Editura partea de buzunar Toate drepturile rezervate.Orice reproducere, integral sau parial, prin orice mijloace, efectuat fr consimmntul editurii este ilegal i constituie un delict sancionat e Legea Dreptului de Autor i de Codul Penal.;oordonator: Dan Apostol SGR: Titel FoleaSecretar de redacie: Mirela Ctlinoiu Redactor: Rodica Bretin Tehnoredactor: Cristian DinuCoperta I: Cristian DinuDirector Marketing/Publicitate; Georgeta Moidovan Consultant redacional: Tudor OctavianDescrierea OP aBibliotecii Naionale a RomnieiAPOSTOL, DANMontrii adncurilor / Dan ApostolBucureti: cartea de buzunarBibliogr.ISBN 973-8351-21-9001,94Editura cartea de buzunarStr. Tokio nr. 1, Bucurei, sector 1CP. 135-O.P. 13Telefon: 230.20.53,230,20.52Fax: 230.20.53Mobil: 0744.379.859E-mail: office@cdb.rowww.carteadebuzunar.rowvw.cdb.roContact: Tiel Folea (SGR) Difuzare:Librria NOStr. Comana nr. 50, Bucureti, sector 1 Tef/ax: 222.89.84 email: nmp@xnet.roNDC Grup 2000 SRLP-a Presei Libere, nr. 1, Casa Presei Libere, Corp C, Parter, Bucureti, Sector 1 Tel: 205.72.00; Fax: 205.72.20; Email: office@ndc.roTiprit la:CoPrlntTe/.: 490.82.41 fax; 490.82.43 e-maif: vanzari@imp.roEditura PUNCTBd. Timioara, nr. 39, Bucureti, Sector 6 Telefon: 211.58.04,212,03.47' Fax: 212.03.48 Email: paideia@fx.raEVADAI DIN MEZOZOIC/Misterul crocodililor oceanicin vara anului 1849, cpitanul Hope, din marina comercial britanic, a vzut ntr-o zi cu cer senin, cnd oceanul era deosebit de limpede, un animal uria trndu-se pe fundul nisipos al Golfului Californiei. Ciudata creatur semna cu un crocodil, dar avea un gt mai lung si patru nottoare laterale n form de lopat n locul labelor obinuite la reptile. Capul i era triunghiular, cu flci lungi si puternice, labele anterioare mai lungi dect cele posterioare, iar coada foarte lung si groas. Dup un timp, animalul a pornit spre larg, notnd n stilul broatei estoase, adic loptnd pe lateral. Relatarea cpitanului Hope (publicat de ziarul Times" n iunie 1850) este extrem de interesant, el fiind primul marinar care a menionat un crocodil de mare". Zoologii au afirmat c era vorba probabil de o broasc estoas uria, a crei siluet s-a vzut deformat (alungit) sub ap. Dar este posibil ca un marinar experimentat s nu poat deosebi o carapace osoas de pielea obinuit? Ce broasc estoas cunoscut pe Terra are flci lungi si coad de crocodil?!Un animal asemntor a fost vnat" din ntmplare de submarinul german U-28 n Primul Rzboi Mondial. Iat ce consemna cpitanul Forstner n jurnalul de bord:La 30 iulie 1915, submarinul nostru U-28 a torpilat n Atlanticul de Nord vaporul britanic Iberia. Vasul, lung de circa 180 m, s-a dus repede la fund, cu pupa nainte. Adncimea atinge n acele locuri (largul coastei irlandeze - n.a.) cteva mii de metri. La 25 de secunde dup scufundare, nava a explodat laMontrii adncurilorSubmarinul U-28 si Tylosaurus, dinosaurian marin identic fpturii torpilate de nav (arhivele Comisiei Humboldt).Evadai din Mezozoico adncime pe care am apreciat-o ca fiind de 1.000 m. Puin dup aceea, din valuri a nit o coloan de ap coninnd sfrm-turile vaporului i, printre ele, un animal marin uria.U-28 staiona la suprafa si pe puntea de comand eram sase oameni: eu, doi dintre ofierii de gard, eful mecanicilor, secundul si timonierul. Am privit uluii ciudenia, dar n-am avut timp s o fotografiem, cci dup 10-15 secunde a czut napoi, fcndu-se nevzut sub ap. Animalul, lung de peste 20 m, semna cu un crocodil gigantic, avnd patru labe nottoare puternice si un cap lung, ascuit" (Der Krieg zur See 1914-1918: Kriegsmarine Archiv." - Rzboiul pe Mare 1914-1918: Arhivele Marinei de Rzboi Germane").Un crocodil n Atlanticul de Nord? Avnd asemenea dimensiuni? Un astfel de animal nu exist", a fost verdictul zoologilor. Fusese desigur un rechin-balena, un peste-spad sau poate o orca (balena ucigas - n.a.)", au explicat binevoitori natura-listii germani, mbtat de victorie, echipajul a avut halucinaii" au adugat acid oamenii de tiina americani.Nici una dintre ipoteze nu rezist ns logicii: a)Despre un rechin-balena, un peste-spad sau o orca se potspune multe, dar n nici un caz c seamn cu un crocodil! b)O halucinaie colectiv este ultimul lucru de care pot fisuspectai membrii echipajului unui submarin. Aceste nave sntpretenioase si sensibile: orice manevr greit le poate distrugecu o iueal fatal pentru cei de la bord i nici un om serios nupoate admite viziunea unui submarin condus de nite ofiericrora li se nzare mereu cte un crocodil sau un arpe marin. c)In sfrsit, este extrem de puin probabil ca un cpitan dinKriegsmarine s fi scris o minciun sfruntat n jurnalul de bordal navei sale, dac nu voia s ajung ntr-un batalion de mar"pe Frontul de Vest, unde avea toate ansele s piar dup oMontrii adncurilor\sptmn. De altfel, fr pedanta minuiozitate german, mai mult ca sigur ca incidentul ar fi fost trecut sub tcere.Dar atunci CE erau oare cei doi montri, zrii n 1849 si 1915?Acum aproape 160 milioane de ani triau n Oceanul Planetar uriaii tylosauri, al cror aspect corespunde ntru totul descrierilor lsate de Hope si Forstner. Ar fi ns posibil ca aceast specie sau una asemntoare s supravieuiasc pn n zilele noastre? Desigur, faptul este neobinuit, dar nu improbabil.Povestea faimoilor coelacanti (Latimeria chalumnae), considerai disprui acum 70 milioane de ani i redescoperii" n 1938 este prea cunoscut pentru a mai insista asupra ei. Pn astzi au fost pescuii sau capturai vii peste 100 de coelacanti, dup ce ntre 1938 i 1954 majoritatea oamenilor de tiina refuzaser s accepte descoperirea ihtiologului J.L.B. Smith si a naturalistei Courtenay-Latimer. Au existat zoologi care nu auLatimeria chalumnae - dup BrehmEvadai din Mezozoic7fost dispui s se deplaseze nici mcar pentru a vedea primele exemplare de coelacani prini n 1954, afirmnd c, n mod sigur, era vorba de o farsa...Dar zecile de mii de observaii descriind (de-a lungul a peste patru milenii si n toate continentele si oceanele Terrei) fpturi cu aspect dinosaurian nu snt farse. Dup cum si descoperirea, n anii '80, a fosilelor de dinosauri teretri si amfibieni din Alaska este ct se poate de real si a produs un soc formidabil. Cci dinosaurienii alaskani au trit acum 35-45 milioane de ani, deci cu 20-30 milioane de ani dup ce, teoretic,, pieriser TOI dinosaurienii!Exist puine incursiuni mai fascinante dect aceea n lumea disprut a fpturilor pe care memoria colectiv a tuturor vechilor popoare de pe Pmnt le-a pstrat si perpetuat cu grij, numindu-le, sugestiv, dragoni". Dar, pentru a nelege istoria apariiei, a evoluiei si extinciei lor, cltoria trebuie s porneasc de la nceputuri.I Naterea si deriva continentelorTerra s-a nscut" acum peste 5 miliarde de ani, ns primele forme de via (bacterii, alge marine etc.) au aprut un miliard de ani mai trziu, nc 4 miliarde de ani, n etapele pe care geologia le numete Arhaic (era strveche") si Proterozoic (era primei viei"), pe Pmnt nu au existat dect organisme inferioare, cele mai evoluate dintre ele fiind nevertebratele marine. Apoi, brusc, n Paleozoic (era vieii vechi", nceput acum 590 milioane de ani i ntinzndu-se pe o perioad de 342 milioane de ani) au aprut primele plante de uscat si animalele relativ evoluate: insectele, molustele, petii (nti cei primitivi, placodermi, apoi cei cu scheletul cartilaginos, osos si cei pulmonai) si stego-cefalii, ce au dat natere batracienilor i reptilelor primitive. 8 Montrii adncurilor Evadai din Mezozoic 9 Nu se cunosc ndeajuns cauzele pentru care aceast explozie a vieii" a avut loc n acel moment si nu mai devreme sau mai tr-ziu. Pmntul trecuse prin mai multe etape de orogenez (ansamblu de fenomene geologice datorit crora se formeaz suprafaa uscatului) si aceasta avusese ca urmare dezvoltarea unor noi condiii de mediu. Odat formate/ continentele au rmas, n ciuda marilor transgresiuni si regresiuni marine de-a lungul timpului, zone terestre unde au aprut si au evoluat plante si animale diferite de cele acvatice. Poate c acest lucru a dus, mai mult dect orice, la constituirea sistemului ecologic specific planetei noastre.n etapa urmtoare, Mezozoicul (era vieii de mijloc", care a durat 183 milioane de ani), au aprut fpturi mai bine adaptate, att fizic ct si psihic, luptei pentru existent: dinosaurii, psrile, mamiferele primitive, cu cloac (ce depun ou), cele aplacentare (mamifere cu pung sau marsupiale) si cele placentare (mamifere superioare, care dispun de placent, membrana ce nvelete, protejeaz si hrnete fetusul nainte de natere).In sfrit, n Neozoic (era vieii noi", nceput acum 65 milioane de ani) au cptat contur att continentele, ct si speciile de plante si animale actuale.Continentele de astzi (Europa, Asia, America de Nord, America de Sud, Africa, Australia si Oceania si, respectiv, Antarctida) au mpreun o suprafa de 147.770.000 kilometri ptrai. Dup cum a demonstrat savantul german Alfred Wegener, ele erau unite n timpul erelor Arhaic si Proterozoica ntr-o singur mas de uscat (numit de Wegener, Pangaea). La nceputul Paleozoicului, aceast uria mas continental s-a fragmentat n patru pri: trei situate n emisfera nordic (Scuturile" canadian, baltic si siberian) i una aflat n emisfera sudic (Gondwana sau Continentul Ecuatorial"). La jumtatea Paleozoicului existau alte patru continente: Nord-Atlantic (format prin unirea scuturilor canadian si baltic), Angara (scutul siberian mrit datorit regresiunilor marine), Sinic (abia ridicat dintre ape) si Gondwana. La sfrsitul Paleozoicului, mai rmseser trei: Nord-Atlantic, Sino-Siberian si Gondwana. In cursul Mezozoicului, Gondwana s-a fragmentat n patru zone continentale: America de Sud, Africa, Lemuria (care unea Madagascarul cu Peninsula Indian) si Australia. In sfrsit, n Neozoic, marele continent nordic (care se formase n Mezozoic prin unirea continentului Nord-Atlantic cu cel Sino-Siberian) s-a fragmentat i el, dnd natere Eurasiei si Americii de Nord.Istoria schimbrii necontenite a formei uscatului a putut fi clarificat numai datorit lui Wegener, care a formulat si demonstrat, nc din 1912, teoria derivei continentelor", dup care fragmentele ce constituie ptura superioar a scoarei terestre, Sialul, plutesc pe cea de dedesubt, Sima, aidoma unor iceberguri pe apele oceanului - dar au trebuit s treac mai bine de cinci decenii pentru ca teoria savantului german s fie unanim acceptat, n urma acumulrii unei imense cantiti de date tiinifice, care veneau s o confirme ntru totul...