UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVAFACULTATEA DE DREPT

REFERAT

.

“ Reglementarea răspunderii penale pentru infracţiunile contra justiției în legislaţia penală Estonă: analiză de drept comparat”

CONFERENTIAR UNIVERSITAR : Vitalie STATI STUDENT : Ilie Garaba , GR. 313

CHISINĂU2015

1. ACCEPTIUNI PRIVIND CARACTERISTICA GENERALĂ A INFRACTIUNILOR CONTRA JUSTITIEI

Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul XIV din Partea specială a Codului penal îl constituie relaţiile sociale cu privire la înfăptuirea justiţiei. Prin “justiţie” trebuie de înţeles nu doar activitatea jurisdicţională înfăptuită de instanţele judecătorești, dar și activitatea organelor de urmărire penală, a organelor de executare a hotărârilor judecătorești etc., adică a organelor care concură la înfăptuirea justiţiei. Fiecare dintre infracţiunile contra justiţiei are și un obiect juridic special: relaţiile sociale cu privire la activitatea instanţei judecătorești, ca unic promotor al actului de justiţie, precum și efectuarea urmăririi penale de către organele de stat împuternicite de lege (în cazul infracţiunii prevăzute la art. 303 din CP al RM); relaţiile sociale privind funcţionarea normală a organelor de justi- ţie și a organelor de urmărire penală, precum și demnitatea și cinstea judecă- torului, procurorului, ofiţerului de urmărire penală, executorului judecătoresc (în cazul infracţiunii prevăzute la art. 304 din CP al RM) etc. În ce privește obiectul material al infracţiunii, prezenţa acestuia poate fi atestată în cazul unor infracţiuni contra justiţiei (de exemplu, în cazul infrac- ţiunii prevăzute la art.314 din CP al RM, constând în corpul persoanei). Victima infracţiunii are trăsături speciale în cazul faptelor infracţionale prevăzute la: art. 304 și 305 din CP al RM (judecătorul, persoana care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei); art. 306 din CP al RM (persoana nevinovată); art. 314 din CP al RM (martorul, partea vătămată, expertul, interpretul) etc. Din punctul de vedere al laturii obiective, infracţiunile contra justiţiei sunt, în mare parte, infracţiuni formale. Doar în cazul unor modalităţi agravate, fapta infracţională poate adopta forma unei infracţiuni materiale (lit. c) din alin. (2) al art. 306; lit. c) din alin. (2) al art. 307; alin. (4) al art. 308; alin. (2) al art. 316 din CP al RM). În cazul infracţiunii prevăzute la art. 305 din CP al RM, formulate ca infracţiune materială, consumarea faptei presupune prezen- ţa uneia din următoarele urmări prejudiciabile: moartea victimei și încercarea de a lipsi de viaţă victima. Unele infracţiuni contra justiţiei se comit pe calea acţiunii (în situaţia faptelor prevăzute la art. 303, 304, 305, 306, 307 etc. din CP al RM). Alte infrac- ţiuni din același grup pot fi săvârșite doar pe calea inacţiunii (în cazul faptelor prevăzute la art. 313, 320, 321 din CP al RM).

Din perspectiva laturii subiective, infracţiunile prevăzute în Capitolul XIV din Partea specială a Codului penal se caracterizează prin intenţie. Aceasta nu exclude manifestarea de către făptuitor a atitudinii imprudente faţă de urmările prejudiciabile (de exemplu, în cazul faptelor prevăzute la lit. c) din alin. (2) al art. 306; lit. c) din alin. (2) al art. 307; alin. (4) al art. 308; alin. (2) al art. 316 din CP al RM).

