Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Pentru Pagubele Produse Terţilor Prin Accidente de...

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET"BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

CRAIOVA

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator Ştiinţific:Lect. Univ. Drd. Ţăpuş Iulia

Student: Calotă Ion

2014

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET"BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

CRAIOVA

ASIGURAREA OBLIGATORIE DE

RĂSPUNDERE CIVILĂ PENTRU

PAGUBELE PRODUSE TERŢILOR

PRIN ACCIDENTE DE

AUTOVEHICULE(RCA)

Coordonator Ştiinţific:Lect. Univ. Drd. Ţăpuş Iulia

Student: Calotă Ion

2014

CUPRINSINTRODUCERE................................................................................................................................4

CAPITOLUL I: REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE A ASIGURATORILOR

..........................................................................................................................................................10

• Condiţii de autorizare............................................................................................................11

• Reprezentantul............................................................................................de

despăgubiri 14

• Dovada contractului de asigurare RCA.................................................................................16

• Durataîncheieri contractului RCA........................................................................18

• Cuprinsul contractului RCA................................................................................................18

• Prima de asigurare..............................................................................................................19

CAPITOLUL II: RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA....................................................22

2.1.Sfera răspunderii asigurătorului......................................................................................................22

• Cazuri în care asigurătorul RCA este exonerat în garanţie...................................................23

• Momentul..........................................................................................................începerii

răspunderii asigurătorului............................................................................................................25

• Momentul încetării răspunderii asigurătorului...................................................................26

• Condiţile

răspunderii asigurătorului RCA...........................................................................27

2.3.1.Subrogaţia şi regres în asigurarea obligatorie cu răspundere civilă auto.........................27

CAPITOLUL III:CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUI

30

• Asigurătorul....................................................................................................în

procesul civil 30

• Calitatea procesuală a terţului victimă..................................................................................31

• Obligaţiile in solidum ale asiguratului şi asigurătorului......................................................32

• Poziţia

procesuală a asigurătorului în procesul penal..........................................................33

• Calitatea de asigurător a societăţii de asigurare în procesul penal..................................34

• Calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal............................................35

CAPITOLUL IV: STABILIRE A ĂI PLATA DESPĂGUBIRILOR.............................................37

4.1.Despăgubirea..........................................................................................................................37

4.1.1.Stabilirea despăgubirilor pe baza constatării amiabile.......................................................39

4.1.2. Stabilirea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească....................................................39

• Plata despăgubirilor în cazul reparării vehiculului de către terţul păgubit...........................40

• Avarierea...............................................................................................................sau

distrugerea bunurilor.....................................................................................................................41

• Plata despăgubirilor în cazul vehiculelor înmatriculate în străinătate...............................44

• Plata despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau decesului persoanelor...................44

CAPITOLUL V:FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII....................................47

5.1.Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii............................................................47

CONCLUZII.....................................................................................................................................50

ANEXA NR. 1..................................................................................................................................54

ANEXA NR. 2..................................................................................................................................56

BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................57

TRUŞCĂ ION-GABRIELINTRODUCERE

INTRODUCERE

Asigurările de răspundere civilă constituie o ramură importată şi de mare actualitate a

asigurărilor, care sunt impuse de interesul economic şi social al întregii colectivităţi pentru apărarea

avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor străzii.

In actualitatea perioadei de incertitudine pe care o traversăm, asigurarea poate fi privită ca un

factor de stabilitate şi protecţie a patrimoniului unei persoane şi de conservare a substanţei acestuia.

Datorită naturii sale complexe de acoperire a riscurilor eventuale, asigurarea este şi va rămâne un

element definitoriu pentru orice societate civilizată.

Lucrarea îşi propune abordarea unei teme de mare actualitate socială şi prezintă un mare interes

pentru toţi posesorii de vehicule. în ultimii ani, în special după aderarea României la Uniunea Europeană,

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a acordat o atenţie deosebită acestui tip de asigurare,

reglementând în mod continuu activitatea asigurătorilor, ajungându-se de la asigurările încheiate „la colţ

de stradă", la cele emise în sistem electronic, începând cu anul 2009.

Am analizat această temă mai puţin din punct de vedere teoretic, ci mai mult din punct de vedere

al noilor implementări aduse acestui tip de asigurare. în acest sens, am plecat de la o scurtă prezentare a

asigurărilor auto şi a conceptului de RCA, punând accentul pe noile norme şi terminând cu prezentarea

tendinţelor pe piaţa asigurărilor de răspundere civilă auto obligatorie.

De ani buni, poliţele RCA sunt alături de cele CASCO, produsele de asigurare care generează

cele mai mari cheltuieli pentru firmele de profil.

Totuşi, clienţii RCA continuă să fie cei mai vânaţi şi mai „răsfaţaţi" de către companiile de

asigurări,cu reduceri de preţuri şi oferte promoţionale care mai de care mai ispititoare,deoarece această

asigurare este motorul creşterii afacerilor multor companii de asigurări, fiind obligatorie, iar concurenţa

pe acest segment se manifestă aproape exclusiv prin preţ.

Lucrarea intitulată, „Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse

terţilor prin accidente de autovehicule(RCA)" este structurată în cinci capitole, iar fiecare capitol

cuprinde mai multe paragrafe.

4

CALOTĂ IONINTRODUCERE

In primul capitol, denumit „Reglementare şi condiţii de autorizare a asigurătorului",

am analizat condiţiile de autorizare a asigurătorului RCA. Pentru a putea desfăşură activitatea de

asigurare, asigurătorul trebuie să obţină autorizarea din partea Comisei de Supraveghere a Asigurărilor,

autoritatea naţională de supraveghere şi control în materie de asigurări în România.

Autorizaţia de funcţionare se va obţine în situaţia în care sunt îndeplinite anumite condiţii

prevăzute în art. 12 din Legea 32/2000.

Am analizat activitatea reprezentantului de despăgubiri, de cine este autorizat şi pentru cine

acţionează el. Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze daunele în numele şi în

contul asigurătorului RCA şi să reprezinte asigurătorul RCA. în acest scop, reprezentantul de despăgubiri

întocmeşte dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire

pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, drept consecinţă a

utilizării vehiculului.

La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul înmatriculat sau

înregistrat în România, asigurătorul este obligat să remită asiguratului poliţa contractului de asigurare

RCA, documentul internaţional de asigurare şi vigneta.

Dovada existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autorităţile

abilitate, în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările

ulterioare, o constituie: poliţa de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de

valabilitate înscrisă, precum şi vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior pentru

vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România; documentul internaţional de asigurare;documentele

internaţionale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de asiguratori RCA din

străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru perioada menţionată în aceasta, sau

poliţa de asigurare de frontiera pentru vehiculele înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Economic

European şi a Confederaţiei Elveţiene.

Contractul RCA se încheie pe o perioadă determinată.

Poliţa de asigurare RCA conţine în mod obligatoriu informaţii despre: părţile implicate în

contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele maxime de despăgubire stabilite de asigurator,

prima de asigurare, clasa bonus-malus şi numărul de înmatriculare/înregistrare ori numărul de

identificare al vehiculului, precum şi statele în care acest document are valabilitate, de asigurare. Poliţele

de asigurare RCA se emit în sistem electronic.

Asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule,

pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire

5


stabilite în baza prevederilor art. 24,astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligaţiilor ce

decurg din încheierea contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în

legislaţia în vigoare şi plata contribuţiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislaţia în

vigoare,precum şi acoperirea cheltuielilor de achiziţie şi de administrare.

Prima de asigurare se calculează pentru un întreg an de subscriere, potrivit tarifelor de primă

anuale practicate de asigurator, aferente perioadei de valabilitate a poliţei de asigurare RCA.

Prima anuală de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de

valabilitate a poliţei de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de

primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.

Cel de-al doilea capitol denumit „Răspunderea asigurătorului RCA" este analizată activitatea

asigurătorul RCA, care are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în

urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea

de despăgubire dovedite prin orice mijloc de probă. Asigurătorul acordă despăgubiri dacă evenimentul

asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliţei de asigurare RCA,fără să depăşească limitele

despăgubiri în formă bănească pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fară

caracter patrimonial; pagube materiale; pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului

avariat; cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau

conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs: într-un caz de

forţă majoră; din culpa exclusivă a persoanei prejudiciat; din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu

excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26 alin.(2) pct. 5; prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului

răspunzător de producerea accidentului; prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor

fizice sau persoanelor juridice, daca au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea

sau utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un prepus al aceleiaşi persoane

juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana fizică sau persoana juridică; bunul avariat şi

vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor; bunul avariat este utilizat de proprietarul

vehiculului asigurat, care a produs dauna etc.

Răspunderea asigurătorului RCA începe din ziua în care expiră valabilitatea poliţei de

asigurare anterioare, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai

6


tarziu in ultima zi de valabilitate a acesteia; din ziua în care s-a încheiat documentul de asigurare pentru

persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul incheierii asigurării; din

momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrarii în vigoare a

autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării pentru vehiculele comercializate care

urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

Răspunderea asigurătorului RCA încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate inscrise in

poliţa de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidenţa circulatiei.

Am mai specificat că subrogaţia personală este un concept juridic definit ca acea formă de

transmitere legală sau convenţională a unui drept de creanţă,cu toate garanţiile şi accesoriile sale catre un

terţ care a plătit pe creditorul iniţial, în locul debitorului, astfel că mecanismul subrogatiei permite

exerciţiul unui drept şi nu preluarea unei obligaţii.

La sfârşitul capitolului am făcut deosebire între contractul de asigurare al bunurilor şi cel asigmărilor

RCA.

In contractul de asigurare facultativă de bunuri cum este şi asigurarea autovehiculelor pentru avarii şi

furt, asigurătorul îl indemnizează pe asiguratul păgubit şi se subrogă în locul pentru a-l acţiona în regres

pe terţul culpabil. Subrogaţia asigurătorului în asigurarea de bunuri este totdeauna posibilă şi facultativă,

fiind obligatorie doar în cazul în care terţul a cauzat prejudiciul în mod intenţionat.

Spre deosebire de subrogaţia asigurătorului în temeiul unui contract de asigurare debunuri, în

asigurarea de răspundere civilă auto atunci când este permisă se realizează în locul victimei indemnizate,

asigurătorul având calea regresului împotriva asiguratului sau conducătorului auto responsabil de

producerea accidentului.

„Calitatea procesuală a asigurătorului" este cel de-al treilea capitol al lucrării în care am

analizat obligaţiile asiguratului şi asigurătorului. Obligaţiile lor nu sunt conjuncte, ci divizibile de plin

drept din moment ce terţul creditor poate să ceară întreaga prestaţie de la oricare dintre cele două părţi

ale raportului juridic de asigurare fără a fi obligat a-şi divide creanţa respectivă.

Asiguratul şi asigurătorul nu pot fi obligaţi solidar la plata despăgubirii către terţul prejudiciat,

întrucât asigurătorul nu a participat nici direct, nici indirect la producerea accidentului auto imputabil

asiguratului.

Problema calităţii procesuale a asigurătorului în procesul penal pare să facă obiectul unei insolubile

controverse.

7CALOTĂ ION

INTRODUCEREAm mai abordat tot în acest capitol calitatea de asigurător a societăţii de asigurare în procesul

penal şi calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal unde mulţi autori au opinii diferite

despre asigurător, garant, asigurător-garant etc.

In capitolul al patrulea denumit, „Stabilirea şi plata despăgubirilor" am tratat pe larg

stabilirea despăgubirilor pe baza constatării amiabile şi prin hotărâre judecătorească.

Constatarea amiabilă poate interveni doar în cazul accidentelor care se produc pe teritoriul României,

indiferent de locul producerii în care au rezultat doar pagube materiale şi au : implicate două vehicule.

Părţile implicate în accident vor completa un formular denumit Constatare amiabilă de accident" în care

se precizează data şi locul accidentului,datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale

proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate şi ale asigurătorilor, precum şi informaţii

privind producerea accidentului.

Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care se formulează pretenţii

de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus, pentru partea respectivă de

despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care persoana prejudiciată îşi

realizează obiectul de activitate şi pentru care are licenţă şi autorizare în acest sens, dar numai pentru

timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de transport; se formulează

pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii, pietre preţioase, obiecte de

artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea

banilor; nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la

cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.

Despăgubirile pentru vehicule nu pot depăşi cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data

producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA. Valoarea

autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se uzura corespunzătoare din

valoarea din nou a acestuia.

La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au

în vedere, în caz de vătămare corporală şi în caz de deces.

Ultimul capitol al lucrării intitulat, „Fondul de protecţie a victimelor străzii", analizează

atribuţiile Fondul de protecţie a victimelor străzii, cadrul legislativ privind înfiinţarea şi importanţa lui.

Fondul s-a constituit în baza prevederilor art.25 din Legea nr.32/2000 privind societăţile de

asigurare şi supravegherea asigurărilor precum şi cu dispoziţiile referitoare la asociaţii şi

8


fandaţii. Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii sunt prevăzute în art.25 alin.(lO) am Legea

nr.32/2000, privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, astfel:

- fondul este un organism de plată a despăgubirilor, un centru de informare şi un organism de

compensare.Lucrarea se încheie cu scurte concluzii şi propuneri de lege ferenda.

