Remedii naturiste / Terapii complementare »

Ce poţi trata cu venin de albine Ştiai că veninul de albine poate deveni arma ta împotriva unor boli grave, greu de învins? Află mai multe în cele ce urmează.

Veninul de albine este o substanţă organică foarte complexă. În aparenţă, este un lichid clar şi apos, dar pe lângă apă (88%) conţine glucoză, fructoză, proteine toxice, lipide, săruri minerale şi acizi organici. Medicina modernă a pus la punct metode diferite de folosire a veninului de albine: de la injectarea lui, după ce a fost purificat, până la aplicarea lui sub formă de unguente. Iată şi câteva dintre afecţiunile tratate cu succes de acest leac! 

Reumatismul

Cu ajutorul veninului sunt stopate multe din neplăcerile cauzate de artrită, sciatică, spondiloză. Administrarea se face strict sub control medical prin injecţii sau prin unguente. Odată cu veninul sunt eliberate în organism aproape 18 substanţe active printre care se numără şi melitina, un antiinflamator de 100 de ori mai puternic decât hidrocortizonul. Faţă de alte medicamente de sinteză, el stimulează organismul să producă singur cortizolul, un hormon cu efect antireumatic.  

Migrenele

Durerile de cap, dar şi afecţiunile neurologice precum nevralgiile şi nevritele pot fi tratate cu ajutorul veninului de albine. Durerile trec ca prin minune în urma unui tratament pe baza acestui medicament natural, iar explicaţia constă tot în efectul lui antiinflamator. La baza acţiunii sale stă adolapinul, care se comportă ca un analgezic.

Arterita şi hipertensiunea

Iată încă două dintre bolile cardiovasculare pe care le poate ţine sub control veninul de albine. Pentru că are efect anticoagulant, hipotensiv şi dilatator al vaselor de sânge, poate trata varicele şi tromboza, ameliorând circulaţia periferică. În plus, veninul de albine este şi un bun stimulator cardiac şi apără inima împotriva aritmiilor.

 

Afecţiunile dermatologice

Rănile care se vindecă mai greu, eczemele, micozele, negii, dermatita seboreică, psoriazisul, toate sunt boli pentru care veninul de albine face minuni. În ceea ce priveşte rănile, veninul le închide rapid şi fără să lase urme. De altfel, leacul albinelor are şi efect de întinerire a pielii pentru că îmbunătăţeşte circulaţia sângelui de la nivelul dermului.

 

Atenţie!

Veninul de albine e contraindicat celor care au:

- hipersensibilitate alergică

- diabet

- nefrită

- tuberculoză

- hepatită

Veninul de albine este antiinflamator şi analgezicProdusele stupului, mierea, lăptişorul de matcă, ceara, propolisul, sunt recunoscute pentru beneficiile lor terapeutice. Mai puţin cunoscute sunt calităţile veninului de albine, un medicament complex.

Specialiştii afirmă că veninul de albine stimulează sistemul imunitar şi sistemul endocrin şi detoxifică organismul prin creşterea circulaţiei în zona de aplicare.

Teste de laborator au arătat că veninul de albine conţine 18 substanţe active, printre care şi melitina, un antiinflamator de 100 de ori mai puternic decât hidrocortizonul, care stimulează reacţia antiinflamatoare a organismului.

Cum se întrebuinţează?

Veninul se poate injecta în puncte de acupunctură. Terapia constă în 10-15 injecţii cu venin pe punctele de acupunctură. Înainte de a recurge la o astfel de metodă de tratament, este cazul să faci un test pentru a vedea dacă eşti alergic sau nu la veninul de albină. Sub această formă, veninul de albine este indicat pentru combaterea bursitei (inflamaţia dureroasă a bursei, sac închis plin cu lichid ce se găseşte în zonele articulare supuse fricţiunii), tendinitei, sclerozei multiple, reumatismului, sciaticii şi spondilozei.

Înţepături aproape de încheieturi

Tot pentru combaterea acestor afecţiuni, veninul de albină poate fi injectat direct de albine. În acest caz, specialiştii aşază în acelaşi timp mai multe albine pe pielea pacientului cu ajutorul unei pensete. Albinele sunt poziţionate foarte aproape de încheieturi, de muşchi sau de orice zonă care necesită tratament. Este bine de ştiut că, indiferent dacă alegi un tratament pe bază de venin de albine prin injectare sau prin înţepătură, la nivel local pot apărea inflamare, întărire a zonei, durere sau furnicături.

Veninul de albine este contraindicat celor care prezintă hipersensibilitate alergică, diabet, nefrită, tuberculoză sau hepatită. Veninul de albine intră şi în compoziţia unor unguente ce sunt indicate în caz de reumatism acut şi cronic, de lumbago, de sciatică, dar şi de dureri reumatismale, musculare şi articulare. Unguentele se aplică la nivelul zonelor dureroase sau în apropierea lor.

Distruge celulele canceroase

Un studiu apărut în publicaţia „Journal of Clinical Investigation" şi efectuat de Serviciul de Sănătate Britanic arată că, prin injectarea unor miniparticule care conţineau melitină animalelor de laborator, tumorile canceroase mamare şi de la nivelul pielii s-au redus cu 25 la sută.

