CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Musceluluil Anul VIII l nr. 441 l 21 - 27 ianuarie 2010 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTRRIINNIITTAASS (95,3 FM)

La intrare în perioada Triodului

Uºile pocãinþeiUºile pocãinþei deschide-mi mie, Dãtãtorule de viaþã, cã mânecã duhul meu

la Biserica Ta cea sfântã, purtând locaº al trupului cu totul spurcat. Ci ca un

Îndurat curãþeºte-l cu mila milostivirii Tale!

În cãrãrile mântuirii îndrepteazã-mã, Nãscãtoare de Dumnezeu, cãci cupãcate grozave mi-am spurcat sufletul ºi cu lenevire mi-am cheltuit toatã viaþamea; ci cu rugãciunile tale spalã-mã de toatã necurãþia.

La mulþimea pãcatelor mele celor rele, cugetând eu, ticãlosul, mã cutremurde înfricoºata zi a judecãþii, ci îndrãznind spre mila milostivirii Tale, ca Davidstrig Þie: „Miluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta”.

Dumnezeiescul Ioan Gurã de Aur a fost patriarh alConstantinopolei, pe vremea împãratului Arcadie

(395-408) ºi a împãrãtesei Eudoxia, care, în urmaintrigilor de la curte a influenþat pe împãrat ca sã-l trimitãpe Sfântul Martir, în surghiun, de mai multe oriscoþându-l din scaunul de arhipãstor, fiind supus lacumplite batjocoriri atât din partea confraþilor sãi, cât ºia puterii politice de atunci, influenþatã de cei multinvidioºi. Ultimul drum l-a fãcut spre Armenia, laComane unde ºi-a sfârºit cãlãtoria prin aceastã vale aPlângerii. Îndatã dupã aceastã nelegiuire, mulþime denenorociri s-au abãtut asupra imperiului. Poporulcredincios socotea cã aceastã stare este din cauzapedepsirii Sfântului Ioan de cãtre înverºunata ºinedreapta împãrãteasã Eudoxia. La sfatul patriarhuluiProclu, ucenicul Sfântului Ioan Gurã de Aur, împãratulTeodosie a hotãrât aducerea sfintelor sale moaºte laConstantinopole, ca un bun semn al împãcãrii.

Pregãtindu-i-se un sicriu de aur, cu rugãciuni ºi cutoatã buna cuviinþã, dupã 31 de ani gãsind trupul

întreg al Sfântului Ioan Gurã de Aur, l-au aºezat culaude ºi mulþumire cãtre Dumnezeu, Cel minunat întruSfinþii Sãi. Pe întreg drumul a fost înconjurat demulþime de credincioºi cu fãclii aprinse, mireasmã detãmâie ºi cântãri duhovniceºti. Ajungând laConstantinopole, însuºi Împãratul Teodosie aîngenuncheat, rugându-l cu lacrimi ca sã iertefãrãdelegea mamei sale Eudoxia, din care cauzã a muritîn surghiun Marele Ioan Gurã de Aur. Punând SfinteleMoaºte în careta împãratului, au mers la bisericaSfinþilor Apostoli ºi aºezându-l acolo, credincioºii s-aurugat pentru ca Sfântul Ioan Gurã de Aur sã mijloceascãîndurarea lui Dumnezeu asupra poporului ºi aîmpãratului. Gãsim în Vieþile Sfinþilor ºi un cuvântdespre omul care s-a tãmãduit la mormântul SfântuluiIoan Gurã de Aur, prin a sa cãinþã din inimã.

Citim, aºadar, cã un om din cei puternici aiConstantinopolei, fiind grav bolnav, dar având ºi

o mare credinþã în Sfântul Ioan Gurã de Aur, aîndemnat pe slugile sale sã-l ducã în biserica SfinþilorApostoli ºi sã-l aºeze lângã mormântul Sfântului. Aici seruga îndurerat la Dumnezeu, la Sfinþii Apostoli ºi laSfântul Ioan Gurã de Aur pentru a primi vindecare deneputinþele ce l-au cuprins, aducându-ºi aminte de toatepãcatele pe care le-a sãvârºit înainte de îmbolnãvire,zicând, cu lacrimi: „Amar mie ºi vai de ticãlosul celnepocãit, cum voi merge pe calea dintru care nu mã voiîntoarce? ªi cum voi suferi certarea înfricoºãtoruluiJudecãtor ºi muncile cele netrecãtoare ºi veºnice?”Ieºind din bisericã însoþitorii sãi ºi rãmânând singur, ºi-aîndreptat privirea spre bolta acelei biserici ºi vãzândchipul Domnului nostru Iisus Hristos, de îndatã a începuta grãi cãtre Dânsul aºa: „De chipul Tãu, Stãpâne,zugrãvit de mâini omeneºti, mã cutremur ºi mã tem. Darcum eu, ticãlosul, Te voi vedea pe Tine, înfricoºatul

Judecãtor, când vei veni sã judeci toate? Greºit-am,Stãpâne, iartã-mã pe mine, cã n-am pãzit poruncileTale!”.

Toate acestea grãindu-le, cu suspine negrãite, aînceput a-ºi mãrturisi pãcatele cãtre Sfânta icoanã.

Cu osârdie ºi-a spus toate pãcatele, dar la unul s-a opritºi a început a zice: „L-am fãcut, Stãpâne, însã nuîndrãznesc a-l spune, nu îndrãznesc, Iubitorule deoameni, nu îndrãznesc, Milostive”. Zicând acestea cumultã cutremurare a auzit glas de la Sfânta icoanã,

zicând: „Spune, omule!” De îndatã spunând pãcatul, avenit un alt glas ºi i-a zis: „Îþi sunt iertate pãcatele tale!”.Dupã auzul acestor cuvinte, s-a sculat omul sãnãtos ºicãzând cu faþa la pãmânt, strigând cu glas mare a înãlþatcântãri de mulþumire lui Dumnezeu, Care nu voieºtemoartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi pururea sã fieviu.

Cu inima plinã de umilinþã, dar ºi de bucurie fãrãmargini, omul împãrãþiei pãmânteºti, a gãsit

iubirea cea fãrã de margini a lui Dumnezeu, Cãruiaînchinându-i- Se, ca unui Domn ºi Mântuitor, precum ºiSfântul Ioan Gurã de Aur, s-a dus la casa sa, cealaltãvreme a vieþii sale, petrecându-o în curãþie ºi cu multãpazã. Când rostim numele Sfântului Ioan Gurã de Aur,gândul nostru se lumineazã spre opera sa cãrturãreascã ºi

socialã, deopotrivã. Dacã, noi, ca teologi ne reamintimde celebra sa carte, Despre preoþie, care ne umplesufletul de înþelesurile înalte duhovniceºti, fiind drept unmanual de iniþiere pentru chemarea de clerici ai Bisericiidreptmãritoare. Niciun compartiment din viaþa de fiecarezi n-a scãpat analizei ºi soluþiilor binecuvântate alecelebrului orator, filosof ºi doctor al sufletelor ºitrupurilor.

De aceea, Sanctitatea Sa Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române, a binecuvântat

aºezarea sfintelor moaºte (o parte din ele) ale SfântuluiIoan Gurã de Aur, într-o raclã, capodoperã lucratã înargint aurit, la Monetãria Statului Român. De ziuaSfântului Ierarh Ioan Gurã de Aur, pe 13 noiembrie,acum doi ani, s-a fãcut slujbã de pomenire, în CatedralaPatriarhalã, la împlinirea a 1600 de ani (407) de când afost proslãvit de Dumnezeul Iubirii. Pãrintele PatriarhDaniel, în câteva emisiuni radiofonice ºi TV, precum ºiîn chiar ziua Sfântului Ioan Gurã de Aur, a arãtat, prinviu grai, complexitatea personalitãþii pururea pomenite,precum ºi faptul cã a hirotonit un strãmoº de-al nostrudin Dobrogea, pe Sfântul Ioan Casian. Opera misionarãºi pastoralã s-a concretizat ºi prin creºtinarea goþilorarieni de pe teritoriul þãrii noastre. Racla cu moaºteleSfântului Ioan Gurã de Aur a stat în timpul SfinteiLiturghii, alãturi de racla Sfântului Cuvios Dimitrie celNou, iar spre seara de vecernii, în procesiune, a fost dusãla biserica Sfânta Ecaterina, de lângã Facultatea deTeologie. Cu mai multã râvnã, studenþii ºi profesorii deteologie, precum ºi creºtinii, au posibilitatea de a-ºiîntãri credinþa, îmbogãþi cultura teologicã ºi cere, înrugãciuni, ajutorul celebrului ierarh, sfânt al luiDumnezeu din bucuria Sfintei Treimi.

*

La Muntele Athos am vãzut capul Sfântului IoanGurã de Aur. Urechea dreaptã este perfectã. Ca la

un om viu! M-am bucurat aºa de mult! Spune Tradiþia cãla urechea aceea îi ºoptea Sfântul Apostol Pavel cum sãscrie, tãlmãcind epistolele sale. ªi cred nestrãmutataceasta, pentru cã Sfântul Ioan Gurã de Aur a fãcutexplicarea celor 14 epistole ale Marelui Apostol Pavel.Opera sa se aflã cuprinsã în Ediþia Migne, în 18 tomuriimpresionante. Nimeni pânã la el ºi nici dupã aceea nu seva mai naºte ca sã egaleze pe Sfântul Ioan Gurã de Aur.ªi iatã, aºa precum vedeþi, ne bucurãm de darurile celebogate ale milei dumnezeieºti!

Cu ce oare vom rãsplãti Dumnezeului Iubirii pentrudarurile de preþ hãrãzite nouã?

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

IOAN GURÃ DE AUR, Sfântul lui Dumnezeu în bucuria Sfintei Treimi

Argeºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiCal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Diacon Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

„Acum m-am odihnit ºi am aflat uºurare multã, cãcim-am mutat din stricãciune ºi m-am dus la viaþã: Doamne,slavã Þie.”(Luminânda, din cadrul acestei slujbe)

Rânduiala înmormântãrii preoþilor ºi a diaconilor de mir sedeosebeºte de cea a mirenilor. În primul rând prin faptul cã,dupã moarte, trupurile preoþilor ºi diaconilor nu se spalã ca celeale credincioºilor, pentru cã ele au fost vase alese ale darului luiDumnezeu, ci numai se ºterg de cãtre preoþi, cu un burete muiatîn untdelemn sau cu o pânzã albã udatã în apã curatã, închipuindastfel ungerea trupului Domnului cu miresme de cãtre Iosif ºiNicodim. Peste reverenda pe care o poartã preoþii ºi diaconii,atunci când rãposeazã ei sunt îmbrãcaþi în veºmintele (odãjdiile)treptei din care au fãcut parte. De aceea, vechile Pravile îlobligau pe cleric sã aibã un rând de veºminte pentru îngropare,deosebit de cele ale bisericii. Obiceiul de a-i înmormânta pepreoþi în veºmintele lor liturgice este vechi, continuândprivilegiul pe care îl aveau în antichitate dregãtorii ºi demnitariide stat de a fi îngropaþi cu hainele de ceremonie ºi insigneledemnitãþii lor. Dupã ce clericii sunt îmbrãcaþi ºi aºezaþi în sicriu,li se acoperã faþa cu un procovãþ (acoperãmânt) nesfinþit. Pepiept, în semn de deosebitã cinste, li se aºeazã SfântaEvanghelie, cãreia au slujit ºi din care li se citeºte acum lacãpãtâi stâlpii (pericopele evanghelice ale Învierii). În mânã esteaºezatã Sfânta Cruce. În Biserica rusã se pune pe frunteapreotului (ca ºi la alþi morþi) o fâºie de pânzã sau stofã pe careeste brodatã sau ataºatã o iconiþã cu Mântuitorul încadrat de

Maica Domnului ºi Sfântul Ioan Botezãtorul. Aceastasimbolizeazã cununa despre care Sfântul Apostol Pavele spunecã a fãgãduit-o Hristos tuturor celor ce aºteaptã a doua SaVenire (II Timotei 4, 8). Dupã o scurtã rugãciune care se face lacasa preotului, este dus la bisericã ºi depus în mijlocul sfântuluilocaº, având patru sfeºnice cu fãclii aprinse în cele patru colþuri

ale sicriului. Aici rãmâne pânã în ziua înmormântãrii. Deremarcat cã la ecteniile ºi rugãciunile speciale din cuprinsulînmormântãrii preoþilor ºi diaconilor, numele celor rãposaþi esteînsoþit de formula „fratele nostru”: (N) preotul sau diaconul,„fratele nostru”.În al doilea rând, slujba de înmormântare a clericilor este

mult mai lungã ºi mai solemnã decât aceea a mirenilor, ca pentruunii care au fost purtãtori ai Harului dumnezeiesc, sãvârºitori aiSfintelor Taine precum ºi persoane consacrate prin care a avutloc sfinþirea credincioºilor. Astfel, slujba este alcãtuitã dincântãri, rugãciuni ºi lecturi biblice mai multe, mai impresionanteºi mai lungi. Bunãoarã, se citesc cinci pericope apostolice ºi totatâtea evanghelice. Fiecare dintre acestea este urmatã de orugãciune de dezlegare ºi de o serie de antifoane, sedelne ºitropare. Dupã psalmul 50, slujba urmeazã în general rânduialaUtreniei (slujba de dimineaþã) zilelor de rând. De aceea, slujba înmormântãrii clericilor se sãvârºeºte de

obicei în sobor, de cãtre mai mulþi preoþi (cel puþin cinci, pentrua citi fiecare câte o Evanghelie). În unele locuri este ºi obiceiulca, dupã slujbã, sã se înconjoare cu trupul pãrintelui bisericaunde a slujit sau unde i s-a fãcut slujba înmormântãrii. Pentrupreoþi s-a pãstrat, pe alocuri, privilegiul de a fi îngropaþi ca învechime, aproape de bisericã, de obicei lângã zidul altarului.Aceasta se mai practicã astãzi mai ales în mediul rural, la oraºefiind mai greu de împlinit aceastã practicã. Subliniem cã, în Biserica Greacã ºi în Biserica Românã,

slujba înmormântãrii preoþilor se face, de regulã, ºi laînmormântarea diaconilor. În Biserica Rusã însã s-a contestatdiaconului dreptul de a fi înmormântat cu aceastã slujbã,deoarece în ea se vorbeºte despre dreptul preotului de a sãvârºiSfintele Taine, pe care diaconul nu-l are. De aceea, diaconii, decele mai multe ori sunt înmormântaþi dupã rânduiala mirenilor,cazurile contrare fiind aprobate de arhiereu.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuit

ÎÎnnmmoorrmmâânnttaarreeaa pprreeooþþ ii lloorr ºº ii aa dd iiaaccoonnii ll oorr ddee mmii rr

Tâlcuirea Sfântului Ioan Gurã de Aur la versetul Laînceput a fãcut Dumnezeu cerul ºi pãmântul ne încredinþeazãcã într-un cuvânt cât de mic al Scripturii poþi gãsi puteremare de gânduri ºi nespusã înþelepþire. ªi dupã cum s-a arãtatmotivul pentru care Dumnezeu a fãcut pãmântul netocmit ºinevãzut se explicã precis ºi cauza acestui lucru: Cãciîntuneric era deasupra adâncului.

a. Duhul înfrumuseþãriiFãrã sã vorbeascã undeva de crearea apelor, Moise ne

descoperã direct faptul cã întunericul ºi adâncul apeloracopereau faþa pãmântului.…ºi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor,

cãci era nevoie de un Creator înþelept, Care sã îndepãrtezeaceastã urâþenie ºi sã înfrumuseþeze totul.Aceste cuvinte aratã cã în ape era infuzatã o energie plinã

de viaþã, nu era o apã stãtãtoare ºi nemiºcãtoare, ci una carefremãta de primele scânteieri ale vieþii împãrtãºite deDãtãtorul acesteia. ªi a zis Dumnezeu: sã se facã luminã! ªi s-a fãcut luminã.

