DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI APTITUDINEA DE ŞCOLARITATEA

Diana Aprodu – profesor consilier şcolar

CENTRUL JUDEŢEAN DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ BACĂU

Interesul pentru determinarea cât mai exactă a nivelului de evoluţie a personalităţii copilului la intrarea în clasa I este motivat, pe de o parte, de necesitatea orientării curriculum-ului şcolar în funcţie de coordonatele bio-psiho–sociale ale elevilor clasei, iar pe de altă parte de nevoia de a evalua eficienţa procesului didactic desfăşurat în anii premergători de la grădiniţă. Alte motive ar fi curiozitatea permanentă a părinţilor de a-şi cunoaşte copiii, tendinţa de selecţie operată de unii învăţători. Cert este că un demers didactic ştiinţific nu poate demarat fără o evaluare riguroasă a aptitudinilor de şcolaritate.

Pilonii de susţinere a „infrastructurii personalităţii” surprinsă în dinamica formării sale şi mai ales a învăţării, ar putea fi:

- Nivelul de comunicare: (incluzând vocabularul, dar şi cursivitatea, coerenţa logică şi chiar apetenţa pentru dialog)

- Nivelul operaţional – logic (cu trimitere directă la stadiul formării operaţiilor gândirii: analiză, sinteză, comparaţie, clasificare şi chiar exerciţii simple de abstractizare şi generalizare, interiorizarea operaţiilor cu obiecte şi mulţimi de obiecte, transfer de informaţii, nivel de argumentare, în cazul unor judecăţi simple, „clare şi distincte”)

- Gradul de conştientizare a evenimentelor din lumea înconjurătoare, situarea lor

în coordonatele spaţio-temporale şi conştientizarea propriului eu în raport cu această

realitate;

- Nivelul formării deprinderilor motrice şi psihocomportamentale necesare unei

bune integrări în activitatea de învăţare în grup;

- Gradul de socializare, de acceptare a celuilalt - celorlalţi şi deschiderea spre

cooperare;

- Nivelul formării criteriilor axiologice elementare: bun-rău, frumos-urît, adevărat-

fals, cinstit-necinstit etc., rezultat al interiorizării modelelor valorice ale poveştilor,

basmelor ascultate, filmelor vizionate;

- Regimul afectiv, cuprinzînd scala de oscilare a sensibilităţii în raport cu

evenimentele trăite, persoanele cu care vine în contact; chiar plante, animale;

- Ierarhia motivelor, aflate în plin proces de afirmare, chiar dacă pentru această

perioadă ele ţin mai mult de latura extrinsecă şi de suportul afectiv;

- Armonia personalităţii - vizînd corelarea între elementele componente enumerate,

exprimată în comportament prin siguranţă în acţiune, naturaleţe, dezinvoltură,

integrare optimă, dezinhibare, coordonare uşoară între proiectul mental şi acţiunea

practică sau, dimpotrivă, handicap uşor sau acut pe anumite componente, tradus prin

timiditate, nesiguranţă, neîncredere, închidere în sine (chiar teama de activitate sau de

cei cu care vine în contact).

- Ar mai putea fi prinse şi alte elemente dar ceea ce se pare a fi cel mai important este

găsirea unor modalităţi de identificare, de punere în evidenţă a cotelor de evoluţie, a

sensului şi a ritmului (dinamicii) pentru fiecare variabilă enunţată, în condiţiile în

care cercetătorii nu par a fi de acord cu utilizarea aceloraşi instrumente standard (teste

de inteligenţă, scări metrice de măsurare şi cuantificare, chestionare etc.). Cum să

prinzi în tipar ceea ce este viu, dinamic, instabil, dependent de atîţia factori (biologici,

educaţionali, socio- economici, chiar meteo-climatici etc.)? Şi totuşi, în faţa marii

variabilităţi a fenomenelor din natură, mintea umana a creat tipare, a făcut aproximări

care l-au ajutat să se apropie treptat de esenţa de dincolo de fenomenal.

Iată prezentate succint probele la care ar putea să se recurgă pentru conturarea aptitudinii de

şcolaritate:

Platforma de Evaluare a Dezvoltării - forma A (3-6/7 ani) - evaluarea dezvoltării, a

gradului de pregătire pentru şcoală, evaluarea longitudinală a dezvoltării competenţelor şi

remedierea problemelor de sănătate mintală la preşcolari.

Testul Raven (color) – se pot desprinde informaţii privind deprinderile de activitate

intelectuală, nivelul concentrării atenţiei, interesul, voinţa şi participarea afectivă;

Exerciţii de coordonare motrică;

Proba de atenţie şi discriminare perceptivă;

Proba de memorie (vizuală) imediată;

Proba pentru determinarea nivelului de comprehensiune;

Proba de comunicare (pentru determinarea nivelului vocabularului, coerenţei logice,

fluenţei, conştientizării, argumentării, criteriilor valorice, pronunţiei, participării afective,

disponibilităţii la dialog etc.);

Proba de desen (analiza unui desen realizat mai înainte).

Observaţiile şi concluziile obţinute pe această cale constituie suportul asistenţei

psihopedagogice oferite elevului, învăţătorului şi părinţilor, tuturor factorilor implicaţi în

procesul educaţional în care urmează să se integreze.

Credem că în acest fel se poate asigura un suport ştiinţific intervenţiei învăţătorului în

modelarea personalităţii copilului şi măsurilor de înnoire necesare procesului didactic.

Bibliografie selectivă:

1.  Colecţia "Cathedra", Cunoaşterea copilului preşcolar, Revista de Pedagogie, Bucureşti, 1992.

2.  Ezechil, Liliana, Lăzărescu, Mihaela Laborator preşcolar, V&I Integral, Bucuresti, 2002.