Oarm de foceste undispozitivcare poate fi utilizat caarm. Aceasta lanseazproiectilela viteze mari prin expansiuneagazelorproduse n urmaarderiirapide, controlate i nchise a unuicombustibil.n Romnia, Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor i al muniiilor definete arma de foc ca fiind "arma al crei principiu de funcionare are la baz fora de expansiune dirijat a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin arderea unei ncrcturi; sunt asimilate armelor de foc i ansamblurile, subansamblurile i dispozitivele care se pot constitui i pot funciona ca arme de foc".[1]Referat - Balistica judiciaraBalistica judiciara este o ramura distincta a tehnicii criminalistice, destinata examinarii armelor de foc si urmelor acestora, prin metode si mijloace tehnico-stiintifice specializate, in scopul determinarii imprejurarilor in care a fost folosita o arma la comiterea unei infractiuni si al identificarii sale.Balistica judiciara reprezinta o adaptare a cunostintelor de balistica generala la specificul activitatii organelor judiciare, nu odata confruntate cu cauze in care faptuitorii au folosit arme de foc.Balistica generala are o sfera mai larga de cercetare, impusa de sarcinile specialistilorce activeaza in domeniul proiectarii, fabricarii si folosirii armelor si a munitiilor in scop de atac sau de aparare, balistica judiciara isi propune sa identifice o arma dupa urmele lasate pe tub, sa determine distanta de la care s-a tras, sa stabileasca vechimea aproximativa a impuscaturii etc..De aceea sunt cunoscute cateva domenii distincte privitoare la :-balistica interioara, care studiaza fenomenele ce se produc in canalul tevii armei dupa percutare;-balistica exterioara, care examineaza fenomenele ce se produc din momentul in care glontul paraseste gura tevii si pana la atingerea tintei;-balistica tintei, care are drept scop cercetarea fenomenelor ce se produc prin atingerea acsteia de catre glont sau proiectil.Adaptand cerintelor sale rezultatele cercetarilor din balistica generala, balistica judiciara studiazam armele de foc si urmele acestora, prin metode si mijloace tehnico-stiintifice moderne, in scopul determinarii imprejurarilor in care a fost folosita o arma de foc la savarsirea faptei si a identificarii sale, apoi a tragatorului. Cunoasterea notiunilor de balistica judiciara, atat de organele de urmarire penala, cat si de instantele de judecata, este tot mai necesara, pe masura ce numarul faptelor penale savarsite prin folosirea armelor de foc este in continua crestere. Avem in vedere si diversificarea si perfectionarea armamentului usor, folosit de grupe de comando, teroristi sau alte persoane ce prezinta pericol pentru societate.2. Obiect.Balistica judiciara studiaza armele de foc, munitia si urmele acestora,create pe corpul sau imbracamintea persoanei ori pe alte obiecte. Armele de foc sunt foarte variate in ceea ce priveste constructia si functionarea lor. Balistica judiciara studiaza doar armamentul usor folosit de infanterie, a carui manipulare este mai comoda.Este controversata problema care-si propune sa stabileasca daca studierea armelor defoc si a urmelor impuscaturii intalnite pe corpul victimei ar apartine criminalisticii sau medicinei legale. Pana ce literatura de specialitate va reusi eel putin sa apropie cele doua puncte de vedere contradictorii, organele judiciare, expertii criminalisti si medicii legisti trebuie sa colaboreze, pentru aflarea adevarului in procesul penal.Problemele controversate la care ne-am referit constituie inca o dovada in sprijinulafirmatiei potrivit careia, desi criminalistica are un obiect de studiu propriu, ne se poate dezvolta fara o stransa colaborare cu alte stiinte, intre care un loc important