ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E …

Europa a murit la Auschwitz

Am ars la Auschwitz cultura, inteligenþa ºi

capacitatea de creaþie. Am ars o mare parte din

acei oameni care fãceau parte din poporul

proclamat popor ales al lui D.zeu. Acesta este

poporul care a dat umanitãþii figurile emblem-

atice care au fost capabile sã schimbe istoria

(Christos, Einstein, Freud…) ºi care este la ori-

ginea progresului ºi bunãstãrii.

PPaagg.. 66-77

Bar-Mitzva

la Arad

În mijlocul întunericului, o sãrbãtoare a luminii ?

În toate luãrile de poziþie publice, atât în þarã, cât ºi în strãinãtate, precum ºi încoloanele publicaþiei noastre, am þinut sã scot în evidenþã satisfacþia pentru foarte bunelerelaþii interetnice existente în oraºul nostru. Atât în relaþiile directe cu fraþii noºtri creºtinicât ºi cu organele administraþiei locale, domneºte un spirit de stimã ºi respect reciproc,o realã dorinþã de colaborare, fapt care nu poate fi decât în folosul tuturor locuitorilorurbei. Puþinii evrei rãmaºi în Arad, urmaºi ai unei comunitãþii puternice, ce a adus oînsemnatã contribuþie la dezvoltarea economicã ºi spiritualã a oraºului, sunt cetãþeni loialiºi utili României. În acest context, nu putem rãmâne indiferenþi când,deºi în altã parte a þãrii, apar virulente atacuri antisemite.

PPaagg.. 33

DDDDIIIIVVVVEEEERRRRTTTTIIIISSSSMMMMEEEENNNNTTTT

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaþie acomunitãþiievreilor din

Arad.Apare de câteori ne permit

posibilitãþiile...

AAnnuull IIIIII,, nnrr.. 77,,ddeecceemmbbrriiee 22000055

SSee ddiissttrriibbuuiiee ggrraattuuiitt..

Donaþii în vederea susþinerii

publicaþiei seprimesc la sediul

comunitãþii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

PPaagg.. 22

ppppaaaagggg.... 11112222

ppppaaaagggg.... 4444

Ajutooooor! Sãriþi! Vin evreeeeeeii!-Comentarii pe marginea unui delir antisemit-

Leopold Marta-Indig,o viaþã exemplarã

Continuãm sã depãnãm povesteavieþii Martei, redând, pe alocuri sis-tematizate, extrase din propria eipovestire. În numãrul trecut am urmãritpovestirea copilãriei ºi adolescenþeipetrecute la Arad. Episodul s-aa încheiatcu impresionanta imagine a Martei pevapor, recitând din Eminescu, în timpce pãrãsea, cu lacrimi în ochi, “Mamanãscãtoare”.

O reuniuneinteresantã, instructivãºi plãcutã

Doamna Lya Benjamin, cunoscutãenoriaºilor noºtri din lucrãrile privindistoria evreilor din România cât ºi dinapariþiile televizate la unele talk-showuri,este o distinsã personalitate, pe cât deeruditã, pe atât de plãcutã.

PPaagg.. 88 PPaagg.. 88

22 SSHHAALLOOMM ddeecceemmbbrriiee 22000055

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

Iatã cum a redat istoricul sãrbãtoriielevul Ujhelyi Toma, la prima serbareºcolarã evreiascã de dupã rãzboi:

“În anul 198 înainte de era actualã,Þara ºi Jerusalimul au fost cucerite decãtre regale Siriei, Antiohus al 3-lea. Ela murit în anul 187 î.e.a., iar urmaºulsãu la tron a fost Antiohus al 4-lea,numit ºi Epifanes. Acesta a vrut sãlãrgeascã influenþa elenisticã, întâm-pinatã cu opoziþie de cãtre majoritateaevreilor. În anul 168 î.e.a. el a profanatTemplul din Jerusalim, arzând sulurilede Tora ºi introducând în el o statuie alui Zeus. Evreii au încercat sã se opunãºi l-au ales pe marele Cohen, Matitiahuben Johanan, preot din familiaHaºmoneilor, sã stea în fruntea rãs-coalei. Ei au reuºit sã distrugã statuilezeilor, dar sirienii nu erau învinºi.Bãtrânul Matitiahu, simþind cã i seapropie sfârºitul, l-a numit pe cel de altreilea fiu al sãu, Jehuda, sã stea în frun-tea micii armate evreieºti. Prin vitejialor, au reuºit sã obþinã o strãlucitã vic-torie, alungând armata sirianã dinJerusalim. În ziua de 25 Kislev a anului165 î.e.a. ei au purificat Templul. ÎnTemplu au gãsit doar o singurã canã deulei, care ar fi fost destulã pentru o can-delã sã ardã doar o singurã zi. Talmudulpovesteºte cã s-a întâmplat o minune ºiuleiul a întreþinut flacãra timp de opt

zile. În amintirea acestei minuni seaprind ºi astãzi, în toatã lumea, în“Hanukiile” din sinagogi ºi din caseleevreieºti, lumânãrile de Hanuka”

Este de remarcat contextul în care afost þinut micul discurs de mai sus: Eraîn decembrie 1945, când, elevii evreireprimiþi în ºcolile de stat (de unde fu-seserã eliminaþi în timpul prigoanei), auorganizat o mare serbare de Hanuka.Serbarea a avut loc în clãdirea ªcoliiPrimare Evreieºti din Piaþa Luptei 2.Vestea serbãrii s-a rãspândit cu repezi-ciune ºi mulþi elevi, profesori, pãrinþi,au dorit sã fie de faþã cu aceastã ocazie.Sala Festivã de la etajul întâi a fostumplutã pânã la refuz. Printre cei invi-taþi ne-au onorat cu prezenþa doamnaFlorica Bucurescu, directoarea Liceuluide Fete “Elena Ghiba Birta”, domnulprofesor Ascaniu Criºan, directorulLiceului de Bãieþi “Moise Nicoarã” ºialþi profesori, dintre care reþin pe dom-nul Didiþã, dirigintele clasei a 7-a lite-rare a Liceului “Moise Nicoarã”.

Festivitatea a fost deschisã de cãtreDr. Nicolae Schönfeld, ºef rabinulAradului. Excelenþa Sa a oficiat cere-monia aprinderii lumânãrilor, dupã careîntreaga asistenþã a intonat cânteculMaoz Tzur. A urmat discursul festiv,redat mai sus, þinut de mine. Apoi, ser-

barea a continuat cu un program artis-tic, la care au contribuit elevii ºcolilorde stat din Arad. Hirsch (Hady)Gheorghe ºi Klausner Tiberiu au cântatla vioarã, fiind acompaniaþi la pian decãtre Schwarz Ioan. O grupã de fete,din care au fãcut parte Karacsonyi Elza,Rosenfeld Magda, Pollak Jehudit, au

prezentat un frumos program dedansuri. Organizatorii ºi participanþii laserbare au fost rãsplãtiþi cu aplauzeîndelungate, iar ecoul acestei serbãrireuºite s-a rãspândit în tot oraºul.

GORDON (UJHELYI) TOMAHaifa, Israel

Hanuka este una dintre cele maiîndrãgite sãrbãtori evreieºti. Studii soci-ologice aratã cã lumânãri de Hanuka seaprind într-un numãr impresionant defamilii evreieºti, atât în Israel cât ºi înrestul lumii.

Hanuka este perceputã ca o sãrbã-toare „uºoarã” - fãrã restricþii de con-duitã ºi dedicat în special copiilor - darcu mesaje profunde pentru omul con-temporan. La aceasta contribuie proba-bil ºi faptul cã Hanuka este perceputãca echivalentul evreiesc al Crãciunului.

Care sunt aceste “mesaje profunde”ale Hanukãi ? Ce sãrbãtorim, de fapt, deHanuka ? ªi, oare, toþi evreii careaprind lumânãri de Hanuka sãrbãtorescaceleaºi lucruri?

În mod ciudat, chiar ºi în câtecelede Hanuka existã mai multe tipuri dediferenþe. De exemplu, cântecul„S’vivon, sov, sov, sov” este cântatdiferit în Israel ºi în Diasporã. „S’vivon”este cuvântul Ivrit pentru „dreidel”,titirezul cu care se joacã copiii deHanuka. În Israel se cântã „Sov na sov,koh vachoh, Nes Gadol Haya Poh.”(„Învârteºte-te, dreidel, în toate direcþi-ile, mare miracol s-a întâmplat aici”). ÎnDiasporã se cântã „Chag simcha hula’am, Nes Gadol Haya Sham”(„Aceasta este o sãrbãtoare a bucuriei

pentru popor, mare miracol s-a întâm-plat acolo”). Acestã distincþie între„aici” ºi „acolo” se poate vedea ºi pedreidel. În Isreal, cele patru litereînscrise pe dreidel sunt Nun, Gimel,

Heh ºi Peh (iniþialele cuvintelor „NesGadol Haya Poh”), pe când în alte þãriele sunt Nun, Gimel, Heh ºi Shin (pen-tru „Nes Gadol Haya Sham”).

Diferenþa poate pãrea minorã, darmai sunt ºi altele, mai puþin evidente.

În Israel, copiii cântã „Y’meiHaChanukah” („Zilele Hanukãi”); înDiasporã se cântã în Yiddish, „Oy,Chanukah”. Copii din grãdiniþele ne-religioase cântã ultimul vers „AlHaNissim v’al hanifla’ot asher choleluHaMakabim” („Despre miracolele ºiminunile sãvârºite de Macabei”); copiiidin centre religioase spun „AlHaNissim v’al hanifla’ot asher cholelHaShem laMakabim” („Despre mira-colele ºi minunile sãvârºite deDumnezeu pentru Macabei”).

Aceastã din urmã diferenþã su-gereazã ºi faptul cã existã douã inter-pretãri diferite privind semnificaþia sãr-bãtorii.

Astfel, unul dintre cele maiîndrãgite cântece în Israel - „Nes lo karalanu, pach shemen lo matzanu” („Nu s-a întâmplat un miracol pentru noi, nuam gãsit nici un ulcior de ulei”) - nu secântã de loc în cercurile religioase. Înaceastã interpretare, Hanuka cele-breazã strãdania ºi victoria omului, nu ointervenþie supranaturalã în destinelelumii. De asemenea, unul dintre celemai îndrãgite cântece de Hanuka - „Miy’malel G’vurot Yisrael” (Cine poatepovesti marile fapte ale lui Israel?) -este de fapt, o re-scriere a versului bib-lic „Mi Y’malel G’vurot HaShem?”(„Cine poate povesti marile fapte aleDomnului ?”)

Aºadar, Hanuka se referã la victoriimilitare, sau la cele divine? Sau la altceva?

Într-o carte foarte interesantã, „Oluminã diferitã: Marea carte despreHanuka”, Noam Zion & BarbaraSpectre prezintã în contrast mai multeinterpretãri radical diferite ale sãrbãtoriide Hanuka, aºa cum sunt ele perceputeîn diferite comunitãþi evreieºti contem-porane.

De exemplu, pentru mulþi locuitoriai Israelului, Hanuka este o sãrbãtoare a

eroismului uman. Pentru mulþi evrei li-berali din Diasporã, ea reprezintã eli-berarea de dogme religioase ºi ac-ceptarea diferenþelor. Pentru mulþievrei hasidici, Hanuka este sãrbãtoarealuminii interne ce vine din studiul Torei.Cu alte cuvinte, Hanuka pare sã întru-peze cele mai înalte valori ale grupuluicare o sãrbãtoreºte.

Dar mai sunt ºi alte paradoxuri. Din punct de vedere istoric,

Macabeii s-au opus asimilãrii comu-nitãþii evreieºti în cultura elenistã. Unadintre cele mai înalte expresiile aleaceste culturi o reprezintã JocurileOlimpice, pe care Macabeii le priveauca pe un cult consacrat corpului uman.Totuºi, astãzi „Olimpiada” evreiascãpoartã numele „Maccabiah”.

Aºadar, unde se aflã adevãrul ºicum sã privim sãrbãtoarea de Hanuka?

Trebuie precizat de la început cãexistã foarte puþine informaþii canoniceprivind aceastã sãrbãtoare. Desigur,cãrþile post-Biblice ºi Cãrþile Macabeilornu au fost acceptate în canonul BiblicEvreiesc (unele Biblii creºtine le includ,dar pentru evrei ele rãmân înApocrypha ºi nu sunt niciodatã citite înliturghie). Iar Talmudul include foartepuþine referinþe la Hanuka. În cadrulunor discuþii despre lumânãrile deªabat, se menþioneazã fugitiv ºi sãrbã-toarea de Hanuka. Unii cercetãtori con-siderã cã Rabinii nu prea voiau sãproslãveascã victoriile militare aleMacabeilor, nici sã celebreze dinastiaHasmoneanã, care în cele din urmã adevenit coruptã ºi distructivã.

Deci, în aceastã privinþã, trebuie sãne întoarcem la Talmudul Babilonean,la tratatul „Avodah Zarah” (un tratatdespre pãstrarea barierelor sociale întreevrei ºi „adoratorii de idoli” din soci-etãþii în care trãiau). La pag. 8a, într-odiscuþie despre anumite sãrbãtoripãgâne, cum ar fi „Kalenda” ºi„Saturnalia”, se spune o povestedespre Adam, prima fiinþã umanã pePãmânt. Pentru a înþelege semnificaþiapoveºtii, trebuie sã menþionãm cã, înconformitate cu tradiþia, Adam s-a nãs-

Despre Hanuka de acum 60 de aniªcoala Evreiascãªcoala Evreiascã

În mijlocul întunericului, o sãrbãtoare a luminii ?

Continuare în pag. 3

33SSHHAALLOOMM ddeecceemmbbrriiee 22000055

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

cut în luna Tiºrei, în perioada echinoxiului detoamnã, când ziua ºi noaptea sunt aproxima-tiv la fel de lungi (în emisfera nordicã, celpuþin).

„Când Adam a vãzut cã zilele se fac totmai scurte a spus: <<Vai mie, poate cã, pen-tru cã am pãcãtuit, lumea din jurul meu seîntunecã ºi se întoarce la starea de haos ºiconfuzie; deci aceasta este moartea cu carem-a pedepsit Cerul !>> Aºa cã a hotãrât sãþinã post timp de opt zile. Dar când a trecutde solstiþiul de iarnã ºi a vãzut cã zilele se factot mai lungi, a spus: <<Acestea sunt legileuniversului>> ºi a hotãrât sã se veseleascãtimp de opt zile.”

