Articolul 146. OMORUL SĂVÂRŞIT ÎN STARE DE AFECTOmorul săvârşit în stare de afect, survenită în mod subit provocată de acte de violenţăsau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte au avutsau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui,se pedepseşte cu închisoare de până la 5 ani.[Art.146 completat prin Legea nr.21-XV din 29.05.03, în vigoare din 12.06.03]

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţi şi sănătăţi persoanei decurge din însăşinatura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinări gradului prejudiciabilal infracţiuni este stipulat în art.15 CP.2. Obiectul juridic nemijlocit îl constiuie relaţile sociale a căror existenţă şi desfăşurarenormală sunt condiţonate de ocrotirea vieţi persoanei.3. Latura obiectivă se realizează prin omorul săvârşit în stare de afect, provocată de acte deviolenţă sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei, dacă aceste acte auavut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui.4. Starea de afect constiuie o stare a psihicului omului, în care acesta, deşi îşi dă seama deacţiunile sale, în mare măsură pierde controlul asupra proprilor sale acţiuni şi capacitatea de a leconduce. În acest caz omul acţionează în stare de afect fiziologic. În această ordine de idei,important este a nu confunda starea de afect fiziologic cu starea de afect patologic, când psihiculfăptuitorului se află în stare de iresponsabiltate, adică persoana nu poate să-şi dea seama deacţiunile sale ori să le conducă, din cauza unei tulburări psihice.În starea de afect fiziologic persoana răspunde pentru acţiunile sale, dar aceasta esteconsiderată o circumstanţă atenuantă.5. Omorului în stare de afect îi premerg trei categori de acţiuni exprimate prin:a) acte de violenţă prin care trebuie înţeleasă atât violenţa fizică, adică orice atentat laintegritatea corporală sau sănătate (lovituri, bătăi, vătămări corporale, tentativă de omor), cât şiviolenţa psihică - ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice. Aceste acte de violenţă sunt cuprinsede dispoziţa art.146 CP numai atunci când nu au fost folosite drept mijloc de apărare contraviolenţei legale, pentru că în acest caz ele trebuie calificate după regulie legitmei apărări;b) insulta gravă presupune cuvinte şi acţiuni ale victimei, care, din punct de vedere moral,se consideră deosebit de insultătoare şi care au provocat ucigaşului o stare de afect, ca rezultat alînjosiri cu adevărat grosolane a cinstei şi demnităţi vinovatului sau a rudelor lui;c) prin alte acte ilegale sau imorale ale victimei se înţelege orice acţiune ilegală sauimorală care a avut sau a putut să aibă consecinţe grave pentru vinovat. De exemplu, incendiereacasei, călcarea cu automobilul a unui copil, distrugerea unui bun material important, închidereaunicului drum spre casă, o înşelare grosolană din partea unei persoane apropiate, infidelitateconjugală etc.6. Răspunderea pentru omorul în stare de afect poate fi stabiltă numai în cazul în carestarea de afect şi intenţia de a săvârşi omorul apar subit în timpul comportări ilegale a victimeisau îndată după aceasta şi se aduce la îndeplinire fără întârziere. Dacă însă starea de afect nu aapărut imediat după acţiunile ilegale ale victimei sau omorul a fost comis după un anumitrăstimp, omorul nu poate fi calificat potrivit art.146 CP.7. Potrivit indicaţilor HP CSJ din 15 noiembrie 193, omorul săvârşit în stare de afect şi înprezenţa circumstanţelor agravante prevăzute de alin.2 sau 3 art.145 CP trebuie calificate numaipotrivit art.146 CP.8. Latura subiectivă se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă.9. Subiect al infracţiuni poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16ani.

Articolul 149. LIPSIREA DE VIAŢĂ DIN IMPRUDENŢĂ(1) Lipsirea de viaţă din imprudenţăse pedepseşte cu închisoare de până la 3 ani.(2) Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor persoanese pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.