De asemenea, la calificarea unor infracţiuni este necesară stabilirea motivului special (lit. b) din alin. (2) al art. 306; lit. b) din alin. (2) al art. 307 etc. din CP al RM) sau a scopului special (art. 303 și 305 din CP al RM). Subiectul infracţiunilor contra justiţiei este persoana fizică responsabilă, care, la momentul comiterii faptei, a atins, de regulă, vârsta de 16 ani. Numai în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 305 și alin. (2) al art. 317 din CP al RM, vârsta minimă a răspunderii penale este de 14 ani. Subiectul infracţiunii are calităţi speciale în cazul faptelor infracţionale prevăzute la: art. 306 (persoana care efectuează urmărirea penală), art. 307 (judecătorul), art. 308 (persoana care efectuează urmărirea penală sau judecă- torul) etc. din CP al RM. În final, putem formula următoarea definiţie a noţiunii de infracţiuni contra justiţiei: prin “infracţiuni contra justiţiei” se înţeleg acele fapte prejudiciabile, săvârșite cu intenţie, care lezează, exclusiv sau în principal, relaţiile sociale cu privire la înfăptuirea justiţiei, răspunderea penală pentru care se prevede în art.303-323 din CP al RM. Putem distinge următoarele tipuri ale infracţiunilor contra justiţiei: a) infracţiuni contra justiţiei care atentează la viaţa și sănătatea, cinstea și demnitatea judecătorilor, persoanelor care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei (art.304 și 305 din CP al RM); b) infracţiuni care împiedică îndeplinirea de către judecător sau colaboratorii organelor de drept a obligaţiilor lor în vederea realizării sarcinilor și scopurilor justiţiei (art. 303, 310, 311, 312, 313, 314, 315, 316, 323 din CP al RM); c) infracţiuni contra justiţiei comise de către judecători sau de către persoanele care efectuează urmărirea penală (art. 306, 307, 308, 309 din CP al RM); d) infracţiuni contra justiţiei îndreptate spre împiedicarea executării pedepsei sau neexecutarea hotărârii instanţei de judecată (art. 317, 318, 319, 320, 321, 322 din CP al RM).

2 INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEI CARE ATENTEAZĂ LA VIAŢA ȘI SĂNĂTATEA, CINSTEA ȘI DEMNITATEA JUDECĂTORILOR, PERSOANELOR CARE EFECTUEAZĂ URMĂRIREA PENALĂ ORI CONTRIBUIE LA ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI

§1. Calomnierea judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei

Articolul 304 din Codul penal al Republicii Molodva incriminează fapta de calomniere a judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei, însoțită de învinuirea acestora de săvârșirea unei infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, în legătură cu examinarea cauzelor sau materialelor în instanța de judecată. Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale privind funcţionarea normală a organelor de justiţie și organelor de urmărire penală, precum și demnitatea și cinstea judecătorului, procurorului, ofiţerului de urmărire penală, a executorului judecătoresc. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin calomnierea judecătorului sau a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei, însoţită de învinuirea acestora de săvârșirea unei infracţiuni grave, în legătură cu examinarea cauzelor sau materialelor în instanţa de judecată. Informaţia calomnioasă poate fi răspândită prin următoarele modalităţi: a) prin cuvinte; b) în scris; c) în public; d) transmisă oficial sau confidenţial unei sau mai multor persoane. Semnele obligatorii ale laturii obiective sunt: a) calomnierea persoanelor sus-numite de săvârșirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave. Noţiunea acestor tipuri de infracţiuni este expusă în articolul 16 din Codul penal; b) în legătură cu examinarea cauzelor sau materialelor în instanţa de judecată. Anume aceste semne delimitează latura obiectivă a acestei infracţiuni de latura obiectivă a contravenţiei administrative prevăzute la articolul 2008 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă: făptuitorul își dă seama că răspândește informaţii calomnioase despre persoanele respective, și dorește să transmită astfel de informaţii. Subiect al infracțiunii date este persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii faptei a împlinit vârsta de 16 ani.