*\* Mezozoicul: lumea dinosaurilorsPe cele apte continente si n Oceanul Planetar triesc astzi milioane de specii de plante i animale, dintre care o mare parte snt aprute n Neozoic - ns ele datoreaz enorm etapei anterioare: Mezozoicul.Era vieii de mijloc" a fost veriga de trecere ntre fpturile primitive ale Paleozoicului i cele superioare, ce vor aprea n Neozoic. O punte temporal ntinzndu-se de-a lungul a 183 milioane de ani si avnd trei diviziuni: Triasicul (35 milioane de ani), Jurasicul (69 milioane de ani) i Cretacicul (79 milioane de ani).10 Montrii adncunlorn aceast perioad au avut loc cele mai extinse transgresiuni marine din istoria Terrei, dar spre sfrsitul ei au nceput sa se contureze att o parte din actualele continente (Africa, America de Sud, Australia), ct si marele sistem muntos alpino-carpato-himalaian, coloana vertebral a Europei si a Asiei. Dac n Triasic, clima a continuat s fie cald si umed pe aproape ntreaga suprafa a uscatului, n Jurasic si Cretacic s-au difereniat clar trei zone climatice, una cald, ecuatorial, si dou reci, cea boreal si cea austral. Ca rezultat, n Mezozoic s-a produs dispariia aproape complet a criptogamelor vasculare (plante fr flori), perioada fiind dominat de gimnosperme (plante cu flori si smnta descoperit), prezente att sub forma unor uriae pduri de conifere, ct si a nesfrsitelor stepe care furnizau hran din belug tuturor vieuitoarelor erbivore.Practic, Mezozoicul (anii 248-65.000,000 Le.n.) a reprezentat o epoc extrem de favorabil pentru apariia, dezvoltarea s mai ales diversificarea speciilor de animale. Astfel, alturi de nevertebrate, peti, batracieni si reptile, apar ultimele doua trepte ale evoluiei: psrile si mamiferele, factor determinant n definirea unui ecosistem superior pe Terra. Dar Mezozoicul a rmas si va ramne, pentru oamenii de tiin si pentru profani deopotriv, era reptilelor gigante si lumea celor mai enigmatice fpturi care au existat vreodat pe Planeta Albastr: dinosaurii.Primele reptile {ordinul Cotylosauria) au aprut n Paleozoic, mai precis n Carboniferul superior. Erau animale de talie redus, rareori atingnd 1,50 m lungime, dar s-au dovedit mai bine nzestrate pentru supravieuire dect treapta evolutiv anterioar lor, sregocefalii. Dup o diversificare si o evoluie corporal destul de lent (peste 40 milioane de ani), la nceputul Mezozoicului s-a produs una dintre marile explozii din lumea vie: n mai puin de un milion de ani au aprut mii de specii terestre, acvatice sauEvadai din Mezozoic11aeriene, majoritatea atingnd dimensiuni ieite din comun. Astzi snt catalogate 300 de genuri de Dinosaurieni, cuprinznd peste 5.000 de specii si apar mereu alte fosile n toate continentele, inclusiv ntarctida! Qt despre talie, reptilele si dinosaurienii din Mezozoic depeau sensibil orice mamifer care a trit vreodat pe Terra, cu excepia balenelor. Un astfel de salt calitativ i cantitativ poate prea curios la prima vedere, dar n realitate este foarte firesc: temperatura ridicat si, mai ales, excedentul de hran, lipsa unox fiine situate pe trepte evolutive superioare, sau mcar egale, care s-i concureze n lupta pentru existent au oferit dmosaurienilor o ans aproape unic n istoria ecosistemului planetei noastre.Oceanele din epoca mezozoic, poate cele mai ntinse din istoria Pmntului, erau n majoritate calde si deschise (deci bogat oxigenate). Vieuitoarele, nu prea diversificate (se remarc petii cu schelet osos, amonitii si belemnitii, alturi de trematosauri, singurii amfibieni de ap srat), erau n schimb foarte numeroase, ceea ce a dus la apariia unui mare numr de reptile marine carnivore. Interesant este varietatea de forme si specializri a acestor fpturi care, spre deosebire de reptilele zburtoare, au gsit un mediu mai propice conformaiei lor anatomice (dei, avnd plmni si nu branhii, erau obligate s ias la suprafa pentru a respira). Cele mai cunoscute dintre ele sunt: Ichthyosaurus, Plesiosaums, Elasmosaurus si Tylosaurus.Ichthyosaurus a fost singura reptil marin asemntoare petilor, deci mai bine adaptat dect celelalte la viata acvatic. Arta oarecum similar pestilor-evantai sau pestilor-spad, avnd un corp lung de 2-6 m, suplu si puternic, si un craniu terminat cu nite flci n form de cioc, atingnd uneori 1,50 m lungime. Dinii si conici si drepi erau dispui n anuri care mrgineau maxilarele, ca la crocodilii actuali. Avea numeroase nottoare12 Montrii adncurilordorsale si ventrale asemntoare cu ale rechinului, iar coada n form de semilun (de fapt, o prelungire a coloanei vertebrale) l ajuta s noate cu mare vitez. Ichthyosaurii nteau pui vii (oule fiind clocite n uter) si, spre deosebire de celelalte reptile acvatice, nu prseau niciodat largul mrii. Cel mai mare ichthyo-saurian rmne Shonisaurus, care a trit n Triasicul superior n mrile ce se ntindeau n locul a ceea ce astzi este statul american Nevada. Dimensiunile ieite din comun (15 m lungime, dintre care 3,8 m craniul), nottoarele egale, foarte dezvoltate, coada extrem de puternic (permitndu-i, prin micri laterale viguroase s ating o vitez de 40 km/h sub ap!) l deosebeau de celelalte familii al Ordinului Ichthyosauria, fcndu-1 un vntor de temut, care nu putea concura ns cu rechinii contemporani lui, gigani de pn la 20 m lungime.Plesiosaurus era, se pare, cea mai mare reptil marina din Mezozoic. Atingea adesea 30 m lungime, dintre care doar o treime revenea corpului foarte hidrodinamic (silueta nu era fusiform, ci ngroat n partea anterioar, asemeni unei picturi de ap), prevzut cu patru nottoare laterale scurte, ca ale delfinului. Coada (8 m), gtul si capul (10-12 m mpreun) artau aidoma celor de arpe-boa, fiind deosebit de mobile.Elasmosaurus constituia o specie nrudit cu plesiosaurii, dar anatomia sa era destul de diferita. Corpul, fusiform, ngroat la mijloc, se termina printr-o coad scurt, ascuit, care nu mai putea folosi la notat, ci avea probabil rolul de crm. Cele patru nottoare laterale se lungiser mult, ca la broatele estoase marine actuale, trebuind nu numai s propulseze animalul, dar i s-i asigure stabilitatea. Cci elasmosaurii aveau o siluet curioas si disproporionat, gtul serpentiform fiind aproape de dou ori mai lung dect corpul si coada mpreun (8-9 m dintr-o lungime total de 14 m, la o specie descoperit n statulEvadai din Mezozoic 13 Ichthyosaurieni (dup Cox si Kirk). De sus n jos: Cymbospondylus, Shonisaurus, Ichthyosaurus. 14 Montrii adncuriloi 15 american Kansas si n Japonia acum cteva decenii). Flcile, m mari dect ale plesiosaurului, si conformaia general, mai vigu roas, caracterizeaz prdtorul feroce, neobosit.Tylosaums, fcnd parte din Superfamilia Pliosauroide, fost unul din cei mai puternici carnivori marini. Avea o lungimi de 10-12 m si asemnarea sa cu crocodilul actual este remarca bil. Labele nottoare n form de lopata si coada groas, puter nic i permiteau s noate cu micri ondulatorii, mai iuti dec ale elasmosaurilor si plesiosaurilor, dei neputnd concur; viteza ichthyosaurilor. Flcile triunghiulare posedau o impresio nant colecie de coli, fiind cea mai teribil arma de atac pe car natura a daruit-o vreunei fpturi marine din Mezozoic. De-lungul irei spinrii, de la ceafa pna n vrful cozii, i se ntinde o creast zimat, ca a tritonului, avnd rolul de a ngreuna u atac pe la spate. O specie care a trit n Cretacicul inferior marile ce inundaser aproape complet continentul australiar rmne cel mai mare pliosauroid cunoscut: Kronosaurus Dimensiunile sale impresioneaz: 13-14 m lungime (dintre cari 3 m craniul cu flci de 2,20 m) si 10-12 tone greutate. Animalu. era similar ca siluet crocodilului cu creste" actual, ns aveai coada relativ scurt, fusiform si nottoarele mult mai lungi decti tylosaurii. Alturi de acetia si de rudele lor Lopleurodoniil (12 m lungime, baleniformi dar foarte hidrodinamici), krono-saurii rmn stpnii de necontestat ai oceanelor mezozoice, rt-fruntnd cu succes rechinii gigani, elasmosaurii si plesiosaurii. O ISTORIE TUMULTUOASnceputul: "legende" si "erezii"Vechii navigatori, fie ei fenicieni, greci, vikingi, arabi, geno-vezi, venetieni, portughezi, spanioli, olandezi, francezi ori englezi, credeau cu trie c vinovai de naufragiile sau dispariiile corbiilor ce traversau oceanele lumii erau uriaii montri din adncuri: calmarul gigant (Krakenul), rechinul-vultur, rechi-nul-balen, casalotul si, desigur, arpele de Mare. Primii s-au dovedit a fi ct se poate de reali. In privina ultimului, dup cum scria Richard Hennig: Fr ndoial c nu toate relatrile despre erpii de Mare trebuie acceptate orbete. Cu cea mai sincer bun-credint, faimosul arpe a fost confundat, n destule cazuri, cu anghile mai mari, cu delfini Orcinus orca sau cu rechini Great White. Dar pn la urm, aceste confuzii nu snt chiar att de numeroase. Ele nu snt n msur a ne face s uitam apariiile confirmate ale montrilor necunoscui care-i ridica gturile interminabile deasupra valurilor i nici observaiile tiinifice, lucide, ale savanilor" (Le Grandes Enigmes de l'Univers" - Marile Enigme ale Universului"}.De fapt, exist o cunoscut familie de erpi veninoi pro-teroglifi (Hydrophiidae), care triesc aproape exclusiv n Lumea Tcerii. Structura corpului lor este perfect adaptat acestui mod de viat, coada fiind turtit lateral, plcile ventrale lipsind de obicei, iar deplasarea asigurndu-se prin ondulare lateral sau vertical, cu capul afar din ap ori n imersiune total, cu botul n permanen nchis. Aria de rspndire a acestor reptile o reprezint regiunea mrilor tropicale, mai precis Oceanul 16 Montrii adncurilo O istorie tumultuoas 17 Indian si Pacificul de Vest (ntre 30 longitudine estic si 150 longitudine vestic). Cele mai cunoscute genuri snt Hydrophis, Laticauda si Pelamydrus, toi erpi veninoi cu lungimi de 30-150 cm (atingnd foarte rar 200 cm), care se hrnesc cu cefalopode sau peti mici.Gigantul erpilor de ap rmne faimosul anaconda (Eunectes murinus), ce poate fi ntlnit ns numai n America Central i regiunea tropical a Americii de Sud, n albiile marilor fluvii din zon. Alturi de unii erpi de uscat din familia Pythonidae (Python bivittatus sau Python reticulatus), ce ating uneori 10-12 m lungime, anaconda, ajungnd n mod excepional la 14 m si avnd o grosime neobinuit n raport cu lungimea, este considerat cel mai mare arpe cunoscut pe Terra.Dar, nc din timpuri strvechi, marinarii, exploratorii,veri cltori au afirmat c n imensitatea Continentului Albastruar tri erpi de asemenea dimensiuni nct depesc orice specietiut, martorii oculari atribuindu-le lungimi de 20-200 m (maides 20-60 m). lata cteva mrturii consemnate n termeni ce nupot fi pui pe seama unor eventuale confuzii:jPe un zid din sala de primire a palatului regal din Dar-1 Sharrukin (astzi Khorsabad) este reprodus silueta unui arpe; de Mare pe care regele Sargon al H-lea (722-705 .e.n.), ntemeietorul ultimei dinastii asiriene, 1-a vzut de pe nava sa n Mediterana Oriental. Regele, puternic impresionat, a poruncit ca episodul s fie imortalizat att n piatr, ct si n arhiva palatului (compus din peste 5.000 de tblie cu scriere cuneiform).In lucrarea Historia de gentibus septentrionalibus" (Istoria popoarelor nordice", aprut n 1555 la Roma si tradus n limba; italian la Veneia n 1565), cronicarul suedez Olaiis Magnus,' episcop de Uppsala, consemna: Toi cei care navigheaz de-a1 lungul rmurilor Norvegiei, pescuiesc sau fac nego n fiorduri se ntrec a povesti despre un arpe Marin monstruos, lung de 60 m i gros de 6 m, ce triete printre stncile i n grotele din apropiere de Bergen. El se ivete la suprafa doar n nopile clduroase de var si numai pe vreme bun; se hrnete cu vite, oi si capre (rpii de pe mal - n.a.) sau se afund n valuri ca s vneze caracatie i peti mari de toate felurile. Coama lui msoar 0,60 m si atrn n jos de pe grumaz; solzii i snt ascuii, cornoi, de culoare ntunecat, iar ochii enormi, scprtori. Ii nfricoeaz pe marinari deoarece atac brcile de pescuit si navele, apucndu-i pe oamenii dinuntru sau ridicndu-se mult deasupra apei si ncolcind vasele".Asemenea descrieri lsaser si vikingii, marinarii arabi, hanseatici, portughezi ori spanioli, iar naintea lor, grecii, fenicienii sau romanii. Despre erpii de Mare uriai au scris poetul latin Virgiliu, povestitorul arab Buzurg ibn-Sahriar si abatele-cronicar