Dr. Ruxandra Constantina, medic de familie competenţă în apifitoterapie reflexoterapeut

Veninul de albine este un medicament natural excelent, având proprietăţi antibiotice, care combat stafilococul auriu, bacteriile E. coli  şi Salmonella. Are efect antiinflamator de aproximativ 100 de ori mai puternic decât hidrocortizonul. La nivelul aparatului cardiovascular, reglează ritmul cardiac, determină vasodilataţie la nivel cerebral şi coronarian, scade tensiunea, are efect anticoagulant, reduce vâscozitatea sanguină.

În plus, veninul de albine reduce durerea şi inflamaţia, stimulează eliberarea de histamine şi de cortizol, are efect citostatic şi protejează organismul împotriva razelor X. Veninul se administrează fie prin intermediul înţepăturii directe a albinei, fie prin folosirea unei soluţii de venin de albine, administrată prin injecţii. Se poate aplica local şi sub formă de unguente şi de alifii.

Avantaj

Veninul de albine combate migrenele datorită adolapinului, care are efect analgezic.

Apireven-unguent cu venin de albine

Apireven-unguent cu venin de albine Producator: COMPLEX APICOL

descriere -

Apireven-unguent cu venin de albine Compozitie:Venin de albine, nicotinat de metil, camfor, extract capsici, extract pro oleum hyosciami intr-o baza de unguent usor penetrabila.

Actiune terapeutica:Veninul de albine este utilizat cu bune rezultate in tratamentul reumatismului acut si cronic, a durerilor reumatismale, musculare si articulare.Alaturi de celelalte componente cu actiune revulsiva, veninul de albine produce o crestere a temperaturii cutanate, intensifica irigatia sanguina pana in profunzimea muschiului corectand lipsa de oxigen din zona dureroasa si avand in acelasi timp si o importanta actiune antiinflamatoare. Produsele algogene ale metabolismului sunt eliminate si ca urmare, durerile dispar rapid.

Indicatii:Dureri reumatismale, articulare si musculare, Lumbago, sciatica, degeraturi,etc. Se poate folosi si pentru masajul sportivilor.

Mod de administrare:Unguentul APIREVEN se aplica pe zonele dureroase, articulatiile bolnave sau in apropierea acestora. In functie de suprafata care trebuie tratata, se aplica 1-3 cm de unguent, care se intinde si se lasa in repaus 2-5 minute. Dupa aceea zona se frectioneaza bine si se acopera zona afectata pentru a pastra caldura. Frictionarea se repeta seara, cu aceiasi cantitate de unguent. In ziua urmatoare se dubleaza cantitatea de unguent si se repeta frictionarea de 1-2 ori pe zi. Dupa fiecare tratament se recomanda spalarea

mainilor cu apa si sapun pentru a se evita aparitia iritatiilor la nivelul ochilor si al mucoaselor. Dupa 4 zile de tratament se recomanda o pauza de o zi.

Prezentare:Tuburi continand 40g de unguent.

Tratamente cu venin de albine

Unguente pe baza de venin de albineAceste tipuri de unguente sunt extraordinare pentru sportivi, pentru persoanele care practica activitati ce solicita muschi, articulatiile, ligamentele dar si pentru diverse dureri, rani si dureri artritice. Unguentele pe baza de venin sunt de 100 de ori mai eficiente decat cortizonul.Veninul de albine contine trei peptide majore, care ajuta corpul sa produca cortizon un steroid natural si anti-inflamator. Veninul de albine are capacitatea de a trata cu succes nevralgiile, migrenele, reumatismul, artrita, lombago, scleroza multipla, etc.

Veninul de albine si diverse dureri articularePacienti suferinzi de flebita si tromboflebita au observat o crestere a temperaturii corpului si o modificare a circulatie sangvine ca urmare a administrarii de venin de albine.

Veninul de albine si poliartrita reumaticaVeninul de albine esre foarte eficiente in tratarea poliartritei reumatice. Rezultatele sunt excelente mai ales in combinatie cu administrarea de vitamine pe cale orala. Pacientii care sufera de aceasta afectiune trebuie sa isi aplice veninul de albine timp de 4-5 zile, apoi sa face o puza de 2-3 zile; tratamentul se reia dupa perioada de pauza.

Solutie pe baza de venin de albineUna dintre cele mai simple metode de preparare a solutiei pe baza de venin de albine consta in dizolvarea veninului in solutie salina izotonica calda care in prealabil a fost sterilizata si trecuta printr-un filtru. Dezavantajul acestei metode este acela ca solutia salina calda poate distruge o parte din componentele active ale veninului.

Din aceasta cauza, capacitatea sa de vindecare nu poate fi comparata cu cea a veninului provenit direct din acul albinei. O alta metoda este aceea de preparare a solutiei la rece sau prin utilizarea de venin uscat si inghetat.

Tratament pentru ten pe baza de veninLa ora actuala veninul de albine este utilizat din ce in ce mai mult pentru indepartarea ridurilor si intinerirea tenului. Aplicarea de venin de albine pe intreaga suprafata a tenului, determina hidradarea si calmarea iritatiilor.