il ocupa medicina legala, chimia, fizica etc. aceasta observatie este deopotriva valabila si pentru balistica judiciara.3.Sarcinile balisticii judiciare.Sarcnile balisticii judiciare revin organelor judiciaresi expertilor criminalisti. O enumerare chiar succinta a acestor sarcini, indiferent ca revin organelor judiciare sau expertilor, se refera la urmatoarele:a. Descoperirea armelor de foc si a munitiilor folosite.Este prima grija a organelorjudiciare, sosite la fata locului pentru a putea asigura identificarea si prinderea tragatorului.b. Descoperirea si studierea urmelor lasate de intrebuintarea unei arme de foc.In aceasta activitate sunt antrenate echipe mixte din care, in mod obligatoriu, trebuie sa faca parte, pe langa organele de urmarire penala (politist, procurer), medicul legist, expertul criminalist, alti specialist!.c. Verificarea tehnica a armei.Aceastasarcina revine, in primul rand, ofiterului de politie specializat in probleme de armament si munitii, in ceea ce priveste primele constatari efectuate la fata locului; apoi expertul criminalist, in laborator, unde exista mijloace tehnice adecvate, va clarifica aspectele de detaliu ale chestiunilor in discutie..d. Examinarea gloantelor si tuburilor.Esteo activitate complexa, care se desfasoaratot in doua etape. Primele cercetari se fac la fata locului de catre ofiterul de politie specializat in probleme de armament si munitii, iar daca sunt necesare si alte precizari, se continua examinarea de catre expertul criminalist. Aceasta sarcina prezinta un interes particular deoarece ca urmare a examinarii gloantelor si tuburilor, se pot afla date utile pentru identificarea armei cu care s-a tras si, in cele din urma, a tragatorului.O alta grupa de sarcini, deosebit de importante, care revin, in principal, expertului criminalist, se refera la: stabilirea directiei si distantei de tragere, examinarea orificiului de intrare si a orificiului de iesire, stabilirea imprejurarii privitoare la inlocuirea unor piese originale ale armei cu unele piese straine.De asemenea, tot expertul criminalist trebuie sa stabileasca si alte detalii privitoare launghiul de tragere, natura materialului din care sunt confectionate gloantele.Noti nerale despre armele de foc si munitiile folosite de acestea1. Armele de foc.Organele judiciare trebuie sa aiba cunostinte elementare privitoare la armele de foc, pentru a putea sa identifice armele folosite la savarsirea unei infractiuni, sa caute si sa valorifice urmele impuscaturii, si, mai ales, sa stie care sunt limitele expertizei criminalistice in acest domeniu. De asemenea, organele judiciare trebuie sa inteleaga si sa interpreteze rapoartele de expertiza criminalistica in totalitate, si nu numai concluziile acestora, asa cum se intampla de foarte multe ori. In timp ce balistica militara studiaza o imensa varietate de arme de foc, balistica judiciara cerceteaza numai armele usoare, numite si arme de mana. Orice arma, care prezinta interes pentru criminalistica, este alcatuita din trei parti principale: teava, ansamblul mecanismelor si patul sau manerul.a.Teava.Dupa scopul urmarit prin constructia armei, teava poate fi ghintuita, atunci cand trebuie sa asigure forta si viteza necesare proiectului, sau lisa, atunci cand trebuie sa asigure doar forta si directia alicelor, cum este arma de vanatoare. Teava este construita dintr-un otel special, care trebuie sa reziste la presiunea puternica dezvoltata de aprinderea pulberii in momentul declansarii focului si sa dirijeze proiectilul sau alicele pentru a ajunge la tinta.b.Ansamblul mecanismelor.Este alcatuit din mai multe piese, in functie de destinatia armei: ,,foc cu foc" sau foc automat. Intre aceste piese intalnim: inchizatorul, gheara