9CALOTĂ ION

REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZAREA ASIGURĂTORULUI

CAPITOLUL I

REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE A ASIGURĂTORILOR

Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente

de vehicule acoperă răspundere civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru

prejudiciile produse unei terţe părţi prin intermediul vehiculului.

Contractul de asigurare de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor şi autorizarea

asigurătorilor pentru practicarea asigurării de răspundere civilă auto (RCA) sunt reglementate atât în

dispoziţiile Legii nr. 136/1995 cu modificările şi completările ulterioare, cât si in prevederile Normei din

19.11.2009, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente

de vehicule1.

In înţelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile următoare au semnificaţiaurmatoare:

• teritoriu în care staţionează în mod obişnuit vehiculul reprezintă:

• teritoriul statului în care vehiculul este înmatriculat sau înregistrat permanent sau

temporar;

• teritoriul statului în care s-au eliberat vehiculului un semn distinctiv, în situaţiile în care

nu se solicită înmatricularea sau înregistrarea unui anumit tip de vehicul, dar vehiculul

respectiv primeşte un semn distinctiv similar numărului de înmatriculare sau înregistrare sau a

unei poliţe de asigurare de răspundere civilă auto;

• teritoriul statului în care proprietarul sau utilizatorul vehiculului este rezident permanent

în cazurile în care pentru anumite tipuri de vehicule nu se solicită plăcuţa de înmatriculare sau

înregistrare ori nu se atribuie alt semn distinctiv;

• teritoriul statului în care s-a produs accidentul, în cazul în care vehiculele care au fost

implicate într-un accident nu au număr de înmatriculare sau înregistrate sau acesta nu

corespunde ori nu mai corespunde vehiculului respectiv, în scopul stabilirii despăgubirilor,

conform prevederilor prezentelor norme

Norma a fost publicată în Monitorul Oficial nr.812 din 27 noiembrie 2009.10CALOTĂ ION


2) proprietar sau coproprietar al vehiculului-persoană fizică sau juridică înscrisă în documentele de

identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate.

■Utilizator al vehiculului-persoană fizică sau juridică căreia în baza unui contract încheiat cu

proprietarul sau coproprietarul i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosinţă a unuivehicul.

4) polita de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare obligatorie de răspundere

civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

5) vigneta-autocolantul care se aplică pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior, eliberam

impreună cu poliţa de asigurare RCA;

6) emitere electronică - subscrierea poliţei RCA simultan cu înregistrarea şi stocarea instantanee in

sistemul informatic al asigurătorului a datelor cuprinse în poliţă;

7) bonus-malus sistem prin care asiguratul sau utilizatorul se încadrează în una dintre clasele de

bonus(ceea ce conduce la reducerea primei de asigurare) sau în una dintre clasele de malus (ceea ce

conduce la majorarea primei de asigurare), în funcţie de istoricul de daunalitate realizat de asigurat sau

utilizator în perioada de referinţă.

1.1. Condiţii de autorizare

Asigurătorii pot practica asigurarea obligatorie RCA dacă sunt autorizaţi pentru desfasurarea activităţi de

asigurare, în conformitate cu prevederile Legiinr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi

supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, si indeplinesc cumulativ

următoarele condiţii speciale:

a) sunt autorizaţi pentru subscrierea riscurilor de răspundere civilă a autovehiculelor, prevăzute

la clasa 10 lit.b din anexa nr.l la Legea nr. 32/2000 ;

1- Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 201 l,art.2;Legea 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, clasa 10, lit.b,din anexa nr.l.

11CALOTĂ ION


b) dispun de un reprezentat de despăgubiri în fiecare stat situat în limitele teritoriale de acoperire

a asigurării RCA, precum şi a celorlalte state semnatare ale Acordului multilateral4;

c) dispun de o reţea teritorială formată din cel puţin o unitate, sucursală ori agenţie, inregistrata la

oficiul registrului comerţului şi în municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov, atat pentru

contractarea asigurării, cât şi pentru activitatea de constatare şi lichidare a daunelor.

d) pentru fiecare unitate şi subunitate, dispun de personal specializat în activitatea de constatare

şi lichidare a daunelor şi efectuează plăţi de despăgubire la cel puţin una dintre unitaţile teritoriale din

fiecare judeţ şi din municipiul Bucureşti, cu excepţia judeţului Ilfov;

e) dispun de o dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal care să permită

contractarea asigurării RCA, ţinerea unor evidenţe detaliate privind încheierea, derularea şi incetarea

asigurării RCA şi transmiterea în sistem electronic a acestor informaţii către baza de date CEDAM;

f) desfăşoară activitatea privind încheierea asigurării obligatorii RCA prin intermediari, numai

la: sediile principale sau secundare ale brokerilor de asigurare sau de reasigurare sau ale asistenţilor in

brokeraj persoane juridice; sediile principale sau secundare ale asiguraţilor ori ale potenţialilor asiguraţi

persoane fizice; domiciliul sau după caz, reşedinţa asiguraţilor sau a potenţialilor asiguraţi persoane

fizice; domiciliul sau după caz, reşedinţa asistenţilor în brokeraj persoane fizice; sediile principale sau

secundare ale asigurătorilor.

g) deţin un program de reasigurare care garantează o reţinere proprie prudenţială;

h) sunt membri ai BAAR, precum şi ai asociaţiei Fondul de protecţie victimelor străzii.

In vederea autorizării pentru practicarea asigurării obligatorii RCA, asigurătorii solicitanţi

trebuie să depună o cerere la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu documentaţie care

cuprinde următoarele:

• documentaţia din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3, alin. (1) lit.a);

b) lista reprezentanţilor de despăgubiri prevăzuţi la art. 3 alin. (1) lit. b);

c) lista unităţilor teritoriale ale asigurătorului unde acesta desfăşoară activităţile prevăzute la art.

3 alin.(1) lit. c) şi d), însoţită de actele doveditoare, eliberate de oficiul registrului comerţului, care atestă

existenţa acestor unităţi teritoriale;

Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România ,art.7, pct.7.12

CALOTĂ ION REGLEMENTARE SI CONDITII DE AUTORIZARE

A ASIGURATORULUI

d) lista sediilor aparţinând persoanelor juridice cu care asigurătorul are încheiate contracte de

mandate pentru desfăşurarea activităţii de contractare a asigurării, însoţită de actele

doveditoare, eliberate de oficiul registrului comerţului, care atestă existenţa acestor unităţi teritoriale;

e ) lista personalului specializat în activitatea de constatare şi lichidare a daunelor auto,

structura de lucru necesară efectuării plăţilor de despăgubiri, precum şi alte informaţii utile,

centralizate, conform modelului prezentat în anexa nr. 4, pentru fiecare unitate teritorială, sub

semnătura conducătorului societăţii5;

f) declaraţia conducătorului societăţii, precum şi a conducătorului compartimentului de

specialitate cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin.(1) lit. e), iar în cazurile

în care activitatea de contractare a asigurării obligatorii RCA se desfăşoară şi prin intermediari

autorizaţi, documentaţia va cuprinde, în completare, şi copiile declaraţiilor intermediarilor privind

îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 alin.(1) lit.e), pentru zonele în care asiguratorul nu deţine

unităţi proprii;

g) nota de fundamentare, care să cuprindă în mod obligatoriu tarifele de primă pentru

primii 2 ani şi metodele actuariale de calcul utilizate pentru stabilirea tarifelor de primă, potrivit

prevederilor art. 21, precum şi o estimare a indicatorilor specifici pentru o perioada de 5 ani6;

h) declaraţia conducătorului societăţii privind îndeplinirea condiţiilor necesare respeectării

prevederilor art. 20 alin.(5).

Asigurătorul cu sediul social într-un stat membru al Uniunii Europene se consideră autorizat

pentru practicarea asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de

Supraveghere a Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului

membru în care se află sediul social.

Asigurătorii RCA au obligaţia de a comunica Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor orice

modificare şi/sau completare a informaţiilor transmise potrivit alin.(l), în termen de 30 de zile de la data

modificării sau completării.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decide acordarea autorizaţiei pentru practicarea

asigurării obligatorii RCA în urma analizei documentelor depuse, precum şi a analizei indicatorilor care

atestă faptul că asigurătorul poate gestiona această formă de asigurare în condiţii compatibile cu

reglementările privind practica prudenţială7.

5-Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.4;6-Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.5;7-Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc., 2009, p.294.

13CALOTĂ ION

REGLEMENTARE SI CONDITII DE AUTORIZARE A ASIGURATORULUI

Autorizaţia poate fi retrasă sau suspendată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conditiile legii.Asiguratorii RCA au obligaţia de a transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 30

de zile de la data autorizării, următoarele documente:

• dovada raporturilor juridice de reasigurare;

• copie a mandatului BAAR pentru eliberarea de cărţi verzi, în calitate de membru al biroului

naţional;

• copie a documentului care atestă afilierea la Asociaţia „Fondul de protecţie a

victimelor străzii".

1.2.Reprezentantul de despăgubiri

Asiguratorul care are sediul social într-un stat membru se consideră autorizat pentru practicarea

asigurării obligatorii RCA pe teritoriul României de la data la care Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor îi transmite notificarea primită de la autoritatea competentă a statului membru care se află

sediul său social.

Asiguratorii RCA autorizaţi sunt obligaţi să participe cu o cotă procentuală din volumul lunar al

primelor de asigurare brute în vederea gestionării programului de monitorizare a asiguratorilor RCA, a

dezvoltării bazei de date CEDAM, precum şi pentru protejarea intereselor asiguraţilor.

Asiguratorii RCA au obligaţia de a întocmi evidenţe lunare privind asigurarea obligatorie RCA, potrivit

structurii tarifelor de prime prezentate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Concomitent cu virarea sumelor datorate, asigurătorii RCA vor transmite Comisiei de Supraveghere

a Asigurărilor, până în ultima zi lucrătoare a lunii următoare celei pentru care se face raportarea, atât în

scris, cât şi în format electronic, raportările elaborate în baza evidenţelor menţionate la alin. (1), potrivit

modelelor prezentate în anexele nr. 5, 6, 7 si 8.

În cazul transmiterii unor situaţii rectificative pentru anexa nr. 7, acestea se vor face în forma

prevăzută in anexa nr. 7a)9.

10. Art.5 din Ordinul 14 din 2011 a ComisieiAsigurătorilor Norme a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.11. Anexa 7 lit.a) din Norme a Comisiei de Supraveghere a Asiguratorilor

CALOTĂ IONREGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE

A ASIGURĂTORULUI14

Pentru activitatea de constatare si lichidare a daunelor auto, asigurătorii RCA au obligaţia de a

dispune de personal specializat, împuternicit pentru a acţiona în numele asigurătorului cu care a încheiat

contractul de muncă.

Asiguratorii RCA au obligaţia de a publica pe site şi de a actualiza periodic toate datele necesare,

care să le permită persoanelor prejudiciate accesul direct la informaţiile privind procedura de avizare şi

constatare a daunelor, precum şi informaţii privind personalul cu atribuţii in constatarea şi lichidarea

daunelor.

Asigurătorii emitenţi de poliţe de asigurare RCA pentru vehiculele înmatriculate sau înregistrate în

România au obligaţia de a transmite către baza de date CEDAM informaţii complete privind poliţele de

asigurare RCA încheiate direct sau prin intermediari.

Asiguratorii RCA sunt obligaţi să transmită către baza de date CEDAM prin sistem informatic,

utilizând un mediu de comunicare electronică, toate informaţiile privind încheierea asigurării obligatorii

RCA şi data de încetare a valabilităţii sau de reziliere a documentelor de asigurare, precum şi informaţii

cu privire la daunele înregistrate în baza poliţelor de asigurare RCA ca urmare a unor evenimente produse

pe parcursul derulării contractului de asigurare.

Asiguratorul RCA este obligat să numească reprezentanţi de despăgubiri în fiecare stat membru, cu

excepţia statului membru în care a obţinut autorizaţia pentru practicarea asigurării de răspundere civila a

vehiculelor. Reprezentantul de despăgubiri are sediul în statul unde a fost numit, în cazul în care este

persoană juridică, sau este rezident ori se stabileşte în statul membru în care este numit, în cazul în care

este persoană fizică.

Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu reprezintă înfiinţarea unei filiale a asiguratorului

RCA.

Reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze daunele în numele şi în asiguratorului

RCA şi să reprezinte asiguratorul RCA10 . în acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmeşte

dosarul de daună şi ia toate măsurile necesare pentru soluţionarea cererilor de despăgubire pretinse de

partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident. drept consecinţă a utilizării

vehiculului:

a) pentru care asigurarea de răspundere civilă a fost emisă de către un asigurător ori de filiala

acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul;

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.12.15


A ASIGURĂTORULUIb) care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau işi

are sediul;

c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este

rezidentă sau işi are sediul.

Reprezentantul de despăgubiri poate acţiona pentru mai mulţi asiguratori RCA.

Reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie autorizat să reprezinte asigurătorul RCA cu puteri

depline, inclusiv cu drept de dispoziţie în faţa părţii prejudiciate, să i se atribuie competenţa necesară

pentru a răspunde pretenţiilor de despăgubire justificate ale părţii prejudiciate şi sa fie apt să examineze

cazul în limba oficială statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau îşi are sediul11.

Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părţii prejudiciate de a institui

proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asigurătorului acesteia după caz.