Veninul de albine si activitatea cerebralaConform cercetarilor realizate in ultima perioada, veninul de albine are capacitatea de a imbunatatii activitatea cerebrala. Conform Journal of Biological Chemistry o toxina peptidica extrasa din veninul de albine, numita apamin, este o neurotoxina care blocheaza anumite canale ale sistemului nervos central.Apamin poate cauza o hiperexcitabilitate a creierului ce duce la convulsii si paralizie respiratorie dar poate imbunatati capacitatea de invatare si memorare. Acest lucru ii ajuta pe cercetatori sa inteleaga mai bine modul in care apamina actioneaza asupra activitatii cerebrale. Astfel ei vor putea sa produca medicamente cu efecte similare apaminei.

Veninul de albine si glucozaminaAceasta reprezinta o combinatie excelenta pentru tratarea articulatiilor dureroase. Veninul de albine contine 18 substante naturale ce nu se pot reproduse in laborator.Una dintre aceste substante este Melitina, care s-a dovedit ca are capacitatea de a stimula glanda hipofiza atat la oameni cat si la animale, eliberand un hormon care determina glandele suprarenale sa produca cortizon, unul din principalii agenti anti-inflamatori ai corpului uman.

Melitina este de 100 de ori mai puternica decat hidrocortizonul. Glucozamina este o substanta naturala ce provine din carapacea scoicilor si a crabilor, fiind importanta pentru intarirea cartilajelor incheieturilor si a tesuturilor conexe. Glucozamina se gaseste si in corpul uman si ajuta la formarea tendoanelor, ligamentelor, a tesuturilor conexe si a cartilajului incheieturilor. Combinatia de venin si glucozamina ajuta la tratarea articulatiilor dureroase.

VENINUL DE ALBINA, UN ADEVARAT MEDICAMENT PENTRU REUMATISM

Cea mai eficienta cura se face numai in cadrul unei stupine deoarece veninul activ isi pierde rapid proprietatile in contact cu aerul sau apa.

Veninul de albina este un lichid special secretat de niste glande speciale ale albinei, aflate in partea inferioara a insectei. Veninul secretat este depozitat intr-o vezica de venin care este apoi eliminat in momentul intepaturii prin ac.

Tratamentele cu venin de albina sint cunoscute din vremuri foarte indepartate, poate mai vechi si mai faimoase decit cele pe baza de miere. Multe documente vechi atesta utilizarea albinelor pentru intepaturi in tratarea unor boli. Pina acum rezultatele tratamentelor cu acest lichid in vindecarea unor boli reumatismale, si nu numai, au fost remarcabile.

Fiind un lichid organic extrem de complex veninul a fost printre putinele substante studiate atit de bine. La analiza lui s-a descoperit ca acesta contine proteine toxice, lipide, acizi organici, uleiuri minerale, apa si saruri minerale. In contact cu aerul se solidica in aproximativ 20 de minute de aceea trebuie utilizat direct in stupina.

Veninul de albine produce distrugerea globulelor rosii si iesirea singelui prin vase producind si blocarea nervilor. Astazi veninul de albina este folosit in tratarea astmului bronsic, migrenelor, reumatismului etc. De asemenea s-au obtinut rezultate foarte bune in tratarea bolilor neurologice de tipul nevralgiilor.

Veninul de albina nu are antidot chiar daca este foarte toxic neproducind fenomene de aparare ale corpului atunci cind intra in contact cu aceasta substanta. Desi este excelent in rezolvarea unor afectiuni poate fi extrem de periculos pentru cei alergici.

De asemenea veninul de albina este contraindicat in tuberculoza, maladiile infectioase acute, anumite boli psihice, nefrite, boli venerice, diabet, stari de epuizare ale organismului.

Cea mai eficienta cura se face numai in cadrul unei stupine deoarece veninul activ isi pierde rapid proprietatile in contact cu aerul sau apa. Insa trebuie stiut ca toate tratamentele de acest fel trebuie facute sub directa indrumarea unui specialist in domeniu.

Tratamente cu miere, propolis si venin

Apiterapia sau terapia cu ajutorul produselor apicole se bazeaza pe folosirea in scopuri terapeutice a produselor obtinute de pe urma albinelor. (Termenul provine din latina apis, care inseamna albina.) Produsele apicole - mierea, polenul, mierea bruta, laptisorul de matca, ceara, propolisul si veninul de albine - au fost intotdeauna considerate ca avind efecte curative. Aceste produse sint cunoscute a fi eficiente pentru o gama larga de afectiuni, de la artrita si dureri cronice, pina la scleroza in placi si cancer, desi sint inca destul de putine studii stiintifice care le-au demonstrat efectele benefice.

Produsele apicole - leacuri naturale extrem de benefice pentru tratarea a numeroase disfunctii

Cele mai populare produse apicole sint folosite in diferite feluri pentru a trata disfunctii si tulburari cit mai variate:

Mierea

Este bine cunoscut faptul ca mierea are un efect antimicrobian datorita:

• continutului sau bogat in zahar si redus de apa, (multe microorganisme necesita apa pentru a se dezvolta);

• sare;

• prezentei peroxidului de hidrogen, un factor antibacterian major.

Eficacitatea mierii depinde de anumiti factori:

• Tipul de bacterii: anumite tipuri de bacterii supravietuiesc fara apa, asa ca efectul continutului bogat in zahar si sarac in apa depinde de speciile de bacterii.

