Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 554 2211 -- 2288 iiuunniiee 22001122 8 pagini

Privind din perspectiva celor peste 500 de ani de când atrecut în Þara de peste veac, cel care a rãmas pentruposteritate inegalabil, ªtefan cel Mare ºi Sfânt, deopotrivã,recunoscut în Þara Moldovei ºi în lumea internaþionalã deatunci, vedem desluºit o Moldovã care ne grãieºte desprevremi strãlucite de vitejie ºi credinþã.

Dupã cum spun specialiºtii în istoria neamului mai dinvremi apuse, nu este prea uºor sã aduci la lumina zilei, întruîmplinirea unei jumãtãþi de mileniu, chipul ºi formareapersonalitãþii lui ªtefan Vodã al Moldovei!

Dacã ne amintim de bunicul sãu, Alexandru cel Bun,vom spune, desigur, cã el este un al doilea ctitor de þarã cares-a impus în cei 47 ani de strãlucitã domnie, ca un spirithotãrât, plin de fermitate ºi absolutã abilitate politicã.

Tatãl lui ªtefan cel Mare, Bogdan Vodã, nãscut prin1420, a moºtenit, nealterate, dupã cum spun istoricii, înmaterialul informativ existent, o mare parte din aptitudinilelui Alexandru cel Bun (vezi Leon ªimanschi: Portret înistorie, Sfânta Mãnãstire Putna, 2003, p. 32-41).

Feciorul de domn, ªtefan al lui Bogdan al II-lea,voievod ºi al doamnei Maria Oltea, de neam basarab, dupãunii istorici, a reeditat, la dimensiuni mult sporite, trãsãturivizibile ºi ºtiute ale personalitãþii lui Alexandru cel Bun.

Spaþiul acesta de confluenþã a Trotuºului cu Tazlãul,Caºinul ºi Oituzul a avut un rol aparte prin legãturile cuTransilvania, ºi mai ales cu Braºovul, prin ºtiuta trecãtoareOituz – Breþcu, cea mai lesnicios de strãbãtut, faþã de toatecelelalte trecãtori montane.

Pe aici, spun istoricii, au trecut oºtile ardelene pentru aînvinge pericolul tãtãresc, în frunte cu Dragoº Vodã, celcãruia i s-a spus descãlecãtorul Þãrii Moldovei. Trufaº ºifalnic cãlca tot pe aici, Sigismund împãratul prin 1395,pentru a se întoarce învins ºi umilit dupã luptele de laHindãu! (Ghindãoanii din zona centralã a Moldovei).

În Târgul Trotuºului era una din vãmile importante aledomniei, precum ºi ocnele de sare din apropiere, iar odatãcu negoþul mãrfurilor se purtau mereu oameni de peîndepãrtatele meleaguri, aducând în tolba lor de suflet,felurite veºti ºi impresii, mereu noi ºi pilduitoare.

Tot pe aici treceau carele husiþilor alungaþi din þara lor,primiþi cu inima deschisã de locuitorii Moldovei. Secunoaºte cã prin anii 1451, un preot Constantin propovãduiapopulaþiei catolice învãþãtura lor ereticã.

Toate acestea, adicã tumultul din Târgul Trotuºului, nuputea ocoli curtea boiereascã unde se nãscuse nepotul luiAlexandru cel Bun, cu cei trei fraþi ai sãi: Ioachim, Ion ºiCârstea, ºi surorile sale: Maria ºi Sora.

Mama lui, Maria cu supranumele de Oltea, probabil dinlocalitatea Holt, aparþinea unei familii boiereºti de lângãBacãu. Boierul Vlaicu, fratele Mariei Oltea a avut un marerol în viaþa tânãrului fecior de domn, care ºi-a petrecut oparte a copilãriei pe valea Trotuºului, la Borzeºti, în satul deorigine al tatãlui sãu, care, în anii 1493-1494, va zidi obisericã, întru amintirea sfântã a rãposaþilor noºtriînaintaºi ºi a pãrinþilor sãi.

Aici, pruncul de domn muºatin, avea sã înveþe primeledesluºiri despre alcãtuirea lumii ºi aºezarea ei, precum ºiprimele încercãri de scriere româneascã în cancelariaaceluiaºi domn.

În anul 1450, an foarte important pentru ªtefan, devineasociat la domnie, cu tatãl sãu Bogdan Vodã. Aceasta eraposibil numai dupã împlinirea vârstei de 11 ani, conformuzanþelor moldoveneºti. Aºa s-ar putea fixa, cuaproximaþie, naºterea marelui ªtefan al Moldovei, în anul1439.

Bogdan Vodã a asistat la graniþa sudicã a Moldovei cuArdealul, la numeroasele lupte interne pentru supremaþie ºitron. De asemenea a vãzut demersurile ºi neodihna lui Iancude Hunedoara, pentru apãrarea sfântã a intereselor de neam,doar de el ºtiute în tainiþa sufletului zbuciumat de amarurilevremilor.

Prin anul 1448, Bogdan al II-lea trecea în Transilvaniacu fiul sãu ªtefan pentru a se pregãti la curtea voievoduluiIancu de Hunedoara, pentru viitoarea campanie de ocupare

a tronului Moldovei. Aici, lui ªtefan cel precoce ºi preadornic de a cunoaºte i se dezvãluia atunci o lume cu totulnouã: lumea luptãtorilor neînfricaþi pentru cauzadreaptã ºi sfântã a libertãþii popoarelor!

Cu sufletul lui însetat va auzi de rãzboaiele purtate deIancu de Hunedoara împotriva semilunii ºi de recunoaºtereainternaþionalã a vitejiei de legendã. Aceasta n-o va uitapentru mai târziu. Copilul acesta minune, de acum, avealarg deschise porþile viitorului. În 1449 se întoarce înMoldova ºi tatãl sãu Bogdan al II-lea ajunge domn. ªtefan,

ca cel mai mare dintre fiii lui Bogdan cel energic, începepregãtirea sistematicã în care sã se întãreascã cucunoºtinþele necesare unui conducãtor de þarã.

Cãlugãri învãþaþi, din marele mãnãstiri ale Moldovei, ba,poate chiar ºi viitorul mitropolit Teoctist, îl vor fi învãþattainele credinþei ortodoxe ºi originea divinã a puteriidomneºti, precum ºi îndatoririle unui suveran faþã desupuºii sãi. Mai mult, demnitatea de voievod, pe care oprimeºte ca asociat la domnie, în anul 1450, îl obliga ºi laalte cunoºtinþe. El va participa la Curtea Domneascã, alãturide tatãl sãu, la consiliile care judecau dreptãþileîmpricinaþilor sau aprobau daniile de moºii sau alte drepturicelor credincioºi.

Se spune cã puterea de discernãmânt a tânãrului asociatla domnie, era uimitoare ºi a câºtigat afecþiunea ºiîncrederea tuturor celor din anturajul domnesc.

Toate bune ºi la locul lor s-ar fi pãrut a fi, dacã la 16octombrie 1451, nu ar fi fost decapitat tatãl sãu, de cãtrePetru al III-lea Aron, fratele de tatã.

Autorul unei cronici anonime interne, dupã câtevadecenii de la asasinarea lui Bogdan al II-lea, voievodulMoldovei, consemna astfel evenimentul: „În anul 6959(1451), luna octombrie, 16, a venit Petru voievod, numitAron, noaptea, ºi a nãvãlit asupra lui Bogdan Voievod laRãoseni, vineri în zori, ºi i-a tãiat capul!” (Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ion Bogdan, ed. P.P.Panaitescu, Bucureºti, 1959, p. 7(15).

Tot cam în aceeaºi vreme, cunoscutul cronicar polonezJan Dlugosz, a cosemnat asasinatul, din care desprindemcâteva detalii: „Un oarecare Petru care pretindea cã aredreptul la domnia Moldovei ºi se înþelesese cu Alexandru casã împãrþeascã toate deopotrivã, alegând prilejul, când

Bogdan poftit la þarã, la un unchi de frate al aceluiaºi Petru,pe o noapte urâtã, sosind numai cu o sutã de moldoveni,înºelã strãjile lui Bogdan ºi, prinzându-l, îi tãie capul!” (JanDlugosz, Historiae polonicae, vol. II, cartea XIII, ed.Lipsca, 1712, p. 80-81).

În inima tânãrului voievod, deja asociat la domnie, seaºezase spaima care nu se va mai tãmãdui niciodatã,marcându-i tinereþea în mod firesc.

Avea sã afle mai târziu, de la mama sa Maria Oltea, cãacel asasin al tatãlui sãu, era frate doar de tatã, frate vitreg,care pândea prilejul de a lua domnia chiar prin crimã.Aceastã îndârjitã ºi nemaiauzitã procedurã va cãli viaþatânãrului ªtefan în aºa fel, încât, atunci când i se va iviprilejul, va proceda întocmai, retezându-i capul lui PetruAron, cel care ani în ºir a înveninat viaþa politicã aMoldovei.

Tânãrul domn, ªtefan al Moldovei a trebuit sã depunãjurãmânt de vasalitate regelui polon Cazimir cu condiþia dea izgoni pe ucigaºul tatãlui sãu, care se refugiase în Poloniacu o seamã de boieri aºteptând momentul potrivit pentru a-l rãsturna de la domnie. Cazimir se þine de cuvânt, darfugarul se adãposteºte sub aripa lui Matei Corvin, faptpentru care urmeazã un lung ºir de ani de duºmãnie,culminând cu bãtaia usturãtoare de la Baia din 1467, cândcraiul Ungariei, scapã ca prin urechile acului de a nu fiomorât de ªtefan.

De aici vedem desluºit cã scaunul Moldovei era pânditpermanent ºi cã tânãrul domn a trebuit sã vegheze ani în ºirasupra fugarului ucigaº.

Înnodând firul firesc al acestui eseu istoric, dacã-i putemspune aºa, vom reaminti cã bãtrânul oºtean Vlaicu, fratelemamei lui ªtefan ºi-a dat seama cã vor fi vremuri grele. ªicâþiva din familie, care nu mai puteau rãmâne în Moldova:Maria Oltea doamna, fratele ei Vlaicu, Ciopei pârcãlabul,Onicã de la Jijia ºi alþi câþiva, strânºi în jurul copiluluivoievod, au pornit spre Transilvania lui Iancu deHunedoara, unde, potrivit înþelegerii cu Bogdan, urmã sã ise asigure tânãrului voievod ªtefan grija sa pãrinteascã.

Aici avea sã-ºi formeze principiile de guvernare! Aiciîºi va desãvârºi educaþia cavalereascã! Era acum într-oºcoalã realistã a vieþii! ªlefuirea gândirii ºi fortificareacaracterului a dus la modelarea sensibilitãþii sale!

Iancu de Hunedoara era pentru ªtefan ca un uriaº dinpoveste. Luptele lui l-au impresionat definitiv ºi la curteavoievodului transilvan a auzit toate planurile strategice aleEuropei de atunci, lucru esenþial pentru viitorul domn!

Tot aici avea sã întâlneascã pe Vlad Þepeº, aºteptând, caºi el, în preajma lui Iancu de Hunedoara, un prilej potrivitpentru ocuparea tronului Þãrii Româneºti. Se ºtie din istoriecum s-au ajutat reciproc la ocuparea celor douã tronuri, dincele douã Valahii.

Vã puteþi imagina, o searã de tainã, când cei trei: Iancu,ªtefan ºi Vlad, la o masã de stejar în voinicul castel dinHunedoara, pun la cale strategia vremurilor ce vor veni?

Unirea celor Trei Þãri Valahe, în 1601, sub MihaiViteazul, nu era întâmplãtoare!

