ARHITECTURA GOTICA

Baldau CristinaGheorghe BeatriceMinzararu Mariana

Cuprins:I. IntroducereII. ArhitecturaIII. Arhitectura goticaIV. Istoricul arhitecturii goticeV. Arhitectura gotica francezaVI. Arhitectura gotica italianaVII. Arhitectura gotica spaniolaVIII. Arhitectura romaneasca si trasaturile ei europeneIX. Concluzie : rolul arhitecturii gotice in societate si estetica

I. Introducere

Termenul „artă” provine din latinescul ars, însemnând acelaşi lucru cu grecescul techne. Dar nici unul dintre aceşti termeni nu are semnificaţia contemporană a noţiunii de artă. Ei desemnau mai degrabă pricepere, iscusinţa de a lucra un obiect oarecare, precum şi ştiinţa de a comanda o armată, de a măsura un câmp, de a convinge pe ascultători.

Arta în antichitate, dar şi în Evul Mediu, cuprindea nu numai artele frumoase, ci şi meseriile şi o parte dintre ştiinţe. Acele arte ce presupuneau un efort intelectual erau numite liberale, adică libere de orice efort fizic, iar cele ce presupuneau o muncă fizică erau denumite vulgare, adică obişnuite. În Evul Mediu, acestea din urmă se numeau mecanice. În ceea ce priveşte aprecierea acestor arte, cele liberale erau considerate superioare. Pictura şi sculptura presupuneau un efort fizic şi erau considerate arte vulgare.

În Evul Mediu artele liberale cuprindeau gramatica, retorica, logica, aritmetica, geometria, astronomia şi muzica. Între artele mecanice se regăsesc arhitectura şi arta teatrului.

1

Şi Renaşterea a păstrat noţiunea clasică a artei, dar a procedat la separarea artelor frumoase de meserii şi de ştiinţe şi la ataşarea poeziei în sfera artelor.

Marsilia Ficino, îndrumătorul academiei platoniciene din Florenţa, a inclus în artele liberale arhitectura şi sculptura pornind de la ideea că factorul de legătură între arte este muzica, deoarece aceasta, în sens larg, se referea la tot ce se afla în slujba muzelor.Arta nouă a crescut din cea veche păşind pe calea negaţiei. Arta secolului al XIXlea, de exemplu, era pragmatică, se conforma gustului general, pe câtă vreme arta secolului al XX-lea este în mod pragmatic nonconformistă. Împotriva dominaţiei artei convenţionale a apărut mişcarea de avangardă. Încă din secolul al XIX-lea existau artişti independenţi care au format cercurile simboliştilor şi impresioniştilor. Avangarda a dobândit o influenţă şi o admiraţie deosebită în secolul al XX-lea. Acum au luat naştere suprarealismul, cubismul, futurismul, abstracţionismul, expresionismul şi multe alte curente în literatură şi în muzică.

In prezentul proiect, ne vom indrepta atentia spre arhitectura si in special spre cea gotica.

II. Arhitectura

Arhitectura este ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri şi ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporţii şi reguli, în funcţie de caracterul şi destinaţia construcţiilor. Ştiinţa ei constă în rezolvarea funcţională şi tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează şi se compun imagini plastice nonfigurative, de esenţă abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcţional cât şi estetic.

De-a lungul timpului arhitectura a evoluat in numeroase stiluri, cum ar fi arhitectura romanica, baroca, gotica, Art Deco, organica, Art Nouveau, etc.

III. Arhitectura gotică

Arhitectura gotica reprezintă unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum şi cu alte biserici din aproape toată Europa în timpul perioadei medievale, începând cu secolul al XII-lea şi încheind cu anii 1500. Ca o situare

2

mai exactă în timp şi spaţiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice acoperă perioada 1140 - 1500, fiind construite din România până în Portugalia şi din Slovenia până în Norvegia, Suedia şi Finlanda. A fost precedată de arhitectura romanică şi a fost succedată de arhitectura renascentistă, o transformare a stilului romanic, odată cu Renaşterea, începută în Florenţa secolului al XV-lea.Două dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt, sau ogiva, care este de fapt o intersecţie longitudinală a doua bolte clasice ale stilului romanic, şi arcul de susţinere al ogivei, aşa numitul arc butant. În Anglia, la începutul secolului al 19-lea, goticul cunoaşte o reevaluare şi o nouă recunoaştere, de fapt o "renaştere" denumită gotic renăscut (conform termenului original folosit în engleză, Gothic Revival architecture) sau neo-gotic, producând clădiri memorabile, dintre care Palatul Westminster, care a fost total refăcut după devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic revival. Mai târziu, la sfârşitul aceluiaşi secol şi începutul secolului 20, arhitectura gotică are o ultimă "tresărire de orgoliu", producând opere durabile, în stilul numit deja atunci neo-gotic, în locuri foarte diferite ale lumii, aşa cum ar fi Canada, Filipine, Germania, India, Norvegia, România, Statele Unite ale Americii şi Ungaria.

IV. Istoricul arhitecturii gotice:

1. În evoluţia sa, arta gotică a cunoscut trei mari faze:

a.Goticul timpuriu sau lanceolat (1140-1220);

Prima etapa a goticului a avut drept carcteristica prezenta turlelor-clopotnita, in forma de lance, plasate deasupra intrarii navelor laterale ale catedralei. Ascutite, inalte, acestea dadeau caracterul original de zveltelte si elansare a arhitecturii noi. Desfasurarea verticalitatii edificiului, cu turnurile lance, asigura impresia generala a sensului ascensional, opus orizontalei dominante si caracterului static si masiv al constructiilor romanice.

b. Goticul matur sau radiant (rayonnant) între 1220-1350;

Este considerat momentul clasic al stilului, avand caracteristica ponderea, echilibrul proportiilor, armonia ansamblului. Prezenta ferestrei in forma circular, rozeta sau rozasa, plasata pe fatada vestica a catedralei, dadea de asemenea

3

particularitatea goticului radiant. Rozeta era considerata centrul compozitional al structurii plastic a fatadei.

