STUDII DE ISTORIE A FILOSOFIEI ROMÂNEŞTI...

ACADEMIA ROMÂNĂ

INSTITUTUL DE FILOSOFIE ŞI PSIHOLOGIE „CONSTANTIN RĂDULESCU-MOTRU”

STUDII DE ISTORIE A FILOSOFIEI ROMÂNEŞTI

X

TEME ONTOLOGICE: EXISTENŢĂ, FIINŢĂ, REALITATE

Coordonatori: VIOREL CERNICA, MONA MAMULEA, TITUS LATES, MIHAI POPA

Ediţie îngrijită de MONA MAMULEA

EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE

Bucureşti, 2014

CUPRINS

I. TEME ONTOLOGICE: EXISTENŢĂ, FIINŢĂ, REALITATE

Alexandru Surdu, Despre Existenţă, Fiinţă şi Realitate din perspectiva filosofiei

sistematice categoriale ............................................................................................ 9

Titus Lates, Aievea la începuturile ontologiei în limba română: momentul Bărnuţiu ....... 17

Viorel Cernica, Transcendenţa în fenomenologia husserliană şi în metafizica blagiană .. 27

Constantin Aslam, Între realism şi constructivism. Ontologia operei de artă în filosofia

lui Tudor Vianu .................................................................................................... 44

Dragoş Popescu, Fiinţă şi Existenţă în Cursul de metafizică din 1936–1937 al lui

Nae Ionescu ......................................................................................................... 61

Valentin Cioveie, De la existenţa Dasein-ului la insistenţa omului liturgic ..................... 72

Victor E. Gelan, Invizibila structură a realului. De la fenomenologia datului cotidian

la indicibila metafizică a nerostitului [Note pe marginea filosofiei lui Mihai Şora] .... 90

Mihai Popa, Existenţă şi trăire estetică la Liviu Rusu ................................................... 105

Remus Breazu, Nimic, existenţă şi timp în viziunea lui Alexandru Dragomir ............... 115

Raluca Iordan, Reconstrucţia dihotomică a modelului ontologic nicasian .................... 125

Alexandru Gabriel Buican, Paradigma răsăriteană ca atitudine existenţială ................. 135

Andrei Simionescu-Panait, Perspectiva nietzscheană asupra existenței în literatura

română postmodernă [Studiu hermeneutic asupra romanului „Apă neagră”] ........ 143

Mona Mamulea, Câtă aparenţă, tot atâta realitate: Petrovici şi domniţa la ananghie ..... 155

Ontologia filosofilor români: repere bibliografice (Titus Lates) .................................. 165

II. CENTENAR DUMITRU ISAC (1914–1984)

Ionuţ Isac, Dumitru Isac: portret filosofic .................................................................... 189

Dumitru Isac, Lucian Blaga şi specificul etnic (text inedit) .......................................... 193

III. CENTENAR ZEVEDEI BARBU (1914–1993)

Marin Diaconu, Zevedei Barbu: schiţă pentru un profil spiritual .................................. 203

Zevedei Barbu, Sociologia cunoaşterii şi sociologia artei. Reflecţii asupra statutului

lor ontologic (text inedit, trad. din limba engleză de Ovidiu G. Grama) ............. 227

IV. RESTITUIRI

Liviu Bordaş, „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu:

noi completări documentare .............................................................................. 237

V. SEMNAL

Istoria filosofiei româneşti în anul 2012 (bibliografie realizată de Titus Lates) ....... 319

Contents ........................................................................................................... 323

CONTENTS

I. ONTOLOGICAL ISSUES: EXISTENCE, BEING, REALITY

Alexandru Surdu, On Existence, Being and Reality from the viewpoint of

categorial-systematic philosophy ............................................................................ 9

Titus Lates, Aievea in the beginnings of ontology in Romanian: Simion Barnutiu’ s

contribution .......................................................................................................... 17

Viorel Cernica, Transcendence in Husserl’s phenomenology and in Blaga’s

metaphysics ......................................................................................................... 27

Constantin Aslam, Between realism and constructivism. Ontology of the work of art

in Tudor Vianu’s thinking .................................................................................... 44

Dragoş Popescu, Being and Existence in Nae Ionescu’s Lectures on metaphysics,

1936–1937 ........................................................................................................... 61

Valentin Cioveie, From the existence of Dasein to the insistence of liturgical human

being .................................................................................................................... 72

Victor E. Gelan, The invisible structure of reality. From the phenomenology of

common givenness to the unspeakable metaphysics of the unsayable [Notes

regarding the philosophy of Mihai Şora] ............................................................... 90

Mihai Popa, Liviu Rusu on existence and aesthetic experience .................................... 105

Remus Breazu, Alexandru Dragomir’s vision of nothingness, existence and time ........ 115

Raluca Iordan, The dichotomic reconstruction of Constantin Noica’s ontological

model ................................................................................................................. 125

Alexandru Gabriel Buican, Eastern paradigm as existential attitude ........................... 135

Andrei Simionescu-Panait, Nietzsche's stance regarding existence and its

dissemination amidst Romanian postmodern literature [An interpretation of

Nicolae Stan's „Blackwater”] .............................................................................. 143

Mona Mamulea, So much appearance, so much reality: Petrovici and the damsel in

distress ............................................................................................................... 155

Romanian philosophers’ ontology: A bibliography (Titus Lates) .................................. 165

II. DUMITRU ISAC CENTENNIAL (1914–1984)

Ionuţ Isac, Dumitru Isac: A philosophical portrait ....................................................... 189

Dumitru Isac, Lucian Blaga on ethnic specificity (unpublished paper) ......................... 193

III. ZEVEDEI BARBU CENTENNIAL (1914–1993)

Marin Diaconu, Zevedei Barbu: Outline of a spiritual profile ...................................... 203

Zevedei Barbu, Sociology of knowledge and sociology of art: Reflections on their

ontological status (unpublished paper, translated from English by

Ovidiu G. Grama) ............................................................................................ 227

IV. RESTITUTIO

Liviu Bordaş, “Like a dark flame”. Mircea Eliade and Ioan Petru Culianu:

new documentary contributions ............................................................... 237

V. REFERENCES

The history of Romanian philosophy in 2013 (a bibliography by Titus Lates) .. 319

Contents ........................................................................................................... 323

„CA O FLACĂRĂ ÎNTUNECATĂ”

MIRCEA ELIADE ŞI IOAN PETRU CULIANU

– noi completări documentare –

LIVIU BORDAŞ

“LI KE A D A R K F L AM E ”

M I R CE A E LI A D E A N D IO A N PE T R U C U LI AN U

– N E W D O C U M E N T A RY C O N T RI BU T I O N S –

AB S TR A C T: The article discusses 29 new letters of Ioan Petru Culianu to Mircea

Eliade from the years 1972–1982. They were found in the ‘Mircea Eliade Papers’ at the

University of Chicago Library, in one of the boxes with manuscripts damaged in the

fire that devastated Eliade’s office in December 1985. The letters required a painful

transcription and a careful reconstruction of the text from the parts burned by fire or

washed by water. They are published here ( addenda II), along with other previously

unpublished materials: three autograph dedications to Eliade from the years 1979–1981

(addenda III), four autograph dedications by Eliade to Culianu from the years 1975–

1981 (addenda IV), three curricula vitae et studiorum from the years 1973–1976

(addenda V), and the foreword to the second version (1975) of Culianu’s autobio-

graphic novel Râul Selenei (addendum VI). Some of them come from the ‘I.P. Culianu

Papers’ and from the personal archive of Ugo Bianchi.

Corroborated with the data provided by the previously published letters as well as

by other sources, these materials allow us to propose a chronology of Culianu’s corre-

spondence with Eliade (addendum I). The chronology shows about 220 letters of

Culianu (against 70 of Eliade), out of which only 70 are known so far.

The newly discovered letters provide additional information regarding Culianu’s

studies, his early projects to specialise in Indian religions and to go to India, his

unpublished literary and scientific manuscripts, the elaboration of his published works,

etc., as well as formerly unknown particulars of his life and relationship with Eliade.

The article examines specifically the evolution of Culianu’s work on Eliade, from the

book begun in 1974 and published in 1978 to his later efforts towards clarifying

Eliade’s prewar Romanian political past.

K EY WO R D S: Mircea Eliade; Ioan Petru Culianu; master–disciple relationship;

correspondence; History of Religions; Indology; India; politics; the Iron Guard;

Fascism; anti-Semitism.

1. MANUSCRISELE ŞI EDITAREA LOR

Publicarea corespondenţei dintre Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu a fost

cerută şi aşteptată ca o ilustrare a unui scenariu formativ, a unei paradigme paideice

sau chiar a unei iniţieri intelectuale de factură superioară. Aşa a şi fost percepută

Studii de istorie a filosofiei româneşti, X238

atunci când a apărut, în anul 2004, în îngrijirea Terezei Culianu şi a lui DanPetrescu1.

Din nefericire, ea nu este lipsită de erori, scăpări sau, dimpotrivă, adăugiriinexistente în manuscris2. Nici unele reconstituiri, precum rândul din scrisoarea din26 iunie 1978, „[un interviu al meu, de fapt un articol pe care l-am] redactat...” (p.142) – probabil absent din xerocopia folosită ca bază pentru editarea textului –, nuaproximează originalul, care este: „răspunsul meu la ‘acuzaţiile’ lui Donini. L-amredactat...”. Deşi relativ grave din punct de vedere editorial, toate aceste scăderi nualterează sensul general al scrisorilor. Ele fac doar să se piardă unele culori şinuanţe3.

Un alt neajuns, care însă nu poate fi imputat celor doi îngrijitori, afecteazămult mai serios această ediţie: faptul de a fi incompletă. Acoperind perioada 4august 1972 – 14 ianuarie 1986, ea cuprinde şaptezeci de scrisori ale lui Eliade şinumai treizeci şi opt ale lui Culianu, dintre care patru găsite doar în ciorne (de fapt,răvaşe netrimise).

Dacă scrisorile maestrului se păstrează – aproape integral – în arhiva familieiCulianu, la Iaşi4, alături de cele patru netrimise ale discipolului, celelalte scrisoriale acestuia se găsesc în fondul ‘Mircea Eliade Papers’ de la Biblioteca Universi-

1Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu , ed. de

Tereza Culianu-Petrescu şi Dan Petrescu, Iaşi, Polirom, 2004.2 Reproduc aici, pentru exemplificare, o parte din corecturile pe care le-am însemnat

pe exemplarul din biblioteca Universităţii din Chicago (PC839.E38Z483): „E[nrico]Castelli” în loc de „E. Costelli” (p. 55); „care-mi împiedică” în loc de „care mă împiedică”(p. 114); „perioada de izolare şamanică” în loc de „perioada de izolare şamanică a mea” (p.114); „lucrul este ideal” în loc de „locul este ideal” (p. 114); „wu-wei” în loc de „wo-wei”(p. 116); „Bolton” în loc de „Bulton” (p. 122); „şi a revederii Dvs” în loc de „al Dvs” (p.143); „speră să mai vină” în loc de „sper să mai vină” (p. 145); „Tâcu” în loc de Tîcu (p.147); „iar acesta ultimul” în loc de „iar acesta” (p. 151); „continuarea” în loc de„consumarea” (p. 193); „Mult stimate Domnule Profesor” în loc de „Stimate...” (p. 196);„rescrisă” în loc de „nescrisă” (p. 215); „Henry Pernet” în loc de „Henry Perset” (p. 229);„M-am bucurat foarte mult primind scrisoarea Dvs!” în loc de „M-a bucurat foarte multprimirea scrisorii Dvs!” (p. 251); „Ioan”, în loc de „Carmen şi Ioan” (p. 265); „Dar m-ausfătuit să încerc din nou... După?” în loc de „Dar m-au sfătuit să încerc din nou după...” (p.270); „Dragi şi Mult Stimaţi Domnule şi Doamnă Profesor” în loc de „Dragi...” (p. 274).Unele cuvinte subliniate nu au fost redate în caractere cursive, în schimb au fost altelenesubliniate (pp. 264, 265 etc.).

3 Precum într-o propoziţie ca aceasta din scrisoarea din 5 decembrie 1985: „Aştept cumare nerăbdare să vă revăd cu bine şi sănătate şi mă pregătesc temeinic de toate” (p. 276),unde omiterea formulei „şi sănătate” anulează efectul ritmic, ludic, intenţionat de Culianu.Sau, în scrisoarea din 21 octombrie 1985, „marele artist a lucrat cu râvnă” are o tentăironică, pierdută în carte, unde apare doar „artistul...” (p. 274). De asemenea, semnătura înunele scrisori de la începutul perioadei olandeze este „Ion”, nu „Ioan” (pp. 100, 114, 117, 119).

4 Una singură, cea din 3 mai 1977, se păstrează – în copie – la Chicago (M.E.P. 136.4).

Liviu Bordaş – „Ca o flacără întunecată”. Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu 239

tăţii din Chicago. Ele au fost identificate de Eduard Iricinschi în vara anului 2003.În actuala aranjare a arhivei, se păstrează în dosarul consacrat lui I.P. Culianu(M.E.P. 65.12), în secţiunea corespondenţilor români aranjaţi alfabetic, şi în douădosare (M.E.P. 70.9 şi 72.6) din secţiunea corespondenţilor români ocazionali, încare scrisorile sunt aranjate – teoretic – după criteriul cronologic.

În primul articol al prezentei serii Eliade – Culianu – inedita afirmam urmă-toarele despre ediţia corespondenţei: „Cu toate că discipolul era cel care scria maides maestrului, scrisorile sale sunt – în mod straniu – cele mai puţin reperabile. Pelângă lipsuri intermitente, există şi două mari goluri: din perioada italiană (1972–1976) nu se păstrează nimic de la el, iar anii 1981–1983 sunt ilustraţi de o singurăscrisoare. Ceea ce se cunoaşte reprezintă, după toate probabilităţile, mai puţin de otreime din corespondenţa trimisă de Culianu lui Eliade. Dată fiind ‘harta’ scrisori-lor absente e puţin probabil ca ele să fi pierit în incendiul care, în decembrie 1985,a devastat biroul din Meadville Lombard Theological School” 5.

Într-adevăr, o primă cercetare a arhivei lui Eliade de la Chicago (în mai–iunie2011) a scos la iveală trei noi epistole. Una dintre ele, datând din 23 noiembrie1976, era rătăcită într-un dosar (M.E.P. 122.4) din secţiunea scrierilor despreEliade. Celelalte două, datând din 19 şi 20 decembrie 1984, alcătuiesc conţinutuldosarului consacrat proiectului Asociaţiei „Mircea Eliade” (M.E.P. 79.12) din sec-ţiunea corespondenţilor străini 6.

O nouă cercetare (în perioada octombrie 2012 – iunie 2013) a scos la ivealăalte 29 de scrisori ale lui Culianu. Una a fost identificată în secţiunea coresponden-ţilor străini ocazionali (M.E.P. 101.1), iar celelalte, într-un dosar (M.E.P. 109.2)din ultima secţiune a corespondenţei, cea cuprinzând scrisorile afectate de incendiuşi considerate neidentificabile7. Şi prima scrisoare are urme de foc şi de apă, spredeosebire de celelalte din aceeaşi cutie, ceea ce duce la concluzia că se afla şi eaîntr-un pachet afectat de incendiu.

Se poate presupune că restul scrisorilor au fost distruse în această calamitate 8,fără însă a exclude alte posibilităţi (cum ar fi cea a sustragerii lor de către una din

5 L. Bordaş, „«Întotdeauna far într-o lume nihilistă». Mircea Eliade şi Ioan PetruCulianu – contribuţii documentare”, în: Mona Mamulea (ed.), Studii de istorie a filosofieiromâneşti, vol. VIII, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2012, pp. 303–361 (303).

6 Ibidem, pp. 338–342 (addenda II).7 Alături de câteva texte trimise împreună cu ele. Trei dintre acestea, datând din 1982,

nu par însă a fi fost anexate ultimei scrisori a lui Culianu (14 mai 1982): M. Eliade,[„Préface”] la I.P. Culianu, Eros et magie à la Renaissance (février 1982), 3 ff. dactilo cucorecturi manuscrise (lipsă f. 4, conţinând a doua jumătate a ultimului paragraf); M. Eliade,[„Préface”] la I.P. Culianu, Hesperus (février 1982), 2 ff. dactilo cu corecturi manuscrise; I.P.Culianu, „Cărţi recente despre Mircea Eliade”, emisiune radio, 4 ff. dactilo (publicat cu micidiferenţe în Limite, Paris, nr. 46–47, martie 1985, pp. 24–25). Toate au marginea stângă arsă.

8 Şi o parte din extrasele şi articolele trimise de Culianu lui Eliade (precum cele dinM.E.P. 136) au fost afectate de incendiu.


persoanele care au avut acces la arhivă – Adriana Berger 9, Culianu10 însuşi saualtcineva11 –, înainte de preluarea şi inventarierea ei de către Biblioteca Universită-ţii din Chicago).

Cronologia corespondenţei, atât cât poate fi reconstituită în prezent (v.addendum 1), arată un număr de 161 de scrisori direct atestate ale lui Culianu, lacare se adaugă alte aproximativ 60 de scrisori ce pot fi estimate pentru perioadelede timp în care nu avem indicii 12. Din aceste circa 220 de scrisori, cunoaştem înprezent doar 70 (cu tot cu cele patru netrimise). Perioada italiană, 1972–1976 (8scrisori din 48 atestate, cca 65 probabile), şi cea a anilor 1981–1983 (2 scrisori din21 atestate, cca 45 probabile) continuă să rămână cele mai puţin reprezentate. (Sepune, desigur, întrebarea dacă acest lucru e întâmplător.)

Deşi constituie doar un alt mic procent din totalul epistolelor trimise de disci-pol maestrului, aceste noi scrisori publicate aici completează în mod semnificativcorespondenţa deja cunoscută (într-un procent nu cu mult mai mare). Deosebit devaloroase sunt cele 8 epistole care supravieţuiesc din perioada italiană (una publi-cată de noi anterior, celelalte acum). Marea majoritate a scrisorilor editate aicicompletează primii patru ani ai perioadei olandeze, 1977–1980, făcând ca aceştiasă fie acoperiţi aproape integral13.

Din nefericire nu toate noile scrisori au putut fi citite complet. Douăzeci şidouă dintre ele sunt scrise cu cerneală, iar şapte dactilografiate, dar şi acestea din

9 Când a lucrat în arhiva lui Eliade, în primăvara anului 1984, clasificase şi scrisorile luiCulianu; vezi Postlegomena la felix culpa. Mircea Eliade, evreii şi antisemitismul, culegere detexte de L. Bordaş, ediţie îngrijită de M. Gligor şi L. Bordaş, Cluj, Presa Universitară Clujeană,2012, p. 339. La un moment dat, Eliade a suspectat-o că a luat unele scrisori (ibidem, p. 353), iaralţi contemporani susţin că făcuse xerocopii neautorizate după corespondenţă. Culianu însuşiauzise acest lucru şi bănuia că era vorba şi de scrisorile sale în care aborda chestiunea simpatiilorpolitice de tinereţe ale lui Eliade; vezi L. Bordaş, „Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade şi felixculpa”, în: Mona Mamulea (ed.), Studii de istorie a filosofiei româneşti, vol. IX, Bucureşti,Editura Academiei Române, 2013, pp. 319–378 (323, 328, 362).

10 Avea motive întemeiate să nu dorească cunoaşterea unor detalii din perioada saitaliană şi a scrisorilor în care discuta chestiunile politice interbelice. Încă din noiembrie1978 îşi exprimase dorinţa de a-şi vedea incinerate scrisorile, de către Eliade sau de către elînsuşi; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 167 (scrisoare netrimisă).

11 După moartea lui Culianu, Christinel şi-a pus încrederea în diverşi români care auînşelat-o. De exemplu, un inginer emigrat în S.U.A. (actualmente domiciliat în Boulder) aabuzat de ospitalitatea şi banii ei şi a sustras din casă manuscrise, scrisori, fotografii şiobiecte care au aparţinut lui Eliade (pipe, ochelari, stilouri). La el se referă plângerile luiChristinel înregistrate de Monica Lovinescu în jurnalul ei. În anii din urmă, acesta a oferitcâtorva cercetători şi edituri copii ale unora din materialele sustrase.

12 Aceasta e o estimare minimală; cea maximală ar fi aproximativ 100.13 Mulţumesc conducerii Special Collections Research Center al Bibliotecii Universi-

tăţii din Chicago pentru permisiunea de a cerceta şi publica aceste scrisori, alături decelelalte materiale din Addenda.


urmă au adăugiri manuscrise. Textul unora dintre cele scrise de mână este aproapeîn întregime spălat de apa care a stins misteriosul incendiu din biroul lui Eliade, iarrestricţiile de acces (examinarea lor doar în folia de plastic transparent în care suntpăstrate) îngreunează descifrarea. Ele pot fi citite integral cu aparate cu razeinfraroşii sau cu scanere multispectrale, care însă lipsesc din dotarea Centrului.

Numai câteva scrisori de format mai mic au scăpat aproape neatinse de focsau de apă. Dar marea majoritate a celor afectate au putut fi descifrate şi reconsti-tuite în întregime. Puţinele lacune rămase – variind de la un cuvânt la un rând – nuafectează inteligibilitatea întregului. Textul reconstituit în porţiunile arse, absente,ale scrisorilor14 este, într-o proporţie foarte mare, cert, după cum o indică fragmen-tele rămase, topica frazei sau contextul, în raport cu mărimea porţiunii lipsă. Înunele locuri, unde nu s-au putut determina cu certitudine cuvintele, ci doar sensullor, textul reconstituit redă spiritul, nu litera. Aceste situaţii sunt relativ puţine.Ne-am abţinut de la orice reconstrucţie acolo unde nu a fost filologic posibilă,lăsând-o în seama hermeneuticii.

Trebuie totuşi precizat că descifrarea a fost mult mai dificilă decât poatepărea la prima vedere după textul editat aici. Majoritatea literelor transcrise cavizibile în vecinătatea marginilor absente – şi care sunt esenţiale pentru reconstru-irea cuvintelor lipsă – sunt identificabile cu mare greutate (folosind multiple lupe,lumini speciale, diferite unghiuri de iluminare şi o mare cantitate de timp), căci seaflă pe partea arsă care încă nu se desprinsese din pagină în momentul în carele-am cercetat. Acelaşi lucru e valabil pentru multe porţiuni, uneori pagini întregi,spălate de apă.

Am adăugat scrisorilor un număr de materiale care se află în proximitateacorespondenţei şi a raporturilor dintre cei doi: câteva noi dedicaţii ale lui Culianu şiEliade, câteva curricula vitae et studiorum şi prefaţa celei de-a doua versiuni aromanului autobiografic Râul Selenei . Prefaţa se păstrează în arhiva lui Culianu,alături de o pagină de titlu. Dintre curricula doar una i-a fost trimisă lui Eliade, lacererea acestuia. Celelalte două provin din arhiva personală a profesorului UgoBianchi15. Una dintre dedicaţiile lui Culianu se găseşte pe volumul Religione epotere, care este singura sa carte dăruită lui Eliade ce se păstrează în bibliotecaUniversităţii (în Special Collections Research Center, unde cărţile preluate împreu-nă cu fondurile manuscrise sunt stocate aparte). Nu ştim ce s-a întâmplat cu celelal-te cărţi ale sale din biblioteca lui Eliade. E posibil să fi fost donate separat, maitârziu, de către Christinel, şi fiind dublete, biblioteca să le fi vândut la preţurimodice în una din frecventele acţiuni de acest tip organizate pentru beneficiarii ei.Nici dintre cărţile lui Eliade dăruite lui Culianu cu dedicaţie nu se păstrează decât

14 Pus în paranteze-acoladă „{}”. Textul din porţiunile spălate de apă a fost redat fărăniciun marcaj întrucât, deşi foarte greu vizibil, el este totuşi atestat.

15 Îi mulţumesc pentru ele lui Giovanni Casadio, care mi le-a arătat în toamna anului2004, la Roma, şi ulterior mi-a cedat permisiunea de a le publica, acordată lui de dna Bianchi.


una (În curte la Dionis ), care – în mod ciudat – se afla în rafturile cu acces liber alebibliotecii16.

Înainte de a discuta conţinutul acestor materiale, mai trebuie precizat că elepun în evidenţă posibile greşeli de transcriere în răspunsurile lui Eliade din ediţiacorespondenţei – mai ales unele date ale scrisorilor lui Culianu la care se referăEliade sau unele date ale propriilor sale scrisori – , precum şi un număr de erori şiinadvertenţe în notele editoriale.

2. STUDIILE INDIENE ŞI MIRAJUL INDIEI

Din prima scrisoare pe care o cunoaştem – trimisă la Paris în timp ce Eliadese găsea în America – aflăm că ea este, de fapt, a patra din acel an. Culianu îi maitrimisese una din România, înainte de 4 iulie 1972 şi alte două după aceea, adresatela Chicago. Această primă scrisoare trădează orientarea sa ştiinţifică din aceavreme, preponderent indologică, incluzând şi o evidentă dimensiune existenţială.Pe lângă cursurile de sanscrită şi hindi pe care le-a urmat la Universitatea dinBucureşti17, Culianu a învăţat şi yoga – timp de doi ani 18 – de la profesorul indianPrabhu Vidyasagar Dayal, care o practica de aproape trei decenii 19. În mod natural,îşi dorea să ajungă în India, deşi precizează că nu pentru a imita destinul luiEliade20. E foarte interesant că – după cum spune – lecţiile de yoga l-au ajutat săînţeleagă mai bine de ce acesta nu a rămas în India, întrebare care i-a frământat peel şi pe prietenii lui interesaţi de acelaşi subiect.

Culianu îi cere lui Eliade sprijinul pentru a studia limbile orientale şi istoriareligiilor. Ordinea este chiar aceasta, arătând că studiile religioase nu reprezentau,

16 După ce am semnalat acest lucru conducerii Special Collections Research Centers-au luat măsuri pentru transferarea ei. Există şi ale cărţi ale sale cu dedicaţie sausemnătură, atât în S.C.R.C. cât şi în rafturile cu acces liber ale bibliotecii.

17 A participat – alături de alţi studenţi, dar având rolul principal – la elaborareacursului de limba hindi şi a primului volum al Dicţionarului hindi-român , coordonat deprofesorii Ion Petrescu şi P. Vidyasagar Dayal. Cele două au fost publicate la TipografiaUniversităţii Bucureşti, în 1972, respectiv 1973, dar i-au fost trimise în Italia abia laînceputul anului 1974.

18 Aşa cum afirmă într-un text autobiografic. Vezi anexa nr. 1 la articolul luiGianpaolo Romanato, „Ricordo di un amico: Ioan Petru Culianu”, în: Ascensions ethypostases initiatiques de l’âme. Mystique et eschatologie à travers les traditionsreligieuses. Actes du colloque international d’histoire des religions ‘Psychanodia’, Paris,INALCO, 7–10 septembre 1993 , tome I, éditeurs Ara Alexandre Shishmanian, DanaShishmanian, Paris, Les Amis de I. P. Couliano, 2006, pp. 9–16, 525–551 (525–527).

19 P. Vidyasagar Dayal, „Cuvântul unui profesor indian”, în: Nicolae C. Tufoi, Yoga,izvor de sănătate, Iaşi, Junimea, 1978, p. 5.

20 Dar la 16–17 ianuarie 1974 îi scrie că are „nostalgia de a nu fi ajuns în India peurmele Dvs” (addendum II.3).


cel puţin în acel moment, un interes în sine sau de factură generală. Mai mult, elvoia să urmeze această formaţie academică pe lângă Eliade, fiind hotărât să facăautostopul până la Paris sau să lucreze pe un vas cu destinaţia America. A ajunge înpreajma maestrului şi a fi „pus la încercare” de el reprezenta trecerea unui „praginiţiatic”. Tonul este desigur ludic şi autoironic, dar numai pentru a tempera tensiu-nea ce subîntinde proiectele sale, la o vârstă ea însăşi plină de dramatism.

Dacă nu este vorba de o greşeală de datare, prima scrisoare a lui Eliaderăspunde celei de-a doua scrisori trimise la Chicago (25 iulie), cu două zile înainteacelei discutate aici. Conţinutul acestor trei prime misive din Perugia trebuie să fiemai mult sau mai puţin similar.

Neputându-l ajuta să vină în America, Eliade îi recomandă să-i scrie – printrealţii – indianistului Arion Roşu, care trecuse printr-o experienţă similară în Italia şil-ar fi putut îndruma în privinţa posibilităţilor de a „supravieţui” acolo. În cel de-aldoilea răspuns îl informează că, aflând-se la Paris, i-a vorbit lui Roşu despre el şidespre situaţia în care se găsea21. Culianu nu va urma îndemnul de a-i scrie decâtdupă o jumătate de an, când se afla – deprimat – în lagărul de la Latina. În primascrisoare îl informează că, urmărind cu pasiune lucrările lui Eliade, a început săstudieze limbile sanscrită şi hindi, frecventând şi cursurile de filosofie indiană alelui Sergiu Al-George, căruia i-a devenit chiar prieten. De la el a auzit adesea despreArion Roşu. Culianu recunoaşte că posedă o „foarte modestă experienţă lingvis-tică”, însă are una mai bogată în câmpul istoriei religiilor indiene 22.

Indianistul român de la Paris i-a trimis numele şi adresele unor persoane –savanţi şi profesori, dar şi preoţi români – din Roma, Torino, Milano şi Bari, carel-ar fi putut ajuta: Ruggero Orfei, Giuseppe Billanovich, Agostino Pertusi, TinoFoffano, Margherita Giordano-Lokrantz, Stefano Piano, Silvio Curto, Rosa delConte, Mircea Popescu, Dan Petraşincu (Angelo Morretta), D.Şt. Marin (DemetrioMarin), părintele Mircea Clineţ, episcopul Vasile Cristea, monseniorul AloisieTăutu23.

Descriindu-i starea psihologică proastă în care se găsea din cauza regimuluide lagăr, Culianu adaugă: „Mereu însă îmi amintesc de vorbele lui Keśala cătreluptător: ‘Arjuna, luptă!’ şi încerc să mă încordez” 24.

Dintre profesorii italieni, doar Margherita Giordano-Lokrantz (1935–2004),şefa departamentului de limbi şi literaturi scandinave al Universităţii de stat dinMilano, i-a răspuns încurajator 25. În schimbul de scrisori care a urmat, aceasta l-a

21 Dialoguri întrerupte , ed. cit., pp. 41–42, 44 (4 august, 18 octombrie 1972).22 Scrisoare din 15 februarie 1973, păstrată alături de alte şase în F.A.R. 3.5 j.23 Schiţa răspunsului său din 22 februarie 1973 pe scrisoarea lui Culianu; ibidem.24 Scrisoare din 5 martie 1973 (la care A. Roşu răspunde la 17 martie); ibidem.

Corect: Keśava (unul din numele lui Kṛṣṇa în Bhagavad Gītā).25 Scrisorile lui Culianu din 5 martie (Roma) şi din octombrie 1973 (Milano); ibidem.

(A. Roşu răspunde doar la cea de-a doua scrisoare.) Agostino Pertusi îi scrisese de laVeneţia că „nu e nimic de făcut”.


îndemnat să se înscrie la concursul de admitere la Universitatea catolică „SacroCuore”, unde avea şanse să fie acceptat chiar şi în lipsa certificatelor de studii dinRomânia. Culianu i-a urmat sfatul şi a fost admis cu o bursă de un an (prelungibilă lapatru ani) şi cu clauza de a-şi depune diplomele ulterior. În locul lor prezentase o„Riconstituzione della situazione scolastica”26 şi mai multe scrisori de recomandarede la câţiva profesori (Eliade, P. Vidyasagar Dayal, profesori italieni) şi de la italienicare, cunoscându-l, depuneau mărturie pentru el. Aşa a ajuns la Universitatea catolicădin Milano, şi nu la Roma, Veneţia, Torino sau Bari, unde destinul său ar fi urmat,foarte probabil, o altă cale decât cea pe care avea să-l îndrume Ugo Bianchi.

La examenul de admitere a prezentat două lucrări redactate în Italia,„«Sensus interior» and Theory of «Heart»” şi „Intorno all’etica di GiordanoBruno”27. Una dintre ele a fost scrisă „doar din amintiri”, spune el. Este, foarteprobabil, cea de-a doua. Cea dintâi – aşa cum reiese din prima scrisoare cătreEliade – o proiectase încă de la Bucureşti pentru revista Studia et Acta Orientalia ,cu titlul „«Internal sense» and conception of the «Heart»” 28.

Dându-i veşti despre Departamentul de Ştiinţe Religioase şi despre profesorulsub îndrumarea căruia va lucra, Culianu scrie: „Situaţia juridică a acestui departa-ment este însă foarte neclară. Obligaţia este susţinerea a două teze, în perioade dedoi ani: prima, cu prof. Bianchi; a doua, dacă voi lucra satisfăcător, după o specia-lizare în istoria religiilor indiene poate la Paris ori în Germania”. Dacă iniţial îşialege o teză intitulată „Psihologia buddhistă şi psihologia modernă” (în specialAsaṅga şi Vasubandhu – pe care-i studiase cu Sergiu Al-George – şi Carl GustavJung)29, îşi va schimba foarte repede subiectul, alegând una despre „Eranos” 30, apoialta despre „Ascensiune şi salvare în gnosticism” 31. Va face totuşi comunicări des-pre viziunea indiană a istoriei32 sau despre chestiunea credinţei în hinduism. Dar înlocul specializării în religiile indiene, se va specializa în Antichitatea târzie şi, maiales, în gnosticism, spre care profesorul Bianchi – pe care de-abia îl întâlnise – îl şiîndrumase deja33.