extractoare, percutorul, ejectorul etc. Studiul acestor piese este un aliaj mai dursi, de aceea, lasa pe acesta urme utile cercetarii criminalistice.c.Patul sau manerul.Are rolul de a usura folosirea armei, atenuind puterea reculului. Desi prezinta un interes mai redus in raport cu primele 2 elemente, trebuie cunoscut si cercetat, deoarece pe el se pot imprima urmele digitale ale tragatorului sau unele pete de sange.2. Clasificarea armelor de foc.Se pot face clasificari ale armelor dupa mai multe criterii:a.Dupa destinatie:-arme militare (pusti, pistoale, carabine etc.);- arme de aparare apropiata (revolvere, pistoale);- arme de vanatoare;- arme sportive de tir;- arme cu destinatii speciale (pistoale de semnalizare, de lansat rachete, de alarma, cu gaze lacrimogene etc.)b.Dupa lungimea tevii.Potrivit acestui criteriu sunt cunoscute arme cu teava lunga, arme cu teava mijlocie si arme cu teava scurta. Din prima subgrupa fac parte carabinele si armele de vanatoare, iar din cea de-a doua subgrupa fac parte pistoalele automate. Armele din a treia subgrupa prezinta un interes deosebit in criminalistica, deoarece, fiind cele mai usoare si mai comod de purtat, sunt frecvent folosite la savarsirea faptelor impotriva vietii si integritatii corporale: accidente, sinucideri, omucideri sau ucideri din culpa. Sunt cuprinse aici toate tipurile de pistoale si revolvere. Din punct de vedere tehnic, pistoalele pot asigura trageri semiautomate, iar cu revolverele se pot face numai trageri repetate sau ,,foc cu foc",c.Dupa constructia canalului teviiexista arme cu teava lisa (dreapta, neteda). Din prima categoric fac parte armele militare si, in mod exceptional, armele de vanatoare cu destinatie speciala. Ghinturile sunt ridicaturi delimitate de santuri paralele, care, in interiorul tevii, au o directie elicoidala. Diametrul tevii, masurat intre doua santuri opuse, corespunde de regula, diametrului glontului. Diametrul tevii, masurat intre doua ghinturi (plinuri), corespunde calibrului armei si este mai mic decat diametrul glontului. Diferenta de diametru asigura trecerea fortata a glontului prin teava si imprimarea unei miscari de invartire in jurul axei proprii. Aceasta miscare continua pana la atingerea tintei si ii asigura cresterea puterii de infrangere a rezistentei opuse de aer si apoi de tinta. Studiul ghinturilor si al santurilor prezinta interes in expertiza criminalistica pentru identificarea armei cu care s-a tras, dupa urmele caracteristice lasate de ghinturi de proiectil. Se stie ca numarul, latimea, directia si unghiul de rasucire al ghinturilor difera fiecare tip de arma. Majoritatea armelor de vanatoare nu au plinuri (ghinturi) si goluri (santuri), ci interiorul tevii este neted, sters, de unde si denumirea de teava lisa.d. Dupa modul de functionarese disting arme neautomate (,,foc cu foc"), semiautomate si automate.Armele neautomate fac parte din prima generatie a armelor de foc. Ele au cea mai simpla constructie si pentru fiecare impuscatura tragatorul trebuie sa manevreze inchizatorul, pentru a introduce un cartus in camera de explozie, sa asigure inchiderea, apoi sa apese pe tragaci. Dupa fiecare tragere trebuie manevrat inchizatorul, pentru ca gheara extractoare sa scoata tubul din locasul tevii, iar ejectorul sa il arunce afara. Se fac alte manevre pentru trecerea unui cartus din magazie in camera de explozie. Armele semiautomatesunt astfel construite, incat forta gazelor asigura mai intai punerea in miscare a priectilului tras, apoi ejectarea tubului tras si reincarcarea cu un alt cartus, din magazie (incarcator). Este deci asigurata numai incarcarea, deoarece pentru o noua tragere este necesara o alta apasare pe tragaci. In ultimii