ARTERA AORTA

• Artera aortă porneşte din ventriculul stâng şi este împărţită în trei porţiuni. Se descriu: o porţiune ascendentă, arcul aortic şi o porţiune descendentă.

1. Aorta ascendentă este prima porţiune a aortei

• Din aorta ascendentă pleacă doar cele două artere coronare (dreaptă şi stângă). Acestea îşi au originea în dreptul valvulelor semilunare.

2. A doua porţiune a aortei este arcul sau crosa aortei

• Care emite trei ramuri. trunchiul arterial brahio-cefalic, artera carotidă comună stângă şi artera subclavie stângă.

• Arcul aortei începe în dreptul originii trunchiului brahio-cefalic şi ţine până la ligamentul arterial.

A treia porţiune este aorta descendentă• care se întinde de la ligamnebtul arterial până la bifurcarea aortei, în dreptul vertebrei L4. • Aorta descendentă este împărţită în două porţiuni. Prima este aorta toracică care se întinde de la ligamentul arterial până la diafragmă. A doua porţiune a aortei descendente este aorta abdominală care ţine de la diafragm până la

bifurcare. • Prin ramurile sale aorta trimte sânge oxigenat în tot organismul.

• Ramurile ascendente ale aortei (trunchiul arterial brahio-cefalic, artera carotidă comună stângă şi artera subclavie stângă) formează sistemul aortic superior.

• Acestea vascularizează – extremitatea cefalică (cap, gât), – membrele superioare şi – o parte din torace.

• Celelalte ramuri ale aortei, care irigă restul toracelui, abdomenul şi membrele inferioare

formează sistemul aortic inferior.

Trunchiul arterial brhio-cefalic.• După un traiect de 3-4 cm, trunchiul arterial brhio-cefalic se împarte în: artera carotidă comună dreaptă şi artera subclavie dreaptă.

Artera carotidă comună • pe partea dreaptă este ramură a trunchiului arterial brhio-cefalic, iar • pe partea stângă se desprinde direct din arcul aortic ca cea de a doua ramură a sa.

• Artera carotidă comună se întinde de la origine până la marginea superioară a crtilajului tiroid. La

acest nivel se împarte în: artera carotidă externă şi artera carotidă internă. • Aproape de locul unde se termină, carotida comună formează glomusul carotidian. Aceasta este o

zonă reflexogenă cu rol în reglarea presiunii sanguine. • Artera carotidă externă se întinde de la marginea superioară a cartilajului tiroid până la gâtul

mandibulei unde se împarte în două ramuri terminale artera temporală superficială artera maxilară

• În drumul său, artera carotidă externă emite mai multe ramuri colaterale: – artera tiroidiană superioară,

– artera linguală, – artera facială, – artera occipitală, – artera sterno-cleido-mastoidiană – artera auriculară posterioară.

• Artera carotidă internă continuă direcţia arterei carotide comune. Ajunge la baza craniului şi trece prin canalul carotidian în interiorul craniului, terminându-se prin:

– artera cerebrală anterioară, – artera cerebrală medie (silviană) şi – artera coridiană.

Prin ramurile sale terminale, artera carotidă internă vascularizează partea anterioară şi laterală a encefalului.

• Artera subclavie pe partea dreaptă este ramură a trunchiului brahio-cefalic, iar pe stânga este a treia ramură a arcului aortic. Artera subclavie irigă centura scapulară, membrele superioare şi parţial extremitatea superioară (gât şi cap).

• După ce prezintă o curbă, artera subclavie iese din torace între claviculă şi prima coastă, devenind arteră axilară. Ramurile arterei subclavii sunt:

artera vertebrală dă ramuri pentru măduva spinării cervicală şi muşchii cefei, apoi intră în craniu şi se uneşte cu cea din partea cealaltă formând artera bazilară care vascularizează trunchiul cerebral, cerebelul şi o parte a emisferelor cerebrale prin artera cerebrală posterioară. Alături de ramurile cerebrale ale arterei carotide interne formează poligonul arterial Willis de la baza creierului),

artera toracică internă (mamară internă), trunchiul tireocervical (irigă tiroida, faringele, esofagul, laringele, traheea, muşchii coloanei

cervicale), trunchiul costo-cervical (irigă primele două spaţii intercostale şi muşchii profunzi ai cefei), artera transversă cervicală (irigă muşchii care leagă centura scapulară de trunchi).

• Artera axilară se întinde între marginea claviculei şi marginea inferioară a muşchiului pectoral mare.

De la acest nivel şi schimbă numele în arteră brahială. Ramurile sale sunt:

• artera toracală supremă, • artera toraco-acromială, • artera toracală laterală, • artera subscapulară, • arterele circumflexe humerale anterioară şi posterioară.

