Proiectul: ”3C – Calitatea Crează Competențe” - Calitatea în formare Crează

Competențe profesionale de nivel european pentru personalul SPO din Regiunile

Centru, Vest și Nord-Vest”

Manual

”Planul de acţiune individualizat pentru reintegrarea şomerilor pe termen

lung şi a altor grupuri vulnerabile”

ALBA IULIA 2014

2

Cuprins

Capitol Subcapitol Pag.

1.Politica socială a

Uniunii Europene

1.1 Modelul social european 6

1.2 Metoda Deschisă de Coordonare 8

1.3 Constituirea unui model social în România 12

2.Grupurile

vulnerabile în

documentele Uniunii

Europene

2.1 Vulnerabilitate și incluziune socială 14

2.2 Documente de reglementare la nivelul Uniunii Europene a

ocupării în muncă a grupurilor vulnerabile

16

2.2.1 Strategia ”Europa 2020” 16

2.2.2 Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă 17

2.3 Recomandările specifice de ţară 19

2.4 Reglementări referitoare la serviciile de informare şi

consiliere profesională

21

3.Grupurile

vulnerabile în

România

3.1 Documente de reglementare la nivel național a grupurilor

vulnerabile și a ocupării în muncă

25

3.1.1 Reglementarea grupurilor vulnerabile 25

3.1.2 Identificarea grupurilor vunerabile 28

3.1.3 Profilul de vulnerabilitate a persoanelor cu deficit de

integrare pe piața muncii

33

3.2 Formele excluziunii sociale /vulnerabilității pe piața muncii 35

4. Instrumente

individualizate

pentru furnizarea

serviciilor de

stimulare a ocupării

4.1 Planul de acțiune individualizat pentru integrarea grupurilor

vulnerabile

39

4.1.1 Propuneri pentru procesul de pilotare a Planului de acțiune

individualizat

46

4.1.2 Evaluarea procesului de pilotare a Planului de acțiune

individualizat

50

4.2 Fișă de acțiune individualizată 55

4.3 Profilul profesional al clientului 57

4.4 Planul nominal de servicii de stimulare a ocupării 59

3

Anexe Anexa 1- Operaționalizare cadru legal Directive/Recomandari/Legi/Metodologii

63

Anexa 2- Conținutul serviciilor de consiliere și orientare în carieră 64

Anexa 3- Fișa de acțiune individualizată 67

Anexa 4- Model pentru Fișă de realizare al profilului profesional al solicitantului de loc de muncă

69

Anexa 5- Plan nominal de Servicii de stimulare a ocupării 71

Anexa 6- Model de evaluare interese profesionale, aptitudini, abilități profesionale și personale

74

Anexa 7- Scchema unui proces de planificare a serviciilor de consiliere în carieră

76

Anexa 8- Planul de acțiune individualizat pentru reintegrarea șomerilor pe termen lung (STL) și grupurilor vulnerabile (GV)

77

4

Listă abrevieri

AJOFM Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă

ALOFM Agenția Locală de Ocupare a Forței de Muncă

ANOFM Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă

ANC Autoritatea Națională pentru Calificări

CE Comisia Europeană

CEC Cadrul European al Calificărilor

CNFPPP Centrul Național de Formare Profesională al Personalului Propriu al ANOFM

CRFPA Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor

EES European Employment Strategy (Strategia Europeană pentru Ocuparea Forței de

Muncă)

ET 2020 Education and Training 2020 (Educație și Formare Profesională 2020)

FPC

FSE

Formare Profesională Continuă

Fondul Social European

IAEVG International Association for Educational and Vocational Guidance

INS Institutul Național de Statistică

ISCED

JVIS

MDC

International Standard Classification of Education (Clasificarea Internaţională

Standard a Educaţiei)

Jackson Vocational Interest Survey)- Chestionar de orientare vocațională și

profesională axat pe identificarea intereselor vocaționale

Metoda Deschisă de Coordonare

MMFPSPV

ONG

PAI

Ministerul Muncii, Familie, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice

Organizație non-guvernamentală

Planul de Acţiune Individualizat

5

PES Public Employment Service (Serviciu Public de Ocupare)

PNAO Planul Naţional de Acţiune pentru Ocuparea Forţei de Muncă

PNR Programul Naţional de Reformă

POSDRU Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

SPO

SDS-

Holland

Serviciu Public de Ocupare

Holland Self-Directed Search- Inventar de evaluare a intereselor vocaționale bazat

pe tipologie Holland

UE Uniunea Europeană

6

Capitolul 1 Politica socială a Uniunii Europene

Politica socială a UE este formată dintr-un set de politici complementare, ce s-au dezvoltat şi

multiplicat pe parcursul timpului şi care acţionează în acele sectoare de activitate ce afectează sau

generează gradul de bunăstare individuală şi socială. Permanenta preocupare a comunităţii europene

pentru aspectele de politică socială - începută cu Tratatul de la Roma (1957)- a dus, în timp, la crearea

unui „model social european”.

Unul din momentele cele mai importante ale politicii sociale europeane este anul 1997, când prin

Tratatul de la Amsterdam (ratificat în 1999) este abrogat Protocolul Social, este lansat Acordul Social

(Social Policy Agreement) şi este integrat un nou articol în Tratatul UE, care se referă la ocuparea

forţei de muncă şi cunoscut ca Titlul VIII. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam,

ocuparea forţei de muncă a devenit un obiectiv comunitar prioritar, transformându-se într-o aşa

numită „problemă de interes comun”. Fără a slăbi competitivitatea, se are în vedere „atingerea unui

nivel ridicat al ocupării forţei de muncă. Pentru atingerea acestui obiectiv se urmăreşte realizarea

unei „strategii coordonate” care vizează ocuparea forţei de muncă. Tratatul de la Amsterdam a

restabilit unitatea şi coerenţa politicii sociale și un aspect relevant este sublineierea faptului că

politica socială este responsabilitatea, atât a UE, cât şi a statelor membre. Obiectivele politicii sociale

urmăresc nu numai promovarea ocupării forţei de muncă, ci şi ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de

muncă, o protecţie socială corespunzătoare, dialog social, dezvoltarea resurselor umane care să

permită un nivel ridicat şi durabil al ocupării forţei de muncă şi lupta împotriva oricărei forme de

marginalizare şi de excluziune socială.

1.1 Modelul social european

Uniunea Europeană este, în prezent, cel mai important agent de schimbare în ceea ce priveşte

guvernarea statelor, elaborarea politicilor şi impunerea unor modele social-culturale în spaţiul

european. În ţările Uniunii Europene există diverse modalităţi de elaborare a politicilor, dar şi

tendinţa de a crea un spaţiu de convergenţă pentru politicile sociale din diverse domenii, cum sunt

pieţele muncii, asigurările sociale, organizarea unor reţele de servicii sociale ş.a. În asemenea

domenii, instituţiile europene au făcut paşi importanţi spre coordonarea reglementărilor adoptate în

cadrul statelor membre. În pofida diversităţii lor social culturale, ţările vestice au numeroase

7

caracteristici comune, care, în timp, au marcat în mod inconfundabil procesul de elaborare a

politicilor economice şi sociale în UE. Unele caracteristici, aparent rigide, ale sistemelor de protecţie

socială occidentale rezistă peste decenii, deoarece ele constituie o condiţie a echilibrului, dezvoltării şi

păcii sociale.

Liderii politici europeni vorbesc despre un model social european, bazat pe performanţe economice,

pe un nivel ridicat al protecţiei sociale, pe educaţie şi dialog social. Paradigma modelului social

european constă în faptul că politica economică, a ocupării şi cea socială formează un triunghi, în

cadrul căruia ele trebuie să se stimuleze reciproc.

Oficialii europeni consideră că decizia de a reforma modelul social european nu poate ţine cont doar

de problema eficienţei şi competitivităţii economice, în contextul în care UE se confruntă cu probleme

serioase şi în plan social – şomaj, îmbătrânirea populaţiei, care se adaugă celor economice –

globalizare, inovare tehnologică. Din acest motiv, reforma modelului social european este una dintre

problemele cele mai dificile pe care UE trebuie să le rezolve, cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Modernizarea modelului social european are în vedere adaptarea sa la noile cerinţe socio-economice

şi la provocările cu care economia europeană se confruntă şi este urmărită în contextul a două

principii la care este dispusă să renunţe: perspectiva conform căreia politica socială este considerată

un factor productiv şi convingerea că lipsa unei politici sociale „adecvate” va genera un cost economic,

social şi uman care depăşeşte cheltuielile sociale şi redistribuirile financiare. Aşadar, în cadrul

modelului social european, performanţele economice şi progresul social sunt considerate indisolubil

legate, ceea ce trasează destul de clar orientarea viitoare a UE în ceea ce priveşte politica socială.

Privind prin prisma sustenabilităţii politicii sociale, înţelegem dorinţa UE de a menţine şi obiectivul

creşterii competitivităţii economice. În condiţiile menţinerii modelului social european, creşterea

economică şi a competitivităţii sunt singurele şanse de sustenabilitate a acestuia pe termen lung.

Măsura în care cele două obiective (economic şi social) sunt compatibile este, însă, discutabilă.

Agenda socială a UE menţine ca priorităţi, în continuare, ocuparea deplină, integrarea socială,

nediscriminarea, sistemul de protecţie socială adecvat din punct de vedere al cerinţelor sociale.

Agenda socială acoperind perioada de până în 2010 reprezintă, mai curând, un document orientativ,

decât un set de măsuri concrete.

În cel mai optimist scenariu posibil, UE va reuşi să găsească modalitatea prin care să înlăture

neconcordanţele dintre politica socială şi performanţele economice, dintre echitate şi eficienţă.

8

Modelul teoretic al coeziunii şi stabilităţii sociale, care stimulează creşterea economică, poate fi unul

valid, dar în practică se dovedeşte a fi din ce în ce mai greu de susţinut. Costurile crescânde ale

coeziunii sociale sunt tot mai puţin acceptate, ceea ce pune în pericol stabilitatea socială a UE.

La această dată, Uniunea Europeană se confruntă, în planul politicii sociale, cu două provocări majore:

pe de o parte teama că procesul globalizării va afecta capacitatea de asigurare a securităţii sociale a

indivizilor, pe de altă parte, teama că însăşi politica socială ameninţă capacitatea UE de a se adapta

schimbărilor produse de globalizare şi de competiţia internaţională.

1.2 Metoda Deschisa de Coordonare (MDC)

În cadrul Summit-ului de la Lisabona (2000) s-a convenit asupra faptului că Uniunea Europeană (UE)

trebuie să își modernizeze și întărească eforturile legate de realizarea Modelului Social European.

Statele membre și Comisia Europeană (CE) au decis să ia masuri care să conduca la eradicarea

sărăciei în UE pînă în 2010, țintă care nu a fost atinsă. Consiliul European de la Lisabona a convenit

asupra stabilirii Metodei Deschise de Coordonare (MDC), utilizată cu succes în domeniul politicilor

privind integrarea pe piața forței de muncă, ca mecanism de coordonare pentru țările membre în

domeniul politicilor de combatere a excluziunii sociale.

Metoda Deschisă de Coordonare reprezintă un proces prin care statele membre UE agreează să își

coordoneze politicile prin învățare mutuală și schimb structurat de informații. MDC este un

instrument care ajută statele membre în procesele de reformă, respectându-le compețentele legale.

Adesea găsim referire la MDC ca la o ”a treia formă de guvernare UE, alături de politicile comune și

mecanismele de coordonare interguvernamentală”. Prin intermediul MDC, statele membre cad de

acord asupra unor obiective comune, utilizează indicatori comuni, pregătesc rapoarte naționale

strategice care stabilesc linii directoare pentru politici publice, evaluează aceste strategii împreună cu

CE prin rapoarte de monitorizare comune (Joint Reports). Creată în 1997 în cadrul Strategiei

Europeane pentru Ocupare (EES) și ulterior extinsă şi la alte domenii (educaţie şi formare, incluziune

şi protecţie socială, etc.), în prezent s-a dezvoltat ”MDC în domeniul social” care combină cele 3

MDC anterioare: incluziunea socială, pensiile şi sănătatea / îngrijirea de lungă durată.

Obiectivul dominant al MDC îl reprezintă creșterea eficacității coordonarii de politici în arii sectoriale

sensibile, în care nu există instrumente normative puternice de tipul reglementărilor europene,

vizând ca rezultat reducerea sărăciei la nivelul UE. Acest obiectiv nu se poate realiza dacă nu se

9

acordă o atenție sporită aspectelor participative și de larga consultare publică pe teme importante

precum politicile sociale și incluziunea socială.

Prin Recomandarea sa din 6 mai 2009 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața

muncii, Comisia și Consiliul European au declarat că ”statele membre ar trebui să conceapă și să

pună în aplicare o strategie globală integrată pentru includerea activă a persoanelor excluse de pe

piața muncii, combinând ajutorul corespunzător pentru venit, piețe ale forței de muncă favorabile

incluziunii și accesul la servicii de calitate”. Această recomandare a fost valorificată în cadrul

Strategiei ”Europa 2020” care printre inițiativele majore a inclus o nouă țintă comună în

combaterea sărăciei și excluziunii sociale, respectiv reducerea cu 25% a numărului de cetățeni

europeni care trăiesc sub pragul național al sărăciei și scoaterea a peste 20 de milioane de persoane

din sărăcie.

Conform Comunicării Comisiei intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a

excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială”, noua inițiativă

emblematică are obiectivul de a crea un „angajament comun al statelor membre, instituțiilor

europene și părților interesate celor mai importante în combaterea sărăciei și excluziunii sociale” și

„oferă posibilitatea de trecere la o viteză superioară în coordonarea pe care statele membre au

instituit-o în domeniul protecției și incluziunii sociale, mai ales în cadrul MDC socială”.

În octombrie 2011, Comisia a propus un „Program pentru schimbări sociale și inovare socială”,care

regrupează într-un program integrat trei instrumente deja existente: În 2013, Parlamentul și Consiliul

au ajuns la un acord politic privind acest nou Program european pentru ocuparea forței de muncă

și inovare socială, cu un buget propus de 920 milioane EUR pentru perioada 2014-2020.

Una dintre inovațiile majore ale următoarei perioade de programare (2014-2020) este acordarea unei

atenții deosebite situației critice a tinerilor în contextul crizei actuale prin intermediul inițiativei

„Locuri de muncă pentru tineri”, inițiativă prin care o alocare specifică în cadrul politicii de coeziune

va mări posibilitățile oferite de Fondul Social European (FSE) pentru sprijinirea luptei împotriva

șomajului în rândul tinerilor în regiunile cele mai afectate.

Noua structură de guvernanță bazată pe Semestrul European este menită să contribuie la efortul UE

de a soluționa criza și de a elimina cauzele acesteia. Succesul acestei strategii depinde de

angajamentul asumat de UE în ansamblu, de asumarea răspunderii de către Statele Membre,

parlamentele naționale, autoritățile locale și regionale și partenerii sociali, de realizarea unei

10

economii sociale de piață solide, competitive și funcționale, de implementarea reformelor structurale

și a acordurilor colective, precum și de promovarea unui dialog social veritabil cu privire la politicile

și măsurile macroeconomice. Statele membre trebuie să își considere politicile economice și fiscale

drept o problemă de interes comun.

Introducerea Semestrului European și coordonarea consolidată a politicilor financiare și economice

sunt menite să lase Statelor Membre o suficientă sferă de acțiune și flexibilitate pentru a implementa

o strategie bugetară, economică și socială eficace, conformă Strategiei Europa 2020, care să asigure

distribuția echitabilă și dezvoltarea care să ofere cetățenilor UE un nivel adecvat de servicii publice și

infrastructuri.

Ca și element de coordonare , statele membre vor trebui să prezinte rapoarte cu privire la progresele

realizate în urmărirea obiectivului social al Strategiei Europa 2020 în programele naționale de

reformă, iar Comisia și Consiliul să emită recomandări specifice pentru o țară sau alta.

În calitate de membru al UE, Romania a elaborat primele sale Rapoarte Nationale Strategice privind

Protecția Socială și Incluziunea Sociala pentru perioadele 2006 – 2008, respectiv 2008 - 2013.

Obiectivul strategic al României în domeniul incluziunii sociale a fost „Crearea unui societăți incluzive

în care să se asigure cetățenilor resursele și mijloacele necesare pentru o viață demnă” . Pentru

realizarea acestui obiectiv strategic au fost prevazute următoarele acțiuni prioritare:

- Creșterea generală a standardului de viață al populației și stimularea câștigurilor obținute din

muncă prin facilitarea ocupării și promovarea politicilor incluzive;

- Facilitarea accesului cetățenilor, în special al grupurilor dezavantajate, la resurse, drepturi și

servicii;

- Îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației romă.

