Aplicatia clinica a Modelului Canadian de

Aplicatia clinica a Modelului Canadian de

Performanta Ocupationala in cadrul unui sanatoriu de recuperare medicalaIntroducere

In cadrul curentului actual al climatului de sanatate si social, in care profesionistii in sanatate trebuie sa-si demonstreze eficienta si valoarea , modelele de performanta profesionale devin din ce in ce mai importante pentru terapeutii ocupationali. In cadrul aplicarii modelelor practice terapiutii sunt ghidati de propriile aprecieri, interventii si evaluari si, in consecinta, modelele imbunatatesc serviciile oferite in ingrijirea clientilor.

Literatura de specialitate ofera mai multe definitii termenului de model, dar in ceea ce priveste cadrul acestuia exista un consens general care il ghideaza pe terapeutul occupational si il ajuta sa inteleaga mai bine demersul profesinal. Modelele ii ajuta pe terapeuti sa transpuna teoria si filosofia activitatii lor in practica, le ofera directii si rationamente pentru procesul terapiei ocupationale si, unifica si promoveaza contributia unica a profesiei de terapeut occupational (Creek si Feaver 1993, Hagedorn 1995, Kielhofner 1997). Acest articol descrie Modelul Canadian de Performanta Ocupationala (CMOP) si evalueaza aplicarea lui in cadrul unui sanatoriu de recuperare medicala.

Sanatoriul asigura programe de reabilitare intensive pentru pacienti care au fost anterior internati in spitale securizate si urmeaza sa fie externati.. Nevoile lor principale cer din partea rezidentului ( clientul spitalizat ) si a terapeutului concentrarea acestora pe abilitatile de trai zilnice , mai precis pe: probleme fiziologice, productivitatea muncii, activitati de educatie si timp liber, reintegrare in comunitate. Rolul terapeutilor este de a identifica barierele care ii impiedica pe pacienti sa se angajeze intr-o ocupatie.. Dupa acest pas urmeaza trasarea unui plan de ingrijire care sa le faciliteze traseul spre obtinerea unui grad cat mai mare de independenta al pacientului in functie de posibilitatile si alegerile individuale ale acestuia din urma..

Mai multe modele prezinta directii importante in terapia ocupationala pentru aceasta categorie de clienti, dar modelul Canadian ( CMOP) are 4 mari avantaje: punerea accentului pe practica in care clientul este in centru, concentrarea pe performanta ocupationala, oferirea de instrumente de apreciere si evaluare si aplicarea lor facila in practica.Descrierea CMOP

Initial CMOP a fot dezvoltat pentru a oferi terapeutilor directii pentru evaluare si interventii avand ca subiect principal clientul conform filosofiei terapiei ocupationale.. Ca rezultat CMOP se concentreaza pe relatia dintre ocupatie, sanatate si starea de bine a persoanei. Este construit pe valorile si credintele conform carora toate persoanele sunt importante si unice, clientii sunt participanti activi in terapie, indivizii sunt fiinte complexe care interactioneaza si se adapteaza la mediu si simt nevoia de a se angaja in ocupatii care dau sens existentei lor ( Polatajko 1992, Kielhofner 1997).

CMOP pare a fi influentat de teoriile umaniste fapt demonstarat de accentul care se pune pe autonomia si dezvoltarea personala. Teoriile de dezvoltare personala, educare si invatare a clientului se concentreaza pe consideratia conform careia dezvoltarea indivizilor depinde de capacitatea lor de a invata si de a-si adapta propriile abilitati, ocupatii si roluri. Stiintele medicale si sociale au avut si ele o contributie in dezvoltarea modelului in ceea ce priveste impactul bolii asupra functionarii si interactiunii persoana-mediu-ocupatie (Fearing at al 1997). Cunostintele echipei interdisciplinare sunt componenta cea mai importanta pentru a avea un model bun ( Kielhofner 1997).