ani, numarul armelor semiautomate (si cu atat mai mult al celor neautomate) scade tot mai mult in favoarea armelor automate.Armele automateau un sistem al mecanismelor de tragere foarte complex, care ofera posibilitatea tragatorului sa execute focuri in serie printr-o singura apasare pe tragaci (serii scurte sau serii lungi, privind intregul mcarcator). Cadenta de tragere la cele mai noi tipuri este atat de marita, meat se poate ajunge la cateva lovituri pe secunda.e. Dupa calibru,armele se impart in arme cu calibru mic, mijlociu si mare. Armele de calibru mic sunt cele care au calibrul pana la 6,35 mm. Cele cu calibru mijlociu sunt cele cuprinse intre 6,35 mm si 9 mm, iar cele de calibru mare depasesc 9 mm. Pentru armele cu teava ghintuita calibrul reprezinta distanta in milimetri masurata intre doua tipuri opuse. Pentru armele cu teava lisa, calibrul este dat de numarul de bile de plumb necesar pentru acoperirea diametrului tevii. Se ia ca baza de calcul numarul de bile (alice ) ce poate fi fabricat dintr-un fund de plumb (cca.500gr). Deci, din aceeasi cantitate de metal, va rezulta un numar de bile mai mare, daca diametrul lor este mai mic, si un numar mai mic de bile (alice), dar cu diametrul mai mare.f. Dupa fabricatie,distingem arme produse in intreprinderi mecanice de inalta tehnicitate (fabrici de armament) si arme produse artizanal. Ambele categorii prezinta interes pentru organele judiciare si experti, deoarece fiecare producator imprima pe arma importante repere ce folosesc la identificare; armele artizanale, destul de raspandite, pun probleme deosebite, pentru ca, de foarte multe ori, sunt produse unicate. La aceasta ultima categoric, expertul criminalist va trebui sa stabileasca, in primul rand, daca pot fi folosite la tragere sau daca indeplinesc conditiile tehnice pentru a fi calificate arme de foc.3. Munitiile armelor de foc.Pe langa cunostintele elementare privitoare la armele de foc, organle judiciare trebuie sa cunoasca si datele principale privitoare la constructia cartuselor folosite la aceste arme. In acest domeniu, sarcini de mare raspundere revin expertului criminalist, dar si organelor judiciare trebuie sa stie cum se prezinta cartusele abandonate la locul faptei sau pierdute, trase sau netrase, dimensiunea lor etc.A. Cartusele pentru arme cu teava ghintuita.Oricare ar fi calibrul armei, la un cartus distingem urmatoarele elemente de constructie: glontul, tubul, capsa si pulberea.a. Glontul (proiectilul)se prezinta sub forma gloantelor, alicelor sau mitralierelor; acestaeste format din metal si din alte componente, in functie de destinatia data de fabricant. Dupa acest criteriu exista gloante obisnuite si gloante cu destinatie speciala. Un glont obisnuit este fabricat din metal. Primele cartuse construite de industria de armament erau formate dintr-un singur tip de metal: cupru sau plumb. Intrucat aceste metale sunt foarte moi, au trebuit sa fie acoperite cu o camasa otelita, pentru a se asigura patrunderea tintei. In ultimii ani, pentru camasa care acopera miezul glontului, fabricat tot din otel, sunt folosite oteluri speciale, mai ales pentru varful glontului. Gloantele speciale au constructii diferite, dupa destinatia data de proiectant si fabricant. Sunt cunoscute gloante perforante, trasoare, incendiare etc., sau cu destinatii multiple: perforant-incendiare, perforant-incendiare trasoare etc. Forma glontului difera tot dupa destinatia data. Diametrul glontului este mai mare la mijloc, mai redus la baza si din ce in ce mai mic spre varf. Atat baza, cat si varful glontului pot primi forme diferite, in raport de tipul armei si, mai ales, de destinatia data de proiectant.b.Tubul cartusului.Este construit din metal si are dimensiuni (lungime si diametru) diferite, dupa calibrul si tipul armei. Se folosesc metale sau aliaje care sa asigure rezistentadar si maleabilitatea dorita. Tubul are o forma apropiata de un trunchi de con, cu diametrul mai mare la baza si mai mic spre locul de fixare a cartusului. Baza, numita rozeta, prezinta un sant in care va patrunde gheara extractoare, iar varful are diametrul mai mic, corespunzator diametrului camerei de explozie si unde se fixeaza glontul.In interiorul tubului se introduce pulberea exploziva, iar la baza lui este fixata capsa.c.Capsaeste construta dintr-un metal moale, cu peretii subtiri, in care se depun substante explozive, care se aprind foarte usor la declansarea focului si atingerea ei de capul acului percutor. Cele mai folosite sunt fulminatul de mercur si stibiatul de plumb.d.Pulberea (praful de pusca).Este alcatuita dintr-un amestec de substante care, prinaprindere, produc gaze si o presiune foarte puternica, de aproximativ 3500 atmosfere, asigurand viteza si forta de patrundere a glontului, dirijat spre gura tevii. La inceputul industriei de armament si munitii s-a folosit pulberea neagra, numita si pulbere cu fum a carei compozitie de baza o constituie azotarul de potasiu. Treptat, ea a fost aproape in intregime inlocuita, pana in prezent, la cartusele destinate armelor cu teava ghintuita se utilizeaza pulberile coloidale, denumite si pulberi fara fum. La fabricarea lorse utilizeaza piroxilina si nitroglicerina, in amestec cu alti compusi, de importanta secundara.B.Cartusele pentru armele cu teava lisa.La un cartus pentru armele cu teavalisa distingem urmatoarele elemente de constructie: proiectilul, tubul, capsa, pulberea, bura si rondelul.a. Proiectilulpentru cartusul armei de vanatoare il constituie, de cele mai multe ori,alicele s.i mitraliile si, mult mai rar, glontul. Alicele si mitraliile sunt bile de plumb cu diametre diferite, iar gloantele au o constructie speciala, care le deosebeste de cele ale armelor cu teava ghintuita.b. Tubulcartusului este construit, de regula, din carton si mai rar din metal sau aliaje.In ultimul timp, locul cartonului a fost luat de materialele plastice. Oricare ar fi materialul folosit la constructia corpului tubului (carton, material plastic), baza (rozeta) este construta intotdeauna din metale moi sau diferite aliaje.c. Capsaeste fixata la baza rozetei si contine explozivi care se aprind la atingerea decatre capul arcului percutor. Se folosesc aceiasi explozivi ca si cartusul armei cu teava ghintuita. Spre deosebire de capsa cartusului pentru arma cu teava ghintuita, care se foloseste o singura data, la cartus.ul armei de vanatoare capsa poate fi ianlocuita cu usurinta de catre tragator; acest fapt ajuta organul judiciar si expertul criminalist sa stabileasca de cate ori a fost inlocuita capsa, deci la cate trageri a fostfolosit acelasi cartus., dupa inlocuirea capsei.d.Pulbereafolosita la cartusele armei de vanatoare este pulberea cu fum si are acelasi scop: De a dezvolta, prin aprindere, gaze a caroro presiune sa dirijeze proiectilul (alice, mitralii, glons) spre gura tevii.e. Bura.In fabricile de munitii se foloseste o pasla din care se confectioneaza un perete despartitor intre pulbere si alice. De aceea, o intalnim numai la prima tragere pt. ca la tragerile urmatoare cu acelasi cartus este confectionata de tragatori din fragmente de textile, hartie obisnuita sau chiar hartie de ziar. Org. de cercetare penala o cauta cu mult interes in timpul cercetarii la fata locului pt. ca poate contribui laidentificarea armei cu care s-a tras, apoi la identificarea tragatorului.f. Rondela.Dupa cum o anticipa denumirea, este un capac de carton aplicat la gura cartusului, pt a asigura inchiderea