În etapa de programare 2014 -2020 , obiectivul central al Guvernului României în domeniul

incluziunii sociale îl reprezintă continuarea eforturilor pentru dezvoltarea unei societății incluzive,

prin acordarea de servicii de incluziune socială integrate, având la bază o evaluare reală a nevoilor

individului, prin dezvoltarea sectorului terțiar și prin asigurarea oportunităților egale pentru toți, cu

accent deosebit pe grupurile vulnerabile. În plus, pentru a reacţiona faţă de tendința continuă de

creștere a şomajului în Uniunea Europeană, Comisia a lansat în aprilie 2012 un set de măsuri, care

formează aşa – numitul Pachet privind ocuparea forţei de muncă, care vizează:

11

Măsuri /intervenții Direcții de acțiune

Sprijinirea creării de

noi locuri de muncă

Reducerea impozitării forţei de muncă; utilizarea eficientă a subvenţiilor

pentru angajare; exploatarea potenţialelor sectoare – cheie, cum ar fi

economia ecologică, tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor, asistenţa

medicală

Restabilirea

dinamicii pieţelor

muncii

Sprijinirea lucrătorilor care doresc să îşi schimbe locul de muncă sau să se

reintegreze pe piaţa muncii; mobilizarea tuturor actorilor implicaţi în

implementarea reformelor necesare; realizarea de investiţii în dobândirea

de competenţe, pe baza unei mai bune anticipări şi monitorizări a nevoilor

pieţei; promovarea liberei circulaţii a lucrătorilor

Consolidarea

guvernanţei în

domeniul ocupării

Ameliorarea monitorizării politicilor de ocupare a forței de muncă,

împreună cu statele membre, pentru a garanta că aspectele sociale şi cele

legate de ocuparea forţei de muncă beneficiază de aceeaşi atenţie ca şi cele

economice

De reținut La nivelul Serviciului Public de Ocuapre din Romania, documentul programatic

care asigură îndeplinirea angajamentelor asumate de către România este ”Strategia Națională

pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020 al cărei obiectiv general este : ” Atingerea unui nivel

sustenabil de ocupare a forței de muncă susţinut de competitivitate economică, coeziune

socială și dezvoltare durabilă”. Strategia Națională de Ocupare a Forței de Muncă se doreşte a fi o

abordare integrată a politicilor relevante, atât din perspectiva dezvoltării cererii, cât şi din

perspectiva gestiunii eficiente a ofertei pe piața muncii și propune soluții realiste de abordare, care

pot fi finanțate din bugetul național, bugetul asigurărilor pentru șomaj și din resursele financiare

alocate în perioada de programare 2014 – 2020.

12

1.3 Constituirea unui model social în ROMÂNIA

În România, politica socială este coordonată de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale

și Persoanelor Vârstnice, demers susținut de activitatea altor ministere precum Ministerul Sănătăţii şi

Ministerul Educaţiei. Domeniile de activitate ale politicii sociale naţionale sunt:

Piaţa forţei de muncă (inclusiv şomajul) şi politicile salariale

Pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale;

Asistenţa socială şi politicile familiale;

Relaţiile de muncă, securitatea şi sănătatea în muncă.

La aceste 4 domenii, de care este responsabil în special Ministerul Muncii, se adaugă domeniile:

Asigurări de Sănătate; Politici din sfera locuinţei şi locuirii; Politici în sfera educaţiei/formării;

Politicile sociale din domeniul probaţiunii/reinserţiei sociale a persoanelor delincvente; Alte politici

sociale de care sunt responsabile în principal alte ministere. Fiecare dintre aceste domenii are cadrul

său legal şi instituţional, problemele specifice şi priorităţile sale de acţiune. Deși, s-au realizat câteva

etape importante în asigurarea unui cadru național de elaborare și aplicare a politicilor sociale, este

greu de definit Modelul Social din România, deoarece în ultimii 20 de ani, analiştii din domeniul

cercetării sociale au lansat, în mod repetat, semnalul necesităţii de a (re) gândi, (re) proiecta şi finanţa

dezvoltările din sfera socială în mod unitar, eventual pe baza unui buget social cvaziautonom. Cu toate

acestea, până în prezent, nu putem vorbi despre existenţa unei viziuni globale, unitare, asupra

problematicii sociale româneşti, ci doar despre concepţii sectoriale autonome, centrate pe educaţie,

sănătate, asigurări sociale etc. Structurile de organizare şi schemele de finanţare ale sectorului social

din România, nu sunt proiectate şi, deci, nici gestionate în funcţie de potenţialul complementarităţii

lor în cadrul sistemului naţional care, cel puţin virtual, ar trebui să funcţioneze după o logică

intrinsecă, multiplu articulată şi armonizată prospectiv cu natura şi volumul trebuinţelor recunoscute

social. Atât schemele de finanţare cât şi reţelele de servicii sociale existente s-au dezvoltat autonom,

pe baza unui spirit de imitaţie mai mult sau mai puţin inspirat, în funcţie de urgenţele conjuncturii

sociale imediate, având în vedere, cel mult, previziuni sectoriale pe termen mediu.

Singurul document oficial care apreciază politica socială din Romanaia este un Raport dat publicității

la sfârșitul anului 2009 de către Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi

Demografice, în care se afirmă că : ” Politicile sociale din România sunt încă incoerente, ineficiente,

sunt reactive și oferă soluţii ad-hoc la crize specifice; au obiective contradictorii, sunt lipsite de

13

viziune, de abordare strategică; resursele umane din sfera politicilor sociale au fost adesea de slabă

calitate; aranjamentele instituţionale care ar fi trebuit să fie determinate de o viziune strategică,

coerentă pe lung, au fost determinate de rezultanta altor doi vectori principali: interesele politice

interne de moment şi reacţiile la presiunile occidentale care puneau condiţii prin intermediul

acordurilor pentru împrumuturi şi ajutoare (Banca Mondială, FMI, UE) sau pentru aderarea la

structurile euroatlantice”. Raportul menționează și faptul să s-a ajuns la o “patologie” a sistemului de

distribuire şi redistribuire a bunăstării, respectiv: parlamentarii şi-au votat singuri pensii speciale fără

nici un suport contributoriu; magistraţii au dat verdicte în favoarea lor pentru a avea un sistem

privilegiat de sporuri salariale şi de pensionare; funcţionarii publici de vârf din ministere, agenţii şi

alte structuri şi-au creat un sistem de salarizare special, bazat pe sporuri, care a creat o prăpastie

între veniturile lor foarte mari şi cele modeste ale celorlalţi funcţionari publici ca şi sistemul de

retribuire suplimentară prin plasarea în consilii de administraţie”

De reținut Politica socială ar trebui să fie un răspuns la problemele sociale ale unei anumite

comunităţi, respectiv ale anumitor grupuri expuse riscurilor iar funcțiile ei principale sunt:

Funcţia

reglativă

Mecanismele de reglare specifice pieţei nu pot prin ele însele să asigure

bunăstarea socială fiind nevoie de intervenţia statului. Prin caracterul lor,

intervenţiile reglementează o serie de disfuncţii și asigură ordinea socială.

Funcția

compensatorie

Asigură suportul necesar împotriva unor consecinţe negative asupra societăţilor

care-şi au originea într-un anumit tip de dezvoltare ce nu utilizează în totalitate

forţa de muncă şi nu poate contracara inegalitatea socială.

Funcția

proactivă

Are în vedere protejarea populaţiei în raport cu anumite situaţii de risc, de tipul

asigurărilor boală, incapacitate de muncă, precum și protecția unor grupuri

sociale defavorizate cum ar fi persoanele cu handicap, familiile numeroase,

adolescenţii şi tinerii

Funcția de

satisfacere de

nevoi colective

Vizează nevoile colective care nu pot fi acoperite eficient prin mecanismele de

funcţionare ale pieţei. Învăţământul, sănătatea, cultura , ştiinţa intră în sfera

politicilor sociale prin faciltiarea/asigurarea accesului la serviciile aferente

domeniilor enumerate.

14

Capitol 2 Grupurile vulnerabile în documentele Uniunii Europene

2.1 Vulnerabilitate și incluziune socială

În cadrul documentelor oficiale ale Uniunii Europene nu există o definiție formală a grupurilor

vulnerabile. De cele mai multe ori termenul este folosit în relație cu conceptul de excluziune /

incluziune socială, care reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile

protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării,

mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării

participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale

societăţii. Această abordare stă la baza promovării unui nou concept , respectiv ”incluziune activă”.

În anul 2008 Comisia Europeană a elaborat Recomandarea privind “Incluziunea activă” în care se

afirmă că” persistența sărăciei și a șomajului, precum și complexitatea în continuă creștere a

dezavantajelor multiple, necesită politici globale și integrate , iar în vederea modernizării sistemelor

de protecție socială, sprijinul adecvat pe venit trebuie combinat cu o legătură către piața muncii și cu

accesul la servicii de calitate în cadrul unei strategii integrate de incluziune activă”.

Anul 2010 reprezintă un an important în reformarea politicilor de incluziune socială la nivel

European. O serie de instrumente sunt revizuite, dând un rol important domeniului incluziunii sociale

în ansamblul politicilor sociale. Noua Agendă Socială Europeană revizuită stabilește principalele

inițiative și acțiuni politice pe care Uniunea Europeană la are în vedere, iar una din priorități se referă

la „Combaterea sărăciei și excluziunii sociale”. Instrumentul de bază al politicilor de incluziune socială

este Recomandarea CE privind incluziunea activă care adresează statelor membre recomandarea

ca în propriile strategii să ia în considerare 3 piloni complementari:

• Politici de integrare pe o piață a muncii sustenabilă și de calitate a tuturor persoanelor vulnerabile și

care pot lucra;

• Asigurarea unui venit suficient pentru o viață decentă;

• Asigurarea accesului la servicii sociale de calitate.

Perioada 2010 – 2013 s-a axat pe o regândire a politicilor sociale în general, astfel încât să răspundă

noilor recomandări europene, prin dezvoltarea de programe integrate privind politicile familiale,

precum și prin implementarea unor măsuri de promovare a politicilor de incluziune activă. Pentru a

putea atinge aceste deziderate, este nevoie ca la nivel național să se asigure o bună coordonare în

domeniul politicilor de incluziune socială, bazată pe consultare și cooperare.

15

Dintre recomandările făcute de Comisie pentru țările membre UE, cele care au legătură directă cu

SPO Romania sunt:

- Să elaboreze și să implementeze o strategie globală integrată pentru incluziunea activă a

persoanelor excluse de pe piața muncii, combinând sprijinul pe venit adecvat cu o piață a muncii care

favorizează incluziunea și cu accesul la servicii de calitate.

- Să ia măsuri pentru a oferi servicii esențiale pentru sprijinirea politicilor de incluziune activă socială

și economică, inclusiv servicii de asistență socială, de ocupare a forței de muncă, servicii de formare,

investiții în capitalul uman, condiții de muncă și infrastructură fizică adecvată;

Ca și implicare în operaționalizarea recomandărilor făcute, în programul său financiar multianual

pentru 2014–2020, UE a stabilit un buget în valoare de un trilion de euro pentru a susţine creşterea şi

crearea de locuri de muncă şi pentru a reduce sărăcia şi excluziunea socială. Succesul depinde de ”

elaborarea politicilor şi programelor adecvate şi direcţionarea eficientă a resurselor”

De reținut

Abordările globale cu privire la inegalitate şi excluziune fac parte din cadrul de politici al UE de

promovare a incluziunii sociale. Pentru a cunoaşte mai bine domeniul de incluziune socială şi a lua

decizii prompte şi corecte este necesar a dispune de un set de indicatori statistici care măsoară

fenomenul de excluziune socială. Conform standardelor UE, indicatorii de bază vizează:

1. Excluziunea economică – sărăcie şi inegalitate;

2. Excluziunea de la piaţa muncii – excluziunea persoanelor ocupate, excluziunea de la ocupare;

3. Excluziunea de la locuire şi condiţiile de trai – utilităţi, calitatea locuinţei, accesul la locuinţă

şi costul locuirii, dotarea cu bunuri, supraaglomerare;

4. Excluziunea de la educaţie – participarea la educaţie şi nivelul de educaţie;

5. Excluziunea de la sănătate – accesul la servicii de sănătate, mortalitate şi morbiditate, stil de

viaţă sănătos;

6. Siguranţa personală şi publică – incidenţa criminalităţii, percepţia asupra securităţii în

comunitate;

7. Segregarea socială – lipsa participării sau slaba participare socială

16

2.2 Documente de reglementare la nivelul Uniunii Europene a ocupării în muncă a grupurilor

vulnerabile

2.2.1 Strategia ”Europa 2020”

Principalul document programtic pe baza căruia se acționează la nivelul UE este Strategia ”Europa

2020” al cărei scop este acela de a ghida economia Uniunii Europene în următorul deceniu, printr-o

abordare tematică unitară a reformelor în plan economic şi social, concentrată pe un număr de trei

priorităţi reprezentative, structurate în şapte iniţiative emblematice şi cuantificabile în cinci obiective

principale.

Cele trei priorităţi ale Strategiei Europa 2020 vizează:

a) creşterea inteligentă, prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare;

b) creşterea durabilă, prin promovarea unei economii mai eficiente, mai ecologice şi mai competitive;

c) creşterea favorabilă incluziunii prin promovarea unei economii cu un grad înalt de ocupare a forţei

de muncă care să asigure coeziunea socială şi teritorială.

Cele cinci obiective principale (concretizate în opt ţinte numerice) propuse pentru atingerea celor trei

priorităţi la nivelul UE până în 2020 sunt:

1. o rată de ocupare a populaţiei cu vârsta între 20 – 64 ani de 75%;

2. investiţii (publice şi private) în cercetare şi dezvoltare de 3% din PIB – ul UE;

3. atingerea obiectivului „20/20/20” în domeniul energiei şi al schimbărilor climatice;

4. un nivel maxim de 10% al ratei părăsirii timpurii a şcolii şi un nivel minim de 40% al ratei de

absolvire a unei forme de învățământ terţiar în rândul tinerilor cu vârsta între 30 şi 34 ani;

5. reducerea cu 20 de milioane a numărului de cetăţeni europeni ameninţaţi de sărăcie şi excluziune

socială.

Îndeplinirea acestor ținte este asumată și de Guvernul României și va reprezenta contribuția țării

noastre la realizarea dezideratului european în materie de ocupare stabilit prin Strategia Europa

2020, strategie care își propune că Europa să crească inteligent, durabil și favorabil incluziunii și să

găsească mijloace pentru a crea noi locuri de muncă.

17

2.2.2 Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă

Strategia europeană privind ocuparea forţei de muncă îşi propune să creeze locuri de muncă mai

multe şi mai bune pe tot teritoriul Uniunii Europene. Ea se inspiră din Strategia Europa 2020 și oferă

statelor membre un cadru („metoda deschisă de coordonare”) pentru a face schimb de informaţii,

pentru a discuta şi pentru a-şi coordona politicile în domeniul ocupării forţei de muncă. Se bazează pe

Analiza anuală a creşterii, care stabileşte priorităţile UE pentru anul următor în materie de creştere

economică şi creare de locuri de muncă şi deschide Semestrul european, care promovează o mai

strânsă coordonare a politicilor

În fiecare an, acest proces,sprijinit de activitatea Comitetului pentru ocuparea forţei de muncă,

implică următoarele etape:

A. Stabilirea/analiza /regândirea Orientărilor privind ocuparea forţei de muncă – priorităţi şi

obiective comune pentru politicile în domeniu. Sunt propuse de Comisie, aprobate de guvernele

naţionale şi adoptate de Consiliul UE. Orientările privind ocuparea forței de muncă incluse în Strategia

Europa 2020 care au fost adoptate în 2011 și s-a decis ca acestea să rămână stabile până în 2014 fac

referire la :

Orientarea Conținut

Orientarea 7. Creşterea

participării la piaţa muncii

pentru femei şi bărbaţi,

reducerea

şomajului structural şi

promovarea calităţii

locurilor de muncă

Statele membre vor urmări combaterea angajărilor temporare,

subocuparea, munca nedeclarată şi vor adopta măsuri în favoarea

creşterii mobilităţii profesionale şi revizuirii sistemului fiscal şi de

protecţie şi asistenţă socială prin integrarea şi implementarea

principiilor flexisecurităţii în politicile naţionale de ocupare,

combaterea segmentării pieţei muncii şi implementarea unor

măsuri care să prevină ocuparea temporară, munca nedeclarată şi

ratele reduse de ocupare, îmbunătăţirea competitivităţii şi a ratei de

participare pe piaţa muncii pentru persoanele cu nivel scăzut de

calificare.