Refugiul binecuvântat, am putea spune, înTransilvania a tânãrului domn moldav, i-a dat posibilitateasã-ºi formeze un orizont politic excepþional ºi un ideal înconducerea de stat de cea mai clarã autenticitate, iarexemplul concret al lui Iancu de Hunedoara, avea sã-i fieca cea mai scumpã icoanã a sufletului sãu în lucrareaobºteascã a Moldovei!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

ªªccooaallaa ttâânnããrruulluuii ªªtteeffaann aall MMoollddoovveeii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Pe 2 iulie creºtin ortodocºii români il pomenescpe drept credinciosul Voievod ªtefan cel Mare ºiSfânt, purtãtorul de biruinþã ºi apãrãtorulcreºtinãtãþii. Mãritul Voievod a fost numit ºicinstit dintotdeauna de cãtre popor drept-credincios, bun, mare ºi sfânt, pentru faptele salede milostenie, pentru iscusinþa cu care a condusþara, pentru lucrarea lui întru apãrarea întregiicreºtinãtãþi ºi zidirea unui mare numãr de bisericiºi mânãstiri.

Din anul 1992, Biserica îl pomeneºte în rândulsfinþilor pe marele voievod al Moldovei, ªtefan,unul dintre cei mai strãluciþi conducãtori airomânilor. Dar cu multe veacuri înainte decanonizarea sa, „sinodul infailibil al poporului“ l-a considerat sfânt, dupã cum spune cronicarul:„…dupã moartea lui îi ziceau Sfântul ªtefan-Vodã, nu pentru suflet, cã este mâna luiDumnezeu…, ci pentru lucrurile sale celevitejeºti carele nimeni din domni, nici maiînainte, nici dupã aceea nu l-au agiunsu“.

Sihastrul Daniil, mãrturiacãinþei

Cronicarul spune cã într-o zi, abãtut ºi mâhnitdin pricina pierderii unei lupte, voievodul ªtefana ajuns la chilia sihastrului Daniil, într-un locsinguratic, în munþi. Sihastrul se ruga. I-a spuslui Vodã sã aºtepte, pânã va isprãvi ruga. Apoi l-a primit ºi Vodã s-a „ispovedit“ la dânsul. Dupãce l-a povãþuit ºi l-a binecuvântat, sihastrul l-aîndemnat sã lupte ºi Vodã a prins curaj ºi i-abiruit pe duºmani. Acest episod consemnat decronicar ni-l înfãþiºeazã pe Sfântul ªtefan ca peun voievod smerit ºi evlavios. Dincolo deomeneºtile lui slãbiciuni, Sfântul ªtefan cãutaiertarea duhovnicului ºi împãcarea cuDumnezeu. Sihastrul Daniil este mãrturia cãinþeivoievodului, altfel „om cu pãcate“, dupã spusacronicarului. Smerenia unui voievod careaºteaptã iertare de la un cãlugãr solitar este, cred,un exemplu rar în istoria capetelor încoronate.De altfel, întreaga lui viaþã ºi mai alesneþãrmurita iubire faþã de pãmântul moldavconstituie una din cele mai frumoase pagini dinistoria lumii.

Neînfricat apãrãtor alMoldovei

Din acel aprilie 1457, când, la locul numit„Direptate“, Moldova i-a ieºit înainte cu„mitropolit, episcopi, egumeni, boieri ºi þãrani“,pânã când a pus mâinile pe piept, la 2 iulie 1504,ªtefan cel Mare si Sfânt a ars ca o flacãrã apãrândcreºtinãtatea, Moldova ºi Biserica lui Hristos.

De câte ori, în multele-i rãzboaie, nu s-a pus înstare de jertfã?! Neînfricat, ºi dânsul, ca altãdatãîmpãratul Constantin, ªtefan poruncise sã aibã înluptã steaguri creºtine, brodate în mãnãstiri ºisfinþite cu puterea rugãciunii. Ele stau mãrturie:unul la Vatoped, în Athos, ºi altul pe pãmântromânesc.

A luptat pânã când a fost doborât de o ranãprimitã în luptã. ªi lupta aceea a fost dreaptã. Eln-a vrut pãmântul nimãnui. El a vrut doar sã apere

Moldova. Alãturi de calitatea de neînfricatapãrãtor al Moldovei, trebuie sã o amintim ºi peaceea de mare ctitor de lãcaºuri sfinte.

Mare ctitor de lãcaºurisfinte

Câþi domni din istoria lumii se pot mândri cupeste 40 de biserici ºi mãnãstiri ridicate într-oþãriºoarã jefuitã ºi cotropitã în fiecare an. Vorbescdespre marele ctitor mãnãstirile sau bisericile dela Putna, Neamþ, Suceava, Probota, Bistriþa, Huºi,Vaslui, Tazlãu, Miliºãuþi, Pãtrãuþi, Baia, Voroneþ,Hârlãu, Popãuþi, Dobrovãþ, Volovãþ, Rãuseni ºiatâtea altele. Pe toate le-a înzestrat cu icoane ºiodoare de mare preþ, cu odãjdii ºi evangheliiferecate în aur, clopote ºi moºii, cu o mãrinimie

greu de egalat. Venea adeseori la hramurilemarilor mãnãstiri ºi descãleca de pe calu-i alb, laNeamþu, de Înãlþare, sau în atâtea locuri din ÞaraMoldovei. Trebuie sã amintim ºi de ajutorul pecare Sfântul Voievod l-a dat unor mãnãstiri de laMuntele Athos. În primul rând, MãnãstireaZografu, cãreia i-a fãcut numeroase danii, fapt ce-l determinã pe monahul Isaia din Hilandar sãafirme cã Mãnãstirea Zografu a fost întemeiatã deªtefan cel Mare (deºi, în realitate, ªtefan era doarun ctitor adãugãtor, nu fondator). Pentru multelesale danii, ªtefan cerea vieþuitorilor de laZografu: „sã-l scrie la Proscomidie pe el, pesoþia sa ºi pe copii ºi sã-i cânte sâmbãtã seara unparaclis ºi marþea o liturghie ºi sã-l pomeneascã

pânã va fi în viaþã, iar dupã aceea sã-i facã înanul întâi pomenirile obiºnuite ºi apoi sã-i facãîntr-o zi din an seara parastas ºi dimineaþaLiturghie“.

Dorinþa de comuniuneprin slujbele Bisericii

De asemenea, mãnãstirile: „Sf. Pavel“,Vatoped, Grigoriu, Constantimonitu ºi altele îlconsiderã mare ctitor. Dincolo de multele saledanii, trebuie remarcatã dorinþa marelui voievodde a fi pomenit la Proscomidie, la SfântaLiturghie ºi la Paraclisul Preacuratei Nãscãtoareide Dumnezeu. Daniile cãtre bisericile Moldoveiaratã, pe de o parte, mãrinimia ctitorului, iar

cererea de a fi pomenit la Proscomidie aratã,pe de altã parte, înþelegerea voievodului cãSfânta Liturghie este cea mai importantãslujbã, care ºterge pãcatele oamenilor, prinjertfa cea nesângeroasã a Domnului.

Icoanã a sufletuluiromânesc

Au trecut 550 de ani de când slãvitul ªtefana fost întronizat ca voievod al Moldovei.Trecerea anilor i-a sporit faima. Oriunde mergiîn Moldova, vei întâlni zidiri mãreþe,mãnãstiri, biserici, cetãþi, fântâni, poduri. Darmai ales, vei întâlni la fiecare casã amintireaunui domnitor neînfricat, luptãtor, ctitor. ªi pebuzele pruncilor ºi ale bãtrânilor, numele sãuse rosteºte cu bucurie ºi mândrie: „Într-însulgãsise poporul românesc cea mai curatã ºimai deplinã icoanã a sufletului sãu cinstit ºiharnic, rãbdãtor fãrã sã uite ºi viteaz fãrãcruzime, straºnic în mânie ºi senin în iertare,rãspicat ºi cu mãsurã în grai, gospodar ºiiubitor al lucrurilor frumoase, fãrã nici otrufie în faptele sale…“.

„Doamne, numai tu singur ºtii ce a fost îninima mea“

La sfârºitul vieþii, marele domn se pregãteade întâlnirea cu Mântuitorul Hristos, Cãruia îiînchinase viaþa ºi Cãruia îi ceruse iertarepentru pãcatele sãvârºite ca un om purtãtor detrup ºi vieþuitor în lume. VartolomeuMãzãreanu, într-o lucrare, transcrie ultimelecuvinte ale voievodului: „… Doamne, numaitu singur ºtii ce a fost în inima mea. Nici

eresurile înºelãtoare, nici focul vârstei tinereºtin-au putut-o sminti, ci am rãmas întãrit pe piatracare este Însuºi Hristos, pe a cãruia Cruce de-apururea îmbrãþiºatã la piept þinând, viaþa mea amînchinat-o, nãdejde nesmintitã printr-însa lapãrintele veacurilor având, prin care pe toþivrãjmaºii am gonit ºi am înfrânt..“. La ziuapomenirii sale, la 2 iulie, cântãm împreunãmarelui voievod: „… Apãrãtor neînfricat alcredinþei ºi patriei strãbune, mare ctitor delocaºuri sfinte, ªtefane voievod, roagã peHristos Dumnezeu sã ne izbãveascã din nevoi ºidin necazuri“.

Arhim. Timotei AIOANEI

SSffâânnttuull ªªtteeffaann cceell MMaarree,, vvooiieevvoodduull cceell ssttrrããlluucciitt aall MMoollddoovveeii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Abaterea de la poruncile lui Dumnezeu ºi închinarela idoli a lui Solomon au atras dupã sine disoluþiaregatului lui Israel. Prin voinþa lui Dumnezeu,proorocul Ahia îl unge rege pe Ieroboam peste zecedintre seminþiile evreieºti, celelalte douã rãmânând subconducerea lui Solomon: „În acel timp i s-a întâmplatlui Ieroboam sã iasã din Ierusalim ºi l-a întâlnit îndrum proorocul Ahia din ªilo, care avea pe el o hainãnouã. În câmp erau numai ei amândoi. ªi a luat Ahiade pe el haina cea nouã, a rupt-o în douãsprezecebucãþi. ªi a zis lui Ieroboam: "Ia-þi pentru tine zecebucãþi cãci aºa grãieºte Domnul Dumnezeul lui Israel:Iatã, Eu rup regatul din mâna lui Solomon ºi-þi dau þiezece seminþii, Iar douã seminþii îi vor rãmâne lui,pentru robul Meu David ºi pentru cetateaIerusalimului, pe care am ales-o dintre toate seminþiilelui Israel. ªi aceasta o fac, pentru cã ei M-au pãrãsit ºiau început sã se închine Astartei, zeiþa Sidonienilor, luiChemoº, dumnezeul Moabiþilor, ºi lui Moloh,dumnezeul fiilor Amoniþilor, ºi n-au umblat în cãileMele, ca sã facã cele plãcute înaintea ochilor Mei ºi sãpãzeascã rânduielile Mele ºi poruncile Mele, cum afãcut David, tatãl lui Solomon”. (III Regi 11, 30-33)

Alegerea lui Ieroboam l-a nemulþumit pe Solomon,care cãuta orice prilej sã îl ucidã pe cel care, înviziunea lui, sfâºiase comunitatea evreiascã. Fugaacestuia în Egipt pentru a scãpa de furia regelui nu valiniºti apele în sânul poporului. Urcarea pe tronul dinIerusalim a lui Roboam, fiul lui Solomon, va aduce ºimai multã tulburare în popor, dat fiind refuzul acestuiade a reduce taxele ºi impozitele pe care poporul leplãtea pentru dezvoltarea infrastructurii statului evreu.Revoltaþi din aceastã pricinã, evreii din cele zeceseminþii seminþii ale lui Israel se vor grupa subconducerea lui Ieroboam, revenit între timp din Egipt.