Catedrala Notre-Dame din Paris este capodopera goticului radiant. Toate reperele dimensionale urmeaza corespondentele geometrice care converg spre centrul marcat de rozeta. Armonia proportilor ansamblului, fara excese, fara ascensionalitatea proeminenta a turlelor-clopotnita, a determinat aprecierea goticului radiant ca fiind etapa “clasica”.

c. Goticul târziu sau flamboaiant (flamboyant) între mijlocul secolului al XIV-lea şi al XVI-lea. Arhitectura perioadei are caracteristica abundenta decorarii fatadelor cu sculpturi in relief si ronde-bosse, dominarea golului asupra plinului fatadelor si acoperirea golului cu vitralii.

2. Stilul care ulterior avea să aibă identitatea definitorie sub numele de gotic, originase odată cu construcţia numită Saint Denis Basilica, biserica abaţiei bisericii din Saint-Denis, din apropierea Parisului, caz în care a exemplificat viziunea arhitecturală a Abatelui Suger. Suger a dorit să creeze o reprezentare fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire de o verticalitate şi liniaritate impunătoare. Asfel, faţada bazilicii a fost creata efectiv de Suger, în timp ce nava a fost adăugata sute de ani mai târziu.

Către mijlocul secolului al XII-lea, în plină epocă de dominaţie a romanicului, îşi face apariţia un nou stil în arhitectură. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care dispreţuiau această artă, văzută ca o artă "barbară", "gotică" de la numele celor mai cunoscuţi "barbari" ai sfîrşitului antichităţii. În realitate, arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creaţii ale geniului uman. Monumentele romanice le păreau arhitecţilor secolului al XII-lea greoaie, masive şi întunecate, datorită ferestrelor puţine şi înguste. Arhitecţii goticului au revoluţionat viziunea spaţială romanicului prin două invenţii: ogiva1 şi arcul de susţinere (arc boutant). Bolta semicirculară este înlocuită cu o boltă în formă de arc de cerc frant, sau ogiva, la care presiunea verticală este mult mai redusă. Meşterii înălţau pe patru coloane, dispuse in plan pătrat, câte două perechi de arcuri în ogivă; fiecare arc este susţinut de două coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obţine o construcţie foarte solidă, capabilă să susţină, prin încrucisarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei. Arcurile de susţinere, cealalta

1 Sistem de construcţie caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecţia a două arcuri de cerc dispuse diagonal, care formează osatura unei bolţi.

4

invenţie, sprijină, din exterior, peretii înalţi ai navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a bolţilor. Aceste soluţii au îngăduit o nouă organizare a spaţiului bisericii, în care planul cu o navă este cel mai raspandit.

Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de înălţime ameţitoare, al cărui varf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi în Belgia, catedrala din Anvers.

Primele catedrale gotice au apărut în inima Franţei, pe domeniul regal. Cea dintâi este biserica abaţială de la Saint-Denis din Paris, inălţată în deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, intre 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu cinci nave si o faţadă admirabilă. Întregul ansamblu degajă echilibru şi armonie. A doua este catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare monument gotic din Franta. În sfârşit, cea mai frumoasă rămâne catedrala din Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franţei.

În Germania, goticul pătrunde mai tarziu, influenţat de monumentele franceze. Cele mai cunoscute opere gotice sunt: domurile din Koln, Nurnberg si Bamberg. Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-hală", cu trei nave de înălţimi egale. În Anglia, trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscută pe continent. Principalele edificii gotice de aici sunt catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln şi Salisbury. Şi Spania stă sub influenţa goticului francez, adus de pelerinii sositi în Peninsula Iberică de dincolo de Munţii Pirinei. Caracteristicile acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo.

In Romania arhitectura gotica a patruns in secolele XIV-XV in Translivania. Exemple in acest sens sunt : Biserica Sf. Bartolomeu, Biserica Neagra- Brasov, Catedrala Sf. Mihail- Cluj-Napoca, Castelul de la Bran, Castelul Corvinilor În sfârşit, Italia rămâne refractară inovaţiilor gotice, datorită puternicei rezistenţe a influenţelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este domul din Milano, înălţat pe parcursul a cinci secole, al doilea mare monument religios din lumea creştină, dupa catedrala Sf. Petru din Roma. În schimb, Italia, mai mult decat orice altă ţară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura civilă. Zeci de palate comunale din oraşele

5

italiene preiau elementele stilului, ce le oferă eleganţă şi armonie. Printre cele mai faimoase edificii civile se număra Palatul Dogilor din Veneţia şi admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeaşi cetate din lagună.

V. Arhitectura gotica franceza Franta are cea mai stralucita si cuprinzatoare forma de manifestare a artei gotice,constructii civile si militare, catedrale si palate comunale, primarii si palate de justitie.