Orientarea 8. Dezvoltarea

unei forţe de muncă bine

calificate, care să răspundă

cerinţelor

Statele membre trebuie să urmărească eliminarea barierelor în

calea mobilităţii lucrătorilor, să crească gradul de ocupare a

lucrătorilor slab calificaţi şi a vârstnicilor şi să implementeze

sisteme de sprijinire a tinerilor absolvenţi pentru găsirea primului

18

pieţei muncii şi

promovarea învăţării pe tot

parcursul vieţii

loc de muncă. Pentru aceasta, statele membre trebuie să asigure

competenţele necesare cetăţenilor, care să răspundă cerinţelor

pieţei muncii, să îmbunătăţească accesul la formare profesională şi

să consolideze sistemul de educaţie şi consiliere profesională prin

anticiparea necesarului de competenţe.

Orientarea 9.

Îmbunătăţirea calităţii şi a

performanţei sistemelor de

educaţie şi formare la toate

nivelurile şi creșterea

participării la învățământul

terţiar sau cel echivalent

Pentru a asigura accesul tuturor la o educaţie şi formare de calitate

şi pentru a îmbunătăţi rezultatele educaţionale, statele membre ar

trebui să investească în mod eficient în sistemele de educaţie şi

formare, în special pentru a ridica nivelul de competenţă al forţei de

muncă, permiţând acesteia să răspundă nevoilor generate de

schimbările rapide de pe pieţele moderne ale muncii şi din societate,

în ansamblul său.

Orientarea 10.

Promovarea incluziunii

sociale şi combaterea

sărăciei

Statele membre trebuie să-şi îmbunătăţească sistemele de protecţie

socială, de securitate socială şi pensii, precum şi politicile de

incluziune activă, în condiţiile asigurării sustenabilităţii financiare în

scopul creşterii participării cetăţenilor în societate, economie şi a

extinderii oportunităţilor de angajare prin utilizarea Fondului Social

European.

B. Raportul comun privind ocuparea forţei de muncă , document care face parte din Analiza

anuală a creşterii, este publicat de Comisie şi adoptat de Consiliul UE și se bazează pe:

- evaluarea situaţiei de pe piaţa europeană a muncii,

- punerea în aplicare a orientărilor în materie de ocupare a forţei de muncă,

- examinarea proiectelor de programe naţionale de reformă de către comitetul pentru ocuparea forţei

de muncă..

C. Programele naţionale de reformă – transmise de guvernele naţionale, analizate de către Comisie

pentru a garanta că sunt compatibile cu obiectivele Strategiei Europa 2020

D. Recomandări specifice fiecărei ţări – publicate de către Comisie, bazate pe analiza programelor

naţionale de reformă.

19

2.3 Recomandările specifice de ţară

Adoptarea recomandărilor specifice fiecărei ţări marchează încheierea unei perioade de şase luni de

coordonare intensă a politicii economice între UE şi statele membre (Semestrul european). Comisia

Europeană elaborează propuneri de recomandările pe baza programelor naţionale de reformă şi a

programelor de stabilitate/convergenţă prezentate de fiecare stat membru, de regulă în perioada

aprilie – mai a fiecărui an. Acestea sunt discutate în câteva comitete ale consiliului şi, după dezbaterea

în EPSCO şi ECOFIN, sunt aprobate de Consiliul European de vară.

Recomandările specifice de ţară reprezintă contribuţia UE în procesul decizional naţional, lăsând

statelor membre responsabilitatea elaborării propriilor politici economice şi a bugetelor naţionale. În

principiu, recomandările Comisiei solicită doar aducerea în prim plan a acelor măsuri care pot stimula

progresele în atingerea obiectivelor Europa 2020 şi sunt elaborate astfel încât să poată fi puse în

aplicare în termen de 12-18 luni.

În anul 2014, ca şi în anul precedent, România este tratată ca stat membru cu statut normal în cadrul

Semestrului european. În consecinţă, pe baza unei evaluări a situaţiei economice, precum şi a

informaţiilor cuprinse în Programul de convergenţă şi Programul naţional de reformă 2014, Comisia a

adresat României un set de opt recomandări specifice de ţară, care abordează următoarele aspecte:

implementarea strategiei bugetare pe 2014 şi creşterea gradului de conformare fiscală, punerea în

aplicare a reformei în domeniul sănătăţii, consolidarea măsurilor active pe piaţa muncii, creşterea

calităţii şi accesului la educaţie, reducerea sărăciei şi incluziunea socială, îmbunătăţirea capacităţii

administrative, precum şi îmbunătăţirea eficienţei în sectoarele energiei şi transporturilor.

Documentul de lucru al Comisiei Europene pentru România menţionează şi aspectele pozitive

înregistrate în perioada 2013-2014. România a reuşit, cu sprijinul celor două programe de asistenţă

financiară succesive UE/FMI, refacerea stabilităţii macroeconomice, restabilirea accesului la pieţe

pentru finanţarea datoriei publice şi menţinerea stabilităţii financiare. Situaţia finanţelor publice s-a

îmbunătăţit, astfel că procedura de deficit excesiv a fost abrogată în luna iulie 2013.

Comisia Europeană a făcut mai multe recomandări României, iar cele care vizează ocuparea în muncă

sunt:

20

1. Să asigure o mai bună participare pe piața muncii și să sporească capacitatea de inserție

profesională prin consolidarea politicilor active în domeniul pieței forței de muncă, prin asigurarea de

servicii de formare și îndrumare individualizate și prin promovarea învățării pe tot parcursul vieții;

2. Să consolideze capacitatea ANOFM pentru a spori calitatea și acoperirea serviciilor acesteia; pentru

a combate șomajul în rândul tinerilor, să pună în aplicare fără întârziere Planul național pentru

încadrarea în muncă a tinerilor, inclusiv, de exemplu, printr-o garanție pentru tineri;

3. Să consolideze guvernanța și calitatea instituțiilor și a administrației publice, în special prin

îmbunătățirea capacității de planificare strategică și bugetară, prin sporirea profesionalismului

funcționarilor publici printr-o mai bună gestionare a resurselor umane și prin întărirea mecanismelor

de coordonare între diferitele niveluri de guvernare;

4. Să depună eforturi suplimentare pentru asigurarea unei absorbții mai rapide a fondurilor UE, în

special prin consolidarea sistemelor de gestiune / control și prin îmbunătățirea procedurilor de

achiziții publice;

De reținut Serviciile publice de ocupare a forței de muncă se confruntă în prezent cu o serie de

provocări menite să asigure punerea în practică a orientărilor europene privind încadrarea în muncă,

precum mărirea ratei de ocupare și reducerea numărului posturilor vacante greu de acoperit. Pentru a

atinge țintele de încadrare în muncă, serviciile publice de ocupare a forței de muncă ar trebui :

-să abordeze cererea de forță de muncă dintr-o perspectivă globală, care să țină cont de tranzițiile

multiple care au loc în mod continuu pe piața muncii și de-a lungul carierelor individuale. Serviciile

publice de ocupare a forței de muncă ar putea adopta o astfel de perspectivă globală prin crearea unor

punți și depășirea barierelor instituționale și geografice.

-să asigure trecere de la serviciile convenționale la facilitarea, orientarea și dirijarea sistemelor

publice de ocupare a forței de muncă, termenul „dirijare” având aici două sensuri: pe de o parte,

administrarea, stimularea, coordonarea și asigurarea calității serviciilor furnizate și a parteneriatelor;

pe de altă parte, furnizarea unor instrumente (online) și servicii primare pentru a sprijini gestionarea

individuală a carierei.

21

2.4 Reglementări referitoare la serviciile de informare şi consiliere profesională

Secțiunea 1 Documente de reglementare

Cadru de reglementare la nivel european

În cadrul Raportului trimestrial al Directoratului General pentru Ocupare și Protecție Socială

ediția septembrie 2013, este subliniată importanța implementării măsurilor active de ocupare, în

speță a informării și consilierii, pentru reducerea numărului șomerilor tineri, de lungă durată, și nu

numai. Astfel, este subliniat faptul că deși serviciile de consiliere personalizate sunt mai costisitoare,

beneficiile pe care le generează la nivelul indivizilor, pe termen lung, sunt net superioare costurilor,

iar importanța lor devine hotărâtoare atunci când rata șomajului de lungă durată amenință

segmente semnificative ale populației din multe state europene. În baza concluziilor European

Restructuring Monitor, sept. 2013, preluate din cadrul aceluiași document, menționat mai sus,

este necesară furnizarea permanentă de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor,

întrucât anumite sectoare de activitate au înregistrat în întreaga Europă rate mari de scădere a

locurilor de muncă disponibile în cadrul lor (cum este industria prelucrătoare), iar altele au

cunoscut procente reduse, în ceea ce privește disponibilizările efectuate, de. ex: industria hotelieră,

alimentație și IT.

În cadrul Orientării nr. 8: Dezvoltarea unei forțe de muncă calificate care să răspundă nevoilor

pieței muncii și promovarea învățării de-a lungul vieții, integrată în DECIZIA CONSILIULUI din 21

octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale

statelor membre (2010/707/UE), este prevăzut astfel:

Serviciile de ocupare a forței de muncă joacă un rol important în activare și în identificarea locurilor

de muncă corespunzătoare și, prin urmare, acestea ar trebui să fie consolidate prin intermediul

unor servicii personalizate și al unor măsuri active și preventive privind piața forței de muncă

într-o etapă timpurie.

În cooperare cu partenerii sociali și cu întreprinderile, statele membre ar trebui să îmbunătățească

accesul la formare și să consolideze orientarea în domeniul educației și al carierei. Aceste

îmbunătățiri ar trebui combinate cu furnizarea sistematică de informații cu privire la noile

locuri de muncă disponibile și noile oportunități, promovarea spiritului antre­prenorial și

consolidarea procesului de anticipare a nevoilor în materie de competențe.

22

În baza concluziilor European Restructuring Monitor, sept. 2013, preluate din cadrul aceluiași

document, menționat mai sus, este necesară furnizarea permanentă de informații privind piața

muncii și evoluția ocupațiilor, întrucât anumite sectoare de activitate au înregistrat în întreaga

Europă rate mari de scădere a locurilor de muncă disponibile în cadrul lor, iar altele au cunoscut

procente reduse, în ceeace privește disponibilizările efectuate, de. ex: industria hotelieră, IT și

alimentație.

Una dintre inițiativele emblematice din cadrul Strategiei de Dezvoltare Europa 2020 este „O

agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele muncii și a oferi

mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora pe tot parcursul vieții în

vederea creșterii ratei de participare pe piața muncii și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei

în materie de forță de muncă, inclusiv prin mobilitatea profesională.

În cadrul Raportului de cercetare nr. 21, elaborat de către European Centre for the Development

of Vocational Training, este evidențiată importanța crucială a evaluării corecte a personalității, de

către consilierii din cadrul serviciilor specializate de ocupare (inclusiv cei din cadrul serviciilor de

Resurse umane din companiile private), să se poată realiza o suprapunere cât mai potrivită între

competențele persoanei aflate în căutarea unui loc de muncă și locul de muncă, către care este

direcționată.

Alte recomandări, în cadrul documentului strategic elaborate de către Asociația Europeană a

președinților Serviciilor Publice de Ocupare / Rolul Aptitudinilor: Răspunsul la Recomandările

referitoare la viitorul rol al SPO în contextul dezvoltării noilor aptitudini pentru a implementa

Agenda Noilor Locuri de Muncă, în vederea eficientizării activității SPO:

- Dezvoltarea și punerea la dispoziție de instrumente pentru auto-evaluare;

- Crearea, adaptarea și dezvoltarea de noi metode și instrumente de evaluare, care sa scoată în

evidență complexitatea aptitudinilor (de specialitate și cele emoționale/sociale) și

competențelor persoanelor care apelează la acest tip de servicii);

Cadru de reglementare la nivel național

În cadrul Memorandumului cu tema: Aprobarea valorilor finale ale obiectivelor României

pentru strategia Europa 2020, iulie 2010, în vederea atingerii unei rate de ocupare de 70% a

populației cu vârsta cuprinsă între 20-64 ani până în 2020, se impune operaționalizarea

următoarelor măsuri:

23

- Realizarea studiilor privind corespondența dintre calificările oferite de sistemul educațional

și cerințele pieței muncii;

- Elaborarea de proiecții ale evoluțiilor pe piața muncii și de anticipare a necesarului de

calificări.

Alte doc. de reglementare:

LEGE Nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea

ocupării forței de muncă, actualizată prin legea 250/iulie 2013

Legea Educației Naționale nr. 1 /2011 , Titlul Învățarea pe tot parcursul vieții , titlu în care se

specifică faptul că ” informarea /consilierea/orientarea fac parte din învățarea pe tot parcursul

vieții”

ORDIN Nr. 1804/4469 din 3 iulie 2012 privind aprobarea Metodologiei de utilizare a

instrumentelor Europass şi Youthpass şi a Metodologiei-cadru cu privire la serviciile de consiliere şi

orientare a carierei pe tot parcursul vieţii.

Pe lângă reglementările internaționale și legislația primară (legea 76/2002, revizuită prin legea

250/20012, agențiile județene de ocupare, își desfășoară activitatea de informare și consiliere, în

baza următoarelor normative:

Legislație secundară

H.G. nr.174/2002, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002,

cu modificarile si completarile ulterioare;

Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr.946/2005 pentru aprobarea Codului controlului

intern, cuprinzand standardele de Management control intern la entitățile publice și pentru

dezvoltarea sistemelor de control managerial.

În cadrul Programului Național de Reformă 2011-2013, pachetul de măsuri destinate stimulării

ocupării forţei de muncă se focalizează pe sprijinirea persoanelor aflate în căutarea unui loc de

muncă în sensul consolidării capacităţii individuale de ocupare (programe de informare şi

consiliere în carieră personalizate, formare şi perfecţionare profesională şi stimularea iniţiativei

antreprenoriale individuale) şi pe consolidarea cadrului legal privind sistemul asigurărilor de şomaj

şi promovare a ocupării forţei de muncă.

24

Secțiunea 2 : Proceduri de operaționalizare a reglementărilor în Agențiile Județene de Ocupare a Forței de Muncă

Serviciu Informarea şi consilierea profesionalǎ

Conținut

Informarea şi consilierea profesionalǎ reprezintǎ orice informaţie şi/sau

sprijin specializat oferit unei persoane cu privire la: alegerea unei ocupaţii,

progresul într-o ocupaţie, adaptarea la o ocupaţie care se modificǎ,

schimbarea ocupaţiei sau orice alte probleme legate de o profesie.

Intervenții specifice

serviciilor de

informare şi consiliere

Furnizarea de informații privind piața muncii și evoluția ocupațiilor;

Evaluarea și autoevaluarea personalității în vederea orientării profesionale;

Dezvoltarea abilității și încrederii în sine a persoanelor în căutarea unui loc

de muncă, în vederea luării de către acestea a deciziei privind propria

carieră;

Instruirea în metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă.

Proceduri de

operaționalizare a

reglementărilor la

nivel de AJOFM

PROCEDURA OPERAŢIONALĂ PRIVIND STABILIREA

INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ

Sistemul de indicatori statistici prevăzuţi la art. 6 din Legea nr.

76/2002 şi metodologia de calcul a acestora se stabilesc de Institutul

Naţional de Statistică, în colaborare cu Ministerul Muncii şi

Solidarităţii Sociale,

Indicatorii de performanţă, stabiliţi prin Contractul – angajament

încheiat între Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca şi

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Procedura operațională privind activitatea de consiliere și orientare

profesională, realizată prin proiectele CNFPPP Rășnov cimplicarea specialiștilor

din cadrul agențiilor județene și a centrelor de formare din cadrul ANOFM.

25

3.Grupurile vulnerabile în România

3.1 Documente de reglementare la nivel național a grupurilor vulnerabile și a ocupării în muncă

3.1.1 Reglementarea grupurilor vulnerabile

În literatura de specialitate și în documente oficiale nu există o definiție unanim acceptată a

grupurilor vulnerabile, acestea fiind descrise cel mai adesea cu ajutorul unor indicatori. Astfel, în

delimitarea şi descrierea lor, au fost folosiți o varietate largă de indicatori, de la cei ai

veniturilor/nivelului de trai/sărăciei, accesului pe piața muncii, educației, locuirii, stării de sănătate,

tipului de gospodărie sau comunitate, participării sociale până la indicatori care delimitează probleme

sociale, precum instituționalizare, exploatare, trafic, violență domestică sau consum de droguri.

