Art.com

Tema: arta și design-ul.Motto: Via a este un țtablou pe care îl pictăm singuri.

Capitolul 1:

Artă și creativitate

Arta este în esență cea mai profundă expresie a creativității umane. Pe cât de dificil de definit, pe atât de dificil de evaluat, având în vedere faptul că fiecare artist își alege singur regulile și parametrii de lucru, se poate spune totuși că arta este rezultatul alegerii unui mediu, a unui set de reguli pentru folosirea acestui mediu și a unui set de valori ce determină ce anume merită a fi exprimat prin acel mediu pentru a induce un sentiment, o idee, o senzație sau o trăire în modul cel mai eficient posibil pentru acel mediu. Prin modul său de manifestare, arta poate fi considerată și ca o formă de cunoaștere (cunoașterea artistică).

Într-un sens larg, termenul artă desemnează orice activitate, care bazează pe cunoștințe, exercițiu,perceptie, imaginație și intuiție. Într-un sens mai strict, se adauga la cele de sus lipsa de funcționalitate (practică), cunoaștere, estetică.

Britannica Online definește arta ca "îndemânare și imaginație în creația de obiecte, medii ambiante sau experiențe estetice care pot fi împărtășite" (the use of skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.)

Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolul 20.  Richard Wollheim face distincție între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută, dar depinde de, și variază cu experiența umană a diferiților indivizi. Un obiect poate fi caracterizat în funcție de intenție, sau lipsa acesteia, a creatorului său, indiferent de scopul sau funcțiunea lui. De exemplu o ceașcă, care poate folosită ca un simplu recipient, poate fi considerat obiect de artă, dacă e intenționată obiect estetic. Deasemeni, o pictură poate fi considerată obiect de meșteșug (deci nu obiect de artă), dacă este un produs de masă.

Natura artei a fost descrisă de Richard Wollheim ca "unul din termenii cei mai elusivi (care se eschivează) ale problemelor tradiționale de cultură umană" (one of the most elusive of the traditional problems of human culture). A fost definită ca vehicol pentru expresia sau comunicația de emoții și idei, un mijloc pentru explorarea și aprecierea elementelor formale pentru sine, și ca mimesis sau reprezentație. Leo Tolstoi a identificat arta ca un mijloc indirect de a comunica între persoane. Benedetto Croce și R.G. Collingwood au avansat ideea idealistă că arta exprimă emoții, și că opera de artă așadar există esențialmente în mintea creatorului.

Ce-a mai frumoasa exprimare a gandurilor omului este arta. Inceputurile ei se pierd in negura istoriei. In perioada actuala cunoastem toate etapele prin care a trecut arta. Stim ca oamenii preistorici isi exprimau credintele, sentimenetele si isi descriau modul de viata si lasau o mostenire urmasilor prin arta. O dovada clara a acestui lucru sunt picturile rupestre din pesteri cum ar fi cea de la Lascaux din Franta, dar si micile statuiete sau grupurile statuare exempli gratia Ganditorul de la Hamangia .

Mereu arta s-a aflat in stransa relatie cu tehnologia, amandoua au evoluat cam in acelasi timp. Dupa perioada preistorica a urmat epoca infloritoare a antichitatii care a dat frau liber sentimentelor artistilor. Acestia ca si inaintasii lor nu creau din cauza ca erau obligati. Le facea placere acest lucru. Ii incanta faptul ca trebuie sa copieze natura care era si inca este foarte frumoasa. Artistii de atunci ca si cei de azi intrau intr-o stare asemanatoare transei cand creau si redeveneau pentru scurte momente copii fiind exact ca ei in momentele lor de joaca, atunci cand se cred atotputernici si omiscienti peste taramul lor imaginar. Astfel exista o relatie stransa intre arta si joc. Actul creator devenind modul derelaxare si dezvoltare gandirii creatorului, in acelasi fel in care pentru un copil joaca in delecteaza dar il si invata lucruri noi in acelasi timp

Cu cat lucreaza mai mult, artistul incepe sa-si iubeasca creatia,sa o divinizeze sau sa se indragosteasca de ea intocmai ca Pigmalion.