Trebuie, desigur, subliniat faptul cãnumele propriu-zis de Hanuka nu apare înaceatã povestire rabinicã. Totuºi, este evidentcã o sãrbãtoare de opt zile, iarna, dedicatãreîntoarcerii luminii, nu poate fi decâtHanuka.

Aºadar, din aceastã poveste aflãm cãRabinii Talmudici par sã atribuie sãrbãtorii deHanuka origini preistorice. Ea izvorãºte dinrealitatea ciclurilor din naturã (ca, de altfel,majoritatea, dacã nu chiar toate, sãrbãtorileevreieºti) ºi descrie triumful luminii asupraîntunericului pe Pãmânt. Lumina devine unsimbol al speranþei, al credinþei, al ordiniifireºti din naturã. ªi marele conducãtor ºicomentator rabinic din Praga secolului al XVI-lea, cunoscut sub numele de Maharalul, scriecã gãsirea în Templu, în perioada când lumi-na zilei începe sã creascã din nou pe pãmânt,a unui mic ulcior aducãtor de luminã, nu esteaccidentalã.

Sã adãugãm încã un nivel la sensurile sãr-bãtorii de Hanuka. În „Mishna”, sãrbãtoareacare este asociatã cu lumina este Sukkot-ul.Ritualul aducerii apei, care se fãcea înIerusalimul antic cu ocazia sãrbãtorii deSukkot este descris în „Simchat BeitHaShoevah”, unde se spune cã „Cel care nu atrãit niciodatã bucuria de Beit HaShoeva nu atrãit adevãrata bucurie în viaþã… Nu era nici ocurte în Ierusalim care sã nu fie luminatã deBeit HaShoeva. Bãrbãþii credincioºi ºidestoinici se-ncingeau la dans cu torþearzânde în mâini.”

Ce legãturã are aceasta cu Hanuka? Pentrua înþelege acest lucru trebuie sã ne întoarcemla Cartea a 2-a a Macabeilor. Acolo se pre-cizeazã cã, în timpul revoltei Macabeilor,oamenii nu puteau veni la Templu pentru asãrbãtori Sukkot aºa cum se cuvine deoareceTempul a fost pângãrit. Când, în cele dinurmã, au ajuns la Ierusalim ºi au purificatTemplul, primul Hanuka din istorie a fost defapt sãrbãtorit ca Sukkot, în luna de iarnãKislev — cu alte cuvinte, s-a celebrat o sãrbã-toare de opt zile de laudã ºi mulþumireadresate Domnului. Ca însemne ale celorPatru Specii, s-au folosit cele pe care le-auputut gãsi iarna: ramura de palmier, lãmâi,mirt ºi salcie.

Este important de precizat faptul cã pro-cesul de cristalizare al Hanukãi ca sãrbãtoareindependentã a fost de lungã duratã. Cu tim-pul, cele Patru Specii ºi-au reluat locul lorobiºnuit în luna Tiºrei, ca fãcând parte din sãr-bãtoarea anualã a recoltei. Hanuka a pãstratmotivul luminii. În Tiºrei - când ziua ºinoaptea au aceeaºi lungime, când primasearã de Sukkot este noaptea cu lunã plinã -sensul luminii este mai puþin profund. În tim-pul solstiþiului de iarnã, însã, când zilele suntaproape insuportabil de scurte ºi nopþileinterminabile, lumina devine necesarã pentruînsãºi existenþa omului. Deoarece prima searãde Hanuka cade pe ziua de 25 a lunii, potri-vit calendarului iudaic, aceasta este cea maiîntunecatã perioadã nu numai a anului (înemisfera nordicã), ci ºi a lunii calendaristice.De aceea, noi aprindem lumânãrile deHanuka pentru a readuce lumina pe Pãmânt.

Pe de altã parte, diferite grupuri sociale ºireligioase interpreteazã Hanuka în mod dife-rit. Prin aceasta, ei transmit mesajul cãHanuka întruchipeazã cele mai înalte valoriale grupului din care fac parte, valori aducã-toare pentru ei de luminã ºi speranþã. Sau, aºacu sugereazã Rav Kook, omul cuvios nublestemã întunericul; el aprinde o lumânareprin care încearcã sã rãspândeascã luminã.

Hanuka Fericit tuturor!DDrr.. DDeebbbbiiee WWeeiissssmmaann

Traducere: Adriana Vizental

Eveniment major în viaþa

oricãrui evreu, marcând marele

salt calitativ de la statutul de copil

la cel de adult, Bar-Mitzva este ºi

o splendidã sãrbãtoare, din pãcate

rarisimã în zilele noastre. Co-

munitatea noastrã a avut fericita

ocazie de a asista la un aseme-

nea eveniment în ziua de 26

noiembrie 2005, când Ema-

nuel Pusztai a trecut, emoþionat,

„focurile” impuse de ritual ºi de

tradiþii. Emanuel, un foarte activ

membru al comunitãþii, de mic

copil participã la toate formele

de învãþãmânt religios, este

nelipsit de la cor cât ºi de la

activitãþile OTER. Pianist talentat,

pe lângã propria contribuþie

vocalã mai ºi acompaniazã corul,

contribuind decisiv la solemni-

tatea ºi frumuseþea tuturor sãrbã-

torilor ºi serbãrilor noastre. Fratele

lui mai mare, Asher, a avut Bar-

Mitzva cu trei ani în urmã, iar

pãrinþii lor -Ani ºi Szilard- sunt

model de viaþã evreiascã. În aces-

te condiþii, nu este de mirare cã

Emanuel, dar ºi întreaga noastrã

comunitate a avut plãcerea sã

beneficieze de participarea

excepþionalã a Eminenþei Sale,

Rabin Abraham Ehrenfeld, un

oaspete mereu aºteptat ºi primit

cu dragoste ºi respect. Atât servi-

ciul divin de

dimineaþa cât

ºi cina festivã

au decurs

într-o atmosferã solemnã, dar

încãrcatã cu bucurie ºi bunã dis-

poziþie. Suntem recunoscãtori

celor doi pãrinþi care ºi-au educat

exemplar copiii, suntem mândri

cã avem printre noi asemenea

tineri. Mazel Tov Emanuel,

Mazel Tov întregii familii.

Noi sperãm cã vom reuºi

sã organizãm Bar Mitzva

ºi pentru nu mai puþin

merituoºii copii ai familiei

Hetea, care, de asemenea

sunt o mândrie a comu-

nitãþii noastre, dar aici

avem nevoie de solu-

þionarea în cadru

general a proble-

mei trecerii la

iudaism. Dupã imobi-

lismul rigid din ultimii ani, soli-

citãm cu hotãrâre noii conduceri a

Federaþiei noastre ca, împreunã

cu Rabinatul, sã gãseascã soluþii

pentru ca, în cadrul legilor noastre

care permit convertirea, aceastã

problemã sã îºi gãseascã

rezolvarea.

Ionel

Schlesinger

Bar-Mitzva la Arad

Emanuel (al doilea din dreapta), sufletul corului, la serbarea de Hanuka din 2001


C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

În toate luãrile de poziþie publice, atât în þarã, câtºi în strãinãtate, precum ºi în coloanele publicaþieinoastre, am þinut sã scot în evidenþã satisfacþia pentrufoarte bunele relaþii interetnice existente în oraºulnostru. Atât în relaþiile directe cu fraþii noºtri creºtinicât ºi cu organele administraþiei locale, domneºte unspirit de stimã ºi respect reciproc, o realã dorinþã decolaborare, fapt care nu poate fi decât în folosultuturor locuitorilor urbei. Puþinii evrei rãmaºi în Arad,urmaºi ai unei comunitãþii puternice, ce a adus oînsemnatã contribuþie la dezvoltarea economicã ºispiritualã a oraºului, sunt cetãþeni loiali ºi utiliRomâniei. În acest context, nu putem rãmâneindiferenþi când, deºi în altã parte a þãrii, aparvirulente atacuri antisemite.

În mod clar, poporul Român nu este antisemit.Suntem conºtienþi însã, cã într-o Românie aproapefãrã evrei, mai existã destui antisemiþi, fapt datoratperpetuãrii unor tipare false, adânc înrãdãcinate înmentalul colectiv dea-lungul a multe secole demistificãri. A exploata însã aceste stereotipurimentale într-un mod perfid ºi josnic cu evidentescopuri electorale, îndemnând în acelaºi timp laviolenþã, este deja de domeniul penalului.

Ataºat unui e-mail din America, am primit unarticol apãrut într-o publicaþie bucureºteanã, pe careeu nu o citesc, „România Mare”. În acest articol,apãrut în numãrul jubiliar 800 din 11.11.2005 arespectivei foi, mi-a fost dat sã citesc cel mai murdarºi virulent, totodatã ºi cel mai tembel atac antisemitapãrut dupã revoluþia din 1989. Semnat „Pentruconformitate, Ion Coja”, articolul se constituie într-undelir al unei minþi bolnave care, dacã nu ar fi atât depericulos, ar putea fi deosebit de comic.

Adresându-se cãtre „oamenii de bunã credinþã dinlumea largã, scriitori, artiºti, savanþi, lideri de opinie ºiconºtiinþã civilã, guvernelor ºi parlamentelor depretutindeni, organizaþii internaþionale preocupate depacea ºi securitatea lumii, credincioºii ºi ierarhiituturor religiilor”, semnatarul le dezvãluie „ofãrãdelege de o gravitate maximã pentru viitorulplanetei noastre, o veritabilã crimã împotrivaumanitãþii”. Citind aceste prime rânduri, mã gândeamcã cineva, doamne fereºte, se pregãteºte sã lansezeun atac nuclear care va provoca extincþia specieiumane. Ei bine, nu am ghicit: e vorba de ceva multmai grav! Pericolul „planetar”, în gândirea (dacã oputem numi aºa) semnatarului, o reprezintã „aceleorganizaþii ºi instituþii ale comunitãþii evreieºti, careau conceput ºi pun în aplicare proiectul deîncetãþenire ºi strãmutare în România a unui milion deevrei”, aceasta reprezentând „o agresiune la adresaStatului ºi Poporului Român...fãrã precedent în analeleistoriei planetare”.

Dacã, pânã la acest punct, articolul nu pãrea decâtun grotesc text, gen „teatru absurd”, în continuare

revine la „normal” dezlãnþuind un furibund atacantisemit, care culmineazã cu un clar îndemn la„reacþii pedepsitoare”.

Despre beþivi se spune cã uneori vãd dublu.Autorul, îmbãtat de o urã visceralã, vede triplu:afirmã, ca o sperietoare supremã, cã în anul 1939 înRomânia erau „cca. 2.000.000 de evrei”, care însã, nuuitã el sã adauge, au ajuns sã devinã „minoritateaetnicã cea mai primejdioasã ºi mai greu de suportatpentru toþi ceilalþi locuitori ai României”. Deraiereacontinuã cu „demascarea” scopului final al„proiectului Israel în România”: „instituirea unuicontrol deplin asupra României ºi deposedarea în fapta Românilor de teritoriul naþional”.

Concluzia logicã: tremuraþi voi, cei 22 milioanefãrã apãrare, cã vin peste voi cei 500.000 evreipericuloºi care au devenit cetãþeni români...”iarromânii nu ºtiu nimic despre aceastã invazie”! ªi,fiindcã în orice story care se respectã, tensiuneatrebuie sã meargã crescendo, ni se oferã, încontinuare, nici mai mult, nici mai puþin, decâtdezlegarea misterelor revoluþiei: „avem chiar motivesã credem cã scopul în care s-a produs rãsturnarearegimului politic în decembrie 1989 a fost sã seobþinã astfel condiþiile propice pentru implementareaacestui proiect” (referire la „Proiectul Israel înRomânia”).

ªi asta nu e totul. Aflãm ceva, ce pentru oriceantisemit care se respectã este evident: evreii, pelângã faptul cã în general sunt rãspunzãtori pentrutoate relele lumii, în particular mai sunt de vinãpentru: „depopularea României, plecare în strãinãtatea câteva milioane de români, încurajarea tinerilor sãemigreze definitiv din România, guvernanþii noºtrinefiind deloc preocupaþi sã le ofere tinerilor vre-osperanþã cã s-ar putea realiza în România,descurajarea familiei ºi a natalitãþii, cei vizaþi fiindromânii majoritari, prãbuºirea sistemului de sãnãtate,a asistenþei medicale pentru copii în special, declinulsever al nivelului de trai, propaganda anti-româneascã, antinaþionalã, la care este angrenatãtoatã mass-media, aºa zisa democratizare a Românieiºi aºa zisul pluralism politic instituit dupã 1990 princare asupra Parlamentului României ºi a vieþii politices-a instaurat un veritabil monopol exercitat de câtevapartide, toate provenite din grupul de conspiratoricare au organizat aºa zisa revoluþie din decembrie1989, aºa zisa privatizare care s-a fãcut în beneficiulunor firme strãine, cele mai multe aflate înproprietatea unor evrei”. Deºi sigur obosit de atâteadezvãluiri senzaþionale, autorul mai face un efortintelectual ºi mai are putere sã aºeze cireaºa pe tort,adãugând: „Emil Constantinescu ºi Traian Bãsescu îºiascund originea evreiascã”.

Acest Don Basilio întârziat aplicã, atît cât îl ducemintea, în mod „creativ” metoda insinuãrii, a marii

calomnii, a unei cât mai mari ºi mai gogonateminciuni, convins de mai cunoscuþii lui înaintaºi înasemenea metode, cã pânã la urmã ceva totrãmâne...

Cititorului neavizat i se induc astfel douã ideiprincipale:

1. România este în pericol de moarte. Desigur,de vinã sunt evreii.

2. Toate guvernãrile de pânã acum au fost ºisunt trãdãtoare de neam ºi þarã, incapabile sã salvezebietul popor Român de nenorocirile trecute, prezenteºi viitoare.

Concluzia, indusã subliminal, este evident, unasingurã: Þara are nevoie de un salvator, care sã fieadevãrat patriot, iubitor de neam ºi þarã, imaculat,justiþiar, etc. Parcã ne aducem aminte cã se aºteaptãalegeri anticipate... Curat murdar, coane Coja!

Dacã am ajuns sã fim imuni la alegaþiile ºi delirelebombastice ale patriotarzilor care exhibã ºiexploateazã firescul sentiment naþional, arogându-ºititlul de „adevãraþi patrioþi”, abuzul de furibunde ºidelirante atacuri antisemite, cu nimic justificabile, nupoate fi tolerat la nesfârºit.