• Aciditate: efectul aciditatii care inhiba majoritatea microorganismelor se aplica numai mierii nediluate. O data ce este diluata de fluidele corpului, pH-ul sau va creste si poate sa nu mai fie la fel de eficace.

• Peroxidul de hidrogen: enzimele care produc peroxid de hidrogen sint prezente numai la maturarea mierii si vor deveni active numai in mierea diluata de fluidele corpului.

In afara de efectele sale benefice energetice si nutritive, mierea are numeroase alte calitati terapeutice pentru tratarea diferitelor afectiuni cum ar fi:

• astenie de toate gradele (stare manifestata prin oboseala intensa si slabiciune, lipsa de putere fizica si psihica);

• anorexie (lipsa apetitului);

• tulburari de asimilare si probleme digestive;

• pierderi in greutate si stari de subnutritie de toate tipurile (mai ales in cazul copiilor);

• stari provenind din diferite deficiente (deficiente de crestere sau subponderabilitate).

Substantele antibacteriene pe care le contine o fac sa fie indicata pentru anumite afectiuni otorinolaringologice (laringite, tuse) si boli intestinale sau de rinichi.

Mierea bruta

Mierea bruta este o sursa rapida de energie (intocmai ca zaharul) si un depozit natural de complexul de vitamine B si alte minerale. Are proprietati antibacteriale si antibiotice si ajuta la alinarea durerilor de git. Cei care o folosesc sint de parere ca mierea bruta care nu a fost filtrata, supusa la caldura, sau procesata in vreun fel este mult mai sanatoasa decit mierea procesata in vreun fel anume. In anumite cazuri, mierea bruta a fost folosita pentru a stopa dezvoltarea bacteriilor, in mod particular pe ranile deschise.

Polenul

Polenul este comercializat ca un supliment nutritiv ce ofera organismului o energie sporita. Acest produs contine vitamine, minerale si proteine, dar nu in cantitate mai mare decit alte produse alimentare obisnuite.

El ajuta la reglarea functiilor intestinale si are un efect antianemic si de echilibrare asupra sistemului nervos. Este eficient in principal asupra sistemului digestiv, al celui nervos (actiune stimulanta si

antidepresiva) si a metabolismului in general (regulator de crestere, actiune de antiimbatrinire si in stari de subnutritie).

Unii dintre adeptii sai sint de parere ca tratamentul pe baza de polen este un tratament benefic pentru numeroase alergii de sezon, deoarece ingerarea unor mici cantitati de polen duce la sporirea imunitatii fata de acesta.

Totusi, numeroasele afirmatii conform carora polenul ii ajuta pe atleti in obtinerea unor performante mai bune sau ca incetineste procesul de imbatrinire nu sint inca sustinute de dovezi stiintifice puternice.

Laptisorul de matca

Laptisorul de matca este o substanta alba, laptoasa produsa in glandele salivare ale albinelor lucratoare. Ea constituie o sursa de hrana pentru regina si este un produs care ii prelungeste viata acesteia si ii mareste capacitatea de fertilitate.

Laptisorul de matca este o substanta bogata in aminoacizi, oligoelemente si vitamine. Stimuleaza producerea de globule rosii (are actiune benefica asupra anemiei), are o actiune puternica antibiotica, actioneaza in domeniul neuropsihic (neurastenie, stari de anxietate, stari depresive minore), in domeniul dermatologic si asupra sistemelor cardiovascular si circulator (anemii, tensiune arteriala scazuta, arteroscleroza.) Exista de asemenea si alte numeroase efecte benefice ale laptisorului de matca pentru multe afectiuni medicale, cum ar fi: extenuare, infertilitate, astm, lipsa poftei de mincare etc.

Este interesant cum totusi studiile efectuate pe animale si oameni au demonstrat ca laptisorul de matca contine ingrediente capabile sa diminueze nivelul de colesterol din singe.

Bazat pe efectul sau asupra reginei albinelor, acest produs apare si ca ingredient folosit in produsele cosmetice destinate infrumusetarii femeilor, in special in componenta cremelor antirid.

Propolisul

Propolisul este o rasina naturala lipicioasa care se prelinge din mugurii anumitor copaci (albinele prefera plopul) sau iese la iveala din scoarta altor copaci (in principal conifere). Albinele lucratoare il string, ii adauga secretiile lor de saliva si il folosesc pentru a captusi interiorul stupului lor.

Multe experimente au demonstrat proprietatile bactericide, antifungice, anestezice si tamaduitoare ale propolisului. S-a demonstrat ca propolisul contine compusi antibacterieni si este astfel folosit ca un supliment antibiotic pentru ca inhiba cresterea bacteriana. In dermatologie efectele curative ale preparatelor pe baza de propolis asupra ranilor si regenerarii tesuturilor sint cunoscute de foarte multa vreme (arsuri de gradul doi, eczeme, rani si vinatai).

Este de asemenea o sursa de flavonoizi, niste antioxidanti puternici care previn distrugerea celulelor, cauzata de radicalii liberi. Astfel, calitatile sale antioxidante si actiunea asupra radicalilor liberi responsabili pentru procesul de imbatrinire celulara sint exploatate in cosmetica.