si protejarea incarcaturii. Prezinta interes pt ca poarta imprimat pe ea calibrul cartusului. Ajuta la identificarea calibrului armei atunci cand la locul faptei se gaseste un cartus netras. Uneori, dupa terminarea tragerilo, raman cartuse in apropierea locului unde s-a aflat tragatorul in momentul declansarii focului.. Elementele tragerii: Pentru examinarea urmelor impuscaturii, pentru stabilirea distantei si a directiei de tragere, este necesar a se avea in vedere mai multe elemente:1.Viteza proiectiluluieste in functie de tipul si cantitatea de pulbere, de greutatea proiectilului si de lungimea tevii (la tevile cu arta scurta 300-400 m/s, la armele cu teava lunga peste 800 m/s).2.Traiectoriaeste linia curbata descrisa de centrul de greutate al proiectilului in drumul parcurs de la iesirea din teava pana la tinta. Ea este influentata nu numai de forta gravitationala, ci si de rezistenta aerului, forta si directia vantului, alti factori admosferici.3.Bataia armeieste distanta maxima la care poate sa ajunga un proiectil; intereseaza bataia eficace, adica distanta la care proiectilul isi mentine precizia si forta districtiva si depinde in primul rand de viteza initiala a glontului.Urmele formate prin folosirea armelor de foc Se intelege pe de o parte urmele create de arma pe cartusul tras, cat si urmele impuscaturii create pe corpul victimei sau pe obeictele asupra carora si-au exercitat actiunea proiectilul, ceilalti factori suplimentari de tragere.A. Urmele formate de arma pe cartus:1. Urmele de pe tub: se formeaza in trei etape succesive: incarcarea, tragerea si extragerea tubului tras. Mecanismele ce concura la formarea urmelor sunt: percutorul, peretele frontal al inchizatorului, gheara extractoare, pragul aruncator si peretii camerei de detonare. In momentul incarcarii se formeaza urme dinamice longitudinale pe peretii laterali ai tubului prin impingerea cartusului din camera de detonare; se formeaza si urma ghearei extractoare care prinde rozeta sau gulerul tubului. In momentul tragerii apar urmele percutorului si ale peretelui frontal al inchizatorului ce se formeaza pe fundul cartusului. In momentul extragerii tubului se imprima pe rigola urmele ghearei extractoare, iar pe fundul tubului urmele pragului aruncator.2. Urmele de pe glont au un caracter dinamic si reflecta caracteristicile constructiei interioare a tevii ghintuite (ex. urme ale plinurilor, ale flacurilor ghintuite, ale spatiilor dintre ghinturi). Pot aparea si deformari ale glontului daca acestea au un calibru mai mare decat al armei cu care a fost tras.B. Urmele de impuscare: se intelege urmele specifice formate de proiectil, cat si urme secundare.1. Urmele principale: sunt rezultatul actiunii directe; se intalnesc sub trei forme:a. urme de perforare: apar cand proiectilul a traversat intreg corpul; le sunt specifice 3 elemente: orificiul de intrare, canalul si orificiul de iesire. Pe corpul uman orificiul de intrare se caracterizeaza prin lipsa de tesut, diametrul sau fiind apropiat de cel al proiectilului; orificiul de iesire nu prezinta lipsa de tesut, iar canalul de perfoare nu prezinta in toate cazurile o forma rectilinie. Pe imbracaminte sau pe alte obiecte din material textil, orificiul de intrare este mai mic decat cel de iesire, orificiile de iesire prezentand si rupturi in cruce. In cazul urmelor formate in obiectele lipsite de elasticitate, orificiul de intrare este mai mare decat diametrul proiectilului, fiind vorba de o rupere sau de o sfaramare.b. urme de patrundere sau canale oarbe: cand glontul patrunde in corp fara a mai iesi, deci au un orifiu de intrare si un canal infundat.c. urme de ricosare: cand glontul este deviat de obiect si constau in adancituri