiperfuncionale sunt modificri de ordin enzimatic biochimic si histochimic,

localizate la nivelul unor formaii anatomice, elementul traumatic neexistnd

leziuni microtraumatice (distrofice) sunt traumatisme de intensitate minor, dar

permanent repetate n cadrul unor miscri monotipe specifice probei sportive, produc modificri de tip

distrofic, putnd genera astfel substratul microscopic al unor leziuni macrotraumatice secundare (miozite,

mioentezite, tendinite, tenosinovite, sinovite, bursite, periostite, epifizite, apofizite, capsulite, periartrite).

leziunile macrotraumatice sunt leziuni traumatice pure acute si cronice, consecin

direct a microtraumatismelor repetate, pe de o parte, cronicizarea celor acute (insuficient, superficial si

necalificat tratate, refacere incorect, reluare prematur a activitii sportive), pe de alt parte, instalarea

brusc si precis, ntr-un anumit moment al probei sau antrenamentului agentului traumatic intern sau

extern. Acestea pot fi axiale, interesnd capul (craniocerebrale), trunchiul (toracice, abdominale,

dorsolombare) sau radiare, interesnd membrele si centurile.

Cauzele care produc accidentele prin traumatisme ale aparatului locomotor cuprind dou grupe

etiologice principale:extrinseci care fac parte din cadrul traumatologiei pure si intrinseci n care sunt

nglobate leziunile specifice din sport ce nu necesit nici o intervenie din exterior.

Factorii extrinseci sunt:

A. Erorile programului de antrenament: oboseal treptat acumulat, refacerea spontan si dirijat

neadecvat folosit, intensiti si dozaj eronat, repetiii prea frecvente, teren de alergare neadecvat

tehnic de lucru deficitar, nclzire insuficient, depsirea greutii corporale normale, carene

alimentare, reluarea activitii sportive intrarea n competiii nainte de vindecarea complet, scderea

reflexelor musculare prin doping, existena unor leziuni anterioare netratate control si autocontrol

medical insuficient, rezistena general sczut prin lips de antrenament; condiiile ambientului si

condiii variate de mediu; echipamentul sportiv; via nesportiv.

Factorii intrinseci sunt:dezanilierea segmentelor care produc modificri de static ale aparatului

locomotor: deviaii de genunchi, de coxofemural, de cot, de picior, bazin, coloan vertebral, laxitate

articular, dezechilibre musculare prin cresterea sau scderea exagerat a forei unor lanuri musculare,

picior plat, abdomen aton, amiotrofiile, limitri ale amplitudinii de miscare articulare (mobilitii

articulare) care pot fi cu mult sub sau peste limitele normale: laxitatea articular congenital, artrite,

artroze, inegaliti n dezvoltarea armonioas fizic asociate cu inegaliti de membre si alte segmente

ale corpului; tehnici sportive eronat nsusite, deprinderi si automatisme motrice gresit aplicate.

Sporturile si n special ramurile sportive pot fi grupate n trei categorii, dup aspectul de

periculozitate:

158

- nepericuloase care nu produc accidente, leziuni nsemnate sau afeciunile se ncadreaz n

categoria celor foarte usoare si usoare (de exemplu, navo- si aeromodelism, sah, popice, not, tras cu arcul

etc.);

- puin periculoase cele care determin traumatism sau accidente ce duc la pierderi temporare ale

capacitii psihomotrice si fizice a sportivului (de exemplu, tenis de mas, badminton, volei, patinaj,

atletism, tenis de cmp, iahting etc.);

- periculoase sau foarte periculoase cele cu posibilitate de a produce accidente si traumatisme de

o gravitate medie, grav chiar invalidant, cu ntreruperea chiar a activitii sportive (cum sunt, ciclismul,

bobul, schiul, automobilismul motociclismul, rugbi, haltere, parasutism, hochei, box, kickbox etc.).