Asigurătorul RCA este obligat să informeze Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor

străzii’’ cu privire la numele şi prenumele, data naşterii şi adresa ori punctul de lucru ale

reprezentantului de despăgubiri, în cazul în care acesta este reprezentat de o persoană fizică, sau

cu privire la denumire şi sediu, în cazul în care este reprezentat de o persoană juridică, precum şi cu

privire la toate modificările în privinţa reprezentantului, în termen de 7 zile de la numire ori de la

producerea modificărilor respective.

Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor străzii" va înainta imediat aceste informaţii

centrelor de informare naţionale din statele membre.

1.3.Dovada contractului de asigurare RCA

La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul înmatriculat

sau înregistrat în România, asigurătorul este obligat să remită asiguratului poliţa contractului de

asigurare RCA,documentul internaţional de asigurare şi vigneta12.

11Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art. 13;12 Vigneta este partea detaşabilă a poliţei RCA, aplicată la vedere pe autovehicul, care atestă existenţa unei poliţe de

asigurare RCA pentru autovehiculul respectiv16CALOTĂ ION


In baza unui act adiţional, contractul de asigurare RCA poate cuprinde clauze suplimentare, în

condiţiile în care acestea nu reduc sau nu restricţionează drepturile unei părţi prejuduciate ce decurg din

asigurarea obligatorie RCA sau nu contravin prevederilor legale.

Dovada existenţei asigurării obligatorii RCA, în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate,

în conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 136/1995, cu modificările şi completările ulterioare,

o constituie:

• poliţa de asigurare RCA emisă de asigurătorul RCA, pentru perioada de valabilitate înscrisă,

precum si vigneta aplicată pe parbrizul vehiculului în loc vizibil din exterior pentru

vehiculele înmatriculate sau înregistrate în România;

• documentul internaţional de asigurare;

• documentele internaţionale de asigurare de răspundere civilă a vehiculelor, eliberate de

asiguratori RCA din străinătate, cu valabilitate pe teritoriul României şi numai pentru

perioada menţionată în aceasta, sau poliţa de asigurare de frontiera pentru vehiculele

înmatriculate/înregistrate în afara Spaţiului Economic European şi a Confederaţiei Elveţiene.

Pentru vehiculele care staţionează în mod obişnuit într-un stat membru, plăcuţele de înmatriculare

atestă că biroul naţional din statul membru este garant al plăţii despăgubirii către persoana prejudiciată

într-un accident de vehicul.

în cazul controalelor efectuate de autorităţile abilitate, proprietarii sau utilizatorii vehiculelor

înmatriculate ori înregistrate, care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României, au obligaţia să

prezinte poliţa de asigurare RCA valabilă sau, în afara teritoriului României, documentul internaţional de

asigurare.

Asigurătorii RCA sunt obligaţi să confirme valabilitatea poliţelor RCA şi să comunice copii ale

acestor poliţe la solicitarea instanţelor de judecată şi a altor autorităţi publice, a regiilor autonome, la

solicitarea asigurătorilor care s-au subrogat în drepturile persoanei păgubite, precum şi la solicitarea altor

persoane fizice şi juridice

17


A ASIGURĂTORULUI1.3.1. Durata încheierii contractului RCA

Contractul de asigurare RCA se încheie pe o perioadă determinată13. în cazul autovehiculelor

înmatriculate sau înregistrate, asigurarea se încheie:

• anual ori semestrial, pentru vehiculele înmatriculate ori înregistrate în România,

după caz;

• pe perioada de valabilitate a autorizaţiei provizorii de circulaţie, pentru

vehiculele care se înmatriculează sau se înregistrează provizoriu;

• pe perioada înmatriculării/înregistrării temporare, dar nu mai mult de 15

luni;

• pe o perioadă de maximum 30 de zile de la data dobândirii proprietăţii,

dovedită cu documente justificative, pentru vehicule înmatriculate/înregistrate în alte state

membre, pentru care se solicită asigurarea în vederea înmatriculării/înregistrării în România;

• pe perioade de câte o lună, dar nu mai mult de 3 luni, pentru vehicule

înmatriculate/înregistrate în state terţe, pentru care se solicită asigurarea în vederea

înmatriculării/înregistrării în România.

1.3.2. Cuprinsul contractului RCA

Poliţa de asigurare RCA conţine în mod obligatoriu informaţii despre: părţile implicate în

contract, perioada de valabilitate a asigurării, limitele maxime de despăgubire stabilite de asigurator,

prima de asigurare, clasa bonus-malus şi numărul de înmatriculare/înregistrare ori numărul de

identificare al vehiculului, precum şi statele în care acest document are valabilitate.

Forma şi conţinutul poliţei de asigurare RCA, precum şi documentul internaţional de asigurare

sunt prevăzute în anexele nr. 1 a) şi 1 b)14.

Vignetele vor fi executate prin Compania Naţională „Imprimeria Naţională" S.A. şi vor avea

forma şi conţinutul prevăzute în anexa nr. 2.

13 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.19.14Anexele nr.l a) şi nr.l b) din Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011.

18CALOTĂ ION

REGLEMENTARE ŞI CONDIŢII DE AUTORIZARE A ASIGURĂTORULUI

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va aloca fiecărui asigurator nou - autorizat o serie

unică, prin tragere la sorti, la sediul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va fi menţionată pe

poliţele de asigurare RCA şi pe vigneta, cu respectarea întocmai a prevederilor alin.(1).

Poliţele de asigurare RCA se emit în sistem electronic.

1.3.3.Prima de asigurare

Asiguratorii RCA au obligaţia de a stabili tarifele de primă pentru fiecare categorie de vehicule,

pe perioade de un an, calculate pe baze actuariale pentru limitele de despăgubire stabilite in baza

prevederilor art. 24, astfel încât să garanteze permanent îndeplinirea obligaţiilor ce recurg din încheierea

contractelor de asigurare RCA, constituirea rezervelor tehnice prevăzute în legislaţia în vigoare şi plata

contribuţiilor către fondurile stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare, precum şi acoperirea

cheltuielilor de achiziţie şi de administrare.

Sistemul de corectare a primei de asigurare de bază va permite acordarea unor reduceri

cumulate/succesive până la un nivel de maximum 25%, cu excepţia reducerilor acordate pensionarilor şi

persoanelor cu deficiente locomotorii, precum şi a celor stabilite prin sistemul bonus-malus, descris în

prezentele norme15.

Limitele de despăgubire stabilite de către fiecare asigurator RCA, precum şi tarifele de primă

stabilite conform alin. (1) şi (2) se notifică Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cel târziu cu 30 de

zile înainte de începerea perioadei în care acestea pot fi practicate, împreună cu întregul calcul actuarial

ce a stat la baza stabilirii tarifelor primelor de asigurare inclusiv datele statistice pe care s-a bazat acest

calcul, precum şi o declaraţie a actuarului responsabil pentru calculul primei de asigurare cu privire la

corectitudinea acestuia, însuşită şi semnată de conducătorul societăţii. Calculul actuarial trebuie să

conţină prima de risc, incluzând estimarea frecvenţei daunei şi a daunei medii, pentru fiecare categorie

de risc pentru care este calculat tariful de primă.

Tarifele notificate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să conţină primele de

asigurare de bază, stabilite de către asigurator, pe categorii de vehicule, precum şi întregul sistem de

corectare a primei de asigurare de bază în funcţie de propriile criterii stabilite pentru

15Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc., 2009, p.296 .19CALOTĂ ION


creşterea/descreşterea primelor de asigurare. Nerespectarea de către asigurătorii RCA şi de către

intermediarii în asigurări a prevederilor prezentului articol se va sancţiona cu retragerea autorizaţiei de a

practica asigurarea obligatorie RCA pentru asiguratori şi retragerea autorizaţiei de funcţionare a

intermediarilor, conform art. 39 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi

normelor emise în aplicarea acestei legi.

Tarifarea asigurărilor RCA trebuie să conţină sistemul bonus-malus. Criteriile de aplicare pentru

sistemul bonus-malus sunt cele menţionate în titlul IV16.

Asigurătorii RCA au obligaţia de a asigura accesul potenţialilor clienţi la tarifele de primă

practicate pe site-ul fiecărui asigurator RCA, la sediul social al acestuia, precum şi la unităţile teritoriale.

Asiguratorii RCA nu pot practica tarife de primă diferite de cele notificate Comisiei de

Supraveghere a Asigurărilor.



Prima anuală de asigurare se calculează prin însumarea primelor lunare aferente fiecărei luni de

valabilitate a poliţei de asigurare RCA, prima lunară fiind calculată ca raport de 1/12 din tariful anual de

primă practicat. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră lună întreagă.

Asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili limite de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât

limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt17:

a) pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărulpersoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente

b) produse în anul 2011, la un nivel de 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României. Pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se stabileşte la un nivel de l.000.000euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României;

26 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, titlul IV;27 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.24 anexa 2).

20


A ASIGURĂTORULUIc) pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter

patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor

prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte, pentru accidente produse în anul 2011, la

un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data

producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.

Pentru accidente produse începând cu anul 2012, limita de despăgubire pentru aceste riscuri se

stabileşte la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data

producerii accidentului, comunicat de Banca Naţională a României.

în cazul în care în unul şi acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea

totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliţa RCA, despăgubirea va fi

stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la

despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelaşi accident.

Concluzii:

Se poate spune că pentru a putea desfăşura activitatea de asigurare, asigurătorul trebuie să obţină

autorizarea din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Acesta reprezintă autoritatea naţională

de supraveghere şi control în materie de asigurări în România şi decide acordarea autorizaţiei pentru

practicarea asigurării obligatorii RCA în urma analizei documentelor depuse, precum şi a analizei

indicatorilor care atestă faptul că asiguratorul poate gestiona această formă de asigurare în condiţii

compatibile cu reglementările privind practica prudenţială.



Se poate spune că asigurătorii RCA au obligaţia de a stabili limitele de despăgubire, care nu pot

fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

21

CALOTĂ ION RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCACAPITOLUL II RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA 2.1.Sfera răspunderii asigurătorului

Asigurătorul RCA are obligaţia de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în

urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretenţiilor formulate în cererea

de despăgubire dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăşi limitele de despăgubire prevăzute în

contractul de asigurare RCA, în condiţiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de

valabilitate a poliţei de asigurare RCA, se acordă despăgubiri in formă bănească pentru18:

• vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

• pagube materiale;

• pagube reprezentând consecinţa lipsei de folosinţă a vehiculului avariat;

• cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Indiferent de locul în care s-a produs accidentul, de vehicul19- pe drumuri publice, pe drumuri

care nu sunt deschise circulaţiei publice incinte şi în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât şi în

timpul staţionării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de

despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA pentru:

• prejudiciul produs de dispozitivele sau instalaţiile cu care a fost echipat vehiculul, inclusiv pentru

prejudiciul produs din cauza desprinderii accidentale a remorcii, semiremorcii ori a ataşului tractat de

vehicul;

• prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat, inclusiv în cazurile în care la

data accidentului conducătorul vehiculului:

• a condus vehiculul fără consimţământul explicit sau implicit al asiguratului;

• nu este titularul unui permis care să îi dea dreptul să conducă vehiculul respectiv;

• nu a respectat obligaţiile legale de ordin tehnic cu privire la starea şi siguranţa vehiculului

respectiv;

• prejudiciul produs prin fapta lucrului, când prejudiciul îşi are cauza în însuşirile, acţiunea sau

inacţiunea vehiculului, prin intermediul altui lucru antrenat de deplasarea vehiculului, prin18 Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc.,2009, p.297;19 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.26.22

CALOTĂ IONRĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA

scurgerea, risipirea ori căderea accidentală a substanţelor, materialelor sau a obiectelor transportate;

• cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membri ai

familiei asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este

angajată într-un accident de vehicul;

• prejudiciile provocate terţilor, drept consecinţă a deschiderii uşilor vehiculului, în timpul mersului

sau atunci când vehiculul este oprit ori staţionează, de către pasagerii acestuia, fără asigurarea că nu se

pune în pericol şi siguranţa deplasării celorlalţi participanţi la trafic.

2.2.Cazuri în care asigurătorul RCA este exonerat de garanţie

Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru:

• cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are

răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:

• într-un caz de forţă majoră;

• din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;

• din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 26

alin. (2) pet. 520;

• prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului;

• următoarele situaţii:

• prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor

juridice, dacă au fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea

sau utilizat de aceeaşi persoană fizică sau juridică şi care este condus de un prepus

al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care răspunde persoana

fizică sau persoana juridică;

• bunul avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor;

• bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;

20- Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinull4 din 2011, art.26 alin.(2) pct.5.23

CALOTĂ ION RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI RCA• prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a

asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;

• partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de despăgubire stabilite prin poliţa de asigurare

RCA, produs în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul

persoanelor răspunzătoare de producerea prejudiciului;

• amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau

conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului21;

• cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul

vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a

soluţionat şi latura civilă;

• sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este

obligat să le plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru

avarierea ori distrugerea acestui vehicul;

• prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul

vehiculului care a produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat

un raport contractual la data producerii accidentului;

• prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs

accidentul, dacă asigurătorul poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul respectiv era

furat;

• prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când

acestea sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru;

• prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de

descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;

• prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive,

ionizante, inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau agravat producerea

prejudiciului;

• prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă

evenimentul are directă legătură cu respectivul atac sau război;

• pretenţiile ca urmare a diminuării valorii bunurilor după reparaţie.