26 Publicată în addendum V.1. Unii dintre profesorii cu care a studiat sau cu care a datexamene sunt binecunoscuţi şi încă în viaţă, dar nu par să-şi fi adus aminte în ultimele douădecenii că au avut un student pe nume Ioan Petru Culianu.

27 Scrisoare din 29 noiembrie 1973; F.A.R. 3.5 j.28 Despre lucrarea redactată în Italia, vezi scrisorile lui Eliade din 18 octombrie şi 7

noiembrie 1973; Dialoguri întrerupte , ed. cit., pp. 44–46.29 Aşa cum îl informează pe Eliade la 20 octombrie 1973 ( addendum II.2).30 După cum îl informează pe A. Roşu la 29 noiembrie 1973; F.A.R. 3.5 j.31 Scrisoarea către Eliade din 16–17 ianuarie 1974 ( addendum II.4). Şi această teză

va fi schimbată atunci când, în toamna anului 1974 – în lipsa certificatelor de studii pe careUniversitatea din Bucureşti nu vroia să le trimită – i s-a cerut să facă o nouă teză de licenţă.Propunerea sa, „Terra pura. Simboli del dualismo gnostico”, a trebuit să dea prioritatepropunerii lui Bianchi, care voia o teză despre gnosticism în viziunea lui Hans Jonas.

32 În decembrie 1973 sau ianuarie 1974; ibidem.33 După cum îi scrie lui A. Roşu la 29 noiembrie 1973; F.A.R. 3.5 j. La 20 octombrie

îi scrisese lui Eliade că încă nu-l întâlnise (addendum II.2).


După ce îl anunţă despre succesul admiterii sale, îi va scrie lui Arion Roşu(care ţinea la promptitudine şi constanţă epistolară) abia peste patru luni, pentru a-lruga să-i trimită articolele sale sub formă de extrase. Ele i-ar fi fost utile redactăriiunei comunicări despre problema credinţei în hinduism în lumina distincţiei fidesquae – fides que34.

Cu răspunsul lui Roşu la această scrisoare se încheie de facto şi corespon-denţa lor. În vizitele pe care le va face la Paris, Culianu nu va avea timp să-l caute.Motivul nu poate fi doar îndepărtarea lui de orizontul studiilor indiene şi absorbţiaîn cel patronat de Ugo Bianchi. Îndepărtarea nici nu s-a produs atât de repede. Înanii universitari 1973–1974 şi 1974–1975 ţine comunicări şi seminarii pe temeindologice. În toamna anului 1974, când Eliade îi propusese o bursă la Universi-tatea din Chicago, se gândea şi la posibilitatea de a studia sanscrita şi buddhismulcu Alex Wayman, deşi odată ajuns acolo va trebui să renunţe cu regret 35. Nu arenunţat însă la proiectul de a se specializa în studiile indiene. Dimpotrivă, îi scrielui Ugo Bianchi despre „il mio ‘ritorno’ alle religioni sud-asiatiche”, asupra căruiadorea să discute cu el după încheierea sejurului american. Îl informează că a luat înconsiderare această chestiune cu multă atenţie şi că este gata să facă „trecerea” ( ilpassaggio) imediat după susţinerea tezei de licenţă. Consecvenţa lui se vede şi dinsubiectul pe care doreşte să-l aleagă în continuare, acelaşi pe care îl propusese laintrarea sa în Universitatea din Milano: „La psicologia della scuola Yogācāra e lasua risonanza religiosa”36. La sfârşitul anului 1975 chiar s-a înscris la cel de-al30-lea Congres al Orientaliştilor (ţinut la Mexico City, în august 1976) cu comuni-carea „The Psychology of the Yogācāra School” 37. Faptul că în cele din urmă nu amai participat arată că abandonul indianisticii s-a produs cândva la începutul anului1976. Tot atunci a renunţat la bursa ce i se oferise – finalmente – pentru a petreceşase luni în India, la Benares, Calcutta, Delhi. 38 Şi asta în ciuda faptului că, deşi numai credea că are ceva şi de la cine de învăţat în India (nici măcar reluarea limbilornu-l atrăgea), se pregătise totuşi sufleteşte pentru plecare.

Chiar dacă renunţă să devină un specialist în religii indiene, India va rămâneîn orizontul preocupărilor şi lecturilor sale. Va continua să citească lucrări deindologie, iar pe unele le va şi recenza, chiar până în ultimii ani ai vieţii sale.

Întreruperea corespondenţei cu Arion Roşu, după şase scrisori, se explică înprimul rând prin lipsa de interes a lui Culianu pentru tipul de abordare practicat deindianistul român, precum şi – foarte probabil – prin faptul că personalitatea

34 Pe care ar fi urmat s-o susţină la jumătatea lunii mai 1974; scrisoare din 7 aprilie1974; F.A.R. 3.5 j (la care A. Roşu răspunde la 18 aprilie).

35 Vezi corespondenţa sa cu Ugo Bianchi (primele 23 de scrisori din 61), publicată deDaniela Dumbravă în Archaeus (Bucureşti), XIV, 2010, pp. 93–120; XV, nr. 3, 2011, pp.451–469; aici pp. 103 (24 septembrie 1974) şi 108 (18 februarie 1975).

36 Ibidem, p. 466 (15 aprilie 1975).37 Vezi addenda V.2 şi 3.38 Scrisorile către Eliade din 3 şi 13 septembrie 1975 (addenda II.6 şi 7).


acestuia era departe de a-l entuziasma. Îi scrie din nou abia la 7 octombrie 1977, dela Groningen, informându-l că părăsise de mult „domeniul indianisticii”. Dar acestatocmai se supărase pe Eliade, care nemulţumit de calitatea articolului desprepropria-i operă indologică cu care Roşu dorea să participe la volumul omagialpublicat de editura L’Herne, i-l refuzase. Prin urmare, nu-i va răspunde niciprofesorului de la Chicago, nici discipolului său de la Groningen 39.

În volumul Cahiers de l’Herne , la care Arion Roşu nu a mai participat, vorapărea un articol al lui Sergiu Al-George şi unul al tânărului Culianu, aflaţi încompania altor câtorva autori, francezi şi americani, legaţi în diverse feluri deIndia. În martie 1978, când primeşte cartea, cu poza lui Eliade din Svarga Ashrampe copertă, Culianu îi scrie acestuia că ea îi deşteaptă „fel de fel de nostalgii” 40. Numai departe însă de luna noiembrie va pune călătoria spre India alături de cea cătretărâmul morţilor41. În pofida tonului autoironic, proiectarea ei ca „ultimă călătorie”era – şi rămâne – plină de miez hermeneutic.

3. PROIECTE ŞI LUCRĂRI NEP UBLICATE

Atât scrisorile, cât şi listele de publicaţii alcătuite la Milano aduc noiinformaţii despre studiile şi scrierile lui Culianu, proiectele abandonate ale tezelor,articole care nu s-au mai materializat sau nu au mai fost publicate (cel puţin nu înacea formă), cărţi neîncheiate sau netipărite, proiectul recurent al editării uneireviste.

Nu le vom inventaria pe toate42. Trebuie remarcat că, încă de la început,tânărul proaspăt sosit în Italia nu se limitează la articole, ci scrie sau proiecteazăcărţi. În 1973 încheiase deja un roman, pe care încerca să-l publice la Paris, dardespre care scrisorile sale nu dau amănunte. La începutul anului 1974 lucra la unvolum în colaborare cu Mircea Marghescu. Redactase deja prima lui parte(„Littérature – histoire des religions – psychologie du profond”) şi urma să o scriepe cea de-a doua, consacrată perspectivei „gnostice” în romanul lui Bulgakov,Maestrul şi Margareta 43.

39 Vezi Postlegomena la felix culpa , vol. I, ed. cit., pp. 291–292 (scrisoarea lui A.Roşu din 7 februarie 1977); vol. II, 2013, pp. 520–521 (scrisoarea lui Eliade din 29septembrie 1977, după ce îl întâlnise de curând la Paris şi primise articolul de la el).

40 Scrisoare – netrimisă – din 17 martie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 136.41 Scrisoare către Gianpaolo Romanato din 9 noiembrie 1978; G. Romanato, op. cit.,

p. 538.42 Din listele de la Milano, articolele: „Motivul «coincidentia oppositorum» la

Giordano Bruno” (41 pp.); „Intorno alla morte di Giordano Bruno” (30 pp.); „«Internalsens» and conception of the «Heart»”; „Alcuni aspetti della fede in Oriente”; „Nota su «leali dell’anima»” (12 pp.); „Nota su alcune tematiche gnostiche” (57 pp.).

43 Scrisoarea către Eliade din 16–17 ianuarie ( addendum II.3).


Prima carte de istoria religiilor, o colecţie de eseuri intitulată Le monde dansun grain. Histoire et herméneutique de quelques symboles religieux (133 pp. dacti-lo) era finalizată în 1975, iar în ianuarie 1976 se găsea în stadiu de corecturăfinală44.

Scrisorile dau apoi amănunte despre prima sa carte consacrată Renaşterii,Iocari serio, despre cel dintâi avatar al romanului Jocul de smarald , despre carteaMythologies roumaines , ieşită dintr-un curs predat la Groningen, despre un proiectde doctorat d’état intitulat La religion des thraces şi despre multe altele.

Ceea ce interesează în special aici este prefaţa celei de-a doua variante aromanului Râul Selenei , găsit deocamdată numai într-o ultimă versiune (a treia?)semnată cu pseudonim 45. Datată 2 martie 1975, ea se păstrează alături de o paginăde titlu, cuprinzând numele real al autorului, titlul Lanţul ţesut în rai şi un mottodin romanul lui Bulgakov, Maestrul şi Margareta . Foarte probabil, şi aceastaaparţine celei de-a doua versiuni, redactată la Chicago între 24 februarie şi 2martie. Cea dintâi a fost scrisă în octombrie 1974, la Milano, după ce – în sfârşit –Culianu îl întâlnise pe Eliade la Paris. Despre această primă versiune îl anunţă peVirgil Ierunca la 24 ianuarie 1975 46. Pe maestru, transpus în mod străveziu înroman, îl anunţase deja pe când lucra la el. În răspunsul său din 27 octombrie 1974,Eliade îi spune că se gândeşte la un titlu şi că speră să găsească unul care să leplacă amândurora47. Este, prin urmare, la fel de probabil că Lanţul ţesut în rai îiaparţine lui Culianu48, care nefiind pe deplin mulţumit de el, îi cere lui Eliadesugestii pentru un nou titlu. Sugestiile n-au mai venit, din câte se pare, căciredactarea finală, cea păstrată în arhiva pariziană a lui Eliade, poartă numele uneinuvele pe care Culianu o scrisese în 1973 49, topită şi dezvoltată în două capitole aleacestei ultime versiuni50.

44 Addenda V.2 şi 3, alături de informaţiile din scrisori.45 Ion Cassian. Are 126 de pagini şi e datată „13 mai – 22 august, în mai multe

locuri”. Anul este probabil 1975, deşi manuscrisul i-a fost dăruit lui Eliade în septembrie1976, la Paris. Vezi fragmentele referitoare la Eliade în: „«Întotdeauna far într-o lumenihilistă». Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – contribuţii documentare”, ed. cit, pp. 329–337 (addenda I).

46 Vezi „20 de ani de la asasinat. In memoriam Ioan Petru Culianu”, Suplimentul decultură (Iaşi), VIII, nr. 318, 11–17 iunie 2011, pp. 3–7 (7).

47 Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 63.48 În ultimul moment am primit confirmarea acestui lucru de la un apropiat al lui

Culianu din acea perioadă, care a văzut romanul. Îi mulţumesc aici pentru informaţie, subanonimatul pe care a dorit să-l păstreze. Înregistrez şi bănuiala sa în privinţa legăturii cutitlul unui roman al lui Eliade, Nuntă în cer (nu Întoarcerea din rai).

49 Publicată în „20 de ani de la asasinat. In memoriam Ioan Petru Culianu”, ed. cit,pp. 3–5.

50 Există şi posibilitatea ca Râul Selenei să fi fost titlul romanului în prima variantă,ca Eliade să-i fi sugerat la Chicago Lanţul ţesut în rai, iar Culianu să fi revenit la primultitlu în ultima variantă. Ni se pare însă mult mai puţin plauzibilă.


Eliade este însă considerat a fi cel care, prin îndemnul său hotărâtor, a „pricinuit”scrierea romanului, mai mult decât hotărârea sau necesitatea lăuntrică a autorului.Precum în scrisoarea către Virgil Ierunca, şi în această prefaţă Culianu se declară unscriitor român. Dar, deopotrivă, şi un scriitor existenţialist sau experienţialist – chiardacă nu foloseşte aceşti termeni –, iar experienţele despre care vrea să depună mărturieîn roman depăşesc simpla apartenenţă naţională. Subiectul lui este descris ca „unproces de alterare mintală şi de recuperare consecutivă”, iar printre experienţe Culianuenumeră „dorinţa de eliminare a contradicţiilor existenţei, fuga, exilul, spaima, steauaşi întâmplarea” – constante ale fiecărei „cunoaşteri riscante”.

4. MONOGRAF IA DESP RE ELIADE ŞI FELIX CULPA

Şi mai multe informaţii aflăm despre monografia dedicată lui Eliade, debutuleditorial al lui Culianu. Ele ne ajută să stabilim că nici ideea, nici scrierea ei nu aulegătură cu atacurile la adresa profesorului de la Chicago în contul simpatiilor poli-tice de tinereţe, şi nici cu vreo intenţie a lui Culianu de a-l apăra de ele. E importantsă precizăm acest lucru, dat fiind că numeroşi autori neinformaţi au afirmat – şimai afirmă şi azi – că acesta ar fi fost scopul cărţii.

Intenţia este atestată deja în scrisoarea lui Culianu din 16–17 ianuarie 1974.Din cauza lipsei atâtor scrisori nu putem ştii dacă aceasta e prima menţiune despreproiectata monografie. Probabil că nu, căci ulterior, Culianu va susţine că proiectulera puţin mai vechi: „Questo libro realizza un intento concepito sin dal 1973 emesso in atto a partire dalla fine del ’74…” 51. Adică după ce l-a întâlnit pe Eliade –pentru prima dată – la Paris. Totuşi, scrisoarea din 3 septembrie 1975 arată că încănu începuse redactarea ei, care era programată pentru luna noiembrie. Probabil, dela sfârşitul anului 1974 începuse să facă lecturi sistematice şi să-şi ia note pentrucarte. La 31 octombrie 1975 o începuse deja şi chiar prevedea să avanseze repede,căci îi scrie lui Eliade despre terminarea ei în 1976 52. Singura scrisoare a luiCulianu din acest an arată că spera să o încheie în timpul vacanţei de Crăciun 53.Într-adevăr, la începutul anului următor îi trimite deja lui Eliade o parte din ea 54 şiîl anunţă că o va finaliza în curând55. În martie 1977 îi expediază întregul manu-

51 „Avvertenza” (9 martie 1977), în: I.P. Culianu, Mircea Eliade, Assisi, CittadellaEditrice, 1978, pp. 8–10 (8).

52 Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 72 (răspunsul lui Eliade din 10 noiembrie 1975).53 Scrisoare din 23 noiembrie 1976. Publicată în L. Bordaş, „«Întotdeauna far într-o

lume nihilistă» …”, ed. cit, pp. 338–339 ( addendum II.1).54 Din scrisoarea lui Eliade din 10 ianuarie 1977 ştim că citise „Cronotassi”, iar din

cea din 7 martie 1977 că parcursese pp. 1–56 şi 102–108 (de unde se poate înţelege căprimise mai mult de atât). Dialoguri întrerupte , ed. cit., pp. 88, 94.

55 În scrisoarea din 8 sau 25 februarie, la care Eliade răspunde la 7 martie 1977;ibidem, p. 94.


scris atât la Paris, cât şi la Chicago 56, iar scrisoarea de răspuns a lui Eliade vadeveni prefaţa cărţii. În luna iunie, după ce acesta îi trimite noi referinţe bibliogra-fice, adaugă cărţii o concluzie mai lungă 57.

La 28 iunie Culianu se întâlneşte în Italia cu profesorul Italo Mancini,directorul colecţiei „Orizzonte filosofico” de la editura Cittadella din Assisi, careacceptase cartea încă din 1974. Colecţia era consacrată unor figuri importante alefilosofiei, dar găzduise şi monografii despre savanţi ce au marcat studiile antropo-logice şi religioase, precum Durkheim sau Lévi-Strauss. A doua zi cartea a şi fosttrimisă în tipografie58. Contractul va fi semnat la 10 august, dar înainte de a oscoate pe piaţă, editura dorea să o prezinte, bună de tipar, la târgul de carte de laFrankfurt59.

Culianu nu se poate însă opri şi se gândeşte să îmbunătăţească volumul. La21 iulie îi cere lui Eliade acordul de a include un interviu inedit luat în 1975 laChicago60, fără a-l obţine însă61. La 1 octombrie – când încă nu primise şpalturile,aşteptate de la sfârşitul lui august – îi scrie că găsise numeroase defecte pe caresperă să le îndrepte cu ocazia unei eventuale traduceri în franceză 62. La 8 noiem-brie, anunţându-l despre noua amânare a tipăririi 63, îi propune să adauge un capitolconsacrat scriitorului Eliade (deşi s-ar putea să fie vorba de viitoarea ediţie france-ză)64. Acesta e de acord, dar îl sfătuieşte să nu se gândească la o „bibliografiecompletă”, căci ar lua prea multe pagini, şi în plus există deja un astfel de proiect înS.U.A. (cel al lui Dennis Doeing și Douglas Allen). În decembrie, neprimind vreunsemn cu privire la publicarea cărţii65, îi cere părerea despre adăugarea unui text,deja redactat, pe care i-l şi trimite66. Este vorba de un apendice secund, intitulat„Mircea Eliade fra ‘borgheze’ ed ‘antiborgheze’”.

Explicaţia pe care o dă Culianu necesităţii adaosului este următoarea: El ar fiaflat de la Roberto Scagno că acesta a intrat în polemică (nu se specifică dacă închestiunea Eliade) cu Furio Jesi, care – spune el – este un „puternic” în Italia.

56 Cel trimis la Paris a fost returnat din cauza unei neînţelegeri a poştaşului; ibidem,p. 105 (21 iunie 1977). Pe cel trimis la Chicago Eliade l-a găsit la întoarcerea din Paris (3aprilie), unde îl aşteptase zadarnic pe primul; ibidem, p. 96 (3 mai 1977).

57 Ibidem, p. 104 (21 iunie 1977)58 Ibidem, pp. 104, 106 (21 şi 29 iunie 1977)59 Ibidem, p. 116.60 Ibidem, pp. 113–115.61 Îi comunică acest lucru, în mod foarte probabil, la telefon, la sfârşitul lunii; ibidem,

p. 118.62 Addendum II.8.63 Vezi şi scrisoarea către G. Romanato din 10 noiembrie 1977; G. Romanato, op. cit.,

p. 535.64 Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 121 (răspunsul lui Eliade din 24 noiembrie 1977).65 Scrisoare din 2 decembrie 1977 (addendum II.9).66 Scrisoare din 19 decembrie 1977 (addendum II.10).


Culianu însuşi i-a criticat introducerea la o carte pe care a recenzat-o de curând. Prinurmare, este „probabil, dacă nu sigur” că şi cartea lui va fi atacată – se înţelege, de cătreJesi şi partida lui. Pe de altă parte, prietenii săi care o vor recenza favorabil lucrează înpresa catolică sau sunt în legătură cu ea. Din acest motiv – perspectiva unui „război”între tabere ideologice diferite –, voia să prevină reproşul că a „escamotat informaţii”,cum ar fi cele referitoare la piesa Ifigenia şi la cartea despre Salazar.

Culianu ştia ceva despre apropierea lui Eliade de dreapta politică interbelicădin propriile texte ale acestuia, din contextualizarea datelor biografice cunoscute,precum şi din vorbele care circulau prin mediile exilului românesc, la care s-arputea adăuga criticile ideologice din România comunistă (interpretate însă în cheieinversă de către toţi oamenii neîndoctrinaţi). Nu citise nimic despre MişcareaLegionară, doar teza de licenţă a lui Roberto Scagno67, singura care la acea datăanaliza şi încerca să explice în context istoric opera de tinereţe a lui Eliade.

Într-adevăr, apendicele pleacă de la teza lui Scagno, pe care o discutase criticîn carte, şi se opreşte asupra piesei Ifigenia (1939) în legătură cu baladele Mioriţaşi Meşterul Manole , asupra cărţii Salazar şi revoluţia în Portugalia (1942) înlegătură cu reorientarea ideilor politice ale lui Eliade din acei ani şi, în fine, asupranuvelelor recente „În curte la Dionis” (1968) şi „Les trois Grâces” (1977), în carecrede că găseşte o rescriere a unui mesaj politic similar 68.

În scrisoare, Culianu precizează că textul exprimă exact modul în care gân-deşte în prezent, care în urmă cu un an (deci atunci când finaliza cartea) i s-ar fipărut foarte straniu. Într-un post scriptum revine asupra evoluţiei sale intelectualedin ultima vreme, afirmând că, în contextul hipernaţionalist din România aceluimoment, a devenit extrem de anti-naţionalist şi, referindu-se la modul simpatetic încare se raportase înainte de plecarea din ţară la baladele Mioriţa şi MeşterulManole, declară că începe să reconsidere „toate prostiile din tinereţe”.

Înainte ca Eliade să-i poată răspunde, Culianu revine cu o nouă scrisoare în careîşi retrage intenţia de a publica apendicele: „L-am recitit mai detaşat şi-mi dau seamacă ar distona cu tonul general al cărţii şi că nu a venit încă timpul să scriu despre ceeace am scris, fiindcă ştiu prea puţine lucruri şi nu cred că le pricep foarte bine”. Pedeasupra, şi-a dat seama că interpretarea personajului din „Les trois Grâces” (care îiaparţinea lui Virgil Tănase) e proastă. Totul se explică şi, deopotrivă, se scuză prinfaptul că a avut, pentru prima dată, impresia unui raport între Eliade şi istoria Românieiinterbelice, lucru pe care înainte nu-l sesizase întrucât nu-l interesa 69.

67 R. Scagno, Religiosità cosmica e cultura tradizionale nel pensiero di MirceaEliade. Tesi de laurea, Università degli Studi di Torino. Facoltà di Lettere e Filosofia, annoaccademico 1972–1973). Vezi şi scrisoarea (netrimisă) a lui Culianu din 19 octombrie1978; Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 158.

68 „Appendice 2. Mircea Eliade fra ‘borghese’ ed ‘antiborghese’”, 6 pp. dactilo.Publicat în traducere românească în: I.P. Culianu, Mircea Eliade, ediţia a III-a revăzută şiadăugită, Iaşi–Bucureşti, Polirom, 2004, pp. 326–335.

69 Scrisoare din 31 decembrie 1977 (addendum II.11).


În 1974, când scrisese – dar nu publicase – un prim articol „în apărarea” luiEliade, se referise doar la criticile teoretico-metodologice pe care i le aduseseErnesto de Martino, făcând trimiteri la unele ieşiri jurnalistice (E. Lozovan înStindardul , un italian în L’Espresso) contra faptului că acesta acceptă să i se pu-blice literatura în România comunistă sau să fie tradus în Italia la Rusconi, „oeditură reacţionară chiar dacă nu fascistă”70.

În toamna anului 1975, când începe să scrie cartea, de-a lungul anului 1976,când lucrează la ea, şi până în martie sau iunie 1977, când o finalizează, Culianu nuavea cunoştinţă nici de „dosarul” publicat de Theodor Löwenstein în revistaToladot71 şi nici de primele critici ale lui Furio Jesi. De altfel, nici acesta din urmă nucunoştea încă dosarul israelian şi, prin urmare, nu se referea la vreun presupus„antisemitism” sau „filonazism”, ci îl lega pe Eliade de cultura „dreptei tradiţionale”şi de Bachofen-Renaissance, care au reprezentat trepte în drumul către fascism72.

Abia în anul 1977 se ivesc în Italia primele efecte ale cunoaşterii dosarului dinToladot, pe care binevoitori români (necunoscuţi încă) l-au difuzat în traducere italianăcu scopul de a-l demasca pe Eliade. Apare mai întâi articolul lui Alfonso M. Di Nola,„Mircea Eliade e l’antisemitismo”, într-o revistă publicată de Unione delle ComunitàIsraelitiche Italiane şi, prin urmare, cu o vizibilitate şi circulaţie restrânse73. În perioada

70 „Ce spune şi ce nu spune Mircea Eliade” (1974), publicat în traducere româneascăîn: I.P. Culianu, Studii româneşti , II, Iaşi, Polirom, 2009, pp. 241–244.

71 [Th. Löwenstein-Lavi], „Dosarul Mircea Eliade”, Toladot. Buletinul Institutului Dr.J. Niemerover (Ierusalim), I. nr. 1, ianuarie – martie 1972 [tipărit în mai], pp. 21–27.Articolul a fost coordonat cu o serie de articole ale lui Iancu Reichman-Şomuz în revistaViaţa noastră (Tel Aviv) şi urmat în 1974 de scurte note ale lui Lavi în Toladot. VeziPostlegomena la felix culpa, vol. II, ed. cit., pp. 50n, 528n, 531n.

Pentru articolul din Toladot, încadrarea lui ideologică şi intenţia de dezinformare,sursele lui şi o parte din influenţa ulterioară, a se vedea Roberto Scagno, „Alcuni puntifermi sull’impegno politico di Mircea Eliade nella Romania interbellica: un commentocritico al dossier Toladot del 1972”, în Julien Ries & Natale Spineto (eds.), Esploratori delpensiero umano. Georges Dumézil e Mircea Eliade , Milano, Jaca Book, 2000, pp. 259–289;versiune franceză (dar fără Appendice): „Quelques jalons concernant l’engagement poli-tique de Mircea Elide en Roumanie pendant l’entre-deux guerres: Un commentaire critiquedu dossier Toladot de 1972”, în: J. Ries & N. Spineto (eds.), Deux explorateurs de lapensée humaine. Georges Dumézil et Mircea Eliade , Turnhout, Brepols, 2003, pp. 193–211.

72 Furio Jesi, Il mito, ISEDI, Milano, 1973 [tipărită în decembrie]; republicare,Arnaldo Mondadori, Milano, 1980, pp. 69–75 (subcap. 4.5, „Scienza del mito e ‘destratradizionale’. Polemica di W. Benjamin verso quella ‘destra’”). Subcapitolul anterior ededicat lui Eliade (pp. 66–69), dar în el nu se face nicio conexiune între gândirea sa şipolitică. Ambele fac parte din capitolul „Lo storicismo e il suo rifiuto”.

73 La Rassegna mensile di Israel (Roma), 43, nr. 1–2, ianuarie–februarie 1977, pp.12–15. Într-un articol ulterior, Di Nola scrie că a primit la Arezzo o traducere italianărezumativă a dosarului din Toladot, în formă manuscrisă. A.M. di Nola, „Mircea Eliade trascienza delle religioni e ideologia «guardista»”, Marxismo oggi (Milano), nr. 5–6,


următoare, articolul a fost adus în atenţia altor intelectuali – simpatetici cu demersul lui– de către autorul însuşi şi, prin intermediul acestora, a devenit cunoscut şi a circulat.

Cel dintâi ecou se va vedea spre sfârşitul anului, într-o carte intitulatăEnciclopedia delle religioni şi semnată de Ambrogio Donini, intelectual comunistce-şi manifestase imediat după război – dar nu în scris – antipatia politică faţă deEliade. Scurtul articol „Fenomenologia della religione” se încheie cu următoareafrază, mult prea lungă faţă de filtrul des cu care autorul selectase informaţiile despreaceastă orientare ştiinţifică: „Mircea Eliade, nato a Bucarest nel 1907 ed emigrato inFrancia, antisemita e filonazista, ha portato questo sistema alle sue estremeconseguenze nel celebre Trattato di storia delle religioni , pubblicato a Parigi nel1949”74. Şi din această frază, şi din cea care o precede e evident că „antisemitismul”şi „filonazismul” lui Eliade sunt folosite pentru a discredita o tradiţie de reflecţieasupra fenomenului religios opusă dogmelor marxismului de obedienţă moscovităpracticat de Donini şi bucurându-se de mai mult succes academic decât acesta.

În acelaşi an, în septembrie, apăruse cel de-al IV-lea volum din EnciclopediaEuropea, publicată de editura Garzanti. Articolele din cuprinsul ei nu sunt semnate,dar autorul celui despre Eliade va fi repede recunoscut în persoana lui Furio Jesi decătre aceia care îi citiseră cartea din 1973. În mod evident, articolul exprimă – şirămâne la – judecăţile formulate acolo. Foarte probabil, fusese redactat mai demult,cu siguranţă înainte de intervenţia lui A.M. Di Nola de la începutul acelui an. Jesispune doar că, la Universitatea din Bucureşti, Eliade a fost influenţat în primul rândde Nae Ionescu, „l’ideologo fiancheggiatore della destra romena di Codreanu” şi căla Paris, după război, nu şi-a ascuns poziţiile politice de dreapta. După o expunerefoarte rapidă – şi la fel de discutabilă – a ideilor sale, conclude că, în virtutea lor,Eliade este „uno degli esponenti più espliciti della cosiddetta destra tradizionalenell’ambito delle scienze umane”75.

În decembrie 1977, Gianpaolo Romanato îi atrage lui Culianu atenţia asupracelor două cărţi76. În aceeaşi perioadă, Horia Stamatu i-a trimis, la sugestia lui

settembre–novembre 1989, pp. 66–71. Forma rezumativă poate implica şi ea o dezinfor-mare sau manipulare, chiar în lipsa unei intenţii de acest fel.

74 „Fenomenologia della religione”, in: A. Donini, Enciclopedia delle religioni, Teti,Milano, 1977, p. 189. Articolul are o jumătate de coloană (adică un sfert de pagină), iarfraza despre Eliade ocupă cinci rânduri din cele 27 ale sale.

75 „Eliade, Mircea”, în: Enciclopedia Europea, vol. IV, Milano, Garzanti, 1977, p.449. Va fi reluat şi dezvoltat, dar fără această concluzie, în: Enciclopedia Garzanti diFilosofia, Milano, Garzanti, 1981, pp. 242–243.

76 G. Romanato, op. cit., p. 542 n. 37. Dar în anexa articolului, în scrisorile primite deel de la Culianu, există un mare gol între 18 noiembrie 1977 şi 13 septembrie 1978. Autorulmenţionează că nu a inclus numeroasele scrisori asupra acestei chestiuni. Îi mulţumesc luiGianpaolo Romanato pentru precizările pe care, cu multă disponibilitate, a binevoit să mi lecomunice. Vezi şi nota editorilor în Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 127, bazată pe scrisorileprimite de Culianu, fără a da însă date precise.


Eliade (ca reacţie la curiozitatea manifestată de discipol), cartea lui Corneliu ZeleaCodreanu, Pentru legionari . Corespondenţa cu Stamatu nefiind încă publicată, iarcea cu Gianpaolo Romanato fiind editată unilateral şi fragmentar, nu putem şti cucertitudine dacă aceste lucruri au determinat sau au jucat vreun rol în scriereaapendicelui secund. Varianta trimisă lui Eliade nu trădează cunoaşterea lor. Putemînsă presupune că ele au fost cele care au declanşat scrierea, rapidă şi alarmată, aapendicelui. Dacă nu a primei sale variante, cu siguranţă a celei de-a doua (editoriilui Culianu le prezintă în ordine inversă), care însă n-a mai ajuns la Eliade 77. Separe că pe aceasta din urmă i-a trimis-o lui Stamatu, care a primit cu mare entu-ziasm idea reabilitării „memoriei lui Codreanu” 78.

Cauzalităţile din luna decembrie vor putea fi definitiv clarificate doar odatăcu publicarea mai multor surse documentare. Deocamdată, la sfaturile prieteniloritalieni, Culianu amână orice reacţie publică până după apariţia propriei cărţi 79. La9 ianuarie îi trimite însă lui Eliade o scrisoare în care, după ce-l anunţă ca va apăreacartea, abordează din nou chestiunea raporturilor sau paralelelor cu legionarismul,pe marginea recenziei pe care tocmai o făcuse volumului de nuvele În curte laDionis80. Aceasta provoacă o primă lămurire a lui Eliade asupra simpatiei sale,indirecte, faţă de Legiune81. Crezând că maestrul citise scrisoarea sa din 19decembrie (cea împreună cu care îi trimisese „Appendice II”), Culianu îi răspundeuşurat şi abordează, pentru prima dată, chestiunea într-un mod „strategic”:

„Rămâne, însă, primejdia reală ca în Italia teza lui Scagno să dea roadenedorite (să vedem până unde va ajunge polemica: niciodată o enciclopedie

77 I.P. Culianu, Mircea Eliade, ed. cit., pp. 319–326. Această presupusă primăvariantă a apendicelui pleacă de la articolul din Enciclopedia Europea Garzanti , menţio-nând apoi teza lui Roberto Scagno. Ea încearcă să explice pe larg istoria vremii şi modul încare Eliade a fost prins în ea, ocupându-se în final, mai pe scurt, de Ifigenia şi Salazar şirevoluţia în Portugalia. Referindu-se la ambele versiuni, editorii afirmă că „textul a fostscris în italiană, în ultime zile ale anului 1977 – primele zile din ianuarie 1978” ( ibidem, pp.7–8). Însă textul editat ca a doua variantă i-a fost trimis lui Eliade la 19 decembrie 1977.Prin urmare, cel prezentat ca prima variantă trebuie să fie de fapt ulterior, probabil dinianuarie 1978. În volumul de corespondenţă, editorii citează o însemnare din jurnalul luiCulianu, din 10 ianuarie 1978, despre lectura cărţii lui Codreanu, din care se înţelege căabia atunci, în acele zile, lua cunoştinţă de conţinutul ei; Dialoguri întrerupte , ed. cit., p.127. Aceasta confirmă ipoteza noastră că textul prezentat ca primă variantă, care se ocupăpe larg de Codreanu şi de Legiune (în timp ce celălalt nici nu-l pomeneşte pe Codreanu),trebuie să fie de fapt cea de-a doua variantă, redactată în ianuarie 1978.