In centrul Modelului Canadian sta componenta spirituala legata nu doar de religie, ci si de credinta despre sine a individului, in sensul ca el confera vietii sale motivatii si dorinte (Grant si Lundon 1998).

Modelul Canadian sustine echilibru performantelor ocupationale intre activitati de autoingrijire, productivitate ( munca platita sau neplatita, joaca, scoala), petrecerea timpului liber ( recreere, socializare) si folosirea componentelor performationale pentru a putea duce la bun sfarsit aceste ocupatii.

Componentele performationale se impart in:

1. componente fizice:

- senzoriale

- motorii

- abilitati senzorial-motorii

2. componente cognitive:

- memoria

- discernamantul

- inteligenta, intelegerea

- intuitia3. componente afective ( abilitati intra si inter-personale):

- motivatia

- stima de sine

- identificarea rolului

- socializarea.

Modelul CMOP reflecta, de asemenea, dinamica interactiunii dintre individ si mediu, cel din urma putand fi: fizic ( mediu natural si mediu artificial-construit de om ), cultural ( rasa, religie, valori si credinte ), social ( rolul individului in cadrul grupului din care face parte) si institutional ( mediul politic, economic si legislativ). ( Law 1991, Grant si Lundon 1998).

Conform modelului Canadian modificarile aparute in orice arie descrisa anterior pot provoca dezechilibre in interactiunea dinamica dintre individ, ocupatie si mediu, influentand negativ sanatatea si starea de bine a persoanei.. Pentru a reflecta acest aspect, CMOP este prezentat ca o figura tridimensionala in care individual este situat in centru, acesta fiind conectat la mediu prin intermediul componentelor performationale si ocupatiilor.Aplicarea CMOP

In timp ce CMOP ofera terapeutilor din sanatoriu un cadru pentru teoria terapiei ocupationale, el nu explica cum ar putea fi acesta pus in practica. Din acest motiv CMOP este completat de OPPM ( Occupational Performance Process Model) pentru a-i ajuta pe terapeuti in demersul lor. OPPM pune la dispozitia terapeutilor un numar de pasi prin care ei sunt ghidati in cadrul demersurilor privind: evaluarea initiala, aplicarea modelelor teoretice, stabiliraea obiectivelor, interventia propri-zisa si evaluarea finala..

La inceput, modelul Canadian este folosit pentru a identifica problemele de natura ocupationala ale persoanei internate in centru de reabilitare, si, de a scoate in evidenta performanta si satisfactia resimtite de individ tinand cont de dificultatile cu care acesta se confrunta. Modelul Canadian presupune instrumente de evaluare centrate pe client si are ca rezultat masuri prin care clientul isi poate evalua singur evolutia performantei ocupationale in timp ( Law et al 1994), iar in centrul de reabilitare si-a dovedit eficienta in identificarea si prioritizarea obiectivelor in cadrul interventiei, precum si in masurarea eficientei masurilor intreprinse in planul de interventie. COPM s-a dovedit a fi un instrument valoros pentru a-i motiva pe rezidenti (persoanele internate in centru) sa devina experti cu privire la nevoile lor, acest lucru determinand implicarea lor activa in terapie pentru a-si putea atinge propriile obiective. Pentru cei care au fost retrasi din societate in urma cu mult timp si care acum trebuie reintegrati s-a constatat ca in cadrul performantei ocupationale sunt dificultati privind: auto-ingrijirea (gestionarea banilor, gatitul, treburi domestice), productivitatea ( dorinta de a lucra cu sau fara salariu, voluntariat) si petrecerea timpului liber ( planificarea timpului liber intr-o maniera productiva, astfel incat sa stea departe de droguri si alcool).

