Arahno Entomoze Curs 2

Arahno-entomoze

curs 2

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la

Brad” Iași Facultatea de Medicină Veterinară

Departamentul Clinici

2013

Parazitologie și boli parazitare

Clasa Arahnida

Ordinul Ixodida

Parazitismul cu căpușe ixodide Morfologie

Reprezentarea schematizată a unui acarian ixodid mascul în vedere dorsală. Membrele au fost omise intentionat.

Reprezentarea schematizată a gnathosomei la acarienii ixodizi

Parazitismul cu căpușe ixodide Morfologie

Parazitismul cu căpușe ixodide Morfologie . Dimorfismul sexual

Parazitismul cu căpușe ixodide Ciclul biologic

1. Adulti Dermacentor 2. Acuplarea la acarienii

ixodizi 3. Femela Dermacentor

depunând ouă 4. Larva Dermacentor 5. Nimfa Dermacentor

Parazitismul cu căpușe ixodide Ciclul biologic

Parazitismul cu căpușe ixodide

Clasificarea morfo-ecologică a căpușelor:

• Din punct de vedere al habitatului – Endofile – Rhipicephalus sp. – Exofile – Ixodes sp.

• Din punct de vedere al numărului de gazde: – Monoxene sau monotropice (Boophilus) 3-12 săpt. – Dixene sau ditropice (Hyalomma, Amblyomma) – Trixene sau politropice (Ixodes)

• Din punct de vedere al specificității față de gazdă: – Ubicviste - Ixodes – Selective - Dermacentor – Specifice - Boophilus

• Din punct de vedere al morfologiei pieselor bucale: – Longirostre – Brevirostre

Patogeneza infestațiilor cu căpușe ixodide

1. Ixodidele acționează spoliator asupra gazdelor, prin hematofagie. O femelă adultă de Amblyomma poate suge cca. 8ml de sânge în perioada de hrănire. Acțiunea spoliatoare este cu atât mai dăunătoare cu cât numărul căpușelor este mai mare iar talia animalului parazitat mai mică.


1. Acțiunea spoliatoare


• 2. Căpușele ixodide au o puternică acțiune inoculatoare; în calitate de vector sau gazdă definitivă/intermediară transmit protozoare de tipul babesiilor, theileriilor, nuttaliilor, a unor bacterii de graniță (anaplasme, rickettsii, ehrlichii), spirochete (Borrelia) , virusuri (flavivirusuri, reovirusuri, bunyiavirusuri), larve de nematode (Dirofilaria).


• 3. Acțiunea toxică a salivei se manifestă local, la locul înțepăturii, prin liza țesuturilor din jurul hipostomului și formarea unui ”lac subteran” constituit din sânge, limfă și detritusuri celulare, dar și la distanță, asupra sistemului nervos (paralizia de căpușe). Unele specii de căpușe (Dermacentor andersoni, Ixodes holocyclus, Rhipicephalus bursa) produc toxine neurotrope foarte puternice. 30 de căpușe D. andersoni a 1g pot produce paralizia unei vaci de 500kg. Este suficientă o singură căpușă pentru a paraliza un om


• 4. Acțiunea mecanică-iritativă este produsă prin perforarea pielii gazdelor cu piesele bucale, la care se adaugă efectele citolitice ale enzimelor salivare, vasodilatația și leucodiapedeza care apar în reacția de corp străin.


• 5. Saliva căpușelor este puternic antigenică. Inocularea salivei pe durata hrănirii la o gazdă duce la instalarea imunității care are efect limitativ pentru infestațiile ulterioare. Fracțiile proteice salivare pot iniția reacții de hipersensibilizare de tip I și IV.

Epidemiologia infestațiilor cu căpușe ixodide

• 1. Infestațiile cu căpușe apar sezonier, după primele 3 zile de primăvară cu temperaturi de peste 12°C care scot căpușele din hipobioză.

• 2. Boala apare mai frecvent în sistemele de creștere extensivă, în special în cele destinate taurinelor de carne și ovinelor.