Dar poporul era legat prin credinþa lui de cultul divinpublic oficiat în templul lui Solomon din Ierusalim,prin urmare oricând exista posibilitatea ca acesta sã

revinã prin apelarea la tradiþia religioasã subconducerea lui Roboam. Înþelegând aceasta ºi atins dearipa mândriei, iar nu de ce a temerii, Ieroboamalunecã pe panta pãcatului ºi a fãrãdelegii, construind

în Betel ºi în Dan: „ªi sfãtuindu-se, regele a fãcut doiviþei de aur ºi a zis poporului: "Nu trebuie sã vã maiduceþi la Ierusalim; iatã Israele dumnezeii tãi, care te-au scos din pãmântul Egiptului!" ªi a pus unul în Betel,iar pe celãlalt în Dan. Însã fapta aceasta a dus la pãcat,cãci poporul a început sã meargã pentru a se închinaunuia din ei, pânã la Dan, ºi a pãrãsit templulDomnului. ªi a zidit el ºi capiºti pe înãlþimi ºi a fãcutpreoþi, luaþi din popor, care nu erau fii ai lui Levi.” (IIIRegi 12, 28-31)

Pãcatul idolatriei în care Ieroboam atrãsese toatecele zece seminþii ale lui Israel nu va rãmânenesancþionat de Dumnezeu care, mai întâi îl

atenþioneazã pe rege printr-o întâmplare minunatã.Unul dintre proorocii din þinutul lui Iuda, condus deRoboam, este trimis de Dumnezeu sã îi atragã atenþiaregelui asupra pãcatului idolatriei în care persista.

Ca argument proorocul îi vorbeºte despre spargereaîn douã a jertfelnicului pe care Ieroboam îl tãmâia ºi decare îi va rãmâne mâna lipitã: „ªi a arãtat în acea zi ºiun semn zicând: "Iatã semnul dupã care se va cunoaºtecã Domnul a grãit aceasta: Jertfelnicul acesta se vadespica, ºi cenuºa care este pe el se va împrãºtia!"Când regele Ieroboam a auzit cuvântul omului luiDumnezeu pe care l-a grãit în gura mare în falajertfelnicului de la Betel, ºi ºi-a întins mâna lui de lajertfelnic, zicând: "Puneþi mâna pe el!", i-a înlemnitmâna care o întinsese asupra lui ºi nu putea sã oîntoarcã înapoi. ªi jertfelnicul s-a despicat ºi cenuºa depe jertfelnic s-a împrãºtiat, dupã semnul care l-a datomul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului.

Atunci a zis regele Ieroboam cãtre omul luiDumnezeu: "Îmblânzeºte faþa Domnului Dumnezeuluitãu ºi roagã-te pentru mine, ca sã mi se poatã întoarcemâna mea la mine". ªi a îmblânzit omul lui Dumnezeufala Domnului ºi mâna regelui s-a întors la el ºi s-afãcut ca ºi înainte.” (III Regi 13, 3-6)

Deºi a fost subiectul minunii ºi vindecarea trebuia sãfie începutul întoarcerii cu faþa cãtre Dumnezeulpãrinþilor, totuºi, Ieroboam va persista în pãcatulidolatriei, atrãgând mânia lui Dumnezeu asupraîntregii sale familii:

„Dar Ieroboam nu s-a întors din calea lui cea rea nicidupã întâmplarea aceasta, ci a venit iarãºi la caleadinainte ºi a fãcut din poporul de rând preoþi pentruînãlþimi; pe cine vrea, pe acela îºi punea mâna lui ºi-lfãcea pe acela preot de înãlþimi. Aceasta a dus casa luiIeroboam la pãcat ºi la pieire ºi la stârpirea ei de pe faþapãmântului.”

Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

Boala în cartea III Regi

IIddoollaattrriiaa îînn ttiimmppuull ddoommnniieeii lluuii IIeerroobbooaamm

Trecând prin Samaria, Mântuitorul vine la o cetatenumitã Sihar, renumitã cândva ca bogãþie ºipopulaþie, ca om ostenit de cãlãtorie ºi sub arºiþasoarelui, cautã un loc de odihna ºi se aºeazã lângãfântâna lui Iacov (Ioan 4,6). Celebra fântânã se aflãla poalele Muntelui Garizim, pe pãmântul dãruitcândva de Iacov fiului sãu Iosif. Aici, Mântuitorulrãmas singur, ucenicii au fost trimiºi cu treburi încetate (Ioan 4, 8) ºi era în ceasul al ºaselea, când lafântânã vine o femeie din Samaria, pentru a lua apã,lucru de care Iisus se bucurã, deoarece îi spune: ,,Dã-mi sã beau” (Ioan 4, 7). Îndatã femeia cunoaºte cã

este iudeu ºi este miratã de acest lucru: cã un iudeuîi cere apã, dar primeºte acest lucru pentrusimplitatea, schimbarea ºi luminarea cu un mareadevãr, înãlþând gândul ei de la simpla existentã aapei, la darul lui Dumnezeu, care potoleºte seteaduhovniceascã (Ioan 4, 10). Samarineanca îºi dãseama cã aceastã apã vie nu o poate gãsi în fântânalui Iacov ºi îl întreabã ,, Nu cumva eºti Tu mai maredecât pãrintele nostru Iacov” (Ioan 4, 12). Iisus îispune cã apa din fântânã este bunã, chiar patriarhulIacov a folosit-o pentru el ºi familia lui, slugile ºiturmele lui, dar tot spre sete va fi.

Marele Prooroc îi descoperã toate tainele eipãcãtoase, spunându-i despre bãrbaþii ei, acel lucruo lovirã ca un trãznet, deoarece exclamã ,,Doamnevã cãTu eºti prooroc”(Ioan 4,19), dar în acelaºi timpi se trezeºte în suflet o cugetare înaltã, aceea cã

Mântuitorul o poate schimba, avea nãdejdea cãcineva care îi ºtia trecutul, îi vorbea liniºtitor,simþind o cãldurã interioarã nemaiîtâlnitã, iar ,,apavieþii”de care i se spune, îi dã speranþa unei altevieþi, tindea spre înnoire.

,, I-a zis femeia: ªtim cã va veni Mesia care secheamã Hristos; când va veni, Acela ne va vestinouã toate. [RTF bookmark start: }BM26[RTFbookmark end: }BM26Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel cevorbesc cu tine.”(Ioan 4, 25-26).

Când s-a întrupat Dumnezeu- Fiul, aceastã mare

tainã a fost descoperitã unor simpli pãstori, cândaud glasuri din cer, iar un înger le vesteºte minunea,iar acum despre Dumnezeu, vorbeºte însuºi FiulSãu, marea tainã fiind spusã unei femei pãcãtoase,simple ºi sãrace, dar cei bolnavi au nevoie de doctorºi nu cei sãnãtoºi.

Câtã dragoste ºi adevãr era în cuvintele Sale,încât femeia ºi-a dat seama cã Hristos este ºimergând în cetate a chemat mulþimea pentru aasculta ºi a se îmbogãþii sufleteºte, uitând derivalitatea dintre neamuri, cãci existau pãreridiferite cu privire la locul sfânt al Palestinei.Ucenicii venind cu cele ce cumpãraserã, s-au miratcã Mântuitorul vorbea cu o femeie samarineancã,dar El nu mai avea nevoie de mâncare, cãci cu altfelde mâncare se hrãnea ºi de dragul samarinenilorînsetaþi de ,,apa vie”, a rãmas cu ei douã zile, timpîn care S-a fãcut cunoscut ºi în mod sigur mulþi s-auconvertit pentru numele lui Hristos. AstfelMântuitorul binecuvântâdu-i ºi demonstrându-leprin locuirea în mijlocul lor cã sunt un poporbinecuvântat.

Lângã fântâna lui Iacov, cu apa bunã, dar simplã,Mântuitorul dãruieºte sufletelor pururi însetate, apavieþii veºnice, prin cuvântul Sãu înnoindu-i ºiarãtându-le o cale spre ceruri.

Pr. Robert NICOLAE

FFÂÂNNTTÂÂNNAA LLUUII IIAACCOOVV

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Mãrturii din ConstituþiileApostolice

În a doua carte a Constituþiilor Apostolice avem odescriere atentã a sinaxelor liturgice aºa cum se fãceau eleîn Antiohia spre sfârºitul secolului al IV-lea. În continuuse vorbeºte despre faptul cã credincioºii stau jos în locuridin bisericã special destinate pentru fiecareceatã ºi se ridicã în timpul citirii Evangheliei,în timpul rugãciunilor ºi în timpul aduceriijertfei: «sã se aºeze preoþimea», «în celãlaltloc laicii sã se aºeze cu toatã liniºtea ºi bunarânduialã», «ºi femeile separat ºi acestea sãse aºeze, în tãcere ducându-se», «ºi când estecititã Evanghelia toþi preoþii ºi diaconii ºi totpoporul sã stea în picioare cu multã liniºte»,«cei tineri de o parte sã se aºeze, dacã esteloc, iar de nu sã stea în picioare. Iar ceiînaintaþi în vârstã sã se aºeze în rânduialã. Iarpe copiii care sunt de faþã sã îi ia lângã ei taþiiºi mamele», «fecioarele ºi vãduvele ºibãtrânele înaintea tuturor sã stea în picioaresau sã se aºeze», «ºi dupã aceasta (predica) înarmonie toþi ridicându-se... sã se roage luiDumnezeu», «dupã aceasta sã fie jertfa, stând[în picioare] tot poporul ºi rugându-seliniºtit».

Cum stãm la SfântaLiturghie?

În principiu aceeaºi tradiþie se continuã pânã astãzi.Credincioºii stau în picioare în timpul Evangheliei ºi întimpul rugãciunii anaforalei, de la „Sã stãm bine...” pânãla „ªi sã fie milele...”, la Crez ºi la „Tatãl nostru” pânã laînceputul chinonicului, în timpul împãrtãºirii („Cu fricãde Dumnezeu...”) ºi dupã, pânã la apolis. Este exactrânduialã care este prevãzutã de Constituþiile Apostoliceºi care a supravieþuit pânã astãzi. Numai cã atunci nufuseserã introduse încã Simbolul de credinþã ºiRugãciunea domneascã la Dumnezeiasca Liturghie. Maitârziu s-au introdus ºi antifoanele ºi Tipicalele. ªi aici,prin analogie, poziþia în picioare se impune la

„Binecuvântatã este împãrãþia...”, la Vohod (poruncadiaconului „Înþelepciune. Drepþi” se spunea iniþial înpartea de jos a bisericii), pânã chiar ºi la trisaghion,precum ºi în timpul Vohodului cu Cinstitele Daruri (laheruvic). Iarãºi „Drepþi primind...” constituie o poruncãpentru ridicarea celor care ºedeau, dat fiind faptul cãîmpãrtãºirea dura mult timp, iar dupã Dumnezeiasca

împãrtãºire cei ce se împãrtãºiserã („primind...”) setrãgeau într-o parte ºi apoi se aºezau, aºteptândmulþumirea de dupã împãrtãºire. Se pare cã practica nu afost peste tot aceeaºi. Avem mãrturii cã în timp ce lacitirea Apostolului într-un loc credincioºii ºedeau, dupãcum se întâmplã ºi astãzi în mod obiºnuit, în alte pãrþistãteau drepþi, dupã cum se poate concluziona indirect dinprevederea tipiconalã conform cãreia la citirile Vecernieistãm jos, pe de o parte, când sunt din Vechiul Testament,dar, pe de alta, ne ridicãm în picioare când sunt dinEpistolele Soborniceºti.

