Arhivele papale

Istoricul arhivelor papale

Arhivele secrete ale Vaticanului desfaşoara o activitate specifică care vizează păstrarea şi convervarea atat a faptelor cat şi a documentelor referitoare la conducerea Bisericii. Acestea servesc, în primul rând, Pontifului Roman şi Sfâtului Scan şi în al doilea rand ofera serviciile sale oamenilor de stiinta de toate credinte, de toate neamurile. Numele actual „Archivio Segreto Vaticano” a fost dat la mijlocul secolului al XVII-lea, cand, ca si astazi, a fost dat arhivelor private ale Papei (secretum) peste care acesta a exercitat jurisdictie suprema si unica.Totalitatea documentelor moştenite a fost gazduite in depozite vaste pe o perioada de aproximativ XIII secole (sec VIII pana in sec XXI). În acele depozite se regăsesc peste 600 de colectii si sunt stocate pe mai mult de 85 de km liniari de rafturi, dintre care unele se afla in Bunker, un depozit subteran de 2 etaje situat sub muzeul Vaticanului.In 1881, Papa Leo XIII a deschis usele arhivelor secrete ale Vaticanului cercetatorilor, acestea devenind una din cele mai renumite centre de cercetare istorica din lume.De-a lungul anilor, uşile la depozitele de arhive secrete ale Vaticanului s-au închis şi s-au deschis de nenumărate ori. Astfel, în cele din urmă, Papa John Paul II a acordat accesul pentru consultarea informaţiilor a arhivelor Vaticanului prizionerilor de război.

Activitate

Activitatea Arhivelor Secrete ale Vaticanului urmăreşte două obiective. Un prim obiectiv este acela de a proteja şi de a asigura conservarea totalităţii documentelor moştenite, iar cel de-al doilea obiectiv este acela de a oferi acces la acest tezaur al activităţii Bisericii conservată în documente dealungul a mii de ani.Aceste două obiective au fost exprimate în cuvinte, rostite de Papa Paul VI în faimosul său discurs din 1963, în care el a afirmat că cultivarea arhivelor înseamnă cunoaşterea pe sine şi a celor ce au făcut istorie în lume: „Cântările noastre au devenit ecouri ale trecerii Domnului Iisus în lume. Şi aici, apoi, având istoria imprimată pe hărtii, documente, arhive, înseamnă, prin urmare, că sensul credinţei, sensul Bisericii, ne va fi dat nouă, şi celor ce vor veni, prin povestea trecerii Domnului în lume.”

Patrimoniul

Arhivele Secrete ale Vaticanului reprezintă arhivele centrale ale Sfântului Scaun şi conţin arhivele a diferitelor instituţii private şi publice trimise lor deoarece au un obiectiv real sau deoarece, intenţionat, aşa a decis persoana ce deţinea documentul.

Varietatea de arhive cuprinse în Arhivele Secrete ale Vaticanului sunt în număr de peste 600 de fonduri şi care pot fi grupate în următoarele categorii:

- Birouri ale Curţii RomaneArhivele celor mai vechi instituţii ale Sfântului Scaun, cum ar fi Cancelaria şi Camera Apostolică, sau departamentele desfiinţate, cum ar fi Congregaţiile Romane întemeiate de Sixtus V, Dataria Apostolică, Consistoriul Congregaţiei.Arhivele fiecărei părticică a Curţii Romane, de exemplu: Secretariatul de Stat, Adunările, Tribunalele, Birourile, Consiliile Papale şi Comisiile Papale.

- Misiuni diplomaticeArhivele a celor de peste 75 de misiuni diplomatice ale Sfântului Scaun – Nunţiaturile şi Delegaţii Apostolici – răspândiţi în întreaga lume, de la începutul secolului al XVI-lea până la sfârşitul secolului al XX-lea. Reprezentanţii Papei sunt obligaţi să trimită periodic propriile arhive la Arhivele Secrete ale Vaticanului.