Obiectivul principal se ndreapt spre urmtorul scop : s faciliteze vindecarea printr-un

tratamnet complex si activ, constientizat prin: 1. pstrarea integritii funcionale la valori normale a

prilor neafectate (sntoase) dup traumatism si dup eventualele intervenii ortopedico- chirurgicale;

2.facilitarea regenerrii esuturilor afectate de traumatism (osos, muscular, cutanat, ligamentar, tendinos,

capsular, vascular etc); 3.rentoarcerea la funcionarea global a corpului, a membrelor afectate;

4.renceperea antrenamentelor si competiiilor pe baza urmtoarelor criterii:s revin cu seria comlet de

miscri dup leziunile vertebrele cervicale si lombare, respectiv 80% din seria de miscri n leziunile

membrelor; fora muscular de cel puin 80% din fora muscular a membrului opus sntos, absena

proceselor inflamaorii, a durerii fr consum de medicamente antialgice si antiinflamatoare; s nu

prezinte instabilitate articular; abilitatea de a alerga fr dureri si ciclic; examen neurologic normal;

Sportivul trebuie s cunoasc noiuni privind rolul si importana nclzirii, adaptrii la efort,

despre programului de stretching pentru flexibilitate, relaxare si amplitudine de miscare, formele de

refacere spontan si dirijat, folosirea personal a crioterapiei, a ortezelor si bandajelor, a

kineziotapingului. El este constient s informeze despre orice accentuare a durerilor, inflamaiei, apariia

contracturilor musculare, sau a eventualelor recidive, leziuni sau disfuncii. Are program obligatoriu de

kinetoterapie, sau fitness pentru revenirea progresiv la forma anterioar.

Pentru obinerea acestor obiective, are de realizat urmtoarele sarcini :Teoria tratamentului activ

- funcional complex

Esena tratamentului activ complex si funcional se foloseste de argumente, c regenerarea de

esut are la baz excitaia proprie, specific, funcional adic:

Muschi ====================== contracia

Os ========================= ncrcarea, apsarea, telescoparea

Ligamente, tendoane ============ tensionarea

Meniscuri, discuri ============== presiunea

Acestea sunt denumii excitani, stimuleni specifici de regenerare. Stimulii exogeni si endogeni,

activi duc la aceea complexitate a tratamentului care trebuie bine planificat, neleas apoi implementat

cu dozaj n team work.

Norma sau regula Arndt-Schutz privind folosirea, aplicare stimulilor, excitani pentru

tratamentul activ funcional este cel mai acceptat n lumea mondial a recuperrii.

Excitant sub limit de prag (mic)================= nici un rezultat;

Excitant mic (la limit de prag)================== rezultate minore;

Excitant mediu ( 75%=========================rezultat optim;

Excitant cu mult peste prag(foarte mare)============rezultate duntoare.

Abordarea pe ramuri sportive a traumatismelor.

Atletismul cu probele sportive ca: marsul, alergrile, sriturile, aruncrile si probele combinate si

maratonul domin prin afeciunile musculare, ligamentare, tendinoase, a fasciilor si aponevrozelor

(entezite, miozite, bursite, sinovite, tendinite, rupturi musculare si tendinoase), uzura articular (cotul arunctorului de suli, epicondilit tip atletic), chiar fracturile de stress, finaliznduse cu artroze cronice reumatismale. La atlei predomin o afeciune comun mai multor ramuri si probe sportive: acesta fiind durerea piciorului cauzat de o reacie inflamatorie a aponevrozei plantare. Durerea plantar se poate dezvolta prin afectri variate, avnd o etiologie si o topografie relativ bine clasificat de specialisti.

Recuperarea si kinetoterapia este specific traumatismelor pe regiuni .

Baschet : avem cu predominan traumatisme de contact si toat gama de traumatisme a prilor

moi, n special al aparatului propulsor, reprezentat de lab, calcaneu, tricepsul sural, tendonul achilian si genunchiul.