În ultimii ani abordările din câmpul politicilor sociale din România privind grupurile vulnerabile sau

dezavantajate din societate au fost extinse prin adăugarea termenilor de excluziune şi incluziune

socială. În deceniul precedent astfel de probleme sociale făceau parte, mai degrabă, din tematica

sărăciei sau a dezvoltării umane. Totodată, în legislația românească se pot identifica o serie de

termeni care vizează grupurile vulnerabile, în relație cu incluziunea/ excluziunea socială: persoane

defavorizate, persoane marginalizate, persoane excluse social sau supuse riscurilor de excluziune

socială sau persoane vulnerabile.

Excluziunea socială afectează indivizi și comunități în moduri foarte diverse, care nu pornesc doar de

la sărăcie – aşa cum se consideră de obicei – ci şi de la neintegrare socială cauzată de neparticiparea la

relațiile sociale în care se implică majoritatea, de la lipsa unui loc de muncă, de la posibile

disfuncționalități familiale, de la discriminare sau intoleranță și altele similare. Excluziunea socială a

unor persoane sau categorii are cauze numeroase şi ia forme multiple, transmițându‐se adeseori de la

o generație la următoarea. Tocmai de aceea, combaterea fenomenului prin măsuri active de

incluziune trebuie să aibă un caracter multidisciplinar şi să se bazeze pe o abordare coordonată.

Încă de la începutul anului 2009, activitatea în domeniul incluziunii sociale și politicilor familiale s‐a

axat pe garantarea accesului la prestații și servicii sociale și pe promovarea mecanismului național de

susținere a procesului de incluziune socială, prin:

Garantarea drepturilor la prestații sociale prin dezvoltarea capacității administrative a

Agenției Naționale pentru Prestații Sociale, și a structurilor sale teritoriale;

26

Dezvoltarea și diversificarea serviciilor sociale prin inițierea și implementarea unor Programe

de Interes National, programelor susținute financiar din împrumuturi rambursabile ale Băncii

Mondiale.

POS DRU 2007 -2013 , Axa 6 , ”Promovarea incluziunii sociale”

De cele mai multe ori grupurile vulnerabile sunt considerate a fi formate din persoanele ”cu maximă

expunere la cinci riscuri majore de pe piaţa muncii: munca în sectorul informal, munca în sectorul

gospodăriilor (agricultura de subzistenţă), şomajul de lungă durată (12 luni şi peste), descurajarea de a

intra pe piaţa muncii formale şi sărăcia persoanelor care muncesc”.

Analizând cele mai relevante documente din domeniul incluziunii sociale am constat că sunt utilizaţi

termeni diferiţi ,dar care în esenţă au aceaşi seminificaţie:

Documentul de referinţă Termeni utilizaţi Detaliere conţinut

Planul Național de

Dezvoltare 2007‐ 2013,

domeniul prioritar 4,

Dezvoltarea resurselor

umane, Promovarea

ocupării şi

incluziunii sociale

Grupuri

vulnerabile,

grupuri sociale

supuse riscului de

marginalizare

socială

Copiii aflați în sistemul de stat de protecție a

copilului, tinerii de peste 18 ani care părăsesc

sistemul de stat de protecție a copilului;

familiile cu mai mult de doi copii şi cele

monoparentale; populația romă; persoanele cu

dizabilități; persoanele eliberate din detenție.

Programul Operațional

Sectorial Dezvoltarea

Resurselor Umane -POS

DRU 2007- 2013, Axa

prioritară 6, Promovarea

incluziunii sociale

Grupuri

vulnerabile

Populația de etnie romă; persoanele cu

dizabilități; tinerii peste 18 ani care părăsesc

sistemul de stat de protecție și alte categorii

menționate în JIM; femeile; familiile cu mai mult

de doi copii; familiile monoparentale; copiii în

situații de risc; infractorii și foștii delincvenți;

persoanele dependente de droguri;persoanele

fără adăpost; victimele violenței domestice;

persoanele infectate cu HIV/SIDA; persoanele

afectate de boli profesionale; refugiații; azilanții

27

LEGEA Asistenţei sociale

Nr. 292 din 20 decembrie

2011

Grupul vulnerabil Persoane sau familii care sunt în risc de a-şi

pierde capacitatea de satisfacere a nevoilor

zilnice de trai din cauza unor situaţii de boală,

dizabilitate, sărăcie, dependenţă de droguri sau

de alcool ori a altor situaţii care conduc la

vulnerabilitate economică şi socială;

Programul Național de

Ocupare al Forţei de

Muncă 2014 al ANOFM

Persoane care au

acces mai greu pe

piaţa muncii

Someri de lunga durată; Persoane cu handicap ;

Romi; Tineri care au părăsit sistemul de

protecție a copilului; Persoane eliberate din

detenţie; Victime ale traficului de persoane;

Cetățeni străini;

Pe lângă aceste categorii, datele statistice existente la nivel naţional şi în unele structuri SPO din zona

ţintă a proiectului mai fac referire şi la „femeile care revin din concediu de îngrijire a copilului

„persoane cu tulburări de comportament”; persoane care au probleme de sănătate, dar nu sunt

încadrate într-un grad de handicap”, categorii de care vom ţine cont în procesul de desfăşurare a

acţiunii de specializare.

De reținut!

Ținând cont de faptul că numărul locurilor de muncă create de economia românească rămâne

redus, fapt generat de criza economică, cele mai afectate categorii de populație sunt cele situate la

extremele pieței muncii: tinerii și lucrătorii vârstnici.

În domeniul ocupării forței de muncă, în Romania se manifestă mai mulți factori îngrijortori, dintre

care de interes pentru manual nostru considerăm că sunt:

- creșterea numărului de tineri (15 – 24 ani), care nu sunt ocupați, în educație sau formare așa-

numiții NEETs fapt care indică dificultăți în tranziția de la sistemul de educație la piața muncii și

reprezintă una dintre categoriile cărora ar trebui sa li se acorde în viitor o atenție deosebită

- ponderea redusă a persoanelor fără loc de muncă beneficiare de servicii de stimulare a ocupării

sau măsuri active. Dacă de exemplu, la nivelul UE 27 avem de a face cu o rată de participare la

măsuri active de peste 29%, în România aceasta este sub 4 %.

28

3.1.2 . Identificarea grupurilor vunerabile

În termeni generali, vulnerabilitatea poate fi înţeleasă ca predispoziţia sau susceptibilitatea unui

element de a fi afectat negativ de cauze externe. De cele mai multe ori ea este asimilată cu ”capacitatea

unei persoane, grup social, sistem sau organizaţie de a anticipa, rezista şi de a se reface în urma

impactului risc”. Vulnerabilitatea implică o combinaţie de factori care determină gradul în care viaţa

şi proprietatea se găsesc în situaţii de risc datorită unui eveniment.

Vulnerabilitatea poate fi abordată din două perspective. În prima accepţiune sunt abordate acele

grupuri lipsite de suport, care se află adesea în stare de sărăcie, fiind în incapacitate de a profita de

oportunităţi sau de a se apăra în faţa problemelor care pot apărea (persoanele cu dizabilităţi, copiii

abandonaţi, vârstnicii, minorităţile etnice, familiile monoparentale etc.), acestea fiind o categorie care

cumulează riscuri pe toate dimensiunile vieţii, incapabile de a face faţă dificultăţilor. O accepţiune

alternativă a vulnerabilităţii se referă la expunerea la riscuri care pot conduce la un nivel de

bunăstare plasat sub pragul a ceea ce consideră societatea a fi acceptabil/dezirabil. În această

accepţiune mai largă pot fi vulnerabile şi grupuri precum femeile aflate în perioada maternităţii,

tinerii absolvenţi debutanţi pe piaţa muncii, persoanele care migrează pentru muncă etc.

Indiferent de perspective de abordare, vulnerabilitatea este asociată ” drept “risc ca un oarecare

eveniment viitor să afecteze negativ bunăstarea oamenilor dintr-un anumit loc” şi se concentrează

asupra vulnerabilităţii la “sărăcie ” . Manualele de specialitate și teoriile actuale descriu mai multe

tipuri de vulnerabilite, dintre care cele mai des precizate sunt:“vulnerabilitate la sărăcie”/

vulnerabiltiate social; “vulnerabilitate la boli”; ”vulnerabilitate la violență”; ”vulnerabiltiatea la

stress”; “vulnerabilitate la dezastre naturale”; “vulnerabilitate la şocuri macroeconomice”

Totodată se insistă asupra faptului că:

- vulnerabilităţile se atrag unele pe altele, de exemplu, “vulnerabilitate la sărăcie” în ţările în

curs de dezvoltare atrage “vulnerabilitate la şocuri macroeconomice” în ţările dezvoltate;

- vulnerabilitatea poate fi măsurată în multe situaţii, precum “vulnerabilitate la sărăcie”, care se

stabileşte urmărind consumul, veniturile etc.;

- vulnerabilitatea socială conduce la fenomene sociale conexe cum ar fi marginalizarea,

excluderea socială și stigmatizarea. Toate acestea fac ca persoanele/grupurile resepctive să fie

situate pe poziții marginale în societate. Acest lucru este dezavantajos pentru indivizi și

disfuncțional pentru sistemul social.

29

Se insistă foarte mult pe faptul că resursele neutilizate ale sistemului social devin surse de apariție a

unor fenomene disfuncționale”, motiv pentru care se recomandă mai multe tipuri de intervenție

socială , dintre care noi considerăm important să fie cunoscute și aplicate cele din tabelul de mai jos :

Tipuri de intervenție socială : Intervenția personalizată

Conținut: Are ca și obiectiv schimbarea în bine a situației clientului prin acțiuni exterioare

acestuia, concepute astfel încât să se obțină cel mai mare grad de participare a clientului la propria

sa schimbare.

Direcții

de

acțiune

a) identificarea tipului dominant de vulnerabilitate a persoanei;

b) stabilirea contractului între specialist și client;

c) stimularea clientului pentru clarificarea propriului interes și motivarea acțiunii

pentru urmărirea acestui interes;

d) acordarea sprijinului pentru evaluarea realistă a mijloacelor disponibile ale

clientului și pentru trasarea unui plan în atingerea obiectivelor propuse;

e) sprijinirea clientului pentru adaptarea propriului principiu normativ la cele

recunoscute social;

f) acompanierea clientului în a depăși propriile obișnuințe ineficiente social;

g) stimularea clientului pentru realizarea unei definiri proprii a situaței într-o

manieră care să diminueze poziționarea sa defavorizată.

Tipuri de intervenție socială : Intervenția participativă

Conținut: urmărește diminuarea distanțelor sociale prin construirea/reconstruirea unor noi

relații sociale bazate pe participare.

Direcții de

acțiune

a) motivarea clientului în a participa la noi relații sociale care se construiesc în

grupurile de suport, de exemplu, formate din indivizi cu aceeași problemă,

indiferent de caracteristicile personale și statusul social.

b) Valorificarea metodelor și tehnicilor care diminuează distanțele sociale , în

special prin abordarea integrată a problematicii care afectează negativ viața

persoanelor vulnerabile.

Pentru identificarea grupurilor vulnerabile sunt folosite o serie de modalități de culegere și de

prelucrare de date, unele cu caracter statistic, altele cu accent pe aspectele calitative ale unui demers

30

de măsurare cât mai exactă a elementelor de vulnerabilitate/excluziune.Totodată, sunt folosiți un set

de indicatori, de la cei ai veniturilor/nivelului de trai/sărăciei, accesului pe piața muncii, educației,

locuirii, stării sănătate, tipului de gospodărie sau comunitate, participării sociale până la indicatori

care delimitează probleme sociale, precum instituționalizare, exploatare, trafic, violență domestică

sau consum de droguri.

Fiecare țară are practicile sale în definirea grupurilor de risc şi metodele de măsurare a gradului de

vulnerabilitate: barem de venit, participarea la viaţa politică, mobilitatea fizică, locaţia unde trăiesc,

standardul de viaţă etc. În încercarea noastră de a găsi elemente comune de abordare a rezultat

tabelul de mai jos în care sunt sintetizați patru tipuri de factori și vulnerabilitatea pe care o generează.

Factori Tipul de

vulnerabilitate

Caracterstici

Sociali Vulnerabilitate

socială

Conduce la fenomene sociale conexe cum ar fi marginalizarea,

excluderea socială și stigmatizarea și fac ca persoanele

respective să fie situate pe poziții marginale.

Economici Vulnerabilitate

economică

Subiecții aflați în condiții de viață dificile sau precare din punct

de vedere economic, respectiv sunt săraci, au venituri foarte

mici, sau nu au deloc – au dificultăți referitoare la adăpost,

hrană, serviciile de sănătate etc.

Medicali Vulnerabilitate

medicală

Din această categorie fac parte pacienți care au o condiție foarte

gravă a sănătății pentru care nu există nici un tratament

satisfăcător.

Educaționali Vulnerabilitate

școlară

Sunt afectați copiii și tinerii de vârstă școlară care din diferite

motive au un parcus educațional caracterizat prin risc de

abandon școlar, absenteism, mediocritate etc.

Pentru identificarea grupurilor vulnerabile și încadrarea lor într-o anumită categorie a vulnerabilității

se utilizează o gamă variată de instrumente și metode dintre care amintin:

Metode cantitative Metodele calitative

Furnizează informaţii referitoare

la caracteristici numerice,

Oferă informaţii despre procesele şi comportamentele care

apar în contextul implementării unei activităţi. Înţelegerea

31

măsurabile şi cuantificabile ale

rezultatelor diferitelor programe.

De multe ori datele cantitative

sunt cuprinse în statistici, tabele

şi grafice. Metodele cantitative

folosesc date obţinute de la

eşantioane reprezentative

statistic şi metode econometrice

în scopul stabilirii relaţiilor de

cauzalitate sau a unor concluzii

generalizabile

comportamentelor şi proceselor se face prin comunicarea

directă cu actorii implicaţi în derularea respectivei politici.

Prin metodele calitative se poate determina de asemenea

percepţia pe care o au beneficiarii în legătură cu un program

şi pot fi aflate diferite sugestii necesare pentru îmbunătăţirea

acestuia. Metodele calitative au avantajul de a fi flexibile, uşor

adaptabile pentru nevoile diferitelor tipuri de evaluări, mai

uşor de aplicat, precum şi avantajul de a fi îndeajuns de

cuprinzătoare încât să permită o înţelegere mai bună a

priorităţilor şi percepţiilor decidenţilor, precum şi a

situaţiilor şi condiţiilor care pot afecta impactul

Principalele metode şi tehnici pentru colectarea datelor necesare identificării grupurilor vulenrabile

sunt :

Metode /

tehnici

Ancheta socială

Definiţie şi

caracteristici

Metodă de investigaţie întemeiată pe diferite tehnici de culegere şi de prelucrare

a informaţiei, în scopul analizei situaţiei sociale şi economice a persoanelor,

familiilor, grupurilor sau comunităţilor.

Puncte tari Asigură contactul direct cu membrii grupurilor vulnerabile; prezintă informații

și date despre toată familia; asigură verificarea la fața locului a unor elemente

deduse din situații statistice etc.

Puncte slabe Necesită mult timp, există riscul deplasărilor repetate fără să fie finalizată etc.

Metode /

tehnici

Studiul de caz

Definiţie şi

caracteristici

Colectarea informaţiilor sub forma unei analize care poate fi descriptivă sau

explicativă şi are scopul de a răspunde unor întrebări de tipul „cine?” şi „de ce?”.

Puncte tari Se poate ocupa cu o mare varietate de evidenţe din documente, interviuri,

observaţii. Poate adăuga potenţial explicativ, dacă este centrat pe procese, decizii

etc.

32

Puncte slabe Studiile de caz sunt dificil de elaborat, necesită rigurozitatea cercetării

specializate şi a abilităţilor de scriere; descoperirile nu pot fi generalizate;

necesită timp îndelungat.

Metode /

tehnici

Interviul

Definiţie şi

caracteristici

O tehnică de obţinere, prin întrebări şi răspunsuri, a informaţiilor de la indivizi şi

grupuri în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea ştiinţifică a

fenomenelor socioumane. Interviul se bazează pe comunicarea verbală şi

presupune întrebări şi răspunsuri, ca şi chestionarul (scris). Instrumentul

interviului este ghidul de interviu.

Puncte tari Suficient de flexibil încât să permită celui care face interviul să exploreze noi linii

de cercetare şi să analizeze problemele în profunzime. Cei intervievaţi îşi pot

explica experienţele în propriile cuvinte.

Puncte slabe Costuri mari în materie de timp şi resurse; dacă nu este făcut corect, cel care face

interviul poate influenţa răspunsurile repondenţilor.

Metode /

tehnici

Analiza documentelor

Definiţie şi

caracteristici

Examinarea conținutului documentelor pe bază unor criterii prestabilite în

vederea identificării de aspecte relevante pentru domeniul de analiză.