A spus ºi s-a fãcut. A poruncit ºi lumina a fost adusã, iarîntunericul a fost alungat. Aºa a împrãºtiat urâþenia, aducând

la fiinþã frumuseþea luminii care mijloceºte vederea. ªi a despãrþit Dumnezeu lumina de întuneric. Adicã a dat

fiecãrei pãrþi un loc propriu, rânduindu-le un timp potrivit. ªia numit Dumnezeu lumina zi, iar întunericul l-a numitnoapte, ca sã înveþe neamul omenesc sã cunoascã ordineacelor create.ªi a vãzut Dumnezeu cã lumina este bunã sau frumoasã,

dupã cum justificat forþeazã Sfântul Vasile cel Maretraducerea cuvântului bunã. ªi aceasta în ideea cã frumuseþealuminii nu stã neapãrat în natura ei, care este simplã, cât maiales în lucrarea ei de a mijloci mãrturisirea simþului vederii. Dar pentru ce s-a spus cã Dumnezeu a vãzut cã lumina e

frumoasã? Nu ºtia oare Dumnezeu cã lumina este frumoasãsau bunã, înainte de a o face? S-a spus aceasta nu pentru asurprinde mirarea constatãrii, ci pentru a se sublinia cât demare este pogorãmântul. Cãci în lucrarea facerii lumii pentruom, Dumnezeu s-a plecat la modul în care oamenii vorbesc,gândesc ºi procedeazã dupã ce meºteresc vreun lucruoarecare cu multã luare aminte, încât atunci când ajung lacapãtul muncii lor, dupã ce probeazã ori verificã lucrul fãcut,fac o apreciere, laudã ce au sãvârºit, vãdindu-ºi mulþumirealucrãrii depline.

b. Duhul ordiniiDupã ce a dat luminii ºi întunericului câte un nume, le

strânge pe amândouã la un loc ºi zice: ªi a fost searã ºi a fostdimineaþã, zi una. Pentru ce nu s-a spus ziua întâi ci zi una? Pentru cã se face

referire la ciclul temporal al unei zile calendaristice, caresurprinde atât sfârºitul luminii ca zi, cât ºi trecereaîntunericului ca noapte. De aceea Scriptura vorbeºte maiîntâi de sfârºitul zilei, apoi de sfârºitul nopþii, pentru a întãricã zilei îi urmeazã noaptea. Sfântul Efrem Sirul atrage atenþiacã nu la întâmplare stã scris cã a fost searã ºi a fostdimineaþã, ci pentru a socoti corect cã zilele creaþiei ca duratãau mãsura obiºnuitã de 24 de ore, nici mai mult nici maipuþin. Deci trebuie evitate extremele potrivit cãrora, fie cãzilele creaþiei ar însemna de fapt ere geologice, fie cã zilelecreaþiei ar însemna doar clipe, mãrturisind învãþãtura decredinþã a Pãrinþilor Bisericii potrivit cãrora zilele creaþieitrebuie înþelese în mod literal. Numai aceastã interpretare, pe baza inspiraþiei ºi

discernãmântului dumnezeieºtilor Sfinþi Pãrinþi, dã ocaziaunui rãspuns articulat întrebãrii insidioase care zice: „DacãDumnezeu e atotputernic, de ce nu a creat lumea într-oclipitã, ci a avut nevoie de ºase zile pentru aceasta?”, dândposibilitatea exprimãrii urmãtoarelor considerente: 1. în baza atotputerniciei, Dumnezeu putea sã creeze

lumea într-o clipitã. Dar pentru cã n-a adus la fiinþare pentrutrebuinþa Lui nimic din cele ale lumii- cãci n-are nevoie denimic fiind desãvârºit, ci a fãcut totul pentru om- de aceea lecreeazã treptat în cadrele fireºti vieþii pãmânteºti. El n-a fãcutaceasta deodatã pentru a dovedi cã a creat cu totul liber deorice determinare, nefiind silit nici de vreo necesitate internã,nici de vreo constrângere externã. 2. crearea lumii în ºase zile constituie tocmai un argument

pentru atotputernicia lui Dumnezeu ºi totodatã un argumentpentru desfiinþarea teoriilor acomodaþionist-evoluþionistecare insinueazã cã lumea a apãrut (de la sine) în decursul amai multe ere. Ori Dumnezeu a creat lumea în timp, dar nucu „ajutorul” timpului. Deºi a creat în timp, nu a depins detrecerea lui, dovedind cã zidirea s-a fãcut exclusiv prinputerea cuvântului Sãu. 3. iar faptul cã la sfârºit a fost fãcut omul, dezvãluie planul

cã lumea a fost ziditã dupã modul divin, dar prinpogorãmânt, pentru modul uman.

Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Sfântul Ioan Gurã de Aur-Omilii la Facere (II)

Ziua întâi

Argeºul Ortodox

3

Nãscut în anul 1971, la Cugir, în judeþul Alba, AdrianLemeni a absolvit mai întâi Liceul de Matematicã-Fizicã dinoraºul natal. Instrucþia în domeniul tehnic, care s-a încheiatîn 1995, cu obþinerea licenþei în specializarea Ingineriasistemelor de producþie, i-a dat posibilitatea cunoaºteriiaprofundate în domeniul ºtiinþelor exacte. La aceasta s-aadãugat o pregãtire teologicã solidã. Doctor în Teologie, dinanul 2002, cu teza „Sensul eshatologic al creaþiei“, beneficiaral unor stagii de pregãtire la Institutul de la Bossey, Elveþia,ºi al studiilor post-doctorale la Institutul Catolic din Paris,Adrian Lemeni predã, din anul 1999, Teologia dogmaticã ºifundamentalã la Facultatea de Teologie Ortodoxã dinBucureºti. Din luna februarie anul 2009 este Secretar de Statpentru Culte în cadrul Guvernului României. Astãzi putem articula un dialog onest între teologie ºi

ºtiinþã. Uneori, prin exagerare, se considerã cã unica formãde cunoaºtere legitimã ºi autenticã este cea datã decunoaºterea ºtiinþificã. Cu toate acestea, existã savanþi devârf care depãºesc aceastã poziþie de autosuficienþã, îºi dauseama de limitele interne ale cercetãrii ºtiinþifice ºi se aratãdeschiºi cãtre alte forme de cunoaºtere, inclusiv cunoaºtereareligioasã.“ „Plinãtatea Ortodoxiei trebuie mãrturisitã ºicelor care au cãutãri oneste. Am întâlnit oameni de ºtiinþãcare, dupã zeci de ani de cercetare, au dobândit odisponibilitate de a primi adevãrul de viaþã religios.“ Caatare, în cele ce urmeazã, vã supunem atenþieidumneavoastrã, un interviu cu domnul Adrian Lemeni -Conferenþiar în cadrul Universitãþii Bucureºti, Facultatea deTeologie Ortodoxã ºi Secretar de Stat pentru Culte încadrul Guvernului României

Stelian Gomboº: - Domnule profesor Adrian Lemeni, cumeste privit astãzi, în mediile universitare, în mediile intelectualedialogul dintre teologie ºi ºtiinþã?Conf. Univ. Dr. Adrian Lemeni: - În ceea ce priveºte un

posibil dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, existã un interes, existãdeschideri reciproce, atât din partea teologilor, cât ºi din parteaunor savanþi redutabili, care, plecând de la diferite cercetãrioneste în diverse domenii de vârf ale ºtiinþei, recunosc ºi îºiasumã limitele proprii, specifice demersului de cercetareºtiinþificã ceea ce-i face sã fie deschiºi dialogului cu alte formede cunoaºtere. Trãim astãzi, totuºi, într-o societate dominatã deceea ce înseamnã puterea epistemologicã a ºtiinþei. Practic,ºtiinþa are o autoritate cu totul deosebitã. Uneori, prin exagerare,se considerã cã unica formã de cunoaºtere legitimã ºi autenticãeste cea datã de cunoaºterea ºtiinþificã. Cu toate acestea, mai alesla vârf, existã savanþi care depãºesc aceastã poziþie deautosuficienþã ºi îºi dau seama de limitele interne ale cercetãriiºtiinþifice. În felul acesta, se aratã deschiºi cãtre alte forme decunoaºtere, inclusiv cunoaºterea religioasã. De asemenea, departea cealaltã, în mediul teologic, existã o preocupare de astabili anumite punþi de legãturã cãtre cunoaºterea ºtiinþificã ºi,mai ales, de a valorifica semnificaþiile filosofice ale unordescoperiri din ºtiinþã, care pot fi exploatate din perspectivapotenþialului foarte cuprinzãtor al Tradiþiei teologice ºi, în modspecial, al Tradiþiei ortodoxe.

„Dialogul nu înseamnã dizolvarea identitãþilor“

S.G. - Faceþi o scurtã istorie a acestei ascensiuni a raþiunii,care a ajuns triumfãtoare ºi orgolioasã, impunându-se în formaei maximã, în secolul al XX-lea.A.L. - Ar fi mult de discutat în prezentarea unui asemenea

parcurs, dar aº vrea sã punctez cã, odatã cu scolastica ºi poatechiar la începutul mileniului al II-lea, când, în jurul anului 1000,existã o aºteptare înfriguratã a celei de-a doua veniri aMântuitorului, se constatã o schimbare în mentalitatea colectivã.Primul mileniu - ºi mã refer aici la spaþiul occidental - estedominat, prin Fericitul Augustin ºi cei care i-au urmat, defilosofia lui Platon. Fericitul Augustin ºi cei care i-au urmat auprezentat un fel de separare între „cetatea lui Dumnezeu“ ºi„cetatea terestrã“. Orientarea accentuatã spre „cetatea luiDumnezeu“ a favorizat o separare între lumea de aici ºi lumeade dincolo. Acest lucru, însã, nu s-a întâmplat în Tradiþiarãsãriteanã, influenþatã de teologia Sfinþilor Pãrinþi. Nu trebuieîn nici un caz sã-l blamãm pe Fericitul Augustin de asta...Dimpotrivã, multe premise de ale lui au fost interpretate ulteriorîn mod exagerat. Dar e clar cã a existat o separare între naturalºi supranatural, aceasta conducând la separarea în planulcunoaºterii între raþiune ºi credinþã. Lucrurile acestea au fostdezvoltate în scolasticã. La începutul mileniului al II-lea, cuaceastã schimbare de mentalitate, care, în plan istoric, are uncorespondent, oamenii spunând: dacã nu am cucerit Ierusalimulceresc sau dacã Ieruslimul ceresc nu a venit la noi, sã-l cucerimpe cel terestru. Spiritul cruciadelor este o expresie foarte

concretã a acestei schimbãri de mentalitate, care poate fiînþeleasã ca o ofensivã înspre terestru, inclusiv în planulcunoaºterii.Evident, punctul de cotiturã semnificativ îl va reprezenta

Galileo Galilei... ªi odatã cu el, vine impunerea ºtiinþei moderneºi are loc o rãsturnare paradigmaticã. ªi pentru cã l-ammenþionat pe Platon, vreau sãreamintesc cã filosofia lui sintetizagândirea unei paradigme ancorate înTradiþie, în sensul cã accentul erapus pe contemplarea lumii ideilor.Platon spune cã aceasta estecunoaºterea adevãratã. Adicã ceea ceþine de lumea ideilor era cunoaºtereasigurã, iar cunoaºterea realitãþiiempirice era cunoaºtereaaproximativã, nesigurã. Odatã cumodernitatea, se schimbã aceastãviziune ºi cunoaºterea sigurã devinecunoaºterea lumii vizibile, iarcunoaºterea aproximativã devinecunoaºterea lumii supranaturale.Bineînþeles, ºtiinþa modernã sedezvoltã pornind de la acestepremize, punând accentul peexperiment empiric, pe verificarearezultatelor în cadrul unei anumiteteorii, dupã aceea, pe matematizareateoriilor, pe matematizareafenomenelor fizice. Se încearcã sã fie pus absolut totul într-oecuaþie, ºi, cu cât avem o ecuaþie mai clarã, care sã descriefenomenele fizice, cu atât teoria respectivã este mai veridicã.Rezultatele fizicii clasice, elaboratã de Galilei ºi Newton, au fostinterpretate pe o anumitã filierã, într-un anumit context filosofic,în termenii autonomizãrii raþiunii.Practic, explicând lumea plecând de la datele lumii, nu mai

avem nevoie de alt reper. În felul acesta, ajungem la odescentralizare, practic, la o rupere a lumii de cãtre suportul eifundamental, care este de naturã transcendentã ºi, bineînþeles, derelaþia cu Dumnezeul cel viu. În timpul iluminismului, alpozitivismului, în secolele XVIII-XIX, constatãm asemeneapresiuni ale ideologiei. Existã o carte a lui Denert, „Religiaoamenilor de ºtiinþã“, care, foarte interesant, face anumitestatistici, atât pentru secolul al XVIII-lea, secolul iluminismului,dar ºi pentru secolul al XIX-lea, considerat „veacul necredinþei“,în care cerceteazã opiniile a aproximativ 400 de savanþi. Dacãvedem rezultatele statisticilor lui, observãm cã doar câþiva, 5-6,se declarã atei, vreo 10-15 se declarã sceptici, iar restul sedeclarã credincioºi.Spectaculos este cã, în secolul XX, au apãrut voci foarte

autorizate din ºtiinþã, care depãºesc aceastã poziþie bazatã peautosuficienþã. Apare o turnurã semnificativã, care pleacã dininteriorul ºtiinþei, astfel încât, astãzi, suntem într-un context, încare, plecând de la rezultatele spectaculoase din domeniile devârf ale cercetãrii ºtiinþifice, putem articula un dialog onest întreteologie ºi ºtiinþã. Dialogul, de fapt, nu înseamnã dizolvareaidentitãþilor, ci asumarea propriei identitãþi, dar în care îºi faceloc o mãrturie a fiecãrui demers în parte.

