Alexandru Lamba

ARHITECTII,

SPERANTEIt

Coleclie coordonati de Michael Haulici

EilTlr:tlf?tH

Cu prins

Prolog

Nulla

l. 6 august 1945

ll. Agenlia

lll. Paradox

lV. 5crum

V. Dupb 373 de ani

Vl. Enola Gay

Vll. Arhiteclii

Vlll. Prosperitatea viitorul ui

lX. lnfinitul posibilitStrilor

X. Ultima cdldtorie

Xl. Un alt tErdm, un alt nivel

Xll. Devialia

Xlll. Rena;terea

Epilog _

7

8

27

43

60

71

B5

97

112

131

145

155

170

186

196

201

Nulla

1

Tavanul apiru ca din ceafi, cdpitdnd incet claritatepind cdnd se conturari qi liniile ca firele de ali ale aerisirii.Eliberatd de cortina lipicioasi a pleoapelor, privirea incepusi se limpezeasc6. gi sd zburde de colo-colo, prin incipere.Lumina era difuzi, galbeni, gi venea din spatclc unei perdeleholografice. Probabil o fereastri cu control cromatic. in falaei, un birou incircat cu diferite mdrunliguri, Mai incolo, unscaun ergonomic, pe care gedea un maneclrirr. ln stllnga, celedoui oglinzi glisante, cu reflexie reglabili, irlc unui clulap cle

haine. Pe peretele opus, o uqd intredeschisrl, dc untlc pitrun-deau voci, intr-un col1, un raft cu c0teva discrrri, intr-o or-dine aparentd, iar al6turi, pe perete, un ccriln cu rclic[ camde-un metru pitrat, pe care se succedeau pcisljc. Cam atitin jur.

ARHTTECTII SPERANTEI I e

Capul il sdciia.

Cu ceva efort, se ridici in gezut gi se uitd mai bine. Pulina

mobili din camerd aparfinea, fbri indoiali, gamei de lux.

Chiar qi canapeaua pe care incerca si o p6rlseasci era din-

tre acelea care se adaptau la temperatura gi forma corpului

uman, ca sd nu provoace nici urml de disconfort. inci o

sforlare qi fu in picioare. Se clitinl qi se sprijini de perete.

'fextura plicuti la atingere a tapetului se mul6 uqor sub api-

sarea palmei. Cu paqi mici, tot mai siguri, se indrepti spre

fereastri. 'Itaversi perdeaua holografrc[ Ei rimase in fA;ia

dintre aceasta gi geam. Anull cu ctteva atingeri ale degetelor

clistorsiunea cromatici gi opacitatea. Privi dincolo.

Afar6, o fulguiali domoali aEternuse un strat sublirel de

zipad6. Cerul plumburiu, lncircat de nori, nu-i dddea ni-

ciun indiciu despre momentul zilei. Aqadar, era iarni. Cumva

surprinz[tor?Parci nu-l mai sup[ra durerea de cap de cAnd se ridica-

se, iar mintea i;i reclplti limpezimea. ,,De ce m-am mirat

sd vid ca e iarni?" Plecd de la fereastrd gi se agezi din nou pe

canapea. Oare cit dormise? iqi cuprinse tdmplele cu palmele.

,,Cum am ajuns aici?" incerca s6-gi refacl girul acfiunilor din

ziua precedentd, insi nu-i venea niciun punct de la care siinceap[. ,,Probabil m-am imbdtat... r[u!"

Parcd nu era asta. Durerea de cap scddea, mahmureala

era una bldndS. SSri in picioare gi cercet[ pe-ndelete camera.

,,Unde naiba m[ aflu?" Ciudat, dar se simlea in siguranld aici.

Ca acas[.

iqi roti uqor brafele, apoi igi ridici genunchii la piept 9i

simuli cAteva lovituri rapide de pumni gi picioare. Nu-l durea

nimic. i;i pipni leasta cu degetele, igi masi brafele, torace-

le, abdomenul... nicio contuzie. ,,Unde naiba md aflu gi cum

lo I ALEXANDRU LAMBA

am ajuns aici?" De-un lucru era sigur: nu putea fi vorba deviolenfd.