în situaţia în care persoana prejudiciată a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la

mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ţinut răspunzător numai pentru partea

21- Sferdian I, Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc.,2009, p.298.24


din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. în astfel de situaţii întinderea răspunderii fiecărei

persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă22.

In situaţia în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili

în cote egale, în raport cu numărul părţilor implicate în accident, fiecare parte având dreptul la

despăgubire în proporţia în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

2.2.1. Momentul începerii răspunderii asigurătorului

Răspunderea asigurătorului RCA începe:

• din ziua următoare celei în care expiră valabilitatea poliţei de asigurare anterioare, pentru

asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de

valabilitate a acesteia;

• din ziua următoare celei în care s-a încheiat documentul de asigurare, pentru persoanele care

nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;

• din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în

vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului,

pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.

In cazul înstrăinării unui vehicul în baza unor acte civile sub semnătură privată, pentru care

există o asigurare obligatorie RCA valabilă, această asigurare rămâne în vigoare până la data dobândirii

calităţii de titular al înmatriculării/înregistrării vehiculului de către noul proprietar. în cazul în care noul

proprietar deţine o asigurare obligatorie RCA pe numele său, aceasta va fi considerată valabilă chiar dacă

nu s-a efectuat procedura de înmatriculare/înregistrare pe numele sau. 23

22." Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc., 2009,p.298; 23~ Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.29.

25


2.2.2. Momentul încetării răspunderii asigurătorului

Răspunderea asigurătorului RCA încetează la ora 24,00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în

poliţa de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidenţa circulaţiei.

Pentru vehiculele pentru care se transmite dreptul de proprietate noului proprietar în perioada de asigurare

ca urmare a încetării contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la

expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele asigurare, fară modificarea primei de

asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: noii proprietari sunt utilizatorii prevăzuţi

în documentele de asigurare; asigurătorul a încasat integral prima de asigurare aferentă perioadei de

valabilitate.

Pentru vehiculele care se radiază din circulaţie sau pentru care asiguratul transmite dreptul de

proprietate în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse între data începerii şi

data încetării răspunderii asigurătorului RCA se calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în

tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni întregi de asigurare cuprinse în

perioada de valabilitate a asigurării. Perioada mai mare sau egală cu 15 zile calendaristice se consideră

lună întreagă24.

Asigurătorul este obligat să restituie asiguratului, la cererea scrisă acestuia, însoţită de

documentele doveditoare, diferenţa dintre prima de asigurare plătită şi cea calculată, numai în cazurile în

care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate

a asigurării. în cazul în care asigurătorul RCA este obligat la plata unor despăgubiri pentru evenimente

acoperite prin poliţa de asigurare, asigurătorul este îndreptăţit să recupereze de la asigurat prima de

asigurare restituită acestuia la cerere.

In cazul în care asiguratul nu respectă obligaţia de a înştiinţa asigurătorul RCA cu privire la

modificarea informaţiilor cuprinse în poliţa de asigurare, referitoare la vehicul şi la proprietarul sau

utilizatorul acestuia,asigurătorul RCA nu va fi obligat să returneze diferenţa de primă plătită.

24- Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.31 alin.(l).26


2.3. Condiţiile răspunderii asigurătorului RCA

Din cuprinsul dispoziţiilor art.50 şi art.51 Legea nr. 136/1995 reiese că pentru a se angaja

răspunderea asigurătorului faţă de victimele unui accident de circulaţie trebuie să îndeplinească

următoarele codiţii25:

• vehiculul implicat în accident să fie identificat şi asigurat;

• prin accident să se cauzeze prejudicii bunurilor, integrităţii corporale sau vieţii unei terţe

persoane;

• să se stabilească răspunderea civilă în sarcina unei anumite persoane indiferent că această

persoană este sau nu identificată şi indiferent că este asigurată sau nu.

Din cea de-a treia dispoziţie se desprinde caracterul „intuitu rei", deoarece este esenţială

implicarea în accident a vehiculului asigurat, nu a persoanei asiguratului.

Răspunderea asigurătorului faţă de victimele unui accident de circulaţie se poate angaja

indiferent dacă persoana care a condus autovehiculul asigurat este sau nu identificată şi indiferent dacă

este sau nu asigurată, întăreşte funcţia contractului de asigurare ce îi oferă un caracter ``intuitu re`` care

principala condiţie a răspunderii fiind aceea ca vehiculul implicat în accident să fie identificat şi asigurat.

2.3.1. Subrogaţie şi regres în asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto

Subrogaţia personală este un concept juridic definit ca acea formă de transmitere legală sau

convenţională a unui drept de creanţă, cu toate garanţiile şi accesoriile sale, către un terţ care a plătit pe

creditorul iniţial, în locul debitorului26, astfel că mecanismul subrogaţiei permite exerciţiul unui drept şi

nu preluarea unei obligaţii.

Singura dispoziţie referitoare la subrogaţie era prevăzută în art.22 din lege în vechea

reglementare, dar prin completarea art.22 alin.(l) cu o precizare privind asigurarea obligatorie auto, în al

doilea rând cu modificările aduse art.55 alin.ultim şi în al treilea rând prin precizările suplimentare aduse

art.52 alin (1) din lege.

Art.22 alin.(l) circumscrie cadrul în care operează subrogaţia în materia asigurărilor şi este

completat de prevederile art.55 alin. ultim, în care dispoziţiile se referă la o situaţie specială

25- Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, art.50 şi art.5126- Pătulea V., "Natura juridică a asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule şi poziţia procesuală a asigurătorului" , Dreptul nr.8/2004, p.42-43;

27


ce necesită interpretarea sistematică a celor două texte, iar art.52 alin.(l) reprezintă reglementarea

solidarităţii în cazul răspunderii asigurătorilor atunci când acelaşi proprietar de autovehicul, la data

producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile.

Potrivit art.22 alin(l), „în limitele indemnizaţiei plătite,asigurătorul este subrogat în toate

drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei,

cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi Împotriva asigurătorului de

răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia,conform art.54 alin.(2) şi (3)"27.

Tot în art.22 alin.(l) are şi următorul conţinut, „în asigurările de bunuri şi de răspundere civilă,

asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor

răspunzători de producerea pagubei.

Dacă analizăm cele doua texte de lege comparativ observăm că în actuala reglementare, sfera de

aplicare a subrogaţiei nu este circumscrisă prin arătarea tipurilor de asigurări în care functioneaza

subrogaţia, ca în reglementarea anterioară prin precizarea cazului de excepţie, respectiv al domeniului în

care ea nu se aplică, adică cel al asigurărilor de persoane.

Completarea adusă textului prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2005 referitoare la

asigurarea auto obligatorie nu era neapărat necesară, deoarece subrogaţia ar fi operat in aceeaşi manieră

şi dacă nu era prevăzută în mod expres. Un asigurător care se subrogă, prin plată, în locul persoanei

păgubite,preia toate drepturile acesteia şi acţiunea directă împotriva asigurătorului de răspundere civilă

auto.

In art.58 din Legea nr. 136/1995 este exclusă plata prin subrogaţie, nefiind îndeplinite condiţiile

acestei instituţii din moment ce asiguratul nu poate avea drepturi, ci doar obligaţii ca urmare a faptului că

el este responsabil de producerea accidentului de autovehicule.

Un argument susţine că prevederile art.22 alin.(l) nu se aplică asigurărilor de răspundere civilă

auto ci se desprinde din raportarea acestei dispoziţii normative la prevederile art.55 alin. ultim din

aceeaşi lege, deşi reglementarea actuală a art.22 alin.(l) nu face nici o precizare cu privire la natura

asigurătorului beneficiar al subrogaţiei în care apreciem că acesta nu poate fi aecat asigurătorul de bunuri

dintr-un contract de asigurare facultativă de tip CASCO(asigurarea facultativă a autovehiculelor pentru

avarii şi furt).

Prevederile art.55 alin. ultim din lege, modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului rr -1

2005 sunt reluate şi în cuprinsul art.39 alin.(3) din Normele puse în aplicaţie prin Ordinul

27- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2005, privind completarea şi modificarea Legii 136/1995 privind

asigurările şi reasigurările în România, art.54 alin.(2) şi (3);

28


nr.20/2008 în măsură am înţeles că voinţa legiuitorului, am ajuns la concluzia că el cuprinde o dispoziţie

pe care o apreciem inechitabilă28.

In contractul de asigurare facultativă de bunuri cum este şi asigurarea autovehiculelor pentru

avarii şi furt, asigurătorul îl indemnizează pe asiguratul păgubit şi se subrogă în locul acestuia pentru a-1

acţiona în regres pe terţul culpabil. Subrogaţia asigurătorului în asigurarea de bunuri este totdeauna

posibilă şi facultativă, fiind obligatorie doar în cazul în care terţul a cauzat prejudiciul în mod intenţionat.

Spre deosebire de subrogaţia asigurătorului în temeiul unui contract de asigurare de bunuri,în

asigurarea de răspundere civilă auto atunci când este permisă se realizează în locul victimei indemnizate,

asigurătorul având calea regresului împotriva asiguratului sau conducătorului auto responsabil de

producerea accidentului29.

Concluzii:

Se poate concluziona următoarele:

• răspunderea asigurătorului RCA începe din ziua când expiră valabilitatea poliţei de asigurare

anterioare, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în

ultima zi de valabilitate a acesteia şi din ziua când s-a încheiat documentul de asigurare, pentru

persoanele care nu aveau asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;

• răspundere asigurătorului RCA încetează la ora 24,00 a ultimei zile din valabilitate înscrise în poliţa

de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidenţa circulaţiei.28 Art. 39 alin(3) din Normele din Ordinul nr.20/2008.29.Sferdian I., Dr.asigurărilor 2, Ed.C.H.Beck, Buc.2009

29

CALOTĂ IONCALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUI

CAPITOLUL III CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUI

3.1. Asigurătorul în procesul civil

In cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin

accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită

împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a

persoanelor responsabile de producerea accidentului, în calitate de intervenienţi forţaţi.30

Dispoziţiile art.57 din reglementarea anterioară, îi dădeau dreptul terţului prejudiciat să exercite

acţiunea împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, dar şi împotriva asigurătorului de

răspundere civilă, noua reglementare susţine mai mult acţiunea directă împotriva asigurătorului de

răspundere. în reglementarea anterioară, legiuitorul stabileşte nu numai calitatea procesuală de pârât a

asigurătorului de răspundere civilă, ci şi pe cea de intervenient forţat a asiguratului responsabil31.

Terţul nu pierde dreptul de a se îndrepta numai împotriva asiguratului. Acţiunea terţului

îndreptată doar împotriva asiguratului ar putea fi justificată în situaţiile în care nu cunoaşte cine este

asigurătorul de răspundere civilă al celui care 1-a prejudiciat prin accident.

In actuala reglementare articolul 54 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în

România a nu mai cuprinde dispoziţia privind citare obligatorie a asigurătorului în proces, pe care a

abrogat-o implicit. Pentru ca dreptul său să fie realizat într-un mod eficient, terţul va fi obligat să îi aibă

ca parteneri de tranzacţie atât pe asigurat cât şi pe asigurător. Dacă plata despăgubirii se face pe cale

amiabilă, legiuitorul nu mai solicită un acord tripartit, al asiguratului, victimei şi asigurătorului, acordul

asiguratului nemaifiind necesar atunci când există un contract de asigurare valabil, iar asigurătorul este

de acord să plătească despăgubirea către terţul prejudiciat.

Dacă părţile nu ajung la o înţelegere şi apelează la instanţă,neparticiparea la proces a

asigurătorului face ca hotărârea judecătorească, prin care asiguratul său este obligat la plata unei anumite

daune, să nu îi fie opozabilă şi să invoce asiguratului, într-un proces subsecvent, „exceptio mali

processus".30 Art. 54,alin.(2) din Legea nr. 136/1995 ,privind asigurările şi reasigurările în România;31 Art.57 din Legea nr.136/1995

30CALOTĂ ION

CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUIAsiguratul care a despăgubit pe cel păgubit va fi despăgubit de asigurător, cu excepţia cazurilor

arătate în art.58 din lege32. Această plată către asigurat nu are nimic comun cu instituţia subrogaţiei,

deoarece asiguratul nu a plătit o datorie asigurătorului, ci şi-a îndeplinit o obligaţie izvorâtă din calitatea

sa de autor direct al prejudiciului. El nu are calitatea de terţ care execută o obligaţie a altuia, ci este chiar

persoana responsabilă de plata despăgubirilor pentru daunele pricinuite.

Asigurătorul împotriva căreia se îndreaptă persoana păgubită este obligat să plătească întreaga

despăgubire urmând ca aceasta ulterior să se îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru partea de

despăgubire pe care fiecare dintre ei o datorează.

3.2.Calitatea procesuală a terţului victimă

Terţul victimă a unui accident de circulaţie are la îndemână următoarele posibilităţi procesuale:

a) să se îndrepte numai împotriva asigurătorului, care în baza art. 54 din lege, caz în

care acesta din urmă îl va putea chema în judecată pe asigurat, făcând aplicarea art.57 alin.(l)C.proc,civ.,

în calitatea sa de persoană care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul. Asiguratul

dobândeşte astfel calitatea de intervenient forţat. Introducerea asiguratului este necesară pentru că are

calitatea de persoană responsabilă delictual faţă de victimă. Raportul juridic de răspundere se stabileşte

în persoana sa, reprezentând condiţia care declanşează executarea obligaţiei contractuale asumate de

către asigurător.