1. Orasul medieval

Evenimentele importante erau concentrate in piata publica unde se afla catedrala, monument reprezentativ al orasului. Catre piata publica si catedrala erau directionate toate strazile orasului, avand ca limita zidurile de incinta, inalte si groase. Piata publica erau si piata comerciala, deoarece zona de aparare trebuia sa fie cat mai mica. Strazile erau stramte. Castelele cu fatada ingusta erau orientate catre strada. Desfasurarea continua a incaperilor excludea curtile si gradinile.Arhitectura de fortificatie a dezvoltat sistemul medieval al imbratisarii circulare a orasului cu ziduri de incinta, prevazute cu porti de aparare, corridor de straja si turnuri de observare si aparare. Turnurile zidurilor de fortificatie apartineau breslelor, ale caror resurse economice si umane asigurau securitatea si pazacontinua. Unul din orasele medievale din Franta, foarte bine pastrat, este Carcassone, datand din secolul al XII-lea si amplificat in secolele XIII-XIV.

2. Arhitectura civila

Arhitectura civila a oraselor includea palatele prelatilor (Palatul arhiepiscopului din Sens, Palatul Papilor din Avignon), palatele sfaturilor comunale, spitalele orasenesti administrate de ordinele calugaresti, depozitele de produse si desfacere ale breslelor si ale negustorilor, casele breslelor, podurile de piatra (Podul vechi din Praga), podurile cu arce frante cu fortificatii.Catedrala si universitatea sunt roadele acestei complexe societati urbane europene a secolelor care au urmat epocii stilului romanic.

3. Arhitectura religioasa

6

Catedrala exprima nu numai inalta stiinta a constructiilor din piatra, ci si solidaritatea economica si sociala a colectivelor orasului, forta si mandria cultural a oraselor din centrul si apusul Europei. Cu cat catedrala era mai impresionanta ca dimensiune si turnul-flesa era mai inat, cu atat ilustra bogatia si orgoliul social al cetatenilor.

4. Stilul gotic in Franta

Primele experientele ale goticului prin construirea boltii cu arce frante au fost inregistrate la Bazilica Saint Denis, de langa Paris, la indicatiile abatelui Suger. Compusa dintr-o nava cu doua travee si doua colaterale mai mici ca inaltime, cladirea a fost acoperita cu bolti pe ogive incrucisate. Imediat dupa construirea nartexului a urmat inaltarea noului cor, cu dublu deambulatoriu, cu acelasi sistem de boltire ogivala, gratie unei ogive suplimentare. Teza estetica formulate de Suger avea ca reper principal lumina in biserica, sursa de iluminare a spiritului. Inaltarea si largirea spatiilor, patrunderea luminii prin marile vitralii ale ferestrelor permitea jocul reflexelor, penumbrei si transparentei luminii.

Goticul lanceolat(timpuriu). Catedrala din Chartres

Prima etapa a goticului a avut drept carcteristica prezenta turlelor-clopotnita, in forma de lance, plasate deasupra intrarii navelor laterale ale catedralei. Ascutite, inalte, acestea dadeau caracterul original de zveltelte si elansare a arhitecturii noi. Desfasurarea verticalitatii edificiului, cu turnurile lance, asigura impresia generala a sensului ascensional, opus orizontalei dominante si caracterului static si masiv al constructiilor romanice.

Goticul radiant. Catedrala Notre-Dame din Paris

Este considerat momentul clasic al stilului, avand caracteristica ponderea, echilibrul proportiilor, armonia ansamblului. Prezenta ferestrei in forma circular, rozeta sau rozasa, plasata pe fatada vestica a catedralei, dadea de asemenea particularitatea goticului radiant. Rozeta era considerata centrul compozitional al structurii plastic a fatadei.Catedrala Notre-Dame din Paris este capodopera goticului radiant. Toate reperele dimensionale urmeaza corespondentele

7

geometrice care converg spre centrul marcat de rozeta. Armonia proportilor ansamblului, fara excese, fara ascensionalitatea proeminenta a turlelor-clopotnita, a determinat aprecierea goticului radiant ca fiind etapa “clasica”.

Goticul flamboyant(goticul tarziu)

Arhitectura perioadei are caracteristica abundenta decorarii fatadelor cu sculpturi in relief si ronde-bosse, dominarea golului asupra plinului fatadelor si acoperirea golului cu vitralii.

Catedrala din Reims si Catedrala din Amiens sunt representative pentru aceasta perioada, in care vitraliile ocupa o mare parte a fatadelor, asigurand ambianta feerica a luminii.Sculptura in ronde-bosse si relief creaza grandiosul spectacol al impodobirii intregului exterior al catedralei, siluetele si scenele figurative fiind amplasate si integrate arhitecturii de la sol pana la acoperis si muchiile acestora, dispuse pe arcele boutante si stalpii de sprijin ai acestora.Planul catedralelor gotice pastreaza in linii mari planul bisericilor romanice, cu distributia spatiilor caracteristice: nava centrala, doua, patru sau sase nave laterale, plasate simetric de o parte si alta fata de nava central, un transept, un deambulatoriu, in jurul absidei, si absidiole, acestea din urma fiind totdeauna in numar impar.

VI. Arhitectura gotica italiana

In Italia, adoptarea goticului francez se opreste la decoratie, deoarece structura edificiilor italiene ramine fundamental romanica. Astfel, in edificii precum catedrala din Siena sau cea din Orvieto, se observa o crestere a elevatiei, iar la exterior apar pinaclul (element de forma piramidala, plasat in partea superioara a unui contrafort sau a arcelor butante ale culeelor. Acest element de constructie intareste inertia ansamblului), si croseta gotica (ornament in piatra, sculptat sub forma de crosa vegetala, plasat uneori pe muchiile unui element arhitactural), precum si rozase mari in centru si turnulete-clopotnita* (ornament la baza flesei sau la unghiurile cladirii, va lua forma din ce in ce mai svelte, avind muchiile acoperite cu crosete),de fiecare perte In interior, insa, chiar daca se foloseste uneori bolta pe ogive incrucisate, posibilitatile ei arhitectonice ramin neutilizate. Cit priveste arcul butant, acesta nu apare niciodata in arhitectura italiana, care foloseste contraforturi puternice sau tiranti de fier pentru a propti impingerile zidurilor. In plus, sint continuate caracteristicile tipic italiene, ca