1. Gradul prejudiciabil al infracţiunilor contra vieţi şi sănătăţi persoanei decurge din însăşinatura valorilor sociale vătămate sau periclitate. Mecanismul determinări gradului prejudiciabilal infracţiuni este stipulat în art.15 CP.2. Obiectul juridic nemijlocit îl constiuie relaţile sociale a căror existenţă şi desfăşurarenormală sunt condiţonate de ocrotirea vieţi persoanei.3. Latura obiectivă a infracţiuni se realizează printr-o acţiune sau inacţiune în măsură săproducă direct sau indirect decesul unei persoane.4. Se consideră lipsire de viaţă din imprudenţă fapta în care vinovatul nu a prevăzutposibiltatea surveniri morţi victimei ca rezultat al acţiuni sau inacţiuni sale, deşi trebuia şiputea s-o prevadă (neglijenţa criminală). De exemplu, un muncitor, făcând curăţenie într-oclădire în curs de finisare, a aruncat de la etajul nouă nişte rămăşiţe de beton, care au lovit în capun pieton, cauzându-i moartea.5. Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate fi un rezultat al încrederi exagerate în sine, cândvinovatul prevede că acţiunea sau inacţiunea sa poate avea ca urmare moartea victimei, darconsidera că o va evita. Calculul conform căruia moartea victimei ar putea fi evitată presupuneîntotdeauna un plan referitor la o circumstanţă concretă, care ar putea, după părerea infractorului,să zădărnicească posibiltatea provocări consecinţelor fatale. Asemenea circumstanţe ar putea fi:acţiunile sale (profesionalismul, isteţimea etc.), acţiunile altor persoane, acţiunea forţelor naturietc. Dar speranţa făptuitorului se dovedeşte neîntemeiată şi moartea totuşi survine. De exemplu,un ofiţer a tras cocoşul armei, crezând că e descărcată, şi a provocat moartea unui soldat; unsportiv de performanţă la haltere şi-a ridicat prietenul deasupra balustradei unui palc şi l-a scăpatde la etajul şapte etc.6. Dispoziţa art.149 CP (lipsirea de viaţă din imprudenţă) concurează cu un şir întreg denorme penale în care se prevede drept consecinţe decesul persoanei din imprudenţă. De exemplu,alin.4 art.151, lit.c) alin.2 art.159, lit.c) alin.3 art.160, lit.b) alin.2 art.162, lit.b), alin.3 art.164,lit.e), alin.3 art.171, lit.b) art.216, lit.b) alin.3 art.24, lit.b) alin.3 art.264, lit.b) alin.3 art.278 CPş. a. m. d.În aceste cazuri, potrivit alin.1 art.16 CP şi art.149 CP, este o normă generală, iararticolele menţionate sunt norme speciale şi, în cazul concurenţei dintre norma generală şi ceaspecială, se aplică numai norma specială.7. Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau a mai multor persoane (alin.2 art.149 CP) sereferă la rezultatul produs. Nu interesează dacă moartea a survenit din imprudenţă simplă oriprofesională, ori dacă făptuitorul s-a aflat în stare de ebrietate, dar toate aceste circumstanţedetermină limitele legale de pedeapsă.8. Subiect al infracţiuni poate fi o persoană fizică responsabilă, care a împlinit vârsta de 16ani.

ARTICOLUL APĂRĂRIIArticolul 36. LEGITIMA APĂRARE(1) Nu constiuie infracţiune fapta, prevăzută de legea penală, săvârşită în stare delegitmă apărare.(2) Este în stare de legitmă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a respinge unatac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotrivaunui interes public şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat oriinteresul public.(3) Este în legitmă apărare şi persoana care săvârşeşte fapta, prevăzută la alin.(2),pentru a împiedica pătrunderea, însoţită de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătateapersoanei ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, într-un spaţiu de locuit sauîntr-o altă încăpere.

1. Idea de legitmă apărare este în consens direct cu drepturile şi libertăţile fundamentaleale omului prevăzute în DUDO, CEDO etc. Stipulările din art.24 alin.1 şi art.26 alin.2 din CRMacordă fiecărei persoane dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, precum şi dreptul de areacţiona independent, prin mijloace legitme, la faptele de încălcare a drepturilor şi libertăţilorsale.Conţinutul egitmei apărări - în redacţia noului CP - este esenţial modificat, noile prevederilărgind aria de acţiune a normei în comparaţie cu prevederile art.13 CP din 1961.2. Legitma apărare este o acţiune pe care o realizează o persoană săvârşind o faptăprevăzută de legea penală pentru a înlătura efectele unui atac care periclitează valorile socialeocrotie de lege. Legitma apărare este o activitate social-utilă, deoarece fapta săvârşită încondiţile enunţate de lege nu este prejudiciabilă.Lipseşte şi vinovăţia persoanei care, find în stare de legitmă apărare, a fost impusă săacţioneze pentru a apăra valorile sociale periclitate de un atac.3. Atacul este o agresiune, o comportare violentă a omului îndreptată împotriva unei valorisociale ocrotie de lege.Apărarea nu va fi considerată legitmă dacă riposta agresorului a fost întreprinsă dupăconsumarea atacului.4. Prin atac direct se înţeleg acţiunile îndreptate nemijlocit asupra valorilor ocrotie de lege.Atacul nu este direct în cazul în care între agresor şi victimă se află un obstacol material (poartăînchisă, zid, uşă) sau o distanţă mai mare în spaţiu.5. Atacul este imediat în cazul în care acesta s-a dezlănţuit şi se află în curs de desfăşurare.Se consumă o dată cu încetarea agresiuni. Dacă atacul nu a fost declanşat, dar cuvintele,gesturile, demonstrarea armei etc. indică obiectiv că atacul va începe, fapta cade sub incidenţaprevederilor legitmei apărări.6. Atacul va fi material dacă, pentru a-l realiza, se foloseşte forţa fizică, armele,instrumentele etc. care sunt în măsură să producă o modificare în substanţa fizică a valorilorsociale protejate de lege. Un atac verbal sau scris (insultă, şantaj, denunţare calomnioasă etc.) nueste considerat drept atac material.7. Atacul va fi real dacă există obiectiv, dar nu este presupus de persoană. El se vaconsuma în momentul în care a luat sfârşit şi pericolul pentru valorile protejate de lege nu maiexistă