• Artera brahială continuă artera axilară de sub marginea inferioară a pectoralului mare şi se termină pe linia de flexie a cotului, bifurcându-se în două ramuri terminale:

artera radială şi artera ulnară.

În drumul să emite ramuri colaterale: • artera brahială profundă (irigă osul humerus, muşchiul triceps şi participă la formarea reţelei cotului), • arterele colaterale ulnare (iau parte la formarea reţelei arteriale a cotului).

• Artera radială după ce se desprinde din artera brahială merge lateral şi trece prin şanţul pulsului.

• Trece apoi prin primul spaţiu interosos şi • se termină în arcul palmar profund, format prin anastomoza sa cu o ramură profundă a arterei ulnare. • Irigă muşchii antero-laterali ai antebraţului, osul radius, nervul median, regiunea palmară şi degetele. • Artera ulnară este cealaltă ramură terminală a arterei brahiale. • Această arteră merge profund, împreună cu nervul ulnar şi • se terminăîn palmă în arcul palmar superficial format prin anastomoza sa cu o ramură superficială a

arterei radiale. • Irigă muşchii antero-mediali şi posteriori ai antebraţului, osul ulnar, palma şi degetele.

3. Aorta descendentă

• Din aorta descendentă pornesc ramurile arteriale ale sistemului aortic inferior. Aorta descendentă se împarte într-o

– porţiune toracică şi – una abdominală.

Aorta toarcică • se află în mediastinul posterior. Se întinde de la crosa aortei până la hiatusul aortic al diafragmului

prin care trece în abdomen. O dată cu intrarea în abdomen ia numele de aortă abdominală. Aorta torcică prezintă

• ramuri viscerale şi • ramuri parietale.

Ramurile viscerale irgă organele intratoracice: arterele mediastinale, arterele bronşice, arterele pericardice şi arterele esofagiene.

Ramurile parietale sunt :• arterele frenice superioare (irigă diafragma) şi • arterele intercostale (ultimele 10 artere intercostale, deoarece primele două sunt ramuri ale arterei

subclavii). Arterele intercostale irigă spaţiile intercostale, dau

• ramuri pentru muşchii spatelui şi • ramuri spinale pentru măduva spinării şi meninge. • Ultimele 6 artere intercostale irigă şi peretele anterolateral al abdomenului.

Aorta abdominală continuă aorta toracică de la hiatusul aortic al diafragmului până la bifurcaţia aortei.

Este situată retroperitoneal, anterior şi la stânga coloanei vertebrale. Ramurile colaterale sunt :

• viscerale şi • parietale.

Ramurile viscerale sunt: trunchiul celiac (este prima ramură a aortei abdominale şi porneşte de pe faţa anterioară a aortei,

imediat sub diafragm. Se împarte în trei ramuri: artera gastrică stângă, artera hepatică comună şi artera splenică,

artera mezenterică superioară (porneşte la 1-2 cm sub precedenta şi dă ramuri arteriale pentru intestinul subţire şi colon până la jumătatatea transversului),

artera mezenterică inferioară (porneşte din aortă mai jos decât precedenta ramură, în dreptul vertebrei L3. -vascularizează partea stângă a colonului şi cea mai mare parte din rect),

artera suprarenală medie (porneşte din aortă deasupra arterelor renale şi irigă suprarenala), artera renală dreaptă şi stângă (pleacă de pe părţile laterale ale aortei şi irigă ririchii), artera testiculară la bărbat şi artera ovariană la femeie (porneşte de sub artera renal şi vascularizează gonadele).

Ramurile parietale sunt: atrera frenică inferioară (irigă faţa inferioară a diafragmului) şi arterele lombare (4 de fiecare parte, care irigă muşchii spatelui şi muşchii laţi ai abdomenului).

Ramurile terminale ale aortei sunt: arterele iliace comune şi artera sacrată medie (pleacă din locul de bifurcare – L4 – în cele două artere iliace, este foarte

subţire, trece pe faţa anterioară a sacrului şi pare că ar continua direcţia aortei, fiind considerată de unii ca ramură de trifurcaţie a aortei).

Artera iliacă comună se formează prin

bifurcarea aortei la L4 şi ţine până în dreptul articulaţieiei sacro-iliace

unde se bifurcă în artera iliacă internă şi artera iliacă externă.