• 3. La câine infestațiile cele mai severe apar în mediul urban, la câinii comunitari.

• 4. Temperatura mediului este un factor regulator al succesiunii generațiilor de căpușe. În Brazilia climatul permite apariția a 4 generații de căpușe anual iar în Finlanda numai una.

• 5. Rezistența în mediu este mare, între câteva luni și câțiva ani. La deshidratre rezistă mai bine căpușele flămânde, la care pierderile de apă sunt minime din cauza plierii cuticulei.

Epidemiologia infestațiilor cu căpușe ixodide

• 6. Receptivitatea este influențată de:

– rasă (bovinele Brahman sunt rezistente),

– infestațiile anterioare generatoare de imunitate,

– rezistența individuală ca fenomen de variabilitate genetică.

Infestațiile cu căpușe ixodide Tabloul clinic

• Căpușele pot fi observate macroscopic pe gazde în regiuni în care de regulă animalele nu pot îndepărta mecanic paraziții. Sunt preferate în general zonele declive ale abdomenului și toracelui, glanda mamară, scrotul, fața internă a membrelor, zona capului și a gâtului. În funcție de specie există localizări preferențiale: – La cabaline – coama și coada

– La ovine și caprine – zona sternului și cea ingvinală, coada

– La suine – zona abdominală ventrală și fața internă a coapselor

– La câine și pisică – capul, gâtul, axilele

• Semnele clinice întâlnite pot fi : – Locale – eritem, edem, nodul, abces, exsudat deshidratat

– Generale – febră, pareze, paralizii, anemie, semnele infecțiilor secundare parazitismului cu căpușe.

Infestațiile cu căpușe ixodide Diagnostic

• Descoperirea căpușelor pe animal prin inspecție minuțioasă la animalele cu păr lung.

• Frecvent acțiunea spoliatoare este de mai mică importanță decât cea inoculatoare, astfel încât diagnosticarea babesiozei este cea care ridică suspiciunea de parazitism cu căpușe ixodide.

• La cabaline simptomele de icter/subicter, hemoglobinurie și febră, la fel ca la toate celelalte animale, sugerează evoluția clinică a babesiozei. Inspectarea coamei și cozii oferă confirmarea parazitismului cu căpușe chiar după detașarea căpușelor, din cauza exsudatului deshidratat care persistă mult timp.

• Prognosticul este favorabil în infestațiile ușoare și moderate, rezervat în infestațiile masive și grav în oricare dintre formele suprainfectate cu hemosporidii sau alți patogeni virulenți.

Infestațiile cu căpușe ixodide Profilaxie

– Măsuri medicale veterinare • Deparazitări profilactice periodice cu acaricide remanente

• Vaccinarea cu extracte din glandele salivare ale căpușelor

– Măsuri zootehnice • Selectarea de rase și hibrizi rezistente la infestațiile cu căpușe

– Măsuri agrotehnice • Rotația pășunilor

• Defrișarea arbuștilor

• Arderea ierburilor uscate toamna/iarna/primăvara

• Combaterea biologică • Cultivarea de plante dăunătoare căpușelor (graminee africane și

leguminoase americane – (Andropogon / Stylosanthes).

• Utilizarea microorganismelor patogene pentru căpușe și a prădătorilor lor naturali.

Infestațiile cu căpușe ixodide Combatere

– Combaterea pe animal, în timpul parazitării

• Acaricide administrate prin :

– Îmbăiere :

• Diazinol 1/250

• Neostomosan 1/200

• Amitraz 1-2/1000

– Pour-on • Butox 7,5% (deltamethrin)

• Paramectin (Abamectin)

– Spot-on • Frontline, Fipropess (fipronil)

• Stronghold (selamectin)

• ProMeris (metaflumizol)

• Advantix (Imidacloprid + permethrin)

• Practik (piriprol)

• Parakill (Fenthion)

– Spray-ere • Frontline (fipronil)