englez Ralph de Coggeshall.n secolul al XV-lea, medicul elveian Conrad Gesner amintete n lucrarea Historia animalium" (Istoria animalelor", n cinci volume, aprut ntre 1551 i 1558 la Ziirich si interzis imediat n Italia ca suspect de erezie"), despre numeroasele mrturii referitoare la erpii de Mare, iar ulterior a ilustrat relatrile lui Olaiis Magnus, desennd un fantezist arpe cu cap de tiuc i corpul de zece ori mai lung dect corabia n jurul creia se ncolcise.Menionrile provenind din antichitate i din evul mediu sunt, n general, categorice: fpturile vzute erau animale ser-pentiforme, rareori avnd corpul ngroat la mijloc sau nottoare. Ele nu pot fi puse pe seama confuziei cu balenele ori cu krakenii si cu att mai puin nu erau alge uriae, aa cum au afirmat unii biologi. Caracterul reptilian, n primul rnd dentiia uniform i agresivitatea, se remarc n aproape toate cazurile;Montrii admcurilo."Marele arpe de Mare" (dup Gesner),dar si prezenta unui detaliu mai rar ntlnit n rapoartele uite rioare, solzii cornosi (tipici reptilelor si deosebii ca forma s textur de ai petilor).Una dintre primele menionri despre montrii reptilien americani, consemnat si bine documentat de englezul John Josselyn, dateaz din 1638. Vizitnd Golful Nahant (Nous Anglie), Josselyn a strns cteva zeci de mrturii ale marinarilor colonitilor si chiar ale unor ofieri ai Coroanei, care vzuser un arpe lung de 20-30 m, de culoare neagra sau brun, ce nota ondulndu-si trupul enorm n largul Capului Ann".O mrturie interesant si demn de ncredere este aceea a misionarului scandinav Egede, cunoscut pentru abnegaia cuO istorie tumultuoas 19 rfe mare gigani" (dup Coupin).care i-a ngrijit pe eschimoii groenlandezi n timpul marii epidemii de variola ce a depopulat insula la nceputul secolului al XVIII-lea. La 6 iulie 1734, Egede naviga n largul Groelandei, cnd a observat un animal pe care-1 descrie astfel: Am vzut atunci un monstru ngrozitor, cum nu mai ntlnisem vreodat. Fptura s-a ridicat deasupra valurilor si capul lui prea s fie mai sus dect gabia navei noastre. Respiraia nu i era la fel de zgomotoas ca a balenei (ceea ce pare s demonstreze c animalul nu era mamifer - n.a.), avea gtul foarte lung si capul mai mic dect trupul, care prea moale si zbrcit, cu nottoare late atrnnd sub pntece. Puin dup aceea am zrit coada monstrului, a crei lungime o depea pe a navei". O imagine extrem de asemntoare cu cea a unui Plesiosaur...20 Montrii adncurilo\Dou decenii mai trziu, cunoscutul istoric si naturalist nor vegian Erik Pontoppidan (episcop, dar si membru al Academie Regale de tiine din Copenhaga) scria n Historia naturalii Norvegiae" (Istoria natural a Norvegiei", publicat n 1753) A le pune pescarilor i corbierilor norvegieni ntrebarea dati exist erpi de Mare gigantici ar fi cam acelai lucru cu a-i ntre ba dac n ocean triesc tipri sau scrumbii". Pontoppidan con sacra un capitol ntreg acestor erpi de Mare, considerndu-i to att de reali ca si calmarii uriai si consemnnd diverse mrturii dintre care se remarc cele din localitatea Molda (Norvegia)."Teroarea celor apte mri"Intre secolele al VHI-lea i al XVIII-lea, teama de Marele arpe era general si nu rareori justificat, cci unele animale acvatice (cum ar fi casalotii si calmarii) prezentau un pericol rea pentru corbiile cu pnze, ce aveau deplasamente de 100-800 de tone. Corsarii din St. Malo (Normandia - Frana) l cunoteau pe "arpe" sub numele de "Teroarea celor apte mri" i au lsa numeroase descrieri ale unor asemenea montri. Msurile de precauie mpotriva lor mergeau de la dotarea navelor franceze cu tunuri purtnd nume adecvate (Omortorul de erpi Spaima dragonilor"), pn la ncrcarea unor mari provizii de zeam de castor" pe vasele canadiene. (Fiertura de grsime alte componente ale castorului trebuia s aib probabil un efec magic asupra montrilor marini. In realitate, mirosul ei era at de cumplit, nct fr ndoial c ndeprta orice agresor de nav; respectiv. Pescarii din Terra Nova snt si astzi convini de efi cienta acestei licori, i pe bun dreptate; din nefericire pentru ei numrul castorilor a sczut drastic,)Intre 1750 si 1800, mai mult de aptezeci de rapoarte semna leaz apariia arpelui de Mare n apele vestice ale AtlanticuluO istorie tumultuoas21de Nord, ntre Capul Hatteras (statul North Carolina - S.U.A.) si Insula Terra Nova (Newfoundland - Canada).In 1808, un animal care (dup descrierea celor peste 50 de martori oculari) semna izbitor cu un plesiosaur a fost aruncat de valuri pe rmul Insulei Orkney (Marea Britanie). Avea 17 m lungime si nu amintea de nici o fptur cunoscut de pescarii localnici. O bucat de esut si cteva vertebre au fost trimise de un zoolog amator Muzeului de tiine Naturale din Londra, unde se afl si astzi. Compararea vertebrelor cu cele ale fosilelor de plesiosauri a relevat o identitate care ar fi trebuit s-i pun pe gnduri pe zoologii si paleontologii zilelor noastre, ceea ce nu s-a ntmplat...In august 1817, un arpe de Mare a fost vzut de cteva sute de persoane (marinari, pescari, negustori, paznici de coast, ba chiar si ofieri de artilerie) deplasndu-se de-a lungul litoralului atlantic american si canadian, de la Capul Hatteras pn la Insula Terra Nova. Cele mai numeroase observaii proveneau din zona Golfului Massachussets (Cape Ann), mprejurimile oraului Gloucester si din Terra Nova. Potrivit afirmaiilor martorilor, animalul msura 27-30 m lungime, l m diametru, nota ondulndu-se vertical, cci deasupra apei se zreau un ir de ciudate cocoae mictoare" (probabil inelele corpului su ndoit), era acoperit cu solzi negricioi" si avea un cap ca al erpilor cu clopoei, dar de mrimea unui craniu de cal", iar viteza sa a fost estimat la 30 noduri (datele fiind consemnate de Linne Boston Society of Naturalists, dup cum scria cercettorul american Charles Berlitz n The Bermuda Triangle" - Triunghiul Bermudelor").Societatea Linne din Boston (S.U.A.) a desemnat un comitet tiinific special pentru a se ocupa de aceast problem si se poate spune c investigaiile au fost amnunite si serioase. Eraur 22 Montrii adncurilonO istorie tumultuoas 23 consemnate doar relatrile martorilor oculari, iar declaraiile s fceau la tribunal sub prestare de jurmnt si numai n scris. I plus, martorii rspundeau obligatoriu, tot n scris, unui ches tionar de 25 de ntrebri alese pentru a se preciza clar mpre jurarile n care fusese observat animalul, dar si pentru a verific credibilitatea celor ce fceau depoziiile.ntre 1818 si 1848, nu mai puin de 82 nave au ntlnit serp gigantici pe diverse mri si oceane ale globului, evenimente fiind consemnate n jurnalele de bord ale vaselor respective (cum a fost cazul goaletei americane Sally, incidentul petrecn du-se n Atlantic, la 17 decembrie 1819) si chiar confirmate d oameni de tiin, ca observaia din Golful St. Lawrence (Canada) la care a participat si ir John William Dawson, geolog canadia de prestigiu, aflat la bordul vasului urmrit" scurt timp de creatur serpentiform necunoscut. (Detaliile raportului lui Dawson au strnit interesul unui alt om de tiin, ir Charles, Lyell, geolog, naturalist i arheolog englez, care a sprijinit con-, cluziile canadianului: animalul era foarte asemntor cu o reptil, neputnd fi confundat cu un pete sau un cetaceu.)Un raport deosebit de interesant a fost si cel din mai 1833, cnd nite ofieri de marin canadieni au ieit la pescuit pe un mic iaht n largul portului Halifax (Nova Scoia - provincia Quebec - Canada). Deodat, atenia le-a fost atras de un grup de delfini care sreau n toate prile, de parc ar fi fost ame-; ninati de vreo primejdie. Urmarea este consemnat de biologul rus Igor Akimuskn, ce reproduce, n cartea sa Pe urmele unor* animale rare si nemaintlnite", fragmente din raportul canadie-j nilor: Atunci, la o distant cuprins ntre 137 si 183 m de iahtj am vzut capul i gtul unui animal marin ce semna cu un1 arpe. Capul, nlat deasupra undelor, se avnta mult nainte, retrgndu-se apoi, n timp ce corpul se ridica si se scufunda alternativ deasupra si sub ap. Ciudata creatur a trecut repede pe lng noi (iahtul naviga cu o vitez de cinci noduri), lsnd n urm valuri. De la locul unde ncepeau acestea pn la capul animalului erau aproape 24 m. Am privit creatura n tcere timp de o jumtate de minut. Nu exista nici o ndoial: aveam n fata noastr un arpe marin autentic, de obicei considerat o plsmuire a nchipuirii marinarilor. Capul animalului msura circa 1,8 m; aceeai lungime o avea si partea vizibil a gtului, gros ct un trunchi de copac. arpele era de culoare cafenie nchis, aproape neagr, cu dungi albe. Nu am observat nici un fel de alte amnunte." Este demn de remarcat faptul c raportul canadienilor rmne unul dintre primele care descriu amnunit nu doar o reptil marin uria, ci si (dup aspect i micri), n mod indiscutabil, un arpe."foca-sarpe" si "devoratorul de balene"In august 1848 a avut loc un alt faimos incident din istoria arpelui de mare", ntorcndu-se din India, fregata britanic HM.S. Daedalus a ntlnit, dup ce dublase Capul Bunei Sperane (Africa de Sud), ndreptndu-se spre Insula St. Helen, un animal acvatic serpentiform lung de peste 18 m si avnd culoarea cafenie nchis. Intmplarea a fost consemnat n jurnalul de bord al navei, apoi n raportul trimis de cpitanul M'Quhae Amiralitii Britanice.ir, ca rspuns la ordinul cuprins n scrisoarea dvs. de astzi, v comunic... (urmeaz indicarea poziiei exacte a vasului n timpul incidentului si o list cu numele si gradul ofierilor i marinarilor care zriser strania creatur - n.a.).Animalul amintea de un arpe uria, capul si spinarea (de fapt gtul - n.a,} ridicndu-se deasupra apei la o nlime de 1,2 m (...). Lungimea prii vizibile a corpului msura cel puin Montrii adncuriloi O istorie tumultuoas 25 18 m; nu exista nici un indiciu ca animalul s-ar mica n a ondulndu-se vertical sau orizontal.Fiina aceea a trecut not att de aproape de bordul aflat ut vnt al vasului nostru, nct am putut s-o examinm cu ochiu liber (..,). Se deplasa foarte repede, naintnd spre nord-vest cu c vitez de 12-15 noduri (este de remarcat c navele rapide cti pnze, clipperele i fregatele, atingeau viteza maxim de 20-22 noduri i numai n cazul unor vnturi favorabile - n.a.}.Diametrul animalului era de 4,2-4,5 m n regiunea spinrii iar capul aparinea fr ndoial unui arpe, n decursul celor 2C de minute ct 1-am observat cu lunetele, n-am vzut celelalte pri ale corpului, rmase sub ap. Creatura era de culoare cafe> nie nchis, cu o dung alb-glbuie pe gt. Nu avea nottoare dar pe spinare i se vedea ceva asemntor unei coame de cal".Dup ce relatarea cpitanului si schia executat de desenatorul (cartograful) fregatei au fost publicate n 1849 de reputatul ziar britanic Times" si reluate apoi de presa european i american, paleontologul Richard Owen (acelai care studiase decenii ntregi dou rariti, psrile neozeelandeze Moa - Dinornis i Tahake - Notornis mantelli) a trimis ctorva publicaii engleze articole ce au iscat polemici aprinse. Dup opinia lui Owen, echipajul navei HM.S. Daedalus se nelase, lund drept arpe marin o,., foca uria, elefantul de mare sudic (Mirounga leonina) Aceasta poate atinge o lungime de 6-7 m si greutatea de 3 tone, dar triete n Antarctica. Foca, susinea paleontologul, fusese purtata de cureni spre tropice si, nemaisuportnd cldura, se ntorcea not acas atunci cnd s-a ntlnit cu fregata.ns Owen nu inea seama de declaraiile marinarilor, care menionau c animalul se ndrepta spre nord-vest, nu spre sud si nota cu o vitez mult mai mare dect orice foc. Iar scenariul conceput de paleontolog era mai puin credibil dect existena Mirounga angustirostris (elefantul de mare nordic - dup Brehm).arpelui de Mare", fiindc niciodat focile din aceast specie nu se aventureaz att de departe spre nord, n apele pline de rechini si balene ucigae. Ct despre ipoteza ca elefantul de mare ar fi dormit linitit luni de zile pn cnd icebergul pe care se afla s-ar fi topit sub el, ideea este prea fantezist pentru a avea nevoie de o contraargumentaie.Cpitanul M'Quhae a trimis ziarului Times" un rspuns sobru, n care demonstra c nu poate fi vorba de o asemenea eroare, att el ct si echipajul fregatei tiind foarte bine cum arat o foc. Animalul vzut de ei prezenta un aspect serpentiform, neavnd acelai raport ntre grosimea i lungimea corpului ca un elefant de mare si, n orice caz, era de cel puin zece ori mai lung dect orice foc sau mors cunoscut. 