§2. Atentarea la viaţa judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei Codul penal al Republicii Moldova a prevăzut în art. 305 infracţiunea de atentare la viaţa judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei. Motivul incriminării unei asemenea acțiuni constă în faptul că persoanele respective sunt considerate a fi purtătoare ale celor mai importante și esenţiale valori ale justiţiei, și din aceste considerente urmează a fi protejate și prin intermediul dreptului penal. Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză îl formează relaţiile sociale cu privire la activitatea normală a instanţelor judecătorești și a organelor de urmărire penală. Majoritatea teoreticienilor dreptului penal stabilesc și existenţa obiectului juridic secundar: viaţa și sănătatea judecătorului, persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei; viaţa și sănătatea rudelor apropiate ale acestora1 . Noţiunea de rude apropiate este prevăzută la alin. (4) al art. 134 din Codul penal: părinţii, copiii, înfietorii, copiii înfiaţi, fraţii și surorile, bunicii și nepoţii lor. Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin atentarea la viaţa judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei, precum și a rudelor lor apropiate, în legătură cu examinarea cauzelor sau materialelor în instanţa de judecată, săvârșită cu scopul de a împiedica activitatea legitimă a persoanelor indicate ori din răzbunare pentru asemenea activitate. Infracţiunea se consideră consumată din momentul atentării la viaţa persoanei respective, indiferent de ce fel de urmări au survenit. 1 I. Macari, Dreptul penal al Republicii Moldova. Partea specială, Chișinău, 2003, p. 351. C a p i t o l u l X V 585 Atentarea poate fi de diferită natură: – lovituri; – bătăi; – schingiuiri; – aplicarea armei de foc etc. Atentarea la viaţa persoanei respective se poate consuma la etapa tentativei de omor sau chiar săvârșirii omorului. Literatura de specialitate consideră că în cazul în care persoana a decedat, calificarea urmează să se facă doar conform art. 305 din CP al RM2 . Infracţiunea este una excepţional de gravă, cu posibilitatea aplicării pedepsei penale sub forma detenţiunii pe viaţă. Un semn obligatoriu al laturii obiective este că infracţiunea se săvârșește în legătură cu îndeplinirea obligaţiei de serviciu. Fapta prejudiciabilă poate fi săvârșită atât în perioada examinării dosarului, cât și peste un timp oarecare, dar numai în

legătură cu examinarea cauzei sau materialelor în organele judiciare. Infracțiunea dată este una formală, deoarece se consumă din momentul atentării la viaţa judecătorului, persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, deoarece făptuitorul își dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii, și dorește să atenteze la viaţa judecătorului, persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei. Pe lângă vinovăţie, alte semne obligatorii ale laturii subiective sunt: a) scopul – împiedicarea activităţii legitime a persoanelor indicate; b) motivul – răzbunarea pentru asemenea activitate. Subiect al infracțiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii faptei a împlinit vârsta de 14 ani

3.INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEI COMISE DE CĂTRE JUDECĂTORI SAU DE CĂTRE PERSOANELE CARE EFECTUEAZĂ URMĂRIREA PENALĂ §1. Tragerea cu bună-știinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate

Etica profesională a persoanelor care efectuează urmărirea penală îi obligă să procedeze în raport cu bănuiţii, învinuiţii așa cum dictează normele legale. Pot apărea situaţii când persoanele cu funcţie de răspundere din cadrul organelor de drept cu bună-știinţă trag la răspundere penală persoane nevinovate. Pericolul social al infracţiunii prevăzute la art. 306 din CP al RM rezidă în faptul că lucrătorii organelor de ocrotire a normelor de drept se dedau unor motive josnice și cupidante, supunând răspunderii penale persoana care vădit este nevinovată. Anume din aceste considerente, legiuitorul a incriminat asemenea fapte. Obiectul juridic special al infracţiunii constă în relaţiile sociale privind activitatea normală a organelor de urmărire penală, autoritatea acestora. Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin tragerea cu bună – știinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate de comiterea unei infracţiuni de cel care efectuează urmărirea penală. Din punctul de vedere al dreptului penal, unicul temei pentru tragerea la răspundere penală a persoanei este constatarea în acţiunile sau inacţiunile ei a semnelor constitutive ale componenţei de infracţiune. Analizând problema respectivă de pe poziţia dreptului procesual penal, latura obiectivă s-ar realiza ținându-se cont de următoarele etape:

a) pornirea procesului penal; b) punerea sub învinuire; c) dispunerea aplicării măsurii preventive; d) trimiterea cauzei penale în instanţa de judecată în privinţa unei persoane nevinovate. O persoană poate fi declarată vinovată, dacă sunt suficiente probe în acest sens: a) depoziţiile martorilor; b) depoziţiile părţii vătămate; c) concluziile expertului; d) probe materiale; e) documente etc.