Un „merit” totuºi are autorul/semnatarularticolului: a reuºit sã aducã o contribuþie preþioasã laarsenalul de mistificãri aberante: dacã atitudinea ºinumãrul de evrei din România nu mai poate sãmotiveze un curent antisemit, hai sã devenim braviipurtãtori de stindard a luptei contra evreilorvirtuali...ºi dã-i, ºi luptã...

Fiind evident, pentru un antisemit practicant, cãevreii pot fi fãcuþi oricând vinovaþi pentru toateneâmplinirile datorate neputinþei proprii, parafrazândo binecunoscutã zicalã româneascã, am putea spunecã îndemnul pentru ei conform metodei Coja ar puteasã sune: „Cine nu are evrei...sã-i inventeze!”

Lãsând la o parte toate inepþiile conþinute îndelirul lui Coja, trebuie sã reþinem un fapt inedit, ofrazã care întruneºte în mod strãlucit toate elementeleconstitutive ale infracþiunii de instigare la violenþã:„Avertizãm comunitatea internaþionalã cã proiectul...pune Poporul Român în situaþia de legitimã apãrareºi îndreptãþeºte pe fiecare român la orice reacþiedefensivã ºi pedepsitoare...”.

Aºteptãm cu mult interes sã vedem cât de„îndreptãþite” sã aplice paragrafele referitoare lainstigare se vor simþi, în consecinþã, organele statuluiabilitate sã aplice legile þãrii...

În încheiere, meritã amintitã atitudinea de laºãcomplicitate a redacþiei foii în care a apãrut articolulîn cauzã. Iatã ce apare în „Nota Redacþiei” de lasfârºit: „Revista noastrã nu împãrtãºeºte toatepunctele de vedere exprimate în acest material pecare îl considerã, în unele privinþe exagerat”. Fãrãcomentarii.

IIoonneell SScchhlleessiinnggeerr

„Împlineºte voinþa Lui ca ºi cum ar fia ta, pentru ca ºi El sã împlineascãvoinþa ta înaintea voinþei Lui, pentru caºi El sã anuleze voinþa altora în faþavoinþei tale” (Pirkei Avot- ÎnvãþãturilePãrinþilor).

Existã momente în viaþa fiecãruia,când sãnãtatea ne e în pericol. Atunci,rostim în ºoaptã, cu lacrimi în ochi:„Doamne, ajutã!”. În asemenea clipemi-am pus întrebarea: „Oare ce amfãcut eu pentru a merita acest ajutor?”Citatul de mai sus din Mishna mi-aatenuat incertitudinea interioarã.Împlinirea poruncilor divine nu le-amsimþit altfel decât ca pe o dorinþã.Astfel am primit puterea beneficã,binecuvântarea, de a mã decide sã mãsupun unei intervenþii chirurgicale nulipsite de riscuri majore. La concluziastringentei necesitãþi a intervenþiei s-aajuns dupã un numãr mare de analize ºiinvestigaþii. ªi-au adus contribuþiadoamnele doctor Panduru Verginica ºiCiongradi Daniela precum ºi domniidoctor Purice Pavel ºi Miuþescu.

Marea mea îngrijorare s-a amplificatºi prin faptul cã intervenþia s-a progra-mat a se efectua la Timiºoara, deci numai puteam spera nici la prezenþa înjurul meu, în cele mai grele momente,a celor apropiaþi mie.

Aºa precum în tradiþia iudaicã, desãrbãtoarea de Hanuca în fiecare searãse aprinde o lumânare în plus, îngreaua încercare a vieþii mele am primitsprijin zilnic de la tot mai mulþi oameni.Pot afirma, cu referire tot la Hanuca,mai precis la una din semnificaþiile sãr-

bãtorii: am avut parte de un miracol!Am simþit din toatã inima ºi sufletul ceînseamnã „COMUNITATEA”: s-auimplicat operativ, organizatoric ºi efec-tiv în acþiunea de a-mi acorda sprijinmoral ºi material dl. Ing. IonelSchlesinger, preºedintele comunitãþii

din Arad, dl. Dr. Costin Paul, preºedin-tele comunitãþii din Timiºoara. Zilnicam fost vizitatã la spital de doamnaConstantinescu, responsabila cu asis-tenþa socialã a comunitãþii dinTimiºoara ºi de doamna Botiº Veronica(nãscutã Drãcsineanu, la Arad!), res-ponsabilã a centrului de zi.Deasemenea, în lungile ore de remem-ber, îmi apare chipul d.lui prof.dr.FlorinMiclea care, deºi grav bolnav, îºirespectã JURÃMÂNTUL, angajându-secu dãruire ºi profesionalism în ajutorulcelor în suferinþã. Harul divin l-a ajutatsã mã aºeze ºi pe mine printre cei aleºipentru salvare. Nu voi uita ºi poate nicinu voi putea rãsplãti niciodatã sacrifici-ul unui adevãrat OM, dl. Stein Toma,frate coreligionar, care nu a precupeþitnici un efort pentru a sta neîntreruptlângã patul meu de suferinþã, 6 zile ºi 5nopþi. Moralul mi-a fost menþinut derude, prieteni, vecini, confraþi. Interesulºi ajutorul lor a fost permanent.Revenind la Arad am fost internatãtemporar la Cãmin,unde am fost pri-mitã cu aceiaºi cãldurã, dragoste ºiatenþie, comori ce îmi susþin recupe-rarea.

Mulþumind din inimã tuturor celorm-au ajutat cu fapta sau cu gândul, leurez, cu recunoºtinþã, o Hanuka plinãde luminã!

Eva Farkas

Ajutooooor! Sãriþi! Vin evreeeeeeii!-CCoommeennttaarriiii ppee mmaarrggiinneeaa uunnuuii ddeelliirr aannttiisseemmiitt-

Vineri seara, Eva aprindelumânãrile

OOOO ssssppppeeeerrrraaaannnnþþþþãããã îîîîmmmmppppllll iiiinnnniiiittttãããã


C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

În numãrul 5 din luna aprilie 2005 al ziarului nos-tru, „SHALOM”, articolul apãrut sub titlul „Respect pecei ce cautã adevãrul” a lansat o chemare la discutareaunor teme referitoare la reforma ritualului religios.Printre teme era ºi ideia de a se citi rugãciunile înlimba vorbitã de enoriaºi, cu scopul de a face inteligi-bil conþinutul acestora.

Abordarea acestei teme, de o complexitate multmai mare decât pare la prima vedere, are un gradmare de dificultate. Rugãciunile sunt scrise cu multesecole în urmã, la nivelul cunoºtinþelor ºi percepþiilorevreilor din timpul respectiv. Nu putem sã netranspunem în modul lor de gândire, deci, consider cãpurul înþeles al cuvintelor trece pe un plan secundar,esenþialã fiind încãrcãtura lor spiritualã. Audierea niciunei alte limbi nu ar putea provoca sufletului iudaicacelaºi sentiment de evlavie, deoarece rugãciunilenoastre au un cod intrinsec care se descifreazã senzo-rial doar prin codul genetic transmis urmaºilor luiAbraham, Ithak ºi Jakob. Care altã limbã ar mai aveaforþa de a face pe enoriaºii evrei sã accepte mira-colele? Ce miracol poate fi mai elocvent decât faptulcã limba în care a fost scrisã Tora, cu mii de ani înurmã, este vorbitã ºi astãzi, este folositã în lucrãriºtiinþifice de avangardã, în literaturã, artã ºi nu înultimul rând, este limba de stat a Israelului. Orice tra-ducere, cât de perfectã se va vroi ea, nu ar fi lipsitã devicii ºi cu certitudine n-ar fi în stare a reda acele coduridin strãbuni. Rabinii au depus eforturi de a menþinetipologia iudaicã ºi au reuºit sã evite poluarea aces-teia. Pe primul plan a stat ºi insistenþa de a da citirerugãciunilor în limba ebraicã. În acest mod, ceeacestatul iudaic nu a reuºit, au reuºit rabinii: s-a menþinutidentitatea iudaicã. Dar, pãstrãtori ai tradiþiei lor, evreiiau constituit peste tot elementul necunoscut, elemen-tul strãin. Aceastã percepþie a creat multe tensiuni,ajungând sã genereze multe tragedii. Mari persona-litãþi, cu multã influenþã, au contribuit în decursul tim-pului la exacerbarea sau la atenuarea fenomenului derespingere. Iatã ce scria filozoful german Fr.Nietzche(izvorul multor idei preluate de naziºti), careîn „Genealogia Moralei” scrie: „Din trunchiul acestuicopac al rãzbunãrii ºi urii iudaice, ura cea mai adâncã,o urã sublimã, creatoare de idealuri ºi recreatoare devalori, nicicând egalatã, a rãsãrit ceva tot fãrã egal, oiubire nouã, cea mai adâncã dintre iubiri, o iubire sub-limã. ªi oare din ce alt copac ar fi putut rãsãri?” O altãmare personalitate, scriitorul rus Lev Tolstoi, punân-du-ºi întrebarea: „Ce este un evreu”, îºi rãspunde:„Evreul este acea sfinþitã fiinþã care a coborât din cerfocul veºnic ºi a iluminat cu el lumea întreagã. El esteizvorul religios, þâºnirea ºi fântâna din care toate cele-lalte popoare au desprins credinþa ºi religia lor. Evreuleste pionierul libertãþii, este pionierul civilizaþiei.Ignoranþa era condamnatã în vechea Palestinã maimult decât este astãzi în civilizata Europã. Evreul estesimbolul toleranþei civile ºi religioase. Iubeºte pe strã-ini, le-a poruncit Moise, fiindcã strãini au fost în þaraEgiptului. Evreul este simbolul eternitãþii, el, pe care

nici focul, nici sabia, nici Inchiziþia n-au fost în stare sã-l ºteargã de pe faþa pãmântului, el care a fost primulîntru vestirea cuvântului viu al lui Dumnezeu. Evreulva dãinui de-a pururi, aºa cum etern El însuºi este”

Din dorinþa multor evrei de a se integra mai bine însocietatea în care trãiau, s-au nãscut numeroasemiºcãri de reformã religioasã. Unul dintre reformatoria fost Israel Jakobson (1768-1828). El a înfiinþat laSeesen, Kassel ºi Berlin sinagogi private în care seciteau rugãciuni ºi se intonau imnuri în limba germanã,mai apoi s-a instalat ºi orgã cu scopul de a apropiaserviciul divin de cel al altor religii. Printre persona-litãþile rabinice reformatoare s-a numãrat ºi AaronChorin (1766-1844) din Arad,la care se face referire ºiîn articolul din „SHALOM” nr.5. Oricât de erudit afost, rabinul Chorin a fãcut greºeli pe care le-arecunoscut ºi regretat. Astfel, în urma criticilor primite

la cartea sa „Emek Hasareh”, el a declarat: „Voi cereca lucrarea mea sã fie pusã la o parte, la loc ferit”.

Rezultatul reformelor nu a fost deloc cel scontat,cel puþin în privinþa apropierii de alte culte. Ele nu auatenuat fenomenul de respingere a evreilor. Ca exem-plu, citez din nou pe Nietzche, care în lucrarea„Dincolo de bine ºi de rãu” scrie: „Germania e cât sepoate de sãtulã de evrei, stomacului german îi vinegreu sã asimileze acest quantum evreiesc”. Trebuie sãremarcãm faptul cã tocmai acolo, unde reformareatradiþiilor iudaice a fost mai profundã, acolo a fost ºileagãnul nazismului.

Obiceiul iudeilor a fost ºi este de a lua o hotãrârenumai dupã o lungã chibzuialã. Eu nu cred cãrenunþarea la desfãºurarea ritualului în limbastrãmoºilor ar fi în favorul cuiva, ci din contra.

Longevitatea poporului evreu se datoreºte în maremãsurã pãstrãrii cu sfinþenie a tradiþiilor, dintre acesteafãcând parte ºi folosirea în sinagogã a limbii ebraice.Concluzia se desprinde de la sine.

Alexandru Kohn

Iudaismul reformat

Iudaismul reformat este un curent al iudaismuluicare contestã caracterul neschimbãtor al Torei ºihalahããi (legii mozaice) ºi în consecinþã pledeazãpentru adaptarea gândirii ºi practicii evreieºti laspiritul vremii. Curentul a apãrut în secolul 19 înGermania. Ca douã subcurente ale acestui tip deiudaism se remarcã iudaismul liberal ºi iudaismulprogresist.

Deºi evreu ortodox, unul din promotorii acestuicurent a fost Moses Mendelsohn, care, prin ple-doariile lui a sugerat ideea unui nou statut al evreu-lui, acela de cetãþean liber ºi egal în drepturi.Mendelsohn a creat o paralelã între iudaism ºi ilu-minism, contribuind decisiv la naºterea Haskalei(iluminismul iudaic).

Din punct de vedere al practicii religioase,iudaismul reformat este schimbat faþã de cel orto-dox, numeroase din aspectele esenþiale, cum ar fiegalitatea între femei ºi bãrbaþi din punct de vedereal obligaþiilor religioase, modul de structurare altextelor religioase, modul de respectare a ªabatuluiºi altele fiind diferite. În unele comunitãþi s-arenunþat la limba ebraicã în cadrul rugãciunilor, s-aintrodus conceptul de “fii evreu în casa ta ºi om pestradã” ºi s-a renunþat la caracterul sacru ºi imuabilal multora dintre scrierile iudaice. S-a renunþat ºi laideea de sionism ºi au fost modificate esenþial con-ceptele mesianice evreieºti.

Încet dar sigur, în decursul istoriei, diferenþeledintre iudaismul ortodox ºi cel reformat s-au adâncitºi înmulþit. În zilele noastre, iudaismul reformat arefoarte mulþi adepþi, în special în Statele Unite aleAmericii. Existã de asemenea, în toatã lumea, foartemulte organizaþii evreieºti reformate, dar caracterulunitar al miºcãrii reformate nu este unul deosebit deputernic.

Din punctul de vedere al convertirilor, iudaismulreformat impune într-adevãr mai puþine cerinþe unuine-evreu care doreºte sã se converteascã. Multeautoritãþi rabinice reformate nu impun ca per-soana care doreºte sã se converteascã sã facã dova-da unui ataºament real faþã de valorile iudaice pri-mare (respectarea Celor 613 Porunci ale Torei ºi alcaracterului sacru al acestora, respectarea reguliloralimentare ale caºrut-ului (kaºrut), respectareaªabatului, a restricþiilor legate de relaþiile sexuale,etc.)