78 Citat din Stamatu în scrisoarea lui Culianu din 25 ianuarie 1978 ( addendum II.12).79 Vezi nota editorilor în Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 127.80 Va fi publicată într-o variantă rescrisă, a treia (cf. scrisoarea sa din 26 septembrie

1978 şi cea a lui Eliade din 19 februarie 1980; ibidem, pp. 151, 207). I.P. Culianu,„Metamorfoza lui Mircea Eliade”, Limite (Paris), nr. 28–29, decembrie 1979, pp. 35b–36b.Doar dactilograma acestei versiuni (4 ff.) se păstrează în M.E.P. 136.7.

81 Răspunsul lui Eliade din 17 ianuarie 1978; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 125.


italiană nu cred să fi scris un articol mai patent răuvoitor decât cel pe care vil-am trimis).82 Linia mea de ‘apărare’ a fost cea din ultimul timp, cea a luiScagno, linie pe care n-o acceptaţi. Eu am scris editorului meu că ideologia luiCodreanu nu e scuzabilă, dar că sacrificiul lui a impresionat mult pe intelec-tualii oneşti români, exasperaţi tocmai de ‘machiavelismul politic’ al ‘omuluiburghez’. Înseamnă că asta nu e linia ‘bună’ şi o voi continua pe cea din carteadespre M.E.: nu există vreun raport direct, şi atât. O tentativă de scormonire atrecutului, scormonire care, la un moment dat, va fi necesară, este deocamdatăprematură”.

Tot pentru prima dată se vede aici conştiinţa faptului că unele asocieri alesale (precum cea cu Eliade), sau mai degrabă modul în care sunt percepute de alţii,îi dăunează personal şi profesional, transformându-l într-un „ciumat” şi întunecân-du-i perspectivele carierei. Asocierea, fie şi foarte marginală, cu Philippe Lavastine(om de dreapta, germanofil, judecat după război pentru colaboraţionism) i-a atrasrespingerea de către profesorul israelian Zwi Werblowsky a celui de-al doileaarticol pe care l-a trimis revistei Numen. Asta în situaţia în care – mărturiseşte el –a „avut toată viaţa infinit de mulţi prieteni evrei şi sunt, să zicem, filosemit”.

Dar scrisoarea cu apendicele va ajunge, în mod suspect, abia după două lunila Chicago, aşa că Eliade îşi duce mai departe lămuririle, descurajându-şi totuşidiscipolul să continue în direcţia polemicilor cu caracter politic şi îndemnându-l,dimpotrivă, să-şi „precizeze «neutralitatea»” 83. Aceasta provoacă însă noi întrebărişi corespondenţa în jurul delicatei chestiuni se prelungeşte. La începutul lui martie,Culianu recunoaşte că se lăsase influenţat de opinii dintre cele mai negative şi,după lămuririle lui Eliade, se declară trezit ca dintr-un vis urât. Nu se opreşte însădin documentarea asupra interbelicului românesc (citeşte cartea lui Dumitru Micu,Gândirea şi gândirismul , 1975) şi declară că pricepe tot mai mult legăturile luiEliade cu istoria acelor vremuri84.

În ultimul moment (el scrie in extremis) a trimis totuşi editurii acel„Appendice II”, dar într-o a treia variantă, diferită de cele publicate postum şiasemănătoare cu articolele de apărare a lui Eliade pe care le va publica în anii ’80:„Acolo explicam cu argumente că n-aţi fost nicidecum antisemit, că n-aţi fostfilonazist, fiindcă aţi fost salazarian”. Răzgândindu-se, pe la mijlocul lui martie atelefonat pentru a-l retrage, dar i s-a spus că nu fusese inclus în volum, care a ieşitdeja în librării. Scrisoarea prin care îl anunţa pe Eliade despre acest episod nu a maifost trimisă85. Episodul e într-adevăr ciudat şi trezeşte suspiciuni. Precum, deexemplu, aceea că, un Culianu îngrijorat de întorsătura pe care ar putea-o lua

82 Foarte probabil, Enciclopedia Europea Garzanti. Trebuie să i-l fi trimis împreunăcu o altă scrisoare, după cea din 31 decembrie 1977.

83 Scrisoare din 13 februarie 1978; Dialoguri întrerupte , ed. cit., pp. 130–132.84 Addendum II.13.85 Scrisoare din 17 martie; Dialoguri întrerupte , ed. cit., pp. 136–137.


polemicile despre trecutul politic al lui Eliade căuta să-şi asigure ieşiri de urgenţă şicircumstanţe atenuante. Expresia in extremis ar putea fi, aşadar un lapsus revelator.

Eliade găseşte cartea la Chicago la 5 aprilie, când se întoarce dintr-o călăto-rie, şi e încântat de ea. Apariţia ei a fost – nimic surprinzător – sincronă cu recenzialui Gianpaolo Romanato la cartea lui Donini, publicată în cotidianul Il Popolo(organ oficial al partidului Democrazia Cristiana, aflat atunci la putere). A fostprobabil singura recenzie, căci – aşa cum ne-a informat profesorul Romanato, careera în relaţii prieteneşti cu autorul, în ciuda radicalei lor diferenţe ideologice –„enciclopedia” a trecut neobservată, fiind înconjurată cu un zid de tăcere chiar decătre stânga comunistă. Dintre toate lucrurile cuprinse în cele 451 de pagini şi încele 2070 de articole ale Enciclopediei, recenzia nu omite să citeze, dezaprobând-o,fraza despre Eliade86. Ca reacţie, Culianu îi trimite lui Romanato o scrisoareironică, având toate caracteristicile unei lettera aperta . După cum se vede dinforma sobră de adresare şi din semnătură (foarte diferite de celelalte misive expedi-ate prietenului său)87, ea a fost scrisă de la bun început cu intenţia de a-i înainta ocopie lui Eliade (şi poate nu numai lui). Bineînţeles, şi pentru a-i arăta acestuia căavusese dreptate să ia în serios chestiunea conexiunilor politice ale biografiei salede tinereţe. Aici Culianu citează în contrapoziţie cartea recentă a unui alt intelec-tual comunist, istoricul literar D. Micu, din care rezultă că Eliade a reprezentattocmai contrariul antisemitismului şi al nazismului. El cere ca Donini să publicesursele pe care-şi întemeiază o asemenea afirmaţie, sugerând că ele ar lipsi şi căautorul lor nu face decât să arunce calomnii gratuite 88.

Peste două luni Romanato publică, în acelaşi loc, o recenzie a cărţii luiCulianu. Înainte de toate, el o apreciază pentru faptul de a reprezenta o primă încer-care de evaluare şi sistematizare a gândirii lui Eliade în contextual culturii contem-porane, încercare cu atât mai oportună cu cât în Italia continuă să domnească pros-tul obicei de a începe prin a controla credenţialele politice ale unui autor: „E poichéquelle di Eliade non sempre sono state pienamente ‘in regola’, ne è derivata anche

86 Gianpaolo Romanato, „Una posizione rigorosamante atea. I marxisti di fronte alfenomeno religioso”, Il Popolo (Roma), 11 marzo 1978, p. 3. El discută pe larg articolul„Marxismo e religione”, iar apoi definiţiile pentru misticism, sacru şi buddhism. Deplân-gând grila ideologică prin care Donini trece totul şi împărţirea culturii în progresistă şiretrogradă, Romanato continuă: „Non a caso Mircea Eliade, il celebre storico delle religionidi origine romena che vede nel sacro una categoria astratta indipendente da condizionamen-ti socioeconomici, viene bollato come ‘antisemita e filonazista’ (p. 189). C’è da chiedersi secondanne così sbrigative non diventino anche un comodo espediente per evitare di discuterei grossi e inquietanti interrogativi che proprio il deciso antistoricismo di Eliade, che non ne-cessariamente si lega a posizioni politiche di destra, pone alla coscienza e alla cultura con-temporanea”.

87 Cf. scrisorile publicate în apendice la Gianpaolo Romanato, „Ricordo di un amico:Ioan Petru Culianu”, ed. cit.

88 Scrisoare din 10 aprilie 1978 trimisă lui Eliade puţin mai târziu ( addendum II.15).


una diminuzione di credibilità delle sue proposte culturali (si veda in propositol’Enciclopedia Europea Garzanti, vol. IV, pag. 449, che fa di Eliade un esponentedella cultura di destra)”89.

De această dată, reluând informaţiile din cartea lui Dumitru Micu, Culianuscrie pe două pagini o replică rapidă pentru a explica de ce, în propria carte, nu aabordat chestiuni politice şi pentru a respinge, ca nefondate, acuzaţiile aduse luiEliade90. Îi semnalează acestuia apariţia primei recenzii, care va fi urmată dearticolul lui – „răspunsul meu la ‘acuzaţiile’ lui Donini” –, redactat împreună cuRomanato astfel încât să aibă „un aspect foarte «urban»” 91.

Din acest text (pe care Il Popolo nu l-a mai publicat) se poate vedea căsingurele critici politice de care avea ştire – şi aceasta de-abia de curând, la o bunăbucată de timp după încheierea monografiei – erau: 1) articolul de enciclopedie allui Jesi, scris (dar nesemnat) pe când acesta încă nu luase cunoştinţă, via A.M. diNola, de acuzaţiile din Toladot şi în care e vorba deocamdată doar de aserţiunigenerale că Eliade ar aparţine „dreptei tradiţionale” 92; 2) enciclopedia lui Donini,care, în urma articolului lui A.M. di Nola, afirmă că Eliade a fost antisemit şifilofascist, fără însă a oferi nimic în sprijinul acestor grave acuzaţii. Nu ştim de cearticolul nu a mai apărut. Să se fi opus Eliade? Nu există niciun indiciu despreacest fapt. Să fi fost din cauza apariţiei unui nou articol, mult mai amplu, al luiFurio Jesi, „Cultura di destra e religione della morte”, care preia toate informaţiilevenite prin A.M. di Nola din „dosarul” Toladot93? Puţin probabil. Articolul va fireceptat mai târziu, mai ales după republicarea lui în volum, peste un an. Dacă esă-l credem pe Culianu – şi în acest caz nu avem motive să n-o facem –, abia atunciva afla despre el.

Şi acest episod va putea fi clarificat abia odată cu publicarea integrală a co-respondenţei cu Gianpaolo Romanato. Dintre toate scrisorile prietenului său refe-ritoare la chestiunile politice ale biografiei eliadiene, acesta a publicat doar una, ceadin 9 noiembrie 1978 94. Aici Culianu se plânge că cercetările sale asupra trecutuluimarelui savant i-au displăcut acestuia într-atât încât l-au determinat să recomandelui Jean-Luc Pidoux-Payot, spre traducere, nu monografia lui, ci cartea lui Douglas

89 Gianpaolo Romanato, „Una proposta culturale per l’uomo d’oggi. Il sacro e ilprofano in Mircea Eliade”, Il Popolo (Roma), 10 giugno 1978, p. 3. Mulţumesc profeso-rului Romanato pentru cele două articole din Il Popolo.

90 I.P. Culianu, „Citesc în Il Popolo…” (iunie 1978), publicat în traducere româneascăîn: Studii româneşti, II, ed. cit., pp. 245–247.

91 Scrisoarea din 26 iunie 1978; M.E.P. 65.12. În Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 142,acest rând lipseşte; vezi supra, p. 236.

92 S-ar putea spune că faptul că încă nu-l poate identifica pe autorul articolului aratăcă nu cunoştea cartea lui Jesi, Il mito. Mai târziu, după lectura ei, îi va fi uşor să-l identifice.

93 F. Jesi, „Cultura di destra e religione della morte”, Comunità (Roma), XXXII, nr.179, aprile 1978, pp. 1–42.

94 G. Romanato, „Ricordo di un amico: Ioan Petru Culianu”, ed. cit, pp. 538–539.


Allen, care nu întră în chestiuni biografice. E adevărat că, în septembrie, la Paris,Eliade uitase să-l prezinte editorului său 95, dar motivele pe care Culianu i le atri-buie pentru a fi preferat cartea discipolului american sunt mai degrabă rezultatulunei hermeneutici a suspiciunii. Fără îndoială, mica sa monografie e mai bine in-formată în materii eliadiene şi vădeşte o mai bună înţelegere a resorturilor profunde(şi biografice) ale ideilor lui Eliade, fiind astfel superioară ca introducere în operaacestuia. Dar cartea lui Allen, pe lângă faptul de a fi avut circumstanţe mai bune(provenea dintr-o teză doctorală, autorul ei era profesor de filosofie la o universi-tate americană, a apărut în limba engleză la o binecunoscută editură, într-o colecţieacademică prezidată de un prestigios colegiu internaţional etc. etc.), era o propu-nere hermeneutică de anvergură, cum nu se mai întreprinsese până atunci, cu toateinstrumentele filosofiei şi fenomenologiei religiilor. Chiar dacă rezultatele ei suntmai departe de adevăr decât cele ale hermeneuticii mai modest utilate a lui Culianu,travaliul lui Allen situa mai bine opera lui Eliade în interiorul disciplinei şi atrăgeamai eficient atenţia asupra acelor aspecte teoretice ale ei pe care acesta le doreareceptate şi recunoscute. Într-o formulă scurtă şi reducţionistă, s-ar putea spune căI.P. Culianu a dat un text mai valid, chiar dacă mai puţin sofisticat teoretic, în timpce Allen a dat o carte mai de succes, chiar dacă mai puţin rezistentă în timp.

Probabil, explicaţia pe care Culianu i-o comunică prietenului său era maiconvenabilă decât acceptarea acestui lucru, şi nu e nimic surprinzător aici. Cores-pondenţa cu Eliade dintre decembrie 1977 şi septembrie 1978 este destul de amplupăstrată şi nu atestă situaţia de tensiune dintre el şi maestru pe care i-o prezintă luiRomanato96. E foarte probabil ca ea să fi existat mai mult în imaginaţia lui. În sep-tembrie, când îl revede pe Eliade la Paris, are impresia că legăturile afectuoase dintreei s-au restabilit, dar îl cuprind din nou suspiciunile în urma afacerii Stamatu 97. Dupăaceastă întâlnire pariziană plănuieşte o nouă carte despre el, mai lungă, pe care opropune editurii L’Herne98, însă Costa Tâcu nu se arată grăbit să-i dea un răspuns 99.

Cu aceasta se încheie primul sezon a ceea ce va deveni un lung serial politic.Un nou sezon era cât pe ce să se deschidă peste un an, odată cu apariţia cărţii lui

95 Vezi scrisoarea sa din 23 septembrie 1978; Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 153. Îiscrisese în 24 noiembrie 1977 că îl va prezenta acestuia în mod oficial, ca viitor îngrijitor aloperelor lui, atunci când Eliade nu va mai fi disponibil (p. 122).

96 Nici vreo eventuală nemulţumire a lui Eliade pentru faptul că discipolul semanifesta critic faţă de el (deşi în carte nu o făcuse decât foarte puţin, dar se poatepresupune că ar fi urmat s-o facă în versiunea franceză amplificată) nu poate fi acceptată camotivaţie pentru a fi preferat cartea lui Allen, în care criticile (e adevărat, strict teoretice,fără referiri la biografie) ocupă un spaţiu mai larg.

97 G. Romanato, loc. cit.98 Scrisoare din 13 septembrie 1978; Dialoguri întrerupte , ed. cit., pp. 147–148.99 Vezi scrisorile din 24 octombrie (addendum II.18) şi 15 noiembrie 1978

(addendum II.20). Cf. şi scrisoarea lui Eliade din 1 noiembrie 1978; Dialoguri întrerupte,ed. cit., p. 161).


Furio Jesi, Cultura di destra100. Capitolul ei pilot, articolul „Cultura di destra ereligione della morte”, dedicat lui Eliade, se pare că nu primise multă atenţie înpaginile revistei Comunità. Oare din cauza aceasta punerea pe piaţă a cărţii să fifost precedată, publicitar, de câteva articole în cotidiene de mare tiraj? Unul dintreele, în suplimentul cultural al ziarului La stampa, se datora lui Jesi însuşi101. Orecenzie a apărut în La Repubblica , ziar reprezentând stânga moderată102. Culianui-o semnalează în mod detaliat lui Eliade într-o scrisoare din 11 mai 1978, pe careînsă n-o mai trimite, revenind asupra ei pe scurt la finalul următoarei scrisori. Prinaceastă carte intra în dezbaterea din agora presupusul „antisemitism” al lui Eliade.

Prima reacţie a lui Culianu este de a-i da un răspuns lui Jesi, dar renunţă,căci, aşa cum scrie, e inutil: „nici un ziar nu l-ar publica”, decât cele prea de dreap-ta, unde însă nu i-ar plăcea să apară. Îi reaminteşte însă maestrului că „în anii tre-cuţi, nu numai că n-am exagerat greutatea ‘atacului’, ci chiar am subestimat-o” 103.Eliade nu i-a răspuns în această privinţă şi nici nu ştim ce i-a spus cu ocazia întâl-nirii de la Paris din acea vară, dar putem bănui că – la fel ca în trecut, la fel ca înviitor – reacţia sa a fost... de a nu reacţiona 104. Aşadar, în loc de un nou sezon, nu afost decât de un episod tardiv al celui anterior 105.

În anul următor, Culianu îl anunţă cu plăcere că în La Repubblica a apărut orecenzie foarte elogioasă la versiunea italiană a primului volum din Histoire descroyances et des idées religieuses : „Nici urmă din murdarele insinuări publicate nude mult de F. Jesi (între altele în paginile aceluiaşi cotidian)” 106. Peste puţin timp îiaduce la cunoştinţă că n-a abandonat proiectul unui „Mircea Eliade de 500 pp.”,dar va trebui să-l lase pe mult mai târziu107.

Noul sezon al vânătorii de vrăjitoare se va lansa în 1981 şi va dura până în1984, dar numai cu câteva episoade disparate. Principalii lui protagonişti vor fi FurioJesi, Ivan Strenski şi Zwi Werblowsky108, iar de cealaltă parte, Roberto Scagno şi

100 F. Jesi, Cultura di destra, Garzanti, Milano, 1979, pp. 11–66 (reimprimată în 1993).101 F. Jesi, „Un caso imbarazzante”, Tuttolibri (Torino), V, nr. 15, 21 aprile 1979, p. 13.102 Enrico Filippini, „Quando Liala incontra Julius Evola”, La Repubblica (Roma), 4

maggio 1979.103 Scrisorile din 11 şi 17 mai 1979; Dialoguri întrerupte , ed. cit., pp. 182–183, 188.104 Vezi reacţia la scrisoare în Jurnal, vol. II, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 383 (6

iunie 1978).105 Un articol de „apărare” publicat peste puţin timp se referă doar la criticile ştiinţi-

fice, în special la acuzaţiile de anti-istorism aduse lui Eliade (de autori precum EdmundLeach sau John A. Saliba). Seymour Cain, „Mircea Eliade: Attitudes toward history”,Religious Studies Review (Houston), VI, nr. 1, January 1980, pp. 13–16.

106 Scrisoare din 29 februarie 1980; Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 210.107 Scrisoare din 26 martie 1980 (addendum II.26).108 [F. Jesi], „Eliade, Mircea”, în Enciclopedia Garzanti di Filosofia, Garzanti,

Milano, 1981, pp. 242–243; I. Strenski, „Love and anarchy in Romania. A critical review ofMircea Eliade’s Autobiography, volume one, 1907–1937”, Religion (London), XII, nr. 4,Winter 1982–1983, pp. 391–403 (republicat în: idem, Religion in relation. Method,


Culianu însuşi109. Dar, în mod straniu, scrisorile acestuia din anii 1981–1983 lipsescaproape cu desăvârşire. Cunoaştem doar câteva detalii din răspunsurile lui Eliade.

În octombrie şi noiembrie 1981 Culianu îi scrie despre relansarea atacurilor,probabil după reluarea articolului lui Jesi în Enciclopedia Garzanti di Filosofia. Eliaderăspunde că îi este sincer recunoscător pentru tot ceea ce a făcut ca să-i „limpezeascăsituaţia” în Italia, dar îi aminteşte că „deocamdată nu se poate face nimic” şi speră că,poate, unele lucruri se vor lămuri după publicarea celui de-al doilea volum al memorii-lor sale110. (Nu peste mult timp primul volum va fi recenzat de Ivan Strenski, reluândîntregul dosar politic.) De fapt, Culianu redactase un articol pentru un volum omagialpregătit în Germania de Hans Peter Duerr. Îl anunţă pe Romanato că citează articolulsău despre Donini şi că „finalmente, riesco a dire tutto ciò che vanamente ci ho provatonegli ultimi anni (sui problemi segnalati da Jesi e comp.)”111.

În lunile ianuarie–mai 1982, ţine un curs despre Eliade la Universitatea dinGroningen112. În toamna acelui an plănuia să refacă şi să amplifice vechea mono-grafie pentru o ediţie germană de care se arăta interesată editura Suhrkamp dinFrankfurt113 şi să facă un volum de dialoguri cu Eliade pentru colecţia îngrijită dePaul Goma la editura Hachette114. Introducerea acestui din urmă volum, precum şiunele dintre întrebări, reluau – cu intenţia de clarificare pozitivă – chestiunile dis-putate în anii anteriori. Probabil acesta a fost şi motivul pentru care Eliade nu aagreat proiectul115 şi nu a mai răspuns întrebărilor, nici atunci şi nici în 1984, cândva fi relansat într-o formă mai puţin ameninţătoare116.

application, and moral location , Columbia S.C., University of South Carolina Press, 1993,pp. 166–179); Z. Werblowsky, „«In nostro tempore»”, în: Hans Peter Duerr (ed.), Die Mitte

der Welt. Aufsätze zu Mircea Eliade, Frankfurt a.M., Suhrkamp, 1984, pp. 128–137(versiune engleză în: Religion, London, XIX, nr. 2, April 1989, pp. 129–136). E interesantcă, în această perioadă, şi-a amintit de „cazul” Eliade şi Th. Löwenstein-Lavi, care a revenitîn revista Izvoare din Tel Aviv.

109 R. Scagno, Libertà e terrore della storia. Genesi e significato dell’antistoricismo

di Mircea Eliade, Torino, Centro Copyrid, 1982; I.P. Culianu, „Mircea Eliade und dieblinde Schildkröte”, în: Hans Peter Duerr (ed.), Die Mitte der Welt, ed. cit., pp. 216–243.

110 Scrisoare din 3 decembrie 1981; Dialoguri întrerupte , ed. cit., p. 229.111 Scrisoare din 20 octombrie 1981; G. Romanato, op. cit., p. 544. Vezi şi scrisoarea

din 19 septembrie 1984; ibidem, p. 549.112 Scrisoare din 14 mai 1982 (addendum II.29; vezi şi n. 117).113 Scrisoare din 7 septembrie 1982; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 234.114 Scrisoare din 29 noiembrie 1982; ibidem, p. 237.115 Vezi de exemplu scrisoarea din 3–28 martie 1982; ibidem, pp. 238–239.

Introducerea, întrebările şi planul de discuţii au fost publicate postum. I.P. Culianu, Mircea

Eliade, ed. cit, pp. 167–306.116 Proiectul se limita acum doar la „Mircea Eliade scriitorul”, dar rezultatul va fi din

nou nul, în ciuda faptului că discipolul îl asigură că noua idee nu va avea nimic în comun cuintroducerea la primul avatar al cărţii. Totuşi, „situarea în context istoric a romanelor sale


În ianuarie şi februarie 1984, Culianu îi scrie despre „criticii” introduşi deHans Peter Duerr în cele trei volume de studii consacrate lui, pe care le avea dejasub tipar117. Unul dintre ei era Z. Werblowsky, chiar în volumul ce cuprindeapropriul său articol118. După ce acesta a apărut, i-au ajuns zvonuri din Franţa că iara făcut „o încercare stângace şi nepotrivită” de a-l „apăra” pe Eliade. Informându-ldespre cârcotaşii parizieni, adaugă: „Am transmis că ar fi cazul ca temătorii săcitească articolul lui Zwi Werblowsky. Sunt convins că aceasta este calea corectă şijustă”119.

De aici încolo, până la moarte, Eliade nu va mai fi deranjat cu atacuri publice.Defensorii sunt mai activi. Culianu publică, chiar la Paris, două articole de„apărare”120, iar Mac Linscott Ricketts face cercetări pentru a clarifica acuzaţiile încartea sa, ce urma să fie tipărită în S.U.A121.

*

În prefaţa celei de-a doua versiuni a romanului Râul Selenei, redactată laChicago, din îndemnul lui Eliade şi în jurul figurii lui, Culianu scria: „Cunoaştereaeste o aventură, cu luminile şi umbrele sale. Ea implică nu de puţine ori o coborâreîn nedeterminat, pentru a ieşi din nou la suprafaţă în chip ciudat şi tainic. Aventuracunoaşterii mistuie ca o flacără întunecată. Dar ştie să şi reîmprospăteze apoi ca oflacără pură”.

Flacăra ce a mistuit scrisorile pe marginea cărora am putut însăila acestemodeste comentarii a fost una întunecată, dar nu izvorâtă din aventura cunoaşterii,ci probabil din isprăvile ignoranţei. E foarte posibil ca aceeaşi flacără întunecată săfi ars prematur şi firul vieţii lui Culianu. Dar, aşa cum vedem din 1986 şi din 1991încoace, cunoaşterea nu poate fi oprită, căci este ea însăşi o flacără – una care, încele din urmă, purifică şi reîmprospătează.

«realiste»” putea duce pe acelaşi teren. Scrisorile din 9 mai, 18 şi 21 septembrie 1984;Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 254, 257, 259.

117 Vezi răspunsul lui Eliade din 24 februarie 1984; ibidem, pp. 246.118 Vezi supra, n. 108 şi 109.119 Scrisoare din 4 aprilie 1984; ibidem, p. 252.120 I.P. Culianu, „Mircea Eliade et l’idéal de l’homme universel”, Le Club Français

de la Médaille. Bulletin (Paris), 84, 1984, pp. 48–55 (republicat în Fernand Schwarz (ed.),Mircea Eliade. Dialogues avec le sacré, Paris, Editions N.D.A.P., avril 1987, pp. 9–16);„Mircea Eliade et le long combat contre le racisme”, Nouvelle Acropole (Paris), 81, 1985,pp. 3–4 (traducere italiană: „Mircea Eliade e la lunga lotta contro il razzismo”, în: Mircea

Eliade e l’Italia, a cura di Marin Mincu e Roberto Scagno, Milano, Jaca Book, 1987, pp.89–91).

121 Vezi însemnarea lui Eliade din Jurnal, II, ed. cit., p. 450 (5–8 martie 1984).


SIGLE ŞI ABREVIERI

A.P.U.B. Arhiva personală Ugo Bianchi, RomaF.A.R. Fondul Arion Roşu , Biblioteca şi Institutul Român de Cercetări, FreiburgI.P.C.P. Ioan Petru Culianu Papers , Special Collections Research Center, Univer-

sity of Chicago LibraryM.E.P. Mircea Eliade Papers, Special Collections Research Center, University of

Chicago Library

DI Dialoguri întrerupte. Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu ,ed. de Tereza Culianu-Petrescu şi Dan Petrescu, Iaşi, Polirom, 2004

ECI 1 „«Întotdeauna far într-o lume nihilistă». Mircea Eliade şi Ioan PetruCulianu – contribuţii documentare”, în: Mona Mamulea (ed.), Studii de

istorie a filosofiei româneşti , vol. VIII, Bucureşti, Editura AcademieiRomâne, 2012, pp. 303–361, 373 [= Eliade – Culianu – inedita 1]

ECI 3 „«Ca o flacără întunecată». Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu – noicontribuţii documentare”, în: Mona Mamulea (ed.), Studii de istorie a filo-

sofiei româneşti, vol. X, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2014, pp.235–313 [= Eliade – Culianu – inedita 3]

ADDENDUM I

CRONOLOGIA CORESPONDENŢEII .P . CULIANU – M. ELIADE

Prezenta reconstrucţie urmăreşte să ofere o imagine – inevitabil parţială, atât că esteposibil în prezent – a întinderii şi cronologiei corespondenţei dintre Ioan Petru Culianu şiMircea Eliade, pe baza scrisorilor disponibile şi a informaţiilor din alte surse.

Scrisorile care nu sunt cunoscute, dar despre a căror existenţă există referinţe sauindicii certe au fost puse în paranteze pătrate „[ ]”. Acolo unde data (ziua) nu e menţionatăsau determinabilă a fost marcată cu „?”. Perioadele în care e evident că au existat scrisori,fără însă a avea informaţii despre datele lor aproximative, au fost marcate cu „......”. Efoarte probabil să fi existat şi alte scrisori între cele a căror periodizare a putut fideterminată cu aproximaţie. Prin urmare, faptul că nu am pus „......” între ele nu înseamnăcă sunt singurele scrisori din acea perioadă.