A fost demonstrata actiunea sa impotriva efectelor anumitor infectii virale (herpes) si este folosit impotriva cariilor dentare si paradontopatiilor (datorita proprietatilor antibacteriene si anestezice).

Veninul de albine

Veninul de albine este administrat cu ajutorul acului sau chiar prin intepatura propriu-zisa a albinei.

Analiza chimica arata ca veninul contine un numar de substante antiinflamatorii si imunostimulatoare puternice, inclusiv fermentii de tipul adolapinului si melitinului. Pretins a fi de sute de ori mai puternic decit hidrocortizonul, melitinul stimuleaza productia de cortizol (hormon principal al corticosuprarenalei, secretat numai la nivelul straturilor interne), care are de asemenea si o actiune antiinflamatorie.

Desi veninul de albine poate cauza reactii dureroase sau chiar alergii, este folosit cu succes ca medicament in tratarea bolilor care implica inflamatii, cum ar fi osteoartrita (afectiune inflamatorie a unui os si a articulatiei sale), impotriva durerilor reumatismale (reumatism muscular, lumbago, torticolis - reumatism localizat la muschii cefei, care face ca miscarile gitului sa devina prea anevoioase si dureroase), nevralgie reumatica (sciatica), artrita reumatica.

Datorita proprietatilor sale antiinflamatorii, veninul de albine este folosit de asemenea in mod curent in tratarea bolilor precum artrita, bursita, tendinita. Este de asemenea folosit pentru a inlatura durerile cronice de spate si git. Unii terapeuti considera ca veninul de albine este extrem de benefic si in tratarea depresiilor, pentru cicatrizarea ranilor si diminuarea cicatricelor. In sprijinul acestei teorii vine faptul ca veninul de albine contine enzime puternice care pot patrunde prin tesutul cicatrizat.

S-a constatat ca terapia pe baza de venin de albine duce la diminuarea spasmelor si a extenuarii pacientilor care sufera de scleroza in placi si conduce la cresterea gradului de stabilitate al pacientului.

Terapia pe baza de venin de albine

Terapia pe baza de venin de albine este cea mai complexa dintre toate tipurile de apiterapie. Trebuie sa faceti intotdeauna un test alergic inainte de a incepe un astfel de tratament si trebuie neaparat sa consultati un specialist avizat. Deoarece veninul de albine nu este inrudit cu cel al viespilor sau al altor specii, o alergie la acestea din urma nu elimina neaparat posibilitatea de a urma o terapie bazata pe venin de albine. Totusi, este indicata o testare si o stricta supraveghere in toate cazurile. (In cele din urma, veti invata cum sa urmati tratamentul acasa, fie indrumati de o alta persoana, fie de unul singur.)

In ce consta tehnica propriu-zisa a folosirii terapiei pe baza de venin de albine

In cadrul terapiei pe baza de venin de albine, veninul este administrat prin injectare, fie cu acul sau prin intepatura albinei. Desi unii specialisti injecteaza veninul cu un ac hipodermic, exista si terapeuti care prefera sa plaseze in acelasi timp mai multe albine pe pielea pacientului cu ajutorul unei pensete si sa le permita sa il intepe. Albinele sint plasate foarte aproape de incheieturi, de muschi sau o alta parte a corpului care necesita tratament.

In mod evident, intepatura de albina poate fi un pic dureroasa, dar acest lucru nu trebuie sa va nelinisteasca sau sa va sperie. De fapt, intepatura de albina este mult mai putin dureroasa decit cea de viespe. Gradul de disconfort se bazeaza de fapt pe gradul de sensibilitate la durere. Prima intepatura este intotdeauna mai dureroasa si greu de suportat, pentru ca persoana in cauza nu stie la ce sa se astepte. O data ce pacientul experimenteaza durerea respectiva, tratamentul devine mult mai usor de suportat.

Indiferent daca efectuati un tratament pe baza de venin de albine prin injectare sau prin intepatura, puteti sa va asteptati sa simtiti un disconfort local - inflamare, intarire a zonei, durere sau furnicaturi. Insa terapeutul dvs. va plasa pe locul respectiv afectat un saculet cu gheata pentru a reduce aceste simptome cit de repede posibil.

Durata tratamentului

In cazul disfunctiilor mai simple, sint necesare doua sau trei sedinte cu doua pina la zece intepaturi pe sedinta. In cazul bolilor complexe, cum ar fi scleroza in placi, puteti avea nevoie de mai mult de trei sedinte pe saptamina (cu doua pina la trei intepaturi pe sedinta) timp de sase luni sau mai mult.

Folosirea si a celorlalte tipuri de apiterapie

Pentru a beneficia si de celelalte tipuri de apiterapie, nu este necesar sa consultati un terapeut. Polenul si laptisorul de matca sint disponibile in farmacii sub forma de capsule, pudre, creme si lotiuni pentru administrare orala sau uz extern. Mierea bruta si propolisul se gasesc in magazinele cu produse naturiste. Deoarece in cazul produselor apicole este intotdeauna posibil sa apara reactii alergice, trebuie sa actionati cu grija in cazul in care nu stiti sigur daca suferiti de o posibila alergie sau nu.