8

decorarea cu marmura policroma sau separarea constanta a clopotnitei de restul edificiului. Pe de alta parte, datorita puterii economice si politice a oraselor, operele arhitecturii civile se inmultesc; ea imbina traditia medievala, masiculi (balcon al fortificatiilor zidurilor si turnurilor de aparare, care avea deschizatura ce permitea supravegherea fortaretei), freste mici cu decorul gotic, ca la Palazzo Publico din Siena. La Venetia, in palatul Dogilor se adauga influenta decorului bizantin. Italia, remane pentru mult timp inchisa artei gotice, careia ii da o interpretare cu totul originala. In plus, la mijlocul secolului XIV, in Toscana se dezvolta o arta noua- Renasterea-, care va pune capat treptat Goticului, catre mijlocul secolului XVI.

Arhitectura religioasa in Duecento si Trecento

Structura si acoperisurile romanice sau gotice au fost putin folosite in constructiile catedralelor din  Italia.  In schimbul acestora au fost preferate plafonul cu casete – ca la Pisa – si sarpanta din lemn, bolta semicilindrica din lemn placata cu decoratii din piatra si cupola bizantina.Cu siguranta mostenirea antichitatii clasice si-a spus cuvantul in Italia, mai ales in Toscana care a preferat echilibrul si proportiile linistite in locul asprimii si greutatii structurilor romanice sau gotice cu avantatele lor bolti.Caracteristice sunt aici marmura, ornamentul dantelat, ritmurile plin-gol , sculpturile si mozaicurile care transforma catedralele italiene in adevarate monumente – bijuterii, atat din punct de vedere al detaliilor cat si ansamblului.Decoratiile fatadelor preiau selectiv arcul semicircular romanic si arcurile frante gotice.Originalitatea catedralelor italiene este data de placarea cu decoratie din marmura colorata . In cazul catedralelor, baptiseriilor si campanilelor din Pisa, Lucca, Pistoia si Prato este folosita marmura alba si albastra-verzuie. La Florenta, este marmura alba, roz si verzuie , la Siena marmura neagra si alba.

Arhitectura civila in Duecento si Trecento

Turnul, aspectul securitatii, poate fi urmarit din secolul XII pana in secolul XIV la Florenta, Siena si in alte cetati toscane.Un turn arata originea nobila a proprietarului sau ( la fel ca si donjonul medieval european ), era un loc de retragere in caz de pericol si de asemenea, un loc de atac de unde se lansau sulite si pietre impotriva dusmanilor.Problemele au aparut in momentul in care fiecare nobil isi ridica propriul turn.  Florenta, de exemplu,  avea in total 150 de turnuri ,

9

in afara de cele din vechile cartiere ale orasului. Din acest motiv, aici s-a dat o lege care interzicea construirea unui turn mai mare de 30 m de catre cetateni. Scopul legii era evitarea razboaielor civile in oras.San Gimignano este un exemplu unic in peisajul toscan de ” cetate cu turnuri ” bine pastrata. Orasul cu palate din calcar auriu, cu logii, turnuri, castele si fantani publice ilustreaza cel mai bine orgoliul medieval manifestat prin ridicarea de turnuri.  Din 72 de turnuri in trecut s-au mentinut in picioare doar 14. Arhitectura toscana este dominata de tipologia turnului pana in secolul XIV.

Arhitectura civila in Quatrocento

Arhitectura se inspira din geometrie, urmareste frumusetea ideala a formei. Perspectiva se bazeaza pe reguli matematice.  Revine numarul de aur.Apar palate pe mai multe nivele cu ziduri groase si fatade din blocuri de piatra. Acestea respecta conceptul constructiei cubice. In centrul sunt curtile interioare – cortile, delimitate de arcade, imbogatite cu fresce si sculpturi. Etajele sunt delimitate orizontal si ultimul nivel are cornise cu streasina. Ferestrele gemene sunt imbogatite cu arce deasupra. Toate acestea degaja o eleganta severa, un simt al volumelor si o claritate a ansamblelor.

VII. Arhitectura gotica spaniola

Goticul spaniol vorbeste casteliana si catalana cu un accent specific francez ce caracterizeaza intregul secol al XIII lea.In Sevilla goticul si-a dorit sa fie zvelt si inaripat ,printr-o incercare delicata de a depasi povara formelor din secolul al XIII lea; nu numai ca nu suprima confortul romanic,ci deasupra lui inalta arcul butant, arc in sfert de cerc,ai carui menire este accea de a contracara impingerile navelor centrale ,deosebit de inalte. Un alt mijloc de a usura incarcatura este acela de a deschide mari ferestre acoperite de vitralii.Catedrala devine un schelat de piatra savant calculat,dar nu intr-atat incat sa poata egala solidaritatea romanica,si ,in felul acesta ,multe edificii, ca de exemplu, frumoasa biserica din Leon, au ajuns pana la noi cu daune grave.Delicat si cu aspect fragil,goticul transmite sculpturii sale monumentale surasul unor secole optimiste, poate datorita faptului ca Europa reusea sa evite pericole teribile. Catalonia, Catalonia secolului al XIII lea, se anunta ca o regiune cu resurse artistice proprii.Arhitectura religioasa din acest secol a folosit numai