– Pulberi • Permethrin

– Coliere (zgărzi) impregnate cu acaricide sau repelente

– Injectabil • Ivomec, (Ivermectina,

• Dectomax (doramectin)

– Comprimate • Prazimec D (abamectin +

praziquantel)

Infestațiile cu căpușe ixodide Combatere

– Combaterea în adăposturi • Acaricide administrate prin :

– Aerosoli, aspersări • Cypermethrin (SuperKiller) 1/200

• Permethrin (Parasect)

• Butox 25CE (deltamethrin)

• Repelente • NOVACLAC®-R1 din extracte de plante

• MOUSTI’CLAC® - din extracte de plante

– Combaterea în mediu •Rotația pășunilor

•Defrișarea arbuștilor

•Arderea ierburilor uscate toamna/iarna/primăvara

•Cultivarea de plante dăunătoare căpușelor (graminee africane și leguminoase americane – (Andropogon / Stylosanthes).

•Utilizarea microorganismelor patogene pentru căpușe și a prădătorilor lor naturali.

Parazitismul cu căpușe argaside

• Taxonomie

Parazitismul cu căpușe argaside

• Etiologie – Cele mai frecvent întâlnite căpușe argaside fac

parte din genurile Argas, Ornithodoros și Otobius.

– Aceste căpușe parazitează în principal păsările, rozătoarele și chiropterele. Mai rar se întâlnesc la rumegătoarele sălbatice, animalele de fermă și om.

– Sunt paraziți nidicoli nocturni, nimfele și adulții au hrănirea foarte rapidă (12-15 minute până la 3 ore) și rareori pot fi depistați pe gazde.

Parazitismul cu căpușe argaside Bioecologia argasidelor

• Argasidele se găsesc de regulă în cuiburi, vizuini, adăposturi fie și temporare ale gazdelor. Între două hrăniri unele argaside pot supraviețui peste 2 ani.

• Argasidele pot popula zone aride sau semi-aride cu temperaturi ridicate, rezistența acestora la uscăciune și căldură fiind mai mare decât a ixodidelor.

• Femelele argasidelor pot depune ouă de 7-11 ori într-un ciclu de viață. Ouăle sunt depuse câte 150-400 sub formă de grămezi în crăpăturile adăposturilor.

• Din ouă ies larve hexapode care necesită până la 4 stadii nimfale pentru a atinge stadiul de adult.

• Atingerea stadiului de adult se poate realiza între 1,5-14 luni, în funcție de specie. Perioadele de înfometare prelungesc ciclul biologic.


• Argas persicus


• Adulții argasidelor se acuplează numai pe sol, niciodată pe gazdă.

• Femelele depun ouă după 1-2 săptămâni de la fecundare în mai multe reprize, fiecare a câte aproximativ 100-150 de ouă.

• Din ouă ies larve hexapode care se hrănesc timp de câteva zile, după care se adăpostesc în crăpăturile din pardoseli, pereți, etc. și năpârlesc, transformându-se în nimfe.

• Sunt cunoscute 2-5 stadii nimfale, atinse prin năpârliri precedate sau nu de hrăniri, în funcție de specie.


• Argasidele se orientează pentru găsirea gazdelor în vederea hrănirii sau a partenerilor pentru împerechere folosind organe olfactive plasate pe palpi. Organul Haller deși prezent, este nefuncțional.

• La 37°C atingerea stadiului de adult poate fi realizată în 6 săptămâni.

• La temperaturi sub 20°C apariția adulților poate dura până la 3 ani.

• Argasidele au o rezistență extremă la înfometare. Adulții supraviețuiesc 1-5 ani fără să se hrănească, larvele nehrănite doar 20-30 de zile, cele hrănite până la 230 de zile iar nimfele hrănite până la doi ani.


• În timpul hrănirii, glandele coxale ale argasidelor fac filtrarea sângelui și eliminarea excesului de apă. Unii patogeni ca Borrelia sunt transmiși prin intermediul lichidelor eliminate prin glandele coxale.