• să îl cheme în judecată numai pe asigurat sau pe conducătorul auto responsabil (caz

ce trebuie introdus în proces pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă), iar acesta în calitate de pârât să îl

cheme în garanţie pe asigurător sau să se îndrepte ulterior împotriva sa, în baza contractului încheiat.

• să îi cheme în judecată atât pe asiguratul responsabil cât şi pe asigurător.

Chemarea ambilor în calitate de pârâţi nu ar putea fi considerată inadmisibilă deşi nu

respectă poziţia procesuală stabilită de legiuitor. Introducerea acţiunii deopotrivă împotriva

asigurătorului de răspundere civilă auto şi asiguratul său nu este benefică pentru terţ,pentru că este

posibil ca în momentul introducerii acţiunii, terţul victimă să nu cunoască valoarea reală a

32-Art.58 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România;31


prejudiciului, iar aceasta să depăşească limita legală a răspunderii asigurătorului. Cum

asigurătorul nu poate fi obligat să plătească peste limita impusă de legiuitor, asiguratul va trebui să suporte diferenţa din propriul său patrimoniu33 .

3.3. Obligaţiile in solidum ale asiguratului şi asigurătorului

Când asiguratul şi asigurătorul au calitatea de pârâţi, debitori în procesul introdus de terţul

prejudiciat prin accidentul de autovehicul imputabil asiguratului, ne vom găsi în prezenţa unei obligaţii

cu o pluralitate de subiecte. în această situaţie, practica instanţelor de judecată este aproape unanimă în a

obliga asigurătorul şi asiguratul solidar la plata despăgubirii către terţul păgubit. Această orientare a

jurisprudenţei este eronată deoarece nu se poate explica decât printr-o lipsă de aprofundare a

fundamentului obligaţiei asigurătorului la plata despăgubirii.

Obligaţiile asiguratului şi asigurătorului nu sunt conjuncte, adică divizibile de plin drept, din

moment ce terţul creditor poate să ceară întreaga prestaţie de la oricare dintre cele două părţi ale

raportului juridic de asigurare fără a fi obligat a-şi divide creanţa respectivă.


neputându-se aplica prevederile art,1443NCC34, întrucât asigurătorul nu a participat nici direct,nici

indirect la producerea accidentului auto imputabil asiguratului.

Dacă despăgubirea a fost plătită în întregime numai de către asigurător sau de către asigurat, nu

se va putea realiza un alt efect al solidarităţii şi anume acela al reprezentării mutuale, deoarece fiecare

datorie pentru tot (in solidum) are o origine şi o viaţă proprie (una convenţională şi una delictuală)

excluzând calitatea de codebitori solidari a participanţilor la raportul juridic de asigurare de răspundere

civilă auto.

Asigurătorul şi asiguratul sunt doi debitori ţinuţi la întreg, adică fiecare pentru întreaga

despăgubire fără ca obligaţiile lor plurale să fie conjuncte sau solidare, însă singura soluţie care mai

rămâne şi se impune este aceea că răspunderea pe care o analizăm este o răspundere in solidum.33.Lulă I, Contribuţii la studiul răspunderii civile delictuale, Ed.Cordial Lex, Cluj-Napoca 1997, op.cit., p.513-51534 Art. 1443 din Noul Codul civil, privind obligaţia solidară între debitori" obligaţia este solidară, atunci când toţi debitorii sunt obligaţi la aceeaşi prestaţie, astfel încât fiecare poate să fie ţinut separat pentru întreaga obligaţie, iar executarea acesteia de către unul dintre codebitori îi liberează pe ceilalţi faţă de creditor".

32

CALOTĂ ION

CALITATEA PROCESUALĂ A ASIGURĂTORULUIIn literatura juridică s-a arătat că „debitorii ţinuţi in solidum datorează fiecare în parte tot atât cât

datorează oricare dintre ei separat, adică torul, fără însă ca la baza acestei obligaţii să existe o datorie

unică a tuturor sau să stea reprezentarea mutuală faţă de creditor" 35.

Nu există solidaritate între asigurător şi asigurat. Obligaţiile acestora faţă de victimă sunt

obligaţii in solidum, unite între ele nu prin existenţa unei obligaţii unice, ci prin dreptul creditorului de a

cere de la fiecare plata în întregime a debitului la care este obligat fiecare în parte36.

3.4. Poziţia procesuală a asigurătorului în procesul penal

Problema calităţii procesuale a asigurătorului în procesul penal pare să facă obiectul unei

insolubile controverse. Doctrina şi jurisprudenţa oscilează între a recunoaşte şi a nu recunoaşte o astfel

de calitate procesuală asigurătorului.

Alături de cei care susţin că asigurătorul poate avea calitatea de parte responsabilă civilmente,

dar există şi opinii care vorbesc despre alte calităţi „sui generis" în procesul penal: asigurător, garant,

asigurător-garant etc. Aceste opinii au făcut obiectul unor sistematizări care se vor limita la a reitera

principalele argumente care le însoţesc37.

Societatea de asigurare nu are nici o calitate în procesul penal. Opinia radicală38, a lipsei oricărei

calităţi procesuale în procesul penal este argumentată prin faptul că dispoziţia art.54 din Legea nr.

136/1995 privind obligativitatea citării asigurătorului este superfluă demonstrând o insuficientă corelare

legislativă.

Calitatea de parte responsabilă civilmente ar fi legală de răspunderea pentru fapta unei alte

persoane, instituită prin Codul civil sau legile civile speciale, numai în situaţii în care există relaţii cu

caracter special între autorul prejudiciului şi cel chemat să răspundă pentru el, relaţii în cadrul cărora

acesta din urmă putere de direcţionare supraveghere, îndrumare sau control asupra activităţii primului.

Asigurătorul nu poate fi nici garant, întrucât, între contractul de asigurare şi cel de fidejusiune

există diferenţe ireductibile.35Petrescu R., Cu privire la particularităţile obligaţiilor „in solidum", R.R.D.nr. 12/1968, p.87;36 Ibidem, p.89;37Lucrarea „Observaţii asupra răspunderii asigurătorului în asigurarea auto obligatorie", Dreptul nr.l 1/2005, p.105-130;38''Nariţa I., un alt punct de vedere cu privire la calitatea procesual - penală a societăţilor de asigurare, Dreptul nr.7/2002, p. 193.

33


Pentru a participa în procesul penal şi a se asigura, opozabilitatea hotărârii şi pentru celeritatea

soluţionării litigiului, primul argument este înlăturat pe motiv că opozabilitatea stricto sensul implică o

anumită calitate procesuală pe care autorul o neagă de plano, iar opozabilitatea virtuală nu presupune o

participare procesuală în timp ce asupra celui de-al doilea argument imperativul respectării principiilor şi

regulilor în materie procesuală.

In aceste condiţii, autorul respectiv recunoaşte calitatea procesuală a asigurătorului doar în

procesele civile.

3.4.1.Calitatea de asigurător a societăţii de asigurare în procesul penal

Mulţi autori recunosc societăţii de asigurare diferite calităţi sui generis în procesul penal:

asigurător, garant, asigurător-garant etc.

Intr-o opinie39, societatea de asigurare ar avea în procesul penal calitatea de asigurător conferită

de lege. Dobândirea calităţii de parte responsabilă civilmente ar fi condiţionată de existenţa unei

răspunderi pentru fapta altei persoane, dar numai a unei răspunderi bazată pe un raport de prepuşenie

care presupune neîndeplinirea culpabilă a unor obligaţii.

Celelalte argumentele pe care le aduce acest autor sunt nepertinente şi sunt: partea responsabilă

civilmente răspunde pentru întreaga pagubă pe când întinderea răspunderii asigurătorului este limitată la

lege şi eventual de contract; cauza contractului de asigurare este esenţialmente diferită de cea pe care se

grefează raportul de prepuşenie; obligaţia de despăgubire asigurătorului se circumscrie duratei

contractului şi cazurilor asigurator când răspunderea părţii responsabile civilmente pentru fapta altuia

„este perpetuă, cât timp există raportul de prepuşenie" şi orice fapt ilicit cauzator de prejudicii săvârşit în

îndeplinirea însărcinărilor primite; existenţa unei acţiuni în regres este regula în cazul raportului dintre

partea responsabilă civilmente şi inculpat şi doar excepţia în raporturile dintre asigurător şi asigurat.

Alt autor40, consideră că asigurătorul ar fi un garant al plăţii despăgubitor, în temeiul raportului

contractual cu asiguratul, nu parte responsabilă civilmente, calitatea procesuală care ar putea fi dobândită

numai în baza unui raport juridic având ca temei o răspundere delictuală în sensul prevederilor art. 1000

ali.(l) şi (3).39.Dumitru Gh., Societăţile de asigurare.Calitatea procesuală, R.D.P.nr.4/2000, p.89 şi urm.;40.Godea M.S., notă la decizia penală nr.1240/1998 a Curţii de Apel Timişoara, Dreptul nr. 1/2001, p. 179 şi urm.

34


3.4.2. Calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal

Societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de parte responsabilă civilmente . în

literatura de specialitate această calitate este recunoscută asigurătorului de mai mulţi autori, care au

argumentat aceasta prin argumente diverse, astfel:

Primul autor41, consideră că cerinţa ca răspundere a societăţii de asigurare să fie stabilită prin

lege care este îndeplinită în situaţia în care art.54 şi art.57 din Legea nr.136/1995 stipulează condiţiile

răspunderii asigurătorului pentru prejudiciul cauzat de asiguratul cu care a încheiat contractul de

asigurare. Răspunderea intervine numai după încheierea contractului de asigurare este privit, implicit,

irelevant constituind cel mult o premisă, dar nu temei pentru răspundere.

Calităţile de asigurător, garant, asigurător-garant nu există în procesul penal, singura calitate în

care poate apărea asigurătorul este cea de parte responsabilă civilmente altfel ar fi inechitabil şi contrar

principiului contradictorialităţii ca o persoană chemată să răspundă pentru fapta altuia să nu poată avea

un rol în formularea apărărilor în procesul penal.

Un alt autor42, adaugă suplimentare în susţinerea acestei opinii. Acţiunea civilă poate primi

natura unei instituţii de drept procesual penal atunci când priveşte o vătămare cauzată printr-o faptă

prevăzută de legea penală, iar în exercitarea dreptului legal de opţiune, persoana vătămată alege să

alăture acţiunea civilă celei penale în art. 14 alin.(2)C.proc.pen.

Această regulă aduce două argumente pe carele avansează:pe de o parte art. 17 alin.

(l)C.proc.pen. prevede pornirea şi exercitarea din oficiu a acţiunii civile dacă persoana vătămată este o

persoană juridică de interes public, cum sunt societăţile de asigurare; pe de altă parte art.54 din Legea

nr.136/1995 unde citarea asigurătorului este obligatorie fără să se distingă de un proces civil sau unul

penal.

Primul argument a fost avansat, nepertinent în condiţiile în care art. 17 alin.(1) C.proc.pen. are în

vedere persoanele vătămate şi nu părţile responsabile civilmente, calitate pe care o are asigurătorul.

In prezent din textul art. 17 C.proc.pen. au fost eliminate dispoziţiile invocate, iar prevederile

art.54 din Legea nr.136/1995 se refereau la citarea obligatorie a asigurătorului care

41-Tulbure A.Şt., Din nou despre calitatea procesuală a societăţii de asigurare în procesul penal, Dreptulnr.12,'2001, p.l35 şi urm;42-Turianu C.(II), Din nou despre calitatea procesuală a societăţii de asigurare în procesul penal, Dreptul nr.12 2001, p.137 şi urm.

35


au fost modificarea unui proces prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr.61/200543.

Tot acelaşi autor mai consideră că art.54 din Legea nr. 136/1995 se referă şi la cazul stabilirii

despăgubirilor prin hotărâre judecătorească şi nu precizează obligativitatea citării asigurătorului care se

referă numai la procesele penale, întrucât cele civile asigurătorul are întotdeauna calitatea de pârât, parte

a cărei citare este obligatorie. Nici această susţinere în procesul civil în lipsa dispoziţiei legale analizate,

asigurătorul ar fi putut să nu apară dacă terţul vătămat, adică reclamantul nu l-ar fi chemat în judecată

limitându-şi procesul la persoana responsabilă de producerea accidentului, asiguratul sau o altă persoană

care conducea autovehiculul.

Calitatea de parte responsabilă civilmente se întemeiază pe prevederile art. 24 cod proc.

pen.,care conferă această calitate persoanelor chemate să răspundă pentru pagubele provocate de fapta

învinuitului sau inculpatului, potrivit Noului Cod civil şi legilor speciale, inclusiv Legea nr.

136/1995.Pot avea calitatea de parte responsabilă civilmente nu numai persoanele indicate de art. 1372-

1379 NCC44, ci şi asigurătorii de răspundere civilă, potrivit Legii nr. 136/1995, întru-cât aceştia se

subrogă în obligaţia de răspundere civilă a asiguratului.

Concluzii:

Din analiza făcută se poate concluziona că:

• Obligaţiile asiguratului şi asigurătorului nu sunt conjuncte, adică divizibile de plin drept, din moment

ce terţul creditor poate să ceară întreaga prestaţie de la oricare dintre cele două părţi ale raportului juridic

de asigurare fără a fi obligat a-şi divide creanţa respectivă.

• Asiguratul şi asigurătorul nu pot fi obligaţi solidar la plata despăgubirii către terţul prejudiciat, întrucât

asigurătorul nu a participat nici direct,nici indirect la producerea accidentului.

