8/18/2019 Apoziţia Este Partea Secundară de Propoziţie Care Are CA Antecedent

1/1

Apoziţia este partea secundară de propoziţie care are caantecedent/ regent un substantiv, un pronume, un numeral

 întrebuinţat pronominal, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie şiindică, în chip de traducere prin sinonime sau prin descriere(pentru interlocutor) un alt nume pentru entitatea/ realitatea lacare a trimis deja antecedentul/ regentul

Atributul circumstanţial / completiv este partea secundară depropoziţie care determină simultan un regent nominal (substantiv,pronume, numeral întrebuinţat pronominal) şi un regent verbal(verb, adjectiv, interjecţie), exprimînd caracteristici ale acestorregent

Atributul, ca parte secundară de propoziţie, în dependenţăobligatorie de un regent de tip nominal (substantiv, pronume,numeral întrebuinţat pronominal) exprimă cele mai variate

caracteristici semantice ale regentului: locul (pădurea de acolo),timpul (discuţia actuală), modul (jocul rapid), cantitatea (vorbamultă), agentul (activitatea studenţească) etc

Bimembră este propoziţia în care sînt ambele părţi principale saupot ! uşor subînţelese

Complementul de agent este partea secundară de propoziţiecare determină un verb la diateza pasivă, un adjectiv sau chiar unadverb provenit dintr"un #verb la supin$ şi indică elementul activ(#autorul$) în legătură cu #acţiunea$ sau #caracteristica$ regent

Complementul direct este partea secundară de propoziţie caredetermină un verb insu!cient completiv sau o interjecţieconsiderată % prin analogie cu verbul % tranzitivă, indicînd obiectulasupra căruia se exercită direct acţiunea sau obiectul ce reprezintărezultatul acţiunii

Complementul este partea secundară de propoziţie caredetermină un verb p redicativ sau nepredicativ, o locuţiune verbală,un adverb, o interjecţie cu &uncţie de predicat

Complementul indirect este partea secundară de propoziţie caredetermină un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie şiindică în principiu bene!ciarul sau obiectul indirect vizat de acţiunesau de caracteristica determinate

Coordonarea este relaţia ce se stabileşte între unităţi sintacticede aceeaşi importanţă, care nu depind nici semantic, nici structuraluna de cealaltă 'e exemplu: zîmbete şi ori &rumoasă, dar tristăba un vers, ba un cîntec etc

Enunt *m rezervat pentru termenul enunţ statutul de termenţinînd de cunoaşterea empirică şi l"am &olosit pentru a denumientităţi sintactice ce ţin de nivelul ontic, care sunt, de &apt, unităţide comunicare + -ţcu

Fraza este o unitate sintactică superioară, care este alcătuită dindouă sau mai multe propoziţii gata constituite, cu condiţia caacestea să contracteze între ele cel puţin unul dintre raporturile

sintactice posibile în &rază în rom.nă

Îmbinările de cuvinte libere(!ecare element constituit transmiteo in&orma" ţie obiectivă semantică: copilă harnică băiat deştept)stabile(echivalente cu un singur cuvînt, neputînd ! analizateseparat şi nici comutate: bate cîmpii, papă"lapte) cuvinte cudeterm. obligatorie(treaptă intermediară între îmbinările libereşi stabile, analizabile, unii termeni !ind şi comutabili: (bun / rău lainimă, acultatea de 0itere / storie)

Monomembră este propoziţia în care una din părţile principalelipseşte

Partea de propoziţie este unitatea sintactică in&erioarăpropoziţiei, posibilă în mod obişnuit în limitele propoziţiei şiindivizibilă din punctul de vedere al &uncţiei sintactice, dacă ţinemcont de intenţia comunicativă a vorbitorului, care % în a&araposibilităţilor mai rar întîlnite de a rezulta din diverse elemente alecontextului % se concretizează, de obicei, într"un cuvîntmor&osintactic ce transmite direct/indirect o singură in&ormaţienoţională sau gramatical"determinativă (rar, exclusiv expresivă) şise constituie într"o singură &uncţie sintactică (rar, exclusivexpresivă) în limitele propoziţiei

Predicativul suplimentar este o poziţie sintactică &acultativă,realizată în structuri ternare derivate, care se raportează sintacticşi semantic concomitent la un verb (sau o interjecţie predicativă) şila un nominal

Predicatul este partea principală a propoziţiei care spune cevadespre subiect: ce &ace, ce este, cum este obiectul sau &enomenulal cărui nume serveşte drept subiect al propoziţiei

Propoziţia este cea mai mică unitate a sintaxei care poate apăreade sine stătătoare şi care comunică prin cuvinte cu indici depredicaţie o judecată logică sau o idee cu caracter a&ectiv sauvolitional, 1ropoziţia este cea mai mică unitate logico"sintactică cuajutorul căreia se exprimă o comunicare 1ropoziţia este ostructură, o esenţă conceptuală obţinută în urma procesului destructurare/abstractizare a întregii mulţimi posibile de enunţuriconcrete dintr"o limbă, inventariate şi clasi!cate în &uncţie deomogenitatea lor semantică şi structural

raporturi sintactice înţelegem relaţiile/ legăturile % marcatelingvistic % ce apar la nivelul unităţilor sintactice (propoziţia, parteade propoziţie, &raza, substitutul de propoziţie/ &rază, textul)

elaţiile sintactice sînt interpretarea lingvistică a unor raporturilogice, prin care se reectă în planul gîndirii conexiuniextralingvistice, extrinseci (între obiecte) şi intrinseci (interioareobiectelor, de tipul: parte"întreg, conţinut"&ormă, su bstanţă"calităţi,statice sau dinamice etc) tipuri de relaţii sintactice raportul deinerenţă (2opiii învaţă 3oi luptăm) 4 raportul de coordonare(-levii citesc lecţia şi povestesc &ragmente) 5 raportul desubordonare (*m cumpărat o carte ce mă interesa) 6 raportulmixt (3ăpădiră asupra lui şi"l loviră cu bolovani şi cu ce"au maiapucat) 7 raportul explicativ (8aria, pro&esoara, a plecat) 9raportul de dublare ( 8aria citeşte bucuroasă) raportul deincidenţă (3icu % aşa îi spunem &ratelui meu % s"a căsătorit)

!intagma este o construcţie cu un număr minim de elemente carese caracterizează prin autosu!cienţă semantică şi structurală ;intagma este un grup de două cuvinte sintactice dintr"opropoziţie, legate între ele semantic şi gramatical, în cadrul unuiraport de subordonare a) nominale (casă mare, copil cuminte etc)b) predicative sau atributive (a se întoarce tîrziu, bun la suet etc)sintagma este cea mai mică unitate sintactică, deci unitate

comunicativă b) sintagma nu constituie obiectul de studiu alsintaxei, căci se obţine în urma scindării propoziţiilor, carereprezintă unitatea de bază a sintaxei

!inta"a este partea gramaticii care cuprinde regulile de îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în &rază *vram,