- Familii şi persoane singureArhivele familiilor aristocrate, care au legături istorice şi tradiţionale cu statul papal, au fost trimise, donate sau vândute Arhivelor Secrete ale Vaticanului la sfârşitul secolului al XIX-lea, pentru a le uşura perioadele de dificultăţi financiare sau pentru a garanta siguranţa documentelor în perioadele de instabilitate politică şi socială. De exemplu: Arhivele Boncompagni-Ludovisi, Arhivele Borghese, Arhivele Della Valle-Del Bufalo, Arhivele Patrizi-Montoro, Arhivele Ruspoli-Marescotti, Arhivele Rospigliosi. Arhivele produse de unul sau mai mulţi membri ai aceleaşi familii în ceea ce priveşte posturile deţinute la Curtea Romană (Fondo Albani, Fondo Carpegna, Fondo Pio).Documentele referitoare la persoanele ce au venit la Vatican pentru diferite motive (Fondo Benigni, Carte Piastrelli).

- Consiliile şi SinoadeleArhivele complete a ultimelor două Sinoade Ecumenice, primul şi cel de-al doilea Consiliu al Vaticanului, şi o mare parte a arhivelor produse de Consiliul de la Trent.Arhivele a unor Consilii provinciale sau din plen, sau sinoadele locale, cum ar fi Consiliul Roman din 1725 şi Sinodul de la Pistoia în 1786.

- Institutele religioase şi Ordinele şi ArchconfraternitateaArhivele mânăstirilor: Abbazia dei SS. Gregorio e Siro, Bologna, Abbazia delle Tre Fontane, Roma.Arhivele mânăstirilor de maici: Convento di Santa Maria delle Grazie, Rome.Arhivele pe mânăstiri: Monastero femminile agostiniano di Santa Marta, Rome.Arhivele Ordinelor religioase: Fondo Gesuiti, Fondo Domenicani.Arhivele archconfraternitaţii romană: Arciconfraternita del Gonfalone, Arciconfraternita del SS. Crocifisso in S. Marcello.

- Colecţii diverseColecţiile create de-a lungul secolelor, reunind documente din diferite locuri sau în funcţie de criteriile de arhivare: Instrumenta Miscellanea; Archivum Arcis, Armaria I-XVIII.

Note istorice

1611 – Paul V a pus în aplicare proiectul de construire a Novum Archivum în Palatul Apostolic şi a colecţionat câteva registre şi volume de la Biblioteca Vaticanului, arhivele Camerei Apostolice şi a Castelului Sant’Angelo, arhivele Vetus, în Capela Paolina ce au fost mutate recent în Sala Sixtină a Muzeelor Vaticanului. Arhivele Castelului Sant’Angelo continuă să găzduiască cele mai vechi şi cele mai preţioase documente ale Sfântului Scaun, ce sunt, cu atenţie deosebită, depozitate în dulapuri din lemn şi clasificate în funcţie de zonele geografice. Papa l-a numit pe Michele Lonigo supraveghetor a noilor arhive.

1612 – 31 ianuarie. Paul V se numea Baldassarre Ansidei, şi a fost deţinător al Bibliotecii Vaticanului, gardian al noii arhive. Istoria oficială a Arhivelor Secrete ale Vaticanului datează din acestă zi, şi chiar, şi astăzi Arhivele sunt un fel de „departament” al Bibliotecii Papale.

1613 – 1614 – Documentele colectate de Paul V în Capela Paolina, se află, în prezent, în trei camere de la primul etaj în aripa din Palatul Apostolic, alături de Capela Sixtină a Muzeelor, de către Papa Pius IV.

1630 – 23 iulie. Urban al VIII-lea a acordat autonomie Arhivelor Secrete ale Vaticanului situate la Biblioteca Apostolică.

1660 – Alexander al VII-lea a stabilit trei camere pentru Arhivele Secrete ale Vaticanului în Capela Paolina şi a descis conservarea Arhivelor Secretariatului de Stat.

1798 – Arhivele Castelului Sant’Angelo au fost transferate la Arhivele Secrete ale Vaticanului prin Passetto di Borgo.

1810 – Napoleon Bonaparte a confiscat arhivele papele şi au fost trimise la Paris, în februarie a aceluiaşi an. Aproximativ 3239 de cazuri sau cutii pline de documente ale Arhivelor Secrete ale Vaticanului şi ale arhive ale Curţii Romane au părăsit Roma în vagoane enorme.