• Calităţile de asigurător, garant, asigurător-garant nu există în procesul penal, singura calitate în care

poate apărea asigurătorul este cea de parte responsabilă civilmente altfel ar fi inechitabil şi contrar


un rol în formularea apărărilor în procesul penal.43 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.61/2005, privind modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările

şi reasigurările în România;44 Secţiunea a 4-a Răspunderea pentru fapta altuia,din Capitolul IV " Răspunderea civilă " din NCC.

36CALOTĂ ION

STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILORCAPITOLUL IV STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

4.1.Despăgubirea

Despăgubirile acoperă sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de

dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces,precum şi

prin avarierea sau distrugerea de bunuri45.

Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, sediul sau reşedinţa

în România. Asigurătorul acordă despăgubiri potrivit legislaţiei în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-

a produs accidentul.

Atunci când persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniuni Europene şi

accidentul se produce pe un teritoriu în care nu există birou naţional, dar care leagă direct două teritorii în

care este valabil tratatul CEE, despăgubirea se plăteşte potrivit legislaţiei române.

Persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în

cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către

Asociaţia „Fondul de protecţie a victimelor străzii", în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond,

potrivit art.251 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, ori către BAAR, în

calitatea sa de birou gestionar46.

In termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea

prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA este obligat:

• fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, în

cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite

prin asigurarea obligatorie RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat;

• fie să notifice părţii prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau

parţial, pretenţiile de despăgubire.

Dacă în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea

prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate45 Art.50 din Legea 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România;46 Art.251 din Legea nr.32/2000, privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor.37

CALOTĂ IONSTABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la

plata despăgubirii.

Asigurătorul RCA poate desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în condiţiile în

care respectivul accident nu face obiectul unor cercetări efectuate de autorităţile publice.

Asigurătorul RCA are obligaţia să comunice în scris asiguratului şi păgubitului intenţia de a

desfăşura investigaţii privind producerea accidentului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data

avizării daunei.47

Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii

ultimului document necesar stabilirii răspunderii şi cuantificării daunei, solicitat în scris de către

asigurator, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la

suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.

In situaţia în care dosarul de daună conţine toate elementele necesare stabilirii dreptului la

despăgubire şi cuantificării daunei, despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în maximum 10

zile de la completarea dosarului, dar nu mai târziu de 3 luni de la avizarea producerii evenimentului

asigurat de către partea prejudiciată ori de către asigurat.

Asigurătorul RCA este obligat să elibereze asiguratului/utilizatorului, în termen de 15 zile de la

înregistrarea solicitării acestuia, un certificat privind daunele înregistrate, pe parcursul ultimilor 5 ani de

relaţii contractuale, sau absenţa acestor daune.

Certificatul privind daunele înregistrate trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele

informaţii: nume/denumire asigurat, CNP/CUI, datele vehiculului, numărul poliţei de asigurare, perioada

de valabilitate, clasa bonus-malus aferentă, data producerii evenimentului înregistrat, data plăţii

despăgubiri.

Dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele prevăzute la art. 36 sau şi le

îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire

cuvenită, care se plăteşte de asigurător, se aplică o penalizare de 0,2%, calculată pentru fiecare zi de

întârziere.47Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011, art.36.

38


4.1.1.Stabilirea despăgubirilor pe baza constatării amiabile

Dispoziţiile art.8 din Legea nr.136/1995 cu modificările şi completările ulterioare prevăd în

situaţia accidentelor în care sunt implicate doua vehicule din care au rezultat numai pagube materiale,

avizarea asigurătorului printr-un formular de constatare amiabilă de accident48.

Constatarea amiabilă poate interveni doar în cazul accidentelor care se produc pe teritoriul

României, indiferent de locul producerii în care au rezultat doar pagube materiale şi au fost implicate

două vehicule.

Părţile implicate în accident vor completa un formular „Constatare amiabilă de accident" în care

se precizează data şi locul accidentului, datele de identificare ale conducătorilor auto implicaţi, ale

proprietarilor vehiculelor implicate, datele vehiculelor implicate şi ale asigurătorilor, precum şi

informaţii privind producerea accidentului.

Chiar dacă părţile implicate în accident vor completa formularul nu reprezintă o recunoaştere a

răspunderii conducătorilor auto, ci constituie mai degrabă o avizare de daună care îl obligă pe asigurător

să procedeze la o constatare a daunelor.

Completarea formularului exclude întocmirea documentelor de constatare de către poliţie numai

în situaţia în care formularul este completat şi semnat de ambii conducătorii de vehicule implicaţi în

accident.

4.1.2.Stabilirea despăgubirilor prin hotărâre judecătorească

Despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, în cazul în care:

1. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a bunului avariat ori distrus,

pentru partea respectivă de despăgubire, cu excepţia lipsei de folosinţă a mijloacelor de transport cu care

persoana prejudiciată îşi realizează obiectul de activitate şi pentru care are licenţă şi autorizare în acest

sens, dar numai pentru timpul normat necesar efectuării reparaţiei pagubelor produse la mijloacele de

transport49. Partea de despăgubire aferentă lipsei de folosinţă se determina luându-se în calcul tarifele

pentru transporturi de mărfuri sau de persoane, practicate de păgubit la data producerii pagubei. Sarcina

probei aparţine păgubitului şi se face cu înscrisuri doveditoare;48 Art.8 din Legea nr.136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România;49 Art.45 din Norme, Ordinul 14 din 2011.

39CALOTĂ ION

STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

2. se formulează pretenţii de despăgubiri pentru: hârtii de valoare, acte, manuscrise, bijuterii,

pietre preţioase, obiecte de artă, obiecte din platină, aur sau argint, mărci poştale, timbre, precum şi

pentru dispariţia sau distrugerea banilor;

3. nu se pot trage concluzii cu privire la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, la

cauzele şi împrejurările producerii accidentului, precum şi la cuantumul prejudiciilor produse.

In cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile se stabilesc

pe cale amiabilă, dacă50:

• potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor;

• deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor

civile ar urma să se facă ulterior;

• deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor:

• s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris

prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de

hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia;

• sau, din actele încheiate de autorităţile publice, rezultă atât răspunderea civilă a acestora,

prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în

judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament

scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie

de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.

4.2. Plata despăgubirilor în cazul reparării vehiculului de către terţul păgubit

Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la

repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului, chiar dacă

împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat precum şi cuantumul pagubei rezultă din

actele aflate la dosarul de daună51.

Stabilirea cuantumului pagubelor se face în baza datelor consemnate în actele încheiate de

organele de poliţie, unităţile de pompieri sau celelalte autorităţi publice competente, a documentaţiilor

privind costul efectiv al reparaţiilor efectuate, coroborate cu preţurile practicate50Art.46 din Norme, Ordinul 14 din 2011;51Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia2, Ed.C.H.Beck, Buc.,2009, p.322 .

40

TRUŞCĂ ION-GABRIELSTABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILORde unităţile de specialitate, a declaraţiilor scrise ale părţilor şi martorilor cu privire la accidentul produs şi

al altor dovezi prezentate.

Acestea vor fi coroborate cu propriile constatări ale asigurătorului, rezultate în urma examinării

reparaţiilor efectuate şi investigărilor privind dinamica accidentului.

4.3.Avarierea sau distrugerea bunurilor


producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.

Prin valoare rămasă se înţelege valoarea acelor părţi din vehicul rămase neavariate, demontabile

şi valorificabile, cuprinsă între 0,1% şi cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii

accidentului. în cazul unei daune totale, dacă persoana păgubită face dovada radierii din circulaţie a

vehiculului avariat şi a valorificării integrale a acestuia către o societate specializată în dezmembrarea şi

reciclarea vehiculelor, valoarea rămasă este cea menţionată în documentele fiscale justificative eliberate

de societatea respectivă, fără a putea depăşi 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.

Valoarea autovehiculului la data producerii accidentului se stabileşte scăzându-se uzura

corespunzătoare din valoarea din nou a acestuia.

Prin valoare din nou a autovehiculelor se înţelege:

• preţul de comercializare practicat de unităţile de specialitate din România la data producerii

accidentului;

• pentru autovehiculele care nu se comercializează în România, preţul corespunzător din

cataloagele de specialitate, echivalat în lei la cursul BNR de la data producerii accidentului ;

• pentru tipurile de autovehicule la care nu există preţuri stabilite sau pentru tipuri care nu se

mai fabrică, valorile stabilite prin asimilare ca preţurile de vânzare practicate la data accidentului ale

unor autovehicule care au caracteristici tehnice similare din producţie internă sau externă,iar în lipsa

acestora, preţurile din cataloagele de specialitate.

Uzura autovehiculului avariat se stabileşte în raport cu vechimea şi starea de întreţinere a

acestuia la data producerii accidentului.52Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia2 , Ed.C.H.Beck, Buc., 2009, p.32441


Cuantumul pagubei la vehicule este egal cu costul reparaţiilor părţilor componente sau ale

pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi

cele de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare ca urmare a pagubelor produse

prin respectivul accident de vehicul, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate, la care se

adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum şi cele efectuate pentru limitarea pagubelor,

dovedite cu documente justificative, potrivit art. 5553.

Prin unităţi de specialitate se înţelege persoanele juridice legal autorizate care au în obiectul lor

de activitate comercializarea de vehicule, părţi componente, piese înlocuitoare şi de materiale pentru

acestea, cu excepţia celor în regim de consignaţie, şi/sau executarea de lucrări de întreţinere şi reparaţie

la vehicule.

La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părţilor

componente sau a pieselor care au fost avariate.

Prin părţi componente sau piese care necesită înlocuirea se înţelege numai cele a căror reparare

sau folosire, chiar reparate, nu mai este posibilă din punct de vedere tehnic din cauza gradului de

avariere al acestora ori, cu toate că repararea este posibilă, costul de reparaţie inclusiv cheltuielile pentru

materiale, precum şi cele de demontare şi montare aferente depăşesc valoarea de nou a părţii componente

sau a piesei respective, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum şi cele de demontare şi montare

aferente.

Se consideră că a fost necesară revopsirea integrala a vehiculului atunci când părţile avariate din

cauza accidentului reprezintă minimum 50% din suprafaţa totală exterioară a vehiculului respectiv.

Preţurile părţilor componente, ale pieselor înlocuitoare noi şi ale materialelor sunt cele practicate

de unităţile de specialitate.

In cazurile în care pentru repararea vehiculelor a fost necesară procurarea directă de către

deţinător a unor părţi componente, piese sau materiale, cu plata în valută, costul acestora este egal cu

preţul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli prezentate, inclusiv cheltuielile de transport, taxe

vamale, la care se adaugă TVA aferent, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat

de Banca Naţională a României la data efectuării plăţii facturii de către păgubit, pentru piesele şi

materialele cumpărate din spaţiul Uniunii Europene54.

Dacă piesele şi materialele necesare efectuării reparaţiei vehiculului sunt cumpărate din afara

spaţiului Uniunii Europene, costul acestora este egal cu costul de achiziţie prevăzut în actele de cheltuieli

prezentate, inclusiv cheltuielile de transport şi orice alte taxe legate direct de53 Art.55 din Norme, Ordinul 14 din 2011 ;54 Art.50 alin.(8) din Norme, Ordinul 14 din 2011.

42


Importul acestora, în stricta conformitate cu prevederile legale în vigoare la data efectuării operaţiunii. în

aceste cazuri costul părţilor componente, al pieselor sau al materialelor nu va depăşi preţurile de vânzare

practicate de unităţile de specialitate din România, dacă acestea sunt comercializate şi în România.

Costul reparaţiilor efectuate la vehicule se stabileşte pe baza documentelor eliberate de unităţile

de specialitate.

In cazul în care pentru reparaţiile vehiculului se solicită plata despăgubirii înainte de efectuarea

reparaţiilor, cuantumul pagubei se stabileşte luând în calcul preţurile practicate de către unităţile de

specialitate sau prevăzute în sistemele de specialitate pentru evaluarea daunelor auto,pentru manopera

aferentă reparaţiei/înlocuirii pieselor avariate, precum şi pentru părţi componente, piese înlocuitoare noi

şi materiale.

Dacă pentru unele părţi componente sau piese ale vehiculului nu există preţuri practicate de

unităţile de specialitate, valoarea de nou a acestora se stabileşte pe baza preţurilor din cataloagele pentru

piese de schimb sau, în lipsa, prin asimilare cu preţurile din cataloage ori cu cele practicate de unităţile

de specialitate, pentru părţile componente ori piesele unor vehicule similare. în cazul în care preţurile din

cataloage sunt exprimate în valuta, se va calcula echivalentul în lei la cursul de schimb al pieţei valutare

comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului.

Despăgubirile nu pot depăşi55:

• cuantumul despăgubirii, valoarea vehiculului la data producerii evenimentului şi nici

limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA, în cazul unei daune

totale, în situaţia în care păgubitul face dovada reparării vehiculului;

• cuantumul despăgubirii, diferenţa dintre valoarea vehiculului la data producerii

accidentului şi valoarea rămasă şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de

asigurare RCA, în cazul unei daune totale, în situaţia în care păgubitul nu face dovada

reparării vehiculului, şi în cazul daunelor parţiale.

Dauna totală se defineşte ca fiind situaţia în care cuantumul pagubei, aşa cum a fost definit la

alin. (3), depăşeşte 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului.