Precautii

• Adeptii tipului de terapie pe baza de venin sint de parere ca majoritatea reactiilor alergice atribuite veninului de albine sint de fapt reactii adverse la veninul de viespe. Totusi, daca sinteti alergic la veninul de albine trebuie sa aveti foarte mare grija daca doriti sa va expuneti acestui tip de terapie si este necesar sa consultati un specialist avizat.

• Sucurile de fructe contin de cele mai multe ori polen de albine sau alte produse apicole, pe post de indulcitori. Daca sinteti alergici, aceste bauturi va pot cauza reactii extrem de periculoase pentru organism. Trebuie sa stiti ce ingrediente contine bautura dvs. inainte de a o consuma.

• Daca suferiti de boli de inima, hipertensiune, tuberculoza sau diabet evitati sa va expuneti unui astfel de tip de terapie.

• Copiii care au mai putin de un an nu trebuie sa consume nici un fel de tip de produse apicole, deoarece contin bacterii ce le pot fi daunatoare organismului lor inca fragil.

• Persoanele care intimpina probleme in ceea ce priveste sistemul imunitar trebuie sa fie precaute cind consuma miere bruta, pentru ca aceasta contine ciuperci cauzatoare de infectii.

• Nu s-a stabilit inca un anumit nivel de dozaj pentru produsele apicole, de aceea trebuie avuta grija in ce cantitati le consumam.

Argumente pro si contra

Oamenii de stiinta de azi pun in balanta argumentele pro si contra folosirii miraculoaselor produse apicole. Cercetarile stiintifice care au inceput cu citeva decenii in urma si experimentele recente din spitalele din Europa, Statele Unite si in special Orientul indepartat si China au scos la iveala efecte terapeutice incontestabile care deschid drumuri catre noile cercetari din domeniul medical si confera apiterapiei un loc important printre celelalte terapii alternative aparute in peisajul medicinii moderne.

  

Veninul de albine este un produs biologic propriu albinei si nu intra în

categoria principiilor active transmise de plante asa cum sunt mierea, polenul sau propolisul. El este depozitat într-o vezicula speciala a albinelor si reprezinta un produs de secretie glandulara, care este eliminat pentru protectie în caz de pericol, fiind un act reflex de autoaparare.      Cantitatea de venin pe care o poate elimina la o întepatura o albina cu glanda de venin normal dezvoltata este de circa 0,3 mg venin lichid, corespunzând la circa 0,1 mg substanta uscata. Cantitatea de venin este determinata de vârsta albinelor, de hrana si de sezon. Cantitatea maxima de venin se obtine de la albinele în vârsta de 15-20 de zile, dupa care glandele secretoare degenereaza treptat.        În general se afirma ca odata folosita rezerva de venin nu se mai reface. Totusi unele cercetari mentioneaza ca dupa eliminarea prin întepare rezerva de venin a albinelor se reface cu conditia ca integritatea organului specializat sa nu fie deteriorata.

       Proprietati fizice       Veninul de albine în stare naturala este un lichid dens, incolor, cu miros specific, întepator, gust amarui acid, astringent, arzator. În contact cu aerul la temperatura ambientala, componentii volatili se evapora, restul cristalizeaza sub forma de cristale alb cenusii cu miros specific si gust astrigent.       Proprietatile terapeutice se mentin o lunga perioada de timp în conditii de temperatura sub 0 grade.

       Componentele majore si efectele fiziologice ale acestora:     Veninul de albine are o compozitie complexa atât în substante organice cât si anorganice dizolvate într-un mediu usor volatil. Compozitia si efectele fiziologice ale veninului ca produs de secretie al albinei si cel utilizat în terapie nu sunt echivalente. Diferenta este data de componenta volatila.     Pentru cuantificarea efectelor veninului de albine asupra unor tesuturi sau organe, se folosesc numeroase variante experimentale care presupun administrarea prin diferite modalitati a veninului pur integral, a veninului cristalizat si resuspendat în seruri.    1. Melitina: o polipeptida ce contine 26 de aminoacizi si reprezinta 40-60% din compozitia veninului. Este cel mai toxic component si este responsabil de efectele dureroase ale întepaturii.          Actiuni si efecte:                     - antibacteriana si antifungica;                     - antitumorala;                     - inhibitor la nivel de sistem nervos central, produce contractia musculaturii netede si striate;                     - produce eliberarea de histamina;                     - proprietati radio-protectoare;                     - creste permeabilitatea vasculara, produce hemoliza directa;                     - scade tensiunea arteriala;                     - puternice proprietati antiinflamatoare.     2. Fosfolipazele (A2 si B): reprezinta un grup de enzime foarte raspândita în lumea vie. Este alergenul major al veninului de albine. Actioneaza direct asupra membranelor biologice.         Actiuni si efecte:                     - actiune radio-protectoare;                     - este mastocitolitica;                     - determina eliberarea de histamina;                     - scade presiunea arteriala;                     - are proprietati antigenice;                     - prezinta efecte antagoniste fata de alpha- toxina stafilococica si toxina tetanica;                     - actiune antitumorala.     3. Apamina: este cel mai mic polipeptid neurotoxic cunoscut ( contine 18 aminoacizi)  si singurul capabil sa strabata bariera hematoencefalica.