Ioan Petru Culianu Mircea Eliade

1971 [?] [?]1972 [? iunie]

[? iulie][25 iulie] 4 august (DI – 1)26–27 iulie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 1)[4 septembrie][7 octombrie] 18 octombrie (DI – 2)[? octombrie] 7 noiembrie (DI – 3)[? noiembrie] 13 noiembrie (DI – 4)………………………………………………

1973 [? ianuarie] 5 februarie (DI – 5)[7 martie][17 martie][23 mai] 13 iunie (DI – 6)[26 iunie] 26 iulie (DI – 7)[? august] 15 august (DI – 8)………………………………………………[? octombrie]20 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 2) 30 octombrie (DI – 9)[? noiembrie]………………………………………………

1974 16–17 ianuarie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 3) 30 ianuarie (DI – 10)? februarie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 4) 26 februarie (DI – 11)[? martie][? septembrie][? septembrie][? octombrie] 27 octombrie (DI – 12)[? noiembrie] 8 decembrie (DI – 13)[? decembrie]


1975 ………………………………………………[? iunie][? iunie] 25 iunie (DI – 14)27 iunie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 5)[? iulie] returnată………………………………………………3 septembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 6)

13 septembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 7) 19 sept. (DI – 15)[? septembrie][31 octombrie][5 noiembrie]telegramă

10 noiembrie (DI – 16)

[? noiembrie][? decembrie] 30 decembrie (DI – 17)

1976 [13 ianuarie] 6 februarie (DI – 18)[? februarie][? martie][22 martie] 31 martie (DI – 19)[? aprilie] 16 aprilie (DI – 20)[? aprilie][? mai] 1 iunie (DI – 21)[? iunie]………………………………………………[? septembrie] 15 octombrie (DI – 22)[? octombrie][? octombrie]23 noiembrie M.E.P. 122.4 (ECI 1 – 1)[? decembrie][28 decembrie]

1977 5 ianuarie (DI – 23)10 ianuarie (DI – 24)

[? ianuarie] 13 februarie (DI – 25)[8 februarie][25 februarie] 7 martie (DI – 26)[? martie][? aprilie] 3 mai (DI – 27)[? mai]25 mai M.E.P. 65.12 (DI – 28) 13 iunie (DI – 29)21 iunie M.E.P. 65.12 (DI – 30)29 iunie M.E.P. 65.12 (DI – 31) 5 iulie (DI – 32)15 iulie M.E.P. 65.12 (DI – 33)21 iulie M.E.P. 65.12 (DI – 34)10 august M.E.P. 65.12 (DI – 35)29 august M.E.P. 65.12 (DI – 36)1 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 8) 11 octombrie (DI – 37)


[8 noiembrie] 24 noiembrie (DI – 38)[2 decembrie] M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 9)19 decembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 10)31 decembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 11)

1978 3 ianuarie (DI – 39)[9 ianuarie] 17 ianuarie (DI – 40)25 ianuarie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 12) 13–14 februarie (DI – 41)[? februarie] 1 martie (DI – 42)? martie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 13)17 martie netrimisă (DI – 43)[? martie] 6 aprilie (DI – 44)

12 aprilie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 14)? aprilie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 15)8 mai M.E.P. 101.1 (ECI 3 – 16) 13 iunie (DI – 45)[? mai][? iunie][? iunie][? iunie]26 iunie M.E.P. 65.12 (DI – 46) [sf. iunie]10 august M.E.P. 70.9 (DI – 48) 10 august (DI – 47)13 septembrie M.E.P. 65.12 (DI – 49)18 septembrie M.E.P. 70.9 (DI – 50) 23 sept. (DI – 52)26 septembrie M.E.P. 70.9 (DI – 51) 1 octombrie (DI – 53)6 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 17)19 octombrie netrimisă (DI – 54)24 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 18) 1 noiembrie (DI – 55)7 noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 19)15 noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 20) 22 noiembrie (DI – 56)22 noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 21)sf. noiembrie netrimisă (DI – 57) 9 decembrie (DI – 58)18 decembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 22)

1979 18 ianuarie (DI – 59)[? ianuarie] 14 februarie (DI – 60)[? februarie] 8 martie (DI – 61)[14 martie] 21 martie (DI – 62)25 aprilie M.E.P. 70.9 (DI – 63)11 mai netrimisă (DI – 64)17 mai M.E.P. 70.9 (DI – 65)12 iulie M.E.P. 70.9 (DI – 66) 3 august (DI – 68)3 august M.E.P. 70.9 (DI – 67)11 august M.E.P. 70.9 (DI – 69)3 septembrie M.E.P. 70.9 (DI – 70)? octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 23) 21 octombrie (DI – 71)? noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 24)? noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 25) 6 decembrie (DI – 72)


[? decembrie] 22 decembrie (DI – 73)1980 [? ianuarie] 25 ianuarie (DI – 74)

[? februarie] 19 februarie (DI – 75)29 februarie M.E.P. 72.6 (DI – 76)[22 martie] cartepoştală ilustrată26 martie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 26)18 aprilie M.E.P. 72.6 (DI – 77) 25 aprilie (DI – 78)[? mai]5 iulie M.E.P. 72.6 (DI – 79)………………………………………………29 august M.E.P. 72.6 (DI – 80)25 septembrie M.E.P. 72.6 (DI – 81) 2 octombrie (DI – 82)[? octombrie]28 octombrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 27) 14 noiembrie (DI – 83)? noiembrie M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 28)

1981 ………………………………………………[? februarie][? februarie][? martie]felicitare

24 martie (DI – 84)

[? martie][? aprilie]

12 mai (DI – 85)[? mai]………………………………………………[27 octombrie][12 noiembrie] 3 decembrie (DI – 86)[? decembrie]

1982 [? ianuarie] 26 ianuarie (DI – 87)[26 ianuarie] 5 februarie (DI – 88)[? februarie] 11 februarie (DI – 89)[? februarie]………………………………………………14 mai M.E.P. 109.2 (ECI 3 – 29)………………………………………………7 septembrie M.E.P. 72.6 (DI – 90)………………………………………………[? noiembrie][? noiembrie] 29 noiembrie (DI – 91)[? decembrie]

1983 ………………………………………………[? februarie] 3-28 martie (DI – 92)[? aprilie]………………………………………………

21–22 decembrie (DI – 93)


[? decembrie]1984 [8 ianuarie]

9 ianuarie M.E.P. 72.6 (DI – 94)[15 februarie] 24 februarie (DI – 95)[? martie] 27 martie (DI – 96)4 aprilie M.E.P. 72.6 (DI – 97)9 mai M.E.P. 72.6 (DI – 98)………………………………………………18–19 septembrie M.E.P. 72.6 (DI – 99) 21 septembrie (DI – 100)[? septembrie]………………………………………………

16 noiembrie (DI – 101)[25 noiembrie]

[? noiembrie]19 decembrie M.E.P. 79.12 (ECI 1 – 2)20 decembrie M.E.P. 79.12 (ECI 1 – 3)

1985 ………………………………………………3 februarie M.E.P. 65.12 (DI – 102) 14 februarie (DI – 103)11 martie M.E.P. 65.12 (DI – 104)………………………………………………23 august M.E.P. 72.6 (DI – 105)………………………………………………21 octombrie M.E.P. 70.9 (DI – 106)5 decembrie M.E.P. 65.12 (DI – 107)

1986 14 ianuarie M.E.P. 65.12 (DI – 108)


ADDENDA II

SCRISORI CĂTRE MIRCEA ELIADE

1

Perugia, 26–27 {iulie 1972}

Stimate Domnule Profesor,Ielele sau karma – iertaţi aerul de ieftin patetism al acestui început, dar eu am

integrat lucid şi adânc aceste concepte existenţei mele – care m-au mai ajutat odată, mi-autrimis şi acum adresa Dvs din Paris printr-un prieten refugiat (la Paris), care a căpătat aici obursă1. Am expediat în America două scrisori, dar eram sigur că vă aflaţi în Franţa şi că văvor parveni prea târziu. Nu cred că aţi mai primit scrisoarea mea din România, în carebâlbâiam cu prudenţă anumite lucruri2. Din nenorocire eu am avut de învăţat şi lecţiavicleniei, „silence, exile, cunning”3, care a umbrit tot ceea ce am făcut bun, scoţându-l dinraza vizuală a răuvoitorilor. Anul acesta a fost fecund pentru mine: mi-am dat licenţa cu olucrare mulţumitoare pentru mine despre neoplatonism în Renaştere; mi s-a cerut chiar unarticol – n-am publicat nimic de mult, fiind „suspect” şi ocupându-mă de probleme„mistice” – la revista de studii orientale 4, condusă de un om foarte integru5, care urma să secheme „Internal sense” and conception of the „heart” şi urmărea paralelismele în{tre}manas, hsim, galb în sufi, kardia în hesych{asm} şi sensus communis la Aristotel şi întradiţia a{ristoteli}ciană până la Descartes şi Kant. Am urmat le{cţii de} hindi cu lectorulindian în Bucureşti, P. Vidya{sagar}6, care de altfel v-a şi expediat un manual al {său la}Chicago. Am luat de la el şi lecţii – dacă aş {putea spu}ne – de yoga, şi poate acum înţelegmai bin{e de ce nu aţi} rămas în India, lucru care ne-a fră{mântat pe mine şi pe prietenii}mei. Acest profesor nu era {unul dintre cei} mai subtili, nici cei mai înalţi spiritual{indieni}. {Băn}uiesc că nici nu sunt prea mulţi. Este brahman, {face} parte din āryasamājşi, faţă de intransigenţa lui, {eu} m-am simţit în situaţia inginerului din Maitreyi fa{ţă de}

1 Mircea Marghescu (n. 1948), care de la începutul lunii iulie se afla la Perugia ca bursier alUniversità per Stranieri.

2 Culianu i-a scris pentru prima dată lui Eliade în 1971, trimiţându-i lucrarea „Coincidentiaoppositorum la Giordano Bruno” şi o variantă a textului „Soarele şi luna”. Cf. Tereza Culianu-Petrescu, „O biografie”, în: Ioan Petru Culianu. Omul şi opera , volum coordonat de Sorin Antohi,Iaşi, Polirom, 2003, pp. 54–82 (62). Această primă scrisoare a primit un răspuns de la Eliade, din careTereza Culianu citează – din memorie – câteva fraze. Aici e vorba, în mod evident, de o ultimăscrisoare trimisă din Bucureşti, înainte de 4 iulie 1972.

3 Citat din romanul lui James Joyce, A Portrait of the Artist as a Young Man (1916), citat pecare Culianu îl avea agăţat de perete în mansarda sa studenţească din strada Turda, nr. 200, înperioada anterioară plecării din România.

4 Studia et Acta Orientalia, revista Asociaţiei de Studii Orientale, al cărei bibliotecar onorificCulianu fusese înainte de plecarea din ţară.

5 Cicerone Poghirc (1928–2009), preşedintele Asociaţiei, profesor şi prodecan al Facultăţii deLimbi Clasice, Romanice şi Orientale. Va rămâne şi el în Occident în 1979.

6 Prabhu Vidyasagar Dayal, profesor de hindi la Osmania University din Hyderabad, a fostlector de hindi la Universitatea din Bucureşti (cca. 1968–1973), după care a continuat la Berlin (Est şiVest).


tatăl ei (bineînţeles ipotetic; deşi profesorul avea o fa{tă}, puteam păcătui cel mult în gând).Aş dori să merg în {India} totuşi, dar asta nu pentru a imita destinul Dvs; mi-aţi fost, şi nunumai mie, maestru fără a mă cunoaşte. Su{ntem} câţiva oameni care am primit multă forţăaflând tot ce aţi scris, tot ce aţi făcut. Eu am avut norocul de necrezut de a ieşi primul dinţară; acolo poate nu m-aş fi lăsat strivit, deşi eram ameninţat să fiu trimis într-o comună dinfundul Moldovei; dar în comuna din munţi aş fi devenit un om straniu, fiindcă nu puteampreda neoplatonism copiilor de ţărani. Sunt sigur că aş putea face lucruri mai bune.

Domnule Profesor, dorinţa mea este de a studia cu seriozitate limbi orientale şiistoria religiilor; vă cer sprijinul, adică posibilitatea unei burse, oriunde credeţi că ar fimai bine să studiez. Eu voi aştepta răspunsul Dvs la Florenţa; consider că posibilitatea de avă vedea, de a fi „pus la încercare”, de a {vă} arăta dacă merit sau nu sprijinul Dvs, estepentru mine {un} „prag iniţiatic” pe care dacă nu-l voi trece înseamnă {că} nu-mi era scrissă ies din rândul celor risipiţi de {vân}turile istoriei. Vă rog mult să-mi scrieţi până când{şi} unde vă pot găsi la Paris şi în două-trei zile de la {pri}mirea răspunsului, cu riscul de avă importuna, voi {face} auto-stop până la Dvs. Dacă plecaţi în America, voi {încerca} săajung şi acolo, lucrând pe un vas. Iar dacă {nu voi a}junge la Dvs, atunci atâta pagubăpentru orice {se va întâ}mpla cu mine.

{Cu cel mai ad}ânc respect,Ioan Culianu

M.E.P. 109.2

2

Rom{a, 20 octombrie 1973}

Mult Stimate Domnule Profesor,Vă cer iertare că vă scriu la atât de scurtă vreme după precedenta scrisoare, în care vă

anunţam bucuria mai multor reuşite la rând, venite când mai renunţasem să sper: bursa laMilano, bursa la Napoli, serioase încercări pentru a obţine o bursă la Maastricht, acceptareacererii de emigrare în Canada, recuperarea multor prietenii, primele examene trecute strălu-cit, un premiu de studiu etc.

Voiam să vă anunţ că, primind o somaţie din partea Băncii S. Paolo, am ridicat alaltă-ieri banii pe care aţi binevoit să mi-i trimiteţi. Deşi, fără îndoială, sunt tot ce poate fi maideparte de bogăţie şi bunăstare, lucrul acesta a fost totdeauna normal şi de la sine înţelespentru mine; de aceea nu-mi pot reprima un sentiment de culpabilitate primindu-i (cât amstat în lagăr, s-a creat în mine un sentiment de solidaritate cu toţi acei oameni cot la cot cucare am suferit şi muncit, care mă împiedică pentru moment de a mai accepta privilegii şinorocul izolat). Vă mulţumesc încă o dată mult pentru ei (bani), îi voi cheltui cu o jenănesfâ{rşită}. Vă scrisesem că am terminat un roman şi aţi {binevoit} să-mi răspundeţi,dându-mi adresa lui {Virgil} Ierunca. 7 Nu am avut vreme să-i scriu {căci vara ace}asta a

7 Nu este vorba, aşa cum crezusem, de romanul Râul Selenei, care va fi scris abia în octombrie1974 (cu titlul Lanţul ţesut în rai), ci de un roman anterior. V. nota editorilor în Dialoguri întrerupte.Corespondenţă Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu , ed. de Tereza Culianu-Petrescu şi Dan Petrescu,Iaşi, Polirom, 2004, p. 56.


fost un iad şi, în general, după 20 august nu m-am mai ocupat de roman. Am scris maimulte povestiri italieneşti şi cred că voi debuta literar aici – la început cu nişte pagini decritică despre poezia română contemporană8, apoi cu respectivele povestiri.

La Milano eu voi fi sub îndrumarea profesorului Bianchi (Ugo), pe care încă nu l-amcunoscut. Acolo toţi vă stimează şi apreciază, nefiind, bineînţeles, de acord cu opiniileDvs… Directorul departamentului, prof. R. Cantalamessa o.f.m., specialist în originilecreştinismului, vă citează (Le mythe de l’eternel retour), ca şi alţii, drept singura opinievalabilă care distinge judeo-cristianismul de celelalte religii „an-istorice”. Deşi m-auacceptat cu nesfârşită libertate de gândire şi acţiune (mi-am ales o teză intitulată„Psychologia buddhistă şi psychologia modernă”, gândindu-mă în special la Asa ṅga şiVasubandhu, pe care i-am studiat cu Dr. Al-George) 9, mi s-a spus că nu e bine să-mi facsingurii idoli din Eliade şi Jung, deşi fără îndoială, ei fac un mare pas înainte etc. Eu amreplicat că, desigur, nici ei nu pot fi ultimul cuvânt, trecând totuşi sub tăcere gândul meu că,în fond, ei nu pot opune gândirii Dvs decât confuzia ordonată sub masca istorismului rigidpe care tot ei îl critică. Le-am spus că din toate „disquisiţiile” teoretice am învăţat că numaiamănuntul are importanţă, că „D-zeu e făcut din amănunte”, că fenomenologia e completdezinteresată în postularea ei ca metodă etc. Ceea ce-i supără pe toţi este, în fond, vasta Dvsposibilitate de a uni aceleaşi amănunte, fără grijă de spaţiu şi timp, sub aceeaşi „implicaţie”teoretică. Ei îmi par cu toţii {în} faza dez-binării, pe care n-o vor depăşi niciodată. Unprotestant {ger}man replică teoriei Dvs că amănuntele scoase din „environment” {îşi p}ierdfuncţionalitatea structurală etc. I se pot arăta zeci de {locuri} în care afirmaţi acelaşi lucru.Dar fiecare pasăre îşi apără cuib{ul propriu, ca} să piară pe limba ei (care este idiomulcomun al tutu{ror exemplarelor pre}cedente ale speciei sale).

{Cu adân}că stimă,Ioan Petru Culianu

M.E.P. 109.2

3

Milano, {16-17 ianuarie 1974}

Mult Stimate Domnule Profesor,Îmi îngădui să vă dau câteva veşti, pe scurt, despre mine. Astăzi am ţinut prima lecţie

cu studenţii, despre Hans Jonas şi G. Quispel; sub îndrumarea dlui prof. Bianchi, un omexcepţional şi un profesor în adevăr excelent, voi publica şi un prim artic{ol} în Aevumdespre „Himmelsreise der Seele” în Gnost{icism}.10 Aş avea şi o mare rugăminte: nu am

8 V. infra n. 15.9 A urmat cursurile sale de filosofie indiană în anul universitar 1971–1972.10 Nu a mai apărut. Într-o listă din 1976 a propriilor lucrări figurează următorul manuscris

inedit, „Nota su alcune tematiche gnostiche”, de 57 pp., care ar putea fi articolul la care se referă aici.Cf. addendum V.2. A devenit comunicarea „L’«ascension de l’âme» dans les mystères et hors desmystères”, publicată în: La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano. Atti del ColloquioInternazionale su la soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano, Roma 24–28 settembre1979, pubblicati a cura di Ugo Bianchi e Maarten J. Vermaseren, Leiden, E. J. Brill, 1982, pp. 78–91.


cărţile Dvs {de} după De Zamolxe á Gengis Khan şi nu ştiu cum le-aş putea obţine.11 Ar fiimportant să văd cum s-a modificat opinia Dvs în legătură cu şamanismul, deoarece înarticol voi lua în considerare problema {dacă} această „călătorie a sufletului” poate fi saunu {con}siderată o experienţă „şamanică”. Dodds introdu{ce şa}manul şi la spaţiul grec,dar pentru personaje{le ce} ţin intrinsec de „Hyperboreea” (Aristeas, Abaris, Epi{meni-des}, Hermotimus etc.). Eu plec de la Anz12, Bousset13, {…}, Schaeder14, Widengren,Colpe (Cumont, Festugière, e{arly} hellenism), dar aş vrea să unific ideile punând {înlegătură} experienţele gnostice cu experienţele şamanice.

Dl Virgil Ierunca mi-a scris foarte amabil, {invitându-mă} să colaborez la revistele D.sale. Mâine voi t{rimite ma}teriale.

Am primit din ţară câteva din vechile mele {articole}. Îmi îngădui să vă trimit, bonumgrati{ae, un} prim (şi insignifiant) articol publicat {de curând} în Italia. 15

{Ar fi} trebuit să merg zilele acestea la Eranos, unde m{-a invit}at dl Ritsema în urmaunei scrisori, dar n-am p{utut}. 16 Am modificat complet subiectul tezei, care va fi„{Ascensiune} şi salvare în gnosticism”. Rezultatele parţiale le voi publica, sper, în fiecarelună. Îmi voi îngădui să vă tri{mit} regulat extrase.

Dacă voi avea posibilitatea, voi merge la sfârşitul lunii la Paris pentru a găsi un editorromanului şi a vedea unde se poate publica o altă carte, pe care o scriu în colaborare cuMarghescu. Eu am scris deja prima parte („Littérature – histoire des religions – psychologiedu profond”) {şi} urmează să o scriu pe a doua, despre perspectiva „gnostică” într-un mareroman – Maestrul şi Margareta de Bulgakov.17 Dacă voi avea putere vara aceasta, voimerge la Roma unde voi reciti toate cărţile Dvs; aş vrea să scriu (mai mult, trebuie să scriuşi o voi face) o carte despre Dvs, pe care cred că o voi publica în Italia, poate chiar încolecţiile universităţii.

Mi-am recăpătat întreaga energie, dorm foarte puţin, sunt „neobosit”. Am numainostalgia de a nu fi ajuns în India pe urmele Dvs. Soarta mea este mai obscură. Am ţinut oconferinţă despre „Viziunea indiană a istoriei” şi voi mai ţine una zilele acestea. Voi maiface o lecţie peste două săptămâni şi o comunicare săptămâna viitoare, probabil. Voi fifericit dacă veţi binevoi să primiţi ceea ce voi publica din când în când.

Cu aceeaşi adâncă stimă şi uimire în faţa omului şi a destinului,I. Culianu

P.S. Dl prof. Bianchi v-a transmis de mult, prin mine, urările D. sale de An Nou.Iertaţi-mă că vă scriu asta atât de târziu.

M.E.P. 109.2

11 Au mai apărut: La Nostalgie des origines (1971), Religions australiennes (1972, ed. engleză,1973), romanul Noaptea de Sânziene (1971) şi Fragments d’un journal I (1973).

12 Wilhelm Anz (1871–1943).13 Wilhelm Bousset (1865–1920).14 Hans Heinrich Schaeder (1896–1957).15 I.P. Culianu, „Dan Laurenţiu”, La Fiera letteraria (Roma), 49, 9 dicembre 1973, p. 15.16 Din cauza neprimirii paşaportului. Trebuia să petreacă o săptămână la Ascona, obţinând şi o

reducere de preţ pentru şedere (aşa cum îi scria lui A. Roşu la 29 noiembrie 1973; F.A.R. 3.5 j). Aîncercat din nou cu ocazia întâlnirii de la Ascona din acel an (21-29 august), dar a trebuit iarăşi sărenunţe. Va ajunge acolo abia la întâlnirea din 1977, despre care a şi publicat o dare de seamă.

17 Din acest proiect s-a materializat doar articolul „Nota di demonologia bulgakoviana”, Aevum(Milano), LI, nr. 5–6, 1977, pp. 548–551; republicat în: Iter in silvis. Saggi scelti sulla gnosi e altristudi, vol. I, Messina, EDAS – Edizioni Dott. Antonino Sfameni, 1981, pp. 157–160.


4

{Milano, ? februarie 1974}

Mult Stimate Domnule Profesor,Am primit cu mare bucurie scrisoarea Dvs. Între timp am fos{t câteva} zile la Paris,

la Bibliothèque Nationale şi am întâlnit cîţiva {prieteni}. L-am văzut pe dl Virgil Ierunca,care a fost deosebit de drăg{uţ}. {Îi} trimisesem deja câteva articole pentru Limite, dar mi-era tea{mă că} s-au pierdut pe drum, aşa cum s-au pierdut şi Limite şi {Ethos pe} care mi letrimite D. sa. De la Dvs, din păcate, n-am primit nimic din ce aţi trimis.

Vă mulţumesc mult pentru indicaţiile pe care mi le daţi. La {Paris} am văzut cărţileDvs, dar nu le-am citit încă, pentru că nu {le-am} putut cumpăra. Vă mulţumesc mult că mile trimiteţi, dar {va fi} în adevăr ciudat dacă vor ajunge!

Unul din articolele care sper să apară în Limite este despre Dvs18 {şi} nădăjduiesc săpot petrece la vară o lună la Roma ca să recitesc c{ărţile} Dvs. Aş fi foarte fericit dacă aşputea colabora cu ceva la volu{mul} Dvs omagial, ceea ce m-ar onora mult. Dacă înţelegbine, este v{orba} despre un volum închinat literaturii Dvs. Când veţi avea timp, {v-aş}ruga să-mi scrieţi care ar fi termenul de expediere a materiale{lor şi} dacă pot trimitematerialul în franceză, ori numai în engleză.19 Cât priveşte articolele mele din România, înadevăr nu merită {să vi} le trimit, ştiind cât preţuieşte timpul Dvs. Îmi voi îngăd{ui să} vătrimit însă ceea ce voi publica aici. Îmi pare rău că {datorită} „revoluţiei culturale” nu amputut publica un volum în R{omânia}. {Trăgeam} mereu nădejde să „răzbesc”, poate peamândouă p{ărţile: istoria} religiilor şi literatură.

{Sp}er că şi anul acesta veţi veni la Paris. Bănuiesc că înţelegeţi {marea} mea dorinţăde a vă vedea, mult mai matură, cred, decât acum un {an}. Şi acum, însă, sunt suţinut tot demotivaţii „mitologice” ca şi în{ainte}, dar încep, încetul cu încetul, să mă integrez vieţii deaici.

Voi sfârşi primul articol şi voi începe deja un al doilea, mai complic{at} ca săurmăresc răspândirea etnografică a motivului din „Imnul Perl{ei}” în Acta Thomae 108sqq.20 Printre altele, apare şi într-un basm române{sc} (Aliodor) şi e prezent în basme

18 Probabil articolul despre Eliade şi generaţia lui Culianu în România, pe care îl menţioneazăîntr-o scrisoare din 24 ianuarie 1975 către V. Ierunca, dar care a rămas nepublicat. Cf. „20 de ani de laasasinat. In memoriam Ioan Petru Culianu”, Suplimentul de cultură (Iaşi), VIII, nr. 318, 11–17 iunie2011, pp. 3–7 (7). Primul articol publicat în care îl pomeneşte pe Eliade a fost scris la o datăulterioară; „Exil”, Limite (Paris), nr. 19, august 1975, p. 13a–b (datat „Sf. Mihail, 1974”, datarestranie dat fiind că sărbătoarea – 8 noiembrie în calendarul ortodox, 29 septembrie în cel romano-catolic – se numeşte „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”).

19 În iunie 1974 Culianu va începe să redacteze, în franceză, un articol pentru volumul omagialpublicat de editura L’Herne, articol care va cunoaşte mai multe versiuni până la publicare. I.P.Culianu, „L’anthropologie philosophique”, în: Mircea Eliade, cahier dirigé par Constantin Tacou,avec la collaboration de Georges Banu et Guy Chalvon-Demersay, Paris, Editions de L’Herne, 1978(Cahiers de l’Herne 33), pp. 203–211. Versiunile anterioare au fost publicate, în traducere română, în:I.P. Culianu, Studii româneşti, vol. I, Bucureşti, Nemira, 2000, pp. 227–263, 263–292.

20 Este prima menţiune despre un text care va fi prezentat la cel de-al XIII-lea Congres alInternational Association for the History of Religions (Lancaster, 15-22 august 1975), iar mai apoipropus revistei Numen, care l-a refuzat. V. scrisorile sale din 23 noiembrie 1976 (în addendum II.1 laarticolul nostru „«Întotdeauna far într-o lume nihilistă». Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu –


persane, dar până acum este tot ce ştiu. Bănuiesc că lucrarea e deosebit de grea pentru căpresupune şi speculaţiile orientale în jurul perlei – ca acelea ale sectei ahl-e-haqq şi altele –iar aici n-am deloc material.

Cursurile profesorului Bianchi sunt în adevăr foarte frumoase, mult diferite de poziţia„metodologică” a D. sale. Ne ocupăm acum de tipurile de dualism şi am făcut diverse textegnostice, orfice, platonice şi neoplatonice.

Vă rog să primiţi cele mai bune urări de sănătate.Cu adâncă stimă,I. Culianu

Via Necchi 920123 Milano

M.E.P. 109.2

5

Milano, 27.6.7521

Mult Stimate Domnule Profesor,După o mulţime de examene (încă netrecute toate) şi {alte} lucruri pe deoparte

deşarte – pe de alta, pare-se nei{nteresante}, am iarăşi o veste bună, care deodată îmiaplanează toa{te răz}vrătirile şi mă face ca un căţeluş bucuros de os: Un{iversi}tatea mi-aacordat banii pentru a merge la Lancaster ({mobili}zaţi de IAHR din lipsă de fonduri). 22

Bucuria mea fiind chiar sinceră, mă suspectez de a {fi deve}nit de vreo câtăva vremeun adevărat burghez şi de {a fi de}cis iremediabil că sunt „ein Spiel von Jedem Druck {derLuft”}.23 Şi în afară de aceasta, toate bune. Sper că şi Dvs {şi Dna} sunteţi sănătoşi, şi spersă vă văd la Lancaster. {În} Italia va fi mai greu. Cartea despre Dvs va fi gata, da{r maitârziu} decât speram (ianuarie-februarie viitor, nu mai {devreme). Şi} teza de laurea seface mai încet, nu în patru {semestre, ci în} zece. Am obţinut ca termenul de susţinere să{fie noiembrie}, nu februarie viitor. Nu ştiu de ce, dar {mi se pare că se pregă}tesc lucrurideajuns de bune pentru mine (vorbesc în Uni{vers}itate). Unicul indiciu e „mirosul”. Înafară de asta, deoa{rece} încă din România toţi mi-au prezis că voi muri repede, am {de}gând să mă înverşunez şi să-i îngrop pe toţi. Revista despre {car}e vă vorbeam se va face,sper, la toamnă, într-o formă cât mai {puţ}in costisitoare: se pare că o vom scoate pe baniinoştri, dar {ies}e sigur. Oricum, asta mă va face să mai pierd cu oarecare folos {o c}antitatede energie pe care întotdeauna am avut-o de prisos, {chia}r când credeam că nu mai amdeloc.

contribuţii documentare”, ed. cit., p. 338) şi din 21 iunie 1977 (în Dialoguri întrerupte, ed. cit., p.103). El a stat la baza studiului „Erzählung und Mythos im Lied von der Perle", Kairos. Zeitschrift fürReligionswissenschaft und Theologie (Salzburg), XXI, 1979, pp. 60–71; reluat în: Iter in silvis. Saggiscelti sulla gnosi e altri studi , ed. cit., pp. 97–108.

21 Pagină imprimată cu un desen alb-negru reprezentând o cavalerie indiană sau persanăgalopând în linie de atac.

22 V. supra, n. 20.23 Citat din J.W. von Goethe, Faust, I, v. 2724 („Sind wir ein Spiel von jedem Druck der Luft?”).


{Mă g}ândesc cu tot mai multă groază la articolul din Numen,24 şi {sper} că nu-l vaobserva nimeni. Multe studii despre acelaşi subiect, {pe ca}re le-am citit ulterior (am avuttimp să adaug note) merg în {cu tot}ul altă direcţie, cu care, de altfel, nu sunt de acord (dar{n-am ce}-i face). Afară de asta, am început colaborarea la altă re{vistă}.25 În ce priveşteart[icolul] lui D. Rei despre Dvs, el a apărut în {revist}a RSLR (Riv. di Stor. e Lett. Rel.) dela Torino, editată de {S. Olschki l}a Firenze.26 Revista, cred, o conduce Bolgiani. Şi eutrebuia să {public} acolo, dar s-a renunţat deoarece Directorul meu avea o {părere adve}rsădespre acelaşi subiect (eu încercam să nu am niciuna).

{Vă rog să transm}iteţi Doamnei cele mai alese sărutări de mâini şi {urări pentrusănăt}atea D. sale şi a sorei D. sale, care sper că este com{plet restabilită.}

{Cu} cele mai alese salutări,Culianu

M.E.P. 109.2

6

Università Cattolica del Sacro Cuore20123 Milano – Largo A. Gemelli, 1Dipartimento di Scienze ReligioseI.P. Culianu

Milano, se{pt[embrie] 3, 1975}

Mult Stimate Domnule Profesor,Vă scriu „multe şi mărunte”. Mai întâi, o recomanda{tă trimisă} în iulie mi s-a întors

înapoi; ea conţinea istoria {încercării} de a „scăpa” în Elveţia, pe care, la Paris, presup{uneam… …}. Dar acum totul e la pasiv, deoarece nu am obţinut mi{…}. Principalul motiv este că,după ce-mi iau atât de t{otuşi} puţin inspirata hârtie de studiu, singurul sentimen{t care mămai} leagă de Italia este spaima că în cel puţin 2 şi î{n cel mult 3 ani} toată puterea politică şiexecutivă va trece în mâ{ini comuniste} prin celebrul „compromis istoric” între partidul{catolic şi par}tidul comunist. Acest compromis istoric înseamnă, cu{m s-a văzut la} ultimelealegeri, că partidul catolic nu se mai o{pune} comuniştilor.

Acum învăţ cu disperare, în vreme ce afară, sub geam {se construieşte} o nouăcantină „unificată” (scopul e ca studenţii, p{reoţii şi pro}fesorii să nu mai aibă cantinedeosebite, pentru a e{vita „orice dis}criminare” – ceea ce, în fond, nu e decât o injustiţi{erăsturnată,} deoarece nu încurajează decât lenea şi confuzia.

Vă scriu pe puncte, fiindcă altfel nu reuşesc:1) Aţi fi de acord ca, pentru lucrul la dicţionar, eu să {cer o bursă} unei fundaţii

americane? Ştiu bine că în acest caz {bursa aş} putea-o obţine doar datorită numelui Dvs,

24 I.P. Culianu, „La femme céleste et son ombre. Contribution à l’étude d’une mythologèmeqnostique”, Numen (Leiden), XXIII, nr. 2, 1976, pp. 191–209.

25 Verifiche. Rivista trimestrale di scienze umane (Trento) şi Il Ragguaglio librario (Milano)sunt două noi reviste la care va colabora în perioada următoare.

26 Dario Rei, „Fra storicismo ed ermeneutica religiosa. Note su Mircea Eliade”, Rivista diStoria e Letteratura Religiosa (Firenze), VIII, nr. 3, marzo 1972, pp. 535–562. Tot acolo a publicat orecenzie la La nostalgia delle origini, ibidem, IX, nr. 3, marzo 1973, pp. 502–503.


dar ar fi {o ocazie} fericită de a putea scăpa cât mai repede de aici. C{u titlu pro}vizoriu m-am adresat deja unei fundaţii catolice, deoa{rece am avut} ocazia să cunosc pe ProjectsAdministrator. Aveţi c{eva împotrivă} dacă sunt subvenţionat de o fundaţie catolică? Nu{cunosc nimic} afară de asta.

2) Am scris deja la doi profesori americani pe car{e i-a interesat} lucrarea mea laLancaster: Mac Rae (Cambridge) şi {… … …}. Când vă întoarceţi la Chicago mi-aţi puteada – s{au să rugaţi pe cineva} s-o facă – adresa Asociaţiei Americane de Istoria {Religiilor?Sper că} voi face curând parte din asociaţia italiană afil{iată la cea internaţională (până}acum n-am avut timp să mă ocup de asta).

3) V-aş ruga iarăşi, când vă întoarceţi, să nu uit{aţi să-mi scrieţi} unde a apărutart[icolul] Dvs despre Altizer;27 din noiemv{rie …} trebuie negreşit să scriu cartea despreDvs, chi{ar dacă … …} pe urmă. Din păcate am „pierdut” câteva luni cu {pregătireaexamenelor,} dar sper cel puţin să reuşesc să trec toate ex{amenele, chiar dacă unele} suntdin cale afară de grele. Eu care speram că {după luarea licenţei} nu voi mai da niciodatăexamene, iar apoi ele {s-au înmulţit: 6 în} 1973, 6 în 1974, 6 în 1975… Cine ştie ce măa{şteaptă la anul.}

4) Ieri am vizitat la spital pe Directorul D{epartamentului,28 internat cu pneumo}nie. Seîntorsese nu de mult din India, şi mi{-a promis că o să mă} trimită la anul acolo, pe 6 luni, laBenares, {Calcutta şi Delhi. Nu} ştiam dacă să mă bucur sau să plâng, dar î{n timp ce îi}mulţumeam, mă gândeam: „Chiar credeţi {că voi ajunge în India}?” Dar nu se ştie niciodată.

{Am pe}trecut 5 zile după Londra-Paris într-o localitate lâ{ngă Mila}no; casa „mea”dădea aproape direct în celebrul fost par{c de} vânătoare regală de la Monza. M-am bucuratmult să umblu {me}reu cu bicicleta prin parc, chiar pe ploaie… Azi îmi spun{eam, ci}ne ştie,poate în decembrie voi fi la Delhi, şi atunci acest {desti}n ciudat va fi cu adevărat „împlinit”:Chicago – New York – Mil{ano –} Londra – Paris – Delhi… Toate acestea cu o bursă de 208$! Dar, oricum, va rămâne anul cel mai „în tensiune” şi mai „rapid” din viaţa mea.