Din cauza numeroaselor derogãri de la legeaiudaicã introduse de iudaismul reformat, mareamajoritate a convertirilor realizate de rabini refor-maþi nu sunt recunoscute de cãtre curentul ortodox.Astfel, în foarte multe dintre cazuri, o persoanã con-vertitã de un rabin reformat nu va fi recunoscutã caevreu în mediile evreieºti ortodoxe ºi uneori nici încele evreieºti conservatoare, pentru aceasta fiindnecesarã eventual o convertire ortodoxã.

În orice caz, diferenþele între curentul reformat ºicelelalte curente iudaice sunt multiple ºi nu pot fitratate în totalitate în cadrul acestor rânduri...

Existã un site pe internet (OhrSomayah) care încearcã clarificarea,prin prisma unor rabini ortodoxi, aunor probleme ale iudaismului, prinrãspunsuri la întrebãrile puse de cores-pondenþi. O temã legatã oarecum deproblemele care ne frãmântã a fosttratatã într-o corespondenþa recentã.Cineva care semneazã “Alberto inIsrael” scrie: “Sunt un Israelian, dar nusunt evreu. Pãrinþii mei sunt Brazilieni.Eu sunt religios ºi þin mitzvoturile înviaþa mea ca fiecare evreu. Dar, eu nusunt Ortodox sau Neolog, eu doar þinmitzvoturile în modul meu propriu.Niciodatã nu am dorit sã devin unmembru al unei comunitãþi în modul încare Ortodoxii fac aceasta, fiind sepa-raþi de alte comunitãþi. Eu vreau sã fiuliber sã merg în fiecare sinagogã,respectând pe fiecare conform acesteicãi. Dar, citind postãrile dumneavoastrã,doresc sã vã întreb care este viziuneahalahicã a Dumneavoastrã despremine. Sunt liber sã fiu aºa cum sunt?Sau, poate, trebuie sã mã convertesc?Dece? Eu sunt cãsãtorit cu o femeieneologã convertitã. Poate Halahasã-mi dea libertatea sã fiu eu însumi?

Iatã câteva spicuiri din rãspunsuldat de rabinul Yirmiyahu Ullman:“Faptul cã nu eºti evreu, nu are nimicgreºit. Totuºi, deoarece a fi religios înIudaism înseamnã a pãstra comanda-mentele ca un evreu, tu nu eºti con-siderat religios. Tu poþi fi foarte credin-cios ºi o persoanã foarte bunã ºi existãmitzvoturi pe care le poþi face caneevreu, cum ar fi rugãciunile ºi cari-tatea precum sã te reþii dela celeinterzise,cum ar fi furtul sau imorali-tatea. Totuºi, aceste lucruri nu te vorface sã fii un evreu religios, ci unneevreu religios. D-zeu aºteaptã de laneevrei sã respecte poruncile enume-rate în Tora, prin care ei dobândescviaþa veºnicã.

Privind Iudaismul Reformat sauevreii neologi, aici nu se pune proble-ma de a fi religios în modul propriu alcuiva. O persoanã are liber arbitru în aalege ce mitzvoturi sã þinã, ce inter-dicþii sã încalce ºi în ce mãsurã.Aceasta este parte a relaþiei cât sepoate de individuale a fiecãrui evreucu D.zeu, fie pentru bun sau rãu,binecuvântare sau blestem.

Oricum, Iudaismul în sine nu esteun subiect din care fiecare individ sã-ºiia o parte. Tora nu se poate reduce la

un amestec de pseudo-spiritualitate.În timp ce un individ evreu face aceas-ta este în mod cert evreu, o miºcarecare îmbrãþiºeazã aceasta nu esteIudaism.

Din aceastã cauzã, Ortodoxiaacceptã evreii nepracticanþi ca evrei,dar respinge comunitãþile nepracti-cante care intenþioneazã sã reprezinteIudaismul.

Chiar ºi numai vizitând casele deîntâlnire ale acestor miºcãri se dã oaprobare tacitã programului lor. Totuºi,asta nu înseamnã cã Ortodoxia ºievreii ortodoxi nu trebuie sã respecteºi sã se ocupe de alþi evrei. Numãrulrabinilor, învãþãtorilor, ºcolilor, organi-zaþiilor, fundaþiilor, publicaþiilor, etc.,care se dedicã creierii unei punþi întreevreii de toate formaþiunile ºi nivelede practicare a ritualului creºte rapid.

Privind statutul tãu halahic, eºtiliber sã continui aºa cum eºti, cucondiþiile de mai sus. Privind proble-ma soþiei tale, dacã ea a fãcut o con-vertire halahicã, a fost practicantã pentruun timp, apoi a pãrãsit iudaismul pen-tru reformã, ea va avea statutulnefericit de evreu nepracticant mãritatcu un neevreu ºi va trebui sã consulteun rabin competent. Dacã ea a fãcut oconvertire Reform (neologã) chiar dacãeste israelianã, ea nu este evreicã,deoarece Reforma nu întruneºte cri-teriile halahice pentru convertire. Tuvei fi liber sã cauþi credinþa ca neevreuconform Torei, conºtientizând cã, copi-ii tãi nu vor fi evrei. Oricum, deoareceamîndoi aveþi în mod evident afinitãþipentru iudaism, puteþi, treptat, sãexaminaþi opþiunea de a vã convertiîmpreunã-dar numai conform Halahei.

Cei ce cautã adevãrul...

Ask the Rabbi!-ÎÎntreabã-ll ppe Rabin!-

Leoppold Marta-IIndig: Rabin de Lubavits

Leoppold Marta-IIndig: Chivotul legããmmântului


C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

Continuãm sã depãnãm po-vestea vieþii Martei, redând, pealocuri sistematizate, extrase dinpropria ei povestire. În numãrultrecut am urmãrit povestireacopilãriei ºi adolescenþei petre-cute la Arad. Episodul s-aaîncheiat cu impresionanta ima-gine a Martei pe vapor, recitânddin Eminescu, în timp cepãrãsea, cu lacrimi în ochi,“Mama nãscãtoare”.

Pe vapor, la 1 iunie, amîmplinit 17 ani. Drumul a luat 4zile ºi a trecut fãrã evenimente.Când am sosit la „Mama meaadoptivã”-Israelul-, durereadespãrþirii de „Mama mea nãscã-toare”-România- îmi era vie însuflet.

În Israel, frarele meu a fostluat la armatã, iar eu am fosttrimisã de pãrinþi sã învãþ în con-tinuare:”Tu învaþã, deoarecetotul þi se poate lua, în afarã dece ai în cap”. Astfel, am intrat înKibutzul „SUA” (aproape deHaifa) la Ulpan, pentru a învãþamai întâi ebraica, limba bibliei,limba oficialã a þãrii. La Ulpanlucrai o jumãtate de zi pentruKibutz ºi pentru asta primeaicazare ºi mâncare, iar dupãmasaînvãþai ebraica. Aici am vãzutpentru prima oarã fete evreicenãscute în Israel, care veneau înshort (pantaloni scurþi). Erau fru-moase, naturale, cu capul pesus, foarte sigure de ele. M-a fra-pat diferenþa: noi, evreii dinDiaspora, mergeam cu capulpuþin plecat, uitându-ne mereuîn stânga ºi în dreapta, parcãvrând sã prevenim un pericol,vre-o loviturã neaºteptatã. Mãîmbãrbãtam, spunându-mi cãaici sunt în þara mea, aici nu mise va spune „Jidoavcã spurcatã”ºi nu voi fi bãtutã sau omorâtãfiindcã m-am nãscut evreicã!

La Kibutz puteai sã lucrezi însala de mese a cantinei, labucãtãrie, afarã pe câmp sau lavie ºi la „sidurim”(curãþenie). Înfiecare lunã se schimbau pos-turile. „Sidurim” presupuneacurãþirea zilnicã a 2 duºuri, acamerei bãieþilor, camerei fetelorºi a 4 WC-uri comune. Era în1951, când încã oamenii nuaveau baie ºi WC în casã. Fiindcãnimeni nu se înghesuia la acestserviciu, am vãzut aici o ºansã ºiam spus:”iau eu sidurimul, darcu condiþia ca sã nu mai fiu

schimbatã pânã la sfârºitulUlpanului”. Toþi au spus: „Foartebine!” (gândind:”ce proastã...”).Urmarea: ei se sculau la 6dimineaþa ºi lucrau pânã la 1dupã masa. Eu mã sculam la 8,mâncam bine ºi la ora 11 eramdeja cu lucrul terminat. Astfel,fetiþa arãdeanã, nãscutã pe lângãMureº, putea merge zilnic labazinul de înnot al Kibutzului ºifãcea ºi plajã. Când reveneaucolegii de la câmp, frânþi deobosealã, cu ghetele pline denoroi, eu le fãceam semn cumâna:”Halo!”. Dupã trecereaunei luni de la primirea postului,au vrut sã îmi dea altãînsãrcinare, dar eu am refuzat,reamintindu-le condiþia pusã demine la început. Spre desfãtareamea, la o datã ulterioarã amvãzut la televiziune un interviucu marele scriitor Efraim Kishon,care a povestit cã la Ulpan a luatºi el „Sidurimul” spre a avea maimult timp pentru scris...

Lucrul în naturã, alimentaþiasãnãtoasã, contactul direct cupãmântul „mamei adoptive”,

care parcã a pus balsam sfânt perãnile mele sufleteºti, au produso radicalã transformare a mea, lasuflet dar ºi la corp. Evidentã eratransformarea fizicã. La începutulUlpanului nimeni nu mã bãga înseamã. Eram o fatã înaltã ºi slabã,gen nevasta lui Popeye dindesenele animate. Într-un anînsã, eu m-am dezvoltat armo-nios ºi am pus pe mine vre-ozece kg. Dupã comportamentulcelor din jur, am înþeles cã amdevenit „frumoasã”. Bãieþii ºibãrbaþii se învârteau în jurulmeu.

La Ulpan se aflau la studiutineri din multe þãri. Printre alþii,

unul din România, care senumea Bibi. Era un bãiat depeste 30 ani, mereu cu cravatã,elegant. Pentru mine, o fatã de17 ani, era deja un „domnmare”. Dupã schimbarea în bineintervenitã în aspectul meu, m-am trezit într-o zi cu Bibi bãtândla uºa mea. A intrat, s-a aºezat ºia început sã-mi facã diversecomplimente: „Ce frumoasãeºti”, „ce picioare frumoase ai”,etc. Apoi, prinzându-mimâna:”Pot sã sãrut acestemânuþe?”. Vãzând cu cine am dea face, i-am rãspuns: „Poþi sãsãruþi aceste mânuþe, dar trebuiesã ºtii cã acestea curãþã c.....” Eldeja ridicase mâna mea, s-aoprit o clipã, apoi, cu o mutrãacrã mi-a sãrutat, totuºi, mâna,dupã care a plecat repede.Seara, la masã, în prezenþa a cca.15 kibutznici, am povestit celeîntâmplate. Când s-a terminatcina, pe rând, la plecare, fiecarebãiat mi-a sãrutat mâna...

În 1952 am participat la uncurs de educatoare pentru grã-diniþã, la un alt Kibutz. ªi aici tre-buia sã lucrez 5 ore zilnic pentrucazare ºi hranã. La serbarea desfârºit de an am pregãtit un pro-gram artistic, în cadrul cãruia euam imitat personajele dinKibutz. Drept urmare, secretaraKibutzului a vrut sã mã trimitã laun teatru vestit din Israel, pentrua mã forma ca actriþã. Nu amputut sã accept aceasta,deoarece fratele meu fiind laarmatã, eu singurã trebuia sã mãocup de pãrinþi. La grãdiniþã amînceput sã lucrez în 1953. În acelan, la vârsta de 65 ani, iubitulmeu tatã a murit. El a dorit ca pepiatra lui funerarã sã fie scris cãprovine din oraºul Arad. Din

câºtigul meu de educatoare, amreuºit ca la 30 zile de la deces sãridic piatra funerarã.

Deºi lucram ºi aveam unsalariu, trãiam foarte greu.Doream nespus sã merg la înnot,dar nu aveam bani pentru a-micumpãra un costum de baie.Într-o zi am aflat cã se orga-nizeazã niºte concursuri de„Regina Frumuseþii” ºi de„Regina Mãrii”. Mi-am depuscandidatura ºi am trimis

fotografia pe care am fãcut-ocând eram în armatã. Am ºiprimit invitaþiile de participare.

Leopold Marta-Indig,

Marta, soldat al Israelului

Fred Eliezer

SSoþii Indig


C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

La „Regina Frumuseþii” nu m-amputut prezenta, deoarece nu amavut haine corespunzãtoare. Mis-a spus cã la „Regina Mãrii”,primele trei clasate primesccadou câte un costum de baie!

Concursul s-a desfãºurat laTel-Aviv, la hotelul Dan. Noilocuiam la Haifa. Am ajuns lahotel, îmbrãcatã nu prea modernºi cu pãrul rãvãºit de vânt ºiploaie. Când am deschis uºa sãliiîn care erau deja vre-o 50 defete, acestea, vãzându-mã, auizbucnit în râs, parcã spunând:”iate uitã, cine vrea sã fie reginã...”.Îmi venea sã închid uºa ºi sã fugde acolo, dar n-am fãcut-o. Eramîncãpãþânatã. Dacã tot am venit,de ce sã nu merg pânã la capãt?Dupã doi ani de lucru în Kibutz ºialþi câþiva la grãdiniþã, am învãþatcã nu frumuseþea exterioarã ecea mai importantã. Dar acum,aici, asta era! Aºa cã ºtrengãriþaarãdeanã a intrat în salã. La unmoment dat, a apãrut un domncare ne-a examinat cu „ochi decunoscãtor”, apoi a ales 10 fete,printre care eram ºi eu! Ne-atrimis la coafor ºi ne-a cerut ca la7 seara sã fim înapoi. Ni s-au datcostume de baie. Pe mãsurã cehainele elegante ale fetelor dinTel-Aviv, deopotrivã cu celeponosite ale „proletarelor”, eraudate jos, am observat din privir-ile fetelor cã nici una nu mairâdea de mine. Am primit uncostum de baie frumos. Dar, înpicioare am rãmas tot cu pantofiimei ponosiþi...Mã uitam la fete,care oare are picioare mai mari,nr.40? Spre norocul meu, amgãsit o fatã, Sonia, pe care am

rugat-o ca atunci când o sã fierândul meu, sã-mi împrumutepantofii ei. Fata a fost de acord.Erau niºte pantofi cu toc cui,înalt, cum nu mai purtasemniciodatã. Eu, venitã din Kibutz,umblasem doar cu pantofi joºi,comozi. Credeam cã merg ca ogâscã...A urmat prezentarea,apoi selecþia. Prima datã, din 10

au rãmas doar 5 fete. Eu eramprintre ele. Apoi, s-au selectatprimele trei. Iarãºi eram printreele. Urma anunþarea locului 3:nu eram eu aceea. Dupã acestmoment, membrii juriului auînceput sã discute aprins, gesti-culând (cum e obiceiul la evrei!).Apoi au anunþat: prima adjutan-tã (deci, locul 2) este LeopoldMarta! Dupã concurs, aproapetoþi arbitri au venit la mine ºi mi-au spus:”Tu ai fost cea mai fru-moasã, însã nu ai avut un mersfrumos!”