Puncte tari Poate asigura o bază pentru investigaţii ulterioare şi furnizează dovezi ale

acțiunilor, schimbărilor şi impactului pentru a sprijini percepţiile repondenţilor.

Este o metodă ieftină din punct de vedere al costurilor.

Puncte slabe Poate fi costisitoare din punctul de vedere al timpului necesar și rezultatele

depind foarte mult de calitatea conținutului documentelor analizate.

Metode /

tehnici

Observaţia

Definiţie şi

caracteristici

Observația înseamnă urmărirea atentă şi sistematică, cu un anumit scop, a unui

anumit fenomen sau a unei însuşiri, laturi sau particularităţi ale acestuia.

Studierea şi înregistrarea unei situaţii într-un jurnal/ Fișă de observație.

33

Înregistrarea include persoane implicate, descrierea faptelor, specificarea

momentului, locului şi modului de apariţie a evenimentului etc.

Puncte tari Furnizează informaţie descriptivă asupra contextului şi a schimbărilor observate

Puncte slabe Calitatea şi utilitatea datelor depind direct de capacităţile de observare şi

redactare ale observatorului; Este necesară o perioadă mai îndelungată de timp

pentru observarea atentă a schimbărilor şi pentru acurateţea datelor.

Un instrument des utilizat este ”profilul persoanelor vulnerabile”, sau ”profilul de vulnerabilitate”,

instrument elaborat periodic de către instituțiile de specialitate ale Ministerului muncii prin

prelcurarea unor date statistice , dar și de alți actori sociali relevanți care acțioenază pentru

incluziunea socială , dintre care amintim ONG, instituții sociale, școlare și medicale. De cele mai

multe ori acesta cuprinde informații referitoare la structura pe vârste; strucutura pe sexe; gradul de

sărăcie; nivelul de educație ; statutul ocupațional ; mediul de rezidență ; implicarea socială etc.

De cele mai multe ori, profilul de vulenrabiltiate este valorificat în fundamentarea politicilor sociale a

documentelor prgramatice, a celor legislative și metodologice de intervenție pentru incluziune

socială.

Elaborarea profilului de vulnerabiltiate se poate constitui într-un instrument eficace de lucru la

nivelul structurilor SPO din Romania și prin utilizarea lui se pot proiecta serviciile integrate.

3.1.3 Profilul de vulnerabilitate a persoanelor cu deficit de integrare pe piața muncii

Grupul vulnerabil 1.Populația formată din cetățeni români de etnie romă

Profilul de vulnerabilitate așa cum rezultă acesta din documente oficiale

Conform datelor de la recensământul din 2011, doar aprox. 619.000 persoane s-au declarat a fi de

etnie romă (3,2% din populaţie). Peste 85% dintre familiile de romi trăiau în 2013 în condiţii de

sărăcie severă. Starea de sărăcie este însoţită de condiţii de trai inadecvate şi acces limitat la

utilităţi şi servicii de bază. Doi din zece copii de etnie romă nu frecventează nici o şcoală și se

menține o rată ridicată de abandon şcolar timpuriu . Totodată, pentru populația de etnie romă se

înregistrează o rată de ocupare de doar 46,2% în 2013 (pentru persoanele de peste 16 ani), fiind

necesare măsuri adecvate nevoilor specifice ale acestora. În 2013, rata de ocupare a forţei de

34

muncă în rândul romilor a fost de doar 46,2%. Doar unul din zece romi a avut un loc de muncă

stabil în ultimii doi ani. Majoritatea romilor au ocupaţii necalificate. Pe de altă parte, această

categorie de populație exercită o presiune semnificativ mai mare asupra sistemului de protecție

socială comparativ cu restul populației, având în vedere că șomajul înregistrat în rândul populației

de etnie romă este de 3 ori mai mare decât în rândul populației majoritare nerome.

Grupul vulnerabil: 2. Persoanele cu dizabilități

Profilul de vulnerabilitate așa cum rezultă acesta din documente oficiale

În 2013, procentul persoanelor cu dizabilități din România era de 3,71% din totalul populației,

din care cca. 91% adulți. Accesul pe piața muncii al persoanelor cu dizabilități este limitat, nefiind

disponibil un sprijin adecvat pentru antreprenoriat sau facilități speciale de adaptare la locul de

muncă. Totodată, ele se confruntă cu acces limitat la servicii sociale și de sănătate, insuficient

adaptate nevoilor lor specifice sau posibilităţilor financiare. Au un grad de ocupare mai redus fapt

susținut prin date statistice ale INS, din care rezultă că doar 12,7% din totalul raportat al

persoanelor cu dizabilităţi (1,4 milioane), erau în iunie 2013 angajate. Această situaţie este

agravată de nivelul scăzut de educaţie și informare al acestor persoane, rata acestora de

participare la procesul de învățare pe tot parcursul vieții fiind cu mult sub media populaţiei

generale.

Grupul vulnerabil 3. Familiile monoparentale

Profilul de vulnerabilitate așa cum rezultă acesta din documente oficiale

Din totalul nucleelor familiale cu copii (4.260.609), nucleele monoparentale reprezintǎ 20,1%, iar

în 85 % dintre acestea nu lucrează nimeni. La toate nucleele monoparentale tipul predominant

este cel cu 1 copil, urmat de cele cu doi copii. Pe măsură ce numărul de copii din gospodărie creşte,

decalajul faţă de gospodăriile fără copii se adânceşte. Astfel, veniturile gospodăriilor cu trei sau

patru şi mai mulţi copii înseamnă pentru gospodărie un venit egal în medie cu peste 40% si peste

30% din veniturile gospodăriilor fără copii. Problemele familiilor monoparentale: lipsa banilor, a

medicamentelor pentru întreținerea și creșterea copiilor. Mai mult de jumătate dintre copiii

români se află în risc de sărăcie sau excluziune socială (52,2% în 2012), cel mai ridicat nivel din

UE-27 cu excepția Bulgariei. Riscul sărăciei și excluziunii sociale este mai mare în gospodăriile cu

mulți copii (72,5% în cazul gospodăriilor cu 2 adulți și 3 sau mai mulți copii) şi în cele

monoparentale (60,7%).

35

Grupul vulnerabil 4. Tineri 15 -24 de ani.

Profilul de vulnerabilitate așa cum rezultă acesta din documente oficiale

O mare parte a șomajului în rândul tinerilor este cronicizat, prelungindu-se pentru mai mult de 1

an. În 2013, rata de ocupare a forţei de muncă în rândul tinerilor din România (15-24 ani) a fost

cu 8,9% mai mică decât media UE (23,5%, faţă de 32,4% în UE- 27, în timp ce pentru femeile

tinere diferenţa a fost chiar mai mare (19,6% în România, față de 30,5% în UE-27).

Un factor îngrijorător este reprezentat de creșterea la nivelul întregii țări a numărului de tineri

(15–24 ani) care nu sunt ocupați, în educație sau formare, așa numiții NEETs, fapt care indică

dificultăți în asigurarea unei tranziții adecvate de la sistemul de educație la piața muncii. În timp

ce în anul 2007, 13,3% (bărbaţi: 11,6%; femei: 15,1%) din persoanele cu vârsta 15 - 24 de ani

aparţineau grupului NEETs, ponderea acestor persoane a crescut la 17,2% în 2013 (față de 12,9%

în UE). Importante disparități se înregistrează în funcție de gen, fenomenul fiind mai acut în

rândul femeilor tinere (18,9% faţă de 13,2% în UE-27).

3.2 Formele excluziunii sociale /vulnerabilității pe piața muncii

Accepțiunea cea mai frecventă a vulnerabilității este “slăbiciune”, “lipsă de apărare”, “lipsă de

mijloace”.

Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea în documente oficiale, documente legislative sau în

rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup defavorizat, marginalizat, exclus sau grup de risc,

toate aceste concepte fiind puse în relație cu fenomenul mai larg al sărăciei.

Sărăcia poate fi o cauză a vulnerabilității crescute, dar şi un rezultat al situației vulnerabile în care se

află o persoană sau un grup. Este dovedit științific că o persoană aflată în sărăcie are o probabilitate

mai mare să aibă un nivel de educație scăzut şi o calificare necorespunzătoare pe piața muncii, să nu

aibă un loc de muncă sau să fie ocupată în slujbe temporare, prost plătite, să aibă o situație precară a

locuirii, o stare de sănătate proastă, o slabă implicare comunitară şi socială în general etc.

Una dintre principalele surse ale excluziunii sociale o reprezintă lipsa de acces la un loc de muncă

determinată frecvent de necorelarea nivelului de pregătire profesională cu cerinţele pieţei muncii. Din

punct de vedere al participării pe piața muncii, România prezintă o vulnerabilitate ridicată, având

printre cele mai scăzute ponderi ale populației de 20‐59 de ani ocupate. Excluziunea socială cunoaște

36

forme variate pe piața muncii, manifestându-se atât în rândul persoanelor neocupate cât și în rândul

persoanelor care dețin un loc de muncă , dintre care amintim:

Forme de excluziune Detalii

Salarii prea mici pentru a

acoperi necesitățile unei

subzistențe decente, sau

sărăcie în muncă/

salarială

(eg: In-work poverty )

În Romania, Rata ridicată de sărăcie în muncă se referă la situaţia în

care veniturile obţinute prin muncă nu permit persoanei şi familiei,

care se află în întreţinerea sa, să scape de sărăcie. Deşi ocuparea este

văzută ca fiind cea mai bună metodă de ieşire din starea de sărăcie,

sunt persoane care lucrează şi se află în risc de sărăcie. Accesul la

ocupare nu este suficient pentru îmbunătăţirea situaţiei lor. Principalii

factori care determină ocuparea cu risc de sărăcie pot fi grupaţi în

patru categorii:

compoziţia familiei, intensitatea scăzută a muncii şi salariile

scăzute;

caracteristicile individuale / personale;

factorii instituţionali (durata şi tipul contractului, salariul

minim, taxarea şi protecţia socială);

structura economiei / a pieţei muncii;

Ratele de sărăcie în muncă au tendinţa de a fi mai mari în cazul

familiilor monoparentale cu copii în întreţinere, dar în cazul celor cu

contracte temporare sau cu timp parțial.

Discrepanța între

salariul oficial și cel real

Această situație blochează accesul angajaților la o serie de beneficii

care se acordă în baza salariului (credite bancare), precum și accesul

un nivel mai ridicat al serviciilor și beneficiilor sociale asigurate în

regim de stat, contributoriu.

Acceptarea

deprofesionalizării

Încadrarea în muncă în ocupații sub nievelul de educație, formare

profesională și expertiză. Această situație este cauzatoare de mari

dezechilibre în dezvoltarea armonioasă a sferelor ocupaționale în

relație directă cu nivelul de calificare.

Subocuparea Se manifestă mai ales în cazul contractelor de muncă cu timp parțial,

37

care asigură doar parțial siguranța materială și socială a individului.

Ocuparea în economia

subterană

Situație de angajare în ilegalitate, care blochează accesul individului la

asigurări și beneficii sociale de stat, ca și desfășurarea activității

acestuia în condiții de siguranță la locul de muncã.

Șomajul Situația persoanei care, desi aptă de muncă, nu reușește să se integreze

pe piața muncii, subzistând în baza transferurilor sociale.

Potrivit datelor statistice publicate de către ANOFM , rata şomajului înregistrat la sfârşitul lunii martie

2014, la nivel naţional, a fost de 5,83%, mai mică cu 0,01 pp decât cea din luna ianuarie a anului 2014

şi mai mare cu 0,18 pp decât cea din luna februarie a anului 2014. Numărul total al şomerilor

înregistraţi în evidenţele agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă la finele lunii februarie

a fost de 528.041 persoane, cu 1.091 persoane mai puţine faţă de cele de la finele lunii anterioare.

Numărul şomerilor femei la 28 februarie 2014 era de 217.089 persoane.

Structura șomerilor pe

vârste

72.306 şomeri au sub 25 de ani

42.542 şomeri au între 25 şi 29 de ani;

20.692 şomeri au între 30 şi 39 de ani;

147.940 şomeri au între 40 şi 49 de ani

68.995 şomeri au între 50 şi 55 de ani

75.566 şomeri au vârsta peste 55 ani.

Structura şomajului

după nivelul de

instruire

74,06% - şomerii fără studii și cei cu nivel de instruire primar,

gimnazial şi profesional

19,22% - șomerii cu nivel de instruire liceal şi post-liceal

6,72% - șomeri cu studii universitare

38

Structura pe categorii

de șomeri

Beneficiari de îndemnizție (75 %) - 30, 6 % din cei înregistrați

Beneficiari de îmdemnizație ( 50%) – 5,57 %

Persoane neindemnizabile – 63,75 %

Ocupațiile în care s-au

înregistrat cei mai

mulți șomeri

Muncitori necalificați din ferme mixte

Muncitori necalificați din lucrări publice

Muncitori necalificați din construcții

Vânzători din magazine

Capitolul 4 Instrumente individualizate pentru frunizarea serviciilor de stimulare a ocupării

Trecerea de la servicii oferite global la servicii individualizate, cerinţă formulată în mai multe

documente ale Uniunii Europene şi, implict, ale Romaniei în calitate de stat membru care şi-a asumat

documentele programatice referitoare la mobilitatea forţei de muncă necesită un set de instrumente

standardizate care să susţine efortul SPO de transpunere în practică a două dintre responsabilităţile

care-i revin, respectiv:

1) Aplicarea în teritoriu a Programului Naţional de Reforme 2011-2013, platformă-cadru pentru

definirea politicilor de dezvoltare economică a României, în concordanţă cu politicile Uniunii

Europene (UE), având ca priorităţi realizarea unei economii inteligente, durabile şi favorabile

incluziunii, cu niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă, productivitate şi de coeziune socială.

Este un document programatic prin care Romania şi-a asumat reformele necesare pentru atingerea

obiectivelor Strategiei Europa 2020. În Capitolul 6.1- Ocuparea forţei de muncă, se prevede: „...

pachetul de măsuri destinate stimulării ocupării forţei de muncă se focalizează pe sprijinirea

persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă în sensul consolidării capacităţii individuale de

ocupare (programe de informare şi consiliere în carieră personalizate, formare şi perfecţionare

profesională şi stimularea iniţiativei antreprenoriale individuale) ...”.

2) Ancorarea serviciilor de consiliere profesională în cerinţele Metodologiei de utilizare a

instrumentelor Europass şi Youthpass şi a Metodologiei-cadru cu privire la serviciile de

39

consiliere şi orientare a carierei pe tot parcursul vieţii aprobate prin ORDIN MMFPS Nr.

1804/4469 din 3 iulie 2012.

Cele două metodologii nu fac altceva decât să alinizeze serviciile de formare profesională şi pe cele

de consiliere şi orientare a carierei la documentele europene şi la obiectivele Programului Naţional de

Reformă. Prima metodologie specifică foarte clar că „ Documentele Europass şi Youthpass sunt

instrumente care facilitează accesul oricărei persoane la programe de educaţie/formare sau pe piaţa

muncii, indiferent de vârstă, nivel de educaţie sau domeniu de activitate şi sunt părţi componente ale

portofoliului educaţional şi ale portofoliului de educaţie permanentă”, noutăţi care ne vor marca atât

viaţa noastră profesională, cât şi a celor pentru care furnizăm servicii. Cea de a doua metodologie, pe

lângă clarificări referitoare la strucutura şi conţinutul serviciilor de consiliere defineşte şi profilul

de competenţe al consilierului de carieră enumerând ce competenţe specifice TREBUIE să deţină cei

care furnizează astfel de servicii.

4.1 Planul de acțiune individualizat pentru integrarea grupurilor vulnerabile

Specialiștii proiectului propun un instrument standardizat al cărui conținut asigură atât prezentarea

datelor despre fiecare client, cât și intervențiile și conținutul acestora proiectate în așa fel încât să

asigure mai buna cunoaștere/ autocunoaștere a potențialului individual și valorificarea acestuia pe

piața muncii prin informare despre ocupații, evoluția acestora, ofertele de locuri de muncă și

condițiile de angajare etc. Totodată, conținutul Planului de acțiune individualizat asigură respectarea

aspectelor metodologice ale consilierii profesionale, în calitatea ei de formă de învățare pe tot

parcusul vieții, așa cum sunt acestea reglementate la nivelul Uniunii Europene, dar și în documentele

adoptate de România pentru punerea în practică a documentelor care autonormează consilierea

profesională.