sau zgarieturi functie de unghiul de lovire si de natura obstacolului.2. Urmele secundare: sunt rezultatul actiunii unor factori suplimentari ai tragerii. Sunt impartite in doua mari categorii:a. formate indiferent de distanta de tragere: inelul de frecare: sau de stergere: creat prin depunerea pe marginea orificiului de intrare a unor particile de unsoare, praf, urgina sau orice alta substanta aflata pe suprafata proiectilului; inelul de metalizare: depuneri de particule metalice desprinse de pe suprafata proiectilului in momentul perforarii unor obiecte cu un anumit grad de densitate, intalinit la strabarea unor oase plate ale corpului uman.b. formate la tragerile cu teava armei lipita nde corp sau la mica distanta: rupturile provocate de gaze: in cazul tragerilor de la distante mai mici de 10 cm si au o forma stelara; urmele gurii tevii: se formeaza prin lipirea acesteia de corp; arsurile: sunt tipice mai ales in cazul armelor automate; urmele de funingine: sunt rezultate din combustia incarcaturii de pulbere si depind de calitatea substantei explozive si de distanta de tragere; tatuajul: ca urmare a patrunderii in piele a resturilor de pulbere neagra sau arsa incomplet; urmele de unsoare: apar sub forma de stropi depusi in jurul orificiului de intrare mai ales la primele focuri.Particularitatile cercetarii la fata locului a armelor de foc si a urmelor acestora A. Descoperirea si fixarea armelor de foc si urmelor acestora: Descoperirea armelor de foc si a munitiei nu prezinta dificultati in cazul sinuciderii sau a incercarilor de disimulare a omorului printr-o sinucidere. In majoritatea cazurilor autorul cauta sa se debaraseze de arma, fie ascunzand-o, fie aruncand-o. De multe ori arma trebuie cautati in alte locuri decat cele in care a fost comisa fapta, recurgandu-se la mijloace tehnice adecvate (ex: detectorul de metale, electromagneti puternici, instalatii de gammagrafiere sau cu aparatura rentgen portabila). Consemnarea, fixarea pozitiei si a starii armelor se face cu mijloace precum proces-verbal, schita, fotografiere, filmare, inregistrare pe banda videomagnetica fara a se omite nici un detaliu, nici un element necesar clarificarii imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea. B. Ridicarea armei de foc si a munitiei descoperite la locul faptei: se realizeaza in conditii impuse de necesitatea protejarii urmelor tragerii, a urmelor de maini sau de natura biologica aflate pe corporile delicte. C. Stabilirea distantie si a directiei de tragere: activitatile destinate stabilirii acestor imprejurari se desfasoara in principal cu prilejul cercetarii locului faptei, ele continuand daca este nevoie si in procesul examinarilor criminalistice de laborator, concomitent cu examenul medico legal al corpului victimei. In cazul tragerilor efectuate in limita de actiune a factorilor suplimentari (trageri fara distanta sau de la mica distanta), stabilirea distantei si a directiei este relativ usoara. In cazul tragerilor efectuate de la distanta este necesar sa se studieze mai intai orificiile de intrare si de iesire pentru a se stabili din ce parte a venit proiectilul. Pentru stabilirea cat mai exacta a directiei sau locului din care s-a tras, trebuie avuti in vedere si factori care pot determin modificari ale traiectoriei (vantul, ploaia, diverse obstacole ce provoaca ricosari).Expertiza balistica criminalistica a armelor de foc si a urmelor acestora1. Examinarea tehnica generala a armelor de foc:Expertiza balistica judiciara este una dintre cele mai complexe examinari la care sunt supuse armele de foc, munitia si urmele acestora, cat si imparejurarile legate de folosirea lor. Problemele principale la care este chemat sa dea raspuns specialistul