         Actiuni si efecte:                      - este antigena;                     - proprietati antiinflamatorii.     4. Hilauronidaza: este principalul factor responsabil pentru raspândirea celorlalte molecule ale veninului de albine în tesutul atacat.         Actiuni si efecte:                     - creste permeabilitatea capilara;                     - prezinta proprietati legate de raspunsul imunitar;                     - este antigenic si anafilactogen.     5. MCDP: este un peptid cu efect degranulatoriu al mastocitelor.         Actiuni si efecte: are efecte mult mai mari decât hidrocortizonul în suprimarea evolutiei artritei adjuvante induse (este de 100 de ori mai eficient decât hidrocortizonul.    6. Cardiopep:                      - creste forta de contractie (beta-adrenergica) a inimii;                     - creste ritmul cardiac;                     - efecte reduse asupra circulatiei coronariene;                     - proprietati antiaritmice.     7. Minimina: actioneaza  asupra larvelor de insecte, întârziind dezvoltarea acestora.    8. Adolapina: este un neuro transmitator cu proprietati analgezice si antiinflamatorii.     9. Histamina:                      - mareste diametrul si permeabilitatea capilarelor;                     - actioneaza asupra musculaturii netede din vasele mari, provocând dilatarea lor si implicit scaderea tensiunii arteriale;                     - declanseaza senzatia de mâncarime a pielii în zona întepaturii.    10. Dopamina: stimuleaza activitatile motorii.

     Actiuni farmacologice     Doctorul Langer (chimist german) a descris în 1897 urmatoarele trei actiuni ale veninului de albine: hemolitica (produce distrugerea globulelor rosii); hemoragica (produce iesirea sângelui din vas); neurotoxica (produce blocarea nervilor).

     Indicatii terapeutice     Tratamentul cu venin de albine este poate chiar mai vechi si mai faimos decât tratamentul cu miere. In bolile reumatismale (poliartritele infectioase si de alta origine, spondiloza, poliartrita deformanta, nevrite, radiculo-nevrite, nevralgii rebele, sciatica, ulcere trofice ale pielii, plagi atone), maladii chirurgicale ale vaselor periferice (flebite nesupurate, endarterite), infiltratii inflamatorii nepurulente, astm bronsic, boala hipertonica vasculara în stadiile I si II (hipertensiune arteriala), irite, iridociclite, tireotoxicozele in stadiile I si II (hipertiroidiile fara visceralizare, fara complicatii cardiace).      Cele mai bune rezultate se obtin însa in tratamentul bolilor neurologice (nevrite, nevralgii, miozite). Mai putem observa rezultatele interesante pentru tratamentul nevrozelor climacteriale (de menopauza), în boli infectioase la ochi (trahom, ulceratii corneene sau panus).

     Contraindicatii    Profesor Dr. N. M. Artemov a stabilit în practica sa de peste 20 de ani urmatoarele contraindicatii ale apitoxinoterapiei: hipersensibilitatea alergica individuala la veninul de albine, tuberculoza, maladiile infectioase acute, hepatitele, nefritele, bolile venerice, anumite boli psihice, infectiile purulente acute, insuficientele cardiovasculare, starile de epuizare a organismului, diabetul zaharat si starea de graviditate.

     Terapia cu venin de albine - aplicaţiile veninului de albine

     În mod tradiţional, veninul de albine este administrat prin:

            înţepături directe cu albine care sunt stimulate să înţepe în zona afectată, puncte ţintă sau puncte de acupunctura. In funcţie de natura bolii, veninul de albine standardizat poate fi folosit în creme, linimente, unguente sau sub formă injectabilă. Cel mai eficient este veninul provenit din înţepătura directă a albinelor de la sfârşitul primăverii până la începutul sezonului de toamnă, respectiv perioada în care albinele se hrănesc cu polen de bună calitate pentru a produce un venin puternic. In timpul iernii, veninul este mai puţin eficient.

          soluţie injectabilă de venin de albine - metodă care este considerată ca standard pentru administrarea veninului. Soluţia de venin este preparată din venin de albine pur (Apis Venenum Purum] şi este un preparat homeopatic. Acest preparat se administrează intradermic, chiar între straturile subcutanate sau subcutanat, sub piele, pentru a imita efectul înţepăturii de albine. Fiecare injecţie este echivalentul aproximativ al conţinutului mediu al unui sac de venin (sau ceva mai puţin decât acesta). Metoda electroforetică (iontoforeză) şi metoda ultrasonoforetică (fonoforeză) se practică mai ales în Europa şi China.

     Terapia cu venin de albine este practicată de asistenţii de sănătate şi de apiterapeuţi. Există protocoale de tratament ce pot fi urmate, în general, tratamentul începe cu determinarea stării pacientului, dacă acesta este alergic sau nu, prin administrarea intradermică a unei cantităţi mici de venin. Dacă nu se produce nici o reacţie alergică, tratamentul va fi continuat prin administrarea uneia sau a două înţepături de albine sau inj ecţii. Tratamentul se face la intervalde 2 zile (o zi, da; o zi, nu), respectiv de 3 ori pe săptămână, prin creşterea treptată a numărului de înţepături sau injecţii. Durata tratamentului depinde de tipul de afecţiune şi de gradul acesteia.

