Integrarea economica in Asia de Sud-Est

ASEAN

Asociația Țărilor din Asia de Sud-Est – ASEAN (Association of South-East Asian

Nations) – este una dintre cele mai vechi și mai importante formule de integrare economică din

Asia și chiar din lume. Asociația a fost înființată pe 8 august 1967, prin semnarea Declarației de

la Bangkok de către miniștrii de externe a 5 membri fondatori:  Indonezia, Malayezia, Filipine,

Singapore și Thailanda. ASEAN a fost înființată ca un for de cooperare economică și politică

intre statele Asiei de Sud-Est.

La început a existat o alianță între Filipine, Malayezia si Thailanda numită Asociatia Sud-

Estului Asiei (ASA), formată în 1961. Șase ani mai tarziu, ca răspuns la expansiunea

comunismului în Vietnam a fost creată ASEAN prin declarația de la Bangkok, semnată și de

Indonezia și Singapore pe langa cele trei state din ASA.

Declaratia de la Bangkok sustinea:

Accelerarea cresterii economice, progresului social, dezvoltarii sociale;

Promovarea pacii si stabilitatii ;

Promovarea colaborarii active in probleme economice, sociale, culturale sau  politice de

interes comun ;

Mentinerea cooperarii cu alte organizatii internationale si regionale care au scopuri

similare;

Colaborare mai eficienta pentru dezvoltarea agriculturii si industriei, acest lucru

incluzand studiul problemelor comertului, imbunatatirea transportului si cresterea

standardelor de viata ale oamenilor.

Prima tara care se alatura asociatiei este Brunei, care devine membra imediat dupa ce isi

obtine independenta la 8 ianuarie 1984. A saptea tara membra este Vietnam incepand cu 28 iulie

1995. Dupa doi ani tari precum Laos si Myanmar se alatura la 23 iulie. Cambodgia se integreaza

si ea in ASEAN pe 30 Aprile 1999.

La un moment dat, cand optimistii considerau ca largirea ASEAN este foarte probabila si

ca ea va cuprinde cea mai mare parte a tarilor din sud-estul asiatic, s-a emis si ideea largirii

ulterioare catre India si China. Chiar presupunand ca ASEAN ar redeveni un pol de atractie

pentru statele din zona, conexiunile politice si mai ales economice cu India si China sunt prea

putin substantiale, fara a mai aminti imposibilitatea ASEAN de a absorbi membri de

dimensiunile Chinei, de exemplu.

In prezent ASEAN este formata din: Indonezia, Malayezia, Filipine,

Singapore  Thailanda, Brunei, Cambodgia, Myanmar, Laos si Vietnam. Tarile membre ASEAN

pot fi impartite in 2 categorii: tari dezvoltate (Indonezia, Malayezia, Filipine, Singapore,

Thailanda si Brunei ) si tari slab dezvoltate (Cambodgia, Laosul, Myanmar si Vietnamul )

Populatia celor 10 tari care intra in prezent in componenta ASEAN este de circa 500

milioane de persoane, ceea ce transforma, potential, zona intr-una din cele mai mari piete ale

lumii, daca avem in vedere doar numarul de persoane, decat UE sau SUA. Alte atuuri ale tarilor

din regiune se refera la faptul ca poseda resurse naturale bogate, se intind pe o suprafata

considerabila si se afla in apropierea rutelor strategice care leaga Oceanul Pacific de Orientul

Mijlociu, Africa si Europa.

Tarile membre ASEAN au adoptat principiile fundamentale din Tratatul de Prietenie si

Cooperare in Asia de Sud-Est (TAC). Acestea erau:

Respect reciproc pentru independenta, suveranitate, egalitate, integritate teritoriala si

identitate nationala a tuturor natiunilor;

Respectarea dreptului oricarui stat de a exista fara constrangeri si imixtiuni externe;

Neamestecarea in afacerile interne ale tarilor componente;

Rezolvarea disputelor intr-o maniera pasnica;

Renuntarea la folosirea fortei;

Cooperare efectiva intre tarile membre.

Printre scopurile ASEAN se numara:

1. Impulsionarea comună a cresterii economiei, progresului social si dezvoltarii

culturale din zona, in spiritul egalitatii si cooperarii;

2. Respectarea principiilor de drept, normelor privind relatiile interstatale si Chartei

ONU, pentru impulsionarea pacii si stabilitatii din zona;

3. Impulsionarea cooperarii si ajutorarii reciproce in domeniile economic, social,

cultural, tehnologic, stiintific s.a;

4. Desfasurarea unei cooperari mai eficiente in valorificarea agriculturii si industriei,

extinderea schimburilor comerciale, imbunatatirea transportului si ridicarea nivelului

de viata al populatiei;

5. Mentinerea cooperarii stranse si reciproc avantajoase cu organizatiile internationale si

regionale cu scopuri si tinte similare, cautand cai de cooperare mai stransa cu acestea.