Mi s-a propus sã vin la Tel-Aviv sã lucrez ca manechin. Amfost angajatã de furma Jercoli.Salariul de început era dublu faþãde cel de educatoare. M-ammutat aºadar la Tel-Aviv. Peatunci nu erau cursuri pentrumanechine. Am privit cum mergaltele, nu am întrebat pe nimeniºi am mers natural. Am fãcut ºireclame, care atunci se prezen-tau la cinematograf, odatã cu jur-nalele de actualitãþi, înaintea fil-mului. Uneori, apãream în acelelocuri chiar în persoanã. Cândjurnalul cu prezentarea de modãajungea la Haifa, mama mergeaîn fiecare zi la cinematograf sã îl

vadã, rugându-i pe cei de laintrare sã-i permitã sã vadã doarjurnalul. Au lasat-o sã intre,fãcându-ºi semne de parcã o cre-deau nebunã. Mama a observat,ºi le-a spus:”Sã ºtiþi cã nu suntnebunã. Fata acea frumoasã pecare o vedeþi acolo e fiica mea”.De atunci, au întâmpinat-o zilniccu mare respect, lãsând-o,bineînþeles, sã intre.

Aºa s-a ajuns la un alt capitolimportant în viaþa mea: un turistamerican, Mickey Indig, venit înIsrael sã-ºi viziteze fratele, avãzut o prezentare de modã ºi s-a interesat de mine. Pe scurt,spun doar cã pe 1 februarie 1959am devenit doamna Indig,printr-o cãsãtorie care dureazã ºiastãzi...Pe la sfârºitul lunii mai aaceluiaº an am plecat spreAmerica. Am trecut prin Atena,Roma, Paris ºi peste tot eu mân-cam cât pentru douã persoane.Mi-a ºi fost ruºine ºi mã temeamcã soþul meu, acest „americanbogat”, va crede cã aceastã fatãsãracã din Israel e înfometatã.Mai târziu, în America, am aflatcauza neobiºnuitei pofte demâncare: eram însãrcinatã!Copilul, „Made in Israel”, s-anãscut la New York, la 14 ianuar-ie 1960.

Soþul meu a fost managerulunui mare hotel în apropiere deNew York. Eu am trãit o viaþã de

lux: dimineaþa tenis, dupã masaînnot la bazin, masa servitã,vasele murdare spãlate de alþii...Desigur, am mai participat ºi la

prezentãri de modã. Însã, oîncãpãþânatã ca mine, care a trãitla „mama adoptivã”, fie eabinecuvântatã, pe pãmântulsfânt al Israelului, nu s-a simþitîmplinitã... În anii petrecuþi înIsrael, ca ºi în anii anteriori, cupãrinþii mei, nu am avut belºug.Mi-am adus aminte de cuvinteletatãlui meu: „banii vin ºi trec, nuasta sã-þi fie cel mai important înviaþã”. Am dorit ca bãiatul meu,mândria mea, sã creascã în þaralui, acolo sã-ºi primeascã edu-caþia. Când a împlinit 7 ani, l-amluat în Israel. Soþul meu a lichidattotul ºi a venit dupã noi. Aºa a

crescut Fred Eliezer Indig înIsrael (Fred dupã tatãl meu,Eliezer dupã tatãl lui Mickey). Ela terminat aici toate studiile curezultate foarte bune. ªi-a datdoctoratul în biologie cu„Summa cum Laude”.

Când bãiatul meu a înþeles ta-lentul meu în domeniul artei, el afost cel care m-a îndrumat ºi mi-adat suportul moral pentru a facecel mai curajos pas: sã merg laParis spre a continua sã învãþ, sãmã perfecþionez în picturã. El mi-a spus:”Talentul tãu e dat deD-zeu. Trebuie sã preþuieºti acestdar”. Cu aceasta a începutepopeea mea din Paris.

CCoonnttiinnuuaarree îînn nnuummããrruull vviiiittoorr

o viaþã exemplarã


C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

Marþi, 11 octombrie 2005, în cadrulmanifestãrilor dedicate Zilei Holo-caustului, a avut loc la Casa CorpuluiDidactic, un impresionant simpozion,desfãºurat sub motto-ul „Cine uitã numeritã”. Organizatorii ºi moderatoriiacþiunii au fost Conf. Dr. SimonaStieger, inspector ºcolar de specialitate

la Inspectoratul ªcolar Judeþean ºi Prof.Tiberiu Novac, director la Casa CorpuluiDidactic Arad.

Referatele au fost susþinute de 12grupe de elevi din 8 licee ºi ºcoli dinArad, Nãdlac ºi Pecica. Fiecare grupã,coordonatã de câte un profesor, apregãtit o lucrare. Iatã câteva titluri:„Tradiþii evreieºti”, „Refugiaþi evrei dinfaþa tãvãlugului nazist-cazul AlbertEinstein”, „Evreii din Nãdlac ºi evoluþia

lor demograficã”, „Viaþã ºi moarte înlagãrele de concentrare”, „Imagineaevreului în cultura românã”, „Mãsuri ºilegislaþie antisemitã în România”.Prezentarea unora din referate a fostîmbogãþitã cu materiale grafice, chiar ºicu machete, mulþi dintre tinerii autoridovedind pe lângã talent ºi o impresio-

nantã imaginaþie ºi inventivitate.Fiecare prezentare a dovedit din parteaautorilor o temeincã documentare câtºi un real interes pentru subiectul tratat.

La discuþiile purtate pe margineacelor prezentate s-a relevat importanþacunoaºterii de cãtre tineri a adevãruluiistoric, ca garanþie a evitãrii repetãriitragediilor trecutului.

Dintre distinºii profesori cu sufletmare, care au coordonat referatele, i-

am reântâlnit cu plãcere pe CristinaMiltaller, Adrian Bucur ºi, desigur,Simona Stieger, cunoscuþi ca modera-tori în alte acþiuni similare, iar printreinvitaþi pe Dl. Lector Universitar dr.Stelean Boia, foarte activ la Centrul deStudii Iudaice.

Impresionat de modul dedicat încare s-au pregãtit ºi prezentat la sim-pozion elevii cât ºi profesorii ºi conti-nuînd ideia cã tocmai cunoaºtereareciprocã este calea cea mai sigurãpentru îndepãrtarea barierelor, amlansat invitaþia pentru toþi cei prezenþisã participe la o searã comunã cu mem-brii ai Comunitãþii noastre, urmând cadata sã fie stabilitã de comun acord.

Ulterior, am convenit ca întâlnirea sãaibe loc în data de 28 octombrie.

Astfel, vineri, 28 octombrie 2005dupã masa, invitaþii noºtri s-au prezen-tat la Sinagoga Neologã, unde li s-aexplicat ce înseamnã Shabbatul ºi cumse face primirea acestuia, dupã care auparticipat la Serviciul Divin. În conti-nuare ne-am deplasat la restaurantulritual al comunitãþii unde, într-o atmos-ferã detinsã, familiarã, asortatã cu cân-tece evreieºti ºi mici discursuri de suflets-a consumat o cinã tradiþionalã.

Cu toþii ne-am exprimat pãrerea cãasemenea acþiuni trebuiesc continuate,ele fiind ocazii utile ºi plãcute decunoaºtere ºi preþuire reciprocã.

II.. SScchhlleessiinnggeerr

Cine uitã nu meritã...

Vineri seara, la SSinagogãã

Kiddush tradiþional la cina de la Restaurantul Ritual al communitããþii

Doamna Lya Benjamin,cunoscutã enoriaºilor noºtridin lucrãrile privind istoriaevreilor din România cât ºi

din apariþiile televizate launele talk-showuri, este odistinsã personalitate, pe câtde eruditã, pe atât de plãcutã.Aflând, cu ocazia unei discuþiipurtate la Bucureºti, cã dum-neaei, într-un drum derevenire din Germania, vatrece prin Arad, i-am lansatinvitaþia de a face o oprire lacomunitatea noastrã. Spresatisfacþia mea, invitaþia a fostacceptatã cu generozitate.Astfel, în dupãmasa zilei demiercuri, 16 noiembrie, timpde câteva ore, am avutonoarea ºi plãcerea sã o avemoaspete pe doamna Lya. Deºitimpul petrecut la Arad a fostmult mai scurt decât ne-am fidorit, am reuºit sã-l petrecemîntr-un mod cât se poate deutil ºi plãcut, întru-n cadruadecvat nivelului oaspetelui:cel universitar. Împreunã cuDl. Conf.univ.dr. Marius Grec,

Decanul facultãþii de careaparþine Centrul de StudiiIudaice, am organizat la acestcentru un simpozion cu tema:

„Antisemitismul, trecut ºiprezent”. Au participat cadreuniversitare, reprezentanþi ai

inspectoratului ºcolar, profe-sori de istorie , studenþi,reprezentanþi ai altor culte ºi,nu în ultimul rând, enoriaºi aicomunitãþii noastre. DoamnaLya Benjamin a fãcut o scurtãexpunere a celor întâmplatepe parcursul celor aproapedouã sãptãmâni petrecute înGermania ºi Ungaria, bineîn-þeles cu referire la activitateaprofesionalã, cu acent pe mo-dul de percepere ºi deprezentare în cele douã þãri aevenimentelor din perioadaHolocaustului. Dupã câtevascurte expuneri pe temadatã, cea mai mare a timpuluis-a consumat cu discuþii li-bere, întrebãri adresate invi-tatei urmate de rãspunsurideosebit de pertinente. S-a

discutat mult referitor laresorturile manifestãrilor anti-semite ºi s-a insistat pe im-portanþa bunei pregãtiri acelor care se ocupã cu edu-caþie tinerei generaþii.

Privind antisemitismulprezent, subsemnatul amanalizat recent apãrutul arti-col semnat „pentru conformi-tate” de cunoscutul negaþio-nist Ion Coja. Toþi cei care auluat cuvântul ºi-au exprimatindignarea cã asemeneaaberaþii josnice pot vedealumina tiparului în Româniade astãzi ºi au afirmat cãtinerii nu mai pot fi induºi îneroare prin acuze rãsuflate,fãrã nici o bazã realã.

IIoonneell SScchhlleessiinnggeerr

Europa a murit la AuschwitzSSeebbaassttiiaann VViillllaarr RRooddrriigguueezz,,

jurnalist Spaniol

Mã plimbam prin Raval(Barcelona) când, brusc, am înþelescã Europa a murit la Auschwitz. Noiam asasinat 6 milioane de evrei ºiam sfârºit prin a importa 20 de mili-oane de musulmani!

Am ars la Auschwitz cultura,inteligenþa ºi capacitatea de creaþie.Am ars o mare parte din acei oamenicare fãceau parte din poporul procla-mat popor ales al lui D.zeu. Acestaeste poporul care a dat umanitãþiifigurile emblematice care au fostcapabile sã schimbe istoria (Christos,Einstein, Freud…) ºi care este laoriginea progresului ºi bunãstãrii.

Trebuie sã admitem cã Europa,relaxându-ºi frontierele ºi predându-se sub pretextul toleranþei ºi valo-rilor unui fals relativism (doctrinãcare contestã adevãrurile absolute)cultural, ºi-a deschis porþile pentru20 de milioane de musulmani, ade-sea analfabeþi ºi fanatici, pe care îiputem întâlni, în cel mai bun caz înlocuri ca Raval, ºi care pregãtesc ce emai rãu, ca ºi 9/11 ºi atentatele dinMadrid ºi care sunt cazaþi în aparta-mente din blocuri asigurate de asis-tenþa socialã.

Deasemenea, noi am schimbatcultura cu fanatismul, capacitatea dea crea cu voinþa de distrugere,înþelepciunea cu superstiþia. In-stinctul transcendental al evreilor,care chiar în cele mai rele condiþiiposibile au cãutat întotdeauna caleaspre o lume mai bunã ºi paºnicã,l-am schimbat cu atentatori sinuci-gaºi. Noi am schimbat bucuria de atrãi cu fanatica obsesie a morþii.Moartea noastrã ºi a copiilor noºtri.Ce o gravã greºealã am fãcut!!!

O reuniune interesantã, instructivã ºi plãcutã


C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

Secolul XX a fost marcat, pe lângãnumeroase realizãri cultural-artistice,cuceriri ºtiinþifico - tehnice ºi de o serie detragedii. Acestea au culminat cu holocaus-tul, dar pe lângã acesta au fost ºi o multitu-dine de acte regretabile ce au marcat civi-lizaþia prin tragismul lor. Dintre acestea me-ritã de semnalat martiratul lui Ervin Bauer.

Rusia pogromurilor a luat sfârºit dupãrevoluþia din 1917, dar dupã o acalmieaparentã de douã decenii a rãbufnit, sub oformã ocultã, dictat de „tãtucul sovi-etelor”. Pe lângã activiºti, foºti revoluþionari,au cãzut victime oameni de culturã, artiºti,medici, oameni de ºtiinþã gãsiþi indezirabiliprin poziþia lor faþã de etica socialistã sauprin idei neîncadrabile în teoriile materialis-mului dialectic stalinist. Rezolvarea cea maieficientã a constat în acuzarea lor dreptduºmani ai puterii sovietice ºi lichidarea lor.

Au cãzut victimã scriitorul Isaac Babel,poetul Osip Mandelstam, ca sã nu pomenimdecât pe cei mai proeminenþi oameni deculturã.

Ervin Bauer, unul din fondatorii biologieiteoretice moderne, a avut aceeaºi soartã,deºi pe baza lucrãrilor sale, în Europa deVest a fost supranumit Einstein al biologiei.