• Uscăciunea este dăunătoare argasidelor. Pentru a limita pierderile de apă aceste căpușe stau agregate pe timpul zilei sub formă de colonii. În halele de păsări se găsesc în jurul adăpătorilor, a jgeaburilor de apă, etc.

Patogeneza infestațiilor cu căpușe argaside

• Acțiunea spoliatoare – se manifestă mai ales la păsări și mamiferele de talie mică la care pierderea unei cantități relativ mici de sânge poate avea consecințe medicale grave;

• Acțiunea inoculatoare – argasidele transmit: –La om

– Rickettsiia rickettsii – agentul cauzal al febrei din Munții Stâncoși

– Virusul febrei de Colorado (Coltivirus) – Febra Q (Coxiella burnetii) – Febra recurentă (Borrelia sp.,)


– La animale: • Febra recurentă africană a porcilor (Asfivirus) DNA

• Tularemia la rozatoare si om (Francisella tularensis) • Bluetongue (BTV) • Avortul epizootic bovin (Borrelia coriaceae) • Leptospiroza (Leptospira pomona, L. ballum) • Pseudopesta aviară • Aegyptianella pullorum • Salmonella sp. • Holera aviară (Pasteurella multocida)


• Acțiunea traumatică – înțepăturile argasidelor sunt foarte dureroase, durerea fiind amplificată de enzimele anticoagulante inoculate gazdei.

• Acțiunea toxică – toxinele secretate de argaside afectează sistemul nervos producând pareze și paralizii gazdelor prin alterarea tecilor de mielină și blocarea transmiterii influxului nervos. Paralizia se instalează progresiv, de la locul înțepăturii către SNC.

Infestația cu căpușe argaside Semne clinice

• Prurit • Durere la locul înțepăturii • Apariția de noduli subcutanați • Anemie • Pareze și paralizii. Paraliziile apar inițial la membrul înțepat,

se transmit la congener și ulterior la cealaltă pereche. Moartea se produce prin asfixie datorită paraliziei mușchilor implicați în respirație.

• Scăderea dramatică a ouatului

• Semne asociate bolilor transmise

Infestația cu căpușe argaside Semne clinice

• În parazitismul cu Otobius megninii : – Prurit auricular (violent la câine)

– Prezența paraziților

– Cerumen în exces

– Corpi straini intra-auriculari

– Plăgi produse prin scărpinat

– Port anormal al urechilor

– Sensibilitate auriculară

– Intoleranță la portul căpestrelor (cabaline)

– Leziunile produse de paraziți și prin grataj atrag dipterele miazigene.

Infestația cu căpușe argaside Diagnostic

• Clinic

– Se observă semnele clinice, leziunile produse prin înțepare de acarieni, sângele uscat la suprafața pielii, perifocal.

• Ecologic/etologic

– Se depistează acarienii aglomerați în apropierea adăpătorilor din adăpost, în zone ferite. În vizuini, cuiburi se vor găsi cât mai adânc afundate în materialele care constituie așternutul, în crăpături, sub scoarța copacilor, etc.

Infestația cu căpușe argaside Profilaxie

• Construirea adăposturilor în special pentru păsări cu suprafețe interioare din materiale ușor de curățat și dezacarizat.

• Carantinarea păsărilor timp de 10 zile înainte de introducerea în efectiv.

Parazitismul cu căpușe argaside Tratament

• Deparazitarea păsărilor

– Pulberi acaricide administrate individual sau în băi de nisip - triclorfon 1-2% - (Galifos), piretrine, carbamați.

– Soluții acaricide administrate prin pulverizare sau aerosolizare – triclorfon sol.4%,

Parazitismul cu căpușe argaside Tratament

• Deparazitarea mamiferelor • În infestația cu Otobius megninii la cal și taurine –

fipronil (Frontline spray) administrat intra-auricular a dus la înlăturarea acarienilor în cca. 12 ore.