Duminică P. Clineţ29 va face parastasul de 40 de zile pentru Dl prof. Popescu30 (soţia D.Sale a venit la sora din Milano; băiatul cel mare se află în România). P. Clineţ spune că Dna eîntr-o stare de tulburare îngrozitoare: lovitura a fost neaşteptată şi îngrozitoare. Acum o lună aieşit un articol al meu în care îl citam:31 nu ştiam că omagiul va fi postum…

Am corectat azi şpalturile la recenzia mea despre traducerea italiană a Nostalgie desorigines;32 în scurtă vreme voi face recenzia la Le Chamanisme.33 Am trimis articolul de laLancaster la Numen, în speranţa că prof. Bleeker îl va publica.34 Altfel, am de scris nişte

27 M. Eliade, „Notes for a dialogue”, în: The Theology of Altizer. Critique and Response , ed. byJohn B. Cobb, Philadelphia, The Westminster Press, 1970, pp. 234–241.

28 Raniero Cantalamessa (n. 1934), preot franciscan (capucin). În 1979 a părăsit universitatea,iar în 1980 a devenit Predicatore della Casa Pontificia.

29 Mircea Clineţ, preot catolic biritualist, parohul bisericii ortodoxe româneşti din Milano(1962-1980), care era şi lector de limba română la Universitatea Catolică. I-l recomandase (alături dealte persoane) Arion Roşu, în prima sa scrisoare din 22 februarie 1973 (schiţa ei în F.A.R. 3.5 j).

30 Mircea Popescu (1919–1975). Dat fiind că a murit la 17 august, trebuie să fie vorba deparastasul de trei săptămâni.

31 I.P. Culianu, „Exil”, Limite (Paris), nr. 19, august 1975, p. 13a–b.32 Publicată în Aevum; v. infra n. 35.33 Publicată în Il Ragguaglio librario ; v. infra n. 37.34 Lucru care nu se va întâmpla, nici chiar după schimbarea redacţiei. Pentru refuz, v.

scrisoarea către Eliade din 21 iunie 1977; Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 103.


dări de seamă despre congres şi alte mărunţişuri, şi nu găsesc timp: p[en]t[ru] examenulurmător, pe 22 sept[embrie], am învăţat serios 4 volume de 400 pp. în medie. Spun şi eu cao belgiană pe care şofeurul jeepului care urcă şi coboară pe Etna o întreba dacă îi e frică(roţile par mereu suspendate în gol, deoarece cărarea croită pe lavă e f[oarte] strâmtă):„Dacă nu mor acum, nu mai mor niciodată”…

Vă rog să transmiteţi cele mai alese sărutări de mână Doamnei. Dacă nu mă înşel, mi-e„datoare” (chose promise…) o mămăligă pripită. Sunt sigur că nu va uita, dar mă întreb cuoarecare amuzament: unde? Ce-ar fi să „am noroc” şi să ajung în doi ani în America? Primacălătorie o voi face p[en]t[ru] această mămăligă – după ce, natural, vă voi fi bombardat cuscrisori, care mai vesele, care mai triste. Sper totuşi mereu că nu vă supăraţi.

Al Dvs, cu drag,I.P. Culianu

M.E.P. 109.2

7

Università Cattolica del S. Cuore20123 Milano – Largo A. Gemelli, 1Dipartimento di Scienze ReligioseI.P. Culianu

Milano, sept[embrie] 13, ’75

Mult Stimate Domnule Profesor,Mă gândeam cu mult drag la Dvs şi la Doamna, şi de aceea m-am gândit să vă scriu

câteva mărunţişuri. Primul – şi poate cel mai problematic – este că mă pregătesc sufleteştep[en]t[ru] plecarea în India, pe care o doresc cât mai rapidă. Asta deoarece toţi prietenii meipleacă din Milano şi atmosfera colegiului – şi aşa sumbră – ameninţă să devină de-a dreptulde îngropăciune. Glumesc.

În fine, recenzia mea la Nostalgie des origines în traducere ital[iană] va ieşi în Aevumpeste două numere (am corectat şpalturile).35 Va ieşi, mai curând, recenzia mea la LeChamanisme în trad[ucere], în Ragguaglio librario (care e un fel de New York Book-Reviewcatolic)36 şi recenzia la Naissances mystiques într-o revistă recent descoperită37 unde voipublica, sper, vreo 20 de recenzii. Am trimis Prof. Bleeker art[icolul] despre Imnul Perleicitit la Lancaster şi el mi-a răspuns f[oarte] prompt că data cea mai apropiată de publicarear fi toamna lui 1977 şi că îmi va publica celălalt articol („La femme céleste”) abia întoamna 1976, nu 1975, cum rămăsese stabilit.38 Eu i-am răspuns că e bine şi aşa, dar m-acam amărât.

35 I.P. Culianu, „Mircea Eliade, La nostalgia delle origini. Storia e significato nella religione, Morcelliana,Brescia, 1972, 213 pp.”, Aevum (Milano), XLIX, nr. 5–6, settembre–dicembre 1975, pp. 584–585.

36 I.P. Culianu, „Mircea Eliade, Lo sciamanismo e le tecniche dell’estasi – Coll ‘Orizzonti dellospirito / 18’. trad. Julius Evola, Ed. Mediteranee, Roma, 1974”, Il Ragguaglio librario (Milano), 51,1975, p. 396.

37 Va apărea peste câţiva ani în Aevum (Milano), LII, nr. 1, gennaio–aprile 1978, pp. 159b–160b.38 V. supra n. 34 şi 24.


{Zilele acestea sunt şi melancolic şi turbat; melancolic}39 deoarece toamna e rece şifrumoasă, şi fusesem invitat în Germania unde nu pot să merg, iar turbat deoarece am dememorizat zeci de mii de date ca un calculator electronic.

Mă gândesc că plecarea în India înseamnă o nouă întorsătură în viaţa mea: ameninţamsă devin prea occidental, ca să subzist împrumutasem o mulţime de ticuri ale celor de pe-aicişi mă închisesem mult faţă de oameni, care sunt, cum bine se ştie, primejdioşi. Din păcate însănu cred că am ceva – şi de la cine – de învăţat în India. Poate mă voi bucura de prezenţelemulticolore şi încâlcite şi de stress-ul mult mai mic decât aici. Dar altceva? Cunosc toate leit-motivele culturii indiene care m-au entuziasmat în „tinereţe”: dar acum au devenit un loccomun pe care, din păcate, cultura europeană l-a asimilat periferic, cum asimilează toate ideilefrumoase… Iar reluarea limbilor indiene nu mă atrage prea mult deoarece îmi necrozeazămintea, în pofida unei anumite uşurinţe p[en]t[ru] limbile moarte. Totuşi o voi face.

Mă tot gândeam la Dvs: descopăr mereu laturi noi, de când am avut privilegiul de a văcunoaşte personal şi de a vă sta în preajmă la Chicago.40 În adevăr, îmi spun, în opera Dvsnu există nici o „minciună”: sunteţi identici, Dvs şi opera Dvs. Am descoperit în revistaManuscriptum mişcătorul articolaş al lui Florescu.41 Din nou am impresia – pierdută înItalia – pe care o trăiesc ca pe o emoţie covârşitoare: că aş fi trăit aidoma aceleaşi lucruri.Dar în fond nu e aceeaşi impresie cu care se „trăieşte” lectura vieţii unui sfânt sau a unuiaventurier – oameni deasupra vieţii comune?

Cu adâncă stimă şi calde sărutări de mâini Doamnei,I.P. Culianu

P.S. Bianchi mi-a spus la telefon că eraţi răcit. Vă urez însănătoşire grabnică.

M.E.P. 109.2

8

Oct[ombrie] 1, ’77

{Dragă Do}mnule Profesor,{M-am bucura}t foarte mult să vă aud vocea la telefon. Nădăjduiesc că şi Dvs {şi

Doamna} Eliade sunteţi bine şi sper să vă văd cât de curând vă veţi reîn{toarce la} Parisşi… atunci când autorităţile vor binevoi să-mi dea un nou {paşaport.} În acest moment, înafara faptului că nu pot veni la Paris, faptul de {a căl}ători mă interesează deajuns de puţin.Lucrez foarte febril deja din {augus}t la teza despre experienţele extatice, care ameninţă sădevină de dimen{siuni} enorme (c. 450 pp.). Nu reuşesc să concentrez materialul pe maipuţin spaţiu. {Oricu}m, voi fi gata până în noiembrie. Deocamdată doar primul capitol egata din {cele} patru în plan, şi depăşeşte 100 pp. Capitolele 2 şi 3 vor fi chiar mai lungi{dec}ât atît.

39 Rând ars la începutul celei de-a doua pagini, dar majoritatea cuvintelor pot fi ghicite dupăporţiunea lor inferioară, păstrată într-o foarte mică măsură.

40 În cursul lunilor februarie – mai ale acelui an.41 Nicolae Florescu, „Mircea Eliade şi romanul enigmaticei R.”, Manuscriptum (Bucureşti), III,

nr. 3–8, iulie–septembrie 1972, pp. 132–140.


{Măr}turisesc că prima parte, care se vrea o trecere în revistă a tuturor curentelor{car}e au putut influenţa hellenismul, este departe de a fi mulţumitoare. Dar deja, {dup}ăprimele 50 de pp., lucrarea se înviorează şi devine mai interesantă. La fel, {am} dorit şisper ca, metodologic, să fie ceva cu totul (sau în parte) nou în isto{r}ia religiilor. Dinpăcate, sub mulţimea datelor, e inevitabil ca uneori să scap {d}in vedere aceasta,lăsându-mă furat de descriere.

După lucrarea asta, pe care fără îndoială n-aş fi putut-o scrie fără liniştea de laGroningen, nu mai ştiu ce va fi.

Nu am primit încă şpalturile cărţii despre Mircea Eliade, ceea ce mă îngrijoreazăîntrucâtva. Trebuia să le corectez deja la sfârşitul lui august… Sper că nu s-a întâmplatnimic (am contractul semnat, dar asta nu reprezintă absolut nimic). Văd acum o mulţime dedefecte ale cărţii şi sper să le pot elimina la vreo even{t}uală traducere. Am luat anumitecontacte şi sper într-o traducere franceză.

Nu prevăd ca furia lucrului să treacă după ce voi termina teza. Am în plan douăvolume, unul în parte deja scris. În afara faptului că în mediul de aici sunt picat din lună(vorbesc de interesele mele şi de tipul meu, să zicem, de „cultură”), oraşul acesta este idealpentru muncă. Sper ca din primăvară să mă mut la ţară, unde va fi şi mai bine.

{U}n anumit eveniment mi-a produs o „reconsiderare” a momentului prezent. A murit{d}e curând maica care m-a crescut şi care reprezenta o persoană aproape la fel {de}importantă ca şi mama. Numele ei de călugărie era Teodora şi a murit în ziua {de} SfântaTeodora. A fost înmormântată la M-rea Cetăţuia de lângă Iaşi.

{Ci}tesc acum cu mult interes cartea lui Corbin despre Ibn ’Arabi 42; cunoşteam doar{pe} Asín Palacios43 şi, practic, Corbin aduce puţine lucruri noi, dar cartea e foarte{fru}moasă. Bănuiesc că, după împlinirea datoriilor prezente, mă voi ocupa mult mai{mul}t de autorii sufi. Cunoşteam de foarte mult timp parte din Math[n]avi-ul lui {Rum}îşi câteva cărţi despre el; am citit multă poezie sufi etc. Dar plănuiesc să {ana}lizez mai bineraporturile ideale între platonismul florentin şi alţi mari {fil}osofi platonici ai Renaşterii, caGiordano Bruno, şi sufism. Continui să găsesc {foa}rte învechită cartea, de altminterifrumoasă, a lui F. Yates44 despre Bruno. Mă {gân}desc deja de vreo şapte-opt ani că „aşputea face mai bine…”, iar acum sunt {din} ce în ce mai convins de asta. S-ar putea să scotanul viitor un volum despre {Teo}ria jocului în cultura filosofică a Renaşterii italiene (uneseu despre {„Te}ologia estetică şi perspectiva ludică la M. Ficino”, altul despre Joculcosmic {la B}runo, al treilea despre Jocul adâncurilor şi al luminilor la Leonardo), dar nu{e sig}ur că voi reuşi să găsesc un editor.45

{Un luc}ru despre care ştiţi probabil mult mai bine ca mine, dar pe care l-am aflat{doar} întâmplător şi care mă pasionează, e că în U.S.A., după „teologa morţii lui {D-zeu”,a} apărut o „teologie a Jocului”, care pleacă de la premiza că, deoarece {„D-zeu e} mort”(sau, mai bine zis, [e] şi el în vacanţă…), teologia pleacă în vacanţă, {ca să se găsea}scă

42 Henry Corbin, L’imagination créatrice dans le soufisme d’Ibn ‘Arabi, Paris, Flammarion, 1958.43 Miguel Asín Palacios, El Islam cristianizado. Estudio del sufismo a través de las obras de

Abenarabi de Murcia , Madrid, Plutarco, 1931.44 Frances A. Yates, Giordano Bruno and the Hermetic Tradition , Chicago, University of

Chicago Press, 1964.45 Proiectul cărţii care se va numi ulterior Iocari serio. A apărut postum, în versiune

românească; I.P. Culianu, Iocari serio. Ştiinţă şi artă în gândirea Renaşterii , traduceri de M.-M.Anghelescu şi D. Petrescu, Iaşi, Polirom, 2003.


acum într-un spaţiu interludic, sau mai bine zis ludic, între două {perioade}, cea de până lavacanţa divină şi cea care va veni după. Natural, tot Heidegger (şi Eugen Fink) suntinspirat{orii acestei mi}şcări a anilor 1970 on, plecând de la fragmentul {lui Nietzscheasupra} copilului cosmic. S-a produs deja un număr impresion{ant de lucrări. (Vreau} săscriu şi eu una, cu un prieten, dar nu ştiu dacă voi {reuşi să interesez pe} cineva).

Am ascultat la Eranos pe un „teolog al Jocului”.46 Mi-am spu{s: Mare} Farsor, MariGugumani… Dar ideea rămâne extrem de interesant{ă d[in] p[unct] d[e] v[edere]} istorico-religios. Tot orfismul, în interpretarea lui Macchior{o, stă şi la baza} lui Heraclit.

În afară de asta, am deja o colecţie întreagă de cărţi de etolo{gie şi} fiziologie, înparte citite, în parte nu, care aşteaptă o sinteză {despre natura} şi originea religiei. Ar fifoarte multe lucruri de făcut. Greu{l este de a le} împăca pe toate. În fine, chiar dacă multenu vor fi definitive, c{red totuşi} că sunt lucruri demne de reflecţie.

Mi-e teamă că v-am plicitisit destul. Un ultim adaos: v-am dedicat {teza scriind} înintroducere că, în intenţia mea, dedicaţia asta era rezervată prim{ei cărţi pe} care o voisocoti împlinite, ceea ce nu este, deocamdată, cazul.47 Scuza {este că} metodologic lucrarease prezintă ca o încercare cu totul nouă în ist{oria religiilor.} Nu ştiu dacă veţi fi de aceeaşipărere. Dar când va fi refăcută (ceea {ce nu va fi} prea amuzant…), s-ar putea să devinăsatisfăcătoare. (Bănuiesc că dl {Meslin e} impresionat de cantitate. Dar aceeaşi cantitatepune probleme editoria{le serioase.} Anumite părţi s-ar putea folosi ca articole, dar deja amprea multe pe c{ap în acest} moment pentru a mă gândi la segmentarea ei şi la rescriereapărţilor).

Cu cele mai dragi sărutări de mâini {Doamnei,} salutări şi urări, Dvs şi Doamnei{Eliade},

I. Culianu

46 David L. Miller. V. comunicarea sa în Eranos Jahrbuch (Ascona – Frankfurt a. Main), 45,1977 [1981], pp. 451–499. Merită redat aici, pentru context, dar şi pentru un viitor studiu alresorturilor cărţii Iocari serio, ceea ce scrie Culianu în darea de seamă asupra întâlnirii de la Asconadin acel an (făcând totuşi abstracţie de cunoaşterea sa imperfectă a englezei): „La presenza americana,insieme al dr. Hillman, è stata resa degna di attenzione dalla relazione del prof. David L. Miller,autore di un recente libro sulla teologia del gioco (che non abbiamo ancora potuto consultare; le copiea disposizione dei partecipanti sono misteriosamente scomparse, a rammarico nostro e degliorganizzatori…).* Il tema della relazione, intitolata Imagining No Ends: The Poetry of Religion andMyth, di cui la prima parte è intraducibile, a meno che non si tratti di un genitivo ( Imagining’s) o di unsemplice errore di stampa (ma non sembra il caso: l'atteggiamento tricksterico del prof. Miller dà adintendere che è lui l’autore di questa complicazione lessicale e morfologica), è stata più propriamente:l’immagine del pastore e del gregge. A partire dei passi evangelici, il relatore ha esteso gradualmente,con grande destrezza oratorica, il tema, occupandosi di svariatissimi contesti e, sembra, senza moltasimpatia né per il pastore, né per il gregge, di cui l’atteggiamento propriamente pecorino gli ha fattoricordare la storia del totalitarismo.” „*Lo abbiamo ricevuto, nel frattempo, dalla Fondazione Eranos.Si tratta di Gods and Games. Toward a Theology of Play , Harper & Row, New York 1973, apparso perla prima volta nel 1970. La ‘teologia del gioco’ è rappresentata da nomi di prestigio come K. Rahner,J. Moltmann, ecc. Le sue basi filosofiche sono da trovare nell’ultimo Heidegger e nelle opere diEugen Fink. La ‘teologia del gioco’ si propone come l’unica possibile dopo la Gods-is-deadTheology, essendo appunto fondata nel sentimento di ‘vacanza di Dio’ che quest’ultima avrebbeinstaurato.” I.P. Culianu, „La XLVI Eranos-Tagung (Ascona, 17–25 agosto 1977)”, Aevum (Milano),LII, nr. 2, maggio–agosto 1978, pp. 343–346 (346).

47 Teza de doctorat la Sorbona, Expériences de l’extase et symboles de l’ascension del’Hellénisme à l’Islam, susţinută în 1980 cu profesorul Michel Meslin.


P.S. Se întâmplă un lucru f[oarte] ciudat: n{u mai} pot scrie deloc literatură.

M.E.P. 109.2

9

Ioan P. Culianu{H.} W. Mesdagstraat 28-1{G}roningenTelefoon 050-122549

Dec[embrie] 2, {’77}

Mult stimate Domnule Profesor,Vă mulţumesc mult pentru scrisoarea {Dvs}. În ce priveşte articolul 48, aveam de gând

s{ă-l re}scriu chiar eu, aducând completări… În cu{rsul re}vederii notelor de acum patruani, am văzut {că} marele susţinător al tezei (false, după {părerea} mea) că Posidonius esteautorul transfer{ului In}fernului la cer e Cumont (după Bousset, 1901 49 şi {190750}). Acumrevă{d ce-am scris} de Lux perpetua

51 şi After life

52 etc. Tot {în cursul} revizuirii noteloram mai descoperit o su{rsă} extrem de importantă (unde am impresia {că, din} nou,Cumont nu are dreptate… Ştiu că e {o descope}rire cam riscantă…). Deci, oricum,articolu{l este o} pagină de arhivă.

Cunosc cartea lui Rougier53, dar oricum o voi {căuta}. Vă sunt foarte recunoscătorpentru indica{ţia despre} Burkert54, pe care nu l-am citit. M-am {dus} deja la două biblio-teci (aici bibliotecile s{unt risi}pite de la un capăt la celălalt al ora{şului) şi,} după întâm-plări abracadabrante, am obţ{inut, în} fine, cartea… Voi citi azi şi la noapte {cât pot} dinea. Din păcate Lux perpetua e împ{rumutată.} After life e şi mai out of date, dar {notele} deacum patru ani sunt insuficiente. Sunt {foarte ocupat şi} nu-mi pot permite acum ocerceta{re asupra} lui Posidonius şi Numenius (fr{[agmentele] ed[itate] de DesPlaces),}dar am verificat că unele citate {din Cumont} nu corespund. Până acum a{m putut să-midau seama din ce} spune Cumont, After {Life (cap. IV,} cap. III), că schema lepădării{vestmintelor sufletului} în ascensiune (Poim[andres] 25-26) nu {doar aceea a} descensus

animae printre sfere (Macro{bius, In somnium [Scipionis commentarius] } 1, 12, 13-14) ar

48 „L’eschatologie céleste”, publicat în versiune revăzută cu titlul „«Démonisation du Cosmos»et dualisme gnostique”, Revue de l'histoire des religions (Paris), 196, no. 1, 1979, pp. 3–40.

49 Wilhelm Bousset, „Die Himmelsreise der Seele”, Archiv für Religionswissenschaft

(Tübingen – Leipzig), IV, 1901, pp. 136–169, 229–273.50 Wilhelm Bousset, Hauptprobleme der Gnosis, Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht, 1907.51 Franz Cumont, Lux Perpetua, Paris, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 1949.52 Franz Cumont, After life in Roman paganism. Lectures delivered at Yale University on the

Silliman Foundation, New Haven, Yale University Press, 1922.53 Louis Rougier, L’origine astronomique de la croyance pythagoricienne en immortalité

céleste des âmes, Le Caire, Institut Français d’Archéologie Orientale, 1933; La religion astrale des

pythagoriciens, Paris, Presses Universitaires de France, 1959.54 Walter Burkert, Lore and Science in Ancient Pythagoreanism , Cambridge Mass., Harvard

University Press, 1972; traducere revăzută şi amplificată a Habilitationsschrift, Weisheit und

Wissenschaft. Studien zur Pythagoras, Philolaos und Platon , Nürnberg, H. Carl, 1962.


veni de la Numenius. {Macrobius aduce} în sprijinul său afirmaţia lui Porph[yrius] { Vita

Plotini} 21 cum că Numenius şi Cronius (spune {Macrobius,} nu Cumont) ar fi dezvoltatteoria celor două {deschiz}ături ale cerului. Dar Porph[yrius] nu vorbeşte de {descensus}animae printre sfere! Mai mult, Cumont îi {atribuie} direct lui Numenius pasajul amintitdin {Macrobius} (After life, 107)! (Alte texte: Serv[ius], ad {Aen[eis]} şi, mai puţin clar,Arnob[ius] II 16; un text {alchim}ic eg. Berthelot; Cumont, Rel[igions] or[ientales]

55, 416n. 25 {şi 29}2 – citează şi pe Querolus, dar nu cunosc pe{ntru ce).} Ceea ce e ciudat este căprima afirmaţie a lui {Cumon}t (în privinţa lui Posidonius) nu mai este {accepta}tă, dar adoua (Numenius) da!

{În fi}ne, în câteva săptămâni vă voi trimite un {nou ar}ticol, pus la punct.{Ştiu} cartea lui S. Pétrement56 (se pare că a apărut un {al doile}a volum, dar nu l-am

văzut; Bianchi mi-a {spus că} teoria e veche; deja Bousset, care, după părerea {lui este}deajuns de echilibrat, face această ipoteză în {Himmelsreise.57) În} articol am spus că „lechampion de la théorie {des origines} grecques du dualisme gnostique reste, {sans

enne}mi, Ugo Bianchi”.58 Cred, în adevăr, că în {ultima sa} carte (Prometeo, Orfeo,

Adamo, Roma {1976)} a ajuns la o formulare mai puţin {criticabilă şi mai} limpede.În ce priveşte pasajul citat din Bolton ({Aristeas of Proconnesus)}59 este complet, dar

am omis în text (citat î{n notă)} referinţa la Aug[ustin], [De] C[ivitate] D[ei] XXII.28despre exp{resia lui} Cornelius Labeo, fără de care pasajul, recun{osc, este} incomprehen-sibil.

Încă o dată, vă sunt extrem de recunos{cător pentru} scrisoare. Sper ca a doua versiu-ne a art[icolului] să {corecteze} măcar în parte scăpările datorite grabei ş{i pe cele} datoriteneştiinţei. Şi, încă o dată, uriaşa Dvs {erudiţie} mă uimeşte, cu atât mai mult cu câtdif{erenţele} pe care mi le semnalaţi sunt de detaliu!

În ce priveşte cartea, nu am primit încă ni{mic.} Este ciudat: Scagno îmi scrie că şicartea {lui va} apare!60 Deci, dintr-o dată, patru cărţi (dintre {care cea} a lui Dudley61

aştept să fie, totuşi, f[oarte] proast{ă} în privinţa informaţiei).Am primit mult aşteptatul paşaport. Din scris{oarea Dvs} deduc (p. 4) că veţi veni

abia în mai la Pa{ris. Eu,} în schimb, sper să vin la sfârşit de martie {în S.U.A.} p[en]t[ru]International Conference on Gnosticism {de la} Yale, unde am înscris 2 topics (al 2-{lea,}

55 Franz Cumont, Les religions orientales dans le paganisme romain. Conférences faites au

Collège de France en 1905 , Paris, Leroux, 1906; 2 éd., 1909; 4 éd., revue, illustrée et annotée, Paris,Paul Geuthner, 1929; reeditare, 1963. Culianu foloseşte ediţia din 1963, dar prima pagină citată nueste 416, ci 328.

56 Simone Pétrement, Le dualisme chez Platon, les gnostiques et les manichéens , Paris, P.U.F.,1947 (teza de doctorat la Sorbona).

57 W. Bousset, Die Himmelsreise der Seele, ed. cit.58 Afirmaţia nu a fost păstrată în versiunea publicată a articolului.59 J. D. P. Bolton, Aristeas of Proconnesus, Oxford, Clarendon Press, 1962.60 Va apare peste mai mulţi ani. Roberto Scagno, Libertà e terore della storia. Genesi e

significato dell’antistoricismo di Mircea Eliade, Torino, Centro Copyrid, 1982 (bazată pe teza:Religiosità cosmica e cultura tradizionale nel pensiero di Mircea Eliade . Tesi de laurea, Universitàdegli Studi di Torino. Facoltà di Lettere e Filosofia, anno accademico 1972–1973).

61 Guilford Dudley III, Religion on trial. Mircea Eliade and his critics , Philadelphia, TempleUniversity Press, 1977 (bazată pe teza: Mircea Eliade and the recovery of archaic religions. A critical

assessment of Eliade’s vision and method for the history of religions , PhD thesis, Philadelphia,University of Pennsylvania, 1972).


„Dualism in Romanian folklore…”, est{e pentru ca} Universitatea să-mi poată acoperiparte {din chel}tuieli). Continui să învăţ să conduc. C{urând} voi vedea o maşină deocazie. Sper să re{uşesc să mă} înfrânez de la a o cumpăra înainte de a{-mi lua carnetul} decondus, dar e improbabil, fiind o maş{ină nouă} şi bună – „Mazda” japoneză – la un {preţextrem} de favorabil.

{Regret v}eştile despre gripa Doamnei {şi sper că între timp s-}a restabilit (de altfelpot ded{uce asta din re}ferinţa la curcanul pentru Thank{sgiving, din} care regret mult cănu m-am înfrupta{t şi eu. Aş vrea} să vă rog să-mi păstraţi un os pentru lu{na martie.(Nimic sigur.} Dar sper f[oarte] mult să reuşesc să vă văd.)

{Îi urez} Doamnei multă sănătate şi îndrăznesc s-o întreb {dacă a c}itit cumvaromanele lui Van Vogt, mai ales {… …}. Astă primăvară m-am închis două zile (şi nopţi){în casă} şi am devorat literalmente cinci romane. Eu le-am {găsit f}oarte bune. (Trebuie sămărturisesc că nu mai {pot ci}ti deloc – şi, evident, nici scrie – nici un fel {de li}teratură!Poate fiindcă descopăr, cam târziu, că {litera}tura e ficţiune…).

{S}unt prins de tot felul de activităţi şi am prea {puţin} timp pentru toate, afară deistoria religiilor. {Aşa} că nici nu mai pot ţine ritmul din „anii {tinere}ţii”… (seara mă uitla televizor!). Mi-a scris {Marghe}scu, care ar vrea să găsească un post în Olanda.62 {Dinpăcate} nu-l pot ajuta cu nimic, decât dacă descoperă {un „o}pening job” el singur (şiatunci, evident, din poziţia {mea} nu pot face mult). Am mereu remuşcări în pri{vinţa lui},dar cred că pesemne amândoi suntem nişte oa{meni} imposibili şi nu am nici o dorinţă dea-l revedea.

{Vă ure}z Sărbători Fericite şi La Mulţi Ani! cu {mult}ă sănătate!{Doamnei c}ele mai dragi sărutări de mâini, {multe sal}utări şi mulţumiri,Ioan

M.E.P. 109.2

10

Dec[embrie] 19, ‘77

{Dragă do}mnule Profesor{Vă trimit} cele mai dragi urări de La Mulţi Ani!, Dvs şi Doamnei Eliade.{Permiteţi-mi} să vă plictisesc pentru a vă cere părerea privind un mic adaos pe care

{aş vrea s}ă-l fac cărţii despre Dvs. Socotind că, în fine, şpalturile (les épreuves) {urmeazăs}ă-mi sosească, le voi reţine până după Anul Nou şi vă voi contacta tele{fonic pe}ntru a văcere un răspuns.

{Raţiunea} acestui adaos este următoarea: Scagno îmi scrie că a intrat în polemică{cu Furio} Jesi de la editura Rizzoli, care este un „puternic” în Italia. Incidental, {i-a}mcriticat introducerea la o carte, iar recenzia – f[oarte] lungă – a ieşit {în ul}timelesăptămâni.63 Este probabil, dacă nu sigur, că şi cartea mea va fi atacată – {ceea} ce îmi face

62 Mircea Marghescu preda încă la Universitatea din Chicago, dar în scurt timp va renunţa lacontract şi se va întoarce la Paris.

63 Am putut identifica doar două cărţi la care Jesi scrisese introduceri în perioada anterioară:Georges Dumézil, Ventura e sventura del guerriero. Aspetti mitici della funzione guerriera tra l’indo-


plăcere, deoarece e puţin probabil să rămână neobservată (dar toţi {pri}etenii mei care îivor face recenzii favorabile lucrează în presa catolică sau {au} legături cu organe deinformaţie catolică; după cum ştiţi, editura aparţine şi {ea} grupării catolice „de stânga”). Înacest scop aş fi dorit să previn reproşul că {am} escamotat informaţii: faptul că nu am citatpiesa „Iphigenia” se explică per{fe}ct prin caracterul parţial al cărţii, dar faptul că nu amvorbit de „Salazar” {n}u se explică în nici un fel. Eu am compus acest final, iar întâmplareaface că, {d}acă acum vreun an propriile mele idei expuse aici mi s-ar fi părut foarte straniipentru mine, în momentul de faţă gândesc aproximativ aşa cum am expus faptele.

Rugămintea mea este:1) Să-mi spuneţi dacă credeţi că, luând în consideraţie faptele de mai sus, acest adaos

merită publicat;2) Dacă sunteţi de acord, eventual, să-mi corectaţi aserţiunile în legătură cu Blaga

(care era ministru în Portugalia în aceiaşi ani cu Dvs, după cum rezultă din biografia lui Ov.Crohmălniceanu64). Este corect că şi Blaga credea, ca şi Dvs, că războiul este o aventură?În plus – deoarece cartea mea nu are caracter politic – aş dori să evit şi afirmaţia că M.Beniuc ar fi fost om al Siguranţei, dacă ea nu s-ar baza pe o eventuală credinţă a unui grup(Blaga inclusiv) că Beniuc ar fi lucrat pentru Siguranţă. Mi s-a părut a fi auzit asta la dlIerunca, dar dacă sunt sigur că a spus-o à propos de Z. Stancu, nu ştiu dacă a spus-o şidespre Beniuc. Întâmplarea face că nici nu mai reuşesc să descopăr interview-ul dat deBeniuc unui reporter foarte inteligent, care i-a pus nenumărate întrebări tocmai despreromanul său cu „Marele Anonim”.

{Vă} voi trimite cât de curând o versiune cu totul nouă a articolului despre esca-to{lo}gia celestă (articol care mi-a ruinat vacanţa...). Am citit Burkert, dar îmi li{ps}eşteîncă o carte pentru a-l putea redacta rapid.

{Vă} voi contacta telefonic în jurul lui 1 ianuarie sau după, cu rugămintea de a-mi{da} un răspuns privind textul alăturat. 65

{G}reşeam: abia peste câteva zile se împlineşte un an de când nu v-am mai văzut; {ia}rîn ianuarie trecum am avut atât de puţină vreme pentru a sta cu Dvs, încât şi {că}lătoria meaşi întâlnirea rămăseseră învăluite într-o umbră peste care se aşter{nu}se toată pulberea desentimente de astă-vară. Care a fost şi a trecut, dar cu {de}stulă amărăciune...

{Sp}er să am bucuria de a vă vedea la Chicago la sfârşitul lui martie – începutul lui{apr}ilie. Nu ştiu dacă se poate veni cu maşina de la Yale; dacă nu, cu avionul.

Cu mult drag, sărutări de mâini şi, încă o dată, cele mai calde urări de sănătate şi LaMulţi Ani!

Ioan

P.S.Tonul uşor l{udic s-ar putea} să vă supere. Dar este {al unuia} care n-a auzit

niciodată de {„Mioriţa” şi} „Meşterul Manole” (decât în {căr}ţile Dvs).

europei (Torino, Rosenberg & Sellier, 1974) şi Carlos Castaneda, L’isola di Tonal (Milano, Rizzoli,1975). Pe amândouă credem că le-am văzut în I.P.C.P., printre multele cărţi recenzate de Culianu, darnici una nu figurează în bibliografiile sale publicate până acum.