„S-a ajuns pânã acolo încât se crede cã ºi teologia esteo ºtiinþã“

S.G. - Care ar fi resursele Ortodoxiei particulare, care arputea da o turnurã dialogului ºtiinþã-teologie?A.L. - Din perspectiva importanþei dialogului dintre teologie

ºi ºtiinþã, cred, se poate vedea o responsabilitate a teologieiortodoxe de a da o mãrturie specificã a ceea ce înseamnã propriaTradiþie, o mãrturie foarte consistentã, generoasã, cuprinzãtoare.Din pãcate, ea nu este suficient asumatã ºi actualizatã, inclusivîn aceastã problematicã a relaþiei dintre teologie ºi ºtiinþã. Caunul care sunt implicat de mai mult timp în acest dialog dintreteologie ºi ºtiinþã, pot spune cã sunt foarte determinat ºi motivatîn acest demers de cercetare, de valorificare a potenþialuluiTradiþiei ortodoxe. Existã, azi, în lume, diferite perspective deabordare a dialogului dintre teologie ºi ºtiinþã.Vorbim de un dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, dezvoltat mai

ales din perspectiva teologiei protestante sau teologiei romano-catolice. În mod special, în lumea anglo-saxonã, existã constituitun domeniu ºi existã discipline academice în acest sens. Desprerelaþia dintre teologie ºi ºtiinþã au apãrut mii de lucrãri ºi studii.Deci, iatã, cum putem vorbi de o dezvoltare în acest domeniu, înmod special, în lumea anglo-saxonã, la care participã teologiaprotestantã, neoprotestantã sau teologia anglicanã. ªi în cazulteologiei romano-catolice existã o dezvoltare remarcabilã cu

domenii de reflecþie sau de investigaþie.Din pãcate, existã o insuficientã dezvoltare a perspectivei

ortodoxe în dialogul dintre teologie ºi ºtiinþã. De aceea, se simtenevoia asumãrii ºi valorificãrii Tradiþiei specifice a ortodoxiei înacest dialog. Am avut ocazia sã discut cu mai multe persoane ºimi-am dat seama cã existã aceastã percepþie, plecând chiar de la

denumirea domeniului, teologie ºi ºtiinþã.S-a ajuns pânã acolo încât se crede cã ºi

teologia este o ºtiinþã. ªi atunci avem,practic, acest dialog în interiorul ºtiinþeiacademice, între ºtiinþa teologicã ºi ºtiinþeledin alte domenii. Nu este bineindividualizatã conºtiinþa identitãþiiprofunde a teologiei, nu se înþelege faptul cãteologia nu se epuizeazã în dimensiunea eiacademicã. ªi vorbim aici de asumarea ºirespectarea exigenþelor academice. Nu fac opledoarie pentru eludarea acestor exigenþe,dimpotrivã. Trebuie pãstratã ºi valorificatãconºtiinþa cã teologia nu se epuizeazã înceea ce înseamnã dimensiunea academicã.Teologia, ca manierã de viaþã, ancoratã înconºtiinþa eclezialã, este o experienþã aAdevãrului, a Adevãrului întrupat printr-unmod de a fi. Vorbim aici de ceea ceînseamnã puterea Adevãrului-Hristos,Hristos-Adevãrul, Care este trãit într-unanumit fel. Acest dialog dintre teologie ºi ºtiinþã nu

trebuie sã fie, în acelaºi timp, o anexã a unei mentalitãþi careîncearcã sã-L justifice pe Dumnezeu raþional, sau sã-ºi justificeexperienþa religioasã sau credinþa, plecând doar de la dateleraþiunii. Un francez spunea foarte bine cã Dumnezeu nu arenevoie de avocaþi, ci de martori.

„În acest dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, cred cãOrtodoxia poate sã spunã foarte multe“

S.G. - Mesajul Ortodoxiei este unul pozitiv. Poate el sãajungã în forma lui vie la oamenii de ºtiinþã, care sunt cufundaþiîn adâncul cercetãrilor lor?A.L. - Puterea Ortodoxiei stã în afirmaþie, nu în negare. Este

puterea de viaþã în sine a Bisericii lui Hristos. De acest adevãr dãmãrturie Tradiþia ortodoxã, Tradiþia sfinþitoare, în care s-aunevoit sfinþii Bisericii, mari dascãli ai lumii. Vorbim de oresponsabilitate care trebuie asumatã, nu din triumfalism.Trebuie sã fim foarte atenþi... De multe ori, în interiorul Tradiþieiortodoxe, credem cã este suficient sã fim ancoraþi în aceastãTradiþie, fãrã s-o cunoaºtem, ºi, cu atât mai mult, s-o trãimautentic. Or, noi avem responsabilitatea de a da mãrturie în faþalumii. Inclusiv în acest dialog dintre teologie ºi ºtiinþã, cred cãOrtodoxia poate sã spunã foarte multe. Nu înregimentãmTradiþia ortodoxã la datele ªtiinþei, aºa cum se poate credeeronat uneori. Poate de aceea existã o rezervã în mediulteologiei. Se crede cã, în felul acesta, s-ar ceda ceva dinplinãtatea Ortodoxiei. Nu, noi mãrturisim plinãtatea Ortodoxiei.Plinãtatea Ortodoxiei trebuie mãrturisitã ºi celor care au cãutãrioneste. De exemplu, am întâlnit mulþi oameni de ºtiinþã care,plecând de la zeci de ani de cercetare, cu cãutãri oneste, audobândit o disponibilitate de a primi adevãrul de viaþã religios.Teologia este experienþa adevãrului dumnezeisc de viaþã ºi,

în Tradiþie ortodoxã, a lui Hristos Domnul, Domnul istoriei ºiDomnul cosmosului, Dumnezeul acestei lumi, Care esteîmpãrtãºit în cadrul Bisericii, în interiorul unei Tradiþii pline deviaþã, care conduce înspre sfinþenie. Dacã reuºim sã evidenþiemfundamentele patristice, asumate în conºtiinþa eclezialã, înrelaþiile dintre teologie ºi ºtiinþã, cred cã putem veni cu cevaconsistent. ªi putem deschide o perspectivã care n-a fostaprofundatã pânã în momentul de faþã.Am încercat, împreunã cu alþi colegi, implicaþi ºi ei în acest

dialog, sã dezvoltãm aceastã perspectivã. Ea este insuficientaprofundatã ºi în contextul românesc ºi în cel internaþional. Aapãrut de curând o lucrare a unui cosmolog rus, ancorat ºi înTradiþia eclezialã, Alexei Nesteruk, care încearcã sã prezinteaceastã perspectivã, dar fãrã sã o fi dezvoltat, ci doar deschizândaceastã abordare, într-o formã incipientã. Trebuie sã continuãmîn acest sens. Sperãm ca, în viitorul apropiat, sã fie publicatãlucrarea „Repere patristice în dialogul dintre teologie ºi ºtiinþã“,cu binecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Daniel.Coordonez aceastã lucrare în care sunt implicate persoane de ladiferite centre universitare semnificative din România. Prin ea seîncearcã recuperarea ºi asumarea reperelor patristice în dialogulactual dintre teologie ºi ºtiinþã.

- va urma -Interviu realizat de Stelian GOMBOª

Interviu cu Conf. univ. dr. Adrian Lemeni„Plecând de la rezultatele spectaculoase din domeniile de vârf ale cercetãrii

ºtiinþifice, putem articula un dialog onest între teologie ºi ºtiinþã“

Argeºul Ortodox

4

Se gãsesc oare ideile mãreþe ale Genezei din SfântaScripturã în opera eminescianã? Dacã da, Eminescucunoºtea ºi citea din Sfânta Scripturã? Sau era mai multinfluenþat de religiile orientale? Sau de filosofiile „vremii”ale lui Schopenhauer ºi ale lui Kant? Sunt doar câtevaîntrebãri la care aº vrea sã rãspund, folosindu-mã de douãdintre operele sale: “Scrisoarea I” ºi „Luceafãrul”.

În concepþia eminescianã, lumea îºi are un început, ogenezã, dar ºi un sfârºit, stingerea universului. Pentru ademonstra aceastã uriaºã forþã de gândire, Eminescuproiecteazã o superbã imagine poeticã a cosmosului, anaºterii ºi stingerii universale, care devine apoi pretext alunei satire sarcastice împotriva societãþii mediocre,incapabilã sã sesizeze, sã promoveze ºi sã susþinã valoareaadevãratã.

Tabloul cosmogonic care asimileazã ºi retopeºte, într-oviziune proprie, idei ºi motive din vechile scrieri indiene(Rig Veda), din miturile greceºti ºi creºtine, din Kant sauSchopenhauer are trei secvenþe distincte, configurândhaosul, geneza ºi moartea universalã.

Dar sã vedem ce spune Sfânta Scripturã despre haosulprimordial: “La început a fãcut Dumnezeu cerul ºipãmântul. ªi pãmântul era netocmit ºi gol. Întuneric eradeasupra adâncului ºi Duhul lui Dumnezeu se purta pedeasupra apelor” (Facere 1, 1-2). Astfel, aceastã lumevãzutã, adicã pãmântul cu toate ale lui, era la începutnevã zut ºi netocmit, adicã fãrã formã (Fac. 1, 2). Materiaera neorganizatã încã.

Haosul, în concepþia eminescianã este sugerat prinîmperecherea fantasticã a absenþelor din tabloulcosmogonic din „Scrisoarea I”: „La-nceput, pe când fiinþãnu era, nici nefiinþã / Pe când totul era lipsã de viaþã ºivoinþã / Când nu s-ascundea nimic, deºi tot eraascuns…Când pãtruns de sine însuºi odihnea celnepãtruns”. Aceastã împerechere fantasticã a absenþeloreste realizatã stilistic prin alcãtuirea antiteticã amateriei verbale: fiinþã – nefiinþã; nu se ascundea nimic –totul era ascuns; pãtruns – nepãtruns; lume priceputã –minte s-o priceapã etc. Haosul în viziunea lui Eminescueste indefinit („Fu prãpastie? genune? Fu noian întins deapã?”), invizibil („cãci era un întuneric ca o mare fãrã-orazã”), lipsit „de viaþã ºi voinþã”, fãrã conºtiinþã de sine(„N-a fost lume priceputã ºi nici minte s-o priceapã / (…)Dar nici de vãzut nu fuse ºi nici ochi care s-o vazã”),dominat de o nemiºcare absolutã („Umbra celor nefãcutenu-ncepuse-a se desface / ªi în sine împãcatã stãpâneaeterna pace!...”).

Spuneam mai înainte cã Dumnezeu a creat lumea înºase zile, dar la baza creaþiei se aflã lumina divinã: „ªi a zisDumnezeu: Sã fie luminã! ªi a fost luminã. ªi a vãzutDumnezeu cã este bunã lumina ºi a despãrþit Dumnezeulumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuã, iarîntunericul l-a numit noapte. ªi a fost searã ºi a fostdimineaþã ziua întâi” (Facere 1, 3-5). Rezultã astfel, cãDumnezeu a fãcut materia ºi lumina fãrã de care nu e cuputinþã nicio lucrare ºi nicio creºtere.

Mihai Eminescu în tabloul cosmogonic din„Luceafãrul” afirmã: „ªi din a chaosului vãi, / Jur împrejurde sine, / Vedea ca-n ziua cea dentâi cum izvorau lumine.// Cum izvorând îl înconjor / Ca niºte mãri de-a-notul… Elzboarã, gând purtat de dor, Pãn’ piere totul, totul. // Cãciunde-ajunge nu-i hotar. Nici ochi spre a cunoaºte, / ªivremea-ncearcã în zadar / din goluri a se naºte”.

În „Geneza” prezentatã de Moise, Dumnezeu creeazãapoi tãria, adicã cerul vãzut, despãrþind apele de sus de celede jos, începându-se astfel organizarea materiei: „ªi a zisDumnezeu: Sã fie o tãrie prin mijlocul apelor ºi sãdespartã ape de ape! ªi a fost aºa. A fãcut Dumnezeu tãriaºi a despãrþit Dumnezeu apele cele de sub tãrie de apelecele de deasupra tãriei. Tãria a numit-o Dumnezeu cer. ªia vãzut Dumnezeu cã este bine” (Facere 1, 6-8). Tot în„Luceafãrul”, Eminescu relateazã: „Porni Luceafãrul.Creºteau / În cer a lui aripe, / ªi cãi de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe. // Un cer de stele dedesupt, /Deasupra-i cer de stele – Pãrea un fulger ne-ntrerupt /Rãtãcitor prin ele.”