Boxul comport un bilan traumatic extrem de bogat. Se descriu leziuni ale extremitii cefalice,

cap, barb, pomei, nas, trunchi, fracturi ale oaselor nazale, a cartilajului septal, cartilajelor aripilor nasului. Toate acestea duc la formarea nasului n sa. Traumatismele repetate pe maseter pot provoca trimus si pareza faciale, nevralgii. Membrele superioare sufer diferite afeciuni ca: (entorse, luxaii, fractura tip Benett la falange, fracturi a primului metacarpian, fractura de scafoid, decolri ale metacarpienelor, entorse de pumn, etc.).

Canotaj, kaiac - canoe, schiff etc. Se remarc n special traumatismele la nivelul spatelui adic a coloanei vertebrale sub form de lombalgii, discopatii, sindroame miofaciale , radiculopatii, hernie de disc. Alte forme de leziuni se formeaz la nivelul plmilor - hiperkeratozice palmare, datorate iritrii mecanice prelungite prin contactul palmar cu rama. Manifestri artrozice la nivelul articulaiei scapulohumerale, cot, pumn, genunchi.

Ciclismul este unul din sporturile foarte periculoase, competiiile se desfsoar att n sli, pe

sosele, n circuit, cross, montenbaick etc. Cele mai specifice, sunt cderile si urmrile acestora: luxaii,

fracturi ale claviculei , ale membrelor superioare si chiar inferioare, eroziuni din zona perineal si a tenosinovitelor de gamb, traumatismele craniocerebrale care duc si la deces. Traumatismele vertebromedulare sunt la fel de maxim gravitate n special la nivel coloanei cervicale si duc la tetraplegii .

La gimnastic se semnaleaz de la banalele leziuni musculare, tendinoase, pn la traumatisme la

nivelul toracelui, perineale, dar si mai gravele traumatisme cranio cerebrale sau fracturi ale coloanei vertebrale, prin aterizri gresite, lovire de aparat, greseli n tehnic.

Fotbalul - membrul inferior este zona cea mai expus afeciunilor de diferite nivele si grade, n

special genunchiul si glezna: entorse, luxaii, ntinderi si rupturi de ligamente si musculare. Afeciunile hiperfuncionale de suprasolicitare ale aparatului locomotor sunt miozita, tendinita ligamentita, meniscita, capsulita, aponevrozita, iar n cazul afectrii concomitente a mai multor esuturi histologice apar forme anatomo-clinice combinate; mioentezita, tenosinovita si altele.

Halterele, sport tot mai rspndit si n rndurile femeilor n care leziunile traumatice se produc

att la ridicarea ct si la coborrea greutilor. Se descriu de exemplu, rupturi ale bicepsului brahial la ridicarea halterei, rupturi ale musculaturii spatelui, discopatii si hernii de disc sau sciatic. Rupturi ale vaselor mici la nivelul organelor genitale la brbai, fracturi de stern, fracturi ale oaselor antebraului si a pumnului, luxaii ale pumnului, cotului.

Handbalul este un sport de contact si n ultimul timp provoac toat gama de traumatisme si la

toate nivelele aparatului locomotor. Sunt frecvente entorsele la nivelul minii, degetelor, gleznei,

genunchiului, leziunile musculo-tendinoase, leziunile de menisc .

Hipismul contribuie la afeciuni specifice cum ar fi: fracturile de clavicul, dislocarea

acromioclavicular, luxaii metatarso-falangiene, luxaii ale piciorului n ariculaia Chopard, prin

rmnerea piciorului clreului n scri. Dintre leziunile cronice amintim, osteomul adductorilor, contuzii abdominale. Se pot produce accidente mai grave: fracturi ale coloanei veretebrale la diferite nivele, fracturi toracale, ale coastelor, rupturi sau contuzii de splin, fracturile de bazin.