26 Montrii adncurilomO istorie tumultuoas 27 Patru ani mai trziu (n ianuarie 1852), echipajul nave; Monongahela declara c vasul su ucisese accidental un Sarp Marin lung de 33 m, ciocnindu-se de el n Oceanul Pacifi Marinarii au fost ns prea nspimntati Ia vederea fiinei ce s zbtea n agonie pentru a ncerca s o captureze.La 30 martie 1856, cpitanul si echipajul navei Imogen aobservat un animal asemntor unui arpe uria, ce nu putea _confundat cu o balen sau un calmar gigant, dup cum nicarpele cu creast pe toat lungimea trupului, similar anghileloiaruncat mort pe rmul Golfului Hungary (Ins. Bermude) r1860, nu era o fptur cunoscut zoologilor.,Iat si o depoziie nregistrat de Consiliul Municipal diij Liverpool (Marea Britanic) sub prestare de jurmnt si publicat^ n 1875 de mai multe ziare britanice, printre care i Times"'.Subsemnaii (.), ofieri i membri ai echipajului nave Pauline din oraul Liverpool, Comitatul Lancashire, Regatul Unial Marii Britanii si Irlandei, declarm n mod solemn si sincer c,i'in ziua de 8 iulie 1875, la 5 13' latitudine sudic i 35 longituj dine vestic, am zrit trei caaloti mari, dintre care unul fuses^ ncolcit de dou ori de un arpe uria. Capul si coada acestui| (n afara trupului ncolcit n jurul casalotului) erau lungi d^ vreo 9 m fiecare si groase de 2-3 m. arpele si-a sugrumat viei' m n decurs de 15 minute, apoi a tras-o la fund cu capul n jos"Este greu de crezut c erpii Marini, dac exist, se hrnesc cu marii caaloti de 50 tone", este de prere Igor Akimuskinj care scria n legtur cu aceast relatare urmtoarele: Mai mul( dect probabil, marinarii de pe 'Pauline s-au nelat, lund drept arpe un calmar uria. Or, dup cum se tie, ncierrile dintre! calmari si caaloti constituie un fenomen obinuit".Dar aceast concluzie contrazice capitolele consacrate de biologul rus calmarului gigant (Architheuthis), n care snt citatei numeroase relatri ale marinarilor ce au asistat la luptele dintre caaloti i calmari ori se aflau la bordul unor nave atacate de acetia din urm. ntr-adevr, calmarul gigant este un agresor periculos, care se npustete adesea asupra delfinilor, caalotilor sau navelor, fie ele cu pnze sau cu motor, ns ar fi greu de confundat o fptur cu zece tentacule pornind din prelungirea unui corp distinct (mai precis de pe cap), cu un animal serpentiform avnd trupul lung si relativ subire. Ipoteza potrivit creia un Architheuthis se folosise de un singur tentacul n lupta cu redutabilul su duman nu poate fi luat n considerare, cci, dup cum constata nsui cercettorul rus, majoritatea btliilor dintre calmari i caaloti se termin prin victoria cetaceelor. Este foarte posibil ca un calmar lung de 30-40 m s pun n pericol un caalot (un exemplar de Architheuthis dux, msurnd 18 m i pescuit lng Insula Terra Nova, a fost reconstituit i poate fi vzut la Muzeul Oceanografie din Monaco), dar chiar i n acest caz lupta ar fi dificil, iar cefalopodul ar trebui s fac uz de ntrea-ga-i for pentru a-si nlntui strns adversarul, necndu-1 nainte ca acesta s-1 poat sfsia sau zdrobi de stncile de pe fundul mrii. Este de asemenea puin probabil ca marinarii de pe Pauline s nu fi remarcat n 15 minute celelalte tentacule sau corpul calmarului, dac agresorul era ntr-adevr un Architheuthis.La 2 iulie 1877, un arpe marin gigantic, de culoare cafenie-negricioas a fost vzut de cpitanul Pearson i civa ofieri de pe iahtul regal britanic H.M.S. Osbornef iar la 28 ianuarie 1879, un animal asemntor era observat de cpitanul si echipajul vasului american City ofBaltimore,n 1882, un poliist din orelul Llandudno, situat pe coasta Golfului Liverpool (Wales - Marea Britanie), relata superiorilor si despre o creatur serpentiform uria pe care o zrise nl-tndu-i capul i gtul din apele mrii. Montrii ancurilormO istorie tumultuoas 29deplasarea se fcea prin micri ondulatorii asemntoare cu ale erpilor, dar n plan vertical. Am armat un tun de calibru mic si am tras o lovitur la 600 m distant, care s-a dovedit a fi prea scurta. Imediat, animalele s-au scufundat cu un uierat zgomotos, lsnd la suprafa valuri de tipul brizanilor. N-au mai reaprut, dar am avut impresia c le-am zrit capetele sub apa; ele preau de dimensiuni mici (n raport cu trupul - n.a.).ale unui arpe. Fptura avea o culoare albicioas, iar capul i ..,.ku, iha v.uj,su4 e6m deasuPra 3Pei" Cteva luniIn cunoscuta sa lucrare Le Grand Serpent de Mer" (Marele arpe de Mare"}, Bernard Heuvelmans, zoolog si explorator belgian de prestigiu internaional, consemna un fragment din jur-j naiul de bord al corvetei germane Elisabeth, al crei cpitad (viitorul amiral) Hollman, scria: 26 iulie 1883, ora 17. Observai (n Atlantic - n.a.) grup de cetacee de mrimi variate si, printre ele, un animal ale crui form si micri le aminteau pe aceleaAnul acesta, la 15 februarie, traversnd Golful Fa-tsi-long,.. ,, . i tfrziujam zrit din nou nite animale asemntoare. Am pornit imediatPanama nnirea cu Sarne d, 22 meW s! avea o coio .iz metri si avea o culoare cafenie f jf C u Ia C1 ?' CU U" Cap H de cal' tfin urmrirea lor si am ordonat armarea tunurilor de mic calibru. lltP^r' f"! T' 8rS-" 8tUl i avnd PatnlAm tras cteva lovituri deasupra unuia dintre animale la dis-tateraie, a rost observata m dreptul coastei statulu|tane de 3.400 m, si cel puin dou proiectile 1-au atins, aparentjvedeau nottoare dorsale sau ventralen decembrie 1896 au fost zrite numeroase creaturi marne gigantice serpentiforme (pe care nici un martor n-a putut s ^identifice) n largul portului St. Augustine (statul Florida - totdeauna puteam observa mi^canle ondulatoru S.U.A.).fr s-i pricinuiasc vreun ru, deoarece ambele au explodat la suprafa. Am ncercat s-1 lovim cu prova navei, dar viteza lui era superioar celei pe care o putea obine L'Avalanche. Totui, p e negre; nu se| ^e c-te orj fjptura ajungea n ape sczute se ntorcea spre larg,lia reducerea distanei dintre noi si aprecierea ei considerabile. Se ridica adesea Ia suprafa siDmgonii" din Golful Alon?Fiecare scufundare era precedat de un jet sau mai degrab de o vaporizare a apei nsoit de un uierat zgomotos - spre deosebire de cetacee, care aspir apa si o arunc la o anumit nlime, dup ce ies la suprafa (locotenentul se refer evident la expi-La 5 martie 1898, ziarul francez Le Courrier d'Hatphong" raia cetaceelor, care produce binecunoscutul jet - n.a.). publica mrturia locotenentului^ de marin Lagresille, coman- Animalul era de culoare cenuie i avea nottoarele negre, dantul canonierei L'Avalanche', n luna iulie a anului trecut, eu Drumul su putea fi lesne trasat dup urmele lsate de respirai echipajul navei L'Avalanche am zrit pentru prima oar, n ie, care formau la suprafaa mrii, foarte calm n acea zi, cercuri largul Golfului Along (Indochina - n.a.), dou animale de form, cu diametre de 4-5 m. La un moment dat am crezut c 1-am ajuns bizara si de mari dimensiuni; lungimea fiecruia a fost evaluat si 1-am lovit cu prova, dar ne nelasem. Urmrirea, care a durat la aproximativ 20 m, iar diametrul la 2-3 m. Caracteristic acestor o or i jumtate, a fost zadarnic i a trebuit s-o abandonm la fpturi era corpul lipsit de rigiditatea cetaceelor cunoscute - lsarea serii".Montrii adncurilo\Plesiosaurieni i Pliosaurieni (dup Cox i Kirk): l - Plesiosaurus; 2 - Kronosaurus; 3 - Elasmosaurus; 4 - Cryptocleidus; 5 - Peloneustes; 6 - Liopleurodon; 7 - Macroplata; 8 - Muraenosaurus,O istorie tumultuoasa31Relatarea locotenentului Lagresille, dei confirmat de echipajul su, a fost, iniial, primit cu mult scepticism.La 25 februarie 1898, ofierul fusese invitat la o recepie dat de amiralul Gigault de la Bedolliere si gazda i-a solicitat o descriere detaliat a montrilor din Golful Along"; n cursul povestirii unii ofieri schimbau priviri semnificative si chiar ignitoare la adresa naratorului", dup cum scrie Heuvelmans.Dar, a doua zi dup recepie, Lagresille a invitat la bordul navei sale zece ofieri de pe o alt nav de rzboi (Bayar}, inclusiv )e comandantul acesteia, Jeannot, pentru o croazier n regiunea ;a-tsi-long. n timpul prnzului, marinarii de cart au raportat c doi erpi de Mare" apruser n apropierea navei si ofierii de ?e Bayard au avut prilejul s se conving de existena anima-elor pe care le luaser n rs cu o sear nainte. Iat ce relateaz .agresille:Am urmrit unul dintre animale vreme de 35 de minute si, la un moment dat, 1-am zrit limpede dintr-o parte, la aproximativ 200 m, plutind nemicat, la orizontal. Apoi a executat trei micri ondulatorii continue, la captul crora i-a aprut din ap capul, ce semna cu acela al focilor, dar era de dou ori mai mare. N-am desluit n ce fel i se lega craniul de trup si, eventual, care erau dimensiunile totale, oricum considerabile: este singura dat cnd am vzut ondulaiile producndu-se fr discontinuitate. Pn atunci avusesem motive s credem c ceea ce luam drept ondulaii erau nite umflturi care apreau succesiv; dar, dup mrturiile celor de fa, nici o ndoial nu mai este posibil, cci, nainte de a se produce (micrile de not - n.a.) am vzut cu toii animalul aprnd n toat lungimea lui (...) Doi dintre ofierii de pe punte aveau aparate de fotografiat; ar fi putut s se serveasc de ele n clipa aceea, dar au fost att de surprini de ceea ce vedeau, nct atunci cnd le-a venit ideea s-si pregteasc32 Montrii adncuriloi aparatele, fptura tocmai se scufunda. Ea nu a aprut din no dect mult mai departe, n condiii de vizibilitate neclare, delo favorabile realizrii unei fotografii.n rezumat, animalele zrite de pe UAvalanche nu sncunoscute. Au lungimea de aproximativ 20 m (cifr minim)culoarea cenusie-neagr, capul le este asemntor celui de focaiar corpul se deplaseaz ondulndu-se, uneori foarte accentuat,n sfrsit, au spatele acoperit cu un soi de zimi ca de ferstru/ceea ce exclude identificarea cu cetaceele clasificate (...) Incontes^tabil, aceste animale venerate si temute de annamiti (denumireadat de francezi locuitorilor Vietnamului de Sud - n.a.) trebuies se afle la originea imaginii dragonului care, modificat samplificat de legend, s-a heraldizat, daca pot spune astfen(Le Courrier d'Hai'phong").