Planul de acțiune individualizat va fi aplicat de către specialiții SPO în procesul de informare și

consiliere profesională desfășurat pentru membrii grupurilor vulnerabile, dar poate fi ușor adaptat la

toți clienții SPO aflați în căutarea unui loc de muncă și ajută la dezvoltarea atitudinii și a nivelului de

cunoştinţe și deperinderi a personalului SPO în vederea proiectării de instrumente care să asigure

trecerea de la servicii abordate global la cele adaptate cunoșterii și valorificării potențialului fiecărui

client.

40

Secțiunea 1 : Date de identificare

Numele

clientului

Nr.dosar

Specialiști

implicați

Calendarul

întâlnirilor

Întâlnirea 1 Întâlnirea 2 Întâlnirea 3 Întâlnirea 4

Planificat Realizat Planificat Realizat Planificat Realizat Planificat Realizat

Secțiunea 2 . Scopul și etapele de realizare

2.1 SCOPUL: Dezvoltarea de instrumente de lucru necesare în furnizarea serviciilor individualizate

care să contribuie la integrarea pe piața muncii a persoanelor vulnerabile.

2.2 Etapele de realizare ale planului :

1. Informarea clientului despre piața muncii ,

2. Elaborarea Profilului personal al clientului

3. Consiliere profesională pentru integrarea pe piața muncii

2.2.1 Detalierea etapelor și a conținutului acestora

Etapa 1 Informare despre piața muncii

Obiectivul etapei: Dezvoltarea nivelului de informaţii al clientului despre piața muncii ;

Activităţi Sesiune informativă individuală

Tematici Relaţia dintre cerere - ofertă de muncă; Relaţia “angajatori- angajaţi”;

Durata minimă 1 întâlnire lunară 60-90 minute

Rezultate

estimate

-Clientul cunoaşte informaţii relevante despre “relația cerere- oferta de

muncă”;

-Clientul cunoaşte informaţii despre relaţia “angajatori- angajaţi”;

Etapa 2 Elaborarea Profilul personal a membrilor grupurilor vulnerabile

41

Modelul de elaborare a Profilului personal a membrilor grupurilor vulnerabile propus de noi

presupune parcurgerea a cinci intervenții de evaluare succesive, în sens ascendent, de la baza

structurii piramidale, spre vârful acesteia.

Fig. 1 Modelul piramidal de evaluare a intereselor profesionale, aptitudini și abilități profesionale și

personale necesare pentru stimularea mobilității profesionale și geografice

Conținutul intervențiilor :

1. Identificarea și analiza intereselor profesionale globale ale clientului ;

2. Identificarea și analiza nivelului de dezvoltare al aptitudinilor generale și specifice ale

clientului

3. Identificarea și analiza personalității globale a clientului ;

4. Identificarea și analiza factorilor de personalitate specifici integrării pe piața muncii ;

5. Redactarea finală a Profilului personal al clientului însoțit de recomandarea serviciilor care

să valorifice potențialul identificat și să contribuie la ocuparea în muncă

Fiecare intervenție din structura piramidală este formată din cel puțin o activitate de evaluare.

Vârful piramidei este reprezentat de elaborarea profilului clientului SPO și aferent acestuia decizia

(recomandările) consilierului profesional.

Pentru întocmirea raportului final de evaluare parcurgerea fiecărei intervenții este obligatorie.

Intervențiile se vor realiza succesiv, în ordinea prezentată mai jos.

Intervenția 1. Identificarea și analiza intereselor profesionale ale clientului SPO;

Obiectivul intervenției: Dezvoltarea nivelului de informații despre interesele vocaționale ale

clientului

42

Activitatea Sesiune de evaluare individuală

Metoda Anchetă pe bază de interviu

Instrumentul

utilizat

1. Fișă de luare în evidență (informații personale)- se completează de

client;

2. SDS-Holland / Holland Self-Directed Search –Inventar de evaluare a

intereselor vocaționale bazat pe tipologie Holland (40 min.)

sau

JVIS (Jackson Vocational Interest Survey)- Chestionar de orientare

vocațională și profesională axat pe identificarea intereselor vocaționale

(40-45 min);

Activitatea Sesiune de evaluare individuală

Metoda Anchetă pe bază de interviu; Analiza documentelor

Instrumente Ghidul de interviu semistructurat

Activitatea Studiu individual (realizat de consilierul profesional

Metoda Analiză cantitativă a datelor personale ale clienților evaluați

Instrumentul Program computerizat de prelucrare a informațiilor (SPSS, Excell)-

stocarea datelor culese;

Intervenția 2. Evaluarea abilităților/ aptitudinilor generale ale clienților SPO

Obiectivul intervenției: Creșterea gradului de cunoaștere a abilităților generale ale clientului

Activitatea Sesiune de evaluare colectivă pentru Abilitatea generalã de învățare

(Aptitudinea de a asimila informații , de a le reorganiza și de a opera cu acestea

în rezolvarea de probleme. Cuprinde concentrarea atenției și rezistența la

interferențã; capacitate de organizare a informațiilor în memorie, inhibiția

cognitivã și memoria de scurtã duratã; și o componentã de operare, aceasta

implicând: rationamentul analitic, transfer analogic, memorie de lucru și

flexibilitatea în categorizare)

Metoda Test Raţionamentul analitic;

Test Transfer analogic;

Test Flexibilitatea categorizării;

43

Test Inhibiție cognitivã și memorie de scurtã duratã;

Test Memoria de lucru; Test interferența cognitivã; .

Instrumentul Bateria de evaluare a aptitudinilor cognitive BTPAC;

Activitatea Sesiune de evaluare colectivă pentru aptitudinilor specifice:

1. Aptitudinea verbalã (Înțelegerea sensurilor cuvintelor și operarea corectã

cu acestea, capacitatea de a combina pe baza unor reguli precise cuvintele în

propoziții și propozițiile în fraze, abilitatea de a citi și a întelege informații și

idei prezentate verbal sau în scris)

2. Aptitudine numerice: Capacitatea de a întelege și opera cu conținuturi

numerice, rapiditatea și corectitudinea de realizare a calculelor matematice

simple.

3. Aptitudini spațiale: Capacitatea de a genera, reține și transforma imagini

vizuale abstracte, manipularea și organizarea informației spațiale.

Metoda Test vocabular; Test sintaxă; Test înțelegerea textelor;

Test calcul matematic; Test raționament matematic;

Test Imagini mintale-transformãri;

Test Orientare spațială; Test Generare de imagini

Instrumentul Bateria de evaluare a aptitudinilor cognitive BTPAC;

Intervenția 3: Identificarea personalității clientului

Obiectivul intervenției: Creșterea gradului de cunoaștere a personalității clientului

Activitatea Sesiune individuală de evaluare

Metoda Test pentru evaluarea personalității adulte

Instrumentul NEO PI-R . NEO Personality Inventory, Revised Paul T. Costa, Jr., Ph.D., Robert R.

McCrae, Ph.D. (aplicare 30 de minute)

NEO PI-R este un instrument de masurare concis pentru cele cinci dimensiuni

majore, sau domenii, ale personalitatii, precum și pentru cele mai importante

trăsături sau fațete care definesc fiecare domeniu. Împreuna, cele 5 domenii și 30

de fațete ale NEO PI-R permit o evaluare comprehensiva a personalității adulte.

Activitatea Studiu individual comprehensiv (realizat de consilierul profesional)

44

Metoda Metoda corelației (covarianțe între interesele vocaționale, nivelul de dezvoltare al

aptitudinilor cognitive (generale și speciale) și personalitatea clientului)

Instrumentul Instrument de prelucrare a datelor clienților: Excell/ SPSS

Intervenția 4. Identificarea factorilor de personalitate specifici integrării pe piața muncii

Obiectivul intervenției: Îmbunătățirea gradului de cunoaștere a factorilor calitativi ai

personalității clientului

Activitatea Sesiune de evaluare individuală

Metoda Anchetă pe bază de interviu

Instrument Ghidul de interviu semistructurat pentru aprofundarea datelor obținute prin

metodele testului, construit pe următoarele dimensiuni: Neuroticism (depresie,

vulnerabilitate);Extraversie (asertivitate, sociabilitate, căldură)

Conștiinciozitate (autodisciplină, ordine); Agreabilitate (altruism, modestie,

loialitate); Deschidere (fantezie, estetică, valori)

Activitatea Studiu individual comprehensiv (realizat de consilierul profesional)

Metoda Analiza documentelor (profilul intereselor vocaționale, profilul abilităților

generale de învățare, profilul aptitudinal, profilul factorilor de personalitate)

Instrument Instrument de prelucrare a datelor clienților: Excell/ SPSS

Intervenția 5: Definitivarea profilul personal al clinetului

Obiectivul intervenției: Recomandarea serviciilor în funcție de Profilul personal rezultat

Activitatea Studiu individual comprehensiv

Metodă Analiza documentelor

Instrumente 1. Fișă de luare în evidență completată de client

2. Profil SDS-Holland / Holland Self-Directed Search sau JVIS (Jackson Vocational

Interest Survey);

3. Profil BTPAC (1)- abilitatea generală de învățare

4. Profil BTPAC (2)- aptitudini cognitive generale/ specifice

5. Profil NEO PI-R

6. Profil evaluare personalitate

Rezultat Profiul personal al clientului; Recomandarea serviciilor

45

Etapa 3 Consiliere profesională pentru stimularea ocupării în muncă

Obiectivul etapei: Creşterea numărului de clienţi SPO care obţin un loc de muncă

Activităţi Sesiune informativă individuală pentru clienţii care au nevoie de formare

profesională

Tematici Evoluţia segmentului de ocupaţii

Analiza profesiilor ce presupun formare/ mobilitate profesională

Durata minimă 1întâlnire lunară /60-90 minute

Rezultate

estimate

-Clientul cunoaşte informaţii relevante despre evoluţia segmentului de

ocupaţii în domeniul lui de interes;

-Clientul cunoaşte informaţii relevante despre profesiile căutate pe piața

muncii

Activitatea Sesiune de instruire

Tematici Metode şi tehnici de căutare a locurilor de muncă ; redactarea Cv-ului

Europass; redactarea Scrisorii de intenție; accesarea platformelor virtuale cu

oferte de muncă

Durata 1întâlnire lunară/90-100 minute

Rezultate

estimate

Clientul cunoaşte informaţii relevante despre: redactarea CV Europass;

redactarea Scrisorii de intenție; accesarea platformelor virtuale

46

Resurse necesare ( inclusiv metodologice)

Locul de desfăşurare: AJOFM;

Dotări necesare: spaţiu mobilier, videoproiector, laptop, hârtie de scris, instrumente de scris,

copiator, imprimantă;

Specialişti implicaţi: consilieri profesionali;

Aşteptări de la client: -necesitatea de a răspunde la convocare/ de a fi prezent; necesitatea de a fi

atent şi a manifesta interes la instrucţiunile oferite de specialist; necesitatea de a manifesta o

atitudine interactivă în cadrul întâlnirii;

Metodologie de intervenţie: Se vor organiza:

- o sesiune informativă individuală cu expunerea informațiilor (prima etapă) şi discuţii tematice

(a doua etapă);

- o sesiune de instruire în Metode și tehnici de căutare a unui loc de muncă; redactarea unui CV ;

redactarea unei Scrisori de internție; familiarizarea cu accesare paginilor on line care oferă locuri

de muncă.

4.1.1 Propuneri pentru procesul de pilotare a Planului de acţiune individualizat

Planul de Acţiune Individualizat ( PAI) un instrument gândit să faciliteze trecerea de la servicii oferite

global la servicii individualizate, cerinţă formulată în mai multe documente ale Uniunii Europene şi ,

implicit, ale Romaniei în calitate de stat membru care şi-a asumat ţintele de ocupare din Strategia

„Europa 2020” şi alte documente progrmatice referitoare la includerea consilerii și orintării în

procesul de învațare pe tot parcusul vieții în calitatea lor de servicii specializate care să abordeze

diferenţiat fiecare persoană, iar documentele europene recunosc că „rolul principal revine „serviciilor

de consiliere şi orientare a carierei ( profesională)” care trebuie regândite”. Acest demers înseamnă

trecerea de la latura ofertei ( ce şi cum se face acum) către latura cererii ( ce solicită clientul ) , iar

esenţa acestei schimbări să fie bazată pe mai buna cunoaştere şi valorificare a potenaţialului fiecărui

client.

Conţinutul Planului de acţiune individualizat este ancorat în cerinţele Metodologiei de utilizare a

instrumentelor Europass şi Youthpass şi a Metodologiei-cadru cu privire la serviciile de consiliere şi

orientare a carierei pe tot parcursul vieţii aprobate prin ORDIN MMFPS Nr. 1804/4469 din 3 iulie

2012 .

47

Pilotarea planului este un proces prin care se va verifica gradul în care metodele, tehnicile,

instrumentele şi resursele propuse de către experţii proiectului asigură suportul necesar dezvoltării

capacităţii SPO de a furniza servicii individualizate de stimulare a ocupării în muncă Experții

proiectului propun acțiunea în etape care să asigure informarea conducerii structruilor SPO despre

procesul de piltoare, cât și asistarea metodologică a specialiștilor cu atribuții de informare, consiliere

și orientare profesională în familarizarea cu conținutul Planului de acțiune individualizat.

Etapa 1 de pilotare: Identificarea specialiştilor SPO cu atribuţii de informare și consiliere profesională

Modalitate propusă Documente din care

se pot identifica

specialiştii SPO

Experţi ai proiectului ( sau din alte

proiecte ) cu care se poate relaţiona

Analiza documente de înregistrare

grup țintă

Registru Grup țintă

Baze de date

Asistenţii manager ai proiectului de

la nivelul fiecărui partener

Solicitare evidențe nominale la

fiecare AJOFM ţintă cu specialiştii

care furnizează servicii de informare

și consiliere

Tabelul nominal

solicitat

Coordonatorii regionali / fiecare

partener

Etapa 2 : Pregătirea procesului de pilotare

Activitatea Descriere Experţi ai proiectului implicaţi

Corespondență cu directorii

structurilor SPO din zona

țintă a proiectului

Se vor transmite informaţii referitoare

la procesul de pilotare la toate structruile

SPO din zona țintă a proiectului

Manager proiect ; asistenţi

manager proiect;

Etapa 3 - Desfăşurarea procesului de pilotare

3.1 Instruirea la locul de muncă pentru specialiștii SPO cu atribuţii în furnizarea serviciilor de

informare / consiliere şi orientare profesională ( Aplicarea asistată a Planului de acțiune individualizat)

Nr.

crt.

Bugetul

de timp

Acțiuni Situații de învățare Rezultate planificate

0 1 2 3 4

1 40-60 de

minute

Sesiune

informativă de

Atelier de lucru:

a. prezentarea procesului de

1.Specialiştii SPO cunosc

cerinţele de elaborare a

48

prezentare a

Planului de

acțiune

individualizat

proiectare a unui plan

individualizat; discutarea

cerinţelor pe baza cărora s-a

proiectat planul propus prin

proiect

b. analiza conceptuală a

planului;

c. discuții tematice: raportare

puncte de vedere, opinii,

argumente etc. la structura și

etapele planului;

unui plan de acţiune

individualizat.

2. Specialiştii SPO cunosc

exigențele metodologice ale

planului individual de

acţiune propus prin proiect

3.Experţii cunosc punctele

de vedere ale specialiştilor

o SPO referitoare la

realismul furnizării de servcii

individalizate.

2 30-40 de

minute

Instruirea la

locul de muncă

a specialiștilor

Atelier de lucru :

Etapa 1 a planului ”Informare

despre piața muncii”

1.Specialiștii SPO cunosc

conținutul cadru al unui

proces de informare despre

piața muncii

3 100-

120 de

minute

Instruirea la

locul de muncă

a specialiștilor

care furnizează

servicii de

informare și

consiliere

Atelier metodic :

Etapa 2 a planului ”Elaborarea

profilului personal al

membrilor grupului vulnerabil

1.Identificarea și analiza

intereselor profesionale

globale ale clientului ;

2.Identificarea și analiza

nivelului de dezvoltare al

aptitudinilor generale și

specifice ale clientului

1.Specialiștii SPO exersează

în realție cu clienții

modalități de identificare și

analiză a intereselor

profesionale

2.Specialiștii SPO exersează

în relație cu clienții

modalități specifice de

identificare a aptitudinilro

generale

3. Specialiștii SPO exersează

în relație cu clienții

49

3.Identificarea și analiza

personalității globale a

clientului ;

4.Identificarea și analiza

factorilor de personalitate

specifici integrării pe piața

muncii ;

5.Redactarea finală a Profilului

personal al clientului

modalități de identificare a

personalității globale

4.Specialiștii SPO identifică și

analizează factorii de

personalitate specifici

integrării pe piața muncii

5. Speciliștii SPO exersează

procese de redactare a

Profilului personal al

clientului

4. 40-60 de

minute

Instruirea la

locul de muncă

a specialiștilor

Grup de discuţii

Etapa 3 a planului ” Consiliere

profesională pentru stimularea

ocupării în muncă”

1. Specialiștii SPO exersează

procese de consiliere

individualizată pentru clienții

care au nevoie de formare

profesională

2.Speciliștii SPO își dezvoltă

deprinderile necesare :

- elaborării unui CV Europss

- redactării unei Scrisori de

intenție;

3.Specialiștii SPO cunosc

informaţiile relevante

despre standardele

/exigențele metodologice

specifice etapei nr 3 din

Planul de acțiune

individualizat;

50

3.2 Evidențiere procesului de pilotare

Data Structura SPO Acţiunea de

pilotare

Nume şi

prenume

specialişti

Calificări în

domeniul

consilierei

Semnătura

4.1.2 Evaluarea procesului de pilotare a Planului de acțiune individualizat

Evaluarea procesului de pilotare a Planului de acțiune individualizat este realizată de către experții

proiectului care au desfășurat acțiuni de învățare pentru personalul SPO, prin Metoda ancorelor.Pentru

această formă de evaluare am ales un număr de 5 dimensiuni comportamentale în activitatea de

consilier profesional. Acestea sunt:

Dimensiunea comportamentală 1. Întelegerea verbală a limbajului scris în Planul de acțiune

individualizat

Aptitudinea angajaților SPO de a asculta și înțelege cuvintele și frazele din Planul de acțiune

individualizat, enunțate de expertul proiectului care a organizat acțiunile de învățare din procesul de pliotare.