10

modelele cele mai simple ,ccea ce convenea ordinilor religioase ale dominicanilor si ale franciscanilor,modele folosite , de preferinta ,la templele cu o singura nava, in care cuvantul catehist sa poata rasuna puternic si sa ajunga la urechile tuturor. N-au supravetuit bisericile Santa Catalina si San Francisco din Barcelona , care intruchipau acest tip, iar Santo Domingo, din Gerona, intemeiata in 1253, trebuie sa o consideram drept edificiu ce anunta goticul catalan: inaltimea impunatoare a unicei nave, impartita de cinci travee gotice, alungita in directie perpendiculara cu axul templului (barlonga), la care se adauga o absida pentagonala, totul fiind decorat cu maxima sobrietate. Dupa incheierea secolului al XIII-lea, Catalonia, dispunand de mai mijloace materiale, de o reconquista dusa pana la capat si intrand repede in contact cu orice solutie mediteraneana,putea sa se gandeasca in liniste la inaltarea de catedrale care sa le inlocuiaca pe cele vechi ,romanice.Odata initiata aceasta actiune in Barcelona si Gerona, nu s-a avut in vedere nici o clipa abandonarea traditiei existente in aceasta regiune, pentru a se copia. Catedrala din Gerona constituie punctul cel mai inalt , ca maiestrie si grandiozitate ,atins de goticul catalan. In Valencia , goticul este mai simplu si mai sarac decat in Catalonia, lipsind si aici puternicele ambitii constructive pe care le-a cunoscut regatul aragonez.Catedrala din Valencia, inceputa in 1262, are unele preluari romanice in fatada Palau;navele, simple in secolul al XVIII-lea n-ar putea fi date ca exemplu de gotic levantin daca n-ar exista alte parti ale bisericii,cum ar fi minunatul ciboriu, sala capitulara si indeosebi acel turn octogonal,numit Miquelete, ce pare a fi desprins de catedrala, iind proictat si construit de Jose Franch.

Goticul din regiunile basconavarreze,un gotic tarziu si fecund,este aproape in exclusivitate francez, prin comunitatea stilului de viata, a obiceiurlor si a politicii existente la curtile din Paris si Pamplona.Unul dintre monumentele cele mai interesante din istoria artei spaniole ni-l ofera activitatea desfasurata de Regii Catolici, si, mai exact de catre Isabel. Nu numai din pietate, ci datorita inteligentei sale politice, ea s-a ingrijit sa inzestreze cu splendide lacasuri monastice orasele cele mai importante ale Castiliei,iar cand cititorii nu constituiau o consecinta a propriei sale hotarari,ii indemna la aceasta pe colaboratorii sai cei mai apropiati, ca Hernando de Zafra si Beatriz de Galindo. In realitate, putin mai ramanea din sipritul gotic, si intr-un mod asemanator cu acea uimitoare eterogenitate de teme ornamentale, care incepea a de ivi din pietrele luzitane,in timpul domniei lui Manuel el Adortunado,un stil nou, cel isabelin,se constituia ca o ultima si fascinanta expresie a goticului din aceasta durereoasa trcere la epoca moderna.

11

VIII. Arhitectura romaneasca si trasaturile ei europene

Constienti de faptul ca o cultura nationala nu poate in general exista in afara sferei culturii universale, oamenii de arta, scriitorii si nu in ultimul rand arhitectii romani ai epocii si-au afirmat prin lucrarile si atitudinea lor, pozitia de participanti la integrarea in sistemul universal de valori. Romania se situeaza la confluenta dintre cultura occidentala si cea orientala, pe care le-a sintetizat prin propria spiritualitate. De-a lungul veacurilor, ea a receptat in diverse moduri marile curente artistice europene. Intervalul de timp cuprins intre cele doua Razboaie Mondiale ramane insa un moment de varf al aderarii si participarii intelectualitatii romanesti la sfera culturii universale. Abandonand fortificatie traditionale, de pamant si lemn, care se dovedisera prea putin trainice , locuitorii Transilvaniei s-au grabit sa ridice acum cetati de piatra, din aceasta perioada datand si cele mai vechi biserici intarite. Prin numarul lor mare, cetatile ridicate in aceasta perioada au prilejuit inmultirea atelierelor de zidarii locale, fapt care a contribuit la dezvoltarea artei de a construi in epocile urmatoare. Tara Transilvaniei era impodobita cu numeroase castele, proprietate a nobilimii in cea mai mare parte. Marile familii nobiliare isi aveau castele pe una sau pe mai multe din mosiile ce alcatuiau domeniul. Unele din acestea erau de fapt cetati transformate in castele , altele castele devenite cetati , de aceea ocupa un loc intermeniar intre castelele si cetatile propriu zise. Castelele si catedralele care formeaza o imagine tipica, chiar daca simplificata, a Evului Mediu vestic din punct de vedere arhitectural, a corespondent, in lumea romaneasca, mai ales prin conacele vremii. Cele mai multe edificii construite au disparut, datorita trecerii timpului sau distruse de razboaie, cutremure, incendii. In arhitectura medievala, influentele curentelor vestice pot fi regasite, in masura mai mare sau mai mica, in cele trei tari locuite de romani. Ele sunt mai puternice in Transilvania, mai slabe in Moldavia, in forme absorbite de traditia bizantina locala, si inca mai putin vizibile in Valahia unde incepand cu secolul XIV arhitectura s-a bazat pe interpretarea locala a modelului bizantin.

In evul mediu, cand intreaga activitate sociala se dezvolta sub imperiul conceptiilor religioase, una din cele mai rentabile investitii putea fi un locas de cult care beneficia fie de legenda unui miracol fie de o maretie sau de o frumusete

12

deosebita care putea fi convertite in legenda. Atunci cand se analizeaza faptele de arta din Transilvania nu trebuie sa se vada in formele provinciale ale monumentelor locale dovezi de izvoare sau de ramaneri in urma la modul absolut.