     Cum se face tratamentul: o albină este scoasă dintr-un recipient sau din stup cu ajutorul unei pensete şi este ţinută deasupra zonei vizate a corpului, pe care albina o înţeapă. Numărul, locurile şi frecvenţa înţepăturilor depind de pacient şi de afecţiunea de care acesta suferă. Spre exemplu: pentru o simplă tendinită, se pot aplica doar câteva înţepături - poate 2-3 la o şedinţă, într-un număr total de 2-5 şedinţe. O problemă cronică, cum este cazul artritei, necesită 2-3 şedinţe săptămânale, cu mai multe înţepături pentru fiecare şedinţă, iar durata totală a tratamentului poate varia între l şi 3 luni.

      Aplicarea de unguente şi creme pe bază de venin de albine

La noi în ţară au fost puse la punct, la începutul anilor 1980, două formule ale produsului APIREVEN (unguent şi liniment), care au fost utilizate în tratamentul poliartritei Rezultatele aplicării locale au condus la reducerea durerilor musculare, durerilor sciatice, neuromialgiilor şi durerilor nervilor intercostali şi bronşici.Cazuri de flebite şi tromboflebite tratate cu venin de albine în aplicaţii locale au înregistrat o creştere a temperaturii pielii, cu o modificare a circulaţiei sanguine. Rezultate foarte bune se pot obţine în toate cazurile de afectarea nervului sciatic şi în cele cu dureri de origine nervoasă sau musculară. In afecţiunile cronice de inflamare a nervilor, veninul de albine oferă rezultate foarte bune, care se manifestă prin încetarea durerilor şi printr-o recuperare parţială a mişcării.Combinarea terapiei cu venin de albine cu o terapie orală vitaminică conduce la obţinerea unor efecte analgezice la pacienţii dependenţi de cortizon

ce suferă de poliartrită reumatoidă. Veninul de albine, sub formă de unguent, se aplică timp de 4-5 zile, după care se face o pauză de 2-3 zile. Apoi, tratamentul este reluat.

Veninul de albine este un exemplu clasic al principiului homeopatic care spune că o substanţă care produce simptomele unei boli este un medicament (leac) pentru respectiva boală. Bolile reumatice au ca rezultat edemul, durerea si inflamaţia. O înţepătură de albină produce aceleaşi simptome. Veninul de albine stimulează sistemul imunitar pe axul hipotalamus-hipofiză-glande suprarenale. Efectul terapeutic este stimulant şi nu de supresie, total contrar efectelor multor altor  medicamente.

     Tratamente directe cu venin de albine

          api-acupunctura este un procedeu, în cazul terapiei cu venin de albine, în care înţepăturile se aplică în punctele specifice de acupunctură, în funcţie de afecţiune.          iontoforeza (electroforeza), definită foarte simplu, constă într-un proces de transportare a unor molecule ionice în ţesuturi folosind o polaritate adecvată a electrozilor. Administrarea unui medicament prin iontoforeză a devenit o metodă terapeutică acceptată, care câştigă din ce în ce mai multă popularitate, mai ales pentru tratamentul durerilor. Această tehnică oferă un mijloc de administrare sistemică non-invazivă a unor cantităţi mici de medicament prin derm, tehnică ce este deosebit de utilă pentru pacienţii ce au nevoie de o medicatie pe termen lung, cum este cazul persoanelor cu dureri cronice, diabeticilor, hipertensivilor, reumaticilor etc. Prin această tehnică se elimină necesitatea utilizării acelor (cu durerea şi anxietatea asociate acestora) şi se reduc la minim traumele şi riscul infecţiilor asociate. Acest mod de administrare medicamentoasă este simplu, eficient, uşor de aplicat, sigur şi poate fi adaptat necesităţilor individuale ale pacienţilor.

Din punct de vedere al aplicaţiilor biomedicale, iontoforeză se aplică în dermatologie, oftalmologie, stări alergice şi chiar în cazuri neurologice şi cardiologice. Marele său avantaj constă în transportul medicamentelor de natură peptidică sau proteică, foarte greu transportabile intradermic din cauza dimensiunilor mari ale moleculelor, precum şi din cauza hidrofilicităţii acestora. Este cazul veninului de albine, a cărui compoziţie este predominant peptidică şi enzimatică. În tratamentul sclerodermiei, de exemplu, se aplică metoda iontoforezei pentru administrarea hialuronidazei.

     Afecţiuni şi metode terapeutice cu venin de albine

      

Veninul de albine, componentele majore si efectele fiziologice ale acestora

AfecţiuneaÎnţepătură directă sau apipunctură

Injecţie Electro (iontoforeză) şi

ultrasono (fonoforeză)

Cremă, unguent, liniment

Artrită x x x x

Alergie la venin x

Degerături x

Eczeme x x

Escare x x

Fibromialgie x x

Gută x x x

Afecţiuni imune x x

Afecţiuni inflamatorii x x

Inflamaţii articulare x x x x

Lumbago, nevralgii x x x x

Crampe menstruale x x

Scleroză multiplă x x

Dureri musculare şi articulare x x x x

Tulburări vasculare periferice x x

Nevralgie post herpetică x x x

Sindrom premenstrual x x

Psoriazis x x x x

Reumatism x x x x

Boala Raymond x x

Sciatică x x

Probleme sportive x x

Cot de tenisman x x