1814 – Au fost iniţiate proceduri pentru a readuce arhivele papele din Palatul Soubise la Sfântul Scaun.

1815 – februarie-iunie. După ce Napoleon Bonaparte a revenit, temporar, la putere – operaţiunea numită „o sută de zile”- operaţiune de recuperare a arhivelor la Sfântul Scaun a fost suspendată. -septembrie-octombrie. Operaţiunile de recuperare a arhivelor papale la Sfântul Scaun au fost reluate.

-decembrie. Primul grup de documente au revenit în Roma din Paris.

1816 – 1817 – Mai multe convoaie au transportat înapoi la Roma rsetul documentelor pe care Napoleon Bonaparte le-a confiscat de la Sfântul Scaun şi trimise la Paris. Transportul, implicând un cost ridicat, i-a determinat pe comisarii papali să distrugă sute de documente ce au fost considerate „inutile” şi au vândut mii de documente ca maculatură. Multe documente ce aparţineau arhivelor papale au fost pierdute în timpul transportului, iar altele au fost livrate într-un loc greşit şi astfel nu au mai ajuns unde le era locul, la Arhivele Secrete ale Vaticanului.

1881 – Leo XIII a deschis uşile Arhivelor Secrete ale Vaticanului oamenilor de ştiinţă de toate credinţele, de toate neamurile.

1884 – 1 mai. Noul Rehulament intern al Arhivelor Secrete ale Vaticanului a fost aprobat şi, astfel, s-au stabilit funcţiile persoanelor responsabile şi personalul lor. De asemenea, s-au stabilit anumite reguli pentru cercetătorii ce vor investiga, proceduri de admitere.

1980 – 18 octombrie. John Paul II a inaugurat noile depozite (Bunker) aflate sub Cortile della Pigna a Muzeelor Vaticanului.

Personalul

Secretarul GeneralLuca Carboni

Cercetători (Arhivişti, Scriptori, Asistenţi)Gianfranco Armando, Luca Becchetti, Giovanni Castaldo, Giovanni Coco, Giuseppe M. Croce, Daniele De Marchis, Alejandro M. Dieguez, Francesca Di Giovanni, Piero Doria, Enrico Flaiani, Barbara Frale, Marco Grilli, Marco Maiorino, P. Tomislav Mrkonjic OFM Conv., Pier Paolo Piergentili, Giuseppina Roselli, Gianni Venditti, Simone Venturini

Secretariatul PrefecturiiMarco Grilli (secretar)

Secretariatul de admitereGiovanni Castaldo (secretar), Carlo Piacentini

TrezorerieStefania Taurino, Roberto Del Brocco, Claudia Quaresima

Biroul de relaţii externeSimone Venturini IT OfficeDaniele Gallinella (responsabil), Antonio Cappella, Francesco Lippa, Angelo Piermartini, Mauro Zigrossi

Săli de lecturăLuciano Cipriani (responsabile Sala Indici), Giorgio Porri (responsabile Sale di Studio), Antonio De Ciccio, Vanessa Ferretti, Antonietta Filippi, Giuseppe Umberto M. Lo Bianco, Sergio Macchiusi, Giuseppe Malizia, Pietro Ottaviani

Laboratorul de Conservare şi Restaurare Alessandro Rubechini (responsabile), Alessandro Benedetti, Gervasio Blaiotta, Emidio Costantini, Marco Di Pietro, Alberto Francorsi, Andrea Ruscello, Maurizio Vinelli

Laboratorul de Restaurare și Conservare a sigiliilorLuca Becchetti

Laboratorul de Fotografie şi Redare DigitalăEnrico Ottaviani (responsabilă), Giancarlo Angeloni, Gabriele Franci, Andrea Marini

Încăperile unde se află Arhivistica Vaticanului

Arhivele Secrete ale Vaticanului ocupă o suprafaţă mare a Palatului Apostolic şi începe de la nord spre vest, de la Cortile del Belvedere şi la aripa Pio IV. De-a lungul secolelor, s-au creat noi facilităţi la aşa-numitul Piano Nobile a Palatului, având Camere Chigi şi camere splendide în Turnul Vânturilor. Aceste zone includ Bunker-ul construit dedesuptul lui Cortile della Pigna a Muzeelor Vaticanului, care găzduieşte cea mai mare parte dintre arhive şi săli de lectură folosite de cercetători din întreaga lume.