Bistrita-Nasaud Dintre putinele monumente construite in aceasta perioada, notabila este biserica evanghelica din satul Teaca, ud. Bistrita-Nasaud . De tip basilical, cu trei nave si cu un puternic turn-clopotnita pe latura de vest, acest edificiu isi trateaza apartenenta la momentul gotic doar prin silueta mai elansata, prin absida de plan poligonal si prin deschiderile in arc frant. Alminteri, structura basilicala asociata cu masivitatea si sobrietatea formelor si cu proportiile reduse ale deschiderilor constituie o evidenta referinta la fondul romanic traditional.

Alba-Iulia Primul monument gotic din Transilvania este corul catedralei romano-catolice din Alba-Iulia. Atribuit verosimil episcopului Andrei Szechy, noul cor – care inlocuieste absida romanica – este alcatuit dintr-o ingusta travee boltita in cruce pe ogive si o absida adanca cu sapte laturi. Repertoriu de forme este aici caracteristic goticului matur, boltile au travee suple, capitelele au o decoratie cu vrejuri usoare, iar ferestrele sunt largi dominand plinul zidariei. Vechea biserica ortodoxa Sf. Nicolae din Zlatna , jud.Alba , prezinta aceeasi planimetrie traditionala. Nava este alcatuita din doua travee patrate care fusesera boltite in cruce pe ogive. Altarul este patrat si pastreaza boltile originale caracteristice fiind profilele delicate ale nervurilor. Biserica ortodoxa din Lupsa, jud. Alba, are aspect de sala tavanita, prevazuta cu un altar decrosat si poligonal, intarit cu contraforti, ancadramente nu se pastreaza dar aspectul deschiderilor in arc frant, contrafortii treptati, sunt elemente indelungatoare pentru incadrarea tipologica a monumentului de lemn.

Sibiu

O adevarata antologie a arhitecturii gotice transilvanene este oferita de actuala biserica parohiala evanghelica din Sibiu, monument care anterior Reformei a avut hramul Sf. Maria. A fost planuita ca o bazilica cu un transept de tip traditional, ceea ce nu surprinde daca ne reamintim ca Sibiul se afla intr-o zona de puternica

13

autoritate artistica a manastirii cisterciene de la Cirta. In forma initiala, monumentul este alcatuit dintr-un corp basilical cu trei nave, din transept, cor cu absida si un masiv turn-clopotnita pe latura de vest. Din prima etapa se mai pastreaza fara transformarii importante, doar transeptul si corul. Boltile in cruce pe ogive, cu pofile robuste ca si consolele cilindrice terminate in jumatate de con tradeaza o data mai mult persistenta amintirile cisterciene. Biserica evanghelica din Mosna, jud. Sibiu. Este o ampla hala cu trei nave separate prin patru perechi de stalpi. Pe latura de nord se afla doua turnuri neterminate care protejeaza intrarile in axul fatadei vestice , dar deplasat la 4 m de monument , se afla un puternic turn-clopotnita. Corul acoperit de o bolta in retea de desen complicat , este luminat de largi ferestre.

Sebes-Alba

Spre deosebire de biserica din Sibiu, aceea din Sebes-Alba are o expresie foarte framantata, fiind puternic marcata de istoria orasului insasi. De mari dimensiuni, conceptul pe sistem hala cu patru perechi de stalpi bogat articulati, corul bisericii din Sebes-Alba vadeste prezenta unui atelier experimentat atat prin logica subtila a compozitiei arhitectonice, cat si prin abundenta decoratiei sculptate. Remarcat este regimul inegal al traveelor mai largi spre interiorul bisericii, mai inguste spre absida, ceea ce craza un efect de mare adancime, sporand impresia de monumentalitate. Decorul sculptat al interiorului consta din capitel cu frize de vrejuri vegetale, populate cu figuri fantastice, iar cheile de bolta sunt individualizate prin reliefuri cu motive florale, cu masti umane si embleme heralice. Stalpii articulati sunt prevazuti cu console si baldachine pentru statui , azi disparute, console decorate cu reliefuri. Exteriorul este bogat ornamentat: pe contraforti se etajeaza statui pe console adapostite de baldachine si reliefuri inalte gazduite de nise polilobe.

Oradea

In conditii cu totul exceptionale, beneficiind de sprijinul direct al casei regale, in anii 1342-1372 a fost construita la Oradea o ampla catedrala, pentru cel mai amplu si mai complex edificiu gotic din Transilvania. Manita sa adaposteasca mormantul regelui Ladislau cel Sfant – al carui cult se bucura de o deosebita pretuire in timpul dinastiei angevine- catedrala din Oradea a disparut – descrierea ei fiind posibila doar pe baza datelor arheologice si a marturiilor documentare. Se

14

stie ca era o biserica hala, cu trei nave si doua turnuri in fatada de vest, corul prevazut cu deambulatoriu si corola de capele, era la randul sau incadrat cu doua turnuri. Tipul de biserica hala, caracterizat prin inaltimea egala a navelor s-a constituit ca in cadrul arhitecturii romanice din Franta si Germania si se pare ca isi are originea in constructiile marilor cripte.