,Violenfi? De unde gi pdni unde? Doar nu sunt un tipviolent!" Se mai gdndi.,,Sau...l" Nu qtia. Cum oare, o lntre_bare atdt de simpl6, s[ nu-gi gdseascl rispunsul? O cafteall arfi putut fi, cauza pierderii de memorie, cici pregdtire in artemarliale avea - cum de era sigur de asta? -, insi nu f6ri vd_nitii qi cucuie.

,,Betivan sunt, asta e sigur!" inc6 sim{ea nigte efecte in_tirziate din pachetul inconfundabil de beneficii al alcoolului,dar nu cAt sd explice o astfel de amnezie. ,,Oi fi luat chestiimai..."

iqi privi hainele. Curate, intregi, nicidecum ca dupi onoapte bezmeticS. ,,Hopa!" Deci, ;tia cum arati omul dupio asemenea noapte. insemna cd era un petreciref, cel pulinocazional. incercd sd-qi aclu'e gandurile gi si giseasci acelpunct concret, oriunde in trecut, de care si se poat6 agafa. $ide acolo, incet-incet, sd vini-ncoace. Muti manechinul pe bi_rou, se agezi pe scaun qi se ldsi in voia peisajelor de pe ecran.Ceva trebuia si-i scinteieze in minte.

Minutele trecuri, iar el nu reugi dec6t sd se enerveze. S_o

ia altfel: era sigur c[ practica arte marliale. Executase maidevreme citeva lovituri de toatd frumusefea. Bun, sd_gi re_memoreze ultimul antrenamentl Nimic. Atunci, un antrena_ment oarecare. Tot nimic. Ce stil studia?

Sunetele de dincolo de uqa intredeschisfi urcari a cearti.Nu inlelegea cuyintele, distingea doar dou6 voci: una de bir,bat, care ii suna cunoscut, cealalti de femeie. incerci sd"_i aso-cieze primei un chip, poate un nume. Simlea cd respectivuli-ar fi prieten. ,,Dar cine-i? Cum naiba il cheami? De unde ilstiu?" Poate,.daci l-ar vedea... Didu si iasi, clar se opri. Nu,

ARHTTECTil SPERANTET | 1 1

nu era o idee aga de bun[. Dac[ nu-i venea totugi nimic? Ce

i-ar spune omului? Probabil c6 trebuia si o ia mai de jos. ,,De

exemplu, cum md cheam[ pe mine?"

Deruta ii aluneci in panici. O avalanqi de alte qi alte in-

trebiri, toate banale, ii ingropi mintea: ,,in ce an suntem? Ce

orag e Ssta? Unde locuiesc? Lacrez undeva?". Merse la ecran

gi incepu sd-l interogheze. in cAteva minute afli ci se gisea in

Berlin, pe Edisonstrasse, ci data era 30 ianuarie 23L9, joi, iar

irnobilul aparlinea unui oarecare Carl Ericsson, nume care

nu-i spunea nimic. Nici adresa. insi tserlinul ii era cunoscut.

La fel gi personalitatea lui Thomas Edison. insi habar n-avea

cdnd ajunsese el in Berlin sau cum auzise de Edison. Probabil

cd locuia pe-aproape, dacd nu chiar in acea casi, cdci peisajele

oraqului ii erau vii in minte. Le gtia. Cum Etia qi incdperea.

Sau sistemul de operare al ecranului. Poate qi ale celor citorva

aparate de pe birou?

Didu manechinul la o parte - ce-o fi fost qi cu chestia aia?

- gi trecu la treab6.

Lui terminalul de huzunar. il deschise. Mda, comenzile-i

veneau la-ndemind, dar sistemul de operare era protejat de

o parol6. Ntt putea gti la ce computer era conectat. Ce mai

era pe-acolo? O legiturl de chei electronice gi mecanice, fhriinscripfii. CAteva acte: o carte de identitate mondiald, un per-

mis de conducere, valabil pentru cdteva categorii de vehicule

- terestre, acvatice, sub-acvatice gi aeriene - gi o legitimafie

de angajat al unei anume corporalii numite ,,Agen[ia", clJpoza

titularului. Toate pe numele de Gregory-Mathews Olafsson.