• La câine și pisică se pretează administrarea de acaricide cu acțiune îndelungată pe bază de fipronil (Frontline, Fiprex, Fipropess), selamectin (Stronghold), piriprol (Practik), combinații de imidacloprid și permethrin (Advantix). Aceste produse se aplică topic, spot on și asigură protecție timp de 1-2 luni.

Clasa Arahnida

Ordinul Mesostigmata Caractere generale

• 1. Gamasidele au o pereche de stigme latero-ventrale sau latero-dorsale deschise la nivelul coxelor II-IV, plasate de regulă în peritreme alungite la stadiile post-larvare. La unele familii peritremele pot lipsi sau pot fi reduse ca dimensiuni.

• Ultimul segment al palpilor prezintă o gheară care poate fi extrem de variată ca aspect la unele gamaside, iar la unele specii parazite poate lipsi


• 3. Hipostomul prezintă terminal o pereche de corniculi cheratinizați la majoritatea gamasidelor, dar aceștia pot lipsi la unele specii parazite.

• 4. Tritosternum-ul apare nedivizat, prevăzut cu una, două sau trei lacinii, eventual anastomozate. Laciniile sau întreg tritosternum-ul pot lipsi la unele familii.


• 5. Apertura genitală este transversă, plasată în regiunea intercoxală, este acoperită la femelă de unul, trei sau patru scuturi. La masculi apertura genitală este acoperită de două valve. Valvele anale nu au sete de obicei sau posedă o singură pereche de sete.

Taxonomia Ord. Mesostigmata (Gamasida)

Infestații cu gamaside Dermanisioza/ acarioza dermanisică

• Definiție

– Dermanyssioza sau acarioza dermanyssică este o ectoparazitoză a păsărilor produsă de Dermanyssus gallinae, acarian nidicol nocturn hematofag. Acest parazit realizează populații uriașe datorită prolificității sale și a ciclului de dezvoltare scurt, de numai 7-8 zile de la ou până la atingerea stadiului de adult, la 20°C.


• Dermanyssus gallinae este un acarian parasitiform de talie mică ce afectează găinile, mai rar rațele, porumbeii și canarii și cu totul excepțional unele mamifere.


• Acarioza dermanisică, prin cheltuielile de combatere și pierderile de producție, costă avicultura din Comunitatea Europeană cca. 130 de milioane de euro anual.

• Cele mai mari pierderi se înregistrează la fermele de găini ouătoare.


• Patogeneză

– Acțiune spoliatoare - hematofagie

– Acțiune inoculatoare – West-Nile Virus, Paramyxovirus, Erysipelothrix rhusiopathie, Salmonella enterica serovar. Enteritidis, Borrelia anserina, Treponema, Yersinia, Pasteurella multocida.


• Epidemiologie – Căi de transmitere

• Prin intermediul păsărilor sălbatice și domestice

• Prin cofraje, ustensile, echipamente de protecție contaminate, materiale diverse.

– Receptivitate • Cele mai mari infestații apar în sistemul gospodăresc

datorită adăposturilor improvizate, greu lavabile și greu de dezacarizat. În sistem industrial întreținerea la sol sau halele cu temperaturi peste 20 de grade Celsius favorizează dezvoltarea acarienilor.


• Epidemiologie

– Rezistență –

• Acarienii pot rezista fără a se hrăni cca. 34 de săptămâni.

• Frigul iernii reduce semnificativ populațiile de acarieni.


• Tablou clinic – Prurit

– Anemie

– Scăderea dramatică a ouatului (de la 90-95% la 60-70%).

– Deplumație parțială

– Tulburări de echilibru, conjunctivite, rinite

– Mortalitate.

– Păsările sălbatice sau crescute în sistem gospodăresc părăsesc cuiburile sau adăposturile.


• Diagnostic


• Prognostic

– Prognosticul vital este favorabil, cel economic este grav.


• Profilaxie

– Construirea de adăposturi cu suprafețe ușor de dezacarizat.