In cazul unei daune majore, asigurătorul RCA are obligaţia de a comunica în scris păgubitului,

în termen de 10 zile de la data avizării daunei, valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi acordată,

precum şi modul de calcul al acesteia.55Art.50 alin.(12) din Norme, Ordinul 14 din 201143CALOTĂ ION

STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILOR

Se defineşte dauna majoră ca fiind dauna pentru care cuantumul despăgubirii stabilit de

asigurator pe baza sistemelor de specialitate pentru evaluarea daunelor auto depăşeşte 75% din valoarea

vehiculului la data producerii evenimentului.

4.3.1.Plata despăgubirilor în cazul vehiculelor înmatriculate în străinătate

In cazul persoanelor păgubite cu domiciliul sau sediul în străinătate, deţinătoare a unui vehicul

înmatriculat în străinătate, la stabilirea despăgubirii pe cale amiabilă se au în vedere:

• dacă reparaţia se efectuează în străinătate, despăgubirea se va plăti în valută, iar costul reparaţiei

este cel prevăzut în documentaţia de reparaţie56:

• în cazul în care reparaţiile nu s-au efectuat în România şi se solicită plata în valută a

despăgubirii înainte de efectuarea reparaţiilor în străinătate,cuantumul pagubelor se stabileşte pe baza

evaluării efectuate de către asigurător şi se va plăti în valută;

• în cazul în care reparaţia s-a efectuat în România şi se solicită plata despăgubirii în

valută, se are în vedere cursul pieţei valutare comunicat de BNR la data când s-a plătit factura de

reparaţie; şi dacă se solicită plata în lei a despăgubirii în valută se va calcula echivalentul în lei la cursul

BNR de la data propunerii făcute de asigurătorul RCA persoanei păgubite şi acceptate de către aceasta.

4.3.2.Plata despăgubirii în cazul vătămării corporale sau decesului persoanei

La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au

în vedere următoarele:

1) în caz de vătămare corporală57:

• diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente

fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi

desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe

perioada spitalizării şi a concediului medical;

• venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana56.Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc., 2009 p.324;"Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia 2, Ed.C.H.Beck, Buc.,2009, p.324 şi urm.

44


vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de

salariat;

• salariul de baza minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la

data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

• eventualele cheltuieli prilejuite de accident — cheltuieli cu transportul

persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru

alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate

cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute

de reglementările în vigoare;

• cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul

medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe

economie;

• daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România; 2) în

caz de deces58:

• cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele

efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;

• cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu

documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face

înmormântarea;

• veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la

data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pet. 1, dacă acestea au fost

cauzate de producerea accidentului;

• daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Concluzii:

Se poate concluziona că despăgubirea este suma de bani pe care asigurătorul o plăteşte

asiguratului, potrivit legislaţiei române, cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată, persoanelor

păgubite prin avarierea sau distrugerea de bunuri. Asigurătorul plăteşte despăgubiri în următoarele

condiţii, dacă:

- în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea

prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea

58Art.49 din Norme a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Ordinul 14 din 2011

45CALOTĂ ION

STABILIREA ŞI PLATA DESPĂGUBIRILORpretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata

despăgubirii;

Dacă asiguratul a plătit despăgubirea terţului păgubit, atunci dreptul la acţiune al asiguratului în

vederea obţinerii despăgubirilor de la asigurator se prescrie în termen de doi ani de la data plăţii

despăgubirii către terţul păgubit;

- Asiguratul nu trebuie să obţină beneficii dintr-un prejudiciu rezultat ca urmare a producerii

evenimentului asigurat.

46

CALOTĂ IONFONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR

STRĂZIICAPITOLUL V FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII

In scopul protecţiei peroanelor păgubite în situaţia în care autorul a rămas neidentificat sau

autovehiculul nu este asigurat, s-a constituit Fondul de protecţie a victimelor străzii.

Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii sunt prevăzute în Normele privind Fondul de

protecţie a victimelor străzii care sunt puse în aplicare de Ordinul Preşedintelui CSA nr. 1/2008 ce a fost

modificat prin Ordinul Preşedintelui CSA nr.13/2008.

Fondul s-a constituit în baza prevederilor art.25 din Legea nr.32/2000 cu modificările şi

completările ulterioare precum şi cu dispoziţiile referitoare la asociaţii şi fundaţii59.

5.1.Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii

Conform art.l din Normele Fondului de protecţie a victimelor străzii, acesta este constituit din

asigurătorii care au dreptul să practice pe teritoriul României asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu excepţia răspunderii civile a transportatorului.

Atribuţiile Fondului de protecţie a victimelor străzii sunt prevăzute în art.25 alin.(lO) din Legea

nr.32/200060, în care are trei atribuţii:organism de plată a despăgubirilor, centru de informare şi organism

de compensare.

a) în calitate de organism de plată a despăgubirilor, Fondul acordă despăgubiri persoanelor

păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat ori

nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, deşi legea

prevede obligativitatea asigurării.

Fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile care se produc prin accidente de vehicule produse

pe teritoriul României, în cazul în care autorii sunt neidentificaţi sau vehiculele neasigurate, dacă au locul

obişnuit de staţionare în România.59 Art.25 din Legea 32/2000, privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor;60 Ordinul nr. 1/2008 a fost publicat în M.Of. nr.287 din 14 aprilie 2008 şi a fost modificat prin Ordinul nr.13/2008 (M.Of.nr.686 din 8 octombrie 2008).

47

CALOTĂ IONFONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELOR

STRĂZIIDe asemenea, Fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse din accidente de vehicule

neasigurate care au loc pe teritoriul oricărui stat din Uniunea Europeană. Dacă vehiculul este cumpărat

din unul din aceste state şi urmează să fie înmatriculat în România cu condiţia ca accidentul să se

producă în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare şi ca persoana

prejudiciată să fie rezidentă într-un stat din Uniunea Europeană. Fondul acordă despăgubiri şi în cazul

când accidentul se produce pe teritoriul oricărui stat din Uniunea Europeană dacă vehiculele neasigurate

au locul obişnuit de staţionare în România.

Dacă un asigurător refuză plata despăgubirii pe motiv că nu există un contract de asigurare

valabil, Fondul va plăti despăgubirea iar dacă se constată prin hotărâre judecătorească faptul că

asigurătorul era cel obligat la plata despăgubirii, acesta va rambursa Fondului despăgubirea achitată.

După primirea cererii de despăgubire, Fondul de protecţie a victimelor străzii informează atât

Fondul de garantare al statului pe al cărui teritoriu vehiculul vinovat de producerea accidentului are locul

obişnuit de staţionare şi Fondul de garantare al statului pe al cărui teritoriu s-a produs accidentul

solicitându-i informaţii în privinţa legii aplicabile61.

După plata despăgubirii, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate şi se va

îndrepta împotriva persoanelor responsabile de producerea accidentului, pentru recuperarea sumelor

plătite.

Dacă Fondul nu are disponibilitatea financiară pentru plata tuturor despăgubirilor, acestea se vor

plăti pe măsura realizării veniturilor.

Pentru plata despăgubirii nu pot fi executate bunuri mobile sau imobile care aparţin Fondului.

• Cea de-a doua atribuţie importantă a Fondului este cea de informare. Fondul, centru de

informare va furniza la solicitarea persoanelor interesate, datele de identificare ale asigurătorului,

numărul poliţei de asigurare, datele de identificare privind asiguratul, conducătorul autovehiculului sau

utilizatorul acestuia.

• Cea de-a treia atribuţie a Fondului este cea ca organism de compensare.

Fondul intervine:

- dacă vehiculul vinovat de producerea accidentului era asigurat RCA, dar societatea de asigurare

nu a despăgubit persoana păgubită sau nu a transmis acesteia un răspuns motivat în61Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ediţia2 , Ed.C.H.Beck, Buc., 2009 ,p.326.

48CALOTĂ ION

FONDUL DE PROTECŢIE A VICTIMELORSTRĂZII

termen de 3 luni de la avizarea daunei, precum şi în situaţia când nu şi-a desemnat un reprezentant de

despăgubiri;

• dacă vehiculul vinovat de producerea accidentului nu poate fi identificat sau societatea de

asigurare nu poate fi identificată în termen de 2 luni de la producerea accidentului;

• dacă vehiculul vinovat de producerea accidentului era exceptat de la obligativitatea asigurării

RCA în statul din Uniunea Europeană în care avea locul obişnuit de staţionare.

Concluzii:

Fondul de protecţie a victimelor străzii este constituit din asigurătorii care au dreptul să practice

pe teritoriul României asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente

de vehicule.

Veniturile Fondului se realizează din contribuţia membrilor asociaţi, care se stabilesc prin ordin

al preşedintelui CSA.

în calitate de organism de plată a despăgubirilor, Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite

prin accidente de vehicule. Accidentul de vehicul cu autor neidentificat este accidentul în care vehiculul

agresor a intrat în coliziune directă cu persoana accidentată sau cu bunul pe care la avariat, după ce a

părăsit locul accidentului.

49CALOTĂ ION

CONCLUZII

Asigurările prezintă o deosebită importanţă economică, socială şi financiară. în primul

rând,asigurările contribuie la dezvoltarea economiei naţionale, iau măsuri pentru prevenirea daunelor,

compensează pagubele care survin,asigură desfăşurarea continuă a procesului de producţie şi

reproducţie, ocrotesc şi împletesc interesele generale cu cele locale şi personale.

Asigurările îndeplinesc şi un rol educativ. Astfel, asiguraţii sunt stimulaţi şi obligaţi să ia cele

mai eficiente măsuri pentru buna conservare a bunurilor proprietate publică, mixtă, cooperatistă, privată

şi personală. Asigurările cultivă asiguraţilor spiritul grijii şi al răspunderii faţă de bunurile personale şi

cele publice, îi stimulează să-şi întreţină bunurile asigurate în condiţii normale, să prevină incendiile, să

aplice măsurile agrotehnice cuvenite şi să respecte regulile zootehnice şi sanitar-veterinare.

Asigurările trebuie să fie eficiente, adică sunt rentabile pentru societăţile de

asigurări,convenabile şi accesibile asiguraţilor.

Importanţa asigurărilor rezultă şi din incidenţa lor asupra vieţii economico-sociale care se

manifestă şi se propagă în următoarele direcţii principale: sunt o ramură creatoare de valoare adăugată;

creează locuri de muncă; oferă capital de împrumut pe piaţa financiară; reduc incertitudinile economice;

fac posibilă reluarea şi continuarea normală a activităţii economico- sociale.

Asigurările au o importanţă deosebita în protejarea categoriilor de bunuri, ţinând seama de faptul

că se folosesc mai multe generaţii, de posibilităţile pe care le au diferite persoane fizice şi juridice de a

plăti primele de asigurare,de gradul de răspândire în mase a ideii de asigurare etc.

In concluzie, din punct de vedere juridic, asigurarea este un acord de voinţă între o persoană

fizică sau juridică, în calitate de asigurat, şi o persoană juridică în calitate de asigurător,prin care

asiguratul solicită protecţia asigurătorului, pentru un risc sau o clasă de riscuri, sub forma unei

indemnizaţii, în schimbul unei sume de bani numită primă de asigurare.

Prima de asigurare este suma de lei pe care asiguratul o plăteşte anticipat societăţii de asigurări

pentru prelucrarea riscului, respectiv în vederea daunelor, se acordă despăgubiri în caz de daună sau se

plăteşte suma asigurată respectivă .

Putem spune că prin asigurare se vinde şi se cumpără protecţie faţă de risc.

Asigurările de răspundere civilă constituie o altă ramură importantă şi de mare actualitate a

asigurărilor, care sunt impuse de interesul economic şi social al întregii colectivităţi pentru

50

CALOTĂ IONCONCLUZII

apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor

accidentelor. Aceste asigurări acoperă prejudiciul produs de asigurat-persoană fizică sau juridică-unor

terţe persoane; ele au o serie de trăsături care le deosebesc de celelalte ramuri de asigurări. Asigurările de

răspundere civilă fac parte din asigurările prin efectul legii de răspundere civilă pentru pagube produse

prin accidente de autovehicule.

La încheierea unui contract de asigurare obligatorie RCA pentru un autovehicul înmatriculat sau

înregistrat în România, asigurătorul este obligat să remită asiguratului poliţa contractului de asigurare

RCA, documentul internaţional de asigurare şi vigneta. Contractul de asigurare RCA poate cuprinde

clauze suplimentare, în condiţiile în care acestea nu reduc sau nu restricţionează drepturile unei părţi

prejudiciate ce decurg din asigurarea obligatorie RCA sau nu contravin prevederilor legale.

Poliţa de asigurare este documentul eliberat de societatea de asigurări, care atestă încheierea şi

plata primei iniţiale de asigurare. în unele cazuri contractul de asigurare ţine locul poliţei de asigurare.

In asigurările de răspundere civilă, societatea de asigurări se obligă să plătească o despăgubire

(sumă asigurată) pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţe persoane

păgubite(afectate) şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.

Suma asigurată este suma maximă în limita căreia asigurătorul este obligat să plătească

indemnizaţia de asigurare la ivirea cazului asigurat.

Asiguratul dobândeşte astfel calitatea de intervenient forţat. Introducerea asiguratului este

necesară pentru că are calitatea de persoană responsabilă delictual faţă de victimă. Raportul juridic de

răspundere se stabileşte în persoana sa, reprezentând condiţia care declanşează executarea obligaţiei

contractuale asumate de către asigurător.