A studiat medicina la Budapesta ºiGöttingen, ca student încã, s-a consacratcercetãrii, primele lucrãri le-a publicatînainte de a fi obþinut diploma de medic. Întimpul rãzboiului a fost încorporat în armataaustro-ungarã, funcþionând ca medic în spi-talul militar din Timiºoara. În acelaºi timp acontinuat cercetãrile, publicând lucrãri teo-retice, de concepþie, asupra lumii vii.

Dupã rãzboi a funcþionat la Göttingen,apoi câþiva ani la facultatea de medicinã dinPraga. În aceastã perioadã a apãrut înGermania anului 1920 prima versiune a con-ceptelor sale „Fundamentele biologieiºtiinþifice pure”. Se mutã la Berlin undeprimeºte, din partea lui Semasco - comisaral poporului pentru sãnãtate, invitaþia de ase stabili în Uniunea Sovieticã.

Pânã în 1931 lucreazã la Obuk ca ºef alDepartamentului de Patologie Experi-mentalã ºi Biologie Generalã. Publicã în 1928lucrarea „Dialectica ºi ªtiinþele Naturii”. Semutã la Leningrad la Institutul Unional deMedicinã Experimentalã ca ºef al De-partamentului de Cercetare a Cancerului ºi alDepartamentului de Biologie Generalã, undeîn 1935 apare a treia versiune a conceptelorsale în cartea „Biologia teoreticã” unde dez-voltã principiul dezechilibrului permanent almateriei vii reflectat în metabolism, asimi-laþie, multiplicare, adaptabilitate, excitabili-tate, evoluþie. Deºi lucrarea nu contravinematerialismului dialectic, multe idei ale saleau fost combãtute de colegii sovietici. Pebaza unui curent de opinie nefavorabil, carteaa fost retrasã din circulaþie. În 1937 a fost are-stat sub acuzaþia de spionaj în favoarea uneiputeri strãine, condamnat la moarte ºiîmpuºcat la 11 ianuarie 1938.

Dupã mai bine de jumãtate de secol, fiullui Ervin Bauer a primit o scrisoare de scuzedin partea KGB-ului, care se încheia astfel:„Vã rog sã acceptaþi sincerele noastre con-doleanþe pentru tragedia familiei dumneav-oastrã în ani represiunii”.

FFrraanncciisscc SScchhnneeiiddeerr

OK, ce e mult, e mult! Esteclar cã Franþa de mult nu maideþine controlul populaþiei sale.E clar cã milioane în interiorulgraniþelor sale nãzuiesc spre li-bertate ºi independenþã. E clar cãaceºti oameni nu se rãscoalã dedragul rãscoalei, ei rãspund laopresiunea autoritãþilor franceze.Este clar cã rãzmeriþa nu poate fiîntâmpinatã cu violenþã statalã,deoarece aceasta va duce doarla un ciclu de violenþe. Este clarcã aceºti luptãtori pentru liber-tate-pe care i-am botezat“Paristinieni”- vreau un stat al lorpropriu. Este clar cã, comuni-tatea internaþionalã trebuie sãforþeze Franþa sã se aºeze lamasa negocierilor cu aceºti lup-tãtori pentru libertate, pentru aîncepe procesul de pace care vaconduce inevitabil la creareaunui stat autonom, independent,al “Paristinei”.

Dacã aºa ceva e bun pentruIsrael, este bun ºi pentrumaimuþele franceze care au fostlideri ai miºcãrii globale deforþare a statului evreu laadoptarea unei atitudini împã-ciuitoriste faþã de teroriºti.

Noi trebuie sã încetãm de a nereferi la aceastã “intifadã” înFranþa ca la o rãzmeriþã. Aceastae o miºcare pentru autodeter-minare. Este o miºcare pentruindependenþã. Este o miºcare deeliberare de imperialism.

Analogia e potrivitã. Cinesapã groapa altuia, cade singur

în ea. E timpul pentru Franþa sãtermine cu ipocrizia. E timpulpentru francezi sã ia o dozã dinmedicamentul pe care l-au pre-scris evreilor din Israel.

E timpul sã termine cuapartheidul în interiorul popu-laþiei lor. E timpul pentru Franþasã înceteze a trata pe acei bieþiimigranþi musulmani ca cetãþenide mâna a doua. E timpul de aaccepta singura soluþie trainicãpentru problema fundamentalã asocietãþii franceze-recunoaºterea

Paristinienilor ca un partener denegociere legitim.

Destul cu gloanþele de cau-ciuc! Destul cu represiuneapoliþieneascã! Destul cu chemãrile

pentru constrângere! Destul cuameninþãrile! Înainte ca ciclulviolenþelor sã se rãspândeascãpeste tot în Europa, Franþa tre-buie sã facã lucrul corect.Francezii au vorbit cu gura mareprea mult timp. Dacã împã-ciuitorismul a fost soluþia în Iraq,este soluþia ºi pentru rãzmeriþa

“Paristinianã”. Dacã aceasta afost soluþia pentru Hitler, estesoluþia pentru rãzmeriþa“Paristinianã”. Dacã împã-ciuitorismul a fost soluþia pentruIsrael în tratarea problemei sale“Palestiniene”, este soluþie ºipentru rãzmeriþa “Paristinianã”.

Dacã Franþa are acest fel deprobme sistemice cu populaþiasa musulmanã, atunci este tim-pul de a împãrþi Franþa. Este tim-pul de a fi creat un stat musul-man independent. Peste toate,nu este asta ceeace Franþa ºi altenaþiuni europene au stabilit cafiind soluþia optimã pentruIsrael?

Acestea nu sunt rãzmeriþe.Aceasta este o intifadã-exact cacea începutã în 2000 în ºi în jurulIsraelului. Franþa ºi alte þãri,incluzând Statele Unite, au cerutIsraelului sã întâmpine acesteatacuri cu concesii teritorialefãcute “militanþilor” ºi atentato-rilor sinucigaºi. Ei spuneau cãaceasta e singura soluþie delungã duratã viabilã. Ei clamau cãviolenþele nu vor înceta pânãcând cei “oprimaþi” de Israel voravea asigurat un stat indepen-dent , autonom, doar pentru ei.

De ce ar trebui sã fie soluþiadiferitã în Franþa?

Opriþi violenþa! Acum, nu înritm de melc. A sosit timpul sãse înceapã convorbirile cu“Paristinienii” despre viitoarealor patrie: “Paristina”.

În numãrul trecut al publicaþieinoastre redam o “ªtire dinOlanda”: niºte copii creºtini aucurãþat cimitirul unei mici comu-nitãþi evreieºti din localitateaApledoorn. Iatã cã acum neparvine o altã ºtire, cum cã “lacimitirul evreiesc de pe drumul

spre Arnhem, 15 persoane suntocupate cu curãþirea monu-mentelor funerare. Voluntariispalã monumentele cu o insta-

laþie de apã cu înaltã presiune ºideasemenea, vopsesc litereleinscripþiilor. Este grupul de lucru“Biserica ºi Israel” care a organi-zat curãþirea ºi în anul trecut, darcare nu a reuºit sã finalizeze toatemormintele. Studenþii de lacolegiul ROC Aventus au asigurat

alimentarea cu apã ºi electrici-tate, astfel încât curãþirea sã sepoatã face mai bine ºi mairepede”.

Altã ºtire din OlandaTragedii ale civilizaþiei secolului XXEErrvviinn BBaauueerr ((11889900-11993388))

Soluþie pentru Franþa: un stat Paristinian!Articol scris de JJoosseepphh FFaarraahh,, un editor creºtin Libanian ºi editor al „World News Daily”


C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

”Israelul trebuie sã fie ºters depe hartã!” Asta a fost declaraþiabelicoasã, plinã de urã, a unui“bombardier” în Teheran care seîntituleazã preºedinte al RepubliciiIsamice a Iranului.

La ce hartã s-a referit acest“bombardier”? A fost acestafaimoasa hartã a lumii desenatã în1585, reprezentând un mãnunchitrilobat al continentelor Europa,Asia ºi Africa cu Jerusalimul înmijloc, ca inimã a universului? Vreaacest despot Iranian ºã ºteargãaceastã inimã a universuluiºi sã dis-trugã umanitatea doar pentru a-ºisatisface setea de sânge evreiesc înaceiaºi manierã în care îºi încura-jeazã acoliþii sã se arunce în aer cuscopul de a ucide câþiva evrei?

Acest fel de atitudine suicidalãeste nouã în istoria lumii. În timpulsãrbãtorilor de Sukkot din acest anam ascultat zilnic la citirea din Toraºi am repetat în rugãciunile noastresacrificiile oferite în Templu-un totalde 70 de vite au fost oferite pe tim-pul acestei sãrbãtori. Acest numãrcorespunde cu numãrul naþiunilordin lume în afara evreilor (cu toatecã sunt mult mai multe naþiuni care

ocupã astãzi locuri la ONU, multedin ele sunt doar vlãstare ale celor70 majore). Rabinul Elazar a sublini-at cã Sukkotul fiind în perioadacând D-zeu judecã întreaga lume,privind ploaia pentru anul ce vine,a fost necesar ca evreii sã ofere sac-rificii pentru rãscumpãrarea pã-catelor acestor 70 de naþiuni, astfelca acestea sã merite a primi sufi-cientã ploaie vitalã. RabinulYochanan a adãugat urmãtorulcomentariu: “Vai de naþiunile lumiicare au pierdut ceva ºi nu au nicihabar de ce au pierdut” Când aici afost un templu, altarul acestuia aasigurat ispãºirea pãcatelor pentruei, dar ce îi ispãºeºte astãzi?

Printre cele 70 de naþiuni au fostunele care de fapt au distrus templul,chiar dacã asta a însemnatpierderea sursei lor de ispãºire.Atentatorii sinucigaºi pe care îivedem astfel, sunt vechi ca ºiBabilonul ºi Roma ºi la fel de comu-ni ca un terorist palestinian sau un“bombardier” iranian.

Fiindcã suntem la subiectul“hartã”, ne amintim o fermecãtoareparabolã:

Tatãl unui copil foarte plictisit s-a gândit cum sã-l distreze pe bãiatfãrã sã aibe vre-o jucãrie, sau unpuzzle. Când a vãzut o hartã a lumiiîn revista religioasã pe care o citea,i-a venit o ideie strãlucitã: a tãiatharta, cu bãgare de seamã, pe þãriindividuale, a amestecat bucãþile ºiºi-a îndemnat bãiatul sã aºezepiesele în mod corect. Copilul aputut sã punã laolaltã Israelul ºiJordania, chiar ºi SUA ºi Canada.Dar, restul lumii a fost prea multpentru el. Era pe cale sã renunþe,când una din piese din acest moza-ic s-a întors pe faþa cealaltã. Când ela vãzut apãrând o mânã, i s-a trezitcuriozitatea ºi a început sã întoarcãpe dos þarã dupã þarã. A fost curândclar pentru el, cã pe partea opusã apaginii cu harta lumii, a fost un omcare fãcea ceva. Cu toate cã el nu afost învãþat suficient pentru a ºtiunde e locul fiecãrei þãri pe hartã, elºtia cum aratã un om. El a asamblatrepede piesele, din care a rezultatfotografia unui om privind într-ocarte ºi studiind Tora. El a întorsapoi pagina ºi ºi-a anunþat mândrupãrintele: “Uite, tatã, am pus lao-laltã lumea!”

Învãþaþii noºtri talmudiºti nereamintesc în mod repetat cãCreatorul lumii, despre creaþiaCãruia noi citim în Tora dupãSukkot, a fãcut un legãmânt cucerul ºi pãmântul, ca acestea sãexiste doar atâta timp pânã cândevreii vor studia Tora. Aceasta esteo perspectivã, care este ignoratã înmod tragic chiar ºi de unii din con-ducãtorii noºtri evrei, care privescpe învãþaþii Torei mai degrabã ca peniºte paraziþi decât ca stâlpi ai exis-tenþei lor.

Poporul evreu, care a dat viaþãlumii prin primirea Torei, ºi ai cãruimembri susþin lumea studiind zilnicacest Tora, nu va fi niciodatã “ºtersde pe hartã”, deoarece el esteinima hãrþii, care dã viaþã tuturorpieselor din ea.

Acest “bombardier” în Iran ºitoþi atentatorii pe care el îi trimiteîn centrele civile, solicitând pionieriIsraelieni sã le detoneze în sigu-ranþã, sunt cei care trebuiesc ºterºide pe harta lumii pe care ei dorescsã o distrugã. Nu “bombardieri”, nupionieri-ºi Israelul ºi lumea întreagãpot sã savureze pacea.

Hãrþi, bombe ºi pionieriDe Rabin Mendel Weinbacch

AArrttiiccooll ssccrriiss ddee DDeennnniiss PPrraaggeerr,, aallee ccããrruuiieemmiissiiuunnii rraaddiioo ssee ddiiffuuzzeeaazzãã îînn ttooaattããAAmmeerriiccaa,, ““UUnn oomm ººii uunn mmoorraalliisstt uuiimmiittoorrddee ttaalleennttaatt aa ccããrruuii mmiissiiuunnee îînn vviiaaþþãã ss-aaccrriissttaalliizzaatt:: aa ffaaccee ooaammeenniiii ssãã ffiiee oobbsseeddaaþþiiddee aa ddiissttiinnggee ccee ee bbiinnee ººii ccee ee rrããuu””((LLoossAAnnggeelleess TTiimmeess))

1133 nnooiieemmbbrriiee 22000055

Tulburãrile din Franþa produse mai ales detineri musulmani ºi atentatele asuprahotelurilor din Jordania sunt recentele eveni-mente care pun întrebãri la care musulmaniipaºnici trebuie sã rãspundã de dragulIslamului, ca ºi de dragul nemusulmanilorîngrijoraþi. Iatã cinci dintre acestea:

11..DDee ccee ssuunntteeþþii vvooii aattââtt ddee ttããccuuþþii??De când primii Israelieni au fost þinta

atacurilor mortale ale teroriºtilor musulmani,care s-au aruncat în aer în numele religieivoastre ºi a naþionalismului palestinian, eum-am rugat sã vãd demonstraþii ale musul-manilor împotriva acestor atrocitãþi.Protestele din Jordania contra atentatelor,deºi binevenite, au constituit o raritate.Ceeace am vãzut mult mai des este tendinþavorbitorilor musulmani de a apãra implicitaceastã teroare, pe baza faptului cã Israelulocupã pãmânt palestinian.