Poziþia credinciosului la Utrenie ºi Vecernie

La Utrenie este prevãzutã poziþia dreaptã în timpulcelor ºase psalmi, în timpul Evangheliei de la Utrenie,dacã existã, în timpul cântãrii Nãscãtoarei de Dumnezeu(la „Ceea ce eºti mai cinstitã...") sau la peasna a 9-a acanoanelor ºi la doxologie. În vechime, în picioare citeausau cântau uºor ºi catismele Psaltirii, adicã cele trei „stãri”ale psalmilor celor douã „catisme/ºezânde”, care se pun

de obicei la Utrenie. Stãteau jos la troparele-catisme (sedelne) care se inserau întrestihologii, cele numite în alt fel ºi„anapavsima - de odihnã”. Termenii vechisunt clari. Mai târziu s-a întâmplat oconfuzie în termeni ºi în practicã. În vechilemanuscrise ale Psaltirii cuvântul „catisma”existã întotdeauna dupã terminarea celor trei„stãri”, care erau numite aºa deoarecepsalmii se cântau de cãtre fraþii care stãteauîn picioare („éïôáìåíïõò”), în timp ce„catismele/ºezândele” - tropare se cântauatunci când pãrinþii ºedeau. Sfântul Simeonal Tesalonicului comenteazã foarte potrivitaceastã practicã: «Apoi ºezând, cântãsedealna, pe de o parte pentru puþina odihnãa trupului, iar pe de alta, arãtând cã ºiºezând trebuie sã lãudãm pe Dumnezeu.Cãci atunci, pentru învãþãtura de obºte, seciteºte vreun cuvânt al sfinþilor pentrusãrbãtoare» - înþelege vreo lecturã din textepatristice, care se insera între catisme ºi Ode(Dialog, cap. 311). Sfântul Marcu Eugeniculeste mai analitic: «Dupã aceasta

(„Dumnezeu este Domnul” sau „Aliluia”), alegând oparte din Psaltire, o citim, întrerupând-o ºi pe aceasta cudoxologii (adicã ecfonise) ºi cu tropare, aºa-numitele„catisme/ºezânde”, pentru cã stãm jos în timpul lor, în altãparte, în [locul] unde facem citirile, pentru folos ºi pentruodihnã» (Explicarea slujbei bisericeºti). La fel,credincioºii stãteau drepþi ºi în timpul celei de-a douacitiri a Vecerniilor Postului Mare, la cea din Paremii, careeste socotitã un tip al citirilor evanghelice, deoarece sereferã la înþelepciune, la Hristos (apud IoannisFoundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. V, pag. 204-206).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

a. Minunata ocrotire a ˛naintemergªtorului IoanDupª aducerea ”i primirea de cªtre Simeon, dupª

cuvintele proorocirilor ”i preamªrirea Anei, MaicaSf�ntª cu Pruncul ”i cu dreptul Iosif s-au �ntors �nGalileea, �n cetatea Nazaret (Luca 3,39). Atunci�ngerul Domnului s-a arªtat lui Iosif ”i a poruncitfuga �n Egipt.(Matei 2,13), cªci avea sª urmezeomor�rea nou-nªscu�ilor de cªtre nelegiuitul Irod.

Atunci Dumnezeul ”i Domnul pe care ˛l cªutausª-L omoare, Care a fugit �n Egipt, a r�nduit toatechiar ”i pentru ocrotirea marelui ˛naintemergªtor”i Botezªtor Ioan, ca sª nu fie ucis �mpreunª cunou-nªscu�ii, ci, abia la vremea v�rstei�mplinite,sª fie martorul ”i ˛naintemergªtorul Sªu”i la cei ce locuiau �n iad spre a le vesti ”i aceloraizbªvirea.

“i s-a petrecut cª venind solda�ii lui Irod,Elisabeta l-a luat pe fiul ei Ioan, a fugit din casa sa�n pustie ”i a zis unui munte: Munte al luiDumnezeu, prime”te mama �mpreunª cu copilul!“ i muntele i-a primit ”i i-a ascuns la poruncaDomnului. Acolo l-a lªsat Elisabeta pe fiul sªu ”iapoi a murit. “i �ncep�nd de acum, negrªitª,ne”tiutª ”i de nerostit ie”i cre”terea ”i sªla”ul sªu�n pustie, precum ”i felul cum ”i-a primit hranª

p�nª �n ziua arªtªrii sale lui Israel.

Dar nelegiui�ii uciga”i, cum n-au ajuns sª punªm�na pe Elisabeta ”i pe fiul ei Ioan, s-au �ntors ”i ”i-au revªrsat furia �mpotriva tatªlui Zaharia, ucig�ndu-l chiar �n timp ce acesta slujea �n templu.

b. Lucrarea Pruncului Iisus �n EgiptVenirea t�nªrului Prunc ”i ̨ mpªrat a toate �n Egipt,

a alungat demonii Egiptului (Isaia 19, 1-4) ”i a surpatpe to�i �n”elªtorii robi demonilor. Atunci egiptenii auvªzut ceea ce le fusese spus dinainte de prooroculIsaia: pe Dumnezeu �ntrupat ”i pe Maica Sa Fecioarªfªrª de prihanª (Isaia 19,20-21).

“ i Domnul Iisus ”i Maica Sa Preasf�ntª au locuit�n Egipt vreme de doi ani, dupª care ticªlosul Irod amurit de o boalª �nfrico”ªtoare, ”i din nou �ngerulDomnului i s-a arªtat lui Iosif �n Egipt ”i i-a spus:Scoalª-te, ia Copilul ”i pe Mama Lui ”i mergi �npªm�ntul lui Israel, cªci au murit cei ce cªutau sª iasufletul Pruncului! “i el, scul�ndu-se, a luat Pruncul”i pe Mama Lui ”i au venit �n pªm�ntul lui Israel (...)“i venind au locuit �n ora”ul Nazaret ca sª se�mplineascª ceea ce s-a spus prin prooroci, cªNazarinean se va chema. (Matei 2; 19-21, 23).

CCuumm ssttããmm llaa ssffiinntteellee sslluujjbbee?? CCâânndd ttrreebbuuiiee ssãã sstteeaaîînn ppiicciiooaarree ccrreeddiinncciiooººiiii ººii ccâânndd ssee ppoott aaººeezzaa?? ((IIII))

Viaþa Maicii Domnului, dupã sfântul Maxim Mãrturisitorul

1100.. FFuuggaa îînn EEggiipptt

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

Când totul se agitã ºi se frãmântã pe marea vieþii noastre,mare înspumatã ºi biciuitã de nemiloasele vânturi ale ispitelorºi ale pãcatului, când corabia vieþii noastre e lovitã ºi gata sãse scufunde, când ne învãluieºte noaptea cea neagrã anecredinþei, când în preajma noastrã nu auzim decât strigãtede ajutor, în diferite împrejurãri, va trebui sã spunem ºi noipersonal fiecare: “Oare, de unde-mi va putea veni ºi mieajutorul ?” Nu este uºor sã fii singur, sã ajungi epuizat deputeri, sã strigi fãrã sã fii auzit, iar dupã ce ai încercat ºi aiepuizat toate mijloacele ºi resursele priceperii tale, sã poþi sãte întrebi ºi sã strigi prin credinþã: “de unde-mi va veni eajutorul ?” Atunci când te-ai luptat ºi te-ai frãmântat, când n-ai gãsit ieºire ºi când nu ºtiai unde este scãparea, atunci strigãcãtre Domnul, ºi crede din toatã inima cã ajutorul îþi va venicu siguranþã de la El ºi numai de la El. Ceea ce este cuvântuldulce al mamei pentru copilul ei ºi ceea ce este cuvântulcopilului pentru mamã, ceea ce este cãrarea pentru omulrãtãcit, ceea ce este lumina pentru cel care umblã noaptea prinlocuri primejdioase, aceea este intervenþia ºi ajutorul luiDumnezeu pentru omul credincios, care se încrede în Domnulºi aleargã cu credinþã cu orice problemã la El, mãrturisindu-ºipãcatele ºi dorind sã primeascã eliberarea divinã. 1.Dumnezeu este gata sã ne asculte necazurile ºi sã intervinãpentru noi cu ajutorul Lui

a. Nu este bine ca omul sã fie singur, sã-i facem un ajutorpotrivit pentru el: (Facerea 2, 18). În grãdina Paradisului,Adam, omul creat de Dumnezeu, avea tot de ceea ce aveanevoie. El avea la discreþie fructe aromate ºi coapte, se bucuradin plin de frumuseþile grãdinii ºi respira cu mult nesaþparfumul minunat al florilor. Toate soiurile de animale ca rese jucau în faþa lui ºi mulþimea pãsãrilor, care cântau minunatprin copacii grãdinii, fãceau ca plictiseala sã nu vinã niciodatãpeste Adam. Pe lângã toate acestea, trimiºii cereºti, îngerii luiDumnezeu ºi chiar Dumneezu Tatãl ceresc, veneau zilnic sã.-l viziteze, ofereau omului nou creat, acea ambianþã a unuicolectiv minunat, superb, a unei tovãrãºii deosebite. Maitrebuia oare ceva ? Domnul spune cã are sã-i facã un ajutorpentru el. “ªi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine sã fieomul singur; sã-i facem ajutor potrivit pentru el" (Facerea 2,18). Omul nu a fost creat de Dumnezeu ca sã trãiascã însingurãtate, ci el trebuia sã fie o fiinþã sociabilã, de aceeaDumnezeu a hotãrât sã-i creeze o tovarãºã asemenea lui. Sãnu uite niciodatã cei cãsãtoriþi ºi mai ales bãrbaþii, cãpartenerele lor de viaþã, soþiile lor, Duimnezeu le-a dat caajutoare pentru ei. Dumnezeu ne-a fãcut sã fim ajutoare uniipentru alþii, însã astãzi, în condiþiile pãcatului, noi putemdeveni ºi piedici unii pentru ceilalþi. Ajutã-ne Doamne sã fimsfinte ajutoare ºi nu piedici !

b. Copiii lui Israel gemeau de necazuri, din cauza robieiîn Egipt, ºi scoteau cãtre Dumnezeu, strigãte de deznãdejde:“Apoi, dupã trecere de vreme multã, a murit regele Egiptului,de care fugise Moise. Fiii lui Israel însã gemeau sub povaramuncilor ºi strigau ºi strigarea lor din muncã s-a suit pânã laDumnezeu. Auzind suspinele lor, Dumnezeu ªi-a adus amintede legãmântul Sãu pe care îl fãcuse cu Avraam, cu Isaac ºi cuIacov. De aceea a cautat Dumnezeu spre fiii lui Israel si S-agandit la ei. “ (Ieºirea 2, 23-25). Dacã astãzi, te simþi rob alpãcatului, strigã spre Dumnezeu pentru eliberare.

c. Capacul ispãºirii cu cei doi heruvimi aºezaþi pe chivotîn Sfântul Locaº, pe care-l folosea poporul Israel, sanctuardescris în Vechiul Testament: “Iar în chivot sã pui legea, pecare Þi-o voi da. Sã faci ºi capac la chivot, de aur curat, lungde doi coþi ºi jumãtate, ºi lat de un cot ºi jumãtate. Apoi sãfaci doi heruvimi de aur; ºi sã-i faci ca dintr-o bucatã, ca ºicum ar rãsãri din cele douã capete ale capacului; Sã pui unheruvim la un capãt ºi un heruvim la celãlalt capãt alcapacului. ªi heruvimii sã-i faci ca ºi cum ar ieºi din capac.Heruvimii aceºtia sã fie cu aripile întinse pe deasupracapacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feþele sã ºi leaibã unul spre altul; spre capac sã fie feþele heruvimilor. Apoisã pui acest capac deasupra la chivot, iar în chivot sã puilegea ce îþi voi da. Acolo, între cei doi heruvimi de deasuprachivotului legii, Mã voi descoperi þie ºi îþi voi grãi de toate,câte am a porunci prin tine fiilor lui Israel. (Ieºirea 25, 16-22). Toate acestea arãtau ajutorul sau rãspunsul luiDumnezeu, ajutor sau rãspuns pe care-l primea poporul dinpartea Domnului, când striga cãtre El. Domnul este gata ºi azisã-þi rãspundã credinþei tale. Adu problemele tale înainteaDomnului.