Săli de lectură

Arhivele Secrete ale Vaticanului salută în fiecare an aproximativ 1.500 de oameni de ştiinţă din peste 60 de naţiuni şi sunt puse la dispoziţia lor patru săli de lectură cu prize de alimentare pentru calculatoarele personale. O sală este rezervată pentru consultarea documentelor originale, două săli sunt rezervate pentru consultarea materialelor tipărite şi vizualizarea reproduceri digitale ale documentelor, şi o sală de consultare a stocurilor şi alte instrumente de cercetare.

Sala Indici „Leone XIII”

Sala „Leone XIII” este poarta de acces prin care toţi cercetătorii trec. Aceasta conţine instrumente pentru a descrie şi a cerceta documentele Arhivei Secrete a Vaticanului, inclusiv „Schedario Garampi” care a fost prima sală pusă la dispoziţie cercetătorilor în 1881.

Sala de lectură „Pio XI”

Sala de lectură „Pio XI”, adiacentă Salii Indicii, este folosită pentru a consulta documentele din arhivă luate de la biroul de distribuţie.

Sălile pentru consultarea materialelor tipărite„Sisto V”

În sălile „Sisto V” se regăseşte ajutoare bibliografice esenţiale pentru cercetători, precum şi dicţionare, enciclopedii, reviste şi monografii pe probleme istorice, juridice şi diplomatice. În ambele săli sunt amenajate locuri în care personalul Arhivelor pot întâlni cercetătorii şi pot organiza reuniuni.

Bunker şi depozitele

Nu numai registre şi volume, fişe şi dosare, cutii, şi, de asemenea, documentele unice se regăsesc în Arhivele Secrete ale Vaticanului, în domeniile sale de stocare protejate. Pergamentele sunt depozitate orizontal în sertare glisate mari şi păstrate in depozite cu clima şi umiditatea controlată. Cele mai importante documente din Arhive sunt, fără îndoială, cele 81 de pergamente cu sigilii de aur, stocate într-un sector cu aer condiționat împreună cu alte piese cu valoare deosebită. De exemplu: celebrul volum de proceduri de judecată împotriva lui Galileo Galilei, „Privilegium Ottonianum” datat în 962 şi scris de mână în aur pe un pergament purpuriu; sau „Liber Diurnus Romanorum Pontificum”, cea mai veche formă a Cancelariei paple, datând din secolele VIII-IX. Documentaţia imprimată (arhivele) este păstrată în mare parte în Bunker şi alte depozite.

Bunker

Planurile pentru cele două camere de depozitare sub Cortile della Pigna la Muzeele Vaticanului au fost elaborate în timpul papalităţii lui Paul al VI-lea, iar Bunker-ul a fost inaugurat de Papa Ioan Paul al II-lea la 18 octombrie 1980. Este rezistent la foc, structură cu două etaje din beton armat cu o capacitate de stocare de 31.000 de metri cubi. Sistem de rafturi fixe și rotative, rulează 43.000 de metri liniari si este proiectat pentru a permite utilizarea spaţiul în funcţie de criterii de înaltă densitate, depozitare rațională și eficientă. Noua tehnologie, monitoarele de securitate, climă și umiditate, Bunker-ul mai este, de asemenea, prevăzut cu un sistem HVAC, un sistem de iluminat de urgență și un sistem de paging.

Celelalte depozite

Depozitul denumit în continuare "Rafturi de fier" se întinde pe două etaje în camere pe partea de vest a Cortile del Belvedere, la Pinacoteca Vaticana - care în 1933, la cererea Papei Pius al XI, au fost „decorate” tocmai cu 13.000 de metri liniari de rafturi din fier. Așa-numita «Soffittoni", camerele situate mai sus de Galeria Maps în Muzeele Vaticanului, au fost retrase din circuitul agricol de către Papa Pius al XII-lea ca depozite pentru Arhivele Secrete ale Vaticanului imediat după al doilea război mondial.

Piano Nobile

Situat în Palatul Apostolic, cu vedere la Cortile della Biblioteca şi