>Att Lagresille, ct si comandantul lui Bayard au naintat cte un raport amiralului de la Bedolliere, descriind amnunit incidentul. Spre cinstea sa, amiralul i-a rspuns - n scris - comandantului navei UAvalanche, scuzndu-se pentru c-i pusese la ndoial relatarea de la recepie si schitnd planul unei vntori n care cteva torpiloare rapide s hituiasc unul sau mai muli montri" ntr-unul din puzderia de mici intrnduri din coastele vietnameze, pentru a-i captura n momentul retragerii apelor, la reflux. Din nefericire, tulburrile izbucnite n acea perioad n Indochina (lupte de guerilla mpotriva francezilor, care au durat pna n 1913) nu ngduiau folosirea navelor de rzboi n scopuri tiinifice...Dar UAvalanche nu a fost singurul vas care a ntlnit dragonul din Golful Along". La 11 iulie 1898, cuirasatul Vauban, comandat de cpitanul Boulet si avndu-1 la bord pe viceamiralul de la Bonniniere de Beaumont a trecut pe lng un astfel de animal, dup cum relata ctiva ani mai trziu revistei francezeO istorie tumultuoas 33Cuirasatul Vauban, construit n 1885: 440 de oameni echipaj, 6,112 tone, 81 m lungime, chil de oel cptuit cu lemn si cupru, vitez de 14,5 noduri, dou motoare cu abur, armament: 4 tunuri de 238 mm n turele protejate de barbete, un tun de 190 mm si 6 tunuri de 150 mm plasate n bordaj (arhiva autorului).Ouest-Eclair", un cpitan din marina comercial, care, n 1898, fcea parte din corpul pucailor marini de la bordul cuirasatului: Priveam marea de pe punte, din dreptul scrii de la babord, cnd am zrit un animal ciudat, care trecea cam la 3 m de captul de jos al scrii de acces, ondulndu-se asemeni unui arpe, dar n sensul longitudinal al vasului (deci n plan vertical - n.a.}.Animalul msura ntre 10 si 12 m lungime si prea s aib o grosime de 40-50 cm la mijlocul corpului. Pe spinare i se deslueau un fel de plci cornoase, de grosimea celor ale estoaselor; gtul era mult mai subire dect corpul, iar proporia dintre cap i trup era aceeai ca la arpe; coada se termina cu un vrf ascuit.ii erau plasai mai sus dect snt de obicei la erpi (adic nu34 Montrii adncurilorchiar lateral - n.a.)'f doua orificii foarte vizibile se gseau deasupra botului. Culoarea fpturii era cenusiu-verzuie, dar ultima nuan trebuie atribuit probabil apei de mare si reflectrii cerului. Animalul nota la 1,5-2 m adncime".Aceast mrturie este prima care menioneaz placi cornoasepe spatele monstrului; altele aminteau de zimi" sau pete gal-1bui, marmorate", dar cele mai multe atribuiau fpturilor serpenti-1forme din regiune o mobilitate care cu greu ar fi putut caracteriza jun animal cu placi cornoase" pe trup.jRacovit si Oudemans: recunoaterea tiinific f/ //// /mlTrebuie amintit faptul c, doar cu 6 ani nainte de eveni-I mentele din Golful Along, apruse la Londra si Leiden (Olanda)l simultan, cartea The Giant ea Serpent" (arpele de Mare% Gigant"), apartinnd lui Cornelius A. Oudemans, doctor n J zoologie si botanic, director al Grdinii Zoologice din Haga sil membru al Societii Imperiale de Zoologie din Germania. J Dup aproape dou decenii de cercetri asidue, naturalistul j olandez adunase o cantitate imens de relatri, legende, j rapoarte si comunicri oficiale n legtur cu erpii de Mare",! reunindu-le n monumentala sa lucrare, care cuprinde 591 pa- j gini, 82 ilustraii si 350 surse bibliografice (ncepnd cu Olau's , Magnus si terminnd cu savanii secolului al XlX-lea) si constituie recunoaterea tiinific a existentei unor animale oceanice necunoscute, ce au dat natere legendei despre arpele de Mare". Oudemans ajunge ns la concluzia c aceste fiine nu snt reptile, ci mamifere (numite de el Megophias megophias, de la cuvintele greceti megasr megalos = mare si ophias = arpe), asemntoare unor foci uriae, cu gt de arpe si coada lunga. Amintind cazurile n care martorii au semnalat prezenta unei coame pe grumazul creaturilor vzute, naturalistul din Haga IeO istorie tumultuoas35consider un argument n plus n sprijinul ipotezei sale, masculii avnd coam, iar femelele nu, ca si la unele specii de mamifere actuale. Cele 187 observaii din cartea sa au fost alese pentru caracterul lor indubitabil, att din punct de vedere al credibilitii martorilor, ct si pentru rapoartele detaliate, care exclud eventualele confuzii. Multe dintre ele menioneaz o deplasare bazat pe micri n plan vertical, ca la cetacee si alte mamifere marine si complet diferit de ondulaiile erpilor. Dar, pe vremea lui Oudemans nu se cunotea nici faptul c plesiosaurii notau erpuind" n plan vertical, nici c dinosaurienii teretri nu au fost reptile, ci altceva... Este posibil oare ca ipoteza olandezului s-o fi anticipat ntr-un fel (i, n acelai timp s-o susin) pe cea a americanului Robert Bakker, extinznd-o la dinosaurii marini, pe care nici chiar Bakker nu-i amintete printre ordinele cu snge cald", dei toat lumea este de acord c ar fi trebuit s aib un metabolism de tip activ?!In favoarea ipotezei lui Oudemans s-a pronunat nc de la nceput biologul romn Emil Racovit, preocupat n ultimul deceniu al secolului al XlX-lea de studiul mamiferelor marine, n particular de cel al marilor cetacee. Intr-o comunicare adresat Societii Zoologice Franceze nainte de seria rapoartelor fcute n Golful Along, Racovit scria: Zoologii s-au obinuit s fie att de bnuitori, nct am impresia c depesc msura (...) Din studiul lui Oudemans rezult c existenta numitului Megophias nu poate fi pus la ndoial (...) Dovezile snt serioase, iar ostracizarea de pn acum a acestui animal (care merge pn acolo nct nici mcar nu este menionat n tratatele de zoologie) trebuie s nceteze". Totui, Racovit avea unele rezerve privind identificarea arpelui de Mare" cu o foc: Nimic nu ne ngduie s-o afirmm categoric. Mai nti, deoarece existenta labelor posterioare este ndoielnic. Prezenta prului este doar dedus,36 Montrii adncurilor ca o consecina a dezvoltrii perilor tactili; ns acetia n-au fost semnalai dect n puine cazuri, n sfrsit, n privina coamei tre- j buie s pstrm aceeai prudent rezerv. Arborele genealogic j stabilit de Oudemans nu se potrivete cu datele despre descen- j denta pinipedelor. (...) De altfel, este cu att mai uor s discutm la nesfrit asupra acestor chestiuni i s construim ipotez dup | ipotez, cu ct, pn n prezent, nu avem ca baz pentru studiu dect nite observaii nu totdeauna exacte, fcute de persoane fr experien zoologic; este deci mai nelept s ne abinem (de la clasificri - n.a.) si s ne mulumim cu un fapt de cel mai mare interes, i anume c Megophias exist n realitate".In 1897, Racov s-a mbarcat ca naturalist pe nava Belgica ntr-o expediie de explorare a Antarctidei, care avea s dureze doi ani si s obin rezultate excepionale n domeniile geogra- J fiei, zoologiei, oceanografiei etc. In jurnalul su, biologul romn nota c nu a ntlnit nici o fptur asemntoare arpelui de Mare", dar ca la Funta Arenas (Chile - n.a.) mai multe persoane mi-au vorbit de un animal gigantic care se ivea din cnd n cnd n regiunea Capului Virgenes, la intrarea n Strmtoarea Magellan; ns cum n-am putut sta de vorb cu vreun martor ocular, nu doresc ctusi de puin s-mi asum rspunderea acestor relatri neverificate".La ntoarcere, n 1900, Racovita a fost numit subdirector al Laboratorului Arago din cadrul Staiunii Zoologice Marine de la Banyuls-sur-Mer. n 1901 avea s aud pentru prima oar de ntm-plrile din Golful Along, iar dup ce a citit ziarul Le Courrier d'Haphong" avea s noteze: Lund cunotina de coninutul Iui, mare mi-a fost surpriza cnd am constatat c autorul articolului descria animale avnd caracterele (fiziologice - n.a.) pe care Oudemans le atribuie lui Megophias m concluziile crii sale. Or, dl. Lagresille, ofierul care a observat animalul n 1898, nufBPO istorie tumultuoas 37cunoate n mod evident lucrarea lui Oudemans, dei aceasta apruse n 1892. Observaiile sale constituie deci o excelent confirmare a studiului olandezului. In acelai timp, ele ofer una dintre cele mai precise descrieri pe care le posedm".Un an mai trziu, Racovi i-a scris locotenentului Lagresille cerndu-i detalii; ofierul francez i-a rspuns la 10 ianuarie 1903, confirmndu-le pe cele publicate n ziar i asigurndu-1 c nu a observat alte amnunte. Racovi 1-a rugat atunci pe doctorul Neveu-Lemaire s-i fac legtura cu locotenentul de Ligny, de pe Bayard, despre care se zvonea c fotografiase animalul. Intr-o scrisoare trimis la 8 februarie 1903, de Ligny rspundea astfel: Am vzut ntr-adevr ceea ce noi numeam atunci Marele arpe, dar nu 1-am fotografiat. Clieele pe care a ncercat s le ia un locotenent pe nume Buisson, actualmente demisionat, nu au fost reuite. Aparatul era prea mic, animalul prea deprtat i micrile lui imprevizibile. (...) Nu 1-am vzut dect o singur dat de aproape, dar nu am nici o ndoial (asupra celor observate -n.a.) (...) Avea capul gros, negru, rotund ca la marile cetacee, apoi urma o poriune sinuoas care nu ieea complet din ap i prea s-1 lege de trup. Capul, aflat n prelungirea gtului, era relativ mare, de o form mai degrab oval i avea dou orificii largi n fat (deasupra botului - n.a.). n sfrit, un soi de creast dorsal i erpuia pe spinare, amintind de dinii unui ferstru".Convins, Racovi a publicat n mai multe ziare franceze si belgiene un articol intitulat Note sur le Grand Serpent du Mer Megophias megophias (Rafinesque) Oudemans" (Not despre Marele arpe de Mare Megophias megophias - Rafinesque-Ouemans"), care a stat la baza memorabilei sale comunicrifcute la sfrsitul anului 1903 n fata membrilor Societii Zoolo-i/igice Franceze (Societe Zoologique de France). Prezentnd att o istorie exhaustiv a cazurilor raportate de-a lungul secolelor, ct38 Montrii adncurilorsi o argumentaie solid privind posibilitatea pur biologic a existentei arpelui de Mare" (considerat n principiu mamifer), naturalistul romn a atacat, pentru prima oar, problema metodelor de observaie tiinific si de capturare: Ca orice mamifer marin, Megophias nu se poate menine la suprafa dect notnd; mort, se va scufunda cu rapiditate. De aceea, este inutil s se trag asupra arpelui de Mare, de vreme ce, chiar dac ar fi ucis instantaneu, vntorii n-ar putea recupera cadavrul!" Metodele recomandate sunt, n consecin, harponarea, hituirea pn la o eventual euare pe mal a animalului (acolo unde este posibil) sau capturarea cu nvodul, n caz c echipajul navei respective nu poate aplica nici unul dintre aceste mijloace, trebuie s se mulumeasc s fotografieze ori s deseneze animalul; de asemenea, s observe forma capului, aspectul si culoarea pielii, prezenta sau absenta coamei, crestei sau nottoarelor, forma si numrul labelor, plasarea lor, raportul dintre lungimea diverselor pri ale corpului, tipul de respiraie, micrile de not, prezenta sau absenta agresivitii, dentiia etc. Dac animalul este ucis si recuperat, trebuie conservate neaprat capul, o nottoare, cteva vertebre scoase de la distante diferite, fragmente de tegument si o parte din organele interne.Prestigiul i argumentele lui Racovit i Oudemans, ca si rapoartele din Golful Along au avut un rezultat concret si fr precedent: membrii societii au hotrt tiprirea ctorva mii de exemplare din comunicarea naturalistului romn i distribuirea lor (cu girul S.Z.F.), la toate comandamentele escadrelor militare i la toate societile de marin comercial din Frana, cu precdere celor ale cror vase navigau n Pacific. O astfel de aciune a dat un avnt remarcabil cercetrilor serioase n domeniu si, dup cum scria Heuvelmans este spre gloria zoologiei franceze (impulsionat de un romn si un olandez - n.a.) faptul c a fost primaO istorie tumultuoasa39care s recunoasc, printr-un act att de concret, existenta arpelui de Mare" (Le Grand Serpent