Noi am vãzut torturã ºi crimã în numelelui Allah, dar nu am vãzut nici o demon-straþie anti-torturã ºi anti-crimã în numele luiAllah. Existã un milliard de musulmani înlume. Cum e posibil cã de fapt nici unul nu ademonstrat contra rãului comis de musul-mani în numele Islamului? Acesta este ade-vãrul, chiar ºi privind milioanele de musul-mani trãind în societãþi vestice libere. Ceconcluzie pot trage nemusulmanii de bunãcredinþã? Când guvernul Israelian nu a oprit

masacrarea din Liban (comisã de libanezi, nude evrei) a palestinienilor în taberele de refu-giaþi din Sabra ºi Chatilla în 1982, o maremasã de evrei israelieni s-au strâns sãprotesteze contra omisiunii morale a þãrii lor.De ce nu au fost demonstraþii publice com-parabile ale palestinienilor sau altor musul-mani spre a condamna teroarea comisã depalestinieni sau alþi musulmani?

22.. DDee ccee nniiccii uunnuull ddiinn tteerroorriiººttiiii ppaalleess-ttiinniieennii nnuu eessttee ccrreeººttiinn??

Dacã motivul pentru teroarea musulmanãîn Israel este ocupaþia israelianã, de ce niciun palestinian creºtin nu este angajat înterorism? Ei sunt la fel de naþionaliºti ºi la felde ocupaþi ca ºi palstinenii musulmani.

33.. DDee ccee ddooaarr uunnaa ddiinn cceellee 4477 ddee þþããrriimmaajjoorriittaarr mmuussuullmmaannee eessttee oo þþaarrãã lliibbeerrãã??

Conform Freedom House, un grup cusediul la Washington care promoveazãdemocraþia, din cele 47 þãri musulmane alelumii, doar Mali este liberã. 60% nu suntlibere deloc, iar 38% sunt doar parþial libere.

Statele musulmane conteazã printrestatele “nelibere” ale lumii. Iar din 10 “celemai rele din rele”, 7 sunt state islamice. Dece oare?

44.. DDee ccee ssee ccoommiitt aattââtt ddee mmuullttee aattrroo-cciittããþþii ddee ccããttrree mmuussuullmmaannii îînn nnuummeelleeIIssllaammuulluuii??

Fete tinere au fost nu de mult decapitateîn Indonezia, de cãtre ucigaºi musulmani.Anul trecut, musulmani-în numele Islamului-au ucis sute de copii ºcolari în Rusia.Recitând rugãciuni musulmane, teroriºti isla-miºti captureazã strãini care lucreazã pentrua face Iraqul liber ºi îi mãcelãresc. Fetemusulmane sunt ucise de membri propriei

familii în mii de “uci-deri pentru onoare”.Iar guvernul musul-man al Iranului a che-mat public la elim-inarea Israelului.

55.. DDee ccee þþããrriillee gguuvveerrnnaattee ddee mmuussuull-mmaannii rreelliiggiiooººii ppeerrsseeccuuttãã aallttee rreelliiggiiii??

În Arabia Sauditã nu sunt premise bisericisau sinagogi. Talibanii au distrus unele dincele mai mari sculpturi ale lumii antice,deoarece erau budhiste. Regimul Islamic dinSudan a ucis un numãr mare de creºtini.

În loc de a vã confrunta cu aceste pro-bleme, prea mulþi dintre voi le neagã.Musulmanii telefoneazã la show-ul meuradio spre a –mi spune cã chiar doar de avorbi despre terorismul musulman sauIslamic este greºit.

Ca membru al Media de aproape 25 deani, am o îndelungatã experienþã a con-tactelor cu musulmani. Conducãtori musul-mani m-au invitat sã vorbesc în marilemoschee. În plus, am studiat Araba ºiIslamul, am vizitat majoritatea þãrilor arabe ºimulte din alte þãri musulmane ºi am mode-rat multe dialoguri interetnice în EmirateleArabe Unite ca ºi în SUA. Politic, eu am spri-jinit crearea statului Palestinian ºi am sprijinit(greºit, cred acum) acordurile de la Oslo.

Sute de milioane de nemusulmani vreauun rãspuns onest la aceste întrebãri, chiardacã singurul rãspuns pe care-l oferiþi este,“Da, noi avem realmente probleme înIslam”. O astfel de confirmare este infinitmai bunã-pentru voi ºi pentru lume-decât sãne respingeþi ca fiind anti-musulmani.

AAººtteeppttããmm rrããssppuunnssuull vvoossttrruu..

Cinci întrebãri la care nemusulmaniiaºteaptã rãspuns

GGeenneerraall mmaaiioorr ((rr)) VVeerrnnoonn CChhoonngg,, ddiinn FFoorrþþeelleeAAeerriieennee aallee SSttaatteelloorr UUnniittee,, ffaaccee oo aannaalliizzãã aallaarr-mmaannttãã aa ssiittuuaaþþiieeii ccrreeaattee aattââtt ddee eexxiisstteennþþaa uunneeiiiinnffrraassttrruuccttuurrii mmoonnddiiaallee aa tteerroorriissmmuulluuii ccââtt ººii ddeelliippssaa ddee rreeaaccþþiiee aa uunnoorr ppoolliittiicciieennii::

America e în faþa celei mai serioase ameninþãri laexistenþa sa, din câte am întâmpinat în viaþa noastrã,incluzând cel de al doilea rãzboi mondial. Seriozitateamortalã e în mare mãsurã datoritã faptului cã suntfoarte puþini dintre noi care gândesc cã noi putempierde acest rãzboi ºi chiar mai puþini realizeazã ceînseamnã în realitate sã pierzi.

Pentru început, sã examinãm câteva chestiuni fun-damentale:

11.. CCâânndd aa îînncceeppuutt aammeenniinnþþaarreeaa?? Mulþi vor spune 11 septembrie 2001. Rãspunsul,

în mãsura în care priveºte Statele Unite, este 1979-cu22 de ani înainte de septembrie2001-, cu urmã-toarele atacuri asupra noastrã:

Ostaticii de la ambasada din Iran, 1979Ambasada din Beirut, Liban, 1983Barãcile Marinei, Beirut, Liban, 1983Zborul Pan-Am cãtre New York, Lockerbie, Scoþia, 1988Primul atac asupra World Trade Center, New York, 1993Complexul militar din turnurile Khobar, Dhahran, Arabia Sauditã, 1996Ambasada din Nairobi, Kenya, 1998Ambasada din Daar Es Salaam, Tanzania, 1998Atacul navei Cole, Aden, Yemen, 2000World Trade Center, New York, 2001Pentagon, 2001Prãbuºirea avionului la Shanksville, Pennsylvania, 2001

(De reþinut cã în perioada 1981-2001 au avut loc în lume 7581 de atacuri teroriste).

22.. DDee ccee aamm ffoosstt nnooii aattaaccaaþþii??Din urã faþã de concepþia, succesele ºi libertatea

noastrã.

Mai trebuie sã avem în vedere urmãtoarele:a. Atacurile au avut loc în timpul administraþiilor

Carter, Reagan, Bush, Clinton, Bushb. Nu putem învinovãþi nici pe Republicani nici pe

Democraþi, deoarece nu au existat acte provocatoaredin partea nici unui preºedinte sau a predecesorilorlor apropiaþi, Ford sau Carter.

c. Cine au fost atacatorii? În fiecare caz, atacurileasupra SUA au fost executate de musulmani.

d. Cât este populaþia musulmanã a globului? 25%.e. Religia musulmanã nu e paºnicã? Sã sperãm cã

da, dar acest factor nu e determinant. Nu încapeîndoialã cã populaþia predominant creºtinã aGermaniei a fost paºnicã, dar sub conducerea dicta-torialã a lui Hitler (care, deasemenea a fost creºtin),aceasta nu a contat. Sau ai marºat cu administraþia,sau ai fost eliminat. Au fost 5 pânã la 6 milioane decreºtini uciºi de naziºti din motive politice (inclusiv7000 de preoþi polonezi). Astfel,aproape acelaºinumãr de creºtini a fost ucis de naziºti ca cele 6 mili-oane de evrei uciºi de ei în Holocaust. Cu toate cãHitler a þinut lumea focalizatã cãtre evrei, el nu a avutnici o reþinere sã ucidã pe oricine a stat în calea strã-duinþei sale de exterminare a evreilor, sau de cucerirea lumii- germani, creºtini, sau oricare alþii. Acelaºilucru cu teroriºtii musulmani. Ei îndreaptã atenþialumii asupra SUA, dar ucid totul în cale-oamenii lorproprii, sau Spanioli, Francezi, sau oricine altcineva.Problema aici este cã exact cum Germanii paºnici nuau fost protejaþi de nimeni contra naziºtilor, nu con-teazã câþi musulmani paºnici pot fi, ei nu au nici oprotecþie din partea noastrã faþã de liderii teroriºtimusulmani ºi faþã de ce aceºtia sunt înclinaþi fanatic sãfacã-conform propriilor enunþuri-sã ne omoare petoþi „infidelii”. Nu îi învinovãþesc pe musulmaniipaºnici. Ce poþi sã faci, când alternativele sunt sã-þiþii gura sau sã mori?

f. Deci, cu cine suntem în rãzboi? Nu este altãcale decât sã rãspundem în mod sincer: cu nimenialþii decât cu teroriºtii musulmani. A încerca sã fim„politic corecþi” ºi sã evitãm a formula aceastã con-cluzie poate foarte bine sã ne fie fatal. Nu e nici ocale de a învinge, dacã nu recunoºti clar cu cinelupþi.

În acest context, se pun douã întrebãri majore:1. Putem noi pierde acest rãzboi?2. Ce înseamnã de fapt a pierde?Dacã noi vrem sã câºtigãm, trebuie sã rãspundem

clar la aceste douã întrebãri. Noi putem pierde defini-tiv acest rãzboi, ºi oricât de aberant ar suna, motivulprincipal pentru care putem pierde este cã atât demulþi dintre noi pur ºi simplu nu pot concepe rãspun-sul la întrebarea a doua-„ce înseamnã a pierde”.

Pare cã, marea majoritate dintre noi crede, cã apierde rãzboiul înseamnã a ne lãsa capul jos, a aducetrupele acasã, ºi sã continuãm cu treburile noastre, caºi dupã Vietnam. Asta e departe de realitate. Acum,ceeace înseamnã a pierde, este:

Nu vom mai fi prima þarã din lume. Atacurile nuvor scãdea, ci din contra, vor creºte viguros. Gândiþi-vã, ei ne vor morþi, nu numai liniºtiþi. Dacã ei ne-ar fivrut doar liniºtiþi, nu ar fi efectuat o serie crescãtoarede atacuri împotriva noastrã în ultimii 18 ani. Planulteroriºtilor a fost evident de a ne ataca pânã vom fineutralizaþi ºi supuºi lor. Nu vom avea, desigur,niciun viitor sprijin din partea altor naþiuni, din fricã derepresalii ºi pe considerentul cã ei vor vedea cã sun-tem neputincioºi ºi nu îi putem ajuta.

Ei vor supune o altã naþiune nemusulmanã, unacâte una. Va fi din ce în ce mai uºor pentru ei. Ei dejaau luat Spania ostatecã. Nu are importanþã dacã a fostcorect sau greºit pentru Spania sã-ºi retragã trupeledin Iraq. Spania a fãcut aceasta, deoarece teroriºtiimusulmani au aruncat în aer trenurile lor ºi le-au cerutsã-ºi retragã trupele. Orice altceva vor vroi ca Spaniasã facã, va fi fãcut. Spania e terminatã. Urmãtoarea vafi probabil Franþa (articolul e scris înaintea tulburãrilorrecente din Franþa, produse de musulmani!). Singuranoastrã speranþã privind Franþa este ca ea sã realizeze,cã dacã noi nu câºtigãm, ei vor fi terminaþi deaseme-nea, neputând rezista, fãrã noi, teroriºtilor musul-mani. Oricum, poate cã deja este prea târziu pentruFranþa, care a ajuns sã fie 20% musulmanã ºi trendule ascendent.

Dacã noi pierdem rãzboiul, producþia noastrã,veniturile, exportul ºi modul de trai, toate vor dis-pãrea. Dupã ce pierdem, cine va face comerþ sau vatrata cu noi, dacã va fi ameninþat de musulmani?

Dacã noi nu îi putem opri pe musulmani, atuncicum ar putea altcineva? Musulmanii cunosc pe deplincare e miza în acest rãzboi ºi de aceea sunt hotãrâþi sãcâºtige, cu orice preþ. Noi de asemenea cunoaºtem ºisuntem la fel de hotãrâþi sã câºtigãm cu orice preþ.

De ce am aprofundat atât rezultatele pierderii?Simplu. Pânã când nu recunoaºtem costurile pierderii,nu vom putea fi uniþi ºi sã punem 100% din gândireaºi eforturile noastre pentru a câºtiga.

Deci, cum putem noi pierde rãzboiul? Din nou,rãspunsul este simplu. Noi putem pierde rãzboiul prin„implozie”. Asta este, distrugându-ne singuri, prinrefuzul de a recunoaºte inamicul ºi scopurile sale, ºide a acorda sprijin deplin efortului de rãzboi. Dacãsuntem uniþi, nu putem pierde. Dacã vom continua sãfim dezbinaþi, nu putem câºtiga!

Câteva exemple de modul cum pur ºi simplu nuputem înþelege seriozitatea vitalã a situaþiei: Cu toatecã toate atacurile teroriste au fost comise de bãrbaþimusulmani cu vârsta cuprinsã între 17 ºi 40 de ani,secretarul de stat Norman Mineta a refuzat sã permitãprecizarea profilului teroriºtilor. Sunã aceasta ca ºicum am luat acest lucru în serios? Acesta este rãzboi!Pentru un timp, noi trebuie sã renunþãm la unele dindrepturile civile cu care ne-am obiºnuit. Mai bine sãfim pregãtiþi sã renunþãm temporar la unele drepturi,altfel în mod singur le vom pierde pe toate, perma-nent. Noi am renunþat la totalitatea drepturilor civile

pe timpul celui de al doilea rãzboi mondial ºi le-amreaºezat imediat dupã victorie, adãugând multealtele. Pot sã-l critic pe preºedintele Bush, sau, pe celdinaintea lui, preºedintele Clinton? Nu, eu ne critic penoi toþi care într-o veselie am considerat cã putemmenþine corectitudinea noastrã politicã ºi totalitateadrepturilor noastre civile pe timpul acestui conflict ºisã avem un rãzboi curat, legal, onorabil. Nici uncuvânt din acestea nu se aplicã rãzboiului. Scoateþi-ledin capul vostru. Unii au mers atât de departe cu cri-ticismul lor privind rãzboiul ºi/sau administraþia, încâtpoate pãrea cã aceia ar vrea sã ne vadã pierzând. Mãgrãbesc sã adaug cã aceasta nu s-a întâmplat pentrucã aceia nu sunt loiali. S-a întâmplat deoarece ei purºi simplu nu-ºi pot imagina ce înseamnã a pierde.Totuºi, aceastã atitudine dã impresie inamicului cã noisuntem dezbinaþi ºi slãbiþi.