balistician sunt:1. determinarea tipului, modelului si calibrului armei;2. stabilirea starii de functiune a unei arme: pentru a se putea clarifica doua aspecte esentiale: daca o arma se putea declansa accidental si dacao arma deteriorata, cu piese lipsa, putea fi totusi folosita.3. examinarea munitiei: are rolul de a stabili tipul, modelul si anul de fabricatie al cartuselor, interesand starea lor tehnica. B. Expertiza urmelor formate de armele de foc:1. expertiza urmelor principale ale tragerii: consta in examinarea orificiilor de intrare si de iesire, a canalelor formate atat pe corpul uman, cat si pe obiectele pe care glontul a intrat in contact pentru a se stabili daca orificiile sunt sau nu consecinta unei arme de foc.2. expertiza urmelor secundare ale tragerii: este destinata descoperiri si examinarii urmelor apartinand factorilor secundari. Presupune mai multe etape:a. examinarea preliminara: se foloseste microscopul optic, insa nefiind concludent se mai utilizeaza si;b. examinarea chimica: sunt puse in evidenta urmele suplimentare de impuscare existente in jurul orificiului de intrare, in teava armei si pe mana tragatorului.c. examinarile spectrale: servesc la punerea in evidenta a particulelor de cupru, plumb s.a. existente in urmele suplimentare.d. alte tehnici de descoperire sau delimitare: se bazeaza pe examinarea radiatiilor infrarosii.e. metode de certitudine: printre tehnicile de varf se numara: microscopia electronicp cu baleiaj: permite o analiza punctuala a particulelor de pulbere descoperite pe mana tragatorului. microspectrofotometria in radiatii infrarosii: efectuata cu un aparat de tip Nanospec permite analiza unor pulbere cu diametrul sub 20 milimicroni.C. Ientificarea armelor de foc dupa urmele formate pe glont si pe tubul cartusului:1. Identificarea armei dupa urmele formatem pe glont: presupune o delimitare a cercului armelor suspecte, prin excluderea din sfera cercetarilor a celor care nu corespund caracteristicilor reflectate de glont. Pentru obtinerea modelelor de comparatie se efecuteaza trageri experimentale cu armele examinate.2. Identificarea armelor dupa urmele lasate pe tubul cartusului: captarea tuburilor de comparatie se face mai usor prin folosirea de pilda a unor saculete ori sertarase prinse in dreptul carcasei inchizatorului. Examinari comparative se pot efectua si pe baza mulajelor obtinute dupa interiorul camerei de detonare, compararea realizandu-se intre tubul cartusului in litigiul si mulajul experimental. Alte probleme rezolvate de expertiza balistica criminalistica a armelor de foc:1. Refacerea inscriptiilor stantate pe arme: este necesara pentru stabilirea locului de provenienta a armei, modelului, anului de fabricatie etc. Metodele curente de refacere sunt:a. metoda chimica: este bazata pe reactia diferita a partilor metalice cu densitate mai mare sub actiunea unui reactiv.b. metoda feromagnetica: consta in aderarea selectiva a particulelor metalice la suprafata armei, magnetizata in prealabil.c. metoda electrochimica: este considerata ca fiind cea mai sigura, rapida si cu posibilitati de repetare.2. Examinari "acustice prespun examinarea urmelor sonore ale impuscaturii, armarii si percutiei.Alte genuri de examinari balistice1. Examinarea armelor de foc atipice si a armelor de fabricatie artizanala: cele mai adesea privesc armele de fabricatie artizanata, ori improvizatii de arme, unele confectionate din tevi de calorifer.2. Examinarea urmelor lasate de pistoale de implantat bolturi care desi nu sunt incluse in categoria armelor de foc sunt apte sa produca leziuni mortale.3. Examinarea armelor de alarma si de aparare: urmareste stabilirea tipului de teava, de regula obturata, destinata numai gazelor