de Mer"}.Comunicarea lui Racovi, articolele sale i ale lui Oudemans, un amplu articol al lui Rene Labruyere n Le Journal de debats", girul S.Z.R-ului au avut drept consecine imediate o serie de mrturii care, probabil, nu ar fi fost nregistrate altfel, din teama de ridicol.Din nou n Golful Along...Printre ele se afl i cea a secundului navei franceze Charles-Haudouin, care i scria, n 1904, lui Labruyere c, n decembrie 1903, n timpul unei curse Nantes - Hong Kong, vasul (apar-innd Compagnie des Messageries Cantonaises") a ntlnit un taifun si s-a adpostit n rada portului Tourane. In momentul intrrii, timonierul i-a atras atenia secundului asupra a ceva ce plutea lng vas: La 15-20 m de nav se ivise din ap o siluet compus din dou pri vizibile, fiecare n lungime de 7-8 m, aflate la 3-5 m distan una de alta. Preau dou spirale ale aceluiai corp, groase cam ct un butoi obinuit. Pe fiecare se zrea o creast zimat cu aspect ciudat. (Silueta - n.a.) avea n ansamblu o micare ondulatorie, ca a unui arpe, dar cu o vitez mult mai mare dect a navei noastre, care, dup cte mi amintesc, era de 9 noduri. Culoarea fpturii prea s fie negru murdar. Dup cteva clipe, animalul s-a scufundat cu tot trupul inut orizontal, provocnd valuri i vrtejuri pronunate".Ajungnd Ia Hong Kong, cpitanul si secundul aveau s afle c animale asemntoare fuseser raportate n Golful Along. Mnat de curiozitate, secundul a fcut o investigaie personal i ceea ce am avut prilejul s aflu n perioada destul de ndelungat petrecut n regiunea coastelor sudice chineze m tace sa presupun c este vorba de o specie de amfibii (autorul scrisorii40 Montrii adncurilorse refer probabil la respiraia pulmonar, specific mamiferelor si reptilelor marine, mai curnd dect la faptul c animalul ar fi putut duce si o viat terestr - n.a.) care, pe vremuri, puteau fi ntlnite mai des".La 12 februarie 1904, locotenentul de marin Peron, comandantul navei franceze Chteau-Renault, s-a ntlnit cu un animal serpentiform necunoscut pe cnd efectua sondaje si revelemente n Golful Along, pe o alup cu aburi: (...) nu departe, n fata noastr am vzut o mas cenuie, de forma unei carapace de broasc estoas, a crei lungime am apreciat-o la peste 4 m; imediat dup aceea a disprut. Am presupus c era vorba de un casalot. alupa, cu motorul oprit a continuat s nainteze n virtutea ineriei; am ajuns aproape de locul unde animalul ieise din valuri si am gsit la suprafa o pat mare, ca de ulei.Am rmas pe loc (...); la scurt vreme dup aceea am auzit cu toii un fel de bolboroseal a apei si am vzut, foarte aproape de malul lng care ne aflam (...) dou inele enorme, ce preau s aparin unei anghile monstruoase, avnd diametrul de cel puin un metru! Spre marea mea surprindere am constatat c pielea fpturii si stncile rmului aveau aceeai culoare - cenuiu nchis,iiiii'cu pete de un galben murdar. De la distanta la care m aflam, pielea mi s-a prut a fi neted, fr asperiti. Apariia animalului a fost scurt, cele dou inele scufundndu-se cu zgomotul pe care-1 auzisem si mai nainte.Din nou am privit atent n toate prile: nu se simea nici o adiere de vnt, suprafaa apei era ca o oglind; n sfrit am zrit cu toii, destul de departe (...) nite valuri mici. Vizibilitatea nu era dintre cele mai bune, cci ne aflam prea aproape de nivelul mrii. Totui am avut impresia c strania fptur se deplasa imediat sub suprafaa apei, prin micri ondulatorii verticale. (...) Am pornit dup ea, dar nu am putut-o ajunge din urm cci aveaO istorie tumultuoas41o vitez de vreo 9 noduri (aproape dubl fa de cea a alupei -n.a.). (...) Judecind dup ondulaii, i-am apreciat lungimea la peste 20 m".Dou sptmni mai trziu, ofierii si ntregul echipaj al canonierei franceze La Decidee au vzut un animal foarte asemntor, tot n Golful Along. Comandantul canonierei, locotenentul L'Eost a consemnat incidentul n jurnalul de bord si a trimis un raport amnunit contraamiralului de Jonquieres, comandantul escadrei din care fcea parte nava sa.Despre acest caz, Heuvelmans comenta: ce militar de carier ar risca s-si piard pentru totdeauna prestigiul (si perspectivele avansrii - n.a.) raportnd ntr-o manier fantezist, deformnd sau pur si simplu inventnd incidente la care au asistat proprii si subordonai?"Raportul locotenentului L'Eost nota urmtoarele:Domnule amiral,In dup-amiaza zilei de 25 februarie a.c., aflndu-se pe o rut de prsire a Golfului Along, La Decidee a ntlnit (...) un animal ciudat care prea s fie din aceeai specie cu cele observate n aceast regiune n 1897 si 1898 de dl. locotenent de marin Lagresille, de pe bordul navei UAvalanche, observaii publicate n Buletinul Societii Zoologice Franceze (anul 1903).Am zrit mai nti spinarea animalului la circa 300 m de babord, o siluet negricioas, rotunjit, pe care am luat-o la nceput drept o stnc, apoi, cnd s-a micat, drept o enorma broasc estoas marin, cu diametrul de 4-5 m.La scurt timp dup aceea am vzut silueta alungindu-se; treptat, au aprut la suprafa, printr-o succesiune de micri ondulatorii verticale si alte pri ale corpului animalului, ce avea nfiarea unui arpe turtit, a crui lungime am apreciat-o la 30 m, cu un diametru de 4-5 m n partea cea mai lat".Montrii adtncurilorJothosaurieni (dup Cox si Kirk). De sus n jos-:eresiosauruS/ Pistosaurus, Nothosaurus, Placodus.O istorie tumultuoas43f ' n continuare, raportul consemneaz observaiile apartinnd j ofierilor si marinarilor din echipaj, preciznd numele, gradul si poziia pe punte a fiecruia n momentul incidentului.Animalul a aprut a doua oara la circa 150 m si apoi s-a scu-' fundat sub ap, n dreptul porii scrii de acces. La aceast q apariie n-am vzut la nceput dect spinarea fpturii, care avea < o form emisferic, deloc asemntoare celei a cetaceelor (Dr. ^ Kowitz)."Pielea era neagr, presrat cu pete de un galben marmorat" (timonierul brevetat Sourimant); dup prerea maistrului timonier secund Leguen, pielea era de culoare galben nchis si \ l perfect neted0.| j Iat si observaiile contramaistrului mecanic Pinaud, care se Js afla n acea parte a bordului (cei apte oameni din echipa sa le-au * confirmat fr rezerve): Auzind zvon de voci surescitate pe j In clipa aceea, capul si gtul unui animal au ieit din ap cam la 40 m. Un cap de culoarea stncilor din golf (cenuii, cu pete mai deschise, glbui), asemntor cu al unei broate estoase; pielea prea zgrunturoas, aspect datorat mai degrab unor solzi dect perilor (diferentele n percepia culorii si aspectului pielii se datoreaz probabil unghiului si distantei la care se aflau diveri martori - n.a,}. Partea cea mai groas a capului avea limea de 0,4-0,8 m, iar diametrul craniului era mai mare dect acela al gtului."Locotenentul L'Eost continu: Din partea anterioar a capului sneau cu zgomot dou jeturi de ap vaporizat. Restul corpului44 Montrii ancurilor plutea aproape de suprafaa mrii. Avea micri ondulatorii n sens orizontal (pentru prima oar cnd se specific aa ceva la un animal de acest gen, vzut n Golful Along - n.a.}. Fptura nainta cu o vitez apreciat la 8 noduri. Ajuns aproape de bord, si-a afundat capul, si am putut vedea cu toii n lungul corpului, care abia dac mai aprea la suprafa, un ir de micri ondulatorii verticale (se poate trage concluzia c animalul nota onduln-du-se vertical la viteze mari si orizontal la viteze reduse - n.a.). Fptura a reaprut spre partea din spate a tribordului navei. Acolo se aflau tunarul brevetat Lecoublet si gabierul auxiliar Le Gali. (Dup mrturia lor - n.a,} animalul se deplasa cu micri ondulatorii verticale si trupul su avea 5-6 ondulaii foarte pronunate. Lungimea i-a fost apreciat de ctre cei doi marinari la mai mult de 10 m (n partea vizibil - n.a.}. Ei descriu capul ca fiind mai lat n partea posterioar dect n cea anterioar si mai alungit dect al focilor, asemnndu-1 cu cel al unui delfin din specia souffleur (Steno rostratus - n.a.). Aceast afirmaie, la care se adaug faptul c, dup prerea mea au apreciat prea modest dimensiunea animalului, m face s presupun c martorii respectivi au vzut doar o parte a corpului.Restul echipajului si cu mine am rmas cu impresia c pielea era neted. Nimeni n-a distins nottoare dorsale sau ventrale. Conform observaiilor martorilor de la babord, creatura respira mai degrab prin nri (plasate deasupra botului - n.a.) dect printr-un orificiu situat n cretetul capului (ca la cetacee - n.a.)" (Le Grand Serpent de Mer").Cnd a primit raportul si a aflat c animalul fusese vzut cu dou sptmni nainte de locotenentul Peron, contraamiralul de Jonquieres i-a cerut si acestuia o relatare detaliat a incidentului respectiv. S-a constatat apoi c, la sfrsitul lunii decembrie 1903, civa membri ai echipajului cuirasatului Gueydon zriserO istorie tumultuoas 45 si ei monstrul; iar n martie 1904, cnd nava (comandat de cpitanul de marin Goudeau si avndu-1 ca secund pe cpitanul de fregat Fatou, care va ajunge ulterior amiral) a revenit n Golful Along, circa o sut de ofieri si marinari de la bordul ei au depus mrturie c vzuser animale asemntoare n dou rnduri.Toate aceste observaii au fost publicate si comentate pe larg n presa francez si strin, iar marele cotidian parizian Le Temps" a iniiat, n aprilie 1904, o anchet care a dus la ralierea multor oameni de tiin sceptici" la prerile lui Oudemans si Racovit despre certitudinea existenei lui Megophias, Profesorul Leon Vaillant a fcut o comunicare n acest sens, publicat n Buletinul Muzeului de Istorie Natural din Paris, iar la 27 iunie 1904, un biolog de renume mondial, profesorul Alfred Giard, i-a expus n faa Academiei de tiine Franceze prerea favorabil si argumentele privind posibilitatea existenei Uriaului arpe de Mare" pe care l considera ns un sauropterigian, urma al speciilor mezozoice, probabil plesiosaur sau elasmosaur.Profesorul Giard amintea dou cazuri remarcabile, n care aspectul si comportamentul extrem de agresiv al fiinelor vzute se potriveau foarte bine cu imaginea paleontologilor despre ple-siosauri i elasmosauri:Astfel, la 10 august 1902, n largul Insulei City (New York -S.U.A.), nava-pilot comandat de cpitanul Alexander Banta a fost atacat de dou ori de ctre o fptur cu corpul gros ca o balen, cu gt serpentiform si pielea neagr. Animalul avea circa 15 m lungime (dintre care 6-7 m numai gtul) si a izbit cu for micul vas costier, silindu-1 s se refugieze ntr-o dan din Long Island.Un an mai trziu, o fiin foarte asemntoare cu cea descris de marinarii americani a atacat un vas pescresc staionat la 7 km de coasta sud-african, n dreptul localitii Hermanus. Cu o46 Montrii adncurilorlungime estimat la 18 m (dintre care jumtate gtul) i cu un cap serpentiform (dar avnd ochi enormi, strlucitori), animalul a ncercat s mute din copastia navei, apoi a cutat s nsface oamenii dinuntru. Nereusind, s-a scufundat, ntr-un adevrat vrtej strnit de nottoarele-i mari, similare cu cele de foc.Confirmri din AtlanticParc pentru a confirma opiniile lui Giard, doi oameni de tiin britanici, membri ai Societii de Zoologie din Londra, naturalitii Meade Waldo si Michael John Nicoll au trecut printr-o experien fascinant. In 1905, pe cnd se aflau la bordul vasului Walhalla, navignd de-a lungul coastelor Braziliei, Ia 704' latitudine sudic si 3420' longitudine vestic au fost martorii unui incident pe care Meade Waldo 1-a relatat n The Papers of the London Society of Zoology - 1906" (Lucrrile Societii Londoneze de