Artera iliacă internă, numită şi hipogastrică, merge retroperitoneal, pe marginea medială a muşchiului psoas şi apoi pe muşchiul ridicător anal. Ea emite :

ramuri viscerale şi ramuri parietale. Ramurile viscerale sunt: artera ombilicală (din care pleacă arterele vezicale superioare care irigă vezica urinară), artera vezicală inferioară (la bărbat emite ramuri seminale, prostatice şi deferenţiale,

Ramurile parietale sunt: artera ilio-lombară (irigă muşchii abdominali profunzi), artera sacrală laterală (irigă cavitatea pelvină), artera obturatoare (irigă muşchii abductori ai coapsei), artera fesieră superioară (iese din pelvis prin orificiul suprapiriform şi irigă muşchii fesieri), artera fesieră inferioară (iese prinorificiul infrapiriform şi irigă regiunea fesieră inferioară, şoldul şi

parţial coapsa).

Artera iliacă externă continuă traiectul arterei iliace comune şi trece prin lacuna vasculară situată sub ligamentul inghinal, de unde se continuă sub numele de arteră femurală.

Ramuri: • artera circumflexă iliacă (irigă muşchii laţi abdominali), • artera epigastrică inferioară (trece medial de orificilu porfund al canalului inghinal şi trece pe faţa

profundă a peretelui abdominal anterior ridicând peritoneul sub forma plicii epigastrice. Intră în teaca drepţilor abdominali şi se anastomozează cu artera epigastrică superioară, ramură a din artera toracică internă. Irigă parţial muşchii drepţi abdominali, cordonul spermatic la bărbaţi şi ligamentul rotund la femeie şi regiunea obturatoare).

• Artera femurală se întinde între ligamentul inghinal şi inelul tendinos al adductorului mare (sub inel ia numele de arteră poplitee). Artera străbate faţa antero-medială a coapsei prin canalul muscular femural, situat între muşchi. Artera împreună cu vena femulală sunt învelite de o prelungire a fasciei coapsei care alcătuieşte teaca

vaselor femurale. Ramurile colaterale sunt:

artera epigastrică superficială (irigă ţesutul subcutanat al abdomenului inferior), artera circumflexă iliacă superficială (este situată lateral de precedenta şi irigă tegumentele

abdominale inferoare), arterele ruşinoase externe (irigă scrotul la bărbat şi labiile la femeie), arterele ganglionare inghinale, artera femurală profundă (dă arterele circumflexe femurale şi arterele perforante. Irigă muşchii

posteriori ai coapsei şi articulaţia coxo-femurală), arterele musculare care irigă muşchii anteriori ai coapsei şi artera descendentă a genunchiului (irigă articulaţia genunchiului).

• Artera poplitee situată în regiunea poplitee, continuă artera femurală şi se termină la nivelul arcului tendinos al solearului pe sub care trece şi dă două ramuri terminale:

artera tibială anterioară şi tibială posterioară.

Emite ramurile colaterale: arterele superioare ale genunchiului, arterele inferioare ale genunchiului, artera medie a genunchiului şi arterele surale. Aceste artere irigă articulaţia genunchiului şi muşchii gemeni.

• Artera tibială anterioară se aflăîn loja anterioară a gambei. Se întinde între arcul tendinos al

solearului şi ligamentul cruciat pe sub care trece şi devine artera dorsală a piciorului. Emite mai multe ramuri colaterale: artera recurentă tibială anterioară, artera recurentă tibială

posterioară, artera maleolară (medială şi laterală) şi artere musculare. Irigă loja anterolaterală a gambei şi piciorul.

• Artera tibială posterioară se întinde de inelul tendinos al solearului până în şanţul retromaleolar pe unde trece în regiunea palntară şi se termină sub forma arterelor plantare. Irigă loja posterioară a gambei. Emite mei multe ramuri colaterale: artera fibulară, artera nutritivă a tibiei, artera maleolară

posterioară, ramuri calcaneene şi ramuri musculare. • Artera dorsală a piciorului dă mai multe ramuri şi se termină în primul spaţiu interosos. Ramurile

acestei artere iau parte la formarea reţelei arteriale a piciorului. • Arterele plantare mediale şi laterale sunt ramurile terminale ale arterei tibiale posterioare. Acestea

emit ramuri superficiale şi profunde care alcătuiesc arcul plantar din care pleacă arterele metatarsiene plantare şi arterele

digitale palntare. Arterele plantare irigă regiunea plantară.

Artera pulmonară

• Artera pulmonară transportă sânge venos din inima dreptă, la plămâni unde se va oxigena. • Trunchiul arterei pulmonare porneşte din ventriculul drept şi merge la stânga aortei ascendente şi

apoi în spatele ei. • Are un traiect de 3-4 cm după care se împarte în 2 ramuri: o ramură stângă şî una dreaptă.

Ramura stângă este mai scurtă ca cea dreaptă. Are iniţial un scurt triect intrapericardic, după care părăseşte pericardul şi intră în pediculul pulmonar stâng.

• Între porţiunea extrapericardică a ramurei stângi a arterei pulmonare şi crosa aortei se observă un traiect fibros numit ligamentul arterial, relicvă a canalului arterial Botallo, care făcea legătura între cele două vase la embrion. În viaţa extraembrionară canalul se obstruează.