Cluj

La Cluj, lucrarile pentru construirea bisericii Sf. Mihail, au inceput dupa 1349, intr-o prima etapa fiind executat corul. Alcatuit din trei travee si o adanca absida pentagonala. Conceput ca o biserica cu trei nave si doua turnuri spre vest monumentul clujean a ramas in fapt neterminat, pentru ca turnurile nu au depasit inaltimea navelor, fiind cuprinse in cele din urma sub pantele aceluiasi amplu acoperis. Navele sunt inegale, ca deschidere nava centrala mai larga, are traveele aproape patrate, in timp ce navele laterale sunt alcatuite din travee dreptunghiulare. La Turda in imediata vecinatate a bisericii reformate se inalta cladirea fostului palat voievodal, actualmente sediul muzeului de istorie din localitate. Constructia din piatra si caramida, edificiul are aspectul unui paralelipiped de zidarie, desfasurat pe doua nivele deasupra beciului cu bolti semicirculare. Incaperile de la parter si de la etaj sunt tavanite. Intrarea principala este marcata de un portal in arc frant cu profile gotice tarzii deasupra caruia se afla un balcon pe console de piatra. In Cluj se pastreaza o casa in care, potrivit traditiei, s-ar fi nascut Matei Corvine. Desfasurata pe doua nivele, cu intrarea principala marcata de un larg portal care conduce spre o sala de degajare ce asigura circulatia spre celelalte incaperi, cladirea pastreaza cateva ancadramente in arc frant , cu pofile simple , dar cele mai multe sunt dreptunghiulare, cu menouri de piatra.

Brasov

Biserica Neagra din Brasov inceputa inainte de sec. XIV, noua constructie a avut ca prim model biserica din Sebes-Alba, de la care a fost preluata ideea corului de tip hala cu trei nave. Marele incendiu din 1689, care a negrit biserica, este cauza refacerii boltilor corului. La inceput spatiul navelor corului era compartimentat in cate cinci travee cu ajutorul a cinci perechi de stalpi – azi mai sunt doar trei perechi de stalpi – partea estica fiind intregita de o absida cu sapte laturi. Ca si la Sebes-Alba , contrafortii sunt decorati cu statui sub baldachine. Turnurile nu au

15

fost executate integral, cel de nord-vest a fost construit doar pana la etajul patru, ramanand nerealizata camera clopotelor. Sete alcatuit din trei nave despartite prin cinci perechi de stalpi ortogonali care delimiteaza, in plan si in spatiu, cat sase travee: dreptunghiular in nava centrala, patrate in colaterale. Elementul nou adus de biserica brasoveana este faptul ca navele laterale si traveea vestica a navei centrale sunt prevazute cu tribune sustinute pe bolti stelare. Latura de nord a Bisericii Negre este prevazuta cu doua intrari monumentale : Poarta de Aur si Poarta Sf. Jertfe. Biserica ortodoxa din Tirpiu este o monumentala constructie de tip sala, alcatuita din nava si cor cu absida poligonala. Compartimentata din doua travee, nava este acoperita de o bolta cu sectiune semicilindrica, al carei intrados este decorat cu nervuri gotice ce descriu o retea cu compozitie stelara. Corul si absida cu bolti traditionale in cruce pe ogive. In cazul Brasovului, trecerea la tipul de fortificatie perimetrala a fost precedata de construirea mai multor cetati de refugiu , in legatura cu principalele cartiere ale orasului. Astfel zona centrala a asezarii a beneficiat de fostul castru regal de pe Timpa. Era prevazuta cu o curtine inalt, intarite cu turnuri si baritoane puternice sistemul defensiv fiind completat cu ziduri. Castelul Bran situat pe un varf de stanca a fost ridicat in anul 1378. Are un plan patrulater neregulat, latura de nord marginita de o rapa abrupta fiind dominata de turnul donjon care are aspectul unei uriase prisme patrulatere, cu acoperis in pupitru. Pe latura de sud se afla un puternic turn de piatra tot de plan patrulater, in timp ce coltul de sud-vest este strabatut de un turn cilindric. Pentru România, discursul despre identitate înseamnă astăzi şi o recuperare a valorilor europene pentru care a optat de-a lungul istoriei sale, fie că aceste valori s-au exprimat în plan politic, economic, cultural, literar, fie că s-au exprimat în planul vieţii cotidiene, în general.

Sighisoara

Un monument deosebit de impresionant datorita masei de zidarie de o dever nuditate, este biserica evanghelica Din Deal, din Sighisoara. A fost adaptata stilului hala cu trei nave alcatuite din cinci travee, in partea de vest fiind inglobat un masiv turn de cetate. De remarcat este la biserica Din Deal ingustimea golurilor de fereastra in raport cu dimensiunile zidurilor pline.

IX. Concluzie : rolul arhitecturii gotice in societate si estetica

16

ESTETICA f. 1) Stiinta care se ocupa cu studiul categoriilor si legilor artei, considerata ca cea mai inalta forma de creare si de receptare a frumosului. 2) Ansamblu de probleme ce tin de esenta artei si de raporturile ei cu realitatea. [G.-D. esteticii] /<fr. esthétique, lat. aesthetica.

ARTA, arte, s.f. 1. Activitate a omului care are drept scop producerea unor valori estetice si care foloseste mijloace de exprimare cu caracter specific; totalitatea operelor (dintr-o epoca, dintr-o tara etc.) care apartin acestei activitati. ♢ Loc. adj. De arta= artistic. ♢ Expr. (Fam.) De amorul (sau de dragul) artei = in mod dezinteresat. 2. Indemanare deosebita intr-o activitate; pricepere, maiestrie. ♦ Indeletnicire care cere multa indemanare si anumite cunostinte. – Din fr. art, lat. ars, -tis.

ARHITECTURA f. 1) Stiinta si arta de a proiecta si a construi cladiri. 2) Stilul, caracterul distinctiv al unei constructii. 3) fig. Aspectul compozitional, structura armonioasa a unei lucrari, a unei opere. /<fr. architecture, lat. architectura.