Aproape, frustrant de aproape, dar inci nimic concret sub

feasti.

12 I ALEXANDRU LAMBA

Lui la puricat celdlalt aparat, o camerd AVMOT. Meniurilese des{hgurau aproape pe negdndite. ii verifici memoria in_terni. Doar un cadru dinamic, unul singur, cu o femeie cupirul lung qi negru fluturdnd in vdnt, in tandem cu rochia deun rosu aprins. Stitea cu spatele, rezematl de o balustracli.Pe fundal, fognetul curgerii unei ape. Doud simboluri in collii spunean cd erau capturate ;i brizele gi miresmele asociate.f)ar, pentru a le putea reda, carnera ar fi trebuit cuplati la unaparat complex, eventual cu interfele non_senzoriale. ,,Bineci gtiu toate chestiile astea."

Nimic altceva pe birou. Mdcar daci gi l-ar putea aminti peacest Gregory-Mathews Olafsson. Chipul ii era atdt de cunos_cut. Se lisi ugor pe spitar.

$i daci n-ar fi fost oglinda dulapului, poate ar mai fi trecutceva vreme pdni la acel vocal gi imposibil de refinut ,,Ei, pfnaiba!'l care frcu si inceteze disculiile de dincolo de us{.

2

Iegind din cameri, Gregory-Mathews se trezi intr_un sa_lon imens, pe care tavanul complet transparent il facea si ara-te mai degrabd a curte interioard, aspect la care contribuiauqi coloanele, masa rotundd de marmuri din mijloc 9i bincile,aparent din acelagi material, care o inconjurau. De_ndati cese apropie, vdzu insd ci masa ingloba un proiector holograficde inalti fidelitate, iar sub infipqarea blocurilor joar. ,ie *ar_murd se ascundeau canapele moi. pe tofi perefii, pe ecrane curelief incastrate in mozaicul de lespezi, peisajere alunecau inacorduri molcome. intre ele, candelabre cu efect <ie plutire

Golfactivir

ARHITECTII SPERANTEI | 13

proiectau clepsidre de lumini pe perefi. Cum de nu-l impre-

siona nimic din toate astea?

Din partea opusi, dintr-un hol, apirurl un bdrbat - ,,El e,

da, aga arati!" - Ei o femeie. Mai degrabl tineri. Veneau spre

el. ,,Si incerc sh nu fiu penibilJ'

- Domnul Carl Ericsson?! spuse gi ca intrebare, gi ca salut,

intinzdndu-i mAna.

Acesta o primi qi o strinse, apoi se intoarse spre femeia

din spatele s6u, parc5, in clutarea unui sprijin. Nu-l primi. O

vreme se priviri toli trei, unul pe altul, apoi presupusul Carl

Ericsson vorbi in sfirqit:

- Dumneavoastrd sunte{i?

Gregory trase aer in piept. Bine micar cd putea s6-i spuni

omului cum il cheam[.

- Numele meu este Gregory-Mathews Olafsson.

- $i ml cunoagteli de la.. . ? imi cer scuze, dar nu imi pot

da seama de unde ne qtim.

Gregory rlmase cu gura ciscati, uitdnd si-i elibereze

mAna celuilalt. LAng[ ei, femeia se ldsa de pe un picior pe

altul.

- Al fi sperat si-mi spunefl dumneavoastri acest lucru. '.domnule Ericsson?!

Celilalt continui si taci. ,Oare nu cllmya..."

- Suntefi amdndoi amnezici, ii conf,rmi, cu un accent

australian care suna cumva reconfortant, femeia. O veli fineaqa pdni mAine diminea!6. Mai bine sPune-ne, Gregory, cine

mai e in cas6? CAli suntem?

Gregory ridici din umeri.

- Nici nu qtiu. .. ae6... am aflat doar ci e casa unui domn

Carl Ericsson. Credeam c[ este dumnealui...

- S-ar putea si fie. Nici el, nici eu nu gtim cum ne cheami.