Voleiul nu furnizeaz accidente grave, ns aparatul propulsor si membrele superioare sufer

microtraumatisme repetate de suprasolicitare, care duc la leziuni ale muschilor, dezinseriile extensorilor la nivelul degetelor piciorului, contuzii, bursite ale coatelor, genunchilor, umrului, entorse ale gleznelor, fracturi maleolare n special cea peronier, PSH (periartrita scapulohumeral ) ale umrului cronic de voleibalist .

Tenisul de cmp, prezint o leziune caracteristic, care creeaz serioase neplceri sportivilor asa

zisul cot al tenismanului (tenis elbow), prin epicodilita si epitrohleita la nivelul articulaiei cotului.

Procesul se caracterizeaz prin dureri continue pe partea antero-extern a antebraului si cotului care se acccentueaz la presiune ntr-un punct fix, situat supraepicondilian.

Automobilism si motociclism - traumatismele specifice, depind de nivelul de pregtire, a

pilotului, de calitatea echipamentului a curse, a competiiei de caracteristicile masinii sau a

motocicletelor si uneori de factorul ntmplare, soart. Avem de a face cu traumatisme cum sunt fracturile de la nivelul membrelor superioare si inferioare, arsuri, discopatiile, traumatisme ale coloanei vertebrale provocnd para sau tetraplegii si traumatisme craniocerebrale .

notul, polo, sriturile n ap- Dintre cele mai specifice afeciuni amintim, afeciunile ORL, ale

cilor respiratorii, oftamologice, prin conjunctivite iritative, sau alergice la apa clorinat sau necurat, cele virale, afeciuni dermatologice specifice nottorilor (micoze stafilococice, streptococice, pitiriazisul versicol etc.). Gsim si afeciuni ale aparatului locomotor (leziuni de suprasolicitare, hiperfuncionale cum este umrul nottorului sau genunchiul brasistului, periartrita scapulohumeral, spatele dureros al nottorului de fluture, tendinita coiful rotatorilor, tendinita de supraspinos, deltoid sau leziuni coracoacromiale).

Polo pe ap - afeciunile sunt asemntoare celor din nataie, completndu-se cu traumatisme ca

plgi frontale, arcade sparte si sngernd, artrozele si afeciunile de suprasolicitare a umrului, spate dureros n special coloana lombosacrat, lovituri la nivelul scrotului, epicondilita .

Sporturile de contact : lupte ( greco romane, libere ) judo, etc., fac parte din sporturile

aciclice, se ncadreaz n grupa sporturilor mixte aero - anaerobe. Cele mai frecvente afeciuni cu o amprent specific sunt, traumatismele directe si indirecte. Hematoamele, care se formeaz n urma repetatelor lovituri aplicate zonei urechii de ctre capul adversarului, antebraul, cotul adversarului, constituie prin deformarea pavilionului urechii un semn specific, urechea de lupttor. Alte forme mai usoare de traumatisme pot fii plgi la nivelul feei , arcad, barb, frunte, bursite la nivelul olecranului, disjuncii condrocostale, epicondilite, entorse si luxaii sau subluxaii la nivelul ariculaiilor acromioclaviculare, scapulohumerale, genunchi , cot, etc.

Sporturi de iarn - toate sunt caracteristice printr-un efort complex (unele ciclice altele aciclice),

cu predominan metabolic anaerob de intensitate mare n condiii atmosferice speciale (vnt, frig, temperatur sczut, umezeal , zpad). Traumatismele mbrac forme foarte variate si sunt cauzate de: starea tehnic necorespunztoare a echipamentului, impruden, indisciplin, duritatea adversarilor, condiii nefavorabile de mediu, oboseala, deficien n pregtire, msuri de refacere gresite sau deloc, reechilibrarea termic, alimentaia caloric, arbitrajul. Microtraumatismele sunt predominante, din grupajul celor de suprasolicitare, create de trepidaii, denivelri, ciocniri, czturi, socuri, schimbri de ritm. Cele mai specifice sunt: musculo-ligamentare sau osteomusculoconjunctivale care cedeaz n timpul efortului prelungit, la aterizri, schimbri de direcii etc. Avem ns si situaii grave traumatice ca: afectarea cranian prin lovire, cztur, afectarea coloanei vertebrale soldate cu com, seciune de mduv sau cu final letal .