In vederea promovarii comertului intre tarile membre a fost creata incepand cu 1 ianuarie

1993 Zona de Comert Liber ASEAN ( ASEAN  Free Trade Area – AFTA).

Principalul obiectiv AFTA  a fost acela de:

1. Reducere a nivelului protectiei tarifare intre membri la un nivel de cel mult 5% pentru

majoritatea produselor manufacturate pana in anul 2003 ;

2. Extinderea acestui nivel redus pentru toate produsele pana in anul 2010.

Crearea AFTA  a fost sprijinita de 2 factori:

Necesitatea de a raspunde fenomenului de aparitie si dezvoltare a altor blocuri comerciale

regionale ( in principal UE si NAFTA) ;

Liberalizarea si reglementarea economiilor tarilor membre care au insemnat reducerea

interventiei statului in economie, dezvoltarea sectorului privat si cresterea volumului intrarilor de

investitii straine directe. 

In anul 2012 comertul intre statele membre reprezenta 35% din volumul total al comertului

acestora, preconizându-se ca pentru perioada 2012-2015 aceasta să crească până la aproximativ

50%. Un alt efect este si acela al cresterii volumului investitiilor straine intre tarile membre,

precum si fenomenele de concentrare a capitalurilor in vederea valorificarii tuturor avantajelor

decurgand din formarea unei piete de mari dimensiuni.

Agenda summit-ului a avut la loc de frunte problemele legate de stadiul dezvoltarii

economice a tarilor membre ale ASEAN, dar mai ales cele referitoare la posibilitatile de

dezvoltare si diversificare a cooperarii si schimburilor economice dintre ele, precum si cu

partenerii mai puternici, avand piete mari de desfacere din zona, indeosebi China si Japonia.

Participantilor la reuniune le-a fost distribuit un studiu comandat de guvernele celor 10

membri ai ASEAN firmei de consultanta McKinsey. Documentul releva faptul ca tarile membre

ale acestei aliante sunt nevoite sa faca fata unei concurente tot mai mari, in special din partea

Chinei, ca urmare a erodarii competitivitatii produselor lor in plan regional. Se atragea, de

asemenea, atentia ca tarile ASEAN nu au reusit inca sa fructifice atuurile pe care le au, in ciuda

faptului ca dispun de importante resurse naturale si umane, dar si de o piata de desfacere aproape

echivalenta cu cea a zonelor de coasta ale Chinei, motorul dezvoltarii acestei tari. Studiul firmei

McKinsey atragea atentia si asupra investitiilor straine din ce in ce mai reduse in tarile ASEAN,

'candva o destinatie importanta a investitorilor straini'. Potrivit studiului, exporturile, dar si

investitiile straine sunt franate de problemele provocate de integrarea limitata din cadrul

ASEAN, asociatie pe care putini dintre membrii sai o considera o piata unica. Pietele ASEAN,

sublinia studiul McKinsey, mici si fragmentate, nu sunt atragatoare pentru investitori, in

comparatie cu piete uriase cum este cea a Chinei sau din alte zone ale lumii, mult mai integrate.

Cu aceasta ocazie, a fost semnat de asemenea, un acord intre ASEAN si China, conform

caruia, pana in 2010-2015, va fi creata cea mai mare zona de liber-schimb din

lume, schimburile comerciale bilaterale (China - ASEAN) urmand sa ajunga la 1.200 miliarde

dolari anual.

Comertul ASEAN cu China a crescut semnificativ in ultimul deceniu, de la aproape 8

miliarde USD in 1991 la aproape 41 miliarde USD in 2000, și anul 2010 aceasta crestere fii

sesizabila ajungand pana la aproximativ 420 mld.

Din 2005, cele doua parti au inceput sa implementeze masurile de reduceri tarifare. Dupa

reducerea substantiala a taxelor vamale intre China si ASEAN, a crescut si volumul exportului

tarilor ASEAN catre China a unor produse precum materii prime - petrol, gaze naturale, ulei de

palmier, cauciuc natural, lemn si fructe tropicale, dar si produse petrochimice, circuite integrate,

semiconductori, produse mecanice si electrice. Produsele chinezesti electrice si textile vor avea

de asemenea acces nelimitat pe piata statelor ASEAN ceea ce va impulsiona dezvoltarea

comertului exterior din ambele parti. Din 2010 majoritatea produselor sunt comercializate cu

taxe vamale zero. In prezent, China ocupa a 5-a pozitie in topul principalilor parteneri comerciali

ai ASEAN, iar schimburile comerciale ale Chinei cu tarile ASEAN reprezinta peste 1/10 din

totalul comertului exterior chinezesc (peste 850 miliarde USD). 

La o zi dupa anuntarea infiintarii unei zone de comert liber ASEAN-China, India a

propus incheierea unui acord, similar celui semnat de China, pentru includerea acesteia in zona

de comert liber nou creata. India s-a declarat dispusa sa extinda concesiile tarifare preferentiale

ce vor fi acordate noilor state membre ASEAN, mai fragile din punct de vedere economic, dar si

de a accepta reducerile tarifare pentru acele produse prevazute in acordul ASEAN-China.

Japonia a semnat cu ASEAN, in Singapore, un acord preliminar de liber schimb prin care

au fost eliminate tarifele la 90% din schimburile bilaterale – mai putin la orez .

 In prezent, Japonia primeste 12% din exporturile ASEAN si este cea mai mare sursa de

investitii in cele 10 state membre ale organizatiei. Acordul Japonia- ASEAN, care va fi

definitivat pana in 2015, va extinde integrarea economica in estul Asie