Asta îngrijoreazã pe prietenii noºtri ºi poate dãunaenorm cauzei noastre. Recenta agitaþie alimentatã depoliticieni ºi de Media privind tratamentul unor pri-zonieri de rãzboi, poate exemplificã cel mai bineceeace spun.

Am avut recent un caz privind tratamentul câtor-va prizonieri de rãzboi musulmani de cãtre un micgrup al poliþiei noastre militare. Erau acei prizonieri,care cu cîteva luni înainte, aruncau pe proprii lor con-cetãþeni de la etaj, le tãiau mâinile, le tãiau limba,ucigându-i doar pentru cã nu erau de partea luiSaddam Hussein.

ªi cu câþiva ani înainte, acelaºi tip de prizonieri aucis cu gaze 400.000 de concetãþeni ai lor, dinacelaºi motiv. Ei sunt deasemenea acelaºi tip de lup-tãtori inamici care recent au ars americani ºi au târâtcadavrul lor pe strãzile din Iraq. ªi mai recent, acelaºitip de fost ºi actual inamic a trimis casete video cãtretoate agenþiile de ºtiri despre decapitarea prizonie-rilor americani pe care îi aveau. Comparaþi aceasta cuatitudinea unora din presa sau dintre politicieniinoºtri, care, pentru mai multe zile, nu au vorbitdespre nimic altceva decât despre „umilirea” unorprizonieri musulmani-nu arderea, nu târârea cadavru-lui lor pe strãzi, nu decapitarea- ci „umilirea”.

Gândiþi-vã, scopul declarat al teroriºtilor musul-mani este de a ucide pe toþi infidelii! Asta în tradu-cere înseamnã toþi nemusulmanii-nu doar în SUA, cipeste tot în lume. Noi suntem ultimul bastion deapãrare. Noi am fost criticaþi, mulþi ani la rând, ca fiind„aroganþi”. Aceastã acuzaþie este valabilã în cel puþinun aspect: noi suntem aroganþi în sensul cã, credemcã suntem buni, puternici, deºtepþi, cã noi putemcâºtiga inima ºi mintea tuturor celor care ne atacã ºicã noi putem învinge orice rãu în lume. Ei bine, nuputem!

Dacã noi nu recunoaºtem aceasta, naþiunea noas-trã, aºa cum o ºtim, nu va supravieþui ºi nici o altã þarãdin lume nu va supravieþui dacã noi vom fi învinºi.

Dacã nu vom câºtiga acest rãzboi chiar acum,þineþi ochii pe modul cum musulmanii vor cuceriFranþa în urmãtorii 5 ani sau mai puþin. Ei vor conti-nua sã creascã populaþia musulmanã a Franþei ºi vorcontinua sã erodeze, încetul cu încetul, tradiþiileFranceze stabilite. Francezii vor disputa între ei,privind ce ar trebui sau nu ar trebui fãcut, ceeace vacontinua sã-i slãbeascã ºi sã-i opreascã de la oricesoluþie unitarã.

ªi, în fine, vã propun sã încercaþi sã numiþi oriceþarã musulanã din lume în care existã libertateacuvântului, a conºtiinþei, a religiei, a presei, drepturiegale pentru fiecare, statut egal pentru femei. Nuveþi reuºi.


CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::NNooeemmii RReecckkeerrtt,, EEvvaa BBuuccuurr SSeebbaassttiiaann,, AAlleexxaannddrruu KKoohhnn,, IIoonneell SScchhlleessiinnggeerr,,

IImmaaggiinnee ººiitteehhnnoorreeddaaccttaarree:: Cãlin Pãscuþiu

TTiippaarr::Master Graphics Print

TTeelleeffoonn00004400//225577//228811331100

cceeaa@@iinneexxtt..rroo

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

Acest rãzboi este real

Aceastã po-veste realãne aratã cãdiferenþeledintre noi nuc o n t e a z ãprea mult,dacã noi do-rim sã neapropiem. Putem cu

toþii învãþa o lecþie de la aceste douã creaturi alelui D-zeu. Privveºte peste deosebiri ºi gãseºtecalea de a parcurge drumul împreunã.

Dupã ce ºi-apierdut ma-ma, hipopota-mul a fost tra-umatizat. Elavea nevoiede o mamãsurogat. Dinfericire a datpeste þestoa-sã. Ei înoatã

ºi dorm împreunã. Hipopotamul o urmeazã peþestoasã exact ca pe mama sa. Dacã cineva seapropie de ea, el devine agresiv, ca ºi cum ºi-arapãra mama biologicã.


Când te-ai nãscut, tu ai plâns ºi toþi cei din jurul tãu au zâmbit. Trãieºte-þi viaþa astfel, încât, atunci când vei muri, tu sã fii singurul

care va zâmbi ºi toþi cei din jurul tãu sã plângã.

Nu lua viaþa prea în serios, oricum nu vei ieºi viu din ea!

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

Maxime☺ Am dorit odatã sã devin ateu, dar

am renunþat. Ei nu au sãrbãtori.Henny Youngman

☺ Permiteþi-mi sã vã spun singurullucru pe care i-l imput lui Moise: Elne-a plimbat 40 de ani în deºert pentrua ne duce în singurul loc din OrientulMijlociu care nu are petrol!

Golda Meir

☺ Nici mãcar un agent secret nupoate minþi o mamã evreicã.

Peter Malkin

☺ Mie mi se pare plãcutã acea per-soanã care mã place pe mine.

Benjamin Disraeli

☺ Este atât de simplu sã fii deºtept!Doar gândeºte-te la ceva stupid ºi peurmã nu îl spune.

Sam Levenson

☺ Nu te umili. Nu eºti atât de mare.Golda Meir

☺ Am trecut pe dietã, am renunþatla bãut ºi la mâncare grea, ºi în paispre-zece zile am pierdut exact douã sãp-tãmâni.

Joe Lewis

☺ Falimentul este ca ºi când îþi puibanii în buzunarul pantalonilor ºi îþi daiapoi vestonul creditorilor.

Sam Goldwin

☺ Am destui bani sã-mi ajungãpentru restul zilelor mele, în afara cazu-lui cã îmi cumpãr ceva.

Jackie Mason

☺ Nu doresc sã dobândesc ne-murirea prin munca mea. Prefer s-odobândesc prin a nu muri.

Woody Allen

☺ Cãsãtoria e o instituþie minunatã.Dar cine doreºte sã trãiascã într-o insti-tuþie?

Groucho Max

☺ Ce pãcat cã toþi cei care ºtiu cumtrebuie condusã aceastã þarã sunt ocu-paþi sã conducã taxiuri ºi sã taie frizura.

George Burns

☺ Un comitet este un grup careeconomiseºte minute ºi pierde ore.

Milton Berle

☺ Nu vreau sã am în jurul meuyes-mani. Vreau ca fiecare sã-mi spunãadevãrul, chiar dacã asta îi costã slujba.

Sam Goldwyn.

☺ Dacã plictisesc pe cineva la unParty, aceia cred cã e vina lor.

Henry Kissinger

☺ Când voi muri, doresc sã mor cabunicul meu care a murit liniºtit, însomn. Nu þipând ca restul pasagerilordin maºina sa.

Necunoscut

☺ Omul trebuie sã aibe ºi prieteni ºiduºmani. Prietenii îl învaþã ce trebuie sãfacã, iar duºmanii îl obligã sã facã cetrebuie.

Necunoscut

☺ Viaþa poate fi înþeleasã numaiprivind înapoi, dar trebuie trãitã privindînainte.

Kirkegaard

☺ Nu trebuie sã fii trist cã n-ai fostremarcat. Fii trist cã n-ai fãcut nimicremarcabil.

Confucius

☺ Este de o mie de ori mai bine sãfii optimist ºi sã te înºeli, decât sã fiipesimist ºi sã ai dreptate.

Jack Penn

☺Mulþi se plâng cã nu au memorie,dar nimeni nu se vaitã cã nu are logicã.

La Rochefoucault

☺ Dacã ceea ce ai de fãcut pare sim-plu, înseamnã cã nu ai aflat încã totul.

Donald Westlake

☺ Numai dupã invidia altora îþi daiseama de propria valoare.

Tudor Muºatescu

☺ Toþi trãim sub acelaºi cer, dar nutoþi avem acelaºi orizont.

Konrad Adenauer

☺ Dacã gãseºti un drum fãrã obsta-cole, probabil cã drumul acela nu ducenicãieri

J.F.Kennedy

☺ Nu te teme niciodatã de umbre.Ele aratã doar cã în apropiere existãluminã.

Gary Sinise

☺ Oamenii eficienþi sunt cei maimari leneºi, dar sunt niºte leneºiinteligenþi.

David Dunham

☺ Cea mai înverºunatã luptã este cutine însuþi. Te afli în ambele tabere.

Voltaire

☺ În viaþã nu e suficient sã alegidrumul cel bun. Dacã nu mergi repede,te calcã în picioare cei care vin dinurmã.

Will Rogers

☺ Înþeleptul nu spune ce ºtie, iarprostul nu ºtie ce spune.

Proverb turc

☺ Când vezi cã ai aceiaºi pãrere cumajoritatea, e bine sã mai reflectezi odatã.

Necunoscut

☺ Violenþa este ultimul refugiu alincompetenþei.

Isaac Assimov

☺ A gândi liber e mare lucru. Agândi corect e ºi mai mare lucru.

Necunoscut

☺ Nimic nu este mai scump decâtceea ce primeºti pe gratis.

Proverb japonez

☺ Nu e greu sa fii, darnic astãzi.Greu e sã nu regreþi mâine.

Jules Renard

☺ Problemele care existã acum înlume nu pot fi rezolvate de minþile carele-au creat.

Einstein

☺ O conducere în trei nu funcþio-neazã decât atunci când unul din mem-bri este bolnav ºi altul e în concediu.

H. van Loon

☺ Singurul lucru mai rãu decât sã fiivorbit pe la spate este acela sã fii igno-rat total.

Oscar Wilde

☺ Dacã aºtepþi momentul potrivit,te întrec alþii, care nu-l aºteaptã.

Woody Allen

☺ Dacã ar trebui sã ne gândim la totnorocul pe care l-am avut fãrã sã-l meri-tãm, n-am îndrãzni sã ne plângem denoroc.

Jules Renard

Glume☺ Preotul catolic îl întreabã pe

rabin: -Dragã Rabi, de ce se întâmplã cã la

o întrebare evreul rãspunde totdeaunacu întrebare?

Dupã o clipã de gândire, rabinulrãspunde:

-Pãi, de ce nu ar putea întreba,bietul evreu?

☺ Kohn primeºte o misiune secretã,este paraºutat pe teritoriu arab ca sãîmprãºtie niºte manifeste. Trece o zi,încã una, dar Kohn nu revine. Într-atreia zi se prezintã la superiorul sãu.

-Unde ai fost atâta timp? Pachetulacela cu manifeste se putea împrãºtiaîntr-o orã!

-De împrãºtiat da, dar de vândut?

☺ Kohn merge la Grün. I se plângecã la locul de muncã, colegii îl necãjesc.

-Dragul meu, ascultã concepþia meadespre lume: oamenii sunt de douãcategorii: unii nesimþiþi, alþii idioþi. Ideiaîi place lui Kohn, dar pe urmã întreabã:

-Bine, bine, dar eu, ca prieten al tãu,de care categorie aparþin?

-Tu dragul meu, poþi sã optezi…

☺ Un rege evreu viziteazã oînchisoare, unde i se face milã de undeþinut evreu care era suferind.

-Acestui om sã-i reduceþi pedeapsala jumãtate!, porunci el.

Conducãtorii închisorii s-au sfãtuitcum sã procedeze, întrucât evreul fu-sese condamnat pe viaþã. În con-secinþã, s-au dus la rabin, care a rezol-vat problema pe loc:

-E foarte simplu! O zi sã stea acasã,o zi la închisoare, cu schimbul!

☺ Kohn merge la rabin:-O, înþeleptule, spune-mi cum aº

putea avea viaþa lungã?-Pãi, fiule, ascultã aici: nu bea, nu

fuma, lasã-te de femei!-ªi atunci, înþeleptule, voi avea viaþã

lungã?-Asta nu, dar þi se va pãrea a dra-

cului de lungã!

☺ Kohn ºi Grün au magazinele faþãîn faþã. Într-o zi în vitrina lui Kohn apareun anunþ: „Se gãseºte mac, 4 $/kg.Grün priveºte cum se înghesuie clienþiiºi pune ºi el un anunþ: „Se gãseºte mac,3,8 $/kg. A doua zi dimineaþa, Kohncorecteazã tabla la 3,5 $/Kg, ºi com-petiþia continuã. În final, Kohn trecestrada ºi se repede la Grün:

-Mãi prostule, aºa vom da faliment!La care Grün:-Numai tu, eu nu þin mac!

☺ Casa lui Kohn e spartã de un grupde tâlhari. Unul strigã:

-Aici va fi sau jaf, sau viol!În uºã apare doamna Kohn. Tâlharul,

cu voce fermã:-Va fi jaf!

☺ Micuþul Moricz învaþã la un liceucatolic. La o orã, profesorul promite unpremiu celui care va spune cine a fostcel mai însemnat om pe lume.

Unul din copii: -Cred cã Leonardo da Vinci-Da, desigur, dar nu la el m-am

referit!Celãlalt copil:-Poate Einstein?-ªi mai bine, dar nu la el m-am gân-

dit!La care Moricz:-Iisus Christos!-Bravo, Moricz, uite premiul! Dar,

eu ºtiu cã tu eºti de origine evreiascã. Tu n-ar fi trebuit mai degrabã sã spui

cã e Moise?-Ba da, dom’profesor, dar Moise e

Moise, iar afacerea e afacere!

Un pui de hipopotam a supravieþuit unui val tsunamipe coasta Kenyanã ºi s-a ataºat puternic de o gigan-ticã þestoasã femelã centenarã.

ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E …

Documents

Transcript of ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E …