64 Ovid S. Crohmălniceanu, Lucian Blaga, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1963.65 „Appendice 2. Mircea Eliade fra ‘borghese’ ed ‘antiborghese’”, 6 pp. dactilo. Prima variantă

a textului, publicată în traducere românească, alături de cea de-a doua, în: I.P. Culianu, Mircea Eliade,ediţia a III-a revăzută şi adăugită, Iaşi – Bucureşti, Polirom, 2004, pp. 319–326, 326–335.


În afară de aceasta, în ultima vreme, {campania} p[en]t[ru] celebrarea a 2050 de anide la u{nificarea statului} dac m-a făcut să devin extrem de an{ti-naţionalist}. Faptul că,acum, miturile servesc de propag{andă parti}nică mă supără din cale afară; iar dacă {va} finevoie să se verse sânge (românesc), ştiu {că} toată presa, de la Scânteia laContempor{anul,} n-ar vorbi decât de „Mioriţa” şi de „Meşt{erul Ma}nole”... Pentrugeneraţia în care am crescut eu, im{pulsul spre} creaţie artistică era un act pur, preţuit.Atrac{ţia pentru} „Mioriţa” şi „Meşterul Manole” provenea dintr{-un răspuns} adânc almeu la felul-de-a-fi-în-lume despre {care} ele vorbeau. Dar în momentul în care ele riscăs{ă fie pretext} pentru o manipulare a maselor într-un climat {naţio}nalist, prefer să uit deaceste corespondenţe, m{ai mult,} încep să reconsider cu chibzuinţă toate pros{tiile din}tinereţe şi, chiar dacă nu regret nimic, am {acum} o cu totul altă perspectivă asupra lumii.

Cred că [nu] mă voi mai apuca să scriu litera{tură. Am} impresia că toată literaturacare se mestecă {astăzi} a devenit atât de facilă şi goală încât e {inutil} să încerc să scriu.Am citit cărţile lui Ţ{epeneag şi} Tănase: primele sunt bine scrise, dar a{tât de} tâmpite,încât e păcat că numai acest fel {de cărţi} are căutare. Cel puţin eu le-am făcut {la 20} deani. À propos, ştiţi că ... este îngroz{itor... îm}plinesc 28 de ani!

M.E.P. 109.2

11

{Cul}ianu{Rij}ksuniversiteitInstituut voor Romaanse TalenGroningenGrote Kruisstrat 21

Telefoon 115872 en 11587431 dec[embrie] ’77

Dragi Domnule Profesor şi Doamnă,Vă urez din inimă La Mulţi Ani! încă o dată şi de abia aştept să vă văd.Mulţumesc mult pentru volumul În curte la Dionis

66 (pe care îl primisem ceva maiînainte şi din Spania şi îl recitisem cu bucurie; îl voi recenza cât de curând).

Vă deranjez pentru a vă ruga să mă iertaţi că... v-am deranjat cu lectura aceluiapendice la cartea despre M. Eliade. L-am recitit mai detaşat şi-mi dau seama că ar distonacu tonul general al cărţii şi că nu a venit încă timpul să scriu despre ceea ce am scris,fiindcă ştiu prea puţine lucruri şi nu cred că le pricep foarte bine. Fapt este că, pentru primaoară, am avut şi eu sentimentul unei legături între Mircea Eliade şi istoria română dintrecele două războaie mondiale, lucru la care nu mă gândisem p[ână] acum, deoarece nu măinteresa deloc. Dar, şi aşa, cred că lucrurile trebuiesc cumpănite mai bine. În plus,interpretarea personajului din „Les trois Grâces” este proastă (nu e a mea, e a lui Virgil

66 M. Eliade, În curte la Dionis, Madrid, Caietele inorogului, 1977. Cuprinde nuvelele: „Lestrois grâces”, „Şanţurile”, „Ivan”, „Uniforme de general”, „Incognito la Buchenwald” şi „În curte laDionis”. A fost trimis de Eliade la 12 decembrie. V. dedicaţia în addendum IV.2.


Tănase…); voi încerca să văd mai departe… Dar mărturisesc că, uneori, am impresia că nuam priceput nimic din Mircea Eliade.

În ce mă priveşte, era de aşteptat ca, după încă o vacanţă „sărită”, să fiu f[oarte] prostdispus şi fără chef. Ceea ce s-a şi întâmplat.

În plus, mă mut peste puţină vreme, ceea ce mi-a pus nenumărate probleme şi mi-aimpus cheltuieli... neplăcute. Şi aşa, apartamentul – mult prea mare p[en]t[ru] mine – va fi,deocamdată, foarte golaş.

Cu mult drag şi, iarăşi, cele mai bune urări,Ioan

P.S. Au apărut două articolaşe ale mele în italiană cu prilejul împlinirii a 70 de ani alui Mircea Eliade.67 Sunt cam banale şi nu merită citite. Nu ştiu dacă Caterina Conio v-atrimis Ragguaglio librario , în care am scris despre Dvs68 (bănuiesc {că} da).

M.E.P. 109.2

12

GroningenGrote Kruisstraat 21

Telefoon 115872 en 11587425 ian[uarie] ‘78

{St}imate Domnule Profesor{Vă mul}ţumesc foarte mult pentru scrisoare. Îmi era {foarte} teamă, mărturisesc, că

încercările mele – vag „avo{căţeşti}” – de a vă explica opiniei publice, aşa cum mi se{pare} că v-am înţeles în ultima vreme, au putut să vă {super}e. În acelaşi sens mi-au scrisşi alţii, în timp ce ideea {rea}bilitării „memoriei lui Codreanu” (şi numai a lui) a fost{pri}mită cam cu prea mare entuziasm de H. Stamatu; în ale {sale} scrisori însă continuă săapară în abundenţă termeni {ca} „ţiganii ăia”, „jidanii” etc., ceea ce-mi demonstrează că el{e fi}xat p[en]t[ru] totdeauna în mirajul unei ideologii. 69

67 I.P. Culianu, „Mircea Eliade a 70 anni (1907)”, Biserica românească (Milano), I, gennaio-giugno 1977, p. 6; „Mircea Eliade a 70 anni”, Notiziario. Centro interreligioso «Henri le Saux»(Milano), nr. 5, ottobre 1977, p. 18.

68 Singurul text al lui Culianu despre Eliade din această revistă pe care îl cunoaştem esterecenzia traducerii italiene a Şamanismului. V. supra n. 36. Există o copie a ei în arhiva lui Eliade.

69 Un alt exemplu recent al atitudinii lui Culianu faţă de Stamatu, înaintea conflictului care vaizbucni spre sfârşitul anului, îl reprezintă însemnările sale cu cerneală roşie pe marginea extrasuluiarticolului acestuia, „Timp şi literatură” (Revista scriitorilor români, München, 14, 1977, pp. 81–104), pe care îl primise cu dedicaţie („Dlui Ioan Petru Culianu, această mică încercare de-a vedea cefac eu însumi, ca atâţia alţii, M. Jourdain sau nu. Cu aleasă preţuire şi prietenie, Horia Stamatu,octombrie 1977”. Pe marginea paginii 87, Culianu a scris „alles spanac!”, la pagina 97, „spanac,spanac, spanac”, iar la final, p. 104, subliniat: „spanac!”. I.P.C.P. 10.5 Asemenea reacţie nu este însăunică. La sfârşitul unui alt extras, trimis de o specialistă în literatură franceză, care predă în prezent laUniversitatea din Utrecht, Culianu a scris: „(Vous avez l’intelligence d’une poule, ma chérie!) Mygoodness!!!”. I.P.C.P. 19.2.


{Tot} ceea ce v-am trimis aparţine, deci, laboratorului intern despre {M.} Eliade.Marele meu privilegiu este că am putut discuta {şi} cu Dvs despre toate astea, cu risculcontinuu de a vă {supă}ra, risc care p[en]t[ru] mine asumă dimensiuni catastrofice.

{Răm}âne, însă, primejdia reală ca în Italia teza lui Scagno să {dea} roade nedorite(să vedem până unde va ajunge polemica: {nicio}dată o enciclopedie italiană nu cred să fiscris un {artic}ol mai patent răuvoitor decât cel pe care vi l-am tri{mis).} 70 Linia mea de„apărare” a fost cea din ultimul timp, {cea a} lui Scagno, linie pe care n-o acceptaţi. Eu amscris {edi}torului meu că ideologia lui Codreanu nu e scuzabilă, {dar} că sacrificiul lui aimpresionat mult pe intelectualii oneşti {rom}âni, exasperaţi tocmai de „machiavelismulpolitic” {al o}mului „burghez”. Înseamnă că asta nu e linia „bună” {şi o vo}i continua pecea din cartea despre M.E.: nu există {vreun} raport direct, şi atât. O tentativă de scormo-nire a {trecutului}, scormonire care, la un moment dat, va fi necesară, {este deocam}datăprematură.

{În sfârşi}t, cred, orice şansă de traducere a cărţii la Seuil {e pierdută. ... ... ... mi-aspus cu}71 tristeţe că a fost dat afară {de către ...} et Cie. Mai rămâne Payot.

M-am întors ieri la 12 ziua de {la un ratat} rendez-vous cu Meslin (luat cu vreo {... ...înainte;} avea gripă, aşa că nu l-am putut întâlni {nici pe cale} diplomatică, fiindcă şi-aanulat şi semin{arul.) Acum} sunt în plină prefacere a tezei, în speranţa {că susţinerea nu seva} amâna mereu de azi pe mâine (am aflat că n{u voi avea} posibilitatea de a o susţinepână anul vii{tor, până când sunt} înscris la Sorbonne. Cred că, în parte, reţinerile {sedatorează} unei mai vechi naivităţi „politice”: ca „negustor cins{tit”, i-am mul}ţumit luiLavastine p[en]t[ru] ospitalitatea de la Paris {în} art[icolul] apărut în Numen. Astfel seexplică şi de ce {Zwi Wer}blowski mi-a respins art[icolul] de la Numen, care {a fostprimit} cu entuziasm de Kurt Schubert p[en]t[ru] Kairos, sit{uaţie cu} atât mai paradoxalăcu cât ei îl socotesc pe Z. {W. un per}sonaj extrem de ridicol, cu idei de o înspăimân-tă{toare sim}plicitate în sens etimologic. Mai mult, am avut toat{ă viaţa} infinit de mulţiprieteni evrei şi sunt, să zicem, {filosemit.} Evident, n-aveam cum să-i explic lui Z.W. toate{acestea. Mai} mult, şi aici anumiţi „prieteni” de istoria religiilor mă {consideră} unciumat... Nu-mi face plăcere, fiindcă în felul ăsta {se rup} toate punţile, şi încă prin eroare.Dar trebuie să-mi {revin.} După toate tatonările, am hotărât că teza (vers[iunea] {ultimă)nu} va trece de 200 pp. şi va fi cât se poate mai {simplă,} fără nici un elan hermeneutic şifără exagerate {ipoteze}. Dacă nu va fi publicabilă, înseamnă că pot să {ies din} circulaţieşi să cultiv garoafe în Olanda până {când mă vor da} afară (cu greu...) în urma restrângeriiradicale a {cursurilor de} română şi a intervenţiilor ambasadei. În fine, du{pă ce e}acceptat, coşmarul este, cu o remediabilă reajustare {a} „inimii” şi o dilatare primejdioasă aorizontului, {suportabil.} Am acceptat faptul de fi anacronic şi mi-am im{pus ră}bdarepână ce inactualitatea mea va deveni act{uală, deşi} asta n-o să se întâmple niciodată.

Sper foarte mult să vă pot revedea, atunci cân{d voi veni în S.U.A.}.Cu cele mai alese sărutări de mâini D{oamnei} şi urări de sănătate,Ioan

70 Foarte probabil, articolul „Eliade, Mircea” din Livio Garzanti (coord.), EnciclopediaEuropea, vol. IV, Garzanti, Milano, 1976, p. 449 (nesemnat, dar scris de Furio Jesi). Dar nu e exclussă fie vorba şi de articolul „Fenomenologia della religione” din Ambrogio Donini, Enciclopedia dellereligioni, Milano, Teti Editore, 1977, p. 189, deşi aceasta nu e propriu-zis o enciclopedie, ci o carte-dicţionar intitulată astfel. V. infra, scrisoarea către Gianpaolo Romanato, anexată la nr. 15.

71 Un rând în întregime ars în partea superioară a celei de-a doua pagini.


P.S. Împrejurările m-au făcut să întrerup articolul pe c[irca] două săptămâni: mă mut,am exam{ene, permisul} de condus etc. etc.

M.E.P. 109.2

13

[Groningen, ? martie 1978]72

{Mult stim}ate Domnule Profesor,{Vă u}rez La Mulţi Ani! din toată inima, parcă mă trezesc dintr-un vis {urât.}{De} o bucată de vreme apucasem să fiu influenţat de opiniile cele mai {negative şi

proiect}am „angoasele” mele asupra Dvs.{Acum mă s}imt treaz. Bănuiesc, de fapt, că motivul nici nu-i greu de ghicit: a

{intervenit M. E[liade].}{De o vrem}e, de când m-am mutat într-un nou apartament, nu prea am reuşit să

lucrez {nimic. Acum, î}n fine, am terminat un articol despre motive gnostice la Eminescu. 73

Zilele {acestea voi re}dacta şi textul, în engleză, destinat Conferinţei despre gnosticism dela {Yale74, deşi cre}d că nu mă voi duce totuşi (deşi universitatea ar plăti o parte dinchel{tuieli. Articol}ul meu spune că nu i-ar displace dacă l-aş trimite la Revista de Etno-grafie {şi Folclor.} Aş fi vrut să mă sfătuiesc cu Dvs şi un răspuns, chiar evaziv, mi-arprinde {bine.}

{Am consid}erat întotdeauna, când eram în România, drept o linie excelentă aceea caDvs {să publicaţi c}âte ceva în l[imba] română. Cred că aş fi fost dezamăgit doar dacă aţi fivenit în {România, d}ar altminteri socoteam că ideile Dvs pot ajuta pe mulţi tineri.

{Cazul meu} e însă foarte diferit. Eu nu am, deocamdată, nici o statură intelectualăconside{rabilă, iar d}rumul meu a constat mai mult în insuccese, cărora, până la un punct,le cunosc {cauzele.} Aceasta nu înseamnă că lucrurile vor rămâne neapărat astfel. Dacă nuvoi fi în{gropat de} bunăstare – care e mult mai primejdioasă decât chiar mizeria –, atuncisper că {la un mom}ent dat, deşi mai cu seamă târâş, voi reuşi să spun ceea ce am de spus.Cred că {puţinul t}imp care-mi mai rămâne p[ână] la 30 de ani este capital şi voi încerca sănu-l iro{sesc.}

{Reven}ind la publicarea în România, mă gândesc că în cazul meu nu are,deocamdată, rost.

{Î}n ultima vreme m-am documentat deajuns de mult asupra perioadei interbelice în{România.} (Mai ales cartea lui D. Micu despre Gândirea mă ajută f[oarte] mult să pricep

72 Scrisă cândva după scrisoarea lui Eliade din 1 martie (de fapt, după 5–6 martie, cât i-ar filuat acesteia să ajungă la destinaţie) şi înainte de 9 martie, când îşi sărbătorea Eliade ziua de naştere.

73 Probabil „Romantisme acosmique chez Mihai Eminescu”, Neophilologus (Dordrecht –Groningen), 1979, pp. 74–83.

74 Conferinţa „The rediscovery of gnosticism” din 28–31 martie 1978. Nu a mai participat niciin absentia, cum a făcut Ugo Bianchi. Din Italia au fost prezenţi Giovanni Filoramo, Claudio Gianottoşi Tito Orlandi, iar de la Universitatea din Chicago, Jonathan Z. Smith şi Jorunn Jacobsen. Au maiparticipat, ca auditori, prietenii săi din Iaşi, Bruno Blumenfeld şi Rodica Laelia Diaconescu, carestudiau la Brown University (Providence RI), după ce în anul anterior încercaseră fără succes (nicichiar intervenind pe lângă Eliade) să fie admişi la masterat la Universitatea din Chicago.


acea pe{rioadă} care nu m-a interesat, de fapt, niciodată.) Pricep tot mai mult legăturileDvs cu {istoria} acelui timp. Poate că asta e bine.

{Recent} am fost numit pe viaţă la universitate, pe un post întreg de învăţământ. Fostul{profesor} de aici, Al. Cizek, un latinist, a plecat în Germania, aşa că am rămas singur.75 Am{ceva mai} multe ore, dar nu excesiv. Aşa cum am mai spus, voi încerca să nu mă las distrus{de bunăsta}re. Poate, cine ştie, voi reuşi să descopăr şi „inima” aceea despre care îmi {vorbeaţia}nul trecut, şi pe care o doream înmormântată definitiv. „Capul” nu-şi mai are {niciun ro}st:am atins maximul pe care-l puteam atinge cu el. Poate, cine ştie, suferinţa {o va f}ace...

{Cum nu m}ai cred să viu în America, v-aş ruga mult să-mi daţi de ştire când veniţi laParis. {Doresc t}are mult să vă revăd, pe Dvs şi pe Doamna Eliade.

{Îmi cer i}ertare că şi anul acesta v-am plictist atât de mult, mai ales cu poveşti caacelea {din ultime}le luni. Mă gândesc că aţi avut o răbdare infinită cu mine. O să încerc {sădepăşesc t}oate nesiguranţele şi s-o răsplătesc scriind lucruri frumoase (am în minte o{poveste} de mult, un roman76 – poate voi reuşi să-l scriu mai bine decât pe cele precedente.)

{Cu mult dr}ag, sărutări de mâini Doamnei şi, din nou, La Mulţi Ani! şi cele maibune urări,

Ioan

{P.S. Cum} vedeţi, am schimbat iar ortografia românească...77 Dar îmi e imposibil săpredau {la universitate cu} o ortografie şi acasă să scriu cu o alta!

M.E.P. 109.2

14

CulianuRijksuniversiteitInstituut voor Romaanse TalenGroningenGrote Kruisstrat 21

Telefoon 115872 en 115874Apr[ilie] 12, ‘78

Dragi Domnule Profesor şi Doamnă,Mă bucur mult că aţi petrecut timpul într-un „proto-paradis”: am auzit că iarna asta în

America a fost îngrozitoare. Mă bucur mult şi că volumaşul v-a făcut plăcere; a ieşitdeajuns de bine, dar culorile de pe copertă nu sunt favoritele mele.

Cred că am avut ocazia să-l văd (nu şi cunosc) pe Denny78 la Lancaster (1975). Am şiscris favorabil despre lucrarea lui.79 Vă trimit o listă de publicaţii cu menţiunea că ce a fostcontează, sper, mult mai puţin decât ce o să vină.

75 Alexandru Cizek (n. 1942), lector de română la Universitatea din Groningen din octombrie1975 până în februarie 1978, s-a mutat la Universitatea din Münster.

76 Foarte probabil, viitorul roman Jocul de smarald, la care se va referi în curând cu titlul 1484.Vroia să-l publice în Italia, la editura unui prieten, care însă va falimenta la începutul anului 1980. V.infra, nr. 20 şi 26.

77 Scrisorile de până atunci urmau ortografia interbelică şi a publicaţiilor exilului.


M-am trezit, după o vacanţă în care am lucrat mult (dar ce nu trebuie), sub roţile uneimaşini (nu vă speriaţi, fiindcă de fapt n-am păţit absolut nimic: am numai o vânătaieenormă pe braţul stâng şi am văzut moartea cu ochii). Întâmplarea a fost f[oarte] favorabilă,m-am sculat de pe caldarâm foarte „tonificat”, aşa că sper să termin art[icolul] promis în celmai scurt timp. (Am parlamentat 5 minute cu vinovatul şi – minune! – l-am convins imediatde vinovăţia lui, aşa încât sper că-mi va plăti bicicleta.) Despre toate celelalte, sper să văpovestesc pe larg în iunie. La sfârşitul lui mai va veni mama din România, aşa încât p[ână]la sfârşitul lui iunie nu cred că mă voi putea mişca din Olanda.

Cu mult drag, sărutări de mâini şi salutări,Ioan

M.E.P. 109.2

15

{Groningen, ? aprilie 1978}

{Dragă Domnule Profesor,}{... ... ... ...}unul80 {... ... ....} vreo două săpt[ămâni] {... ...}at, în fine, faţă de

{...}trug).{Cu} mult drag şi cele mai {ale}se sărutări de mâini Doamnei şi salutări,Ioan

9712 TS GroningenGrote Kruisstraat 21

Telefoon 115872 / 115873

Egr. Dott Paolo Romanato Via Livorno 12/a/3 35100 Padova Italië

10 aprile 1978

{Caro} Romanato,{Dalla} recensione (sul Popolo del 13.3.1978, p. 3) alla Enciclo{pedia del}le

Religioni di Ambrogio Donini81 ho raccolto una informazione {strana}: e cioè che loscrittore e storico delle religioni ameri{cano di} origine romena Mircea Eliade sarebbe...„antisemita e filo{nazista}”. Vorrei pregarti di trasmettere tutti i miei sentimenti di

78 Frederick Denny, islamolog şi generalist, şi-a luat masteratul şi doctoratul la Universitatea dinChicago, unde a studiat cu Eliade. A fost professor la Universitatea din Colorado din 1978 până în 2005.

79 I.P. Culianu & Dario Cosi, „Il XIII Congresso Internazionale dell’Associazione per la Storiadelle Religioni (Lancaster – Inglitera, 15–22 agosto 1975)”, Aevum (Milano), 50, nr. 1–2, gennaio –aprile 1976, pp. 169–173.

80 Primele două rânduri sunt arse în intregime împreună cu marginile paginii. Mesaj scris,vertical, pe spatele xerocopiei scrisorii către Gianpaolo Romanato pe care i-o trimite lui Eliade.

81 Gianpaolo Romanato, „Una posizione rigorosamante atea. I marxisti di fronte al fenomenoreligioso”, Il Popolo (Roma), 11 marzo 1978, p. 3. Culianu scrie greşit data.


{gratitu}dine al grande storico e scienziato (in generale) Ambrogio Do{nini} per questascoperta di ultima ora che sconvolge, in effetti, {tutti} i dati raccolti da altri storici escienziati più umili (e non {ho in} vista soltanto il mio libro Mircea Eliade, Assisi 1978, nè{co}nto il volume Mircea Eliade, Cahiers de l’Herne 33, Parigi 1978, {dove} questainformazione preziosa manca).

{Ho s}oprattutto in vista il recente libro del critico letterario (co{muni}sta, diplomatodella scuola di partito „Ştefan Gheorghiu” di Bu{care}st) D. Micu, Gândirea şigândirismul, Bucarest 1975, 1042 pp., {dove} di Mircea Eliade si dice tuttavia il contrario:e cioè, che {lui} non è stato antisemita e che, al contrario, è stato spesso {ata}ccato nellepagine delle pubblicazioni di destra.

{Cosi} a pag. 333 dell’ op. cit., il povero critico D. Micu, che ha soltan{to le}tto lastampa degli anni ’20-’40, ma non anche la preziosa Enci{clope}dia delle religioni delDonini (ma una attenuante c’è, perché {lo sf}ortunato D. Micu scriveva nel 1975...),afferma che M. Eliade è {stato} leggermente attaccato dall’intellettuale fascista M.Polihro{niade} (su Axa I/1933, n. 18 del 19 sett., p. 5) per il suo disimpegno {nelpro}blema nazionale. La replica di M. Eliade è stata pronta: in {un’art}icolo sul quotidianoCuvântul, di cui era redattore insieme {allo} scrittore romeno di origine ebrea Iosef Hechter(noto sotto lo {pseud}onimo Mihail Sebastian) e ad altri, egli ha risposto „innervo{sito”}che nessun nazionalismo può giustificare l’espulsione dei {due} scienziati romeni diorigine ebrea Moses Gaster e Lazăr Şei{neanu} (Cuvântul 9/1933, n. 3021 del 22 sett.)

{Sempr}e secondo D. Micu (op. cit., pp. 30-31), nello stesso anno (1933), {quando}la rivista Gândirea è sospesa e il suo direttore N. Crainic {viene} arrestato per complicitànel assassinio del primo ministro {I.G. Du}ca (ucciso da un gruppo di fascisti, cioè diappartenenti al {movime}nto „Guardia di Ferro”), Mircea Eliade cessa la suacollabo{razion}e alla rivista summenzionata e il suo nome scompare dal gene{rico.} Eglisarà, dunque, uno di quegli „amici” traditori che sono {accusat}i ulteriormente da Crainicdi aver d[i]sertato „per vigliac{cheria o} per un pane” ( ibid.).

{Io} suppongo che D. Micu resterebbe, dunque, anche lui allibito {a saper}e che inrealtà Mircea Eliade è stato… antisemita e filo{nazista. F}orse, visto che non viviamoancora in quel tipo di regime {edif}icato dal Donini e da gente come lui, potresti chiedere{quale è l}a fonte delle sue informazioni? Gli sarei molto grato se {la potess}e citare,perché la citi anch’io debitamente la prossima {volta che scr}iverò su Eliade. E, se invecenon la può citare, forse {potrà rifle}tere un po’ sul fatto che dalla calunnia gratuita non{risulta nie}nte di buono a nessuno.

Con cordiali saluti,Ioan P. Culianu

M.E.P. 109.2


16

CulianuRijksuniversiteitInstituut voor Romaanse Talen9712 TS GroningenGrote Kruisstrat 21

Telefoon 115872 en 115874May 8 [1978]

Mult Stimate Domnule Profesor,Iată, în fine, articolul.82

Sper mult să vă văd la Paris.Vă trimit o poză în postură „plictisită” pe acoperişul casei la Groningen.Cu mult drag, sărutări de mâini şi salutări,Ioan83

M.E.P. 101.1

17

IPCRijksuniversiteitInstituut voor Romaanse TalenGroningenGrote Kruisstrat 21

Telefoon 115872 en 1158746 oct[ombrie 1978]

Mult Stimate Domnule Profesor,Mai întâi vă mulţumesc pentru scrisoare. Am simţit şi la telefon că, de data asta, ceea

ce v-am trimis nu v-a displăcut.84 Îmi pare rău numai de bibliografie; mi-ar lua un an ca s-opun la punct.

Cap[itolul] 3 e cel mai interesant de până acum. Din păcate, din grabă n-am mai pututtraduce toate pasajele din latină. O voi face dacă lucrurile vor părea să meargă.

Am scris o parte din Introducere, în franceză. „Teza” cărţii e că Renaşterea nu s-aprodus în sec[olul] XV, ci în sec[olele] X-XIII. Pare, de fapt, că toată lumea va fi de accord.Regret numai că nu ştiu arabă şi n-am învăţat ca lumea persană.

Sper totuşi ca ultimul capitol (5) să vă placă cel mai mult. Aveam 19 ani când l-amcitit pe Bruno, 20 şi resp[ectiv] 21 de ani când am compus „operele” mele despre el, deaceea e făcut cu multă dragoste şi mult entuziasm.

82 I.P. Culianu, „Démonisation du cosmos et dualism gnostique”, Revue de l’Histoire desReligions (Paris), nr. 98, 1979, pp. 3–40. Eliade promisese să i-l trimită lui Antoine Guillaumont.

83 Anexată o fotografie portret, color, cu legenda „Gron[ingen] (on the roof) / Sept[ember] ‘77”şi dedicaţia „Cu drag, Domnului şi Doamnei Eliade, Ioan. Groningen, 4 mai 1978”.

84 Primele capitole din proiectata carte Iocari serio.


Multe sărutări de mâini Doamnelor. Sper să vă revăd cât mai curând. În încheiere,sper că e inutil să vă spun că am studiat toate aceste teme (din păcate hârtiile mele sunt înRomânia) fiindcă, până la 23 de ani, m-am considerat un melancolic nevindecabil…

Cu mult drag,Ioan

M.E.P. 109.2

18


Telefoon 115872 / 11587324 oct[ombrie] ’78

{Mult stim}ate Domnule Profesor,{Anul uni}versitar a început cu participarea la două colocvii {internaţiona}le, la un grup

de lucru Jung, la grupul de lucru {de istoria} religiilor (în fine!), aşa încât asta m-a făcut{inapt p[en]}t[ru] redactarea ultimelor capitol din carte. Azi am {terminat} un articol despre„onirişti” – D. Ţ[epeneag] şi V. T[ănase] (despre {care am} scris f[oarte] laudativ, în bazamaterialului inedit), p[en]t[ru] {un int}erviu despre avangardă. Trebuie să fac un alt articol –{p[en]t[ru] un} congres de… hispanistică! – despre originile mitului {lui Fau}st (plecând dela El mágico prodigioso de Calderón), {pe care} mă gândeam chiar să-l introduc în carte (evorba de {lumea} Renaşterii), dar nu ştiu nici când, nici cum îl voi {scrie}.

{Cartea} mai tărăgănează şi deoarece voiam să introduc un {capitol} despre lună, pebaza unor materiale de ultimă oră, {citite în} şpalturi, pe care mi le-a procurat dlVermaseren. {Dar} oricum expedierea restului, în întregime, nu va putea totuşi {lua m}aimult de trei săptămâni. Acest rest cuprinde:

{IV:} Luna şi homologiile cosmice,{V:} Leonardo şi misterul grotei (scris),{VI:} [Magicianul Renaşterii: mitul lui Faust] (poate),{VII} (sau VI): Giordano Bruno sau sfârşitul jocului (scris, de reluat).{Cap[itolul] V are} c. 10-15 pp., cel despre Bruno c. 40-50, cap[itolul] IV va avea c.

25, {deci} un total de c. 90-120, după cantitatea cap. VI despre Faust, sau {fă}ră el.{Am} primit o scrisoare de la V. T[ănase], care mă sfătuieşte să vă scriu {cum că

Bonne}foy aşteaptă scrisoarea Dvs. Evident, nu pot să vă rog s-o {scrieţi î}nainte de avedea restul cărţii, dar vă asigur că îl veţi {primi în} curând.

{Am primit} M. E[liade]: L’épreuve du labyrinthe85, pe care am {citit-o cu} încân-tare. Vă mulţumesc mult pentru dedicaţie. Încă {nimic de} la dl Tâcu (nu prea cred să iacartea p[en]tru tra{dus, dar vor} mai fii ocazii; din Italia aflu că a avut vânzare {f[oarte]bună,} aproape s-a epuizat, cel puţin la Milano). Am {recenzat cartea} lui Marino; îi admirforţa de muncă şi mai {ales erudiţia, dar … … … …}86 mă infiorează (recent am ch{iar …… … …) şi} nu mă pot împiedica, strict {…, să-l consider cam} infatuat (drept să spun,

85 M. Eliade, L’épreuve du labyrinthe, entretiens avec Claude Henri-Rocquet, Paris, Belfond, 1978.86 Un rând în întregime ars în partea superioară a celei de-a doua pagini.


mi-e şi oar{ecum … … … …} fiindcă am plecat pe o cale paralelă). {Cărţile lui mi s-au}părut cam sumare. Abia aştept însă Herm{eneutica lui M[ircea] E[liade], care va} fiextrem de competentă.

Înaintea acestei scrisori v-am mai scris {una pe care} n-am mai expediat-o 87, fiindcăinsistam p{rea mult asupra} unui episod grotesc, acela privind supărarea {lui H.S[tamatu].} Am refăcut articolul şi, punând mâna pe tel{efon (mărturisesc că} socotealabilunară mă sperie…), am rezolva{t prin intermediul} lui Leonid. Nu mai cred că trebuie săvă obos{esc cu} textul meu englez, tradus şi mizerabil şi n{e-exact}, fiindcă totul s-aaranjat. Printre altele, H. S[tamatu] se su{părase p[en]t[ru]} că atribui unei oarecari(doamne) Carmelita Fr{iar poeme} de S. Juan de la Cruz (unde „Carmelite Friar”{înseamnă} „călugărul carmelitan”) etc. etc. Mi s-a părut însă {mai gravă} atitudinea lui,semănând mult cu „denunţul că are {valută” sau că} „vrea să fugă in străinătate”. I-am scriso scrisoare, {rămasă} netrimisă, în care-mi exprim convingerea că atât {de criticatele}moravuri ale României comuniste nu s-ar fi sc{himbat} prea mult nici dacă D. sa ar firămas acolo (şi {fără} a face politică, îmi vine să adaug: şi nici dacă D. sa {ar fi ajuns la}putere…) Mă opresc aici, fiindcă iar risc să nu vă m{ai trimit} scrisoarea, deoarece devineprea „pătimaşă”.

Mi-e teamă că recenzia la Histoire II (pe care nu {reuşesc} s-o termin) va întârzia cuc[irca] o lună. Dar nu se ştie {– într-o} noapte de insomnie am compus … şase recenziipentru {Aevum.} Ceea ce devine grav, deoarece materialele pe care le am {acum} nu vorputea apare decât în următorii 3-4 ani. Dacă {nu se} schimbă direcţia, toată munca edegeaba. Singurul l{ucru} ar fi să editez o revistă proprie, visul meu de 15 ani, {neîmplinit}şi ăsta.

Bolgiani mi-a primit un articol la RSLR.88 Poate că {crede că} sunt încăpăţânat,fiindcă mă amână de peste patru ani…

Bruce Lincoln va veni în sept[embrie] ’79 la Congresul de la {Roma organizat} deBianchi.89 Sper, în sfârşit, să-l întâlnesc…

Cu cele mai dragi salutări şi săru{tări} de mâini Doamnei, precum {şi cele} mai buneurări de sănătate,

Ioan

P.S. Voi recenza L’épreuve du labyrinthe, dar unde? Voi găsi şi asta, sper.