d. Pietrele preþioase, Urim ºi Tunim, de pe pieptarulMarelui Preot, aveau rolul sã arate voia lui Dumnezeu, înlucrurile aduse înaintea Lui: “În hosenul judecãþii sã puiUrim ºi Tumim; ºi vor fi acestea la inima lui Aaron, când vaintra el în cortul adunãrii sã se înfãþiºeze înaintea Domnului.Astfel va purta Aaron pururea la inima sa judecata fiilor luiIsrael, înaintea Domnului. “ (Ieºirea 28, 30). Prin acestepietre se arãta voinþa Domnului, atunci când se aduceau

înaintea Lui, anumite pricini. În situaþia când plana o undã deluminã pe piatra din dreapta, însemna cã Dumnezeu aprobalucrul cerut de cãtre ei, iar când plana o umbrã pe piatra dinstânga însemna neacceptarea lui Dumnezeu.

e. Împãratul Saul a întrebat pe Domnul ºi Domnul nu i-a rãspuns: “ªi a întrebat Saul pe Domnul, dar Domnul nu i-a rãspuns nici în vis, nici prin Urim, nici prin prooroci... A zisSamuel cãtre Saul: "Pentru ce mã tulburi, ca sã ies?" Iar Saula rãspuns: "Îmi este tare greu; Filistenii se luptã împotrivamea, iar Dumnezeu S-a depãrtat de mine ºi nu-mi mairãspunde nici prin prooroci, nici în vis, nici în vedenie; deaceea te-am chemat, ca sã mã înveþi ce sã fac". (I Regi 28,6.15)

f. Dumnezeu este un ajutor care nu lipseºte niciodatã înnevoi: “Dumnezeu este scãparea ºi puterea noastrã, ajutorîntru necazurile ce ne împresoarã.“ (Ps. 46, 1).Adu nevoiletale prin sfântã rugãciune.

g. Faptul cã Dumnezeu este ajutorul ºi sprijinul nostru,ne face sã nu ne temem de nimic: “Dumnezeu este scãpareaºi puterea noastrã, ajutor întru necazurile ce ne împresoarã.Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremurapãmântul ºi se vor muta munþii în inima mãrilor. Venit-au ºis-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munþii de tãria lui.Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalta sfinþit locaºul Lui. Dumnezeu este în mijlocul cetãþii, nu seva clatina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaþã.Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împãrãþiile; dat-aCel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pãmântul. Domnulputerilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.Veniþi ºi vedeþi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-apus Domnul pe pãmânt.“ (Ps. 46, 1-8). Domnul sã ne ajute sãfim neînfricaþi în fiecare zi, în credinþã ºi în fapte bune.

h. Ajutorul nostru al fiecãruia este în Domnul: “Ajutorulnostru este în numele Domnului, Cel ce a fãcut cerul ºipãmântul.“ (Ps. 124, 8). Sã nu uitãm niciodatã cã la Domnulgãsim ajutor în orice nevoie.

i. În Domnul Dumnezeu mi se încrede inima ºi suntajutat : “Domnul este ajutorul ºi apãrãtorul meu, în El anãdãjduit inima mea ºi mi-a ajutat. ªi a înflorit trupul meu ºide bunãvoia mea Il voi lãuda pe El. Domnul este întãrireapoporului Sãu ºi apãrãtor mântuirilor unsului Sãu.“ (Ps. 28,7-8).

j. Domnul Îi sprijineºte pe cei neprihãniþi: “Cã braþelepãcãtoºilor se vor zdrobi, iar Domnul întãreºte pe ceidrepþi.“ (Ps. 37, 17). Mãrturiseºte-þi pãcatele ºi scapã de oriceprihanã, de orice pãcat.

k. Cãci Domnul este gata sã te prindã de mânã ºi sã-þiofere sprijin: “De la Domnul paºii omului se îndrepteazã ºicalea lui o va voi foarte. Când va cãdea, nu se va zdruncina,cã Domnul întãreºte mâna lui. Tãnãr am fost ºi am îmbãtrânitºi n-am vãzut pe cel drept pãrãsit, nici seminþia lui cerândpâine; “ (Ps. 37, 23-25). Fii gata zilnic sã te laºi prins deBraþul Domnului ºi cãlãuzit mereu numai de Mâna Sa.

l. Puterea Domnului este gata sã fie trezitã ºi sã vinã înajutorul nostru: “Cel ce ºezi pe heruvimi, aratã-Te înaintealui Efraim ºi Veniamin ºi Manase. Deºteaptã puterea Ta ºivino sã ne mântuieºti pe noi.“ (Ps. 80, 2). Oare ce te maiîmpiedicã sã te închini cu smerenie Domnului ºi sã ceriajutorul Lui ?

2. Ce trebuie sã facem pentru a ne putea bucura deajutorul lui Dumnezeu ? Iatã câteva lucruri:

a. Sã recunoaºtem mai întâi faptul cã noi am pãcãtuit:“S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat înplâns. Cãzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouã, cã ampãcãtuit! Pentru aceasta inima noastrã tânjeºte ºi ochii s-auîntunecat. Muntele Sionului a rãmas pustiu ºi pe el se plimbãvulpile. Tu, Doamne, împãrãþeºti în veci ºi scaunul Tãu înneam de neam! Pentru ce vrei sã ne uiþi, sã ne pãrãseºti atât

de multã vreme? Întoarce-Te cãtre noi ºi ne vom întoarce;înnoieste zilele noastre ca în vremea cea de demult! Sau Tune-ai urgisit ºi Te-ai mâniat pe noi, fãrã mãsurã? (Plâng. luiIeremia 5, 15-22). Sã nu amânãm recunoaºteea pãcatelornoastre ºi sã alergãm grabnic spre mãrturisirea lor !

b. Sã ne parã rãu pentru pãcatele noastre, sfâºiindu-neinimile, cum zice ºi Sfânta Scripturã : “Sfâºiaþi inimile ºi nuhainele voastre, ºi întoarceþi-vã cãtre Domnul Dumnezeulvostru, cãci El este milostiv ºi îndurat, încet la mânie ºi multMilostiv ºi-I pare rãu de rãul pe care l-a trimis asupravoastrã. O, de v-aþi întoarce ºi v-aþi pocãi, ar rãmâne de peurma voastrã o binecuvântare, un prinos ºi o jertfã cuturnare pentru Domnul Dumnezeul vostru! “ (Ioil 2, 13-14).Toþi trebuie sã facem o lucrare de întoarcere din toatã inimacãtre Domnul, ca sã avem zilnic sioguranþa cã El ne ajutã.Poate cã ne lipseºte spiritul de mãrturisire, poate cã necuprinde un spirit rece ºi distant, poate cã învãluieindiferenþa ºi rãceala spiritualã, însã pentru toate acestea nuexistã decât un singur remediu ºi anume, întoarcerea cupocãinþã spre Dumnezeu, cu mãrturisirea pãcatelor noastre ºicu dorinþa de a fi eliberaþi de orice întinãciune a pãcatului,dorind sã trãim zilnic dupã poveþele sfinte ale Domnuluinostru. Mãrturisirea pãcatelor noastre sã fie o prioritatespiritualã pentru noi. Oare prin ce cade omul ? Nu prinnelegiuirea lui ? Sã ne punem mereu întrebarea acesta pentrunoi: Am fãcut noi mãrturisirea tuturor pãcatelor noastre ?Avem noi asigurarea cã Domnul ne-a iertat, ne-a curãþit ºivindecat de pãcat? O! Doamne ajutã-ne sã mãrturismpãcatele, sã ne pocãim de ele ºi sã ne dai simþãmântul iertãriiTale.

c. Pocãieºte-te ºi întoarce-te la Dumnezeul tãu:“Întoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tãu, cã tu te-aipoticnit din pricina fãrãdelegii tale! Gãsiþi rugi de pocãinþã,întoarceþi-vã cãtre Domnul ºi-I ziceþi Lui:"Iartã-ne oricefãrãdelege, ca sã ne bucurãm de milostivirea Ta ºi sãaducem, în loc de tauri, lauda buzelor noastre:“ (Osea 14, 1-2). Doamne ajutã-ne sã ne pocãim zilnic de pãcatele noastre.

3. Un ajutor cerut prea târziu. Sã nu amânãmîntoarcerea la Dumnezeu ºi solicitarea ajutorului Sãu.

a. Sã nu amânãm la nesfârºit întoarcerea noastrã laDumneeu ºi viaþa noastrã sã se încheie fãrã sã ne fi pocãitºi întors la Dumnezeu din toatã inima noastrã : “Sã netemem, deci, ca nu cumva, câtã vreme ni se lasã fãgãduinþasã intram în odihna Lui, sã parã cã a rãmas pe urmã cinevadintre voi. “ (Evrei 4, 1). Fereºte-ne, Doamne, sã amânãmîntoarcerea noastrã la Tine ºi viaþa sã ni se încheie astfel!

b. Sã avem mare grijã în a ne mãrturisi pãcatelesãvârºite ºi ale pãrãsi :De câte ori nu am putea spune ºinoi :Am pãcãtuit, cãci am vândut sânge nevinovat:“Zicând: Am greºit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Cene priveºte pe noi? Tu vei vedea“. (Mat. 27, 4). Mãrturisiþipãcatele voastre !

c. ªi ziceau munþilor ºi stâncilor : “cãdeþi pestenoi“ :“Iar cerul s-a dat în lãturi, ca o carte de piele pe careo faci sul ºi toþi munþii ºi toate insulele s-au miºcat dinlocurile lor. ªi împãraþii pãmântului ºi domnii ºi cãpeteniileoºtilor ºi bogaþii ºi cei puternici ºi toþi robii ºi toþi slobozii s-au ascuns în peºteri ºi în stâncile munþilor, Strigând munþilorºi stâncilor: Cãdeþi peste noi ºi ne ascundeþi pe noi de faþaCelui ce ºade pe tron ºi de mânia Mielului; Cã a venit ziuacea mare a mâniei lor, ºi cine are putere ca sã stea pe loc?“ (Apoc. 6, 14-17). Cerul întreg, plin de binecuvântãricereºti, este gata sã se reverse în fiecare suflet omenesc, ca orãsplatã pentru toþi aceia care se vor întoarce la Dumnezeu ºicare vor cere cu credinþã ajutorul Mântuitorului nostru, IisusHristos. El este gata ºi doreºte sã ne dea Împãrãþia Cerurilor.Domnul niostru Iisus Hristos, a spus : “Sã nu se tulbureinima voastrã; credeþi în Dumnezeu, credeþi ºi în Mã loc. ªidacã Mã voi duce ºi vã voi gãti loc, iarãºi voi veni ºi vã voilua la Mine, ca sã fiþi ºi voi unde sunt Eu.“ (Ioan 14, 1-3).Pentru tot ajutorul pe care Bunul nostru Tatã Ceresc, ni l-adat pânã în prezent, pentru toatã asigurarea sprijinului Sãu,pentru viitorul nostru, putem sã fim recunoscãtori, pentru cãajutorul nostru vine numai de la Domnul, iar pentru aceastameritã sã-i mulþumim întotdeauna, zicând împreunã cu toatefãpturile sfinte:“ªi am vãzut ºi am auzit glas de îngeri mulþi,de jur împrejurul tronului ºi al fiinþelor ºi al bãtrânilor, ºiera numãrul lor zeci de mii de zeci de mii ºi mii de mii,Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat casã ia puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea ºi tãria ºi cinstea ºislava ºi binecuvântarea. ªi toatã fãptura care este în cer ºipe pãmânt ºi sub pãmânt ºi în mare ºi toate câte sunt înacestea le-am auzit, zicând: Celui ce ºade pe tron ºi Mieluluifie binecuvântarea ºi cinstea ºi slava ºi puterea, în veciivecilor!“ (Apoc. 5, 11-13).