Dumnezeu a despãrþit apoi apele de uscat, fãcând sãaparã oceanele, mãrile, fluviile ºi râurile, iar pãmântul sãdevinã uscat: „Sã se adune apele cele de sub cer la un locºi sã se arate uscatul! ªi a fost aºa. ªi s-au adunat apelecele de sub cer la locurile lor ºi s-a arãtat uscatul. Uscatull-a numit Dumnezeu pãmânt, iar adunarea apelor anumit-o mãri.” (Facere 1, 9-10). Pe pãmânt Dumnezeu acreat plantele ºi toate ierburile dupã felul lor: „Sã deapãmântul din sine verdeaþã: iarbã, cu sãmânþã într-însa,dupã felul ºi asemãnarea ei, ºi pomi roditori, care sã dearod cu sãmânþã în sine, dupã fel, pe pãmânt!” (Facere 1,11). Mai apoi Dumnezeu creeazã luminãtorii cerului:luminãtorii mari (soarele ºi luna) ºi luminãtorii mici(stelele) pentru cârmuirea zilei ºi a nopþii: „Sã fieluminãtori pe tãria cerului, ca sã lumineze pe pãmânt, sãdespartã ziua de noapte ºi sã fie semne ca sã deosebeascãanotimpurile, zilele ºi anii, ºi sã slujeascã drept luminãtoripe tãria cerului, ca sã lumineze pãmântul...” (Facere 1, 14-15). Dumnezeu a fãcut ºi vieþuitoarele din apã (peºtii) ºi

pãsãrile din aer, fiecare dupã felul lor, binecuvântându-lespre a le înmulþi: „Sã miºune apele de vietãþi, fiinþe cu viaþãîn ele ºi pãsãri sã zboare pe pãmânt, pe întinsul tãrieicerului!” (Facere 1, 20), animalele mari cu câte patrupicioare, târâtoarele, fiarele sãlbatice ºi animaleledomestice: „Sã scoatã pãmântul fiinþe vii, dupã felul lor:animale, târâtoare ºi fiare sãlbatice dupã felul lor” (Facere1, 24). La urmã Dumnezeu l-a fãcut pe om: „Sã facem omdupã chipul ºi dupã asemãnarea Noastrã, ca sãstãpâneascã peºtii mãrii, pãsãrile cerului, animaleledomestice, toate vietãþile ce se târãsc pe pãmânt ºi totpãmântul! ªi a fãcut Dumnezeu pe om dupã chipul Sãu;dupã chipul lui Dumnezeu l-a fãcut; a fãcut bãrbat ºifemeie. ªi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creºteþi ºivã înmulþiþi ºi umpleþi pãmântul ºi-l supuneþi; ºi stãpâniþipeste peºtii mãrii, peste pãsãrile cerului, peste toateanimalele, peste toate vietãþile ce se miºcã pe pãmânt ºipeste tot pãmântul!” (Facere 1, 26-28).

La Eminescu, geneza prezentatã în „Scrisoarea I” estetulburãtoare prin excepþionala capacitate de construcþiemitico-epicã. Pacea eternã a increatului este tulburatã demiºcarea iniþialã a unui punct creator, care face din haos“mumã” iarã el devine „Tatãl”: „Dar deodat-un punct semiºcã… cel dintâi ºi singur. Iatã-l / Cum din chaos facemumã, iar el devine Tatãl… / Punctu-acela de miºcare,mult mai slab ca boaba spumii, / E stãpânul fãrã marginipeste marginile lumii...”. Prin forþa lui demiurgicã, neguraeternã se desface în fâºii, apar galaxiile („colonii de lumipierdute”), sisteme stelare, soarele, pãmântul ºi lumea:„De-atunci negura eternã se desface în fâºii, / De atuncirãsare lumea, lunã, soare ºi stihii…/ De atunci ºi pânãastãzi colonii de lumi pierdute / Vin din sure vãi de chaospe cãrãri necunoscute / ªi în roiuri luminoase izvorând dininfinit, / Sunt atrase la viaþã de un dor nemãrginit”.

În acest spectacol grandios, Eminescu introduce un micpasaj antitetic, care anticipeazã sarcasmul satiric din parteaurmãtoare a poemului. Vãzutã prin ocheanul întors alinfinitului, lumea este alcãtuitã din microscopice popoare(„Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, / Facempe pãmântul nostru muºunoaie de furnici; / Microscopicepopoare, regi, oºteni ºi învãþaþi / Ne succedem generaþii ºine credem minunaþi;”), Aceste microscopice popoare suntfixate pe o planetã cât firul de praf, iar oamenii „muºti de-ozi pe-o lume micã de a se mãsura cu cotul / În aceanemãrginire ne-învârtim uitând cu totul”. Oamenii suntexponenþi ai voinþei oarbe de a trãi, ai mecanismeloregosite, ai spiritului gregar ºi ai megalomaniei, care sesucced generaþii ºi se cred minunaþi, uitând cu totul „cumcã lumea asta-ntreagã e o clipã suspendatã, / Cã-ndãrãtu-i ºi nainte-i întuneric se aratã”. Pentru a face inteligibilspectacolul cosmic al genezei, pentru a-l aduce la niveladecvat posibilitãþilor umane de a percepe timpul ºi spaþiul,Eminescu gãseºte o comparaþie extrem de plasticã:„Precum pulberea se joacã în imperiul unei raze, / Mii defire viorie ce cu razã înceteazã, / Astfel, într-a vecinicieinoapte pururea adâncã, / Avem clipa, avem raza, care totmai þine încã...”. Galaxiile în rãtãcirea lor (le numiseanterior „roiuri luminoase izvorând din infinit”) sunt cafiriºoarele de praf plutind într-o razã de luminã carepãtrunde într-o camerã obscurã: „Cum s-o stinge, totulpiere, ca o umbrã-n întuneric / Cãci e vis al nefiinþiiuniversul cel himeric...”.

Ideea cã „viaþa e un vis al morþii eterne” apare adeseoriîn poezia lui Eminescu (o gãsim ºi în “Memento mori” ºi înfinalul operei „Împãrat ºi proletar”). Motivul este preluatprin intermediul lui Schopenhauer, de la dramaturgulspaniol Calderon de Borca, autor al piesei „La vita essueno”.

Stingerea universului – sfârºitul lumii, apocalipsa,extincþia sau eshatologia – motiv mitic fundamental - aparela Eminescu într-o proiectare succesivã fabuloasã: „Înprezent cugetãtorul nu-ºi opreºte a sa minte / Ci-ntr-o clipãgându-l duce mii de veacuri înainte;”. Aceasta apare maiîntâi ca o moarte termicã a sistemului solar („Soarele, ceazi e mândru, el îl vede trist ºi roº / Cum se-nchide ca oranã printre nori întunecoºi”) urmatã de un colapsgravitaþional, de o prãbuºire a “planeþilor” scãpaþi din“frânele luminii” („Cum planeþii toþi îngheaþã ºi s-azvârlrebeli în spaþ / Ei, din frânele luminii ºi ai soareluiscãpaþi”) ºi apoi treptat, la dimensiuni inimaginabile, dedispariþia stelelor („ca ºi frunzele de toamnã toate stelele-au pierit”), de întunecarea orizonturilor cosmice („iarcatapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit”), de oprireatimpului („timpul mort ºi-ntinde trupul ºi devinevecinicie”) ºi de recãderea tuturor ce-au fost pânãatunci în miºcare “în noaptea nefiinþei”, pentru a reîncepeîmpãcatã în sine „eterna pace”, haosul primordial: „Cãcinimic nu se întâmplã în întinderea pustie, / ªi în noapteanefiinþii totul cade, totul tace, / Cãci în sine împãcatãreîncep-eterna pace...”.

Viziunea aceasta enormã valorificã datele mai noi aleastrofizicii moderne, pe care Eminescu le armonizeazã cualte ecouri din mitofilozofia eshatologicã a lumii, pentru arecompune o imagine poeticã de o mare putere deplasticizare, emoþionantã prin capacitatea de a conferi

corporalitate liricã unor noþiuni abstracte ca timpul, spaþiul,infinitul, atracþia stelelor, tãcerea universalã, increatul,veºnicia.

Astfel, întregul tablou cosmogonic, cât ºi stingereauniversului are în viziunea poetului o funcþie polemicã.Prin el se creazã scara valoricã între geniu ºi omul comun,exponent al mediocritãþii nivelatoare, specificã societãþilorumane egoiste ºi filistine (mulþumite de sine, mãrginite învederi, meschine, ipocrite ºi laºe): „Iar în lumea ceacomunã a visa e un pericul, / Cãci de ai cumva iluzii, eºtipierdut ºi eºti ridicul” (Scrisoarea II)

În Sfânta Scripturã se vorbeºte despre faptul cã lumeaziditã de Dumnezeu nu va înceta sã mai existe, dar se vaînnoi cu totul: va fi un cer ºi un pãmânt nou. Chipul lumiiacesteia va pieri, arzând în foc ºi se va ivi un cer nou ºi unpãmânt nou: „Iar ziua Domnului va veni ca un fur; atuncicerurile vor pieri cu vuiet mare; stihiile, arzând, se vordesface, ºi pãmântul ºi lucrurile de pe el vor arde cu totul.Deci dacã toate acestea se vor desfiinþa, cât de mult vi secuvine vouã sã umblaþi întru viaþã sfântã ºi în cucernicie,aºteptând ºi grãbind venirea zilei Domnului, din pricinacãreia cerurile, luând foc, se vor nimici, iar stihiileaprinse, se vor topi! Dar noi aºteptãm, potrivitfãgãduinþelor Lui, ceruri noi ºi pãmânt nou, în carelocuieºte dreptatea”(II Petru 3, 10-13). Lumea va treceprintr-un fel de moarte ºi înviere, cãci ºi firea aºteaptãdezlegarea de urmãrile pãcatului omenesc întinse ºi asupraei, adicã de sub „robia stricãciunii, ca sã fie pãrtaºã lalibertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (Rom. 8, 21). Toatãfirea va fi nu cum a fost când a fost ziditã, materialã ºisensibilã, ci se va preface la învierea cea de obºte ºi vadeveni o locuinþã nematerialã ºi duhovniceascã ºi maipresus de orice simþire: „Toatã lumea aceasta va fi maipresus de orice cuvânt ºi de orice înþelegere. Fiindduhovniceascã ºi dumnezeiascã se va uni cu lumea de susºi va deveni un alt paradis duhovnicesc, Ierusalimulceresc, fiindcã s-a fãcut asemenea cu cele cereºti ºi s-a unitcu ele. Acestea se vor întâmpla înainte de venireaDomnului!” (Sf. Simeon Noul Teolog). Timpul veniriisfârºitului lumii nu este cunoscut de nimeni altcineva decâtDumnezeu: „Cãci singuri ºtiþi bine, cã ziua Domnului vineaºa, ca un fur noaptea. Atunci când vor zice: pace ºi liniºte,atunci, fãrã de veste, va veni peste ei pieirea, ca ºi durerilepeste cea însãrcinatã, ºi scãpare nu vor avea” (I Tes. 5, 2-3). Totuºi Sfânta Scripturã ne precizeazã câteva semnecare vor precede cea de a doua venire a lui Hristos pepãmânt ºi sfârºitul lumii: Rãspândirea Evangheliei latoate neamurile: „ªi se va propovãdui aceastã Evangheliea împãrãþiei în toatã lumea, spre mântuire la toateneamurile ºi atunci va veni sfârºitul” (Mt. 24, 14); Ivireade prooroci mincinoºi, cãderea multora de la credinþã ºiînmulþirea fãrãdelegilor (Matei 24, 11-12; II Tim. 3, 2-5):„Pentru cã oamenii vor fi iubitori de sine, nemulþumitori,necuvioºi, lipsiþi de dragoste, neînduplecaþi ... cruzi,vânzãtori... având înfãþiºarea credinþei adevãrate, darfãgãduind puterea ei” (II Tim. 2, 5); Venirea lui Antihrist(II Tes. 2, 3-11; I Ioan 2, 18), a omului nelegiuirii (II Tes.2, 1-10) sau „fiara” (Apoc. 13, 1-18), lucrând împreunãcu uneltele sale: prooroci ºi hristoºi mincinoºi,apostaziaþi, tot felul de semne, prin puterea satanei, ca sãamãgeascã ºi sã-i prigoneascã pe oameni (Matei 24, 5,11; 4): „Sã nu vã amãgeascã nimeni în nici un chip ... cãva veni întâi lepãdarea de credinþã ºi se va arãta omulpãcatului, fiul pierzãrii, potrivnicul... cel fãrã de lege, pecare Domnul Iisus îl va ucide cu duhul gurii Sale ...” (IITes. 2, 3-9); Venirea pe pãmânt a lui Enoh ºi a lui Ilie:aceºtia vor predica, dar vor fi rãpuºi ºi omorâþi de Antihristºi dupã trei zile vor învia (cf. Apoc. 11, 3-11); Catastrofemari în naturã ºi în oameni, înmulþirea fãrãdelegilor ºirãcirea iubirii între oameni (Matei 24, 10, 12); înmulþirearãzboaielor ºi a veºtilor de rãzboaie (Matei 24, 6-7); ivireaunor nenorociri, ca foamete, ciumã etc. (Matei 24, 8);mari tulburãri în toatã firea, ca eclipse de soare ºi delunã, cãderi de stele, cutremure etc. (Matei 24, 29; 6):catastrofele acestea nu se comparã cu cele obiºnuite, cumau fost totdeauna în istorie, pentru cã se vor înmulþi ºi nuvor avea cauze naturale. Vor fi inexplicabile. Asemeneacatastrofe sunt foamea, cutremurele, eclipse, dereglãri saudezastre cosmice, conflicte mondiale fãrã niciun control.Convertirea poporului evreu la creºtinism (Romani 11,15-26): „Fiii lui Israel se vor întoarce la credinþã ... iar lasfârºitul zilelor celor de pe urmã se vor apropia cuînfricoºare de Domnul ºi bunãtatea Lui” (Osea 3, 5);Arãtarea pe cer a Semnului Fiului Omului – SemnulSfintei Cruci: acesta trebuie sã fie Sfânta Cruce, pentru cãeste semnul biruinþei Lui. „Atunci se va arãta pe cerSemnul Fiului Omului... ºi vor vedea pe Fiul Omuluivenind pe norii cerului, cu putere ºi cu slavã multã” (Mt.24, 30) etc.