Zoologie - 1906"), descrierea fiind nsoit de un desen fcut n cursul evenimentului:La 7 decembrie 1905, ora 10,15 a.m., m gseam lnga crma iahtului Walhalla, cnd domnul Nicoll mi-a atras atenia asupra unui obiect ciudat, ce plutea la vreo 90 m de vas (...).M-am uitat n direcia pe care mi-o arta si am vzut o nottoare dorsal vertical ieind din mare. Avea culoarea cafenie nchis, asemntoare algelor marine, era ncreit pe margini i msura 1,8 m lungime, nltndu-se la 0,60 m deasupra valurilor.ndreptnd binoclul nostru de campanie spre nottoare am rmas surprins s constat c n fata ei se ridicau un cap si un gt uria. Gtul nu se unea cu aripa nottoare, ci o preceda la o distan de 0,46 m sau chiar mai mult. (Gtul - n.a.) prea de grosimea corpului unui om si se nla deasupra apei cu 2,1-2,4 m. Ciudata fptur nainta rapid, lsnd n urm valuri ca un siaj; i agita capul cu atta putere, nct n jur sreau jerbe de ap".O istorie tumultuoas 47Mosasaurieni: Platecarpus (sus); Plotosaurus (jos). oprle-monitor marine - dup Cox si Kirk.La mijlocul anilor '70, cercettorii M.A. Persinger si G.E Lafraiere au descoperit c acelai animal fusese vzut si de ali martori de pe diverse nave, lungimea corpului su fiind estimat la circa 18 m; n plus, dup unele declaraii, fptura avea un gt foarte lung" si ochi de broasc estoas".La 24 mai 1907 o creatur serpentiform uria, de culoare nchis a fost observat de echipajul i pasagerii navei Tampania (aparinnd societii britanice Cunard Line) care naviga n largul coastelor irlandeze.La 21 iunie 1908, pasagerii i echipajul navei britanice Livingstone, aflat pe rut n Golful Mexic au vzut un monstru48 Montrii adncurilor cu gt serpentiform si coad lung, de culoare brun-marmorat. Lungimea animalului a fost estimat la 50-60 m.AIn timpul Primului Rzboi Mondial, la 22 mai 1917, crucitorul uor englez H.M.S. Hillary se afla ntr-o misiune de patrulare la 130 km sud-est de rmurile Islandei. La ora 9 dimineaa, marinarul de veghe de la tribord a detectat un obiect care se ridica din ap la cteva sute de metri de nav. Temndu-se s nu fie vorba de periscopul unui submarin german, comandantul crucitorului, cpitan-comandorul Dean, s-a npustit pe puntea de comand, unde ofierul de cart 1-a linitit explicndu-i c obiec-tul" prea mai curnd o fiin acvatic, dei nu semna cu balenele, casaloii sau delfinii. Intre timp, vasul continua s avanseze spre locul unde se afla ciudenia. Iat relatarea cpitanului Dean, extras din H.M.S. Hillary: Last Mission at ea and Stnking on the 25-th of Mai/; Report and Synopsis" (Royal Navy - Documents and War Archives", London):La prima vedere putea fi luat drept un trunchi mare si noduros. Dar cnd am privit prin binoclu mi-am dat seama c era o fptur vie, iar rdcinile arborelui se dovedeau a fi capul si nottoarea dorsal. Animalul constituia un obiectiv excelent pentru exerciiile de tragere la int si am dat ordin servanilor armamentului principal (tunurile de calibru mediu - n.a.) s se pregteasc (...)Ne apropiasem la 27 m si vedeam creatura foarte bine. Capul semna cu acela al unei vaci, dar nu avea coarne sau urechi si era mult mai mare; animalul prea complet negru, cu excepia unei dungi albicioase pe frunte. Lungimea gtului atingea cel puin 6 m, iar aripa nottoare se ridica deasupra apei la 1,2 m. Lighioana msura n total mai bine de 18 m (...). Se puteau distinge clar micrile erpuitoare ale gtului, care se arcuia n semicerc atunci cnd capul se nla pentru a privi mprejur.O istorie tumultuoas 49Cnd fiina a rmas n urma noastr am remarcat c nottoarea dorsal - ce amintea de un triunghi negru - era foarte subire si moale, dar, cteodat, vrful ei pleotit se ridica asemeni urechilor ciulite ale unui terrier. Animalul nu se alarmase de vecintatea imediat a navei si continua s noate la suprafaa mrii, cnd scufundndu-se astfel nct i rmneau afar doar botul si vrful aripei nottoare, cnd scotndu-si din ap capul, gtul, notatoarea dorsal si, uneori, o mic poriune din spinare (...). Aveam viteza de 12 noduri, aa c 1-am depit, ndeprtndu-ne destul de mult. Am dat ordin de virare, crucitorul a descris un arc i ne-am apropiat din nou, pn la 182 m, apoi am deschis focul. Prima salv a fost mai scurt cu 20 m, iar a doua mai lung cu 10 m. l ncadrasem ns ntr-o furcut ngust (expresie arti-leristic desemnnd o serie de trei salve, primele dou de reglaj, a treia la int - n.a.) i ultima salv a nimerit perfect. Un obuz a explodat chiar lng trupul monstrului, care a nceput s se zbat ca turbat, nroind valurile; dar, imediat ce coloana de ap ridicat de explozie s-a prbuit n mare, animalul s-a scufundat i el (...). Nu 1-am mai reperat, dei nava a trecut chiar pe lng locul unde se aflase ultima dat".La trei zile dup ntlnirea cu arpele de Mare", crucitorul H.M.S. Hillary a fost torpilat de un U-BOOT german i majoritatea echipajului a pierit n apele ngheate, Cpitan-coman-dorul Dean i ctiva oameni au fost salvai de o nav britanic, astfel nct incidentul vntorii" a aprut consemnat n raportul misiunii, pe care comandantul lui H.M.S. Hillary 1-a naintat Amiralitii.ntre 1919 i 1933 s-au nregistrat i alte relatri despre erpi" uriai vzui n Oceanul Atlantic, cum a fost cea a echipajului (inclusiv comandantul si un viceamiral aflat la bord) cuirasatului britanic H.M.S. Caesarf care era gata s loveasc un50 Montrii adncurilor astfel de animal n largul Insulei Mn (1920) sau declaraiile despre giganticul monstru serpentiform (lung de 27 m), observat de cteva zeci de martori la 10 iunie 1928, n fata portului Salvador (Brazilia).O avalan de ntlniri straniiDar astfel de fpturi erau vzute cu regularitate si n alte pri ale lumii.n 1920 au fost semnalate numeroase apariii de montri acvatici cu aspect dinosaurian n marele ru Orange si pe reeaua afluenilor Rului Vaal (Transvaal - Africa de Sud).In 1923, o serie de rapoarte fcute de fermieri, turiti si chiar poliiti au afirmat existena n Lacul Echo (din statul Nebraska - S.U.A.) a unui animal de 10-15 m lungime, cu gt serpentiform si cap de reptil, dar avnd un corn" pe frunte. Animalul era carnivor, atacnd oile si vitele care veneau la adpat pe malurile lacului.n 1924, civa martori au descris o fptur uria, negru-cafenie, cu aspect serpentiform, care tria n apele Lacului Turtle din Saskatchewan (Canada).La 24 mai 1925, echipajul unui trawler american a vzut un monstru marin asemntor unei anghile, dar avnd 40-45 m lungime. Fptura nota cu mare vitez n largul coastelor statului Massachusetts (S.U.A.); martorii au observat c animalul nu scotea capul din ap ca s respire, deci este posibil s fi fost, ntr-adevr, o anghil gigantic din specia descoperit de Brunn si Beebe.Tot n 1925, trupul parial descompus al unei fpturi cu capul enorm, gtul lung de 10 m si corpul de 15 m a fost aruncat de valuri pe o plaj din Santa Cruz (statul California - S.U.A.). Biologii americani care au examinat craniul (singura parte recuperat) au identificat fptura ca fiind o balen cu plisc" caracteristicO istorie tumultuoas51v;1 Pacificului de Nord, dei conformaia craniului diferea de a lui l Berardius bairdi (genul Berardius, familia Ziphiidae, subordinul \\Qdontoceti, ordinul Cetacea), singura specie de balene cu plisc jicare triete n Pacificul de Nord si Marea Bering. De altfel, j B. bairdi nu depete 13 m lungime si nu are, practic, gt! l In 1928 au fost semnalate zeci de apariii ale unor fpturi cu ^ aspect dinosaurian si gtul lung, serpentiform, n lacurile Erie, ' Huron si Superior si n estuarul Fluviului St. Lawrence (Ontario j -Canada).S In vara lui 1929, numeroi martori (printre care si militari ^francezi) au raportat animale asemntoare plesiosaurienilor n ! marile ruri din apropierea oraului Vientiane (pe atunci capitala > Regatului Laos, care fcea parte din Uniunea Indochinez, aflat J sub protectoratul Franei).l La 28 februarie 1932, sute de locuitori din portul Cherbourg |i (Normandia - Frana) s-au adunat s contemple carcasa unei f p-i turi lungi de 10 m, euat pe plaja de la Querqueville. Animalul J ^avea un gt subire (msurnd jumtate din lungimea total), un '* cap ciudat, asemntor cu al unei cmile", dar cu coli conici, iireptilieni, si dou nottoare ca de foc", n partea anterioar a \ corpului. Fptura arta exact ca un elasmosaur, dup cum o descriseser, cu doar 10 zile nainte, marinarii i cpitanul remorcherului Tygboat 117. Dei ziarele au relatat pe larg cazul iar autoritile locale au ntocmit un raport, nici un zoolog francez nu a avut curiozitatea s vin pentru a vedea creatura euat la Querqueville!La sfritul anului 1932, ling orelul Gourock (Estuarul Rului Clyde - Marea Britanic), apele au aruncat pe o plaj un animal pe care zeci de martori 1-au identificat cu un... plesiosaur. Fptura era de culoare nchis, avea gt i cap de arpe, lungimea de 9 m i trupul i se pstrase n stare bun. Dar, spre uluirea52 Montrii adncurilorlocalnicilor si a presei, n loc s fie dus la muzeu, reprezentani ai Royal Navy au ar$-o si au ngropat resturile sub un teren de sport. Ziaritilor scandalizai nu li s-a dat nici o explicaie pentru bizarul comportament al Marinei Regale...La 7 iulie 1933, ctiva martori au semnalat prezena unui animal serpentiform lung de 27-30 m, cu pielea de culoare nchis si capul asemntor cu al unei anghile. Fptura nota onduln-du-se pe orizontal n apele Lacului St. Lucia (Natal - Africa de Sud). In noaptea urmtoare, ali martori au vzut un animal asemntor n mare, la l 600 m distan de rmul Natal-ului.n decembrie 1941, dou carcase aflate ntr-o stare avansat de descompunere, si cntrind fiecare cteva tone au fost aduse de valuri pe coasta Scoiei de Nord, Fpturile moarte aveau gturi foarte lungi, trupuri fusiforme, cozi conice, ascuite si capete ca de arpe. Zoologii britanici au considerat c era vorba de cadavrele unor rechini-balene, roase de peti pn ajunseser s capete aceast form. Dar zecile de martori care vzuser carcasele declarau c acestea nu preau mucate de peti si c trupurile erau acoperite cu... pr des si aspru, n ianuarie 1945, cadavrul unui animal identic a fost gsit pe coasta Golfului Thurso, n apropierea oraului Dounreay (Scoia de Nord). Fptura cu cap de arpe i gt tronconic avea 7,5 m lungime, cntrea l ton i nu a putut fi identificat de nici un zoolog.n lunile iunie - septembrie 1947, un monstru cu aspect de plesiosaur i lungimea de 18 m a fost raportat de zeci de martori (pescari, turiti, paznici de coast) n largul zonei Tiger Rocks -Isipingo (Natal - Africa de Sud).n noiembrie 1947, un arpe de Mare uria a fost vzut notnd la suprafa, n largul oraului Vancouver (provincia British Columbia - Canada), de ctre 87 de persoane, printre care chiar cpitanul portului.O istorie tumultuoas53n decembrie 1947, cargoul american Santa Clara (8.600 tdw) parcurgea ruta New York (S.U.A.) - Cartagena (Columbia), cnd, la 219 km est de Capul Lookout (statul North Carolina - S.U.A.), ctiva ofieri au zrit un animal straniu. Iat ce consemna cpitanul navei n jurnalul de bord:John Axelsohn, cel de-al treilea secund, a vzut deodat un cap de arpe, care se nalta din ap la o distant de circa 9 m de tribordul vasului, n apropierea provei. Exclamaia sa atrgnd atenia celorlali doi ofieri, toi au nceput s examineze uluii ciudata fiin ce plutea de-a lungul vasului, trecnd apoi pe sub puntea de comand si disprnd la pupa.Capul animalului era lat de 0,75 m, gros de 0,60 m si lung de 1,5 m. Corpul, cilindric, atingea 