– Limitarea circulației păsărilor între ferme/gospodării

– Limitarea accesului păsărilor sălbatice în adăposturi sau la hrănitori.

– Dezacarizarea periodică a adăposturilor


• Profilaxie


• Dezacarizarea adăposturilor

• Organofosforice – Foxim (ByeMite) CE 500mg/ml. Se

diluează 1/250. Este folosit pentru dezacarizarea adăposturilor de găini ouătoare prin aspersiuni, atomizare, nebulizare.Se administrează de 2 ori la interval de o săptămână. Nu se folosește în fermele de broileri. Nu se folosește pe păsări. Timp de așteptare pentru ouă: 12 ore; pentru carne: 25 de zile de la ultimul tratament.



• Organofosforice – Azamethiphos 10‰ (Alfacron -

Novartis). Se prepară o soluție folosind 250g produs (pulbere hidrosolubilă) la 2l apă pentru nebulizare, soluția fiind suficientă pentru dezacarizarea a 50m² de paviment sau 100m² de pereți, în prezența păsărilor.Poate fi administrat și pentru tratarea păsărilor, 25-50ml/pasăre. Timp de așteptare pentru carne: 1 zi.



•Organofosforice – Triclorfon (Galifos – Pasteur,

România). Pulbere acaricidă. Se administrează prin prăfuirea axilelor, spatelui și a zonei cloacale sau sub formă de băi de nisip. Se folosește în sistemul gospodăresc. Timp de așteptare : 0.

Infestații cu gamaside Infestația cu gamaside la reptile

• Etiologie: – Ophyonissus natricis,

Haemogamasus viperae (Macronyssidae: Mesostigmata)

Infestații cu gamaside Acarapioza

• Etiologie: – Acarapis woodi

(Tarsonemidae: Mesostigmata)este un mic acarian, parazit al sistemului respirator la albine.


• Epidemiologie: – Boala se transmite prin contact, de la o albină

adultă infestată la o albină tânără.

– Există linii de albine rezistente la infestația cu Acarapis sp. (Anglia-Buckfast, Rusia - Primorsky)

– Rezistența este dată de morfologia peritremelor, toaletare și de proteinele cuticulare.

– Cea mai afectată țară – SUA

– Dacă într-o colonie sunt afectate 30% dintre albine, colonia este compromisă.


• Patogeneza:

– Acțiune

• Spoliatoare - hemolimfa

• Inoculatoare - virusuri

• Iritativă – iritarea traheilor, creșterea consumului de miere si părăsirea ghemului de iernare.


• Tablou clinic • Vara

– Albine moarte la urdiniș

– Scăderea producției de miere

– La albinele parazitate scade capacitatea de zbor prin atrofia mușchilor ,implicit scade eficiența culesului. • Iarna

– Albine moarte în stup si în afara lui;

– Albine în afara ghemului de iernare;

– Crește consumul de miere;


• Profilaxie

– Utilizarea de linii de albine rezistente la acarapioză (Guelph-Ontario Canada : liniile Bookfast, Primorsky);

– Creșterea temperaturii în stup prin vopsirea în culori închise – Louisiana, USA;

Infestații cu gamaside Infestația cu Varroa jacobsoni la albine

• Definiție

– Varooza este o acarioză specifică albinelor produsă de Varroa jacobsoni și Varroa destructor.

– Boala a fost descoperită în 1904 de Jacobson care a recoltat primul exemplar de Varroa de pe albina asiatică Apis cerana în insula Jawa. Oudemans a descris pentru prima dată parazitul și i-a dat numele după cel care l-a descoperit.

Infestația cu Varroa jacobsoni la albine

• Etiologie

– Varroa jacobsoni este un parazit cu corpul oval (femela ) sau aproape rotund (masculul). Dimensiunile se înscriu între 1,7/1,1 mm (la mascul) și 8,0/8,5 la femelă.