Aºadar, am putea încheia tot prin niºte versuri ale luiMihai Eminescu din „Scrisoarea I”: “Poþi zidi o lume-ntreagã, poþi s-o sfarãmi... orice-ai spune, / Peste toate olopatã de þãrânã se depune. / Mâna care-au dorit sceptruluniversului ºi gânduri / Ce-au cuprins tot universul încapbine-n patru scânduri... Or sã vie pe-a ta urmã în convoi

de-nmormântare, / Splendid ca o ironie cu privirinepãsãtoare... / Iar deasupra tuturora va vorbi vreunmititel, / Nu slãvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el / Suba numelui tãu umbrã. Iatã tot ce te aºteaptã. / Ba sã vezi...posteritatea este ºi mai dreaptã. / Neputând sã te ajungã,crezi cã v-or sã te admire? / Ei vor aplauda desigurbiografia subþire / Care s-o-ncerca s-arate cã n-ai fostvreun lucru mare. / C-ai fost om cum sunt ºi dânºii...Mãgulit e fiecare / Cã n-ai fost mai mult ca dânsul. ªiprostãnacele nãri / ªi le umflã oriºicine în savante adunãri/ Când de tine se vorbeºte. S-a-nþeles de mai nainte / C-oironicã grimasã sã te laude-n cuvinte. / (...) Peste câte miide valuri stãpânirea ta strãbate, / Când pluteºti pemiºcãtoarea mãrilor singurãtate, / ªi pe toþi ce-n astã lumesunt supuºi puterii sorþii / Deopotrivã-i stãpâneºte raza taºi geniul morþii!” (Scrisoarea I).

Prof. Ion-Valeriu HIU

Concepþia eminescianã despre univers ºi lume / Începutul ºi sfârºitul lumii în Sfânta Scripturã

CCâânnttuu ll ,, vv ii ss aa ll mmããrr ii iiApele mãrii au purtat-oÎntr-un lãcaº uitat de lume.Cu zgomot valuri se loveau,De stâncile pãgâne,Iar ea, privea uimitã ce vedeaMãreþi cununi de piatrã albã,Întinse peste mare,Cu aer încreþit de sare

Nu era þãrm,ªi nici pãmânt,Nu era peºterã, sau vântPãrea cã-i un mister,Din mare conceput.

ªi-n depãrtare,Ea a desluºitCântecul vag,De valuri rãspândit.De teamã, fata-a zãbovit,Sã calce albul neclintit.

Divina lunã apãru,În mare, ca perlã oglindeaªi picãþele aurii, stele, cununã îi punea.Drag, cerul îi era,Fantasme adânci de raza-i arvunea,În pãrul ei bogat ºi stacojiu,Ca o cascadã ce-i cãdea

Cutreierând pe valuri,Largile mãri pustii,Tãcerea ea o stinse,Dând glas cântãrii vii.

Cântând, adesea se oprea,Simþind acum,Cum vântul ºuieraÎmprãºtiind stingher,Blândeþe mângâieri.

Zâmbea, chipeºa zânã, La mãrile strãvechi,Îngenunchind pe ele,Gingaºul, mândru piept.Purtatã se lãsa,De mângâierea finã,A dulcii sãrutãri,De apã cristalinã

Aºa trecu de vãi,De râpe-adânci,De tainice cãrãri,ªi nalte stânci.ªi era-ntuneric,Nu mai era frumos,Pe datã dispãru,La fel cum dulcele miros,Se risipi în vânt,Mireasma fermecatã,Fiind de-acum parfum.

Asalt dând inimii,Trufaºei rãtãciri,De propriul þipãt se trezi,Fecioare, din abis.

Ana Maria BRÂNZEA(inspiratã din lirica eminescianã)

Argeºul Ortodox

5

Spre trezirea sufletului...Trezire înseamnã priveghere ºi atenþie duhovniceascã,

interes continuu ºi neadormit pentru mântuirea sufletelornoastre. Mai înseamnã puterea creºtinului de aredirecþiona atracþia sufletului, a trupului ºi a simþurilorspre plãceri. Este o luptã zilnicã, pentru ca mintea sã fiesmulsã dorinþelor josnice, iar sufletul ºi trupul sã rãmânãcurate. Chemarea numelui Sfânt al lui Iisus, concentrareala rugãciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieºte-mã”!ajutã într-un mod eficient la trezire.La Sfânta Liturghie, în mod special, mintea este

datoare sã fie curatã, neîntinatã, neprihãnitã ºi desãvârºitãpe cât este cu putinþã. Sã fie golitã de orice cuget ºiabsolut singurã, înaintea prezenþei nevãzute a luiDumnezeu. „Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vorvedea pe Dumnezeu”.

Spre iertareapãcatelor...Sfânta Împãrtãºanie ne oferã bunul cel mai mare:

iertarea pãcatelor. Precum ºtim, jertfa depe Cruce a Domnului biruieºte moartea,desfiinþeazã stãpânirea diavolului ºi neizbãveºte de greutatea pãcatului,oferindu-ne gratuit iertarea pãcatelornoastre. „Sângele Mântuitorului Hristos,al Fiului lui Dumnezeu, ne curãþeºte penoi de tot pãcatul”.Participarea noastrã la Jertfa de pe

Cruce se face prin Sfântul Botez.Încãlcarea poruncilor dupã SfântulBotez se iartã prin lacrimile pocãinþei ºiSfânta Spovedanie. Taina SfinteiEuharistii este cea care pecetluieºteSpovedania. Mai întâi, fiul risipitor secãieºte, se întoarce în braþele Tatãlui,spunând: „am pãcãtuit”, iar pocãinþa luieste primitã ºi pecetluitã cu jertfa,„viþelului celui gras”, adicã cu Sfântaîmpãrtãºanie. Astfel, dupã Botez nerãmân pocãinþa, iertarea pãcatelor ºiSfânta împãrtãºanie.

Spre împãrtãºirea cuDuhul cel Sfânt...Sfânta împãrtãºanie curãþã inima de patimi, o

lumineazã ºi o face locuinþã strãlucitoare a Sfântului Celîn Treime. Sfântul Serafim de Sarov ne spune cã „scopulvieþii creºtine este dobândirea Sfântului Duh”.

Spre plinirea împãrãþieiCerurilorCând sufletul câºtigã mântuirea ºi intrã în corturile

cereºti ale raiului, continuã sã primeascã hrana nemuririi,sã se preschimbe, sã se îndumnezeiascã ºi sã se înalþecontinuu din slavã în slavã ºi din fericire în fericire.Aceasta înseamnã cã deplinãtatea lui este împãrãþiaCerurilor. Dupã aceea ne rugãm ca împãratul sã nedãruiascã îndrãznealã netemãtoare în faþa lui Dumnezeu:„Spre îndrãzneala cea cãtre Tine” pentru cã, dacã venimnepregãtiþi, El se transformã în foc arzãtor, în judecatã ºiosândã în veci de veci, de aceea pocãinþa premerge SfinteiÎmpãrtãºanii.

În veacul trecut, în Asia Mica trãia un slujitor sfânt alCelui Preaînalt, dar necunoscut, preotul Ioan. Eracãsãtorit ºi avea familia din Gkelverul Capadociei. Lucraîn fiecare zi pe ogorul lui, iar duminicile ºi-n sãrbãtorislujea în biserica satului. Când liturghisea, lãcrimaaproape întotdeauna, ofta ºi de multe ori nu putea sã-ºiþinã hohotele de plâns. Atâta credinþã avea ºi atât deputernic trãia Taina Sfintei Euharistii! Când ajungeaînsã, la momentul prefacerii Sfintelor Daruri, emoþiaatingea apogeul. Cântãreþii cântau „Pe Tine Te lãudãm”cât mai pe larg ºi auzeau din Sfântul Altar rugãciunile ºi

suspinele preotului, începeau din nou „Pe Tine Telãudãm”, ºi deseori repetau de 5-6 ori, pânã cândpãrintele Ioan încheia ºi rostea: „Mai ales pePreasfânta...”. Când, întârzierea aceasta se repetacâteva duminici la rând, cântãreþii intrau în încurcãturãºi nu ºtiau ce sã facã. Nu puteau sã cânte nimic altceva,nici polieleu, nici cântãri obiºnuite, pentru cã sfinþeniamomentului nu le îngãduia. Nu îndrãzneau însã, nici sãfacã observaþie pãrintelui, pentru cã-l respectau mult.Într-o zi, însã, au spus epitropilor problema lor:- Pãrintele întârzie mult sã încheie rugãciunea în

momentul prefacerii Sfintelor Daruri, iar noi ne gãsim înîncurcãturã. Cântãm ºi iar cântãm „Pe Tine Telãudãm...”, ºi întârziem mult. Nu-i puteþi spune, dacã sepoate, sã mai scurteze? Epitropii au transmis preotuluirugãmintea cântãreþilor. Acesta le-a rãspuns: - Cum aº putea sã închei mai repede? Nu depinde de

mine! Când încep sã citesc rugãciunea, Sfânta Masã seînconjoarã de foc dumnezeiesc care ajunge la 2-3 metriînãlþime ºi nu pot sã mã apropii. Cad la pãmânt ºi mã rogca Dumnezeu sã îngãduie sã se retragã focul, sau sã seîmpartã în douã ca sã intru printre el ºi sã continui

rugãciunea: „ªi fã adicã pâineaaceasta...”. Dascãlii, când auauzit acestea, s-au minunat desfinþenia preotului lor ºi n-auîndrãznit sã-i mai spunã nimic.Continuau sã cânte cât de rarputeau ºi repetau de câte ori eranevoie, ca acela sã poatã sãîncheie rugãciunea prefacerii, cuinima zdrobitã pentru celesãvârºite în Sfântul Altar.Pãrintele loan, chiar dacã erasimplu, se impunea prin sfinþeniavieþii. În biserica lui începea sãcurgã mulþime de credincioºi, demulte ori chiar din satele vecine casã urmãreascã Liturghia. Erausituaþii când se adunau sute decreºtini ºi toþi privegheau mult ºiplângeau. Când se încheia slujba,nu în rare rânduri, pardosealabisericii rãmânea umedã de la

lacrimile creºtinilor.Desigur, ºi în zilele noastre se întâmplã astfel de

lucruri sau altele asemãnãtoare, rãmase necunoscute, noi,însã, cu riscul de a fi consideraþi ciudaþi sau escroci, leamintim. Dumnezeu îngãduie sã se întâmple, din motivedoar de El ºtiute, chiar dacã acest gen de extaz ºi derevelaþie este rar. O confirmã ºi urmãtoarea istorisire:Unul dintre sfinþii cei mai iubiþi ai poporului rus este

Sfântul Serghei de Radonej (foto). Acest sfânt seînvrednicea sã slujeascã întotdeauna cu îngerii. Fiilor sãiduhovniceºti care au vãzut odatã acest eveniment maipresus de fire, le-a zis:- Copiii mei, dacã Domnul v-a descoperit, cum pot eu

sã vã ascund aceasta? Cel pe care l-aþi vãzut, era îngerulDomnului care slujeºte împreunã cu mine la toateLiturghiile. Altã datã, când sfântul slujea SfântaLiturghie în prezenþa unui singur monah, pãrintele Simonpsaltul, acesta a vãzut ceva înfricoºãtor ºi ieºit dincomun. La binecuvântarea în chipul Crucii ºi la cuvintele„Prefãcându-le cu Duhul Tãu cel Sfânt..”, uluit ºi plin deteamã a vãzut o flacãrã dumnezeiascã cuprinzând SfântaMasã, Sfintele Daruri ºi pe sfânt.ªi ceva ºi mai uimitor: în momentul când Sfântul

Serghei a ridicat Sfântul Potir sã se împãrtãºeascã, acestfoc dumnezeiesc împrãºtiat s-a adunat ºi devenind stâlpde luminã necreatã, a intrat în Sfântul Potir. În acest modse împãrtãºea Sfântul Serghei.

Protopresbiter Stefanos ANAGNOSTOPOULOS,Explicarea Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unorevenimente ºi a unor experienþe din vieþile sfinþilor,

preoþilor, monahilor ºi credincioºilor, EdituraBizantinã, Bucureºti, 2005, pag. 356-359.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor,monahilor ºi credincioºilor (XLVII)

„„PPeenntt rruu ccaa ssãã ff ii ee ccee lloo rr ccee ssee vvoorr îîmmppããrr ttã㺺 ii .. .. ..““

„DINCOLO DE MOARTE– Sfinte moaºte, mumii,trupuri blestemate”,Diac. Prof. Cornel Dragoº, Editura Egumeniþa, 2009

„Sã venim necontenit la ei,sã ne atingem de racla lor ºisã îmbrãþiºãm cu credinþãmoaºtele lor ca sã luãmbinecuvântare de la ele ºi folossufletesc spre dobândireaîmpãrãþiei cerurilor.” (SfântulIoan Gurã de Aur).