Abordarile teoretice sunt, apoi, selectate si alese pentru a fi implementate in planul de interventie in funtie de nevoile si obiectivele rezidentului. De exemplu, un rezident care nu gateste poate invata acest lucru intr-o maniera educationala,, in timp ce un alt rezident cu probleme de anxietate poate invata un program de management al anxietatii folosind o abordare cognitiv-comportamentala. Folosind metode de evaluare in timpul interventiei, terapeutul poate identifica atat componentele care contribuie la cresterea performantei, cat si barierele mediului care impiedica obtinerea de rezultate pozitive. Punctele tari si resursele rezidentilor sunt, de asemenea, indentificate cu ajutorul instrumentelor specifice acestui model si, impreuna cu resursele terapeutului si ale comunitatii, sunt folosite in implementarea planului de interventie (Fearing et al 1997).

Dupa aceea, obiectivele rezidentilor sunt identificate in funtie de dorintele lor viitoare si de calitatea vietii pe care vor sa o aiba, actiunile si planurile sunt concepute astfel incat sa asigure atingerea obiectivelor , iar implementarea lor trebuie sa ofere sens ocupatiilor (fearing et al 1997). Acestea se bazeaza pe credinta conform careia imbunatatirea sanatatii si a starii de bine se realizeaza prin activitati care il motiveaza pe rezident (Townsend et al 1990, Hagedorn 1997).

La final eficienta interventiei este evaluata tot cu ajutorul COPM, verificand daca problema a fost rezolvata sau,daca, terapia ar trebui sa continue.

Prin aplicarea CMOP si a OPPM terapeutii din centru de recuperare cred ca au reusit sa demonstreze eficienta mai buna a serviciilor furnizate. De exemplu, rezidentii au declarat ca au mai multa incredere in fortele proprii, autonomia si satisfactia sunt la cote mai inalte, aceste realizari contribuind la cresterea motivatiei, acceptarea tratamentului si participarea activa a lor in cadrul procesului terapeutic.Evaluarea CMOP

Puncte tari

In timpul aplicarii modelului Canadian in cadrul centrului de reabilitare, au fost identificate o serie de puncte tari si de limitari ( puncte slabe). In primul rand, punerea accentului pe spiritualitate asigura o abordare care are ca punct central clientul, ceea ce permite rezidentilor sa-si identifice sensul existentei si directiile viitoare, si aduce in fata valorile importante pentru ei si pentru nevoile lor, toate acestea avand ca urmare facilitarea procesului terapeutic. Punctele tari si resursele individului sunt accentuate in opozitie cu boala si deficientele, acestea din urma fiind adesea punctul central urmarit in profesiile care aplica alte modele medicale. Pentru rezidentii care au fost internati in spitale securizate care sunt guvernate de modelele practice patriarhale, modelul Canadian vine ca o alternativa ce ofera o abordare de colaborare pozitiva cu clientul in cadrul interventiei. Serviciile orientate pe client sunt in prezent in fruntea listei guvernului (Departamentul de Sanatate 1998 ), iar modelul canadian ofera un valoros cadru pentru consolidarea practicii orientate pe client. Impartind abilitatile ocupationale pe componente pare a contrazice modul de abordare holistic (integral) al modelului, dar, tocmai acest lucru, face posibil ca toate nevoile si problemele rezidentilor sa fie luate in considerare, astfel evitandu-se pierderea din vedere a unor aspecte care ar putea fi importante in cadrul interventiei. De exemplu, componentele fizice pot fi uitate in cazul clientilor cu boli mentale, unde factori precum halucinatiile senzoriale si efectele secundare ale medicatiei au adesea un impact semnificativ asupra performantei ocupationale.

De asemenea, defalcarea pe componente, il ajuta pe terapeut sa decida daca rezidentul este sau nu apt pentru a urma o terapie. De exemplu, in cazul rezidentilor depresivi sau psihotici, terapeutul trebuie sa accepte ca rezidentul nu este pregatit sa inceapa terapia si ca va trebui sa astepte o perioada mai favorabila pentru recuperare.

Modelul s-a dovedit a fi util pentru a distinge intre recomandari adecvate si recomandari necorespunzatoare.: terapeutii au capacitatea de a identifica daca sunt probleme de natura ocupationala care trebuie rezolvate sau daca recomandarile au fost facute generic, ele adresandu-se de fapt altor ramuri ale medicinei.