Arhitecura exprima nu numai inalta stiinta a constructiilor din piatra, ci si solidaritatea economica si sociala a colectivelor orasului, forta si mandria cultural a oraselor din centrul si apusul Europei. Cu cat, de exemplu, catedrala era mai impresionanta ca dimensiune si turnul-flesa era mai inalt, cu atat ilustra bogatia si orgoliul social al cetatenilor. Arhitectura de fortificatie a dezvoltat sistemul medieval al imbratisarii circulare a orasului cu ziduri de incinta, prevazute cu porti de aparare, coridor de straja si turnuri de observare si aparare. Turnurile zidurilor de fortificatie apartineau breslelor, ale caror resurse economice si umane asigurau securitatea si paza continua. Evenimentele importante erau concentrate in piata publica unde se afla catedrala, monument reprezentativ al orasului. Catre piata publica si catedrala erau directionate toate strazile orasului, avand ca limita zidurile de incinta, inalte si groase. Piata publica era si piata comerciala, deoarece zona de aparare trebuia sa fie cat mai mica. Strazile erau stramte. Castelele cu fatada ingusta erau orientate catre strada. Desfasurarea continua a incaperilor excludea curtile si gradinile. Aceasta trecere la arhitectura gotica mai „afirma” si stabilitatea vietii sociale, in urma incetarii navalirii barbarilor; desprinderea individului si familiei lui din dependenta fata de senior; organizarea cetatenilor liberi in bresle mestesugaresti, devenite la randul lor autoritati autonome, care decideau destinul colectivitatii; societatea nu mai depindea asa mult de biserica; progres material si cultural al societatii europene. Pornind de la necesitatile sociale directe la necesitatile legate de psihologia umana, tehnologie etc., ele reprezentand in final nivelul de confort. Scopul pragmatic major pe care îl are

17

arhitectura şi cadrul construit în viaţa socială, acela de a exprima modul de viaţă al oamenilor, de a asigura adăposturi pentru activităţile complexe ale oamenilor.

Personaje ale lumii occidentale, statuile cu fizionomii individualizate ale catedralelor gotice la inceput evocate prin semnele zodiacului, apoi prin muncile campului, au fost completate de alegorii(exprimarea unei idei printr-o imagine). Medalioane cu scene ale scolarilor, lectii ale profesorilor cu studentii ilustreaza imagini ale lumii invatamantului, mentalitatea epocii. Artele decorative au dezvoltat ca centru de interes vitraliul, tehnica panourilor decorative din sticla colorata, montata in armature de plumb. Tematic, vitraliile au avut acelasi univers de inspiratie ca si sculptura, subiecte biblice si scene din viata contemporana.

Manuscrisele gotice dezvolta doua categorii diferite prin continut: unele destinate cultului, care cuprind texte religioase si altele cu continut laic. Evoluand oarecum diferit de artele plastice, muzica sau literatura, arhitectura nu a cunoscut o etapa ce ar putea fi definita ca miscare de avangarda propriu-zisa, in sensul impulsului negativist sau contestatar. Aceasta tendinta a fost indreptata spre ideea de progres, spre o sincronizare cu civilizatia europeana. Arhitectura moderna romaneasca se va imune printr-o innoire echilibrata, moderata, gasind insa resurse pentru o intensa forta in exprimare. Ancorata puternic in determinari materiale si sociale, arhitectura romaneasca ilustreaza cel mai clar spiritualitatea, fluenta culturala si dorinta de emancipare a societatii romanesti; arhitectura si urbanismul a avut in Romania semnificatii unice, determinand racordarea, alaturi de celelalte arte, la cultura mondiala. Devenit "fenomen mondial", arhitectura a participat masiv la transformarea Romaniei printr-un salt spectaculos spre civilizatie, ramanand dovada incontestabila a uneia dintre cele mai fertile etape din istoria noastra culturala. Geometria se regaseste si in forma functionala, pe de o parte pentru ca deseori forma functionala este o forma geometrica si, pe de alta, pentru ca ea este prezenta in masa unei multimi, in insiruiri si ordonari. Dar, in aceste cazuri, geometria apare ca tipar al formei functionale si nu de dragul expresiei.

Efectele estetice constituie efecte secundare si nu scopul modelarii. E suficient sa ne gandim la lucrari de inginerie, în care insiruirile produc efecte estetice deosebite, fara ca acestea sa fi existat in intentiile constructorului. Se pune intrebarea daca artistul trebuie sa se bazeze pe astfel de efecte sau trebuie sa le ignore. Fara indoiala, artistul trebuie sa ia in considerare aceste efecte, tocmai pentru ca ele decurg din ideea formei de utilizare.

Societatea moderna prin dinamismul sau, prin flexibilitatea sa, deschide calea spre inovatii, solicita un model al personaitatii umane capabila sa faca fata cerintelor secolului XXI care s-a anuntat ca un mileniu al schimbarilor continue.

18

Educatia devine imboldul progresului social, exigentele timpului an de an suscita noi abordari si valorificari ale stiintelor pedagogice, psihologice, politice, sociale, economice in scopul formarii unei generatii tinere capabile sa asigure in continuare un nivel de bunastare a vietii, o interactiune sociala sporita, conditii optime pentru dezvoltarea creativitatii omului.

Bibliografie:

Boboc,Alexandru: Etic si estetic. Arta si solidaritatea sociala, ed. Meridiane, Buc. 1976

Pascadi,Ion Arta si civilizatie, ed. Meridiane, Buc. 1979 Botez-Crainic, Adriana: Istoria artelor plastice, vol. I J.A Gaya Nuno, a975, Istoria artei apaniole,Editura Meridiane, pg. 109-

131. http://istoria-artei.blogspot.com/2009/07/stilul-gotic.html http://www.vacanta-perfecta.ro/despre-arhitectura-din-italia/

19