In timp arta s-a diversificat avand astfel mai multe ramuri: pictura, sculptura, mozaicul, arhitectura, literatura, muzica, teatrul si altele care au fost infloritoare in timpul antichitatii

Dar omeniarea a avut si perioade in care arta atat de necesara dezvoltarii omului a decazut. Mileniul marilor migratii numit si mileniul intunecat, nu ne-a lasat capodopere demne de predecesorii antici demonstrand dictonul latin sic transit gloria mundi(asa trece gloria mundi). Oamenii din acea perioada au distrus aproape tot ce insemna arta. Nici scrieri de valoare literara nu avem din epoca aceea, acest fapt contrastand cu mariile opere antice “Iliada”, “Odiseea”, “Eneida”, “Epopeea lui Ghilgames”, “Ramayana si Mahabharata”.

Dar dupa perioada intunecata a urmat renascentismul marcat de umanism, perioada in care arta prin toate ramurile ei s-a dedicat sufletului omenesc si naturii pentru a infrumusta viata tuturor popoarelor dar si pentru ca naturalia non sunt turpia(cele naturale nu sunt rusinoase). Artistii din acea epoca au lasat capodopere in toate domeniile: arhitectura (exempli gratia Capela Sixtina), pictura (e.g.Gioconda de Leonardo da Vinci), literatura (e.g “Utopia” de Thomas Morus, “Principele” de Nicolo Machiaveli, “Gargantua si Pantagruel” de Francoi Rablais, “Elogiul nebuniei” de Erasmul din Rotterdam)

Dupa epoca renascentismului au urmat numeroase alte curente artistice care s-au manifestat in toate ramuriele artei.

De la primele forme de arta menirea asrtistului a fost aceea de a se face util semenilor creand pentru ei ceva frumos care sa le incante sufletul sau sa le explice ceva sa-i invete lucruri noi, sa le fie de folos in viata, sa infrunte problemele mai usor. Oamenii de rand lipsiti de talent artistic au apreciat atat creatiile cat si creatorul. Ei au realizat ca in strafundurile artei exista ceva deosebit ce trebuie cercetat indelung si inteles. Acel mister al artei trebuie privit din mai multe unghiuri si de multe ori trebuie explicat de artist pentru a intelge mesajul transmis.

Artistii intotdeauna ne-au uimit, deschizandu-ne orizonturi noi spre alte lumi si nu si-au renegat creatiile chiar daca erau consideratii de unii fantezisti. Un exemplu elocvent este Jules Verne care a scris despre submarine cu aproximativ 100 de ani inainte de inventarea lor.

Deoarece artistii creaza din placere actul creatiei poate si considerat un joc. Ii seama foarte mult deoarece creatorul daca nu picteaza, nu scrie sau nu sculpteaza se simte ca un copil caruia i s-a interzis jocul, caruia i s-au inchis orizonturile si prin urmare devine un om trist fara pofta de viata si aproape mort. Jocul artistilor este sugerat in multe moduri, cateodata direct( un tablou care descrie un joc de copii este un dublu joc-amintirile poetului din copilarie si jocul creatiei; cartile descriu jocuri de orice feluri: de copii, de razboi, de cuvinte, jocuri pentru oameni mari. Uneori artistii isi descriu insasi jocul lor).

Artistii ca si copii isi vad “joaca” precum ceva

serios, care trebuie pus inaintea altor lucruri. De

multe ori ei ne sugereaza jocul lor prin anumite

simboluri, prin cuvinte cheie in operele literare care

ne fac sa ne gandim ore intregi la intelesul unei fraze

anume, astfel, creatorul jucandu-se cu gandirea

noastra.

O deosebire importanta intre om si animal este arta. Specia umana are arta in sange. Prin aceasta filiera copilul isi exprima mai bine sentimentele, gandurile si totodata isi dezvolta simtul pentru frumos. Copii picteaza, desenaza, construiesc castele din nisip sau din pamant, modeleaza diferite figurine din plastilina sau din lut, incercand astfel sa se exprime si sa imite natura. Din aceasta cauza copii sunt incurajati sa isi dezvolte talentul la gradinita si apoi in scoala primara si in gimnaziu. Daca ei, copii isi descopera o vocatie in arta pot imbratisa mai departe meseria de pictor, scriitor, arhitect, sculptor. Dar exista si persoane fara talent dupa cum spuneau latinii non omnia possum omnes(nu toate le putem toti) care isi cauta o meserie cu profil realist.