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

DDee uunnddee--mmii vvaa vveennii mmiiee aajjuuttoorruull??

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

O scurtã scrisoare deschisã,cu prilejul acestui frumos ceasomagial, festiv ºi aniversar

Cu multã bucurie ºtim ºi (re)cunoaºtem cã în fiecare an ladata de 08 noiembrie este ales prilej de îndoitã sãrbãtoare (atâtziua de naºtere cât ºi cea onomasticã), mai ales pentru domniavoastrã, însã, de data aceasta, permiteþi-mi sã mã împãrtãºesc ºieu de aceastã bucurie ºi încununare, acum la ceas aniversar ºijubiliar, deoarece împliniþi ºi înmãnunchiaþi o frumoasã ºibogatã vârstã, rotundã, cea de 75 de ani, frumoºi, plini, rodniciºi consistenþi!...

Recunosc ºi mãrturisesc faptul cã eu personal, vãcunosc de relativ puþinã vreme dar de la bun început amfost plãcut impresionat de dumneavoastrã, datoritãcaracterului, onoarei, demnitãþii, blândeþii, înþelepciuniiºi spiritului de om serios, onest ºi muncitor, perseverentºi tenace, care vã caracterizeazã!... De aceea, amapreciat ºi admir în continuare aceste calitãþi, pe care leaveþi, le cultivaþi ºi le împãrtãºiþi ºi altora, cu toatãabnegaþia, dragostea ºi generozitatea!...

Totodatã, vã apreciez toatã munca, osteneala ºisudoarea depusã în câmpul activitãþii ºtiinþifice, decercetare, scriitoriceºti, publice, civice, publicistice,editoriale, culturale ori spirituale ºi mai cu seaamã încea organizatoricã, fiind un bun iniþiator, fondator,coordonator ºi organizator al multor activitãþi, societãþiºi acþiuni culturale, de anvergurã naþionalã ºiinternaþionalã, în þinuturile binecuvântate ale ÞãriiRomâneºti ºi nu numai (Oltenia, Argeºul plaiurilordumneavoastrã natale, Râmnicul, într-un cuvânt,Muntenia toatã ºi Dobrogea strãbunã) – unde colaboraþiºi cooperaþi atât de frumos, de bine ºi de eficient cutoatã preoþimea ºi intelectualitatea zonei ºi care, dinaceste motive, vã stimeazã, vã respectã ºi vã preþuieºteatât de mult, dimpreunã cu noi toþi!...

Prin urmare, cugetând eu acum, în acest ceassãrbãtoresc, omagial ºi aniversar, la activitatea ºi lapersonalitatea domniei voastre foarte complexã ºi foartecompletã, mã gândesc la darul omului providenþial cucare v-a înzestrat Creatorul ºi Stãpânul nostru al tuturor– Domnul Dumnezeu ºi Mântuitorul nostru IisusHristos – pe Care dumneavoastrã îl cinstiþi cu toatãsinceritatea, dragostea ºi abnegaþia!...

M-aº bucura sã ºtiu, Mult Stimate DomnuleProfesor, cã atât contemporanii cât ºi posteritatea vã voracorda, totdeauna, cinstea, recunoºtinþa ºi preþuireacuvenitã pentru tot ce aþi fãcut, pentru ceea ce sunteþi ºiînsemnaþi (sau ar trebui sã însemnaþi) dumneavoastrã înconºtiinþa ºi în memoria noastrã colectivã, care, mã roglui Dumnezeu sã nu fie alteratã ºi o spun aceasta cumare înfrigurare fiindcã, din pãcate, noi cam avem „darul”acesta de a ne uita binefãcãtorii ºi înaintaºii noºtri dar încerc,totuºi, sã–mi fac un act de încurajare ºi de optimism ºi sã cred cãori de câte ori va fi pomenit numele Mihail Diaconescu va fipronunþat cu veneraþie ºi respect pentru tot binele pe caredumneavoastrã l-aþi fãcut atâtor oameni ºi care fapte, fiþi sigur,cã sunt consemnate de cãtre Dumnezeu în Împãrãþia Sa ceacereascã ºi veºnicã de care, ne rugãm Lui, sã aveþi parte!...

Aºadar, fiþi încredinþat, Mult Stimate Domnule Profesor, cãsunt foarte mulþi oameni de rând, din þarã noastrã ºi din diasporaromâneascã, credincioºi ori slujitori ai altarelor care se roagãBunului Dumnezeu, sã vã dãruiascã multã liniºte ºi pace însuflet, multã bucurie sufleteascã ºi sã vã rãsplãteascã pentrufaptul cã i-aþi fãcut pe ei sau pe copiii lor oameni, cu spirit, sufletºi simþãmânt românesc, cu ºcoalã autenticã, cu carte româneascãde învãþãturã, cu biblioteci ºi cu studii înalte, încheiate, în acestelocuri, fapt ce nu poate fi uitat de ºi în istoria sau geografiaacestor locuri - marcate de prezenþa ºi activitatea dumneavoastrãatât de bogatã ºi de prodigioasã ºi care s-a desfãºurat, ºi încã sedesfãºoarã, pe parcursul atâtor ani; rugãciuni cãrora mã alãtur ºieu, dorindu-vã, încã odatã sã ne trãiþi întru mulþi, folositori ºiroditori ani, alãturi de familie, de colegi sau colaboratori ºi detoþi cei dragi ai dumneavoastrã!...

Mihail Diaconescu - unpromotor al spiritualitãþiiromâneºti autentice

Cu alte cuvinte, aºadar, doresc sã recunosc ºi sã dezvãluiadevãrul cã am apreciat întotdeauna bogata ºi diversa activitatea Domnului Mihail Diaconescu, aceea de profesor universitar,scriitor, publicist ºi om deosebit de activ al cetãþii, puterea sa demuncã, deosebita sa capacitate de: asimilare, concentrare,sintetizare, promovare ºi redare a datelor, informaþiilor, citatelorºi evenimentelor istorice ºi nu numai, a activitãþilor ºi acþiunilorculturale ºi spirituale pe care le iniþiazã, supravegheazã ºiorganizeazã, cu multã seriozitate ºi avizatã competenþã, cãrþilepe care le-a scris ºi le scrie Domnul Profesor MihailDiaconescu, precum ºi toatã activitatea sa culturalã ºi spiritualã,caracterul ºi cultura foarte vastã ºi solidã de care dispune, de

asemenea (ºi) dragostea domniei sale pentru cultura, arta ºispiritualitatea noastrã autenticã!... Sunt de-a dreptul impresionatde capacitatea ºi puterea domniei sale de muncã susþinutã, pecare o desfãºoarã ºi acum, constatând din aceasta cã are aceastãatitudine, mereu pozitivã ºi optimistã, faþã de viaþã, faþã desemenii ºi cunoscuþii lui ce nu sunt puþini ºi care, dacã suntsinceri, îl apreciazã ºi îl admirã mult, fiindu-i cât se poate derecunoscãtori, aºa cum încerc sã-i fiu ºi eu acum, când scriuaceste rânduri, cu o nedisimulatã emoþie!...

Aºadar, Domnul Profesor Universitar Dr. MihailDiaconescu s-a nãscut la 8 noiembrie 1937, în localitateaPriboieni, comuna Vultureºti, judeþul Argeº, ºi este romancier,critic, estetician, teolog ortodox ºi istoric literar. Este fiulAureliei (nãscutã Mârfu) ºi al lui Aurelian Diaconescu, preot ºiînvãþãtor. A absolvit Liceul „Gheorghe ªincai" din Bucureºti ºiFacultatea de Filologie a Universitãþii din Bucureºti (1960),obþinând în anul 1972 titlul de doctor în filologie la Universitatea„Alexandru Ioan Cuza" din Iaºi, cu teza Gib I. Mihãescu,publicatã în anul 1973. Dupã absolvire, an care a coincis ºi cudebutul sãu în revista „Gazeta literarã" cu un articol despre GalaGalaction, este numit profesor de limbile românã ºi latinã, logicãºi psihologie la Liceul „St. O. Iosif" din localitatea Rupea,judeþul Braºov. În anul 1965 a fost muzeograf la MuzeulRegional de Istorie ºi redactor la secþia culturalã a cotidianului„Drum nou" din municipiul Braºov.

În anul 1963 debuteazã editorial cu romanul Visele aucontururi precise. În intervalul anilor 1965-1985, este cadrudidactic la Institutul Pedagogic din municipiul Piteºti, unde vaparticipa la editarea revistei „Argeº", al cãrei redactor - ºef va fi

din anul 1966 pânã în anul 1969. Este, de asemenea, cofondatoral revistelor „Astra" (1966) ºi „Noua revistã românã" (1966). Afuncþionat, între anii 1985 ºi 1995, ca cercetãtor ºtiinþificprincipal la Institutul de Istorie ºi Teorie Literarã „GeorgeCãlinescu" din Bucureºti.

Primul roman, Visele au contururi precise (1963), se ocupãde lumea contemporanã, ca ºi cel din anul 1980, Umbrele nopþii,înfãþiºând, moralizator, drama unui sculptor român exilat înOccident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973)pânã la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca pãrþi constitutiveale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc"; eleilustreazã o „literaturã cu program", teoretizatã în diverse studiiºi articole.

Scriitorul urmeazã ºi o altã filierã, ortodoxist-misticã ºi tradiþionalistã, de tipul Nae Ionescu, LucianBlaga, Mircea Vulcãnescu, Nichifor Crainic, Ion G.Coman, Dumitru Stãniloae etc., vorbind despre„misiunea româneascã" ºi caracterul „tragic, eroic ºisublim" al istoriei românilor. Dacã în ceea ce priveºteeseistica autorul poate fi aºezat alãturi de Paul Anghelsau Edgar Papu, romanele pe care le-a scris suntdiscutabile, iar încercarea de a da o Istorie a literaturiidaco-romane (1999) este în cel mai bun caz un gest decuraj, þinând de un uluitor spirit al documentãrii. Ceeace depãºeºte ca limitã documentarului în Istoria... sa îieste însã permis romancierului, care poate mixa realulcu imaginarul, pentru a prezenta epoci diferite, de lavechii traci la secolul al XX-lea, într-o încercare de areconstitui spiritul fiecãrui timp. Abordând o tematicãistoricã, autorul recurge la stilul realist clasic, vizitândfie ºi o realitate imaginatã, cu unele infuzii romantice ºiaccente retorice.

Culorile sângelui este o carte dedicatã pictorului„oficial" din vremea lui Constantin Brâncoveanu,Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început deveac XVIII, s-a impus artist aproape inaderent la crudaambianþã istoricã. Renaºterea ºi umanismul românescprebrâncovenesc sunt urmãrite ºi în Adevãrul retoruluiLucaci (1977), unde personajul principal este un„profesor" din vremea Movileºtilor. În Marele cântec(1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu,eroul este muzicianul ºi savantul Ioan Cãianu-Valachus, pentru puþinã vreme episcop romano-catolicîn Transilvania.