• Ramura dreaptă este mai lungă decât cea stângă. Traiectul intrapericardic este şi el mai lung decât în cazul ramurei stângi. După părăsirea pericardului intă în componenţa pediculului pulmonar drept.

Anatomia arterelor

• Arterele sunt vasele prin care sângele este împins din ventriculi spre capilarele din ţesuturi. • Arterele constituie un sistem extrem cu dublu punct de plecare. Din ventriculul stâng pleacă aorta, iar din ventriculul drept artera pulmonară.

• Arterele se împart în două categorii: eleastice (cu rol propulsor lent şi continuu) şi musculare (cu rol propulsor rapid şi discontinuu). • Arterele cu diametru mare (aorta, carotida), a căror medie conţine mai ales lame elestice, sunt

considerate artere de tip elestic. • Arterele cu diametru mic, situate aproape de periferie, a căror medie conţine predominant celulele

musculare netede, sunt considerate artere de tip muscular. • Unele artere elastice îşi pot păstra caracteristicile pe tot traiectul lor (artera vertebrala etc.). • Alte artere elastice pot prezenta o tranziţie gradată de la caracterul elastic la cel muscular (arterele

carotida internă, axilară etc.). • Unele artere sunt elastice numai la origine, dupa care devin imediat musculare (artera carotida

externă). • Din arterele elastice pot pleca ramuri elatice sau musculare, dar din nici o arteră musculară nu poate

pleca o arteră elastică. • Grosimea tunicii medii se reduce progresiv şi paralel cu reducerea diametrului arterelor musculare.

Structura pereţilor arteriali• Peretele arterial este similar cu al altor tipuri de vase sanguine. • Peretele este constituit din trei straturi: intima, media şi adventicea.

1. Intima• Intima (tunica internă) este stratul intern al peretelui vascular. • Intima este un strat gros, format dintr-un strat unic de celule endoteliale poligonale, aşezate pe o

membrană bazală subţire şi un strat subendotelial format din fibre colagene, fibre elastice, celule musculare netede, fibrocite, fibroblaşti şi histiocite.

• Stratul subendotelial este prezent doar în cazul arterelor elastice mari. La celelalte tipuri de vase intima este formată doar din stratul endotelial şi membrana bazală.

• Endoteliul este format dintr-un strat unic de celule scuamoase sau pavimentoase situate pe o lamă bazală fină care îl separă de stratul subendotelial.

• Celulele endoteliale aplatizate sunt dispuse cu axul lung paralel cu axul vascular. • Endoteliul constituie o barieră selectivă fată de lipidele şi lipoproteinele plasmatice.

• La locul de contact al celulelor endoteliale există complexele joncţionale.• Acestea sunt alcatuite din două structuri mai importante: zonulele ocluzive şi maculele comunicante. • Structurile joncţionale au un rol esenţial în transportul transendotelial. • În hipertensiunea arterială aceste joncţiuni pot fi temporar sau permanent deschise datorită

contracţiei celulelor endoteliale, sau lărgirii unor mici întreruperi joncţionale preexistente datorită regimului hipertensiv.

• În transportul transendotelial sunt implicate şi veziculele de pinocitoză (descrise de Palade). Uneori, aceste vezicule pot fuziona formănd mici canale în ariile subţiri ale citoplasmei celulelor endoteliale.

• Stratul subendotelial (al arterelor elestice mari) are o structură diferită la diverse vârste. La copil este subţire, fiind format din fibre conjunctive. La adultul tânăr se îngroaşă, La adultul de vârstă medie devine devine fribros si celular, unele arii fiind mai fibroase decat altele. La vârstnici, stratul subendotelial este gros, fibros şi hialinizat.

2. Media• Media (tunica medie) formează stratul mijlociu al peretelui vascular, fiind cel mai gros. • Este formată din lame elastice, benzi de fibrile colagene şi o reţea de fibrile elastice dispuse variat în

funcţie de tipul de arteră.

• Arterele elastice (aorta, trunchiul brahiocefalic, carotida, subclavia, iliaca), considerate drept conducte de transport fără un control nervos important, au un strat mediu format dintr-un număr variabil de lame elastice dispuse într-un sistem spiralat care dă o mai mare rezistenţă vasului,

• Arterele musculare (branhiala, femurala, celiaca, faciala), prezinta in strctură o lama elastica internă care separa intima de medie şi o lamă elastică externă la limită între medie şi adventice.

3. Adventicea• Adventicea asigură stabilitatea structurală a peretelui vascular, nutriţia musculaturii netede vasculare

şi conexiunea morfologică şi funcţională vasculotisulară.