La prima vedere diferenta dintre ludic si matur este precum cea de la cer la pamant pentru ca oamenii ajunsi la maturite uita sa se joace, adica uita sa se deconecteze de problemele vietii. Acesti “oameni maturi” isi uita defapt originile astfel devenind in anumite cazuri mult mai vulnerabili decat copii ei dispretuiesc pe homo ludens(omul care se joaca) considerandu-l inapoiat. Ei nu vad defapt ca jocul este ceva necesar. Prin joc ei inteleg ceea ce fac copii nu vor sa vada ca aceasta joaca poate evolua si se poate adapta la diferite varste. Prin urmare diferenta dintre ludic nu este chiar asa de mare, noi suntem aceia care dam in mintea noastra o definitie denaturata jocului. Astfel chiar daca se joaca ei nu recunosc acest lucru si din motive sociale dau alte nume jocurilor.

Capitolul 2:

Pictura “de ieri”..

.

Pictura este materia dominantă utilizată de către pictori. Aceasta pune în aplicare

diferite materiale (guașe, uleiuri,

acrylic, cerneală, etc.) și este destinată exprimării

personale și creeri operelor de artă.

Cuvântul „pictură” denumește de

asemena și opera însăși creată cu această tehnică.

De la începutul celui de-al XX lea secol, artiștii au experimentat noi direcții, și au încercat să spargă normele

și tabuurile întroducînd în operele lor materiale din diverse domenii. Pictura ca și material se prezintă în general sub formă lichidă, și este aplicată în funcție de utilizare într-unul sau mai multe straturi, cu un penson, un rulou sau

prin proiecție.

Pictura în ulei reprezintă o tehnică artistică care este efectuată pe suprafețe foarte diferite, variind de la pânză, la panele de lemn și până

la perete, care constă din aplicarea unui vopsele bazate pe unpigment înglobat într-un mediu de bază care este un ulei vegetal

rezistent la intemperii și la acțiunea deeroziune a aerului și luminii. Cel mai frecvent ulei vegetal folosit în Europa modernă timpurie era

un ule vegetal de in. Ocazional se mai pot folosi și alte uleiuri vegetale, dintre care cel de mac sau de nucă erau mai frecvent utilizate.

Prin pictură murală se înțelege o pictură pe un perete, tavan, zid sau pe orice suprafeță permanentă a unei clădirisau structuri.

Picturi murale au existat încă din cele mai vechi timpuri ale organizării societății umane, pornind de la picturile dinpeșterile din Lascaux din sudul Franței sau cele de pe pereții unor grote din Munții Tassili din

centrul deșertului Sahara, și până la pictura murală bisericească, parte importantă a tradiției creștinismlui ortodox sau cea murală laică, devenită

prepoderentă în ultimele două secole.

Astăzi, pictura murală se poate executa în moduri foarte diferite, utilizând vopsele pe bază de ulei sau apă. Stilul poate varia mult, de la cel abstract,

cunoscut sub termenul din franceză trompe l'oeil, care într-o traducere aproximativă înseamnă "înșelarea ochiului", până la cele "clasice", desemnând

pictarea directă a zidului sau a suprafeței permanente oferite. De asemenea, acuratețea și calitatea unor reprezentări murale de azi sunt conferite de o

tehnică care permite oricărei imagini, fie pictură, fotografie, imagine electronică sau compozită să fie transferată unui poster, care se poate apoi atașa "definitiv"

suprafeței.

Un exemplu de pictură celebră:„Mona Lisa”

Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506,

reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puține alte

tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracția

principală pentru orice vizitator.

Este vorba de o pictură în ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 x 53 cm. Natura imaginii redate a

făcut subiectul a nenumărate interpretări. În general, se poate spune că vivacitatea și ambiguitatea fizionomiei

Giocondei se datorează procedeului de pictură "sfumato", dând tabloului un aer misterios. Caracteristica principală a portretului este surâsul

enigmatic. Sigmund Freud a interpretat acest surâs ca simbol al atracției erotice a lui Leonardo față de mama

sa (Complex Oedip). Identitatea personajului portretizat nu este încă sigură, deși recent cercetătorul Giuseppe

Pallanti din Florența tinde să confirme afirmația luiGiorgio Vasari, după care ar fi vorba de Monna Lisa

Gherardini, membră a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetări anterioare ajunseseră la concluzia că portretul

ar reda figura unei înstărite doamne florentine, Madonna Lisa del Giocondo, al cărei nume ar

explica și a doua denumire a tabloului.