Modelul Canadian s-a dovedit a fi de ajutor in special in centrele psihiatrice unde rezidentii sufera de boli mintale si au un comportament neadecvat. Pentru indivizii care au fost rupti de o societate de o perioada lunga de timp, frica de izolare si de respingere pot duce la scaderea motivatiei si la inexistenta unui scop. Mediile sociale ofera individului o varietate de roluri care adesea sunt pierdute cand se imbolnavesc. Aceste persoan,e cel mai adesea, se gandesc cum sa se reintegreze intr-o societate care are anumite valori etice si morale, cum sa-si restabileasca legaturile sociale si cum sa-si reia rolurile avute anterior. La centrul de reabilitare terapeutii au descoperit ca CMOP ofera modalitatea de intelegere totala a mediului rezidentului, ceea ce ii ajuta sa implementeze o terapie eficienta si motivanta.

Pentru terapeuti CMOP evidentiaza `ocupatia` in terapia ocupationala. Modelul este explicat intr-un limbaj simplu si prietenos ceea ce asigura respectarea corecta a pasilor in planul de interventie., explicand, in acelasi timp, si utilitatea lui atat in cadrul procesului profesional, dar si in afara lui. In centru acest model permite terapeutului sa ramana focusat pe oferirea de servicii individualizate si il ajuta sa-si defineasca mai eficient rolul. In plus, Modelul Canadian a avut rolul de a ajuta in serviciile de evaluare si in dezvoltarea planurilor de actiune

De asemenea, acest model a indreptat terapeutii spre o analiza detaliata a activitatilor si notarea acestora sub forma de protocol atat pentru activitati individuale, cat si pentru activitati de grup. Desfacand activitatile in arii ocupationale, performante si componente ale mediului, terapeutii au reusit sa prezinte telurile si obiectivele serviciilor pe care le furnizeaza intr-o maniera mult mai clara si mai prietenoasa. De exemplu, un protocol de pranz in grup cuprinde scopuri ocupationale cum ar fi dezvoltarea abilitatilor de baza pentru gatit si dezvoltarea competentelor de administrare a resurselor financiare, si obiective ale performantei cum ar fi cresterea duratei de concentrare si dezvoltarea stimei de sine. Asemenea protocoale au fost utile venind atat in ajutorul rezidentilor, cat si in ajutorul echipei multidisciplinare, confirmand faptul ca o activitate ocupationala poate veni in intampinarea nevoilor unui grup particular si are un efect benefic asupra acestuia.

Puncte slabe (limite)

In ciuda utilitatii Modelului Canadian la centrul de reabilitare, terapeutii trebuie sa aiba in vedere si unele limitari. Chiar daca exista informatii substantiale despre model din Canada, se pare ca exista literatura limitata de specialitate in ceea ce priveste aplicabilitatea lui in domeniul medical si cultural in Anglia, in particular in relatie cu centrele de reabilitare pentru boli mentale. Din acest motiv cercetarile sunt necesare pentru a vedea utilitatea clinica in terapia ocupationala si aplicarea acestui model in practica.