„Dragostea de a cerceta aPãrintelui Cornel Dragoº esteocrotitã de puterea DuhuluiSfânt, care-l ajutã sã lãmureascãunele taine, cu care noi neîntâlnim pe parcursul vieþii.” –sunt cuvintele frumoase pe careIerarhul nostru, Înalt PreaSfinþitul Pãrinte Calinic, lerânduieºte ca arhiereascãbinecuvântare pentru noua cartea colegului nostru. Într-adevãr,avem înaintea noastrã o carte în

care autorul încearcã sã punã în luminã lucruri mai puþin evidenþiate, dindiferite cauze, din lumea de „dincolo de moarte”. Aceasta în contextulîn care, aºa cum ºtim, omul este asaltat permanent de întrebãri, (uneori,poate de prea multe ori, este strãbãtut de îndoieli), pânã la a fi ispitit sãnu creadã cu toatã inima în Dumnezeu ºi, implicit, în viaþa viitoare. Înacest sens, lucrarea de faþã îºi propune, dintr-o perspectivã apologeticã,sã evidenþieze diferenþele clare existente între categorii de trupurineputrezite: Sfintele Moaºte, mumiile ºi trupurile blestemate. Tot acestefort cãrturãresc având un singur scop: de a întãri credinþa în lucrareaminunatã lui Dumnezeu prin Sfinþii Sãi cu trupuri nestricãcioase, cât ºipentru a înlãtura confuziile generalizate dintre cele trei categoriiamintite. Cartea este structuratã în trei capitole. În primul capitol sunt

prezentate cele mai cunoscute mumii naturale sau artificiale de pe întregmapamondul, subliniindu-se faptul cã, indiferent de zona ºi vremea dincare provin, ele se pãstreazã în diferite stãri de conservare, fie din cauzenaturale recunoscute (calitatea salinã a solului, gheaþã, mlaºtinã etc.), fieprin intervenþia omului, prin diferite metode de mumificare sau deîmbãlsãmare, raportate la diverse obiceiuri ºi credinþe religioase alerespectivelor popoare. În cel de al doilea capitol sunt analizatecomparativ cele opt pricini de neputrezire (într-o deosebitã sintezã aPãrintelui Ilie Cleopa), fãcându-se clar diferenþa dintre putrezirea dupãfire ºi cele mai presus de fire, în rândul cãrora se situeazã ºi trupurileblestemate, cercetate ºi exemplificate prin studii de caz reprezentative.Cel de-al treilea capitol este dedicat prezentãrii Sfintelor Moaºte.Remarcãm faptul cã sunt reliefate de autor cazuri mai noi, unele chiarmai puþin cunoscute, de Sfinte Moaºte cum ar fi: Sfântul Ioan Rusul,Noul Mãrturisitor ºi mare fãcãtor de minuni; Sfântul Alexie de Ugine(Franþa), preot ortodox rus trãitor în exil în secolul al XX-lea; SfântulAlexandru din Svir (Rusia) , cel care are trupul neschimbat la culoare de500 de ani!; Sfântul Ioan de Rila (Bulgaria); Sfântul român Ioan IacobHozevitul (Þara Sfântã); Pãrintele Ilie Lãcãtuºu (România), unpãtimitor al închisorilor comuniste ºi Sfântul Gherasim NottaraKefalonitul, izgonitorul demonilor. Din prezentarea acestor nestemate vii ale Bunului Dumnezeu reiese

limpede faptul cã Sfintele Moaºte reprezintã o puternicã ºiconvingãtoare dovadã vãzutã a nevãzutului Dumnezeu, prin IisusHristos Cel întrupat, Înviat ºi Înãlþat la cer, excluzându-se orice credinþãiluzorie în reincarnare, aºa cum se ºi demonstreazã amãnunþit încapitolul al treilea sub titlul: „Sfintele Moaºte ºi imposibilitateareîncarnãrii.” Din carte cititorul înþelege care este rostul existenþei Sfintelor Moaºte

aºa cum scrie însuºi autorul în „Concluzii”: „Hristos Domnul ne-a dãruittrupurile lor sfinte ºi fãcãtoare de minuni ca un îndemn la sfinþenie ºimângâiere în lupta vieþii pãmânteºti, încredinþându-ne cã prietenii luiDumnezeu se roagã neîncetat la Tronul Ceresc pentru sufletele noastre.Purtãtorul de grijã Dumnezeu ne-a lãsat sã atingem ºi sã privim moaºtelesfinþilor pentru a ne întãri sensibilitatea noastrã umanã prin contactuldirect cu o materie purtãtoare de Duh sfinþitor.”

Cartea costã 7 lei ºi poate fi comandatã pe internet la adresaeditura@egumenita.ro sau la telefon 0236326730.

Pr. Florin IORDACHE

EExx ll iibbrriiss

Argeºul Ortodox

6

Din punct de vedere ºtiinþific, entropia (en + trope = schimbare,alterare) este o mãsurã a dezordinii unui sistem. Atunci când un cristalse sparge, se produce o creºtere sensibilã a entropiei în sistemul cristalinrespectiv. Conform legilor termodinamicii, sistemele naturale tind cãtreo creºtere spontanã a entropiei. Creºterea entropicã este ireversibilã,pentru cã sistemul nu poate sã ajungã la starea iniþialã, adicã, înexemplul dat anterior, nu poþi reface în mod perfect cristalul dincioburile sale. Organismele vii au mecanisme specifice de luptã contracreºterii entropiei, pentru cã expansiunea maximã a dezordinii într-unsistem viu duce în mod inevitabil la moarte. Din punct de vedere teologic, creºterea entropiei a fost interpretatã ca

o consecinþã directã a cãderii în pãcat: totul tinde spre descompunere ºidezintegrare ca efect al creºterii entropice; deci, entropia fiind legatã demoarte, nu este ea o consecinþã a pãcatului originar? Conform acestor raþionamente, energia din univers care se pierde prin

transformãri entropice trebuie sã ajungã la un final, ºi atunci putem vorbide moartea termicã a universului, când vor înceta orice procese demiºcare ºi transformare.Pentru gândirea creºtinã, tocmai noþiunea entropiei ne dã posibilitatea

sã afirmãm existenþa Creatorului, care poate fi considerat sursã aenergiei universale (a se vedea argumentul entropologic). Începutullumii a fost unul energetic, ºi poate universul s-ar fi sfârºit demultdatoritã morþii termice dacã nu ar exista sursa transcendentã de energiecare este Dumnezeu. Apoi, teologia contrazice teoria entropicã atuncicând vorbeºte despre Înviere, ca o victorie a spiritului asupra materiei ºientropiei, deci nu toate procesele decurg în mod ireversibil, pentru cã,legile fizicii pot fi modificate prin intervenþia proniei divine. Chiar ºipentru scepticii timpului nostru, rãmâne deschisã întrebarea „de undeprovine energia, care este sursa ei?”, ºi chiar într-o lume postmodernãcare ºi-a pierdut resursele, putem avea speranþa refacerii energiei prinintervenþie divinã.

Prof. Alexandru BRICHIUª

Ce înseamnãa fi fericit?

Tot mai des auzim cuvântul fericire,uneori în dialoguri lumeºti, alteori o cãutãmcine ºtie unde, încercãm sã o primim, sã otrãim, dar ce înseamnã a fi fericit? La aceastaîntrebare Însuºi Mântuitorul ne dã rãspuns:,,Cãutaþi mai întâi Împãrãþia lui Dumnezeu, apoitoate celelalte se vor da vouã”. De fapt fericireanoastrã pe pãmânt se împarte în Fericiri, caresunt nouã la numãr.

Una dintre cãile prin care putem ajunge înÎmpãrãþia Cerurilor ne este arãtatã ºi de Fericiri.

Prin înfãptuirea fiecãrei fericiri primim însuflet câte o bucãþicã din marea fericire,sãvârºindu-le pe toate în tot timpul, vom primifericirea cea veºnicã. Fiecare fericire este o calede a înfãptui ºi întãri relaþia dintre noi ºiDumnezeu, dintre noi ºi semeni, relaþieconturatã de morala iubirii celeiadevãrate.

Mântuitorul ne spune: fericiþi ceisãraci cu duhul cã a lor este împãrãþiacerurilor, arãtând cã nu formalismulreligios te ajutã sã devii mãdular al luiHristos, ci credinþa adevãratã trãitã,iubirea adevãratã ºi nu în ultimul rândsmerenia, aceasta din urmã tãmãduindorice ranã lãsatã de pãcat. Fericiþi cei ce plâng, cã aceia se vor

mângâia, putem adãuga urmãtoarele:,,aºa se face bucurie îngerilor luiDumnezeu pentru un pãcãtos care sepocãieºte” (Luca 15, 10), când simþi omustrare ºi doreºti sã scapi de pãcatelecare greu te macinã, înseamnã cãdoreºti sã devii un om nou, lacrimile cecad din plânsul de tristeþe pentrupãcate, curatã ºi atrage izbãvire, cel ce-ºi plânge cu adevãrat pãcatele va primimângâiere.

Blândeþea alãturi de dragosteîndelung rabdã, Mântuitorul ne-a dat cel maiclar exemplu de blândeþe, El fiind blând ca unMiel. Rãsplata pentru cei blânzi este data deDumnezeu: Fericiþi cei blânzi, cã aceia vormoºteni pãmântul.

Mântuitorul, în cadrul învãþãturilor Sale,vorbeºte foarte des despre adevãr ºi dreptate,dreptatea este o altã cale prin care tindem sprecele cereºti, aici primim ºi fãgãduinþa cã prinorice înfrânare vom lucra pentru ridicareanoastrã prin aceea vom primi starea demulþumire: Fericiþi cei ce flãmânzesc ºiînseteazã de dreptate, cã aceia se vor sãtura.

Rãsplatã pentru practicarea milosteniei este

datã de Dumnezeu, cãci de vom face bine unuisemen, Lui îi facem bine. Fericiþi cei milostivicã aceia se vor milui, dacã ne pasã de cei ce autrebuinþã înseamnã cã ascultãm cuvântul celdãtãtor de viaþã al Mântuitorului, cãci prin Elvine viaþa.

Fericiþi cei curaþi cu inima, cã aceia vorvedea pe Dumnezeu, aici cei care practicãvirtuþile, cei care sunt curaþi, devin atât deluminaþi încât Îl vor vedea pe Dumnezeu ºibunãtatea Lui, darul Lui vor primi.Stoparea urii, încetarea oricãrei învrãjbiri,

contureazã urmãtoarea fericire Fericiþi fãcãtoriide pace, cã aceia fiii lui Dumnezeu se vorchema. Însuºi Mântuitorul ne spune cã ºi atuncicând vrem sã aducem jertfã DomnuluiDumnezeu ºi suntem certaþi cu fratele nostru, sãlãsãm darul acolo, sã mergem sã ne împãcãm cufratele ºi apoi împãcaþi ºi curaþi aducem darulFericiþi cei prigoniþi pentru dreptate, cã a loreste împãrãþia cerurilor, aceia care auînvãþãtura Mântuitorului drept cale în viaþã ºilucreazã în lumina adevãrului, a iubirii, adreptãþii, culeg roade de neegalat, primindÎmpãrãþia cea Veºnicã.

Fericiþi veþi fi când vã vor ocãri ºi vã vorprigoni ºi vor zice tot cuvântul rãu împotrivavoastrã, minþind pentru Mine. Bucuraþi-vã ºi vãveseliþi, cã plata voastrã multã este în ceruri.Împãrãþia cerurilor este rãsplatã pentru cei caretind spre înãlþimile de sus, aceia care duc povaraSfintei Cruci, care înseteazã dupã apa cea vie,care flãmânzesc dupã pâinea vieþii, aceia caresunt prigoniþi, ocãrâþi, aceia care leapãdã chipulnecurãþiei pregãtindu-se pentru primireafrumuseþii divine, a luminii celei purureaveºnice, pentru iubirea nemãrginitã a DomnuluiHristos.

Robert NICOLAE

Apel lalibertate

Am stat destul de mult în cumpãnã gândindu-mã la totce mã înconjoarã. Minunile apar la orice pas fiindcãDumnezeu ne iubeºte ºi vrea ca noi sã avem parte de totceea ce e mai bun. Dar, putem noi oare sã respectãm toateacestea? Înþelegem noi care ne sunt toate darurile primitenu numai la naºtere, dar ºi în timpul vieþii? Suntem liberi,fraþilor, sã ne înãlþãm…Privesc adesea în jurul meu ºi vãd cã tinerii din ziua de

azi nu mai ºtiu ce înseamnã a fi liber. Îi aud frecventîntrebându-se unul pe celãlalt: „Eºti liber disearã?” sau„Eºti liber pe la trei?”, dar ei, luând totul ca pe un lucrude preþ, spun „Da” unei discoteci, spun „Da” unui chiulde la o orã, spun „Da” oricãrei acþiuni a unui prietenpierdut cu sufletul în locul cel rãu ºi spun „Nu” sufletului.Dar ce înseamnã libertatea cu adevãrat? Citind cu

atenþie definiþia din Dicþionarul Explicativ al LimbiiRomâne, putem observa cã, în primul rând, libertatea esteun drept. Deci, noi, oamenii, fiinþele efemere de pe acestpãmânt, am primit un mare dar de la Creatorul celAtotputernic, Tatãl nostru, dupã cum spunem atunci când

ne rugãm. Însã, ºtim noi cum sã-l preþuim? Asta depindeînsã de fiecare ºi de conºtiinþa fiecãruia. Urmãrinddefiniþia în continuare, putem observa cã un om liber areputerea de a acþiona dupã propria dorinþã ºi voinþã,respectând voia lui Dumnezeu. Poate cã tocmai de aceealibertatea nu este înþeleasã aºa cum trebuie. De aceea,poate, auzim ºi vedem atâtea cazuri de „înrobire”. Vedemcum oamenii îºi „autoînrobesc” sufletul, vânzându-l luiAghiuþã, regele a tot ce este rãu. Un om a fost închispentru cã a furat un porc, un altul cã ºi-a omorât un semenºi câte altele. Dar, este oare normal ca în societatea desprecare se spune a fi „civilizatã” sã se întâmple un asemenealucru? Eu, ca un mic boboc de trandafir ce abia a prins aînflori, spun cã totul este anormal. Oamenii sunt închiºipentru cã nu mai sunt oameni. κi pierd libertatea pentrucã n-o respectã pe a celorlalþi.Aºadar, pentru ca noi înºine sã fim liberi, este o

condiþie absolut necesarã sã respectãm libertatea celor dinjur. Nu trebuie sã ascultãm muzica la maximum pentru aarãta cât de mari ºi tari suntem cãci ne-am putut cumpãrao staþie sau un casetofon scump, pe când semenul nostruabia poate îndura sunetele grozave ce îi asupresc urechile.Sau poate cã nu are nici mãcar ce îmbrãca, în timp ce noine plimbãm cu nasul pe sus pentru cã avem haine de„firmã” ºi suntem bogaþi. Ba dimpotrivã. Suntem sãraci,mult prea sãraci cãci sufletul nostru se târãºte prin noroiasemenea unei râme ºi sapã adânc, adânc doar pentru agãsi o modalitate prin care sã devinã mai mare. Existãlibertatea de a deveni mai mare în grad pentru oricine, dar

nu mulþi sunt cei care încearcã sã ajungã „mari”, înÎmpãrãþia Domnului, cãci cei mai mulþi rãtãcitori cautãsatisfacþia pe acest pãmânt care, dacã Dumnezeu ar vrea,l-ar pierde imediat pentru greºelile pe care noi le repetãm.Dar, El are rãbdare ºi, pentru puþinii credincioºi care seaflã aici pe pãmântul strãmoºesc, „ne iartã nouã greºalelenoastre” („Tatãl nostru”). Deci, libertatea de a ne înãlþa înrang o avem, dar de ce nu ne înãlþãm? Bunã întrebare!Fiindcã ne este prea greu sã mergem la Sfânta Bisericã,sãlaºul în care ne mai luminãm graþie celor mai învãþaþidecât noi, preoþii, atunci când suntem liberi (Duminica ºiîn sãrbãtori), fiindcã ne înlãnþuim într-un castel de piatrãdurã ºi rece, departe de cei care au nevoie de ajutorulnostru ºi fiindcã devenim tot mai leneºi rãmânând tot maimult în faþa televizorului ºi calculatorului, care par sãcâºtige tot mai mult teren în viaþa noastrã, pentru emisiuni„mondene”, bune-de-nimic. Prin Hristos elibereazã-þiconºtiinþa, fii liber pentru suflet! Ajutã-þi aproapele cãcieºti liber sã o faci ºi roagã-te cãci acum eºti mai liber caniciodatã. Creºte-þi copiii în credinþã ºi lasã-i sã fie liberi,nu zombie – sclavi ai noilor tehnologii!Dar, mã va asculta oare cineva? Se va descãtuºa oare

din lanþurile grele de plumb ale vieþii actuale? Eu sper cãtotuºi cineva va reuºi… Dar, libertatea e fãrã delibertate…

Maria – Nicoleta TIRICÃ Clasa a XI-a I

C.N.L. „Zinca Golescu”, Piteºti

Opinii

EENNTTRROOPPIIAA ::tragedie universalã

sau speranþã veºnicã?