Sah - sportul minii, este un sport cu efort neuro-psihic, solicit atenia, memoria gndirea,

personalitatea, temperamentul. Sahistii sunt destul de refractari la controalele medicale periodice. Este necesar o refacere farmacologic, metabolic, psihologic, prin formele specifice de refacere.Nerespectarea acesteia duce la sindromul de suprasolicitare, de fatigabilitate matinal de concurs, irascibilitatea, lesin, scderea luciditii etc.

Tenis de mas este un sport cu efort cu energogenez mixt, aerob-anaerob, ce reclam o bun

reactivitate, abilitate, atenie concentrat, rezisten la stres si o bun capacitate de refacere neuromuscular si neuropsihic. Traumatismele sunt cele hiperfuncionale musculare, ligamentare, articulare de suprasolicitare, cu predomina la nivelul membrelor inferioare si la membrul superior care ine paleta.

Pentru a avea un control mai bun n prevenirea traumatismele si a obine rezultate bune n

refacerea si recuperarea sportivilor atasm si o fis de evaluare propus si folosit de noi.

FIS ZOLI DE EVALUARE KINETOTERAPEUTIC

N AFECIUNILE TRAUMATICE SPORTIVE

Numele:

Prenumele:

Vrsta:

Sexul:

Sportul Practicat: Categoria Sportiv:

Antecedente Personale:

Antecedente Sportive:

Starea De Sntate Prezent:

Diagnostic Medico-Sportiv La Trimitere:

Indici Morfologici Si Funcionali:

G. Talia Bust CV Puls (clino-orto-efort) TA (clino-orto-efort)

Msurtori n (cm):Segment Circumferin/ Lungimi

NeoperatPostoperatorInternareExternare

Coaps

Genunchi

Gamb

Glezn

Bra

Antebra

Gtul minii

Perimetrul toracic

Anvergura

Lungime membre inferioare

Lungime membre superioare

Mobilitate articular

For pe grupe musculare afectate

valori 0 5

Temperatura local: cald (inflamaie)faz acutfaz subacutreacutizarefaz cronic

Durere (scala 1 10):

Soc rotulian:

Hidratroz:

Complicaii posttraumatice: pseudartroze; osteoporoz de imobilizare/ post S.A.N.D.; osificri

heterotrrope; redori articulare (A.M.) stiffness, tixotropie; retracie ischemic Volkman; laxitate

articular; atrofie muscular

Intervenie chirurgical rezolvat cu: forme de microtraumatisme suferite; forme

macrotraumatice suferite; osteosinteze tij, cerclaj etc.; folosirea de orteze; aplicaii de kineziotaping;

altele.

Fis de autocontrol si de nutriie

Miotonometrie, valori:

Dinamometrie pentru: for centur scapulo-humeral; for lombar; for palmar- stnga Ddreapta. Indice de refacere (I. Drg):

Teste funcionale cardiorespiratorii: spirometrie; proba Martinet; steptestul Master; testul Karvonen;

testul Cooper, testul Pitteloud, testul Sargent, testul Georgescu:EVALUARE PE REGIUNI TOPOGRAFICE

Coloana vertebral : testul Kendall si Mc Creary; testul ridicrii active a ambelor membre inferioare din D.V.; semnul Laseque

Umrul : manevra Addison, faza 1 si 2; testul sindromului costoclavicular; testul hiperabduciei ;

Slump Test (testul tensiunii neuromeningeale); testul biceps (instabilitatea tendonului bicepsului);

testul Yergason (durere pe tendonul bicepsului); testul Booth si Marvel; testul Lippman; testul

Ludington; testul Hawkins si Kennedy - semnul speed; testul Las mna (coiful rotatorilor); testul

Neer si Welsh; tesul Maitland Quadrant si Locking

Cotul : testul Cozen; testul cotul juctorului de tenis; testul cotul juctorului de golf; semnul Timel; testul Pinch

Mn Police : semnul Froment, testul Finkeistein; testul Bunnel Littler; testul O; prize

(tripulpar, unghial, policelaterodigital, sferic, ciliondric, crlig etc.)