14 I ALEXANDRU LAMBA

Suntem total pierdufi! Spundnd acestea, merse gi se afunddintr-o canapea. Purta un trening prea mare pentru ea, dar nugi pentru presupusul Carl. igi trase picioarele sub fund. Tu,continui, micar ifi aminteqti cum te cheami. Noi doi sun_tem... (ii arunci celuilalt o privire incruntati.) Nici nu vreausi spun!

- irni amintesc un rahat,l-am aflat acum.

$i omul le ariti cele cAteva acte, explicAndu-le apoi cuminterogase secliunea informaliilor despre abonat de la siste_

mul de informare interactivi la care erau legate toate dispo-zitivele video.

- Aha!

$i cel care avea si se dovedeasci imediat a fi Carl Ericssonse intoarse de unde venise, in vreme ce femeia incepu s6 co_

mande cu degetele prin aer proiectorul holografic.Gregory se agezi pulin mai incolo.

- Berlin? Oh scheisset.

Deci gi ea cunogtea interfafa. $i germana cu accentaustralian.

Celdlalt se intoarse, aducAnd cdteva aparate gi acte. Ledidu drumul pe canapea, l6ngi ea, apoi alese cdteva carteleqi i le intinse:

- Sunt ale tale. Le-am gdsit prin buzunarele hainelor, pejos, de ldngi pa... Scapi o privire citre celdlalt bdrbat pi schiliun zAmbet t6mp. Eu sunt intr-adevdr Carl Ericsson. $i asta ecasa meal

Fluturi o carte de identitate, apoi se agezi gi el.

- Voi trebuie si fifi prie... [id... apropiafii...Femeia ii curmi suferinfa:

- |essica Williams, vid ci locuiesc la alti adresi, deci nuprea suntem cisitorifi, dragule. Dar gtii asta deja.

ARHITECTI SPERANTET | 1s

Momentul perfect pentru Gregory sd studieze partea su-

perioari a salonului. Binuia ci ea tocmai cobordse din patul

lui qi, cum niciunul nu avea habar cum ajunsese acolo, poate

ar fi preferat ca asta si rimini doar intre ei. Privirea-i poposi

pe chipul lui Carl. Acolo, ca si vezi, dezamigire! Pentru cinu-s cdsitorifi? Imposibil si n-o fi dibuit qi ea. Femeile nu

scap6 chestii d-astea. Deci cu el, treaba e clar6. Cu ea, greu de

spus. Ei, or avea ei timp s[ se regiseasci, daci o fi ceva acolo.

Mai ales ci lucrau la aceeagi corporalie. Cea la care lucra gi

el, c6ci aveau legitimafii cu ,,Agen[ia'i liuncfia nespecificati,

Doar cartela lui Carl Ericsson avea un chenar auriu in plus. O

fi fost vreun fel cle gef? Pii, cu o asemenea cas6.,.

Trecuri la aparate. Cu terminalele mobile incheiari rapid.

Aveau parole. Orice refea ar fi accesat, era securizati. Camera

AVMO alui Gregoryera singurul aparat neprotejat, insi cAnd

imaginea fu interpretatd de proiector gi se ffezird cu muza in

rogu plutind deasupra mesei, invdluindu-i cu o adiere de vintgi cu parfumul ei, un,,Sigur nu sunt eul'din partea |essicdi fu

singurul comentariu.

Tot ea decise:

- liebuie sd mergem la Agenfie, ce-o fi ea. Imposibil si nu

avem colegi acolo care s[ ne cunoasci.

Pentru ci sistemul public le dbdea doar informalii genera-

le, nimic despre ei ingigi. Terminalele personale probabil ar fi

fost mai generoase, dar ii lineau afard.

- Dar ce naiba le spunem? se strAmbi Gregory. B5ieli, ne

cunoagtefi? Spunefi-ne gi nou[ cine suntem, ce facem gi ce s-a

intdmplat cam... de cAnd ne-am ndscut pAnd acum. Ci noi

nu mai qtim nimic.

- Ai alt[ idee?

Aparent, nu.