0,90 m diametru, iar gtul 0,30 m.Cnd monstrul a trecut pe sub puntea de comanda, ofierii au observat undele din jurul lui colorndu-se n rou pe o suprafa de 9-12 m2 (...)Apa devenise uleioas, probabil de la sngele animalului pe care l izbisem cu prova. Martorii nu au putut repera la babord cealalt jumtate a fpturii (de unde au dedus c nava o tiase n doua - n.a.) (...).Fiina aceea rnit s-a zbtut n agonie tot timpul ct a rmas n cmpul lor vizual. Pielea sa era de culoare cafenie nchis, neted si alunecoas, fr aripi nottoare, pr sau vreo proeminent pe cap, gt sau pe partea vizibil a corpului".Relatarea martorilor, confirmat si de ctiva marinari (care estimaser lungimea prii vizibile a animalului la circa 15 m) a aprut n cteva ziare americane, ntr-o prestigioas publicaie britanic specializat n probleme maritime, The Marine Observer", si a fost reluat att de Heuvelmans n Le Grand Serpent de Mer", ct si de Akimuskin n Pe urmele unor animale rare si nemaintlnite".54 Montrii adncurilorn luna decembrie 1948, pe malul Insulei Dnuk (statul Queensland - Australia) a fost aruncat de furtun carcasa unui animal necunoscut, cntrind cteva tone. Martorii au descris fptura ca fiind asemntoare cu o testoas-pieloas enorm, aplatizat, de forma unui ptrat cu colturile rotunjite, acoperit fde o piele extrem de dur sub care se ascundeau nenumrate plci osoase. Din trupul animalului ieeau cioturile a patru labe groase, precum si rmiele unui gt cu tendoane puternice si 'ale unei cozi conice, scurte. Capul fusese devorat de rechini. Remarcabil, aceast descriere se potrivete perfect unei placo-donte numite Henodus (familia Henodontide, ordinul Placodontia) care a trit n Triasicul Superior si a disprut, teoretic, acum 200 milioane de ani!Henodus, din familia Placodontelor cu plato (dup Kirk),O istorie tumultuoas55In ianuarie 1960, presa francez dezbtea in extenso rapoartele marinarilor, turitilor si ale locuitorilor din Bordeaux (Estuarul Gironde - Frana), care declarau c au vzut n largul portului un arpe marin uria. Animalul nu a putut fi identificat, dar seriozitatea martorilor era indiscutabil.In seara de 18 martie 1960, trei preoi din Dublin (Mathew Burk, Daniel Murray si Richard Quigley) pescuiau pe Lacul Ree, n dreptul orelului Holly Point (Irlanda). Brusc, apele au fost despicate cu zgomot tuntor de un animal serpentiform, cu cap de piton lung de peste l metru. Trupul i era fusiform, ngroat la mijloc si avea patru nottoare ca de foc; gtul, lung de circa 5 metri era foarte mobil, iar coada a rmas sub ap, nefiind vizibil pe ntreg parcursul observaiei. Fptura avea culoarea cafeniu-roscat si se deplasa lent, ondulndu-se n plan vertical, la distant mic de barc, fr s-o ia n seam. Martorii au relatat cazul unor ziare mai importante, precum -; si autoritilor responsabile de Pescuitul Interior si Fauna Acvatic '< i din Irlanda.Explicaiile zoologilor au atins ns culmea ridicolului: ceea ce vzuser preoii era un ir de vidre, un nod" de tipri excitai sau chiar un... minisubmarin, spion sovietic!In august 1960, doi pescari profesioniti, Patrick Ganley si Joseph Quingley au prins n nvod un animal uria, ce le-a remorcat barca pe cteva zeci de metri, dup care a rupt plasa groas si a scpat, la 18 m admcime si la 800 m de locul unde vzuser preoii animalul descris n martie. Dup ce cazul a fost relatat de ziare, doi englezi au trimis o scrisoare redaciilor respective, afirmnd c si barca lor de 3 tone fusese remorcat o poriune din Lacul Ree, de o fptur care mucase din momelile aruncate de ei, n vara anului 1958. A urmat scrisoarea proprietarului unui iaht de croazier, ce relata c nava sa izbise n luna56 Montrii adncurilor iulie 1959 ceva mobil, aflat n mijlocul lacului, acolo unde adncimea depea 40 m.Trebuie spus c folclorul irlandez abund n legende despre piast, peist sau ollpheist, cum snt numite fpturile acvatice cu aspect dinosaurian care se presupune c ar tri n multitudinea de lough-uri (lacuri) si ruri mari din ara Cmpiilor de Smarald". Astfel, Lough Berg ar fi locul unde eroul popular Fenian a ucis un monstru acvatic enorm, cu gt si cap de arpe, care i-ar fi devorat nsoitorii. Sfntul Mochua din Balla meniona ntr-o cronic din secolul al VH-lea c a fost martor la uciderea unui om pe Rul Shannon, de un animal carnivor avnd aspectul asemntor cu al unui plesiosaur (dup cum reiese din descrierea cronicarului). O legend datnd de 12 secole amintete c Sfntul Cohnan din Dromore a salvat o fat atacat, pe cnd se sclda n Lough Ree, de o fptur care semna cu un balaur", avnd un cap enorm, de arpe.Incepnd din secolul al IX-lea au existat nenumrate cazuri consemnate n cronici si, mai trziu, n ziare, lucrri de tiinele naturii sau istorice, despre apariia unor mari fiine cu aparen reptilian n lacuri ca Mask, Bran, Graney, Ree, Glendarry, etc. Or, dac astzi motivul ar putea fi atragerea turitilor amatori de senzaii tari, este foarte puin plauzibil s se fi ntmplat la fel n secolele XII-XVI, cnd turitii" (trupele engleze invadatoare) erau ntmpinai de localnici cu sabia,n vara anului 1960, ctiva martori au descris o fiin neagr, cu cap de arpe, gt lung si corp ngroat la mijloc, care tria n apele marelui lac canadian Manitoba. Animalul a fost fotografiat si filmat; n ciuda numeroaselor contestri ale acestor probe, nici un expert nu a reuit s demonstreze pn astzi c ar fi contrafcute. Monstrul din Lacul Manitoba (sau Manipogo") a fost vzut de circa 150 martori ntre 1908 i 1957, iar n 1962, doiO istorie tumultuoas57pescari, John Konefell si Richard Vincent 1-au fotografiat, Clieul a fost analizat si declarat veridic de poliia canadian; el a imortalizat o fiin necunoscut, cu vag aspect dinosaurian.In sfrsit, n august 1960, o carcas cntrind circa 9 tone a euat pe coastele Tasmaniei. Inform, devorat parial si semi-putrezit, carcasa a fost analizat de zoologii australieni, care nu au putut stabili crei specii aparineau esuturile, ns au exclus cetaceele, calmarul gigant, pinipedele, rechinii si mantalele uriae (Manta birostris) - ceea ce nu las alternative printre animalele marine cunoscute astzi, care s ating asemenea dimensiuni.La 19 august 1963, numeroi martori au vzut n largul coastelor statului New Jersey (S.U.A.) un arpe de Mare" lung de peste 12 m.n 1964, exploratorul si navigatorul solitar francez Robert le Serrec a naufragiat n zona Marii Bariere de Corali (Australia). Mai nainte ns, reuise s fotografieze si apoi s filmeze un animal serpentiform gigantic (masurnd 22-24 m), n Marea Coralilor. Materialul su documentar, analizat de zoologii francezi este netrucat, dar insuficient pentru a putea clasifica strania fiin. Despre incident au scris att Robert le Serrec (n volumul Autour de Monde" - n jurul lumii", jurnalul cltoriei sale de cinci ani pe mare, publicat la Paris n 1967), ct si biologul american Ivan T. Sanderson n revista True" (1965).La 15 aprilie 1969, n dreptul portului Kodiak (Insula Kodiac, Golful Alaska, statul Alaska, S.U.A.) a fost detectat cu ecograful (ASDIC) silueta unei fiine lungi de 60 m si avnd patru labe nottoare. Monstrul (de dimensiuni duble fa de o balen albastr!) se deplasa destul de rapid, la mare adncime, dup cum scriau M.A. Persinger si G.F. Lafraiere n Space-Time Transients and Unusual Events" (Treceri spatio-temporale si evenimente neobinuite"}.58 Montrii adncurilory\.In iunie 1973, arhitectul Neil Blyth a vzut o fiin cu git lung si cap de arpe nlndu-se la 2 m deasupra apelor Rului Airey, chiar n locul unde acestea se vrsau n mare, nu departe de oraul Melbourne (Australia). Animalul avea pielea de culoare nchis (neagr sau cafenie), nottoare lungi, ca de foc, i semna izbitor cu un Plesiosaurus, De altfel, plesiosaurii dominau apele puin adnci si calde ale Mrii Cretacce, care tia n dou Australia acum 100 milioane de ani. Centrul acestei foste mri este zona Richmond de astzi, extrem de bogat n fosile de plesiosauri cu gt scurt, elasmosauri cu gt lung si kronosauri.Dr. Mary Wade de la Muzeul Fosilelor Marine din oraul Richmond, a catalogat specii de plesiosauri cu lungimea de 28 m, elasmosauri ca Wooungasaurus (10 m lungime) si kronosauri ce atingeau 20 m (dintre care 2 m numai craniul), avnd dinti-baionet de 20-30 cm. Att ea, ct si un reputat specialist australian n paleontologie i fosile marine, doctorul Arthur Cruickshank, consider c nu este exclus ca zecile de observaii efectuate numai n secolul nostru n Golfurile Carpentaria, Great Australian i Deception s descrie supravieuitori ai ple-siosaurilor i elasmosaurilor cretacici.Montrii lacurilor nord-americanein iulie 1974, Barbara Clark, o adolescent venit n vacan, nota n apele lacului canadian Okanagan (provincia Brtish Columbia), n jurul unei platforme construit la cteva sute de metri n larg. Deodat a simit atingerea unui trup aspru, care i se freca de spinarea goal. A pornit n grab spre platform si, pe cnd i suia scara, s-a ntors la timp ca s vad un animal ser-pentiform, de culoare cenusiu-albstruie aflat la doar 5 m deprtare. Capul i era sub ap, dar spinarea i s-a arcuit deasupra; avea 10 m lungime, 1,2 m lime i se termina cu o nottoare caudalO istorie tumultuoas59asemntoare cu aceea a unei balene" (OMNI", februarie 1988). Martora nu a vzut sau auzit jetul de la respiraia animalului, care s-a scufundat n cteva secunde.Lacul Okanagan are o suprafa de peste 200 km2. Triburile de indieni din zon (n special Shushwap) cunoteau de secole existena lui N'ha-a-itk, un monstru acvatic cu trupul lung, nottoare ca de foc si coad de balen. Imagini gravate cu stngcie pe pietre si lemne sau pictate pe piei, ca si legendele despre spiritul lacului", cel care ataca oamenii numai cnd acetia i nclcau teritoriul, aventurndu-se n larg, dateaz din secolele XI-XVI. Odat cu venirea primilor coloniti albi, observaiile s-au nmulit (peste 200 au fost consemnate numai ntre 1801 si 1912), iar n 1926 numele monstrului a fost schimbat n Ogopogo" (dup un foarte popular cntec dintr-un music-hall londonez).Rapoarte cu un nalt grad de credibilitate snt, de exemplu, cel al cpitanului Thomas Shorts, a crui nav a ntlnit n 1890 o fptur serpentiform lung de circa 5 m, cu cap ca de berbec" i nottoare de foc", si cele cteva zeci de relatri independente din noiembrie 1926, cnd Ogopogo" a fost deosebit de activ.n 1914, cadavrul intrat n putrefacie al unui animal lung de 15 m a fost gsit pe o plaj a lacului, dar nici un zoolog nu a catadicsit s se deplaseze la fata locului. La 2 iulie 1959, doamna Kray si familia Watson au vzut, n timpul unei plimbri cu barca n rada portului Kelowa un trup sinuos, lung de 10 m, alctuit din cinci unduiri situate la distane de 0,60 m una de alta. Animalul urmrea un banc de peti i nota cu mare vitez, fcnd ntoarceri brute si lsnd n urm-i o dung lat de spum".Federaia Naturalistilor din Columbia Britanic a conchis c ar fi vorba de o iluzie optic, produs de micarea unei unde neobinuite pe suprafaa neted a apei, si aprut n condiiib^wi 60 Montrii adncurilorEvoluia cetaceelor: A - Mesonychidae; B - Protocetidae; C - Dorudontidae (nrudite cu Basilosaurus-Zeuglodon); D - Squalodontidae; E - Delphinidae (arhiva autorului).O istorie tumultuoas61particulare de iiuminare". Ar mai fi de explicat cum putea o und (orict de neobinuit) s-si schimbe direcia prin ntoarceri brute si s se onduleze deasupra valurilor!La cteva zile d