Sold Pelvis: testul Thomas; testul Ober; testul sacroiliac (Gaenslen); testul Patrick si Faber; Testul FABER (lexion F ducerea Ab E xternal otation R) este un test pentru dovezi ale patologiei n sacroiliace i / sau articulaiilor oldului. Pathologies like sacroiliitis an inflammation of the sacroiliac joint . Patologii ca sacroiliitis o inflamatie a comune sacroiliace . This test is similar to and often done in conjunction with the Patrick's test . Acest test este similar i, adesea, realizat n colaborare cu Patrick de testare . Method: Metoda: 1. 1. Ask the patient to lie supine on the exam table. Cere pacientul s se ntind culcat pe spate pe masa de examen. 2. 2. Place the foot of the affected side on the opposite knee. Plasai laba piciorului de partea afectata pe genunchi opus. 3. 3. Pain in the groin area indicates a problem with the hip and not the spine. Dureri n zona inghinal indic o problem cu old i nu la nivelul coloanei vertebrale. 4. 4. Press down gently but firmly on the flexed knee and the opposite anterior superior iliac crest. Apsai n jos uor, dar ferm pe genunchi flexat si opus anterior superioare creasta iliaca. 5. 5. Pain in the sacroiliac area indicates a problem with the sacroiliac joints. Dureri n zona sacroiliac indic o problem cu articulatiilor sacroiliace.

sindromul hamstring (Puranen si Orana); testul Ely Genunchiul posttraumatic : testul Lachmann; testul Schubladen (testul sertarului): + = 3 pn la 5 mm ++ = pn la 10 mm +++ = peste 10 mm; testul Slocum si Larson; scorul Lysholm; sistemul

de cotare a laxitii genunchiului dup Michon; testul Mc. Murray; testul Apley; testul medial

/lateral (varus - valgus); testul schimbrii pivotului; testul Cross-Over; testul Wipe; testul

fluctuaiei (socul rotulian); testul Patellar tap; testul valgus (L.C. M.); testul varus (L.C. M.)

Scala de instabilitate articular:

0 grade = nu se deschide articulaia

gradul 1+ = deschiderea e mai mic de 0,5 cm

gradul 2+ = o deschidere ntre 0,5 pn la 1cm

gradul 3+ = o deschidere mai mare de 1 cm

testul msurrii unghiului Q privind aliniamentul patelei

st pe scaun la unghiuri funcionale, coxofemural genunchi glezn

Glezna : manevra de traciune anterioar; testul inversrii stresului; testul instabilitii ligamentare: mediale, laterale; testul Mc. Conkey si Nicholas (gradul 1, 2, 3); testul Thomson

Lab haluce: linia Feiss; unghiul n articulaia talocrural; testul Judet Benassy (tendonul

achilian)

Mersul n ap fr sprijin cu baston bare nerealizabil

Mersul pe uscat fr sprijin cu baston crji nerealizabil

Testul de ncrcare cu cntarul:

Aciunea ProcenteM. I. stng M. I. drept

fr ncrcarea MI0 %

atinge cu vrful piciorului si ncarc 20 % din greutate20 %

suport parial propria greutate20% - 50%

suport propria greutate, tolernd-o50% - 100%

suport n totalitate propria greutate suport n totalitate propria greutate 100%

Staiunea unipodal:posibil imposibil

Urc, coboar scrile:usor dificil imposibil

Criterii de revenire n antrenament si competiie (cel mai larg acceptate): examen neurologic normal; lipsa inflamaiei persistente; fr consum de medicamente antiinflamatoare si antialgice; s nu prezinte instabilitate articular, cu blocaj; abilitate de a alerga fr jen (ciclic); fora muscular de cel puin 80 %-85 % din fora muscular a membrului opus; testele de efort la valori cel puin medii.