M.E.P. 109.2

87 Scrisoarea din 19 octombrie, publicată în Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 157–159.88 Nu e clar despre ce articol e vorba. Singurul articol publicat (alături de o recenzie) în Rivista

di Storia e Letteratura Religiosa condusă de Franco Bolgiani, în 1981, este menţionat în scrisorile din25 septembrie şi 28 octombrie 1980 ca fiind scris de curând. V. infra scrisoarea nr. 27 şi n. 112.

89 Congresul de istoria religiilor „La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano”,Roma, 24–28 septembrie 1979.


19

Groningen, 7 no[iembrie] ‘7890

{Mult stim}ate Domnule Profesor,{Vă trimit} două capitole din carte.{După un} telefon al meu şi o scrisoare a lui V. T[ănase] am înţeles că, pentru reuşita

{traduc}erii, urgenţa este un factor extrem de important. {De aceea,} vă trimit schemacapitolului (sau capitolelor) despre {Giordano} Bruno, cu rugămintea ca, dacă pentru moment{aceasta} va ajunge, să-i trimiteţi cât mai repede scrisoarea {către Bo}nnefoy. Oricum, niciredactarea acestui (acestor) capitole {nu poa}te întârzia mai mult de două săptămâni.

{Îmi pa}re rău că n-am putut ţine promisiunea de a fi gata {într-o} lună, dar am fostpotopit de felurite activităţi, {despre c}are nu mai stau să vă povestesc.

{Voi compu}ne urgent recenzia la Histoire II91 şi Entretiens92, {precum şi} capitoleledespre Bruno.

{Cu} cele mai alese salutări şi sărutări de mâini precum şi urări de sănătate,Cu mult drag,Ioan

M.E.P. 109.2

20


Telefoon 115872 / 115873No[iembrie] 15, ‘78

{Mult stim}ate Domnule Profesor,{Iarăşi} gripa m-a lovit înainte să pot termina de {bătut la} maşină tot materialul pe

care-l anunţam {că e p}e drum! Aş putea iar să trimit o bucăţică (c[irca] {... pp.,} dar măgândesc că nu are rost.

{Din păca}te, de data asta gripa m-a lovit mai viguros, în{soţită} de temperatură şi obronşită cam rea, astfel încât {pot doar} să-mi ţin cursurile, dar în rest stau în pat {ca săm}ă odihnesc. N-am mai fost bolnav de foarte multă {vreme şi} de aceea aştept cunerăbdare să treacă. E o suspensie {involun}tară într-o mare de lucru care mă aşteaptă şi celpuţin {nu pot} avea remuşcări. Îmi spun că, în fond, în lumea {occiden}tală, libertatea eboală (nu neapărat şi reciproc, ba chiar {dimpo}trivă).

90 Scrisoare cu antentul: Università Cattolica del Sacro Cuore / 20123 Milano – Largo A.Gemelli, 1 / Dipartimento di Scienze Religiose.

91 Va apărea peste doi ani. V. infra, n. 108.92 Nu va publica o recenzie, ci doar o notă bibliografică (alături de alte cinci apariţii recente de

şi despre Eliade), peste trei ani. I.P. Culianu, „Mircea Eliade, L’épreuve du labyrinthe. Entretiens avecClaude Henri-Rocquet , Paris, Belfond, 1978, pp. 249; [...]”, Aevum (Milano), LV, nr. 3, 1981, p. 611(secţiunea „Annunzi bibliografici”).


{Am ar}anjat cu Sorin recenzia la Entretiens şi la L’Herne.93

{Cu regret}, nu pot renunţa la recenziile pentru Aevum, aşa {cum m}ă sfătuiţi, fiindcăsunt foarte dator directorului revistei {deoare}ce mă lasă să scriu ce vreau şi-mi dă un locsigur {de pu}blicare pentru lucruri pe care, dacă aş încerca să le public {altun}deva, ori n-aş reuşi, ori ar dura un timp infinit.

{Am l}uat legătura cu Dl Guillaumont (vă sunt, încă o dată, {extrem} derecunoscător). Mi-a cerut ca toate corecturile să le {fac eu;} din fericire, Dl Meslin corecta-se deja greşelile de limbă {(destul} de puţine), iar mie mi-a mai rămas să corectez câteva{greşeli de} conţinut, precum şi câteva expresii la adresa lui {Bousset} pe care DlVermaseren le-a găsit „necuviincioase”. {E prea} mult spus; Vermaseren a obiectat că, înloc să mă leg {de Bouss}et, ar trebui să mă leg de Reitzenstein; din păcate {lectura} luiBousset era mai proaspătă.

{Nici} un răspuns de la Dl Tâcu, iar tatonările mele {în} Italia au avut rezultatnegativ. Ceea ce înseamnă {că „op}era” despre M. E[liade] va mai întârzia, după cum vaîntârzia şi povestea despre {Renaştere}.

Cât priveşte restul ocupaţiilor, {în funcţie} şi de cantitatea de lucru şi de {timp, sper}să închei un capitol (= articol) mai {lung din teză}. Oricum, trei capitole sunt mai mult {saumai puţin gata} de apariţie, altele două sunt „comandate” ({pentru volumul} omagialQuispel), un al treilea va trebui să{-l dau la R[evue de l’]H[istoire des] R[eligions]} darîncă nu ştiu care. În fine, Dl Vermasere{n vrea să} mă ocup şi de probleme de care aş fivrut {să mă ţin} departe, dar n-am ce face. În aceste condiţii t{oate planurile} pe timp de unan sunt anulate.

Nu mai lipseşte decât ca Dl Drijvers să-mi prop{ună să reiau} studiile de siriană...În fine, vă cer iertare că mă lamentez de lucru {tocmai Dvs} care, în această materie,

aţi avea cel puţin de o mie {de ori mai} multe motive s-o faceţi! În fond „lamentez” nu {ecorect;} mai degrabă s-ar putea spune „observ cu plăcere că {am atâtea} de făcut şi cudezolare faptul că nu pot face t{ot”.} Nădăjduiesc că toate răcelile şi gripele au ocolit{persoana Dvs şi că} o vor ocoli şi de acum înainte.

Nu ştiu dacă aveţi deja timbrele pe care le ală{tur. Sunt} cam urâte, dar nu am găsit altele.Cu mult drag, sărutări de mâini, salut{ări şi} cele mai bune urări,Ioan

M.E.P. 109.2

21


Telefoon 115872 / 115873No[iembrie] 22, ‘78

{Mult stim}ate Domnule Profesor,

93 Foarte probabil pentru revista International Journal of Romanian Studies , editată de SorinAlexandrescu la Amsterdam, între 1976 şi 1989, dar nu ştim să fi apărut.


{M-}am sculat după gripă, chiar dacă nu complet pus pe {picioare, c}el puţin ... cuchef de a fuma!

{Am vor}bit aseară cu Doina Tănase (V[irgil] nu era acasă), care {mi-a} spus că Y.B[onnefoy] a primit scrisoarea Dvs, că vrea să {vad}ă un capitol tradus şi că în {princi}piu ede acord, că un răspuns definitiv îl va da {abia} în ianuarie, iar dacă este pozitiv, publicareava {mai} dura puţin, seria fiind congestionată. Vă mulţumesc {din} inimă şi sper să iasă!(Veţi primi cât de curând {şi} restul cărţii; sunt exact 12 zile de când nu pot face {nimi}c...)

{Vreau} să vă povestesc o întâmplare ciudată – poate mai {încolo} o s-o scriu, daracum nu pot scrie nimic decât {lucră}ri „ştiinţifice”. Având marea şansă de a o povesti{mare}lui şaman, e inutil într-un fel s-o scriu „literar”, cel {puţin} deocamdată.

{Când} stăteam în lagărul de la Trieste, contaminat pesemne {de pr}oiectele triumfaleale tovarăşilor mei, am avut un vis {treaz} foarte persistent, ale cărui rădăcini, de fapt, suntmult {mai v}echi (îmi amintesc o visare identică pe la 19-20 [de] ani {când} locuiam peDealul Patriarhiei la Buc[ureşti]; era precis {o că}sătorie, fiindcă traversam o situaţie derelativă {trist}eţe şi de mari necazuri, evident sentimentale!)

{Aşadar}: mă plimbam cu o maşină mare, albă, pe dealurile {şi mun}ţii din jurulVăratecului (Carpaţii Răsăriteni au {dev}enit, în vis, un al doilea peisaj natal: petreceam{acolo} de la 1 la 17 ani, câte trei luni pe an la Vă{ratec; pă}durea, izvoarele, totul eraîncărcat de putere). A{m} {crezut mult}ă vreme că era vorba de o „realizare” materială{.„Materială}” însemna „a avea importanţă”, maşina înse{amnă putere} şi, evident, vitezaeste putere.

{... .... ... ... .... .... .... .... .... pr}in Bucureşti, m{... ... ... ... ...}94 etc.Încă înainte de a veni la Chicago, am {fost interesat de} culoarea spiritelor şi maşina

mea al{bă era, în in}terpretarea cea mai evidentă, un mijloc d{e a trece dincolo.} Cu altecuvinte, am interpretat visul ca p{e un} bar-doh în care eu revizitam ca pur spirit l{umea decare} eram cel mai legat. De aceea, pentru a înlătura e{ventualitatea unei pre}vestiri demoarte din visare, am refăcut-o, schim{bând culoarea} maşinii din alb în albastru... Uneoriam povestit {visul persoanelor} apropiate, totdeauna cu un sens ironic.

Însă vinerea trecută, garajistul meu mi-a propus s{ă-mi schimbe} maşina pe unaaproape nouă, „ocazie unică”. După o p{erioadă de re}flecţie, am acceptat. Rezultatul:marţi am primit {chiar maşina} albă din vis . S-ar putea spune că aici culoarea e t{otalnesemnificativă şi} că aş fi putut crede acelaşi lucru despre orice maş{ină.} Uitându-măiarăşi pe geam, văd însă că toate detalii{le sunt identice} până în amănunt (afară de unul:maşina din {vis era} decapotabilă; dar citesc în prospect că pe maşina {aceasta se} poateinstala un sistem prin care devine decapotabilă. {Aspectul ei} nu vi-l povestesc fiindcă nuvreau să fie reclamă {pentru} General Motors. Sper că o veţi vedea anul viitor.

Aş vrea să vă întreb ce credeţi, dar e sigur că ar {fi inutil} să-mi spuneţi. Personal nuam nici o opinie, adică nu {mi se} pare neapărat că maşina trebuie să fie o prevestire d{edispa}riţie. Ceea ce nu mă îndoiesc însă este că reprezi{tă „un} semn” (de când eram înOlanda nu mai primisem {semne;} ţară prea civilizată...), mai ales fiindcă eu n-av{eam de}gând să schimb maşina până în iunie viitor şi {mai ales} n-aveam de gând să cumpăr omaşină atât de {scumpă.} Pe de altă parte, mă îndoiesc enorm că aş putea merg{e în

94 Două rânduri aproape integral arse la începutul celei de-a doua pagini. E vorba însă de un visîn care se plimba prin Bucureşti într-o maşină albă, după cum rezultă din răspunsul lui Eliade;Dialoguri întrerupte, ed. cit., p. 169.


Ro}mânia, cel puţin cu maşina asta, care poate dura {în cazul} cel mai bun cinci ani, pânăîn 1983-1984... Totuşi...

Cu mult drag, mulţumiri, sărutări de m{âini,} salutări, precum şi cele mai calde u{răride} sănătate,

Ioan

M.E.P. 109.2

22


Telefoon 115872 / 115873{Dec[embrie] 18 ‘78}

Dragă Doamnă şi Domnule Profesor,Scrisoarea Domnului Profesor m-a mişcat p{rofund.} Nu ştiu cum să „citesc” visul,

dar există în {el o} indicaţie care merge în aceeaşi direcţie ca şi „maşina {albă”,} anumeRomânia. Dar cele două indicaţii sunt, cronologic, {greu} de acordat.

Dacă ar fi să înţeleg literal ce spune visul Dom{nului} Profesor, aş traduce cam aşa:presupunând că, dup{ă mulţi} ani, voi ajunge un „personaj decent” în istoria re{ligiilor,}voi acumula o bibliotecă relativ importantă (ceea {ce nu} este imposibil), pe care dupămoarte o voi trimite {în Ro}mânia. Toate acestea, deşi dificile, nu mi se par cu {neputinţă,}deşi, evident, consider că un „al doilea Eliade” nu p{oate exista} şi nici măcar un „al doileaCumont”. Dacă însă v{oi primi} lovituri peste măsură de grele, e posibil să ating {un nivel}decent.

Povestea maşinii albe însă indică un răstimp scurt, {cel} mult cinci ani, fiindcă omaşină, în general, n{u durează} mai mult decât atât. Oricum, până ce nu se va {„întâmpla}ceva”, o voi ţine.

În fine, iertaţi-mă că vă plictisesc cu toa{te aceste} interpretări de vise. Până acum, înfond, am avut {atâtea} surprize în existenţă, încât mi se pare că ade{vărata in}terpretare aunui vis se poate face doar dup{ă ce se în}tâmplă ceva.

Să revin pe pământ.Sper că aţi primit şi următoarele trei capito{le, împreună cu salu}tările mele cele mai

călduroase (şi repeta{te) de Crăciun} şi Anul Nou. Năuc ca de obicei, am uit{at să vă rog}să-mi daţi adresa Doamnei Lisette. {V-aş fi recunoscător, dacă veţi} 95 putea ca, {atuncicând veţi vorbi cu D}umneaei la telefon, îi veţi trans{mite salutările cele m}ai calde aleunui „continental”.

{M-au buc}urat mult timbrele frumoase de pe pl{icul trimis} de Domnul Profesor. Şim-au şi ruşin{at} mult. De aceea, aştept să se deschidă cen{trele fila}telice (peste două ore)ca să pot pune şi eu pe {plic (unul} mai mare, ca să încapă...), timbrele cele mai {frumoase}pe care le au.

95 Un rând aproape integral ars în partea superioară a celei de-a doua pagini. Sensul său sepoate ghici însă prin comparaţie cu scrisoarea netrimisă de la sfârşitul lunii noiembrie (răspuns lascrisoarea lui Eliade din 22 noiembrie); ibidem, pp. 165–167 (166).


{Azi} am intrat în vacanţă, pe care sper să o folosesc {numai} pentru lucru. Refuz, dela sine înţeles, toate {distracţii}le, dar voi avea, sper, vizite de o săptămână a {unor d}ragiprieteni italieni (cei de la Padova). Plă{nuim u}n volum colectiv, Religione e potere (ca unfel de {„răspun}s” criticii marxiste şi freudiene a religiei, dar {nu vom} nega totuşi faptulcă religia este o „tehnică de {dominare}” a maselor). Eu voi face un cap[itol] de c. 50 pp.sau {ma}i mult despre „Antinomism în H[istory of] R[eligions]”, schiţa {pe} care o şiscriu. S-ar putea ca ac[eastă] carte să vină {mai cu}rând decât credeam şi în acest caz văvoi ruga să mă {introduce}ţi la Payot. Se întâmplă că Vermaseren mă asigură că {„nu e}nici o grabă” cu teza, dar bănuiesc că la mijloc {sunt con}sideraţii de cu totul alt gen:anume şefului meu {îi e fr}ică probabil că, dacă o voi publica, voi putea obţine {un pos}tde H[istory of] R[eligions]... În acelaşi timp, o parte a cărţii trebuie {publi}cată până îniunie-iulie, fiindcă altfel pierd {posibili}tatea de a-mi da doctoratul. Dacă Meslin vater{giversa i}ar prea mult, voi îndrăzni să vă cer ajutorul. {Căci} nici el nici Ver[maseren]nu mă cred pe cuvânt, deşi {le-am s}pus la amândoi, cât şi şefului meu, că nu {caut pos}tnici în Franţa, nici în Olanda. Amândoi {mi-au re}petat prea des că nu reuşesc să obţinăposturi {pentru „}oamenii lor”, ceea ce eu pricep foarte bine. {Probabil, fiec}are din ei vaîncerca să mă amâne cât mai {mult, ceea} ce e bine pe de o parte, dar rău pe de alta – mai{ales dacă asta} mă va împiedica să-mi trec doctoratul. {La sfârşitul v}acanţei va fi gata şiultimul capitol al {cărţii despre Rena}ştere, ca şi introducerea şi încheierea. {Acestea douăsunt} deajuns de larg scrise, cu excepţia {...}.

În altă ordine de idei, am trimis lui Mar{ino} fotocopii (între altele, dintre cele pe carevă {rugase} pe Dvs să le trimiteţi, răspunsul Dvs lu{i Altizer} din volumul lui Cobb). 96

Sunt însă anumite lucr{ări pe} care nu le posed, dar care mie nu mi se pa{r importante,}însă, desigur, D. sa poate avea un alt punct de {vedere.}

Îmi scrie că în martie deja va preda cartea. {Nu pot decât} să-i admir puterea demuncă, tăria în faţa apar{atului bi}rocratic şi, în general, consider că activitatea lui {este}benefică în momentul de faţă. În plus, are tăria {de a nu} se lăsa aservit de moda culturalăpariziană. M{ă întreb,} oarecum exasperat, când oare va trece şi asta, f{iind} sigur cătrebuie să treacă şi, în acel moment {cu ce} altceva va fi înlocuită. Cu alte cuvinte, ce alte{modele} vor lua locul modelelor lingvistice.

La noi se folosesc modele aşa-numite „logice{” (de către} grupul lui Van Baaren97, dincare acum fără v{oie fac} parte, în poziţie de metec) şi sociologice, pe care {eu le} găsescenorm de plictisitoare. Îmi spun că nu{-i nimic} de făcut şi că anglo-saxonii sunt iremedia{bilhan}dicapaţi intelectual, păcătuind de păcatul in{vers celui al} latinilor, francezi şi italieni,dar mai ales fran{cezi: im}provizaţia goală, sofistica sclipitoare etc. Ang{lo-saxonii} seocupă acum cu formule logice în care să p{robeze teoria} chibritului, de pildă faptul că„structuri{le de adâncime} sunt aceleaşi pretutindeni” etc. Ceea ce a {fost deja spus,} maisimplu, începând cu Sf. Augustin şi {terminând cu} Bastian, chiar cu Levi-Strauss etc. De c{eaceastă} pierdere de vreme! Deoarece unicul plan pe {care religia} e criticabilă rămâne planulistoric, pe {care anglo-saxonii îl} ignoră, din incultură şi lipsă de {interes.}

{În studiile istorico-reli}gioase, prefer cu mult {mai mult orientarea de} viitor, a unui,să zicem, Colp{e, care nu e atât de in}uman, adică un automat statistic. {Constat} cu

96 V. supra, n. 27.97 Theo. P. van Baaren (1912–1989), teolog, poet, artist vizual, profesor de istoria religiilor la

Universitatea din Groningen (1952–1980).


tristeţe ce decădere faţă de generaţ{ia lui Bouss}et, Kroll, Cumont, ca să nu mai vorbe{scde cea a Dvs}!

{Dar} e probabil că nu orice şansă e pierdută şi {că vom} mai putea crea.{Vă pov}estesc în încheiere cum voi începe articolul {pentru} cartea despre

antinomism.{Basi}lides spune că, la sfârşitul lumii (motivul {este} larg prezent în iudaism, la

Philon, în unele {secte}), „pneumaticii” se vor ridica până la Tatăl, {iar ps}ihicii şi carnaliivor rămâne în lume. Această {stare va} fi nepieritoare şi fericită, dar cu totul {lipsită} despirit, întrucât conştiinţa spiritului {ar a}duce dezechilibru şi tristeţe. Aproape textual,{Basili}de[s] spune că din cer va cădea ignoranţa, ca {o pătură} de zăpadă, asupra lumii,aducând cu ea {„fericir}ea”...

{Am c}onvingerea că trăim acele timpuri, cel puţin în {propo}rţie de masă. Şi maibănuiesc că kabbala {chiar} avea dreptate = unicul ferment spiritual rămâne, {este} unstraniu paradox, Răul însuşi... (afir{maţia lui} Mephistopheles că „alles was entsteht {istwert}, dass es zugrunde geht”).98

{Cu ru}găminţi de iertare pentru aceste consideraţii {defetis}te şi cu cele mai dragisărutări de {mâini} şi salutări, urări de Sărbători Fericite {şi La} Mulţi Ani! cu sănătate,

Ioan

{P.S. Am auz}it că J.Z. Smith a cules, la Brill, eseurile {sale de H[istory of]R[eligions]}.99 Voi} recenza volumul peste câteva luni. {Vă mulţumesc} mult pentru invitaţiapentru H[istory of] R[eligions] de {anul viitor.} Aştept cu nerăbdare forma „oficială”.

M.E.P. 109.2

23

{Groningen, ? octombrie 1979}100

Mult Stimate Domnule Profesor,Vă trimit în plic separat cu oarecare {întârziere} un exemplar legat al cărţii ( in

spe…).101

Aş dori să adaug la dedicaţie şi la m{ulţu}mirile, cam anodine, pentru Dvs şi {la cele}pe care le-am pus în prefaţă, o mulţ{umire} din inimă pentru tot ce aţi făcut pe{ntru} mine.Îmi este atât de evident că, fără încu{rajă}rile, bunătatea şi răbdarea Dvs, nimic nu {s-ar} fiales de mine în Amurgul acesta occident{al}, încât nu pot decât să vă mai exprim oda{tă}toată recunoştinţa mea.

Mâine mă pun să termin cartea despre Re{naştere} (refăcând bineînţeles toate notele).Veţi pri{mi în} c[irca] două luni capitolele lipsă şi încheierea. {Vreau} apoi să închei

98 J.W. von Goethe, Faust, II, v. 1338–1340.99 Foarte probabil, prima sa carte, Map is not Territory. Studies in the History of Religions ,

Leiden, Brill, 1978.100 Scrisă cândva în prima jumătate a lunii, cel mai probabil la începutul ei. Eliade îi răspunde

la 21 octombrie; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 200–201.101 Teza de doctorat la Sorbona. V. infra, n. 47.


romanul 1484 şi cărţul{ia My}thologies roumaines. Speram mult în aj{utorul} IoaneiAndreescu, dar văd că nu mi-a ră{spuns} la scrisoare. Poate n-a primit-o?

Nu ştiu dacă cumva l-aţi mai văzut {pe Dl} Meslin; sper că, în principiu, susţinerea{tezei se} va putea aranja oricând Dvs veţi fi d{ispus} să întruniţi jury-ul. Sper că al treilea{membru} va fi J. Flamant, profesor la Montpel{lier, un} admirator al Dvs, care laCongresul d{e la Roma}102 a avut cuvinte excepţionale de laud{ă pentru} lucrările mele. Dealtfel, trebuie să {recunosc că} am avut un neaşteptat „succes de {public”} 103 şi că – fărăvrerea mea – am jucat {rolul} {unui enfant prodige ... ... Bianchi}104 {a venit} să-mimulţumească p{entru comunicare şi a} afirmat, în grup restrâns, cum {că se bucură s}ă măvadă atât de „celebru” într{-un timp atât}a de scurt („celebru” se referă bine{nţeles la} vreo100 de participanţi...)!

{În ce o p}riveşte pe Carmen, care vă transmite la {revedere} şi cele mai caldesalutări şi mulţumiri, {ne în}ţelegem foarte bine şi probabil ne vom {căsăto}ri foarte curând(de altfel, în străinătate, {am s}pus la toată lumea că sunt deja căsătorit…)

{L-am} întâlnit la Roma pe Bruce Lincoln, cu care {am av}ut discuţii deajuns decordiale. Am mare admi{raţie} pentru capacităţile sale filologice, pe care eu nu {le voi}avea niciodată.

Cu cele mai alese sărutări de mâini Doamnei, {sa}lutări şi urări de sănătate,Ioan

{P.S.} Aştept să văd ce va zice Vermaseren de carte. {Sper} totuşi s-o publice înEPRO aşa cum este.105

{Îm}i îngădui să fac un adaos la articolul {„Histo}ry of Religions in Italy” 106: aş rugape {asiste}ntul editorial să adauge la p. 4, în {dreptu}l numelui P. Xella, nota 15 bis, iar în

102 Congresul de istoria religiilor „La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano”,Roma, 24–28 septembrie 1979, la care a prezentat ultima comunicare din prima zi, „L’«ascension» del’âme dans les mystères et hors des mystères”. V. supra, n. 10.

103 La discuţiile care au urmat comunicării sale au participat J. Flamant, U. Bianchi, R. Turcanşi R. Beck; La soteriologia dei culti orientali nell’Impero Romano , ed. cit., pp. 300–302. J. Flamantafirmă că „son petit travail est une merveille”, „absolument exceptionnel”, îl felicită că a dat „unemise au point et une bibliographie tout à fait remarquables” şi consideră că „ce sera desormais la basede tout travail sur la «Himmelsreise»”. O altă apreciere laudativă la J. Beck, care se referă la „theseexcellent and detailed presentations by Professor Flamant and Dr. Culianu”. Culianu intervenise întermeni foarte pozitivi la comunicarea lui Flamant, în dimineaţa aceleiaşi zile (pp. 241, 242), iar pestetrei zile va interveni pozitiv la comunicarea lui Beck (p. 538) (v. şi intervenţiile sale la comunicareaprietenului G. Filoramo şi cele referitoare la maestrul Bianchi din discuţiile generale, pp. 879, 888–889, 911-912). Lăsând la o parte obişnuitele gesturi de politeţe şi curtoazie, aprecierea lui Flamant erasinceră. El îl va cita de mai multe ori pe Culianu în versiunea publicată a comunicării sale (pp. 231,232, 237, 238). Dintre ceilalţi participanţi la congres doar Jan Bergman o mai face în mod neutru (p.677).

104 Un rând complet ars în partea superioară a celei de-a doua pagini.105 Psychanodia. A survey of the evidence concerning the ascension of the soul and its

relevance, din care va apărea doar primul volum, în 1983, în colecţia „Études Préliminaires auxReligions Orientales dans l’Empire Romain” (nr. 89), coordonată de M.J. Vermaseren la editura Brilldin Leiden.

106 I.P. Culianu, „History of Religions in Italy. The State of the Art”, History of Religions(Chicago), XX, nr. 3, February 1981, pp. 253–262.


{josul} paginii bibliografia pe care o trimit {alătu}rat. Vă mulţumesc mult şi vă cer{iertare} pentru deranj.

M.E.P. 109.2

24

{Rijksuniversiteit}Instituut voor Romaanse Talen{9712 TS Groningen}Grote Kruisstrat 21

Telefoon 115872 / 115873{? noiembrie 1979}107

Mult Stimate Domnule Profesor,Expediez în fine recenzia la Histoire 2 Giuliei Piccaluga pentru SSR. Vă trim{it} şi

Dvs o fotocopie.108

Sper că, între timp, aţi primit exempl{arul} tezei. Teza a fost depusă (prin poştă) laParis, aşa încât aşteptăm venirea Dvs {pentru} susţinere. Dacă cumva nu i-aţi scris înc{ădlui} Meslin şi credeţi că asta nu-i va leza {senti}mentul de autonomie, v-aş ruga, eventual,{să-i} sugeraţi numele lui J. Flamant ca al t{reilea} membru în jury. Numele i-a fost dejasu{gerat de} Dl Vermaseren, de aceea dacă cumva i-a {ajuns} lui Meslin, v-aş ruga să nuvă mai der{anjaţi} pentru asta.

Eu lucrez de zor la refacerea cărţii cu Ren{aşterea.} Din păcate, trebuie s-o scriu dinnou de l{a început până} la sfârşit, dar asta, în fond, e mai bine{.}

Sper că anumite capitole din teză nu {vă vor fi} dezamăgit. Cu siguranţă, însă, v-adeza{măgit} capitolul despre mistere pe care eu l{-am intro}dus doar la stăruinţa lui M.J.Ve{rmaseren.}

Din cursul de folclor de anul acesta {se} leagă deja şi volumul Mythologies{roumaines.} Îmi pare rău că Ioana Andrees{cu nu răspunde.}

{Cu părere de} rău, cred că până la vară {mai am de lucra}t la romanul proiectat. 109 Daram {speranţa} că vă voi putea trimite în mai, m{[anu]s[cri]s[ele] finalizat}e la ambele cărţi.

{Sfârşit}ul lunii decembrie e încărcat de alte {angajam}ente: pe 28 ne cununăm civil,iar {cunun}ia religioasă va avea loc după 6 ian[uarie].

{Ca să} ajungă la timp, vă urez de pe acum {Sărbă}tori Fericite şi La Mulţi Ani! cu{mult}ă dragoste.

Cu cele mai alese sărutări de mâini,Ioan

Stimate Domnule Profesor şi Doamnă Eliade,Vă mulţumesc pentru frumoasele urări de fericire, făcute anticipat cu ocazia

{căsătoriei n}oastre pregătite în curând. Sunt primele urări primite de noi şi cu {siguranţ}ă

107 Răspuns la scrisoarea lui Eliade din 21 octombrie; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 200–201.108 Ataşată scrisorii, 2 pagini dactilografiate. Va apărea în anul următor; I.P. Culianu, „Mircea

Eliade, Histoire des croyances et des idées religieuses , 2. De Gautama Buddha au triomphe duchristianisme, Payot, Paris, 1978, pp. 519”, Studi storico-religiosi (Roma), IV, 1980, pp. 167–168.

109 Aici şi în scrisorile următoare, romanul Hesperus.


ne vor aduce mult noroc pentru că au fost calde şi făcute din inimă. {Noi sun}tem foartefericiţi. (Am să bat în lemn ca să nu sperii fericirea; am {învăţat} de curând de la ilustrulmeu soţ!) De acest lucru vă veţi contagia.

Vă aşteptăm cu drag şi, până atunci, vă urez şi eu un Crăciun {fericit şi un} an nouprosper.

Carmen

M.E.P. 109.2

25

{Rijksuniversiteit}{Ins}tituut voor {Rom}aanse Talen{9712 TS Groningen}Grote Kruisstrat 21

Telefoon 115872 / 115873{? noiembrie 1979}

Mult Stimate Domnule Profesor,Domnul Meslin îmi scrie că a primit deja teza, în condiţii foarte proaste, de aceea

îndrăznesc să vă scriu, cam îngrijorat de soarta exemplarului trimis Dvs. Sper totuşi că v-aparvenit şi că a rămas lizibil.

Tot Dl Meslin îmi scrie că nu a reuşit să stabilească contactul cu Dvs pentru fixareadat{ei} de susţinere a tezei. Deşi îmi pare că vă dera{njez,} îndrăznesc totuşi să vă rog,eventual, să-i scrieţi un scurt bilet pentru a-i preciza cam în ce perioadă aţi fi disponibil. Îmipare ră{u} că vă deranjaţi atât pentru un Doctorat de {3 eme.} Dar cartea va apare şi, dupăcâte am putut să{-mi} dau seama (la Roma), nu va fi lipsită de in{teres} pentru specialişti.Regret că împrejurările au {făcut} astfel încât n-am putut să-l rog pe Dl {Meslin} să măînscrie direct la Doctorat d’Etat. A{şa} cum v-am spus, tipul a fost cam since{r:} lucrul seface, dar D-ta (adică eu) nu căut{a de} lucru în Franţa… Nu mă costă nimic să {propunp[en]t[ru]} un Doctorat d’Etat un proiect ulterior (p{recum} La Religion des Thraces).

Acum transform, cam lent dar pe de-a-nt{regul,} cartea despre Renaştere. În plus, amde f{ăcut} diverse articole (mai mult despre dualis{m). Apoi} va urma romanul şiMythologies roum{aines} (extindere a cursului de folklor pe c{are l-am ţinut} anul acesta.Contam mult pe ajut{orul Ioanei Andree}scu.

Căsnicia {(deocamdată} încă neoficializată) merge cât {se poate de bine.} Sorin ne-aspus că Dvs vă închipuia{ţi despre petre}cerea noastră de la căsătoria civilă că e {pregătităîn} vreun bar de noapte de calitate. Cred că {veţi fi f[oarte] de}zamăgit: suntem perecheacea mai c{iudată pe} care aţi întâlnit-o vreodată şi nu numai {că nu}

………………………………………… 110

M.E.P. 109.2

110 Scrisoarea continuă cu încă vreo 20 de rânduri spălate de apă, extrem de greu lizibile.


26

9712 TS GroningenGrote Kruisstrat 21

Telefoon 115872 / 115873Mar[tie] 26, ‘80

Stimate Domnule Profesor,{M-am} întors de câteva zile după o {călătorie}-fulger la Paris (sâmbătă 22 martie)

{pentru} Colocviul „L’anamnèse comme voie de {salu}t et d’expérience mystique”,organizat {de Dl} M. Meslin. Mai înainte fusesem in{vitat} la Louvain să ţin o comunicare– {de a}colo am avut vreme să vă trimitem {o felici}tare – şi ne-am îmbolnăvit amândoi{de gr}ipă. Dacă cumva nu aţi descifrat o {semnă}tură de pe vedere, să ştiţi că era {a lui} J.Ries, organizatorul colocviului. {Am} avut prilejul să schimb trei vorbe {cu Dl} Meslin,care mi-a comunicat că {susţin}erea va avea loc la una din {urmă}toarele date, dupăpreferinţa Dvs: {vineri} 13 iunie sau marţi 17 iunie. {Cu ris}cul de a fi socotit preasuper{ficial,} v-aş ruga, dacă se poate, {să opta}ţi pentru 17 iunie... Şi vineri {13 nu mi} separe cam exagerat, deşi mi s-a spus că 13 {iunie e data morţii lui Anton de} Padova.