Epoca lui Burebista este vãzutã prin ochii luiArhidamos, protagonistul romanului Cãlãtoria spre zei(1982), ambasador al dacilor la Roma lui Iulius Cezar.Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea apareîntr-o carte despre vremurile romantismului (Speranþa,1984), dupã care prozatorul se întoarce la epoca sapredilectã, cea strãromânã, acum personajul principalfiind astronomul ºi teologul Dionysus Exiguus,„discipol" la „schola" unei mãnãstiri tomitane

(Depãrtarea ºi timpul, 1986). În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptãtorii ardeleni

pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca ºi în celelalte cãrþi,pe fondul dilematic al naturii umane. În aceste contexte, cele maireuºite pasaje literare se dovedesc, dupã Dumitru Micu,descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic alfiecãreia dintre epocile „reactualizate".

În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, Vasile ªtirbu,Eugen Uricaru, autorul mânuieºte dezinvolt instrumentarulnarato - logic al realismului tradiþional. Realizeazã astfel un„mozaic de romane, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un totunitar, dacii, Reforma, Renaºterea, „barocul" ardelean, vremealui Brâncoveanu, romantismul prepaºoptist, epoca Unirii, chiardacã îi lipseºte totuºi acestui conglomerat un factor literar„incitator" (Marian Popa).

O lucrare serioasã ºi bine documentatã este Prelegeri deestetica Ortodoxiei (1995-1996, respectiv ediþia a doua în anul2009), în douã volume intitulate Teologie ºi esteticã ºi Ipostazeleartei. O altã carte, Biserici ºi mãnãstiri ortodoxe (1988),ilustreazã aceleaºi teze despre perspective multi, inter ºitransdisciplinare: teologie dogmaticã, istoria artelor, culturii ºicivilizaþiei, poeticã, pãrinþii Bisericii. Volumul, Farmeculdialecticii ºi fenomenologia narativã (2001), conþine în maretoate teoriile lui Diaconescu despre roman ºi natura specificã aepicului.

În anul 1996 Universitatea din municipiul Oradea i-a acordatDomnului Profesor Mihail Diaconescu titlul de Doctor honoriscausa pentru întreaga sa operã literarã ºi ºtiinþificã. În anul 2005a primit titlul de cetãþean de onoare al municipiului Brad din

La Mulþi ºi Fericiþi Ani, Mult StimateDomnule Profesor Mihail Diaconescu!...

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

judeþul Hunedoara „pentru prestigioasa sa activitate literarã,publicisticã, filosoficã ºi didacticã”. În anul 2007 a primit titlulde cetãþean de onoare al comunei Vultureºti din judeþul Argeº ºititlul de cetãþean de onoare al judeþului Argeº „pentru întreagaactivitate depusã”. Este membru titular al Uniunii Scriitorilordin România. O parte din proza sa a fost tradusã în limbilegermanã, francezã, englezã, rusã. Mihail Diaconescu face partedin Comitetul ªtiinþific European al Societãþii Ad Fontes. AlleFonti Dell‘Unita D’Europa.

Tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei (vol. I, Teologie ºiesteticã; vol. II, Ipostazele artei) - pe care l-a publicat în anul1996, la Editura „Porto Franco” din Galaþi, iar ediþia a doua, înanul 2009, la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei ºiBucovinei din Iaºi - este o lucrare realizatã pe o largã bazãinterdisciplinarã. Prefaþa Terra mirabilis la albumul de artãBisericii ºi mânãstiri ortodoxe. Orthodox churches andmonasteries. Romania (1998) este o ilustrare a tezelor ºidemonstraþiilor cuprinse în lucrarea extraordinarã „Prelegeri deestetica Ortodoxiei”. Tratatul Istoria literaturii dacoromane(1999) este o sintezã ºtiinþificã cu caracter fundamental, unicã încultura românã ºi europeanã. El constituie o noutate într-undomeniu de strictã actualitate datoritã prezentãrii scriitorilordacoromani de valoare universalã din secolele I-VI – AethicusHistricus, Sfântul Ioan Cassian, Sfântul Niceta de Remesiana,Sfântul Dionisie Smeritul ºi Areopagitul, Leontius Byzantinus,Ioan Maxentius ºi alþii. Volumul Antologie de literaturãdacoromanã. Texte comentate publicat în anul 2003 la Casa deProducþie ºi Editurã Corifeu este o completare necesarã latratatul Istoria literaturii daco - romane. Volumul Farmeculdialecticii ºi fenomenologia narativã (2001) conþine teoriileDomnului Mihail Diaconescu despre roman, natura specificã aepicului ºi „fenomenologia narativã a spiritului românesc”. Cascenarist ºi regizor de filme documentare Mihail Diaconescu arealizat serialul Dobrogea creºtinã. Harta spiritualã în 13episoade a câte 30 de minute fiecare.

Despre opera sa istoricã,literarã ºi publicisticã

Visele au contururi precise, Bucureºti, 1963; Culorile sângelui, Bucureºti, 1973; Gib I. Mihãescu, Bucureºti, 1973;Adevãrul retorului Lucaci, Bucureºti, 1977; Umbrele nopþii, Bucureºti, 1980; Marele cântec, Bucureºti, 1980; Cãlãtoria spre zei, Bucureºti, 1982; Speranþa Bucureºti, 1984; Depãrtarea ºi timpul, Bucureºti, 1986; Sacrificiul, Bucureºti, 1988; Biserici ºi mãnãstiri ortodoxe, Bucureºti, 1988; Istorie ºi valori, Bucureºti, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galaþi, 1996; Istoria literaturii daco-romane, Bucureºti, 1999; Farmecul dialecticii ºi fenomenologia narativã, Bucureºti,

2001.

Mihail Diaconescu premiat,la sfârºitul anului 2011, decãtre Academia Românã

Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu a fost distins cupremiul Academiei Române "Mircea Florian", secþiuneafilosofie, pentru tratatul sãu "Prelegeri de estetica Ortodoxiei",publicat la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei ºiBucovinei, din municipiul Iaºi, în anul 2009, bucurându-se dePrefaþa – Studiu a Domnului Acad. Prof. Univ. Dr. AlexandruSurdu. Pe data de 15 decembrie anul 2011, într-o atmosferã demare solemnitate, s-a desfãºurat ceremonia de acordare apremiilor Academiei Române pentru realizãri deosebite îndomeniile ºtiinþei, filosofiei ºi artei. Ceremonia s-a desfãºurat înAula Magna, în prezenþa membrilor titulari, a membrilorcorespondenþi, a membrilor de onoare ai Academiei Române ºia unor invitaþi.

Aºadar, premiul "Mircea Florian" la secþiunea filosofie a fostacordat Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu pentrutratatul sãu fundamental "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" (vol.I - Teologie ºi esteticã; vol. II - Ipostazele artei). AcademiaRomânã a considerat acest tratat o contribuþie de o excepþionalãvaloare la evoluþia culturii române ºi europene, o demonstraþieriguroasã a faptului cã gândirea speculativã este activã înfilosofia contemporanã. Calitatea de apologet activ al Ortodoxieieste evidentã în tot ceea ce Domnul Profesor MihailDiaconescu a scris, dar mai ales în sinteza Istoria literaturiidacoromane ºi în tratatul de esteticã premiat recent de AcademiaRomânã. Reamintim aici faptul cã numeroase capitole din"Prelegeri de estetica Ortodoxiei" au fost prezentate iniþial laFacultatea de Litere ºi la Facultatea de Teologie Ortodoxã aUniversitãþii din municipiul Piteºti. Ulterior aceste capitole aufost completate cu noi prelegeri rostite de Domnul ProfesorMihail Diaconescu la Facultatea de Sociologie, Psihologie ºiPedagogie a Universitãþii din Bucureºti, la Facultatea de LimbaRomânã ºi la Facultatea de Limbi Strãine a Universitãþii SpiruHaret din Bucureºti, precum ºi la Facultatea de Sociologie ºiPsihologie a Universitãþii Hyperion, tot din Bucureºti. În tratat

au fost incluse ºi unele prelegeri þinute la Secþia Romanisticã aInstitutului de Romanisticã al Universitãþii Humboldt din Berlin,unde Domnul Profesor Mihail Diaconescu a avut cursuri ºi acondus seminarii pentru studenþi ºi doctoranzi. Prin ideile ºidemonstraþiile pe care le conþin, aceste cursuri sunt o noutate îndomeniul vast al teoriilor despre frumos ºi despre variatele saleîncorporãri.

Comparat adeseori cu "Prelegerile de esteticã" ale lui Hegel,cu "Estetica" lui Nicolai Hartmann, cu "Estetica" lui BenedettoCroce ºi cu "Estetica" lui Tudor Vianu, tratatul DomnuluiProfesor Mihail Diaconescu se caracterizeazã prin abordãrilesale interdisciplinare ºi transdisciplinare, dar mai ales princonsecvenþa cugetãrii speculative, care îl strãbate. Principiileoferite de teologia dogmaticã ortodoxã, teologia liturgicãortodoxã, patrologia ortodoxã (sunt utilizate opereleAreopagitului, ale Sfântului Maxim Mãrturisitorul, îndeosebi"Ambigua", ºi ale altor mari dascãli ai credinþei creºtine), devariatele teorii despre frumos, de istoria artei româneºti ºieuropene, de logica formalã, îndeosebi de preocupãrile pentruaxiomaticã, pentru definiþii ºi pentru noþiunile de maximãgeneralitate (genera generalissima, indefinisabilele), dar ºi defilosofia vieþii, aºa cum a fost ea practicatã de trãiriºtii români -Nae Ionescu, Mircea Eliade, Dumitru Stãniloae (în opera sa defilosof al culturii), Nichifor Crainic, Mircea Vulcãnescu, VasileBãncilã, Constantin Noica, Traian Brãileanu (care este ºi unuldintre cei mai importanþi sociologi din istoria culturii noastre),Virgil Bogdan, Petre Þuþea, Octav Onicescu (unul dintre mariimatematicieni ai epocii sale), Arºavir Acterian ºi alþii - auconstituit puncte de plecare ferme pentru acaparantele ºiriguroasele abordãri teoretice întreprinse de Domnul ProfesorMihail Diaconescu în monumentala lucrare, intitulatã"Prelegeri de estetica Ortodoxiei".

Noutatea, originalitatea profundã ºi forþa de impact a acestorPrelegeri demonstreazã cu prisosinþã faptul cã gândireaspeculativã este singura aptã sã ne introducã în strãvechea ºifundamentala problemã a transcendenþei, dar ºi în variateleipostaze ale frumosului, aºa cum sunt ele gândite ºi percepute înzilele noastre. Premiul pentru filosofie acordat de AcademiaRomânã Domnului Profesor Mihail Diaconescu încununeazã ocreaþie teoreticã fundamentalã, una dintre cele mai importanterealizate în istoria esteticii româneºti ºi europene…

Mihail Diaconescu - unapologet al Ortodoxiei ºi unpromotor al spiritualitãþiiromâneºti autentice

În altã ordine de idei, pãstrând acelaºi registru omagial,monografic ºi bio – bibliografic la adresa activitãþii, operei ºipersonalitãþii Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, vomsemnala faptul cã, una dintre cele mai incitante cãrþi apãrute înultimul timp în librãriile noastre este cea semnatã de domnul IlieBarangã ºi intitulatã Noi contribuþii bibliografice la studiuloperei lui Mihail Diaconescu, Editura „Magic Print”, Oneºti -Bacãu, anul 2009. Este un volum masiv de 765 pagini, rezultatal unei activitãþi de cercetare desfãºurate stãruitor ºi sistematicpe parcursul mai multor ani petrecuþi de autor în biblioteci.