Nr.

Crit.

Ancora comportamentală specifică

activității profesionale

Tipul de performanță Nivel

performanță

1. Specialistul SPO înțelege în

totalitate și reproduce cu ușurință

termenii de specialitate ce aparțin

Planului de acțiune individualizat.

Performanță înaltă: angajatul SPO

întelege toate informațiilor complexe

și/ sau detaliate, prezentate oral de

către expertul proiectului care a realizat

acțiunile de învățare din cadrul

procesului de pilotare

Nota 7

Nota 6

Nota 5

51

2. Specialistul SPO înțelege termenii

de specialitate din Planul de acțiune

individualizat doar atunci când i se

explică de către expertul proiectului.

Nota 4

3

Specialistul SPO înțelege cu

dificultate termenii de specialitate

din plan și doar atunci când i se

explică de expertul proiectului;

folosește în exprimare cuvinte

comune, sinonime cu termenii de

specialitate incluși în plan.

Performanță slabă: angajatul SPO

întelege cu dificultate informațiile

prezentate oral de către expertul

proiectului care a organizat acțiunile de

învățare din cadrul procesului de pilotare

și nu folosește în exprimarea orală

termenii de specialitate din Planul de

acțiune individualizat.

Nota 3

Nota 2

Nota 1

Dimensiunea comportamentală 2 Capacitatea de coordonare a activităților din Planul de acțiune

individualizat

Aptitudinea angajaților SPO de a structura Planul de acțiune individualizat și activitățile înscrise în

plan, astfel încât să coincidă cu programul, stilul și ritmul de muncă al clientului SPO și de a le ajusta,

prin schimbările ce se impun; această aptitudine solicită eficacitate în managementul timpului și al

resurselor, astfel încât să se reușească o bună sincronizare a propriilor acțiuni cu ale clienților SPO.

1 Acitivitatea de a parcurge etapele planului de acțiune

individualizată este întotdeauna în deplin acord cu

ale clientului SPO; atunci când apare o problemă

referitoare la coordonarea activităților din plan,

specialistul SPO identifică toate elementele

problemei, în cele mai mici detalii.

Performanță înaltă:

angajatul SPO are o

capacitate de organizare și

structurare dezvoltată a

activităților din Planul de

acțiune individualizat.

Nota 7

Nota 6

Nota 5

2 Specialistul SPO planifică și organizează corect etapele

Planului de acțiune individualizat numai dacă

primește sprijin informațional de expertul proiectului

care a asigurat procesul de pilotare.

Nota 4

52

3 Specialistul SPO planifică și organizează activitățile

din Planul de acțiune individualizat cu dificultăți și

solicită des îndrumarea expertului proiectului.

Performanță slabă:

angajatul SPO exprimă o

capacitate de organizare și

structurare foarte redusă

pentru coordonarea

acțivităților din Planul de

acțiune individualizat.

Nota 3

Nota 2

Nota 1

Dimensiunea comportamentală 3 Ordonarea informațiilor înscrise în Planul de acțiune

individualizat

Aptitudinea angajaților SPO de a aplica corect regulile metodologice ale Planului de acțiune

individualizat, cu scopul de a ordona acțiunile pe cele trei etape.

1 Specialistul SPO poate să ordoneze corect cantitatea

totală de informații ce aparțin Planului de acțiune

individualizat.

Performanță înaltă:

Implică ordonarea unei

mari cantități de

informații, aplicând două

sau mai multe reguli

complexe

Nota 7

Nota 6

Nota 5

2 Specialistul SPO poate să ordoneze corect cantitatea

totală de informații ce aparțin planului de acțiune

individualizată, dar cu ajutor din partea expertului

proiectului.

Nota 4

3 Specialistul SPO urmărește ordinea doar a câtorva

informții, după reguli simple, fără a surprinde relațiile

dintre etapele Planului de acțiune individualizat.

Performanță slabă:

Presupune așezarea în

ordine a câtorva

informații, după o regulă

simplă

Nota 3

Nota 2

Nota 1

53

Dimesiunea comportamentală 4 Flexibilitate comportamentală la situațiile schimbătoare din

momentul aplicării Planului de acțiune individualizat

Este aptitudinea angajatului SPO de a- și adapta propiul comportament la situațiile schimbătoare

din mediul de muncă, respectiv aplicarea Planului de acțiune individualizat și implică dorința și

posibilitatea specialistului SPO să reacționeze flexibil și adaptativ la așteptările și standardele în

schimbare ale clienților SPO.

1 Specialistul SPO în aplicarea Planului de

acțiune individualizat manifestă întotdeauna un

comportament flexibil și adaptabil, în funcție

de personalitatea clientului SPO evaluat.

Performanță înaltă: Presupune

un comportament deosebit de

flexibil și adaptabil, pentru a

răspunde schimbărilor frecvente

la nivelul cerințelor muncii

Nota 7

Nota 6

Nota 5

2 Specialistul SPO se adaptează la

personalitatea unui nou client SPO, cu

nesiguranță, solicită de mai multe ori

informații suplimentare despre aplicarea

metodelor propuse în plan.

Nota 4

3 Specialistul SPO se adaptează cu dificultate la

stilul de învățare și personalitatea unui nou

client .

Performanță slabă: Necesită un

minim de flexibilitate și

adaptabilitate în comportament,

pentru a răspunde unor

schimbări minore care apar la

nivelul cerințelor muncii.

Nota 3

Nota 2

Nota 1

Dimensiunea comportamentală5. Receptivitatea specialiștilor SPO la problemele exprimate ale clienților

Este deprinderea specialiștilor SPO de a identifica aspectele disfuncționale sau aspectele care riscă să

nu funcționeze în aplicarea Planului de acțiune individualizat. Această deprindere implică sesizarea

problemei în întregul ei, precum și diferitele părți ale acesteia.

54

1 În momentul aplicării Planului de acțiune

individualizat, specialistul SPO poate să

recunoască și să corecteze o problemă

situațională, prin identificarea ei în mod

corect.

Structura planului oferă posibilitatea

specialistului SPO de a evalua în mod

amanunțit toate informațiile disponibile

înainte de luarea unei decizii.

Performanță înaltă:

presupune recunoașterea

existenței unor probleme

neobișnuite sau foarte

complexe, precum și

identificarea tuturor

elementelor problemei în cele

mai mici detalii.

Nota 7

Nota 6

Nota 5

2 În momentul aplicării Planului de acțiune

individualizat, specialistul SPO nu recunoaște

întotdeauna o problemă de comunicare sau de

altă natură din relația specialist- client.

Evaluarea informațiilor desprinse din planul

de acțiune individualizat este uneori lacunară.

Nota 4

3 În momentul implementării, specialistul SPO

recunoaște cu dificultate problemele apărute

în relația cu clientul SPO, și dacă anterior s-a

mai confruntat cu o problemă similară.

Structura planului permite specialistului SPO

doar o evaluare minimă, înaintea luării unei

decizii

Performanță slabă:

Presupune recunoașterea

problemelor simple sau

comune.

Nota 3

Nota 2

Nota 1

Expertul proiectului care asigură asistența metodologică în pilotarea Planului de acțiune

individualizat , după evaluare v-a completa Fișa de evaluare a procesului de aplicare a Planului

de acțiune individualizat. În cazul în care Media obținută este sub 5 se recomandă o altă acțiune de

asistare metodologică .

55

Nr.

crt

Numele și

funcția

angajatului

SPO

Nota

finală

ancora 1

Nota

finală

ancora 2

Nota

finală

ancora 3

Nota

finală

ancora 4

Nota

finală

ancora 5

Media

specialistului

evaluat

1

2

3

4

5

…

4.2 Fișă de acțiune individualizată

Scop: Facilitarea procesului de planificare și furnizare a Serviciilor de stimulare a ocupării pentru grupurile vulenrabile Grup țintă: specialiști SPO care furnzează servicii persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă Serviciul de referință : Consiliere /orientare profesională Intervenții specifice pentru Reţeaua serviciilor pentru ocuparea forţei de muncă Informare

profesională

Consilierea carierei

(sau consilierea profesională)

Consilierea pentru

angajare

Plasarea

I. Cunoașterea clientului și stabilirea serviciilor necesare

Tipuri de clienți Calificați în una sau

mai multe ocupații

Dețin cunoștințe/

deprinderi într-o

ocupație /domeniu

Fără calificare/

cunoștințe deprinderi

Analiză Metode Studiul documentelor Studiul

documentelor de

educație și formare

Studiul documentelor

de educație și formare

Instrumente Profilul profesional Fișa de analiză

domenii studiate în

alte contexte decât

cele formale

Inventarul de interese

Holland Profilul de competențe

56

Planificare Metode Stabilire pachet

servicii integrate

Stabilire ocupații în

care se face

evaluarea de

competențe

Stabilire cod vocațional

Stabilire ocupații care

pot fi exercitate

Tehnici Interviu direct Discuții deschise În scris

Instrumente Ghid de interviu Listă de cerințe Inventarul de interrese

Holland

Ce servicii/ intervenții pot

fi planificate

- Informare

profesională

- Consiliere

pentru

angajare

- Medierea

muncii

- Plasare

- Consultanță ,

asistență

afaceri /

- activități .

independente

- Informare

profesională

- Orientare

profesională

- Evaluare și

certificare de

competențe

- Medierea

muncii

- Plasare

- Consultanță ,

asistență

afaceri sau

activitivăți

independente

- Informare

profesională

- Orientare

profesională

- Formare

profesională în

funcție de

nivelul de

educație și

Codul vocațional

- Medierea

muncii; Plasare

- Consultanță ,

asistență

afaceri/ activ.

Independente

Instrumente

individualizate de

planificare

Planul de acțiune

individualizat

Planul de acțiune

individualizat

Planul de acțiune

individualizat

Planul nominal de

servicii

Planul nominal de

servicii

Planul nominal de

servicii

Profilul personal Profilul personal Profilul personal

Profilul profesional Profilul profesional -

57

4.3 Profilul profesional al clientului

Pentru identificarea necesităţilor de formare profesională şi întocmirea Profilului profesional experții

proiectului propun realizarea unei Fișe de evaluare al cărei conținut reflectă nivelul de educație ,

formare profesională, experiență în muncă, interesul pentru angajare etc.

Procesul de realizare: Completarea formularului se face analizând documentele din dosarul personal

al clientului.

Durata estimativă: 1 oră

A. DATE PERSONALE SOLICITANT ( această secțiune poate fi realizată de Agentul ocupare

valorificând datele din sistemul de operare în care a fost înregistrat clientul)

Nume/Prenume

Adresa

Telefon

E-mail

Data naşterii

Naţionalitate

Sex

Probleme de sănătate

Situaţia familială/civilă

Situaţia financiară şi locativă

B. PREGĂTIREA ŞI EXPERIENŢA PROFESIONALĂ SOLICITANT (această secțiune poate fi

realizată de Agentul ocupare valorificând datele din sistemul de operare în care s-a înregistrat

clientul și analizând documente personale depuse la dosar)

Diploma de absolvire sau certificatul de calificare obţinut

Experienţa profesională: - totală; - relevantă pentru post

Responsabilităţile ultimului loc de muncă relevant

Postul de muncă vizat

Pregătirea necesară: de bază; cursuri speciale

Motivul aplicării pentru locul de muncă

Natura muncii:individual; de grup

58

Disponibilitate/Program de lucru (schimburi,ore/zi)

Nivel salarial dorit

Modalitate de angajare:

- perioada determinată

- perioadă nedeterminată

Acceptă loc de muncă la o distanţă mai mare de domiciliu: sub 10 Km; între 10-50

Km; peste 50 Km

Acceptă mobilitate ocupaţională dacă:

- salariu motivant

- se asigură cheltuieli de navetă

- se asigură curs de formare profesională în domeniul respectiv

- stimulent financiar legal

Competenţe şi abilităţi sociale

Competenţe şi abilităţi tehnice

Competenţe şi abilităţi organizatorice

Competenţe şi abilităţi de utilizare a calculatorului

Limbi străine cunoscute (nivel,certificat sau nu)

Permis de conducere

Acceptă mobilitate ocupaţională prin urmarea unui curs de formare profesională

C. CONCLUZIILE SPECIALISTULUI

Data: Numele şi prenumele specialistului :

Semnătura: .............................

59

4.4 Planul nominal de servicii de stimulare a ocupării

Este un instrument de management al serviciilor care asigură operaționalizarea Planului de acțiune

individualizat.

Rolul Planului Nominal de Servicii este de facilitare a procesului de alocare a resurselor umane și a

celor de timp pentru a asigura furnizarea de servcii individualizate.

Din punct de vedere metodologic, recomandăm elaborarea Planului nominal pentru fiecare client SPO

pentru care în urma evaluării psihoprofesionale s-au recomandat servicii. Planificarea să fie realizată

cel târziu în ultima zi din luna în curs pentru luna urmatoare și să fie comuncată specialiștilor

implicați. Totodată, considerăm important ca în procesul de management al serviciilor să se

centralizeze toate planurile nominale, demers care asigură fundamentarea deciziilor de normare, de

repartizare de atribuții și responsabilități experților SPO implicați în furnizarea serviciilor către

clienți.

Planul Nominal de Servicii de Stimulare a Ocupării

Structura SPO :…………………………………………………….

Luna de planificare ………………………………………………….

Numele și prenumele clientului ……………………………………………..

CNP …………………………................

I. Planificarea serviciilor /intervențiilor

Servicii/ intervenții Acțiunea Data Interval orar Instrumente de lucru

Cunoșterea clientului

Informare profesională /ocupație

Consilierea carierei /acțiuni

60

Consiliere pentru angajare

Consultanță/asistență/ Afaceri/act. independente

Medierea muncii

Plasare

II. Planificare lunară ( se menționează datele , serviciile și specialiștii implicați)

Data Servicii / intervenții Specialist

Data .......................................... Specialist....................................................

Semnătura ....................................................

61

Surse de resurse

1. Documente programatice /de reglementare și analiză

Strategia Europa 2020. Obiectivele strategice privind incluziunea socială

Programul de Guvernare 2012-2016

Programul Naţional de Reformă 2011-2013

Strategia Națională de Ocupare 2013-2020 ( varianta în dezbatere publică)

Strategia de formare a resurselor umane din aparatul propriu al Ministerului Muncii, Familiei

şi Protecţiei Sociale și din instituțiile aflate în subordine 2011/2015

Strategia naţională pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu

handicap în perioada 2006-2013

DECIZIA CONSILIULUI din 21 octombrie 2010 privind orientările pentru politicile de ocupare

a forței de muncă ale statelor membre (2010/707/UE)

Raportul trimestrial al Directoratului General pentru Ocupare și Protecție Socială, ediția

septembrie 2013

European Restructuring Monitor, sept. 2013

2. Acte normative pe baza cărora se furnizează serviciile individualizate

Legea Educaţiei Naţionale nr.1 din 2011 , Titlul ”Învățarea pe tot parcusul vieții”

ORDIN Nr. 1804/4469 din 3 iulie 2012 privind aprobarea Metodologiei de utilizare a

instrumentelor Europass şi Youthpass şi a Metodologiei-cadru cu privire la serviciile de

consiliere şi orientare a carierei pe tot parcursul vieţii

Legea asistenţei sociale nr. 292 din 20 decembrie 2011

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj, cu modificările ulterioare

Legea nr. 116/2002 privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale

Legislaţia privind integrarea grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii

Legislaţia privind integrarea persoanelor de etnie romă

Legislaţia cu privire la integrarea persoanelor aflate în detenţie

Legislaţia privind integrarea persoanelor dependente de droguri

Legislaţia privind integrarea victimelor violenţei domestice

Legislaţia privind integrarea tinerilor peste 18 ani care părăsesc sistemul instituţionalizat.