Discuţia cu V. T[ănase] în privinţa {cărţii de la} Flammarion a fost foartenes{erioasă.} Dl Bonnefoy nu e de găsit, d{ar se pare} că acum ar fi un moment f[oarte]p{rost de} vânzare a cărţilor şi că Flammar{ion} nu ar semna contractul... Deci: În cepriveşte romanul, amicul meu {a} dat, acum câteva luni, faliment. {În ce} priveşte teza dela Sorbonne, cred că {v-am} informat deja că M. J. V[ermaseren] vrea s-o tr{aduc} în ... celpuţin trei volume (vol[umul] de {fi}nis numai cu texte). Îi voi da prim{ul} volum înoctombrie; evident, va dura {ceva} până ce limba engleză va fi corectată {de} un nativespeaker. Perspectivele nu su{nt prea} îmbucurătoare. Se pare că, dacă o să cu{leg vreo}datăroadele muncii mele, asta n-o să {se în}tâmple în tinereţe. Poate mai mult n{oroc să} am înItalia, unde ar trebui să-mi {apară două} cărţi (una în colaborare).

Oricum, sper să vă pot înmâna cât m{ai curând} m[anu]s[cri]s[ul] definitiv al cărţiipentru Flamm{arion. Dar} de aici încolo nu voi mai lucra prin in{termediul} altorpersoane, fiind prea nesigură disponi{bilitatea} lor.

Cred că gripa mă face cam pesimist {şi de} aceea voi aborda subiecte mai plăcute{.}Dl Prof. Poghirc şi-a găsit un p{ost la} Bochum (în locul răposatului O. {Buhociu. Tr}agnădejdea să se poată găsi ceva {pe s}eama competenţelor multiple ale {sale (}poate se vaivi ceva concret). Ne-a {vizitat} aici de două ori, iar noi i-am {întors} vizita la Paris.

{Îi voi} telefona lui Sorin ca să-l rog, când {termin}ă m[anu]s[cri]s[ul] povestirii Dvs,să mi-l {trimi}tă şi mie.111 Sunt extrem de curios {să-l} parcurg. N-am abandonat deloc{proiec}tul unui Mircea Eliade de 500 pp., {deşi v}a trebui lăsat pe mult mai târziu.

{O u}ltimă rugăminte: informaţiile noastre {cu pr}ivire la data de naştere a Dnei{Eliad}e n-au putut fi completate de {Sorin} şi Liliana. Ştim că e născută {în T}aurus, darnu ştim data (luna {şi ziua).} Am putea-o afla, ca s-o {notăm} în calendar?

{Cu} cele mai dragi sărutări de {mâin}i, salutări şi urări de {multă} sănătate,Carmen şi Ioan

M.E.P. 109.2

111 Manuscrisul povestirii „Dayan”.


27

Groningen, 28 oct[ombrie] ‘80

Dragi Doamnă şi Domnule Profesor,Laolaltă cu părerea de rău că nu v-am revăzut în toamna asta, se adaugă şi părerea de

rău că nu aţi avut o vacanţă aşa cum trebuie, din cauza micilor plictiseli cu sănătatea.Sperăm că Domnul Profesor a terminat deja scurtul stagiu pe care-şi propunea {să-}l

facă la Billings şi că artrita ca şi {ce}lelalte plictiseli s-au rezolvat deja cu {tratamen}tele.{L}a noi toate sunt liniştite şi normale. {Pes}te vreo două luni, în fine, ne vom muta

într-o locuinţă pe gustul nostru, nici prea mică, nici prea mare. Amândoi avem mult delucru, care decurge destul de mulţumitor. Din păcate, în afara binevoitoarei Dvs aprecieriasupra romanului Hesperus, n-am mai avut, până acum, reacţia nici unuia dintre ceiinterpelaţi. Cred că singura cale este aceea de a-l traduce şi încerca să-l public în Italia.

Cartea cu Renaşterea se va face în curând, după ce termin cele două lucrări în curs.Am făcut un articol lung (50 pp.) pentru R[ivista di] S[toria e] L[etteratura] R[eligiosa](Torino) în care mi-am clarificat singur anumite probleme. 112 Nu am încă nici o veste de laH[istory of] R[eligions] : publică articolul „History of Religions in Italy” sau nu! Pe aici sevorbeşte că Z. W[erblowsky], la Congresul de la Winnipeg, ar fi făcut propagandă înfavoarea sectei lui Moon („Unified Family”). Colegii mei au semnalat, cu această ocazie,atitudinea foarte demnă a Dlui Kitagawa.

Aşteptăm veşti bune de la Dvs şi vă dorim, la amândoi, multă sănătate.Cu cele mai dragi şi alese sărutări de mâini şi salutări,Carmen şi IoanKometenstr. 149742 ED Groningen113

M.E.P. 109.2

28

{Groningen, ? noiembrie 1980}114

Dragă şi Mult Stimate Domn{ule Profesor,}Scrisoarea Dvs m-a bucurat şi {m-a întristat deopotrivă;} m-a bucurat că a venit şi că-

mi a{duce scrisul} Dvs dintotdeauna, dar m-a întristat c{ă starea} Dvs nu este bună dincauza artritei. {Mă întreb,} clima din Chicago de sud oare nu {este} mult mai

112 I.P. Culianu, „Magia spirituale e magia demonica nel Rinascimento”, Rivista di Storia eLetteratura Religiosa (Torino), XVII, nr. 3, 1981, pp. 360–408. Acelaşi lucru îl spusese în scrisoareadin 25 septembrie; Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 220–221 (220).

113 Aerogramă expediată la Chicago. Data poştei: 29 octombrie 1980.114 Datare tentativă. Textul descifrat nu conţine elemente suficient de concludente pentru o

datare sigură. Presupunem că este un răspuns la scrisoarea lui Eliade din 14 noiembrie 1980; Dialo-guri întrerupte, ed. cit., p. 225. (Ne-am întrebat, alternativ, dacă nu e un răspuns la scrisoarea lui din 6decembrie 1979, dacă nu e anterioară propriei scrisori din 26 martie 1980, dacă nu e un răspuns lascrisoarea lui Eliade din 24 martie 1981 etc. etc.)


……………………………………………………… 115

Regret că nu am aflat încă la ce dată {mergeţi la Paris} pentru ca să vă putemtelefona. Aş {fi} vrut să călătorim pe la 20 iunie doar d{acă primim} ospitalitate la dlPoghirc, însă rămâne {de} văzut. Nu sper să vă aduc cartea (400 {pp.). Nu este} gata, dartrebuie să vă spun că am {redactat} deja 90 pp. (aproape) definitive, astfel {încât … … ……} că va fi bine chiar {dacă nu va fi termin}ată. Bineînţeles e în franceză. {Va trebui s-odau lui} V. T[ănase] s-o „stilizeze” dar nu ştiu {dacă îl va m}ulţumi. Nu cred că e mult deumblat {la ea. D}l Meslin şi Dl Flamant, care mi-au {scris,} au găsit că franceza e f[oarte]cursivă şi aproape {că n-a}r fi fost un impediment, dar într-adevăr

……………………………………………………… 116

Al Dvs, cu drag,Ioan

M.E.P. 109.2

29

9712 TS GroningenGrote Kruisstrat 21

Telefoon 115872 / 11587314 mai ‘82

{Dragă} şi Mult Stimate Domnule Profesor,{Ne-am} bucurat mult să auzim – şi de la Doamna {în mod} direct şi de la infirmiera

cu care am vorbit – {că op}eraţia a decurs excelent şi că orice necaz e de {domeni}ultrecutului.

{Noi} aşteptăm să vă revedem şi – cine ştie – poate {nădă}jduim să vă avem iaroaspeţi, pe oricâtă vreme? {Curs}ul meu despre M. E[liade] „s-a încălzit” de o bucată {devr}eme, a devenit tot mai interesant şi mi-a pri{lejui}t o nouă întâlnire – la nivel, să zicem,pedagogic – {cu Dv}s. Studenţii v-au citit cărţile cu mult interes {şi disc}uţiile au începutsă devină chiar palpitante.117 {L-}am văzut pe Hans Kippenberg la întoarcerea din

115 Rândurile din partea mediană a paginii – spălată de apă – sunt aproape ilizibile.116 Idem în privinţa celei de-a doua pagini.117 În I.P.C.P. 3.7 se păstrează trei file din datele de 26 ianuarie, 2 februarie şi 9 februarie 1982

cuprinzând lista numelor studenţilor care participau la curs, semnate de ei înşişi. Cea de-a doua areen-tête menţiunea „College M. Eliade” şi precizează orele: 14.00–16.00. Pe prima listă, în dreptulnumelui majorităţii studenţilor, Culianu a notat, abreviat, un autor sau un volum, aleşi de ei pentruprezentare în seminar, dar apoi le-a tăiat. Pe alte două file sunt notate, complet, temele, autorii şititlurile cărţilor, iar apoi numele studenţilor care urmau să facă prezentarea şi datele următoarelorcursuri/seminarii (23 februarie, 2, 9, 16, 23 şi 30 martie, 20 şi 27 aprilie, 4, 11, 18 şi 25 mai):

„1. De godsdienstfenomenologie van Gerardus v. d. Leeuw – 23 feb.2. Th. P. van Baaren en godsdienstfenomenlogie – 2 maart3. J.A. Saliba, ‘Homo religiosus’ in Mircea Eliade – 9 maart [27 april, pe fila a doua, dar

comasat cu Altizer şi Marino – n.ed.]4. A. Marino, L’herméneutique de Mircea Eliade – 20 april [11 mai, pe fila a doua, apoi

înlocuit cu „Eliade, Patterns – 4 mai” – n. ed.]5. De formatie jaren van M. Eliade (Culianu, Mircea Eliade) [tăiat – n.ed.]


{Chic}ago, îi părea foarte rău că n-a reuşit să vă {întâl}nească – dar era chiar ziua intrării înspital {a Doa}mnei Eliade.

{Vă mai} scriu o ultimă dată înaintea revederii, cu rugă{mintea} ca, dacă binevoiţi săcolaboraţi la volumul {în onoar}ea Dlui Noomen, să nu mă uitaţi cu {traduce}rea minuna-tului eseu „Insula lui Euthanasius”. {Volumu}l va fi tipărit de presa universităţii (aceasta e{marea} noutate) în 1983. Eseul va fi tradus de {mine în franceză} şi revizuit de un profe-sor de la noi, care e native speaker.118 {El cuprinde} unele din paginile Dvs cele mai{reprezentative p[en]t[ru] inter}pretarea mitanalitică a literaturii. {Articolul meu} va aveaca punct de plecare Cezara{,} astfel încât potrivirea ar fi absolută.119

În aşteptarea vreunor lucruri mai consistent{e, am} alăturat un extras de ultimă oră.Cu multă dragoste, sărutări de m{âini} Doamnei şi cele mai bune urări de sănătate la

amândoi,Carmen şi Ioan

P.S. Să-i spuneţi Doamnei că m-am rugat p{entru} ea. Mai precis, într-o seară m-amtrezit {că} mă rugam fără să-mi fi propus asta dina{inte.} Trebuie spus că faptul esteciudat, întrucât n{u} (mai) obişnuiesc (de mult) să mă rog.

M.E.P. 109.2

6. De godsdienstfenomenologie Eliade’s – 16 maart7. Histoire des croyances et des idées religieuses , I–II – 23 mart [11 mai, pe fila a doua – n.ed.]7. De religieuse performance (de shaman, de medecine-man, de alchemist) – 27 april [18 mai,

pe fila a doua – n.ed.]8. De moderne mens en de religie – 4 mai [25 mai, pe fila a doua – n.ed.]9. Altizer: Death of God and M. Eliade – 30 maart”118 M. Eliade, „L’île d’Euthanasius”, în: Libra. Études roumaines offertes à Willem Noomen à

l’occasion de son soixantième anniversaire , recuillies [et traduites du roumain] par I.P. Culianu,Groningen Presses de l’Université, [distribué par Foris Publications Holland / U.S.A., Dordrecht –Cinnaminson N.J.], 1983, pp. 1–12.

119 I.P. Culianu, „Les fantasmes de la liberté chez Mihai Eminescu. Le paysage du centre dumonde dans la nouvelle Cezara (1876)”, în: ibidem, pp. 114–146.


ADDENDA III

DEDICAŢII AUTOGRAFE P ENTRU MIRCEA ELIADE

1

„Recensioni”, estratto da Aevum, anno LIII (1979), fasc. I [cuprinde: Ioan P. Culianu,„M. Eliade, Histoire des croyances et des idées religieuses. I. De l’âge de la pierre auxmystères d’Eleusis, Paris, Payot, 1976, pp. 492”, pp. 165–168].

În fine!Cu mult drag şi cele mai bune urări de vacanţă,Ioan

M.E.P. 140.2

2

Ioan P. Culianu, „Les fantasmes du nihilisme chez M. Eminescu (1850–1889)”,sonderdruck, Romanistische Zeitschrift für Literaturgeschichte / Cahiers d’Histoire desLittératures Romanes (Heidelberg), heft 4, 1980, pp. 422–433.

Cu dragi sărutări de mâini, salutări şi urări de sănătate,Ioan

M.E.P. 155.8

3

Gianpaolo Romanato, Mario G. Lombardo, Ioan Petru Culianu, Religione e potere, acura di G. Romanato, Torino, Marietti, 1981, [p. 173].

Pentru Christinel şi Mircea Eliade,cu adâncă dragoste şi recunoştinţă,IoanGroningen, 18 nov. 1981

University of Chicago Library, BV630.2R65 1981 (Special Collections, Archival Monographs)


ADDENDA IV

DEDICAŢII AUTOGRAFE ALE LUI MIRCEA ELIADE

1

Mircea Eliade, „Spirit, Light, and Seed”, reprinted for private circulation from Historyof Religions, vol. 11, No. 1, August 1971, pp. 1–30.

Lui I.P. Culianu,deabia sosit la Chicago,omagiul amical al autorului,Mircea Eliade[Chicago, februarie 1975]120

I.P.C.P. 2.7

2

Mircea Eliade, În curte la Dionis, Caietele inorogului, [Madrid], 1977.

Lui Ioan Culianu,Crăciun 1977 – melancolică amintire din 5711 Woodlawn Ave. şi urări de bine.Omagiul amical al luiMircea EliadeChicago, 12 Dec[embrie] 1977

University of Chicago Library, PC839.E38I5 1977 c.1

3

Mircea Eliade, „Tinereţe fără tinereţe”, separatum, Revista Scriitorilor Români ,München, 15 (1978) & 16 (1979), [pp. 49–82, 33–73].

Pentru Ioan şi Carmen,amintire dintr-o zi fastă – 17 iunie 1980.Cu vechea prietenie a luiM.E.

I.P.C.P. 2.7

120 Îi trimisese articolul la începutul anului 1973, dar nu a mai ajuns; Dialoguri întrerupte, ed.cit., pp. 59, 62, 63 (30 ianuarie 1974, 26 februarie, 27 octombrie 1974) şi addendum II.4 (februarie1974).


4

Mircea Eliade, „History of religions and ‘popular’ cultures”, reprinted from History ofReligions, vol. 20, Nos. 1 and 2, August and November 1980, [pp. 1-26].

Pentru Carmen şi IoanCu veche prietenie,Mircea EliadeParis, juillet ‘981

I.P.C.P. 2.7


ADDENDA V

CURRICULA VITAE ET STUDIORUM

1

Ricostituzione della situazione scolasticadello studente Culianu Ioan Petru, presso la Facoltà di lingue romanze, classiche ed

orientali, Sezione italiana (lingua e letteratura italiana, secondario lingua e letteraturaromena), Università di Bucarest, anni 1967–1972

Il sottoscritto ha superato nel 1967 l’esame di ammissione alla Facoltà di lingua eletteratura romena, secondario lingua e letteratura italiana, superando ivi i seguenti esami chenon gli furono pareggiati: Folclore (P. Ruxăndoiu, 10), Filologia romena (V. Mândra, 10). Eglinon si ricorda se anche l’esame n. 4 dell’elenco seguente non sia nella stessa situazione.Trasferitosi dal secondo anno (1968/69) alla Facoltà di lingue romanze, classiche ed orientali,Lingua e letteratura italiana secondario lingua e letteratura romena, superò quale differenze glieesami 1-3 del seguente elenco. Dati i risultati ottenuti nei primi due anni, il Ministero liconcesse di superare in un solo anno i 14 esami degli anni III e IV. Egli ne superò 12 (l’esamedi III anno di letteratura romena essendogli equiparato con l’esame del I anno, checomprendeva un periodo più lungo), mentre nell’anno seguente superò l’esame di letteraturaitaliana di IV anno rimastogli. L’elenco seguente, quindi, non terrà un ordine esatto di data,limitandosi a segnalare gli esami obbligatori della sezione, il numero di semestri dei corsi, inomi degli esaminatori quando se li ricorda con certezza e i voti che rispettivamente vi ottenne.

Anno N. Esame Corso di Esaminatore VotoI 1 Filologia (introduzione) 1 sem. H. Gherman 10 2 Geografia d’Italia 1 sem. 9 3 Storia d’Italia 1 sem. 10 4 Teoria della letteratura

(introduzione)1 sem. N. Raţă 10

5 Linguistica generale (introduzione) 1 sem. A. Vasiliu 10 6 Lingua italiana contemporanea

(corso pratico)2 sem. A. Mircan, A. Birtolon 10

7 Lingua romena contemporanea 2 sem. Gr. Brâncuş 10 8 Lingua inglese (colloquio) 2 sem. E. Radu 10

II 9 Lingua latina 3 sem. P. Creţia, I. Dinischiotu 8 10 Letteratura universale 2 sem. V. Antonescu 10 11 Lingua italiana contemporanea

(morfologia)2 sem. G. Lăzărescu,

M. Cârstea10

12 Lingua romena contemporanea 2 sem. 10 13 Letteratura italiana 2 sem. H. Gherman,

A. Birtolon10

14 Lingua romena (equiparato l’esamedi I anno)

2 sem. Al. Piru, Srăvăluş 10

15 Materialismo dialettico 3 sem. E. Golu 10


III 16 Pedagogia generale 1 sem. 10 17 Storia della filosofia 1 sem. G. Vlăduţescu 9 18 Lingua latina 2 sem. F. Vanţ-Ştef,

I. Dinischiotu9

19 Letteratura universale 2 sem. M. Călinescu 10 20 Lingua italiana contemporanea

(sintassi)2 sem. D. Mladoveanu 10

21 Letteratura italiana 2 sem. G. Lăzărescu,H. Gherman

10

22 Letteratura romena (come l’esamen. 14)

10

IV 23 Estetica 1 sem. I. Ianoşi 10 24 Socialismo scientifico 3 sem. 9 25 Linguistica romanza 2 sem. E. Goga 9 26 Letteratura universale 2 sem. C. Comorowski,

M. Pop10

27 Lingua italiana contemporanea(lessicologia)

2 sem. M. Stănciulescu 10

28 Letteratura italiana 2 sem. D. Mladoveanu 10 29 Letteratura romena 2 sem. Fl. Ghiţă 10

V 30 Teoria della letteratura N. Raţă 10 31 Sociologia dell’educazione 10 32 Letteratura romena N. Manolescu 10 33 Letteratura italiana 2 sem. N. Façon 9 34 Storia della lingua italiana 2 sem. N. Façon 10

Voto per la pratica pedagogica, consistente in 3 ore di insegnamento di lingua e lettera-tura italiana alle classi liceali (Liceo „Gh. Şincai” di Bucarest, prof.ssa Clondescu) e 3 ore diinsegnamento di lingua e letteratura romena alle classi elementari a cui si aggiunge un corsodi metodica dell’insegnamento della lingua italiana (A. Virgil): 10 (A. Virgil, A. Birtolon).

Esame di laurea in Lingua e letteratura italiana, con una tesi su Marsilio Ficino(1433–1499) e il Platonismo nel Rinascimento italiano , dirigente scientifico Prof.ssa NinaFaçon, sostenuta dinanzi ad una commissione composta da: Prof. Doc. N.I. Barbu (presi-dente), Prof.ssa Doc. N. Façon (capo della cattedra di lingua e letteratura italiana), Sig.raCreţia (segretario), il giorno 16 giugno 1972, con il voto 10 (dieci).

_____________________________________________________________

Punteggio dopo la fine degli studi (compresa la media calcolata con l’esame dilaurea): 9,86 (nove e ottantasei %).

Collocato il primo della Sezione di lingua e letteratura italiana, il secondo dellapromozione di 5 anni 1972 della Facoltà di lingue romanze, classiche ed orientali.

In fede,Ioan Petru Culianu

27 giugno 1973

A.P.U.B.


2

Pubblicazioni scientifiche e dattiloscritti ineditidi Storia delle Religioni

1) In lingua italianaArticoli o note

1. Nota su ‘La Vergine delle Rocce’ di Leonardo („Aevum” 49 / 1975).2. La religione come strumento del potere e mezzo di liberazione (per „Verifiche”).3. Il XIII Congresso I.A.H.R. (in collaborazione con D.M. Cosi); per „Aevum”).4. Nota su alcune tematiche gnostiche (ms. inedito, 57 pp.).5. Nota su „le ali dell’anima” (mss. inedito, 12 pp.).6. Intorno alla morte di Giordano Bruno (mss. inedito, 30 pp.; per „Acta

Philosophica & Theologica SAR”).7. Alcuni aspetti della fede in Oriente (Colloquio indetto da mons. L. Sartori presso

la Facolta Teologicà Interregionale, Milano, 1974).

Recensioni

8. M. Eliade, Religions australiennes („Aevum” 48 / 1974).9. M. Meslin, Pour une science des religions („Aevum” 49 / 1975).10. J.E.S. Thompson, Maya History and Religion („Aevum” 49 / 1975).11. H. Jonas, Lo Gnosticismo („Aevum” 49 / 1975).12. M. Eliade, La nostalgia delle origini (per „Aevum”).13. M. Eliade, Lo sciamanismo (per „Raguaglio librario” 1975).14. M. Riemschneider, Miti pagani e miti cristiani (per „Raguaglio librario”).15. Ch. Trungpa, Nato nel Tibet (per „Raguaglio librario”).16. E. Cerulli, Nuove ricerche sul Libro della Scala (inedito).17. Tesi di laurea121

2) In lingua franceseVolumi

17/1. Le monde dans un grain. Histoire et herméneutique de quelques symbolesreligieux (mss. inedito, 133 pp. a la riga 1 e ½).

Articoli e recensioni

18/2. Expérience, connaissance, initiation. Un essai sur Mircea Eliade (per „Cahiersde l’Herne”, 46 pp.).

19/3. Expériences de l’extase et symbols de l’ascension de l’hellenisme à l’Islam(per „Revue d’Histoire et de Philosophie Religieuses”).

20/4. La femme céleste et son ombre. Contribution à l’étude d’un mythologèmegnostique (per „Numen”, 20 pp. = bozze corrette).

121 Adăugire manuscrisă.


21/5. Les Xavantes du Mato Grosso („Revue d’Histoire et de PhilosophieReligieuses” 4 / 1974).122

3) In lingua ingleseArticoli e relazioni

21/1. Myth Patterns of Initiation and the Journey of the Soul in Gnosticism (mss.inedito, 31 pp.).

22/2. Tale and Myth in the „Hymn of the Pearl” (relazione di 45 minuti al XIIICongresso di Storia delle Religioni, Lancaster, 21.8.1975; per „Numen”).

23/3. (In preparazione: The Psychology of the Yogācāra School , per il 30 CongressoInternazionale degli Orientalisti, México, 1976). 123

24/4. „Inner sense” and Theory of „Heart” (mss. inedito, … pp.).

3) In lingua romenaArticoli

25/1. Soarele şi luna (...) („Lucrări ştiinţifice. Cercurile studenţeşti de folclor. IVColloquio nazionale, Baia Mare 1971”, pubbl. 1973).

26/2. Antropologia filosofică a lui M. Eliade (per „Ethos”, Parigi).27/3. Motivul „coincidentia oppositorum” la Giordano Bruno (inedito, 41 pp.).124

In fede,I. P. CulianuVia L. Necchi, 920123 Milanotel 893862125

A.P.U.B.

3

Curriculum vitae

FIRST AND LAST NAMES: Culianu, Ioan PetruDATE AND PLACE OF BIRTH: Jan. 5, 1950; Iaşi (Romania)STUDIES: 1956–1963 Elementary school

1963–1967 High school at the Liceul no. 6 „V. Alecsandri”, Iaşi,Romania

1967–1972 University of Bucharest, Faculty of Romance, Classic andOriental Languages, Section: Italian Language and Litera-ture. Degree taken in 1972. Thesis (dissertation): Marsilio

122 Adăugire manuscrisă.123 3–6 august 1976.124 Adăugire manuscrisă.125 Nedatat, dar foarte probabil redactat la sfârşitul anului 1975.


Ficino e il Platonismo nel Rinascimento .1972–1973 University for Foreigners, Perugia. Superior and High

Culture Courses. Diplom: 1973. Average points: 30/30.First prize and scholarship „A. Lupatelli”

1973 Scholarship of the Italian Board of Researches at Rome,Istituto Europeo per l’Unificazione del Diritto del Lavoro

Nov. 1973 Scholarship (post-doctoral) at the Department forReligious Sciences, Catholic University, Milano, forHistory of Religions. Professor: Ugo Bianchi

1975 Post-doctoral (pro-forma), Divinity School, University ofChicago

1975 Doctorate (laurea) in Letters (History of Religions) at theCatholic University, Milano. Dissertation: Gnosticism andcontemporary thought: Hans Jonas . Professor: UgoBianchi. Average points: 110 e lode (summa cum laude)

UNIVERSITY TITLES: Doctor (dottore) in Letters (1975), assistant degree B(„borsista”) for History of Religions at the CatholicUniversity, Milano, from 1973/74.Member of the Italian Association for the History ofReligions affiliated to the I.A.H.R.

OTHER STUDIES: Sanskrit language and Indian philosophy with Dr. S.Al-George (Bucharest), Hindi language with Prof. P.Vidyâsâgar Dayâl, Osmania University, Hyderabad(India)

LANGUAGES SPOKEN,READ OR WRITTEN:

English, French, Italian, Romanian (SRW)German, Russian, Spanish, Latin (R)little Sanskrit, Hindi, and other oriental languagesstudies in Greek language from 1973/74

PRINTED MATTERS, PAPERS AT CONGRESSES, AND DIDACTIC WORK:a) Papers at Congresses: „Tale and Myth in the Hymn of the Pearl”, XIII Congress

of the I.A.H.R., Lancaster 1975, Section 11Checked for the 30th Congress of the Orientalists (MexicoCity 1976)126 and for the International Colloquium on theFuture of Coptic Studies (Cairo 1976)127

b) Didactic Works: Co-working to Hindi-Romanian Dictionary , vol. I,Bucharest 1973, 772 pp.The course on Gnosticism Prof.’s U. Bianchi at theCatholic University, Milano, 1973/74, for students’ use.

126 3–6 august 1976.127 11–17 decembrie 1976.


c) Printed matters in History of Religions:1. Soarele şi luna (...), in: „Lucrări ştiinţifice. Cercurile studenţeşti de folclor. Al IV-lea

Colocviu naţional, Baia Mare 1971”. Printed 1973. In Romanian language.2. Review to M. Eliade, Religions australiennes, in „Aevum” 48 (1974).3. Nota su ‘La Vergine delle Rocce’ di Leonardo, in „Aevum” 49 (1975).4. Review to M. Meslin, Pour une science des religions, in „Aevum” 49 (1975).5. Les Xavantes du Mato Grosso (review to G. Guariglia, Gli Xavante in fase acculturativa),

in „Revue d’Histoire et de Philosophie Religieuses” (Strasbourg) 4 / 1974 (French lg.).6. Review to H. Jonas, Lo Gnosticismo, in „Aevum” 49 (1975).7. Review to J.E.S. Thompson, Maya History and Religion, in „Aevum” 49 (1975).8. Review to M. Eliade, La nostalgia delle origini, in „Aevum” 49 (1975).9. Review to M. Eliade, Lo sciamanismo, in „Raguaglio librario” 1975.10. La religione come strumento del potere e mezzo di liberazione in ambito non-cristiano

(paper), in „Verifiche” (Trento) 1975.11. Mit şi simbol la V. Voiculescu, in „Ethos” (Paris) 1975 (Romanian lg.).12. La femme céleste et son ombre. Contribution à l’étude d’un mythologème gnostique

(paper), to be printed on „Numen” 1976 (French).13. Expérience, connaissance, initiation. Un essai sur Mircea Eliade (paper), to be printed on

„Cahiers de l’Herne” 1976 (French).14. Il XIII Congresso I.A.H.R. (with D.M. Cosi), to be printed on „Aevum” 50 (1976).15. Note sur opsis et theoria dans la poésie d’Eminescu (paper), to be printed on „Acta

Philologica SADR” (Rome) (French).16. Review to C. Conio, Mito e filosofia nella tradizione indiana, to be printed on „Aevum”

1976.17. Review to U. Bianchi, La religione greca, to be printed on „Aevum”.18. Antropologia filosofică a lui M. Eliade, to be printed on „Ethos”.

PROJECTS:A book in history of religions, in French, with the title: Le monde dans une graine. Histoire etherméneutique de quelques symboles religieux, has been finished in 1975 and is at the lastcorrections.A book in Italian on M. Eliade will be finished during 1976.M. Eliade asked the undersigned to collaborate to the Dictionary of Religion which he isgoing to print a Gallimard’s (Paris).

In faith,Dr. Ioan P. CulianuVia Necchi, 920123 Milano – tel 893862Italy

Milano, January 13, 1976128

M.E.P. 99.8

128 Trei exemplare, toate semnate de Culianu. Curriculum-ul îi fusese cerut de Eliade, înscrisoarea din 30 decembrie 1975, pentru a fi trimis universităţilor americane la care urma să-l reco-mande pentru un post în istoria religiilor. V. şi scrisorile următoare din 6 februarie, 16 aprilie şi 1iunie. Dialoguri întrerupte, ed. cit., pp. 74, 76, 80, 82.


ADDENDUM VI

P REFAŢĂ LA ROMANUL RÂUL SELENEI (VERSIUNEA II )

Cuvânt înainte al autorului

Am scris această carte între 10–20 octombrie, la Milano, şi am reelaborat-o laChicago între 24 februarie – 2 martie. Datorez scrierea ei în mare parte îndemnuluihotărâtor al Dlui profesor M. Eliade. Natural, însă, toate imperfecţiunile şi defectele ei ledatorez mie însumi. Mi-este teamă că voi decepţiona încrederea celui care, mai mult decâthotărârea sau necesitatea mea lăuntrică, a pricinuit scrierea acestui roman de 100 de pagini.

Doresc să atrag atenţia asupra faptului că personajele romanului nu au nici uncorespondent în realitate, şi mai ales că protagonistul său nu vorbeşte în numele autorului.Această carte este o ficţiune şi nu urmăreşte decât un „caz” sau mai degrabă un proces dealterare mintală şi de recuperare consecutivă.

Autorul acestei cărţi este, fie şi numai în închipuirea sa, un scriitor român. De aceea eltratează probleme specifice acestei culturi şi acestei istorii, ca unul care i-a fost martor. Darexperienţa despre care aceste pagini vor să depună mărturie depăşeşte o simplă apartenenţănaţională. Dorinţa de eliminare a contradicţiilor existenţei, fuga, exilul, spaima, steaua şiîntâmplarea sunt constante care se repetă în fiece cunoaştere riscantă. Cunoaşterea este oaventură, cu luminile şi umbrele sale. Ea implică nu de puţine ori o coborâre în nederminat,pentru a ieşi din nou la suprafaţă în chip ciudat şi tainic. Aventura cunoaşterii mistuie ca oflacără întunecată. Dar ştie să şi reîmprospăteze apoi ca o flacără pură.

Doresc să mulţumesc Dlui profesor Eliade pentru bunăvoinţa D. Sale şi pentruajutorul pe care mi l-a acordat pentru a veni temporar la Chicago, şi îi închin aceste paginipoate nu tocmai împlinite. Încă o dată doresc să mulţumesc Dnei şi Dlui profesor Eliadepentru gentileţea D. lor. Şi prietenului meu Mircea Marghescu, în casa căruia am rescrisaceastă carte.

Chicago, 2 martie 1975129

I.P.C.P. 2.4

129 Alături de prefaţă se găseşte o pagină de titlu, cuprinzând numele autorului, titlul Lanţulţesut în rai şi următorul motto: „În locul aceluia care, într-o îmbrăcăminte zdrenţuită de circ, lăsaseMuntele Vrăbiilor sub numele de Koroviev-Fagot, acum galopa, făcând să zăngănească supus lanţulde aur al hăţului, un cavaler de culoare violet închis, cu o faţă întunecată care nu surâdea nicicând.Ţinea bărbia apăsată în piept, nu privea luna, nu-l interesa pământul, gândea ceva al său în timp cezbura alături de Voland.” (Bulgakov, Maestrul şi Margareta, cap. 32).

STUDII DE ISTORIE A FILOSOFIEI ROMÂNEŞTI...

Documents

Transcript of STUDII DE ISTORIE A FILOSOFIEI ROMÂNEŞTI...