Domnul Ilie Barangã s-a impus ca bibliograf,biblioteconomist, profesor, istoric literar, lexicograf ºi publicist.A predat cursuri de limba românã (gramaticã descriptivã) laFacultatea de Învãþãmânt Pedagogic a Universitãþii dinmunicipiul Piteºti. A publicat articole, studii, comunicãriºtiinþifice ºi eseuri de biblioteconomie, istorie literarã ºi istoriapresei în reviste precum Tribuna (Cluj-Napoca), Argeº (Piteºti),Calende (Piteºti), Buletinul Societãþii de ªtiinþe Filologice(Bucureºti), Buletinul ªtiinþific al Facultãþii de ÎnvãþãmântPedagogic (Piteºti), Sud (Giurgiu), Sãgetãtorul (Piteºti),Curierul zilei (Piteºti) ºi altele. Este autorul volumelor Publicaþiiperiodice în Argeº între 1875-1900 (1971), Fenomenul literar ºisocial cultural în presa argeºeanã veche (1990), Dicþionarulpresei argeºene (2003) ºi altele.

Cu mai bine de un sfert de secol în urmã domnul Ilie Barangãa publicat o lucrare intitulatã Contribuþii bibliografice la studiuloperei lui Mihail Diaconescu apãrutã în anul 1983 în ColecþiaUniversitas editatã de Institutul de Învãþãmânt Superior Piteºti.Noul volum este deci o reluare a unor preocupãri ºtiinþifice maivechi.

În paginile noului volum sunt adunate peste 2.000 de titluriale unor exegeze asupra vastei creaþii a Domnului MihailDiaconescu. Sunt exegeze prezente în volume monografice(despre opera lui Mihail Diaconescu au apãrut pânã acum ºaseample volume monografice), în dicþionare publicate în þarã ºi înstrãinãtate, în cronici, recenzii, articole, studii, eseuri,comunicãri ºtiinþifice, prefeþe, lucrãri de licenþã, dizertaþii lamasterat, teze de doctorat, cursuri universitare, capitole dinvolume de criticã sau din lucrãri ºtiinþifice de sintezã, menþiuni.

Pe bunã dreptate domnul Ion Stoica, directorul BiblioteciiUniversitare din Bucureºti, o autoritate în domeniulbiblioteconomiei, a afirmat, în prefaþa Bibliografia ca operã(pag. 5-11), care însoþeºte masivul volum semnat de profesorulIlie Barangã, cã lucrarea pe care o semnalãm aici are o valoareºtiinþificã exemplarã. În mod deosebit ea este revelatoare pentru

relaþia indestructibilã dintre biblioteconomie ºi bibliografie.Domnul Ion Stoica scrie: "Lucrarea domnului Ilie Barangã Noicontribuþii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescuface parte din acea zonã generoasã a bibliografiei în care seîntâlnesc toate virtuþile domeniului. Domnul Ilie Barangã aînþeles demult ºi bine misiunea inconturnabilã a bibliografului,aceea de a rãmâne un Cicerone al cercetãrii, împreunând îngând ºi faptã, competenþã, zel bibliografic, acribie, consecvenþãafectivã ºi, pe deasupra, conºtiinþa nevoii de a construi sinteze".

În lumea literarã ºi ºtiinþificã, respectiv în cele mai variatecercuri intelectuale, romancierul, istoricul ºi criticul literar,filosoful culturii, esteticianul ºi criticul de artã MihailDiaconescu este perceput ca unul dintre cei mai activi apologeþiai Ortodoxiei. Parcurgând "noile contribuþii bibliografice" aledomnului Ilie Barangã, se poate uºor constata faptul cã volumelesemnate de Domnul Profesor Mihail Diaconescu au fostcomentate de-a lungul anilor de un mare numãr de teologi,monahi, preoþi ºi înalþi ierarhi ai Bisericii noastre. Printre ei senumãrã Patriarhul de fericitã amintire Teoctist, MitropolitulAntonie Plãmãdealã, IPS Nicolae, Corneanu MitropolitulBanatului, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS AndreiAndreicuþ, Mitropolitul Clujului, Albei, Criºanei ºiMaramureºului, PS Sebastian, Episcopul Slatinei ºiRomanaþilor, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Mircea Pãcurariu, Pr.Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Univ. Dr. DumitruRadu, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Dumitru Popescu, Pr. Prof.Univ. Dr. Gheorghe I. Drãgulin, Pr. Conf. Univ. Dr. Ioan Stancu,Pr. Prof. Vasile Boholþeanu, Pr. Prof. Univ. Dr. GheorgheBogdan, Pr. Dr. Valentin Bogdan, Pr. Prof. Univ. Dr. IoanChirilã, Arhidiacon Dr. Sebastian Barbu Bucur, Pr. NicolaeCrângaºu, Ieromonah Cristofor Dancu, Pr. Iosif Zoica, Pr. IonIonaºcu, Pr. Ion Marin Mãlinaº, Pr. Prof. Univ. Dr. VasileNichita, Pr. Dorel Octavian Rusu, Pr. Dumitru Sandu, Pr. CornelPaiu, Arhidiacon Dr. Teodor Savu, Pr. Sabin Vodã, Pr. FlorinCroitoru ºi mulþi alþii.

Eruditele comentarii, interpretãri ºi analize dedicate de aceºtiteologi personalitãþii ºi operei lui Mihail Diaconescu au apãrut înreviste eclesiastice precum: Biserica Ortodoxã Românã ºiGlasul Bisericii (Bucureºti), Studii Teologice ºi Ortodoxia(Bucureºti), Lumina Lumii (Râmnicu Vâlcea), Telegraful Român(Sibiu), Mitropolia Olteniei (Craiova), Altarul Banatului(Timiºoara), Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei (Iaºi), ArgeºulOrtodox (Piteºti), Cãlãuza Ortodoxã (Galaþi), CronicaEpiscopiei Huºilor (Huºi), Credinþa Strãbunã (Alba Iulia),Renaºterea (Cluj-Napoca), Legea Româneascã (Oradea),Îndrumãtor bisericesc, misionar ºi patriotic (Oradea),almanahul Viitorul, editat de Arhiepiscopia Ortodoxã Românãpentru Europa Occidentalã ºi Meridionalã (Paris), AlmanahulParohiei ortodoxe române din Viena, Buletinul ªtiinþific, seria"Teologie Ortodoxã" (Piteºti), Vestitorul Ortodoxiei (Bucureºti),dar ºi în publicaþii laice precum Cotidianul (Bucureºti), Steaua(Cluj Napoca; unde pãrintele acad. Dumitru Popescu a semnatunul dintre cele mai ample ºi mai importante comentarii dedicateoperei lui Mihail Diaconescu), Argeº (Piteºti), Vatra (TârguMureº) ºi în multe altele.

Într-adevãr, noua ºi masiva lucrare a domnului profesor IlieBarangã este revelatoare pentru amploarea excepþionalã areceptãrii de care opera scriitorului Mihail Diaconescu se bucurãîn cele mai variate cercuri ale publicului lector, dar mai alespentru dimensiunea ei teologicã ortodoxã. Domnul Ilie Barangãne dovedeºte astfel, încã o datã, cã tocmai datoritã dimensiuniiei teologice ortodoxe vasta operã a scriitorului, istoricului ºiesteticianului Mihail Diaconescu marcheazã profund ºi definitivevoluþia culturii române ºi europene…

ÎncheiereÎn altã ordine de idei, Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail

Diaconescu, pe care þinem sã-l felicitãm pentru aceastã lucrare„Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, ediþia a doua, Editura„Doxologia” a Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei, Iaºi, 2009, cuo Prefaþã – Studiu, semnatã de Domnul Acad. Prof. Univ. Dr.Alexandru Surdu – ºi pe care o recomandãm tuturor cu toatãcãldura, îi dorim sã ne mai hrãneascã minþile ºi sufletele ºi cualte lucrãri ziditoare ºi folositoare nouã ºi urmaºilor noºtri,arãtându-ne prin toate acestea dragostea sa faþã de valorileperene ale Bisericii ºi neamului Românesc, precum ºi tinereþeaspiritualã cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slãvitºi Lãudat, pe devotatul ºi iubitul Sãu fiu – autentic slujitor!...

Cu alte cuvinte, acum, în încheierea acestor modeste darsincere rânduri, scrise cu toatã preþuirea, recunoºtinþa ºiadmiraþia, la acest mãrit praznic ºi ceas aniversar – al zileidumneavoastrã de naºtere, doresc sã vã urez, încã odatã, MultStimate Domnule Profesor, sã aveþi parte de multã putere demuncã în continuare, de multe realizãri ºi sporite împlinirisufleteºti, însoþite de un sincer ºi cãlduros „La Mulþi ºi FericiþiAni!” Sã vã bucuraþi de realizãrile ºi împlinirile de pânã acum,sã le cultivaþi ºi sã le înmulþiþi, pe mai departe, îndeosebi pe celede ordin cultural, spiritual, românesc ºi cãrturãresc!...Dumnezeu sã vã binecuvânteze, sã vã ajute ºi sã vã poarte degrijã!

Drd. Stelian GOMBOª

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

Mãnãstirea de maici Sfântul Ioan Botezãtorul–Antoneºti, din comuna Corbeni, judeþul Argeº ºi-asãrbãtorit duminicã, 24 iunie, hramul. Cu aceastã ocazieÎnaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, înconjuratde un sobor de preoþi ºi diaconi a oficiat Sfânta Liturghieîn paraclisul închinat Sfântului Iov aflat în incintaaºezãmântului monahal.

Mãnãstirea cu hramul Naºterea Sfântului IoanBotezãtorul din comuna Corbeni a fost construitã pe unteren donat în anul 1943 de Gheorghe Erbaºu. Lucrãrile

au rãmas nefinalizate, biserica fiind folositã mult timp castaul pentru oile localnicilor.

Dupã anul 1989 la iniþiativa Înalt PreasfinþituluiArhiepiscop Calinic au început lucrãrile de reconstruirecare au fost terminate în anul 2004, mãnãstirea fiindsfinþitã în data de 24 iunie, în ziua de cinstire a NaºteriiSfântului Ioan Botezatorul.

Lângã bisericã s-a ridicat în perioada 2000 – 2004, uncorp de chilii la baza cãruia s-a amenajat paraclisulînchinat Sfântului ºi Dreptului Iov. Aceastã lucrare a fost

executatã în condiþii extrem de grele de SectorulEconomic ºi Construcþii al Arhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului, coordonat de Pãrintele Consilier,Arhid.Caliopie Ichim.

Mãnãstirea este astãzi un important punct de pelerinajpentru cei care traverseazã comuna Corbeni, frumoasaaºezare monahalã fiind aºezatã foarte aproape de BarajulVidraru ºi de traseul montan Transfãgãrãºan.

Duminicã 1 iulie 2012, în oraºulMioveni, credincioºii EparhieiArgeºului ºi Muscelului suntchemaþi sã participe la slujba desfinþire a catedralei închinatãSfinþilor Apostoli Petru ºi Pavel.

Programul evenimentului:ora 9.30 – slujba de sfinþire oficiatã

de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic,

Arhiepiscopul Argeºului ºiMuscelului, împreunã cu alþi ierarhidin cadrul Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române

ora 10.00 – Sfânta LiturghieArhiereascã oficiatã exteriorulbisericii pe o scenã special amenajatãsub noua clopotniþã aflatã înconstrucþie.

Evenimentul este foarte importantdeorece se sfinþeºte cea mai marecatedralã din cuprinsul Eparhiei lacare s-a lucrat cu eforturi foarte maritimp de 20 de ani.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi

Muscelului

MMããnnããssttiirreeaa SSffâânnttuull IIooaann BBootteezzããttoorruull--AAnnttoonneeººttii ººii--aa ssããrrbbããttoorriitt hhrraammuull

CCOOMMUUNNIICCAATT DDEE PPRREESSÃÃ