Bibliografie

1.Drgan, I.; (1994)- Medicin sportiv aplicat, Editura Editis, Bucuresti;

2.Kiss J.,(2002) Fiziokinetoterapia si recuperarea medical, Ed. Medical Bucuresti;

3.Panait, Gh., ( 2002) -Ortopedie Traumatologie practic, Editura Publistar Bucuresti;

4.Psztai,Z., (2001) Kinetoterapia n recuperarea funcional a aparatului locomotor, Ed.

Universitii din Oradea;

5.Psztai,Z.,Psztai,Elisabeta, Psztai,Andrea, (2001)-Terapii-tehnici-metode complementare de

relaxare, decontracturare folosite n kinetoterapie, Ed. Logos, Galai;

6.Poienariu,D., Petrescu, P. si colaboratorii (1981) - Traumatoiogie si recuperare funcional la

sportivi, Editura Flacra- Timisoara;

7.Sbenghe T, (1981), Recuperarea medical a sechelelor posttraumatice ale membrelor; Ed.

Medical BucurstiSugestii

0:31 Adugai la Adugat la lista de ateptare How to stretch the Piriformisde la jdcc33Videoclip special123,237 (de) vizionri

0:22 Adugai la Adugat la lista de ateptare FABER Testde la CRTechnologies8,383 (de) vizionri

0:20 Adugai la Adugat la lista de ateptare Gaenslens Testde la jschuber17,578 (de) vizionri

0:32 Adugai la Adugat la lista de ateptare Obers Testde la jschuber25,185 (de) vizionri

0:32 Adugai la Adugat la lista de ateptare Piriformis Testde la jschuber160,779 (de) vizionri

0:22 Adugai la Adugat la lista de ateptare Trendelenburg Special Testde la jschuber54,537 (de) vizionri

0:53 Adugai la Adugat la lista de ateptare Sacroiliac Joint Manipulationde la mhkdc240,575 (de) vizionri

2:20 Adugai la Adugat la lista de ateptare Mennel differentiel diagnose test - English ver...de la Lasota023124,320 (de) vizionri

0:36 Adugai la Adugat la lista de ateptare McMurrays testde la reesmd101274,910 (de) vizionri

7:13 Adugai la Adugat la lista de ateptare Back Stretchesde la notaditdot102,035 (de) vizionri

0:26 Adugai la Adugat la lista de ateptare McMurray's Special Testde la jschuber27,772 (de) vizionri

9:40 Adugai la Adugat la lista de ateptare Advanced Musculoskeletal Exam (pt. 3 of 7)de la jmunoz8528,945 (de) vizionri

1:09 Adugai la Adugat la lista de ateptare Hip 4 - Move - Thomas' Testde la akues8261,615 (de) vizionri

0:17 Adugai la Adugat la lista de ateptare Pelvic Compression Testde la jschuber21,373 (de) vizionri

0:25 Adugai la Adugat la lista de ateptare Kernig's Signde la jschuber60,093 (de) vizionri

0:25 Adugai la Adugat la lista de ateptare Apley Compression Testde la jschuber25,025 (de) vizionri

2:44 Adugai la Adugat la lista de ateptare Advanced Musculoskeletal Exam (pt. 4 of 7)de la jmunoz8514,250 (de) vizionri

0:56 Adugai la Adugat la lista de ateptare Ober's Testde la bigesor54,883 (de) vizionri

0:20 Adugai la Adugat la lista de ateptare Thomas Special Testde la jschuber21,775 (de) vizionri

6:35 Adugai la Adugat la lista de ateptare Sacroiliac and Low Back Painde la Lindahn48,762 (de) vizionri