Capitolul 3:

Arhitectura

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de

caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini

plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze

atât funcțional cât și estetic.Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind

rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta se știe este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate mai este cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a

structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind

exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

“Arhitectura nu este nici despre hartie, nici despre forme. Este un domeniu al spatiului si al materialului.” spune Peter Zumthor, un nume mai putin cunoscut in arhitectura, dar totusi cel care luni, 13 aprilie 2009 a fost desemnat cu cea mai importanta distinctie in arhitectura, Pritzker Architecture Prize, echivalentul premiului Nobel in arhitectura.

In fond, arhitectura poate fi perceputa ca o arta care

completeaza spatiul, dar care nu are voie sa il modifice. Marele arhitect

roman Cantacuzino definea arhitectura ca “armonie simultana”, pentru ca exprima ritm in spatiu, in

timp ce Vitruviu vorbeste despre euritmie cu referire la arhitectura, prin care intelege armonia liniilor,

volumelor si proportiilor.

“Arhitectura este jocul savant, corect si magnific al volumelor reunite sub lumina; lumina si umbra reveleaza aceste forme” a spus Le Corbusier.

Exemple de arhitecturi celebre:

Mausoleul Taj Mahal

Celebrul mausoleu Taj Mahal este situat in Agra, India, si a fost construit de catre imparatul mogul Shah Jahan, in memoria sotiei sale favorite,

Mumtaz Mahal. Mausoleul este considerat a fi cel mai frumos exemplu de arhitectura mogula, un stil care combina elemente arhitecturale

persane, indiene si islamice. In 1983, Taj Mahal a intrat in patrimoniul UNESCO iar din 2007 ocupa pozitia 6 pe lista castigatorilor in alegerea

celor 7 minuni ale lumii contemporane.

Construcția Taj Mahal-ului a demarat în 1631 și a durat 22 de ani. Se spune că 20 de mii de oameni ar fi fost trimiși să muncească aici.

Materialele erau aduse din întreaga Indie și din alte zone ale Asiei cu ajutorul unei "flote" ce numără 1000 de elefanți. Proiectat de arhitectul iranian Ustad Isa, Taj Mahal-ul a devenit "simbolul

dragostei eterne". Clădirea "răsare" din peisajul roscat, așezată fiind pe o terasă de marmură albă care pune în evidență uriașul dom și

cele patru minarete. Ansamblul închide în interior o grădină deosebit de frumoasă cu fântâni arteziene iar aleea principală, care pornește

de la intrarea impozantă, este străjuită de arbori ornamentali.

Arta fotograficaCapitolul 4:

Probabil, oricine poate să realizeze o fotografie, dar, doar persoanele cu adevărat talentate şi

cu dragoste pentru fotografie, pot să realizeze cu adevărat o “fotografie frumoasă”. Mulţi tineri sunt

cuceriţi de această artă şi doresc să fotografieze cât mai multe lucruri, ca să-şi testeze abilităţile de bun fotograf.

Fotografia confera realitatii putina magie..

Fotografia este mai mult decat o amintire.

..trecut ..prezent

..fotografia este o amintire frumoasa!

Fotografia surprinde cele mai mici detalii. Pentru ca detaliile sunt cel mai greu de definit..

Fotografia este o arta.

Capitolul 5:

Arta de a juca

Un actor este o persoană care interpretează un rol, într-o producție dramatică. Termenul este folosit în mod normal pentru cineva care joacă în filme, teatru, televiziune sau radio. Pe lângă roluri dramatice, actorii pot cânta sau dansa sau pot lucra doar ca artist vocal.

Cuvântul „actor" este derivat din limba latină din substantivul masculin actor (feminin, actrix) din verbul agere „a face, a întreprinde, a petrece timpul" + sufixul -”or "cel care realizează acțiunea indicată de radical". O altă alternativă ar fi substantivul din limba greacă “aktor”,” conducător”, derivat din verbul “a conduce” sau “a îndruma”,” a orienta”, “a aduce”.

Au existat numeroase teorii de interpretare și inovații, ca în orice altă

artă. Stanislavsky și Teatrul din Moscova au fost printre primii fundatori a ceea ce

este acum consideratăInterpretarea Metodică. Meyerhold și teoria sa

referitoare la biomecanică și mișcare au adus idei revoluționare în teatrul rus de la începutul secolului 20. De atunci, forme „americane" ale acestor teorii au apărut,

forme ce îi au ca autori pe Lee Strasberg, Stell Adler și Sanford

Meisner, Viola Spolin.

Arta nu a început și nu se va încheia

niciodată. Ea pur și simplu există.

Realizatori:Sîrghie Geanina

Hoblea Ștefan

Cojoc Ana Maria

..to be continued