Argeºul Ortodox

21 ianuarie1648 - La Alba Iulia apare prima traducere integralã în

limba românã a Noului Testament, sub îngrijireamitropolitului Andrei ªaguna.1805 - S-a nãscut Aaron Florian, istoric român, nãscut

în satul Rod, judeþul Sibiu, propagator în Muntenia alideilor ªcolii Ardelene. A fost profesor la ªcoala Centralãdin Craiova, a predat limba latinã la Colegiul „SfântulSava”, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bãlcescu. A fostprofesor ºi la Universitatea din Bucureºti. A participat larevoluþia din 1848. Florian Aaron a fost printre primii careau subliniat necesitatea de a cunoaºte istoria naþionalã(1837).1991 - A murit Alteþa Sa Regalã Ileana a României,

fiica regelui Ferdinand ºi a reginei Maria. Prin cãsãtorie afost arhiducesã de Austria. A fost o membrã activã a maimultor fundaþii de caritate ºi a trãit în exil o bunã parte dinviaþã. A fondat mãnãstirea „Schimbarea la Faþã” dinEllwood City, Pennsylvania, SUA, unde a fost stareþã,având numele de „Maica Alexandra”, fiinnd înmormântatã înctitoria sa (n. 1909).

22 ianuarie1952 - Ia fiinþã Institutul Naþional de Geronto-Geriatrie „Dr.

Ana Aslan“1922 - A murit Alexandru N. Ciurcu, publicist ºi inventator

român, care a experimentat principiul motorului cu reacþie.1999 - A cincea mineriadã: „Pacea de la Cozia”, încep

negocierile dintre comisia condusã de Radu Vasile ºi liderulminerilor Miron Cozma.

23 ianuarie1878 - Armistiþiul din rãzboiul ruso-româno-turc de la 1877-

1878. Sfârºitul Rãzboiului de Independenþã.

1948 - Adunarea Deputaþilor adoptã o nouã lege electoralãcare excepteazã, sub diferite motivaþii, participarea unorcategorii importante la vot.1955 - A avut loc prima audiþie, la Paris, a „Simfoniei de

camerã pentru 12 instrumente”, de George Enescu.

24 ianuarie1859 - Adunarea Electivã a Þãrii Româneºti se pronunþã

pentru alegerea ca domn a lui Al. I. Cuza, realizându-se astfelUnirea Principatelor Române.1862 - Deschiderea primului Parlament unic al României la

Bucureºti. Domnitorul Al.I.Cuza proclamã în mod solemn, înfaþa Adunãrilor Moldovei ºi Þãrii Româneºti, „Unireadefinitivã a Principatelor”, iar oraºul Bucureºti este proclamatcapitala þãrii.1905 - Moare Nicolae Ionescu, publicist ºi om politic

român, membru fondator al Societãþii Academice Române ºi

vicepreºedinte al Academiei Române (1889-1892). Adesfãºurat o activitate didacticã intensã, a participat laRevoluþia din 1848, a fost senator, deputat ºi ministru deexterne. S-a remarcat ca un orator deosebit.

25 ianuarie1859 - Alexandru Ioan Cuza îl numeºte pe Ioan

Alexandru Filipescu prim-ministru al Þãrii Româneºti.1864 - A fost inaugurat Spitalul Colentina din

Bucureºti.1988 - Inaugurarea Bibliotecii române din Paris.

26 ianuarie1869 - S-a întemeiat Partidul Naþional Român din

Banat ºi Ungaria, sub conducerea lui Alexandru Mocioni.1918 - Demisia guvernului Ion I. C. Brãtianu- Take

Ionescu (26 ianuarie/8 februarie); noul guvern va ficondus de generalul Averescu.

1930 - Se pun bazele „Buletinului Federaþiei”, singurapublicaþie a Federaþiei corpului didactic din România.

27 ianuarie1855 - Conducerea ªcolii ostãºeºti din Bucureºti solicitã

Eforiei ºcoalelor publicarea lucrãrii lui Nicolae Bãlcescu„Puterea armatã ºi artã militarã la români”. Lucrarea erafolositã pentru predarea cursului de istorie militarã.1841 - S-a nãscut Alexandru Candiano-Popescu, avocat ºi

ziarist, general al Armatei Române, a fost unul dintre cei careau contribuit la cucerirea Independenþei de Stat, în timpulrãzboiului din 1877 (d. 1901).1861 - S-a nãscut Mareºalul Constantin Prezan, membru de

onoare al Academiei Române (d. 1943).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Calendarul evenimenteloristorico-religioase

21 - 27 ianuarie

7

Este ºtiut deja, Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne a declarat 2010 „Anul omagial al Crezului Ortodoxºi al Autocefaliei româneºti“ în Patriarhia Românã. Desprefelul în care aceastã aniversare se va reflecta la nivelul oreide Religie, al catehezei, la nivelul programului naþional„Hristos împãrtãºit copiilor“, am aflat de la coordonatoriibirourilor de catehizare ale Patriarhiei Române ºiArhiepiscopiei Bucureºtilor, pãrintele inspector ConstantinNaclad ºi pãrintele inspector Adrian Niþã.Crezul sau Simbolul de Credinþã prezintã învãþãtura

sintetizatã a Bisericii, pe care orice creºtin trebuie sã o cunoascã,sã o primeascã ºi sã o mãrturiseascã. Rolul Crezului în educaþiareligioasã a copiilor este esenþial. Trebuie amintit cã primelelecþii de catehezã au avut ca temã explicarea Crezului, mai exacta Botezului. Drept urmare, întreaga instituþie cateheticã abisericii este legatã de Crez, ne informeazã ziarul Lumina deDuminicã.

„Dacã un om este lãmurit,este mai întãrit în credinþã“Printre proiectele propuse pentru anul 2010 de Biroul de

Catehizare Parohialã al Patriarhiei Române, referitor laprogramul „Hristos împãrtãºit copiilor“, se are în vedereorganizarea unui concurs de retoricã cu tema „Crezul ortodox“,în perioada Postului Mare, concurs adresat grupelor de catehezãºi centrelor catehetice înfiinþate în toatã þara. Cele mai bunelucrãri (eseuri de maximum o paginã) vor fi susþinute laPatriarhie, în cadrul unui eveniment, ºi vor fi premiate cudiplome ºi cãrþi.„În mod indirect, la serile de catehezã, temele pe care le

discutãm abordeazã problemele din Crez. Întrebãrile ºisubiectele pe care le propun în dezbaterile noastre sunt fireºti,sunt niºte exerciþii de gândire faþã de tot ce au asimilat aceºticopii pânã acum, la care mulþi nu au primit rãspunsuri. Deaceea profesorul de Religie are un rol capital, acela de a nu-lconduce în mod exclusiv în spaþiul religios, ci, totodatã, sã

conlucreze cu copilul, sã-l lãmureascã, sã-i ofere rãspunsurilede care are nevoie. Dacã un om este lãmurit, este mai întãrit încredinþã“, este de pãrere preotul Adrian Niþã, inspector pentrucatehezã, Sectorul învãþãmânt ºi activitãþi cu tineretul, din cadrulArhiepiscopiei Bucureºtilor.

„Simbolul de Credinþã este actul de identitate al creºtinului“Mai departe, preotul Constantin Naclad, inspector pentru

cateheza parohialã în cadrul Sectorului teologic-educaþional alPatriarhiei Române, ne-a declarat cã se doreºte stabilireatematicii legate de explicarea Crezului în cele ºase sãptãmâni alePostului Mare, pentru toate grupele de catehezã ºi centrelecatehetice înfiinþate în þarã.„La clasele mari ar fi interesant sã se abordeze teme

referitoare la Judecatã, la Întruparea Fiului, la Mântuire. Avemde-a face aici cu un nivel de înþelegere mult mai matur. Simbolulde Credinþã este actul de identitate al creºtinului, iar pentru unadolescent înseamnã foarte multe semne de întrebare. Aici sevorbeºte despre moarte, despre Judecatã, despre o naºteresupranaturalã, despre relaþia Dumnezeu Tatãl ºi DumnezeuFiul. Aceste întrebãri ar trebui adresate preotului duhovnic ºimulþi dintre ei o fac dacã au curajul ºi deprinderea de la ºcoalãsã caute rãspunsuri. Preotul are de lucrat mai puþin cu un omcare a fãcut Religie în ºcoalã, iar profesorul de Religie este celcare pregãteºte copilul, pentru ca mai apoi sã fie preluat depreot în bisericã“, considerã pãrintele Adrian Niþã.

PropuneriProiectul „Hristos împãrtãºit copiilor“ merge mai departe, iar

anul acesta se doreºte organizarea celei de-a treia ediþii acongresului naþional cu acelaºi nume „cu lansare de carte -Ghidul catehetic pentru 6 ani -, cu participarea inspectoriloreparhiali pentru catehezã parohialã din þarã, a profesorilor decateheticã de nivel universitar ºi a reprezentanþilor pentru

educaþia religioasã din Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii“, amai adãugat pãrintele inspector Naclad.Cât priveºte proiectul „Alege ºcoala!“, în prima parte a

desfãºurãrii activitãþilor, propunerile Biroului de CatehizareParohialã al Patriarhiei Române vizeazã ca, în perioada taberelorde varã, aproximativ 1500 copii sã participe la un concurs decreaþie de picturã religioasã intitulat „Crezul în mintea ºi inimacopiilor“. O altã iniþiativã care se doreºte a fi pusã în aplicare areîn vedere tipãrirea unei broºuri cu Crezul ortodox, cu unconþinut intuitiv, adaptat vârstei ºcolare, care se va distribuituturor copiilor (11.000 de elevi) participanþi la grupele decatehezã din proiectul „Alege ºcoala!“.„Fiecare trebuie sã-ºi facã datoria în segmentul pe care îl

are. ªcoala sã dea copilului dimensiunea moralã, familiatrebuie sã-l întãreascã ºi sã-l obiºnuiascã cu spaþiul bisericii,iar biserica - sã îl lãmureascã cât de minunatã este viaþa trãitãcu Hristos“, a mai spus inspectorul pentru catehezã,reprezentant al Sectorului învãþãmânt ºi activitãþi cu tineretul,din cadrul Arhiepiscopiei Bucureºtilor.

Proiect pentru catehezaadulþilor„Sfânta Liturghie este o reînnoire a Crezului în mintea ºi în

inima noastrã, pe care îl trãim de fiecare datã când îl rostim,dar în mod special la Taina spovedaniei omul conºtientizeazãarticolele din Crez ºi le abordeazã împreunã cu preotul ºiîncearcã sã-ºi lãmureascã problemele“, completeazã pãrinteleAdrian Niþã.În acest sens, Biroul de catehizare parohialã al Patriarhiei

Române vine cu propunerea lansãrii unui proiect pentrucateheza adulþilor, „Calea!“, dezvoltat în prezent în douã spaþiiortodoxe, unul occidental ºi unul rãsãritean.„La Institutul de Studii Creºtin-ortodoxe de la Cambridge

(IOCS) s-a dezvoltat un curs de catehezã pentru adulþi, numit„CALEA!“ cu sprijinul IPS Mitropolit Kallistos Ware ºi subîndrumarea prof. dr. David Frost, curs destinat familieiortodoxe ºi însuºirii învãþãturilor de credinþã într-un modatractiv, punându-se accent pe comunitate ºi comuniune înHristos. Aceeaºi iniþiativã a fost dezvoltatã în Moscova, Rusia,în Institutul „Sf. Filaret“ ºi s-a concretizat în miºcarea numitã„Frãþia“. Proiectul pe care dorim sã-l iniþiem are o structurãasemãnãtoare celor douã inþiative de mai sus ºi se adreseazãmediului parohial“, a subliniat pãrintele Constantin Naclad.