Modelul Canadian centrandu-se pe performanta ocupationala ar putea sa apara intrebarea: de ce spiritualitatea inlocuieste ocupatia. Conceptul conform caruia spiritualitatea nu este unica in terapia ocupationala, ar putea determina ingrijorari care duc la confuzii in aplicarea modelului in practica. Spiritualitatea are, de asemenea, conotatii religioase, ceea ce determina utilizarea limitata a modelului deoarece unii profesionisti nu sunt familiarizati cu aspecte ce tin de viata religioasa. Din acest motiv terapeutii prefera sa folosesca termenul de `sentiment de sine` cand se discuta si se aplica acest model. In timp ce in Canada spiritualitatea este bine definita si parte integranta in planul de interventie, in Regatul Britanic spiritualitaea nu este bine explicata punand in lumina nevoia de aplicabilitate a modelului in cazul unor culturi diferite.Desi Modelul Canadian este bine structurat si defineste directiile principale folosite in practica, el nu explica cum afecteaza ocupatia sanatatea si starea de bine a individului si nici nu ne informeaza asupra modului de a intelege omul ca fiinta ocupationala. Spre deosebire de alte modele, cum ar fi MOHO care cauta sa explice teoriile din spatele comportamentului uman si originea disfunctiei, CMOP se concentreaza pe observarea performantei ocupationale si pe remedierea disfunctiei. De asemenea, CMOP nu pare a fi la fel de bine sustinut de cercetari , asa cum se intampla in cazul modelului MOHO. Probabil, odata cu cresterea importantei stiintei ocupationale, relatia dintre oameni si ocupatii va fi cercetata in continuare ceea ce va influenta dezvoltarea viitoare a Modelului Canadian.

Pentru rezidentii cu disfunctii cognitive sau care manifesta instabilitate psihica ( psihotici, depresivi), acest model a fost dificil de aplicat deoarece nu s-a putut stabili daca clientii pot lua decizii constiente cu privire la alegerea obiectivelor pentru a-si satisface prpriile nevoi. In mod egal, daca terapeutii sunt centrati int-adevar pe nevoile clientilor, atunci cat de mult pot ei interveni in aceste alegeri?

Hobson (1995) precizeaza ca terapeutii pot avea un rol activ in luarea deciziilor de catre clienti realizand un plan cu obiective si ramanand, totusi, centrat pe client. La sanatoriu, prin ierarhizarea alegerilor rezidentilor in concordanta cu capacitatea lor cognitiva sau cu starea lor de sanatate mentala, au putut fi atinse micile obiective (cele pe termen scurt), in timp ce asupra obiectivelor pe termen lung nu s-a putut lucra. De exemplu, unde un rezident identifica un obiectiv ocupational pe termen lung cum ar fi gatitul propriilor mese, dar in prezent se simte incapabil sa execute o sarcina, rezidentul este incurajat sa-si propuna obiective mici care sa-l ajute, pe termen lung, sa-si realizeze obiectivul mare. Acest lucru poate insemna ca interventia sa inceapa la inceput cu asistarea la o sesiune de gatit, continuand cu sarcini de baza (curatarea legumelor) si ajungandu-se pana la realizarea completa a procesului de gatit atunci cand rezidentul se simte in stare.

In final, chiar daca modelul Canadian a fost integrat cu succes in cadrul sanatoriului, acesta va fi mai dificil de adoptat in unitati mari care sunt dominate de modelele medicale; de exemplu in centrele medicale securizate unde pacientii au medicatie prescrisa, realizarea obiectivelor este restrictionata de statutul de bolnav mental. Acest model ar putea, de asemena, fi dificil de implementat in cadrul unei echipe folosind o singura abordare in realizarea tratamentului, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala, deoarece aceasta ar veni in conflict cu abordarea holistica a modelului canadian. De asemenea, terapeutii ar trebui sa reflecte asupra adoptarii unui model de interventie terapeutica ocupationala, realizand pericolul de a incadra clientii in diferite modele, uitand sa-si puna intrebarea daca nu cumva diversitatea ocupatiilor nu poate fi incadrata doar intr-un singur model.

Rezumat

Acest articol a scos in evidenta beneficiile utilizarii modelului canadian intr-un centru de recuperare prin ghidarea terapiei ocupationale si promoveaza eficienta si contributia sa unica asupra ocupatiilor. Acesta a evaluat cum poate fi folosit modelul pentru a imbunatati serviciile oferite si a evidentiat limitele sale atunci cand este folosit in terapia ocupationala.

Bibliografie

Channine Clarke, MSc(OT), BSc(Hans), SROT, Senior Occuptional Therapist, Rosslyn House, The Drive,Hellingly Hallsham, East Sussex BN27 4EP. Email: channineclarke@yahoo.co.uk

62