• Etiologie

– Varroa jacobsoni


Ciclul biologic

Infestații cu gamaside Infestația cu Varroa jacobsoni la albine • Patogeneză

– Acțiunea spoliatoare – hemolimfa. Albinele nou-eclozate cântăresc cu 15% mai puțin dacă sunt parazitate cu 3 exemplare de Varroa sp., sau cu 22% dacă sunt parazitate cu patru exemplare.

– Acțiunea inoculatoare – virusul deformării aripilor, virusul albinelor din Kașmir, virusul paraliziei acute a albinelor, virusul israelian al paraliziei acute a albinelor, virusul Sacbrood . Aceste virusuri pot fi transmise de albinele-doici la puiet prin hrană, dar nu produc boala decât dacă se suprapune o infestație cu Varroa sp.


• Patogeneză

– Acțiunea traumatică – perforarea pleurelor intersegmentale.

– Acțiunea teratogenă . Albinele parazitate în etapa larvară pot suferi diverse malformații. Albinele lucrătoare pot ecloza cu aripi sau membre lipsă, atrofiate sau deformate. Trântorii pot avea testiculele mai mici și cantitatea de spermatozoizi diminuată cu peste 50%. Mușchii aripilor sunt atrofiați din cauza enzimelor salivare ale acarienilor și nu pot concura la împerechere.


• Diagnostic

– Paraziții pot fi văzuți cu ochiul liber, în special pe ramele cu puiet. Pot fi depistați și pe albinele adulte sau mai ușor, punând o tavă tapetată cu hârtie albă pe fundul stupului. Se lasă o zi și se examinează cu ochiul liber.


• Diagnostic

– Recoltarea acarienilor prin lavaj – 100-500 de albine culese de pe rame de puiet se tratează cu alcool, petrol sau soluții fierbinți de detergent și se strecoară prin site cu ochiuri de 4mm pătrați care rețin albinele și lasă acarienii să treacă. Se examinează sedimentul filtratului.


• Diagnostic


• Profilaxie – prin mijloace eco

– Selectarea de linii de albine rezistente la varooză (Apis melifera capensis – albina africană)

– Plasarea de faguri suplimentari cu celule de trântori (preferați de Varroa), recoltarea și distrugerea lor după căpăcire.

– Folosirea fagurilor capcană

– Creșterea temperaturii în stup (42°C)

– Folosirea de pulberi inerte – 50g/stup, 4-6 zile


• Profilaxie și combatere – prin mijloace non-eco

– Tratamente profilactice cu piretrine:

• Bayvarol (Bayer) – benzi de hârtie impregnate cu Flumethrin folosite pentru diagnostic, profilaxie și combatere. Timp de așteptare 0.

Infestații cu gamaside Infestația cu Varroa jacobsoni la albine • Profilaxie și combatere –

prin mijloace non-eco – Tratamente profilactice sau

curative cu organofosforice: • Cumafos (Perizin - Bayer),

concentrat emulsionabil. Se diluează 1/50. Doza este de 50ml/familia puternică, 25ml/familia slabă, 10-25ml/familiile tinere, două tratamente la interval de o săptămână


• Profilaxie și combatere – prin mijloace non-eco

– Tratamente profilactice sau curative cu organofosforice:

• Cumafos (CheckMite + 100mg/g - Bayer), benzi de hârtie impregnate cu acaricid. Se pun 2 benzi suspendate între ramele cu puiet timp de două săptămâni. Timp de asteptare 0.

Infestații cu gamaside Infestația cu Varroa jacobsoni la albine • Profilaxie și combatere –

prin mijloace non-eco – Tratamente profilactice sau

curative cu amidine: • Amitraz + Taufluvalinat

(Varachet- Inst. Apicol), benzi de carton inflamabile pentru fumigații. Produsul lichid se adaugă cu pipeta sub formă de picături separate pe benzile de carton. Dozare: două picături/corp de stup vertical, 5 picături/stup orizontal, două tratamente la 7-10 zile.

Arahno Entomoze Curs 2

Documents

Transcript of Arahno Entomoze Curs 2