În lipsa unor asemenea probe este categoric interzisă tragerea la răspundere penală a persoanelor. Infracţiunea prevăzută de alin. (1) al art. 306 din CP al RM este una formală și se consumă din momentul emiterii ordonanţei de punere sub învinuire a unei persoane nevinovate. Semnele nevinovăţiei se pot manifesta prin: a) tragerea la răspundere penală pentru fapta altuia; c) lipsa de probe; d) lipsa semnelor constitutive ale infracţiunii. Persoana este nevinovată și în cazul când este trasă la răspundere penală pentru o infracţiune, alta decât cea pe care a săvârșit-o în realitate. În conformitate cu lit. a) din alin. (2) al art. 306 din CP al RM, prin “infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave” se înţeleg infrac- ţiuni, după gradul prejudiciabil, prevăzute la articolul 16 al Codului penal. La litera b), prin sintagma “din interes material ori din alte interese personale” se au în vedere acţiuni efectuate în cazul primirii de bunuri, daruri, bani, avantaje, legate de tragerea la răspundere penală cu bună-știinţă, atât din propria iniţiativă, cât și la iniţiativa altor persoane. La litera c), prin cuvintele “soldată cu urmări grave” se înțeleg astfel de urmări: – îmbolnăvirea de o maladie psihică; – altă vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății etc.; – decesul sau sinuciderea victimei. Latura subiectivă se realizează prin intenţie directă. Făptuitorul știe cu certitudine că este trasă la răspundere penală o persoană nevinovată, și dorește acest lucru. Subiectul infracţiunii este unul special: persoana care efectuează urmărirea penală, ofiţerul de urmărire penală sau procurorul.

4. Analiza de drept comparat, Reglementarea răspunderii penale pentru

infracţiunile contra justiției în legislaţia penală estonă

Infractiunile contra justitiei in legislatia Estona le avem stipulate in Capitolul 9 al Codului penal Eston. In ceia ce priveste : Eliberarea unei hotariri ilegale sau a unei decizii de catre Judecatori ,articolul 169 CP Eston. stipuleaza : Pronuntarea ilegala de catre judecator a sentintei,deciziei sau hotariri se pedepseste cu inchisoare pe un termen de la 5-10 ani. Infractiunea data la noi este stipulata in articolul 307 CP RM si sub aspect comparativ delimiteaza masura de constringere mai blinda decit cea a Estoniei si anume privarea de dreptul de a ocupa o anumita functie sau de a exercita o anumita activitate pe termen de pina la 5 ani.In ceia ce priveste infractiunea :

Retinerea sau arestarea iliegala Legislatia Estona stipuleaza ca : Retinerea sau arestarea ilegala a unei personae se pedepseste cu privarea de libertate pina la 3 ani. In legislatia RM aceasta infractiune este privita sub un aspect mai larg in art. 308 si deasemenea sunt stipulate 3 aliniate care specifica :(1) Reţinerea ilegală cu bună-ştiinţă de către persoana care efectuează urmărirea penală   se pedepseşte cu închisoare de pînă la 2 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.   (2) Arestarea ilegală cu bună-ştiinţă de către judecător    se pedepseşte cu închisoare de pînă la 3 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.    (4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), care au provocat urmări grave,    se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.Dupa cum observam legislatia Estona prezinta putina informatie referitoare la acest articol in comparatie cu cea a RM.

Referitor la Infractiunea :Constringerea de a face declaratiiInfractiunea data este stipulata in art.171 Capitolul 9 Codul Penal Eston si nominalizeaza 2 aliniate . Primul fiind constrângerea de a depune mărturie prin intermediul amenințărilor sau altor acte ilegale din partea persoanei care efectuează cercetarea prealabilă si se pedepseste cu privarea de libertate pe un termen de cel mult 3 ani . Aliniatul 2 stipuleaza aceiasi infractiune doar cu aplicarea violentei si intimidare fata de persoana retinuta , se pedepseste pe un termen de la 3-8 ani. Legislatia RM stipuleaza intractiunea data in art.309 si anume:Constrîngerea persoanei, prin ameninţare sau prin alte acte ilegale, de a face declaraţii, de a încheia acord de recunoaştere a vinovăţiei, constrîngerea, în acelaşi mod, a expertului de a face concluzia sau a traducătorului, sau a interpretului de a face o traducere sau interpretare incorectă de către persoana care constată infracţiunea, ofiţerul de urmărire penală, procuror sau de către judecător, dacă aceasta nu constituie tortură, tratament inuman sau degradant,    se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani sau cu amendă în mărime de la 800 la 1000 de unităţi convenţionale, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de 5 ani.