www.basilica.ro

Premisele Anului omagial al Crezului, la nivelul orei de Religie ºi al catehezei Me

mento

20

10

Theodor Aman - Proclamarea Unirii

Argeºul OrtodoxCMYK

Elaborarea primuluiDicþionar de muzicãbisericeascã din þarã În perioada 15-16 ianuarie 2010, la Centrul social

filantropic „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“ din LacuSãrat - Brãila au avut loc lucrãrile Subcomisiei de muzicãpsalticã ºi liniarã a Sfântului Sinod, pentru alcãtuireaprimului Dicþionar de muzicã bisericeascã din þaranoastrã. La eveniment au participat ierarhi membri aiSfântului Sinod, preoþi ºi profesori de specialitate de lafacultãþile de teologie ºi de la unele seminare teologice dinþarã, precum ºi renumiþi cercetãtori ºi specialiºti îndomeniu. Dicþionarul va apãrea în toamna acestui an,informeazã Ziarul Lumina.La 25 februarie 2009 s-a constituit Subcomisia de muzicã

psalticã ºi liniarã, afiliatã Comisiei teologice, liturgice ºididactice a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Lainiþiativa Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel,Permanenþa Consiliului Naþional Bisericesc din 24septembrie 2009 a propus ca aceastã subcomisie sãalcãtuiascã un Dicþionar de muzicã bisericeascã. Înacest sens, ierarhii întruniþi în Sfântul Sinod din 29octombrie 2009 au hotãrât structura acestei lucrãri,precum ºi colectivul de autori coordonatori.În Permanenþa Consiliului Naþional Bisericesc s-a

argumentat „importanþa alcãtuirii Dicþionarului demuzicã bisericeascã, pe de o parte, pentruevidenþierea relaþiei dintre muzicã ºi textulliturgic, dintre rugãciune ºi muzicã, dintre spaþiulºi timpul sacru, ca fome de exprimare teologicã,iar pe de altã parte, pentru trezirea interesuluiteologilor ºi muzicologilor faþã de cercetareaistoricã ºi ºtiinþificã a muzicii bisericeºti deexpresie româneascã, etapã pe calea readucerii înpracticarea cântãrii bisericeºti a tradiþiei muzicaleortodoxe, în toatã bogãþia, autenticitatea ºifrumuseþea ei“.Colectivul de coordonare aelaborãrii Dicþionarului demuzicã bisericeascãÎn acest sens, alcãtuirea Dicþionarului de muzicã

bisericeascã a fost încredinþatã unui colectiv de autoricoordonat de pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu, pr.prof. univ. dr. Nicolae D. Necula ºi arhid. prof. univ. dr.Sebastian Barbu-Bucur. Aceºtia vor coopta pe toþi cei careau elaborat lucrãri ºi au studiat în acest domeniu, respectivpe toþi profesorii de muzicã bisericeascã din þarã, dar ºi alþispecialiºti. Secretar al acestor lucrãri a fost ales pr. lect. dr.Zaharia Matei, de la Facultatea de Teologie Ortodoxã„Patriarhul Justinian“ din Bucureºti. Întreaga activitate acolectivului de autori urmeazã a fi coordonatã deSubcomisia de muzicã psalticã ºi liniarã a Sfântului Sinod,alcãtuitã din: IPS Casian, Arhiepiscopul Dunãrii de Jos,preºedinte, ºi IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, PSSebastian, Episcopul Slatinei ºi Romanaþilor, ºi PS IoachimBãcãuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºiBacãului, ca membri.La Centrul social filantropic „Sfântul Pantelimon“ din

Lacu Sãrat – Brãila, în prezenþa a trei ierarhi ai SfântuluiSinod, IPS Casian, gazda evenimentului, IPS Teodosie ºiPS Ioachim Bãcãuanul, colectivul de coordonare pentruelaborarea Dicþionarului de muzicã bisericeascã a fostalcãtuit din: pr. prof. univ. dr. Nicu Moldoveanu ºi pr. prof.univ. dr. Nicolae D. Necula, autori coordonatori ai lucrãrii,pr. prof. univ. dr. Vasile Grãjdian, pr. lect. univ. dr. VictorFrangulea, pr. lect. univ. dr. Stelian Ionaºcu, pr. lect. univ. dr.Zaharia Matei, secretarul lucrãrilor, pr. lect. univ. dr.Alexãndrel Barnea, pr. lect. univ. dr. Gheorghe Neacºu, pr.lect. univ. drd. Valeriu Roman, conf. univ. dr. Mircea RemusButa, pr. conf. dr. Bogdan Moise, pr. conf. dr. Ion Isãroiu,prof. Dr. Dan Eugen Drãgoi, diac. prof. Ionuþ Amariei,Costin Moisil, Vasile Vasile, pr. dr. Eugen Drãgoi, pr. prof.dr. Lucian Petroaia, Pavel Lungu, pr. Ion Gavrilã ºi diac.prof. Rãzvan ªtefan.Cuprinsul lucrãriiÎn cadrul dezbaterilor s-a discutat structura Dicþionarului

de muzicã bisericeascã, în conformitate cu recomandãrileSfântului Sinod, lucrarea urmând a cuprinde periodizareaistoriei muzicii bisericeºti, manuscrisele ºi tipãriturile demuzicã bisericeascã, precum ºi termenii liturgici ºi muzicalice vor fi explicaþi, personalitãþile consacrate ºi ºcolile detradiþie în care acestea s-au format. Principalele teme au fostîmpãrþite între cercetãtorii desemnaþi, iar materialele vor ficentralizate de pr. secretar Zaharia Matei, urmând ca, încursul lunii martie, colectivul de coordonare sã prezinteprimul proiect al lucrãrii. Dicþionarul urmeazã sã vadã

lumina tiparului în anul în curs ºi se doreºte a fi uncompendiu ce însumeazã lucrãri semnate de diferiþi autoride-a lungul timpului, monografii, lexicoane muzicale, teze dedoctorat, studii de istorie, esteticã ºi analizã muzicalã, ediþiide documente, transcrieri, articole, bibliografii ºi alte lucrãride specialitate.Prin muzicã, „toatã suflarea sã laude pe Domnul!“Dupã încheierea lucrãrilor, IPS Casian ne-a vorbit despre

rolul muzicii în lucrarea misionarã a Bisericii: „Întrunireaprofesorilor de muzicã de la principalele facultãþi de teologieºi seminare din þarã, la convocarea Preafericitului PãrintePatriarh Daniel, pentru întocmirea Dicþionarului de muzicãbizantinã româneascã, a fost, mai întâi de toate, o aducere laîndeplinire a unui proiect sinodal iniþiat de Preafericirea Sa ºiaprobat de Sfântul Sinod. Acesta se vrea a fi împlinit în anul2010, închinat Crezului ortodox, adicã mãrturisirii decredinþã, Autocefaliei Bisericii noastre ºi

ridicãrii ei la demnitatea de Patriarhie. În aceastãimportantã ºi semnificativã lucrare misionarã, muzica esteliantul care apropie învãþãtura de credinþã, dogmele credinþei,cum spunea Sf. Vasile cel Mare, «nu atât de raþiune, cât desimþirea ºi de inima omului». În al doilea rând, muzicabisericeascã nu este o anexã oarecare a cultului, ci este chiarsufletul lui, este respiraþia lui cãtre Dumnezeu, este o scarã,ca aceea a portativului, e un portativ: în locul notelor suntgândurile ºi sentimentele care urcã la Dumnezeu, caDumnezeu sã coboare harul ºi binecuvântarea Lui în noi. Peorizontala vieþii, muzica este cea care adunã credincioºii ºi îiconstituie într-o familie. În Biserica noastrã ne bucurãm de oiniþiativã mai veche a patriarhului Justinian, ºi anume,împlinirea afirmaþiei teologice a psalmistului: «Toatãsuflarea sã laude pe Domnul!».“Despre desfãºurarea lucrãrilor colectivului de coordonare

pentru elaborarea Dicþionarului de muzicã bisericeascã, ÎnaltPreasfinþia Sa a adãugat: „Observãm aici cum profesorii deteologie, atât cei din Þara Româneascã ºi Moldova, care auavut ºansa unei continuitãþi bizantine în cântarea bisericeascãromâneascã de-a lungul secolelor, cât mai ales cei dinTransilvania ºi Banat, manifestã o preocupare specialã pentruuniformizarea cântãrii bisericeºti pe muzica noastrã

tradiþionalã în ºcolile teologice ºi în parohii. Deci este un pasînainte, de la muzica liturgicã uniformizatã, îndrãznim sãcredem cã pãºim pe treapta revenirii la muzica tradiþionalã apoporului nostru, a Bisericii. Profesorii au fost receptivi lascopul întâlnirii acesteia, realizarea unui Dicþionar de muzicãbisericeascã. Acest dicþionar respectã toate dimensiunilearãtate de Sfântul Sinod: cronologicã, istoricã ºi instituþionalã(ºcoli de muzicã ºi personalitãþi). În ceea ce priveºte aspectulcultural, remarcãm prezenþa mulþimii documentelormuzicale, manuscrise care sunt adevãrate opere depatrimoniu în þarã ºi în strãinãtate. Nu în ultimul rând,terminologia, atât cea specific liturgicã ºi muzicalã, cât ºi ceatehnicã, de execuþie muzicalã, îºi va gãsi locul în acestcompendiu de muzicã, lucrare care va familiariza, va ajuta pecât mai mulþi sã înþeleagã rolul liturgic ºi misionar al muzicii,dar ºi rolul cultural al ei ºi rolul spiritual pentru întreagasuflare creºtineascã, ºi nu numai. De aceea, revenim lanevoia de a ne exprima ºi mai bine, atât în cadrul slujbelorbisericeºti, cât ºi în cadrul manifestãrilor spiritual-culturale,revenim la tradiþia noastrã sãnãtoasã, a muzicii bizantine

izvodite din tezaurul Bisericii universale ortodoxebizantine, dar nuanþatã potrivit sensibilitãþilorsufletului românesc“.

Eparhia OrtodoxãRomânã din Italiamiliteazã pentrumenþinereacrucifixurilor în ºcolilepublice din ItaliaEpiscopia Ortodoxã Românã a Italiei sprijinã

reacþiile Statului ºi cetãþenilor italieni în favoareamenþinerii crucifixurilor în ºcolile publice.Episcopia menþioneazã, într-un comunicat, cã prinaceastã atitudine se alãturã, împreunã cu PatriarhiaRomânã, tuturor acelor demersuri care amintescfaptul cã prezenþa în spaþiul public a unor simbolurifondatoare pentru civilizaþia europeanã - precumcrucea - este utilã ºi necesarã, informeazã RadioTRINITAS.Episcopia Ortodoxã Romanã a Italiei a luat cu

îngrijorare notã de sentinþa CEDO prin care sesolicitã eliminarea crucifixului din sãlile de clasãale ºcolilor publice italiene, se aratã în comunicatulpublicat, recent, pe site-ul eparhiei. Familiarizareacu aceste simboluri ºi cunoaºterea sensului lor decãtre elevi fac parte, din nivelul de bazã aleducaþiei, fãrã de care deprinderea valorilor civiceelementare nu ar fi posibilã, se mai aratã încomunicat. În numele celor peste 100.000 de eleviortodocºi români care învaþã în ºcolile italiene ºi asutelor de mii de credincioºi care frecventeazã cele116 parohii si 5 mãnãstiri, Episcopia OrtodoxãRomanã a Italiei îºi declarã susþinerea pentru toatedemersurile autoritãþilor civile ºi religioasedestinate sã menþinã simbolurile creºtine în ºcolilepublice italiene. În acest sens, este amintit cãEpiscopia Ortodoxã Românã a Italiei a demaratdouã proiecte pastorale, unul dedicat celor maitineri membri ai comunitãþii noastre ºi celãlalttuturor credincioºilor. Primul proiect are ca scoptransmiterea valorilor creºtineºti încã de la

naºtere, prin binecuvântarea ºi sfinþirea unei cruciuliþe pecare cel nou botezat o va primi (în tradiþia popularã ea maieste numitã ºi Crucea Botezului). Cel de-al doilea proiect estededicat tuturor creºtinilor ºi are ca scop înlocuirea altorsimboluri necreºtine sau creºtine, dar denaturate, cuadevãrate simboluri creºtine, iar crucea este primul simbolcare nu trebuie uitat sau denigrat. Acest proiect a început dejaîn 30 de parohii ºi va continua ºi în celelalte parohii, maiprecizeazã sursa citatã.Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului a condamnat,

pe 3 noiembrie anul trecut, Italia pentru prezenþa crucifixuluiîn sãlile de clasã. Potrivit AFP, instanþa a considerat aceastãprezenþã contrarã drepturilor pãrinþilor de a-ºi educa propriicopii precum ºi dreptului copilului la libertatea religiei.Verdictul a produs furie în rândul italienilor, care, înmajoritate considerã cã Bruxelles - ul „se amestecã” întreburile interne. Ministrul de externe italian, Franco Frattinia spus, atunci, cã hotãrârea curþii este o „loviturã mortalãpentru o Europã a valorilor ºi drepturilor” în timp ceVaticanul a primit vestea cu „ºoc ºi tristeþe” si a calificatdrept „nedreaptã ºi mioapã” excluderea unui simbol alcaritãþii din educaþie.

www.basilica.ro

Mihai Eminescu, cinstit la 160 de ani

de la naºtereVineri, 15 ianuarie, s-au

împlinit 160 de ani de lanaºterea marelui poet MihaiEminescu. La mormântulacestuia din Cimitirul Bellu,Preasfinþitul VarsanufiePrahoveanul, Episcop-Vicar al ArhiepiscopieiBucureºtilor, a oficiat unparastas. La slujbã auparticipat peste 100 depersoane, informeazã ZiarulLumina.Slujba de pomenire a

adunat iubitori de poezie

eminescianã, oameni simpli, elevi, dar ºi reprezentanþi ai Academiei

Române, ai Ligii culturale a Românilor de Pretutindeni ºi ai Uniunii

Scriitorilor din Republica Moldova. La final, au fost rostite mai multe

cuvinte în memoria marelui poet.Cuvântul de deschidere l-a avut academicianul

Marius Sala, care a adus

omagiul Academiei Române pentru „marele dispãrut, membru post-mortem

al Academiei, marele fiu al poporului român, Mihai Eminescu. Ne bucurãm

cã Biserica Ortodoxã Românã ne-a ajutat în aceastã întreprindere de a marca

aceastã mare sãrbãtoare a poporului român“.

A urmat apoi lansarea albumului aniversar „160 de ani de la naºterea

poetului Mihai Eminescu“ ºi a unei medalii. Albumul a fost lansat de Liga

culturalã a Românilor de Pretutindeni ºi de Federaþia Naþionalã a

Revoluþionarilor din România. Albumul ºi medalia au fost oferite

Preasfinþitului Varsanufie Prahoveanul de cãtre preºedintele fundaþiei, prof.

dr. Victor Crãciun. „Marele poet este, totdeauna, pomenit de Biserica

noastrã. Primul patriarh al României, Miron Cristea, este cel care a fãcut

prima tezã de doctorat despre poetul Mihai Eminescu ºi cel care l-a numit

«Luceafãrul poeziei româneºti». Mihai Eminescu nu numai cã a considerat

Biserica Ortodoxã naþionalã, ci a numit-o ºi mama poporului român. El este

ºi promotorul ideii construirii unei catedrale a mântuirii neamului pentru

eroii din Rãzboiul de Independenþã“, a explicat PS Varsanufie Prahoveanul,

în faþa celor peste 100 de persoane adunate la mormântul marelui poet.

ORTODOXIA LA ZI