Obligaţiile asiguratului şi asigurătorului nu sunt conjuncte, adică divizibile de plin drept,din

moment ce terţul creditor poate să ceară întreaga prestaţie de la oricare dintre cele două părţi ale

raportului juridic de asigurare fară a fi obligat a-şi divide creanţa respectivă.


întrucât asigurătorul nu a participat nici direct, nici indirect la producerea accidentului auto imputabil

asiguratului.

Calităţile de asigurător, garant, asigurător-garant nu există în procesul penal, singura calitate în

care poate apărea asigurătorul este cea de parte responsabilă civilmente altfel ar fi inechitabil şi contrar


un rol în formularea apărărilor în procesul penal.

51


Asigurările de răspundere civilă acordă despăgubiri pentru repararea prejudiciilor de care

asiguraţii sunt răspunzători. Persoanele păgubite sau vătămate prin accidente auto sau alte accidente sunt

despăgubite operativ.

Asigurătorii RCA pot acorda despăgubiri şi în cazul în care persoana păgubită a procedat la

repararea autovehiculului avariat înainte ca asigurătorii să efectueze constatarea prejudiciului,chiar dacă

împrejurările şi cauzele producerii evenimentului asigurat precum şi cuantumul pagubei rezultă din

actele aflate la dosarul de daună.


producerii accidentului şi nici limita de despăgubire prevăzută în poliţa de asigurare RCA.

In scopul protecţiei peroanelor păgubite în situaţia în care autorul a rămas neidentificat sau

autovehiculul nu este asigurat, s-a constituit Fondul de protecţie a victimelor străzii.

Fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile care se produc prin accidente de vehicule produse

pe teritoriul României, în cazul în care autorii sunt neidentificaţi sau vehiculele neasigurate,dacă au locul

obişnuit de staţionare în România.

De asemenea, Fondul acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse din accidente de vehicule

neasigurate care au loc pe teritoriul oricărui stat din Uniunea Europeană. Dacă vehiculul este cumpărat

din unul din aceste state şi urmează să fie înmatriculat în România cu condiţia ca accidentul să se

producă în termen de 30 de zile de la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare şi ca persoana

prejudiciată să fie rezidentă într-un stat din Uniunea Europeană.

După plata despăgubirii, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate şi se va

îndrepta împotriva persoanelor responsabile de producerea accidentului,pentru recuperarea sumelor

plătite.

In urma analizelor făcute, propun de lege ferenda, având în vedere perioada de criză pe care o

traversează societatea noastră, ca poliţele de asigurare să fie mai ieftine astfel încât ele să nu constituie o

greutate pentru asigurat, să poată fi încheiate fără dificultate , fără a constitui o obligaţie pentru asigurat,

deasemenea poliţa de asigurare poate avea şi unele îmbunătăţiri care să avantajeze asiguratul, nu să-1

împovăreze şi această poliţă să poată fi încheiată pe o perioadă mai lungă decât cea de un an. Această

măsură fiind luată tot în beneficiul asiguratului şi în înlesnirea încheierii poliţei de asigurare.

Propun ca societăţile de asigurări la terminarea contractului de asigurare în care nu au fost

evenimente să restituie o parte din prima de asigurare, sau pentru perioada următoare să acorde mai

multe facilităţi asiguratului ca bonus pentru lipsa de evenimente.

52


Victimele străzii care sunt implicate în accidente cu autorii necunoscuţii să beneficieze de

asigurarea obligatorie proprie , deasemenea să beneficieze de despăgubiri nu numai pentru vătămări

corporale sau decese, ci şi pentru pagubele materiale produse în urma accidentelor cu autori neidentificaţi.

53CALOTĂ ION

BIBLIOGRAFIEBIBLIOGRAFIE:

• Albu I., Contractul şi răspunderea contractuală, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1994;

• Alexa C., Ciurel V.,Transporturi şi asigurări, Ed.Metropol, Bucureşti, 1994;

• Beignier B., Droit du contract d'assurance, Ed.Pressea Universitaires de France, Paris, 1999;

• Beleiu Ghe., Pop A., Curs de drept civil.Partea generală, Ed.Centrul de multiplicare al Universităţii

din Bucureşti, 1973;

• Beleiu Ghe., Drept civil român.Introducere în dreptul civil.Subiectele dreptului civil, Ed.Şansa,

Bucureşti, 1993;

• Beleiu Ghe., Drept civil român, Ed.Şansa, Bucureşti, 1994;

• Beleiu Ghe, Drept civil român.Introducere în dreptul civil.Subiectele dreptului civil, Ed.Şansa, ed.a

IV-a, Bucureşti, 2000;

• Beleiu Ghe., Drept civil roman, ediţia a VIII-a, revăzută şi adaugită de Nicolae M. şi Truscă P.,

Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2003;

• Bennett C., Dicţionar de asigurări, Ed.Trei, Bucureşti,2002;

• Bîrsan C., Drept civil.Drepturi reale principale, Ed.All Beck, 2001;

• Bistriceanu Ghe.D., Bercea F., Macovei E.I., Lexicon de protecţie socială, Asigurări şi

reasigurări,Ed.Karat,Bucureşti, 1997;

• Bistriceanu Ghe.D., Sistemul asigurărilor din România, Ed.Economică, Bucureşti, 2002;

• Bistriceanu Ghe.D., Asigurări şi reasigurări, Ed.Universitară, Bucuerşti, 2006;

• Boroi G, Drept civil.Partea generală, Ed.All Beck, Bucureşti, 1999;

• Caraiani Ghe, Tudor M., Dreptul asigurărilor.Asigurări.Probleme juridice şi tehnice,

Ed.Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

• Caraiani Ghe., Tudor M., Teoria şi prctica ccontractului de asigurare, Ed.Lumina Lex, Bucureşti,

2000;

• Ciurel V., Asigurări şi reasigurări.Abordări teoretice şi practice internaţionale, Ed.All Beck,

Bucureşti, 2000;

• Clarke M.A., The law of insurance contracts, Ed.LLP.London, Hongkong, 1997;

• Constantinescu D.A.ş.a., Tratat de asigurări, Ed.Semne'94, Bucureşti, 1999;

• Cornu G., Vocabulaire juridique, Ed.Presses Universitaires de France,Paris, 2007;

• Cosma D., Teoria generală a actului juridic civil, Ed.Ştiinţifică,Bucureşti, 1969;

• Căpăţână O., Aplicarea legii în timp şi spaţiu, în Tratat de drept civil, vol.I.Partea generală,

coord.P.M.Cosmovici, Ed.Academiei,Bucureşti, 1989;

57CALOTĂ ION BIBLIOGRAFIE

• Cosmovici P., Drept eivil.Drepturi reale.Obligaţii.Legislaţie, Ed.All, Bucureşti, 1994;

• Couilbault F., Eliashberg C., Latrasse M., Les grands principes de l'assurance, Ed.L'Argus de

L'Assurance, Paris, 2002;

• Deak Fr., Cărpenaru St.D., Contracte civile şi comerciale, Ed.Lumina Lex, 1993;

• Deak Fr., Tratat de drept civil.Contracte speciale, Ed.Actami, Bucureşti, 1998;

• Deak Fr., Tratat de drept civil.Contracte speciale., Ed.Universul Juridic, Bucureşti, 2001;

• Deak Fr., Tratat de drept succesoral, Ed.Actami, Bucureşti, 1999;

• Diacon S.R., Carter R.L., Success in Insurance, second edition, John Murraz, London, Ltd, 1988;

• Dicţionarul explicativ al limbi române(DEX), Ed.Academiei, 1984;

• Dobrin M., Asigurări şi reasigurări, Ed.Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,2000;

• Dobrin M., Tănăsescu P., Teoria şi practica asigurărilor, Ed.Economică, Bucureşti, 2003;

• Errante E., The anglo-american law of contracts, Librairie Generale de Droit et de Juriprudence,

Paris, 2002;

• Fabre-Magnan M., De l'obligation d'information dans les contrats.Essai d'une theorie, Librairie

Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1992;

• Galiceanu I., Asigurări şi reasigurări, Ed.Universitaria, Craiova, 1997;

• Iliescu C., Contractul de asigurare de bunuri în România, Ed.All Beck, Bucureşti, 1967;

• Ionaşcu Tr.,ş.a., Tratat de drept civil,vol.I.Partea generală, Ed.Academiei, Bucureşti, 1967;

• Iosif Ghe., ş.a., Sistemul asigurărilor în România, Ed.Trivuna Economică, Bucureşti, 1997;

• Jaluzot B., La bonne foi dans les contrats.Etude comparative de droit francais, allemande t japonais,

Dalloz, Paris, 2001;

• Lambert-Faivre Y., Droit des assurances, Dalloz, Paris,1995;

• Lawrence N., The Business Guide to Insurance, Croner Publications Ltd., London, 1989;

• Longhin V.V., Regimul juridic al asigurărilor de stat, Bucureşti, Ed.Ştiinţifică, 1962;

• Lulă I., Sferdian I., Drept civil. Drepturi reale, Ed.Mirton şi Alma Mater Timisiensis, Timişoara,

2001;

• Macovei D., Popescu I., Contractul de asigurare, Ed.Junimea, Iaşi, 1982;

• Minea E.M., încheierea şi interpretarea contractelor de asigurare, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2006;

• Munteanu A., Lascu I., Contractul de asigurare de bunuri şi subrogarea asigurătorului în drepturile

asiguratului, Arbitrajul de Stat nr.6/1996;

58

CALOTĂ ION BIBLIOGRAFIE

• Negru T., Asigurări şi reasigurări. Sinteze şi aplicaţii, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,

2003;

• Negru T., Asigurări:ghid practic, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2006;

• Pop A., Beleiu Ghe., Drept civil.Teoria generală a dreptului civil, Universitatea din Bucureşti,

Facultatea de Drept, 1980;

• Popescu T., Drept civil (note de curs), Ed.Hyperion, Bucureşti, 1991;

• Rauschi Şt., Popa Ghe.,Rauschi Ş., Drept civil. Teoria generală. Persoană fizică. Persoana juridica,

ed. Junimea, Iaşi, 2000;

• Sferdian I., Dreptul asigurărilor, Ed.Universitas Timisiensis, Timişoara, 2001;

• Sferdian I., Dreptul asigurărilor,ed.a 2-a, Ed.C.H.Beck, Bucureşti, 2009;

• Stătescu C., Drept civil. Persoană fizică. Persoana juridical. Drepturi reale, ed. Didactica şi

Pedagogică, Bucureşti, 1970;

• Stătesc C., Bîrsan C., Drept civil. Drepturi reale, Universitatea din Bucureşti, 1988;

• Strykmans J.J., Droit des assurances, Ed.Presses Universitaires de Bruxelles, Bruxelles,

1999;

• Văcărel I., Bercea F., Asigurări şi reasigurări, coediţie, Ed.Marketer şi Expert, Bucureşti,

1993;

• Villegas L., Les clauses abusives dans le contract d'assurance, Ed.Presses Universitaires D'Aix

Marseille, 1998;

• Noul Cod civil şi Legea de punere în aplicare, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, Ed. Hamangiu,

Bucureşti, 2011;

• Legea nr. 136 din 29 decembrie 1995 privind asigurările şi reasigurările în România, publicată în

Monitorul Oficial,partea I, nr.303 din 30 decembrie 1995 ;

• Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor,

publicată în M.Of. al României , partea I, nr. 148, din 10 aprilie 2000 cu modificările şi completările

ulterioare;

• Hotărârea Guvernului României privind unele măsuri în legătură cu asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule,nr.906,publicată în

Monitorul Oficial, partea I,anul X,nr.491, 21 decembrie 1998;

• Ordinul 14 din 2011 a Comisiei de Supraveghere a Asigurătorilor, privind asigurarea obligatorie de

răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;

• Constituţia României, Ed. Nicora, Bucureşti, 2003.

59

m_l ie studii....................................................................................................................promoţia

. declar pe propria răspundere, cunoscând prevederile legale cu privire la falsul Lradu şi

dispoziţiile Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 art.143 al. 4 si 5 referitoare la

a. ;I lucrarea de licenţă cu titlul:

.............................................................................................elaborată sub coordonarea

d-nei................................................................................................................................... , pe

mează să o susţină în faţa comisiei este originală, îmi aparţine şi îmi asum conţinutul

întregime.

menea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licenţă să fie verificată prin modalitate legală pentru

confirmarea originalităţii, consimţind inclusiv la introducerea aurului său într-o bază de date în acest

scop.

_a: la cunoştinţă despre faptul că este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice aerea facilitării

falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de L ae diploma sau de disertaţie şi în

acest sens, declar pe proprie răspundere că lucrarea ă a :: r. copiată ci reprezintă rodul cercetării pe care

am întreprins-o. au........................................................................................Semnătură student

Titlul, Numele şi prenumeleAvizat,

aîndrumător Lucrare de Licenţă

Data SemnăturaDECLARAŢIE* privind originalitatea conţinutului lucrării de licenţă

......., cu domiciliul în...................................................................

............................................., identificat prin CNP

, absolvent(a) al (a) Universităţii Spiru Haret din Bucureşti,

ntatul(a)1 la data de

Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Pentru Pagubele Produse Terţilor Prin Accidente de...

Documents

Transcript of Asigurarea Obligatorie de Răspundere Civilă Pentru Pagubele Produse Terţilor Prin Accidente de...