Referitor la infractiunea : Declaraţia mincinoasă, concluzia falsă sau traducerea incorectă Infractiunea data este stipulata in art.175 Capitolul 9 Codul Penal Eston precizind 2 aliniate.1) Declaratia mincinoasă unui martor sau victimă sau aviz în mod deliberat fals , precum și traducerea în mod evident greșit de catre interpret in instanță sau o investigație preliminară în cazul în care acestor persoane le-au fost informata responsabilitatea pentru astfel de acțiuni - se pedepsește cu amendă , sau de arestare, sau închisoare de până la un an .( 2 ) Aceeași acțiune cuplata cu o creație artificială a probelor urmăririi penale - se pedepsește cu închisoare de până la trei ani La noi aceasta infractiune este stipulata in art.312 CP RM si putin difera de Codul nominalizat mai sus. 1) Prezentarea, cu bună-ştiinţă, a declaraţiei mincinoase de către martor sau partea vătămată, a concluziei false de către specialist sau expert, a traducerii sau a interpretării incorecte de către traducător sau interpret, dacă această acţiune a fost săvîrşită în cadrul urmăririi penale sau judecării cauzei, în instanţa de judecată

naţională ori internaţională se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 300 unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani, în toate cazurile cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 2 ani.    (2) Aceleaşi acţiuni:    a) legate de învinuirea de săvîrşire a unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;    b) săvîrşite din interes material;    c) însoţite de crearea artificială a probelor acuzatoare        se pedepsesc cu amendă în mărime de la 200 la 800 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 5 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

Referitor la infractiunea :Neexecutarea hotărîrii instanţei de judecatăLegislatia Estona stipuleaza infractiunea data in art 176(2) si specifica pedeapsa cu amenda , arestare sau privarea de libertate pe un termen de pina la 5 ani .Codul Penal a RM prevede infractiunea data in art.320 . In comparatie cu Legea Estona , Codul nostru prevede un aspect mai larg privitor la situatia data (1) Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare a hotărîrii instanţei de judecată, dacă aceasta a fost comisă după aplicarea sancţiunii contravenţionale,se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 300 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 150 la 200 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.    (2) Neexecutarea intenţionată sau eschivarea de la executare de către o persoană cu funcţie de răspundere a hotărîrii instanţei de judecată, precum şi împiedicarea executării ei, dacă aceste fapte au fost comise după aplicarea sancţiunii contravenţionale,    se pedepsesc cu amendă în mărime de la 300 la 500 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în toate cazurile cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

BIBLIOGRAFIE

1.Drept Penal- Partea Speciala autori: Sergiu BRÂNZĂ, doctor în drept, conferențiar universitar, șef catedră USM Xenofon ULIANOVSCHI, doctor în drept, conferențiar universitar, ULIM Vitalie STATI, doctor în drept, lector superior universitar, USM Vladimir GROSU, doctor în drept, lector universitar, USM Ion ȚURCANU, magistru în drept, lector universitar, USM

2.Codul Penal a Estoniei

CUPRINS

1.ACCEPTIUNI PRIVIND CARACTERISTICA GENERALĂ A INFRACTIUNILOR CONTRA JUSTITIEI

2 INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEI CARE ATENTEAZĂ LA VIAŢA ȘI SĂNĂTATEA, CINSTEA ȘI DEMNITATEA JUDECĂTORILOR, PERSOANELOR CARE EFECTUEAZĂ URMĂRIREA PENALĂ ORI CONTRIBUIE LA ÎNFĂPTUIREA JUSTIŢIEI 2.1 Calomnierea judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei 2.2 Atentarea la viaţa judecătorului, a persoanei care efectuează urmărirea penală ori contribuie la înfăptuirea justiţiei 3.INFRACŢIUNI CONTRA JUSTIŢIEI COMISE DE CĂTRE JUDECĂTORI SAU DE CĂTRE PERSOANELE CARE EFECTUEAZĂ URMĂRIREA PENALĂ 3.1 Tragerea cu bună-știinţă la răspundere penală a unei persoane nevinovate 4. ANALIZA DE DREPT COMPARAT.REGLEMENTAREA RASPUNDERII PENALE PENTRU INFRACTIUNI CONTRA JUSTITIEI IN LEGISLATIA PENALA ESTONA