62

3.Manuale/tratate de specialitate

Living with Risk: A Global View of Disaster Reduction Initiatives, Geneva: UN International

Strategy for Disaster Reduction, 2004

De Robertis, Cristina, Methodologie de l'intervention en travail social, Centurion, Paris, 1987.

63

Anexa 1. Operaționalizare cadru legal

Directive/Recomandari/Legi/Metodologii

UE

RO

Structuri SPO

Directiva Comisiei Europene referitoare la invățarea pe tot

parcursul vieții

Rezoluția Consiliului European din 21.11.2008 privind o

mai buna integrare a orientării în strategiile de invățare pe

tot parcursul vieții

Legea Educației Naționale (actualizată)

(Titlul Invatarea pe tot parcursul vietii)

Legea șomajului (actualizată)

Ord.nr.1804/4469 din 03.06.2012 privind aprobarea

Metodologiei de utilizare a instrumentelor Europass si

Youthpass si a Metodologiei cadru cu privire la serviciile

de consiliere și orientare a carierei pe tot parcursul vieții

Proceduri de lucru adaptate

la cele două metodologii

Instrumentar de lucru /servicii/intervenții

64

ANEXA 2 - CONȚINUTUL SERVICIILOR DE CONSILIERE ȘI ORIENTARE ÎN CARIERĂ

Structura serviciilor de consiliere şi orientare în carieră din România

Reţeaua serviciilor de consiliere din

educaţie şi formare profesională

Reţeaua serviciilor pentru ocupare a forţei de

muncă

Intervenţii specifice serviciilor de consiliere şi orientare în carieră- se aplică în funcţie de

specificul şi nevoile grupului ţintă (elevi, studenţi, persoane în căutarea unui loc de muncă etc.)

Intervenții Etape/conținut

Informarea

cu privire la

carieră

Reprezintă activitatea de bază în cadrul oricărui proces de consiliere şi

orientare a carierei. Aceasta include toate informaţiile necesare pentru a

planifica, obţine şi menţine angajarea. Prin acest tip de intervenţie se oferă

informaţii despre diferite ocupaţii, abilităţi, oportunităţi de învăţare, tendinţe

ale pieţei muncii, programe educaţionale, instituţii educaţionale şi de formare,

programe guvernamentale sau non- guvernamentale, oportunităţi de muncă ș.a

Educaţia cu

privire la

carieră

Este un demers educaţional pe termen lung care vizează dezvoltarea de

competenţe şi atitudini necesare pentru planificarea şi dezvoltarea carierei,

atât în domeniul autocunoaşterii şi dezvoltării personale, cât şi în cel al

explorării oportunităţilor educaţionale şi profesionale. Educaţia cu privire la

carieră se realizează în unităţi şi instituţii de învăţământ de către cadre

didactice şi consilieri.

Consilierea

carierei

( sau

Consilierea

profesională)

Ajută pe indivizi să îşi clarifice scopurile şi aspiraţiile, să îşi înţeleagă propria

identitate, să ia decizii informate, să fie responsabili pentru propriile acţiuni,

să-şi managerieze cariera şi tranziţia de la şcoală la piaţa muncii, de la un loc

de muncă la altul.

Planificarea

carierei

Identificare a modalităţii optime de dezvoltare a carierei şi

presupune stabilirea obiectivelor, a acţiunilor care vor fi

realizate, a resurselor necesare (umane, financiare), a

termenelor, responsabilităţilor şi a rezultatelor concrete

65

aşteptate, a strategiilor de eliminare a obstacolelor. În cadrul

unui program de consiliere a carierei, planificarea carierei se

desfăşoară după etapele de autocunoaştere şi explorare

ocupaţională, educaţională

Instrumentele utilizate în etapa de planificare a carierei sunt

testele de aptitudini, interese şi abilităţi. Inventarele de interese

şi testarea valorilor de muncă sunt utilizate pentru a măsura

preferinţele individului cu privire la ocupaţii sau viaţa

profesională

Planificarea carierei presupune evaluarea iniţială a intereselor

şi competenţelor, elaborarea unui CV şi dezvoltarea unui plan

(iniţial) de angajare. Scopul evaluării sau testării este de a-l

ajuta pe individ în autocunoaşterea propriului potenţial şi a

propriilor limite, prin oferirea de informaţii obiective şi

relevante despre sine, pentru a putea face alegeri realiste cu

privire la viaţa profesională.

Strategiile

de căutare

a unui loc

de muncă

Includ căutarea oportunităţilor de învăţare şi angajare,

dezvoltarea abilitaţilor necesare participării la un interviu de

angajare, tehnici de negociere. Cei care se află în căutarea unui

loc de muncă trebuie să fie capabili să ştie unde anume să caute

locuri de muncă, să îşi pregătească un CV adaptat respectivului

loc de muncă şi o scrisoare de intenţie, să fie capabili să îşi

dezvolte o reţea care îi va ajuta să găsească locul de muncă.

Dezvoltarea

carierei

Este procesul de învăţare şi adaptare la diferite roluri exercitate

de către o persoană pe parcursul vieţii, include diferite stadii,

aflate în succesiune cronologică şi presupune medierea între

factorii de personalitate şi cerinţele sociale, în beneficiul

individului. Acest proces cuprinde totalitatea factorilor

psihologici, sociologici, educaţionali, fizici, economici care,

combinaţi, influenţează natura şi importanţa muncii pe parcursul

66

întregii vieţi a unei persoane

Consilierea

pentru

angajare

Ajută pe indivizi să îşi clarifice scopurile imediate privind angajarea, să

înţeleagă şi să acceseze un job, să îşi dezvolte abilităţile necesare pentru a căuta

şi obţine un loc de muncă (redactarea unui CV, abilităţi necesare participării la

un interviu).

Plasarea Reprezintă sprijinul acordat indivizilor pentru găsirea unui loc de muncă.

67

Anexa 3. Fișă de acțiune individualizată

Scop: Facilitarea procesului de planificare și furnizare de Serviciilor de stimulare a ocupării pentru grupurile

vulenrabile

Grup țintă: specialiști SPO care furnzează servicii persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă

Serviciul de referință : Consiliere /orientare profesională Intervenții specifice pentru Reţeaua serviciilor pentru ocuparea forţei de muncă

Informare

profesională

Consilierea carierei

(sau consilierea profesională)

Consilierea pentru

angajare

Plasarea

I. Cunoașterea clientului și stabilirea serviciilor necesare

Tipuri de

clienți

Analiză Planificare Ce servicii/

intervenții pot fi

planificate

Instrument

de

planificare Metode Tehnici instrumente Metode Tehnici Instrumen

te

Calificați

în una sau

mai multe

ocupații

Studiul

document

elor de

educație

și

formare

Analiza

dosarului

personal

Profilul

profesional

Stabilire

pachet

servicii

integrate

Interviu

direct

Ghid de

interviu

Informare

profesională

Consiliere pentru

angajare

Medierea muncii

Plasare

Consultanță ,

asistență afaceri

/activ.

independente

Planul

nominal

de servicii

Profilul de

competențe

Stabilire

ocupații

care pot fi

exercitate

Intrviu

direct

Ghid de

interviu

Informare

profesională

Consiliere

profesională

Medierea muncii

Plasare

Consultanță ,

asistență afaceri

sau activ.

independente

Planul

nominal

de servicii

Dețin cunoștințe/ deprinderi într-o ocupație /domeniu

Idem Analiza

dosarului

personal /

Întâlnire

directă

Fișa de

analiză

domenii

studiate în

alte

contexte

decât cele

formale

Stabilire

ocupații în

care se

poate face

evaluarea

și

certificare

de

competențe

Discuții

deschise

Listă de

cerințe

Informare

profesională

Orientare

profesională

Evaluare și

certificare de

competențe

Medierea muncii

Planul

nominal

de servicii

68

Plasare

Consultanță ,

asistență afaceri

sau activ.

independente

Fără

calificare/

cunoștințe

deprinderi

Idem Analiza

dosarului

personal /

Întâlnire

directă

Inventarul

de interese

Holland

Stabilire

cod

vocațional

În scris Inventarul

de

interrese

Holland

Informare

profesională

Orientare

profesională

Formare

profesională în

funcție de nivelul

de educație și

Codul vocațional

Medierea

muncii; Plasare

Consultanță ,

asistență

afaceri/ activ.

independente

Planul

nominal

de servicii

69

Anexa 4. Model pentru Fişă de realizare al profilului profesional al solicitantului de loc de

muncă

1. Date personale solicitant

Nume/Prenume (informaţii obţinute din BI/CI) Adresa (informaţii obţinute din BI-CI) Telefon (informaţii obţinute din întrebări) E-mail (informaţii obţinute din întrebări) Data naşterii (informaţii obţinute din BI/CI) Naţionalitate (informaţii obţinute din BI/CI) Sex (informaţii obţinute din BI/CI) Probleme de sănătate DA/NU-restricţii( inf.obţ.din întrebări) Situaţia familială/civilă (informaţii obţinute din întrebări) Situaţia financiară şi locativă (informaţii obţinute din întrebări)

2.Pregătirea şi experienţa profesională a solicitantului

Diploma de absolvire sau certificatul de calificare obţinut

(informaţii obţinute din întrebări şi documente prezentate)

Experienţa profesională: - totală; relevantă pentru post

(informaţii obţinute din întrebări şi documente prezentate)

Responsabilităţile ultimului loc de muncă relevant

(informaţii obţinute din întrebări şi documente prezentate)

Postul de muncă vizat (informaţii obţinute din întrebări şi cerere) Pregătirea necesară:

- de bază; cursuri speciale (informaţii obţinute din întrebări şi documente prezentate)

Motivul aplicării pentru locul de muncă (informaţii obţinute din întrebări) Natura muncii:

- individual - de grup

(informaţii obţinute din întrebări)

Disponibilitate/Program de lucru (schimburi,ore/zi)

(informaţii obţinute din întrebări)

Nivel salarial dorit

(informaţii obţinute din întrebări)

Modalitate de angajare: - perioada determinată - perioadă nedeterminată -

(informaţii obţinute din întrebări)

Acceptă loc de muncă la o distanţă mai mare de domiciliu:

- sub 10 Km

(informaţii obţinute din întrebări)

70

- între 10-50 Km - peste 50 Km

Acceptă mobilitate ocupaţională dacă: - salariu este motivant - se asigură cheltuieli de navetă - se asigură curs de formare profesională

în domeniul respectiv - stimulent financiar legal

(informaţii obţinute din întrebări)

Competenţe şi abilităţi sociale (informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)

Competenţe şi abilităţi tehnice (informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)

Competenţe şi abilităţi organizatorice (informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)

Competenţe şi abilităţi de utilizare a calculatorului

(informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)

Limbi străine cunoscute (nivel,certificat sau nu)

(informaţii obţinute din întrebări sau din suplimentul Europass)

Permis de conducere (informaţii obţinute din întrebări) Acceptă mobilitate ocupaţională prin urmarea unui curs de formare profesională- (gratuit, domeniul etc.)

(informaţii obţinute din întrebări)

3. Trăsături de personalitate solicitant

Extra –versiune Introversiune

(informaţii obţinute din întrebări) Dacă este cazul se aplică testare psihologică.

Amabilitate Ostilitate

(informaţii obţinute din întrebări) Dacă este cazul se aplică testare psihologică.

Stabilitate emoţională Nervozitate

(informaţii obţinute din întrebări) Dacă este cazul se aplică testare psihologică.

Conştinciozitate şi autocontrol Grad scăzut de conştinciozitate şi autocontrol

(informaţii obţinute din întrebări) Dacă este cazul se aplică testare psihologică.

Deschidere către idei noi Opacitate

(informaţii obţinute din întrebări)

Observaţii suplimentare (informaţii obţinute din întrebări)

4. Concluzii / recomandări

Consilier profesional ......................................................

71

Anexa 5. Plan nominal de Servicii de stimulare a ocupării

Structura SPO :…………………………………………………….

Luna de planificare ………………………………………………….

Numele și prenumele ………………………………..………./CNP ……………………….......

III. Planificarea serviciilor /intervențiilor

Servicii/ intervenții Acțiuni Data Interval

orar

Instrumente

de lucru

Cunoșterea clientului

Informare profesională

/ocupație/ii

Consilierea carierei /acțiuni

72

Consiliere pentru angajare

Consultanță/asistență/

Afaceri/act.

Independente

Medierea muncii

Plasare

73

IV. Planificare lunară

Data Servicii / intervenții Specialist

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

..........

Specialist..................................................... Data ……………………

74

Anexa 6. Model de evaluare interese profesionale , aptitudini, abilități profesionale și personale

I.Proiectarea demersului

Obiectiv general : Să îmbunătăţim procesul de evaluare al potenţialului individual al clienţilor aflaţi în căutarea unui loc de

muncă OBIECTIV specific 1 Dezvoltarea gradului de cunoaştere a aptitudinilor și deprinderilor de muncă pe care le au clienţii SPO

Obiectiv specific 2 Dezoltarea gradului de cunoaştere a personalității clienţilor SPO

Obiectiv specific 3 Dezvoltarea gradului de cunoaştere a nivelului de încrederii în sine al clienţilor SPO

Rezultat 1 Clientul şi specialistul cunosc informaţii

relevante despre interesele profesionale ale clientului

Rezultat 2: Clientul şi specialistul cunosc informaţii relevante despre tipul de personalitate al clientului

Rezultat 3 Clientul şi specialistul cunosc informaţii

despre nivelul de dezvoltare al aptitudinilor cognitive generale

Activitate:1 Evaluare individuală

Activitatea 2: Evaluare individuală

Activitatea 3: Evaluare individuală

II. Detalierea activităţilor din procesului de evaluare şi consiliere Activitate

Ce se evaluează Durata necesară

Metodologie

Sesiune de evaluare individuală

1. Interese profesionale identificate (evaluare minimă şi maximă);

90-120 minute

În functie de numărul şi pregătirea specialiştilor SPO se va realiza o evaluare minimă a intereselor profesionale (prin interviul semistructurat) şi maximă (prin Inventarul Holland şi interviul semistructurat);

2.Tipului de personalitate al clientului (evaluare minimă şi maximă);

În functie de numărul şi pregătirea specialiştilor SPO se va realiza o evaluare minimă şi maximă a personalităţii prin interviul semistructurat);

3. Aptitudini cognitive generale: atenţie concentrată; aptitudini numerice.

Pentru tematica nr.3 se va efectua: probă de lucru individuală pentru evaluare minimă; probă de lucru individuală şi test psihologic pentru evaluare maximă;

75

Metode de evaluare: anchetă pe bază de interviu , testare psihologică, evaluare dirijată Tehnici de evaluare: interviul; inventar de interese profesionale; Instrumente de evaluare : Inventarul de interese profesionale Holland; ghidul de interviu semistructurat; Fişă de calcul aritmetic, Bateria de teste cognitive Cognitrom Notă: în urma acestei sesiuni va rezulta profilul aptitudinal şi interesele clientului şi se va dovedi capacitatea acestuia pentru opţiunea exprimată;

76

Anexa 7. Schema unui proces de planificare a serviciilor de consiliere în carieră

"Planificarea este totul. Planul nu reprezintă nimic" - Dwight D. Eisenhower

IDENTIFICAR

EA NEVOII DE

CONSILIERE

ntrevede

re

CONSILIERE ȘI ORIENTARE PE TOT PARCUSUL

VIEȚII

Schemă proces

A II –a

întrevedere

A III –a

întrevedere

A IV –a

întrevedere

A V-a

întrevedere Ore

prestate

Prima

întrevedere

Prezentarea

prestației

Declarația de

principii

Nevoiea de

consiliere

Planificare

previzională

Identificare

interese,

motivații,

aptitudini

Inventar de

interese

Mediu de

muncă

Identificare

domeniu

profesional/

job

Stabilire

obiective

Plan

individual de

acțiune

în carieră

Intervenții

Obstacole

Resurse

Evoluția

planului

individual

Bilanț al

implementării

Follow up

Nr. total

de ore : 10

Întrevederi cu

beneficiarul:

5 ore

Lucru

individual al

specialistului :

5 ore

EVALUARE DECIZIE SINTEZĂ FOLLOW UP DURATA