APARITIA SI EVOLUTIA NURSINGULUI

0

APARITIA NURSINGULUI

Profesia de asistent medical este o profesie cu o istorie indelungata dar a carei

recunostere si definire formala s-a realizat relativ tarziu, in secolele XIX - XX.

Incercari de vindeca bolile sau de a trata ranile sunt tot atat de vechi cat omenirea. Bolile

grave reprezentau, ca totdeauna, o problema serioasa, remedii eficace insa nu existau.

imbolnavirile erau private din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsa din partea

fortelor supranaturale. Pentru vindecare se invocau aceste forte si se faceau sacrificii, se

improvizau dansuri, se foloseau formule oculte sau talismane. Incepand din secolul al VI-lea

dinainte de Hristos - sub influenta scolilor filozofice materialiste - medicina capata trasaturi

stiintifice, in special prin persoana lui Hippocrate din Cos, considerat parintele medicinii

moderne.

Marcata de istorie sii constrânsa de realitatile sociale, culturale si economice, profesiunea

de asistent medical sau nurser a întâmpinat în de-alungul timpului numeroase dificultatii în recunoasterea ei

ca partener responsabil si indispensabil al sistemului de sanatate din întreaga lume. Cunoscuta si

practicata chiar din perioada preistorica, arta de a îngriji are un caracter universal putând fi

acceptata chiar ca o lege naturala. Cu toate acestea recunoasterea ei ca o profesie utila si unica s-

a produs abia în a II-a jumatate a sec. XX.

Este foarte greu de gasit o explicatie de ce a fost nevoie de atât timp pentru a accepta aceasta profesie

sa se impuna în constiina oamenilor si sa fie unanim acceptata. Desi istoria nu ne-a dat înca un raspuns

convingator, ea ne aduce argumente ce sustine ideea ca indivizii si grupele specifice pe acre ei si le

formeaza, evolueaza sub influenta mediului în care traiesc si pe care cauta sa îl modifice în concordanta cu

nevoile lor. Chiar daca, începând de la sfârsitul sec. XIX, putem face o paralela între evolutia

societatii si evolutia acestui grup professional, gasim înca din antichitate corelatii capabile sa

fundamenteze problematica pusa în discutie.

Profesia de asistent medical/ nurse, reprezinta in egala masura stiinta si arta, nursingul

cunoscand in lunga sa perioada de evolutie 3 etape distincte :

1

Un sistem de ingrijiri bazat pe vindecatorii traditionali si autoingrijire, cu

interpretarea fenomenelor legate de boala prin prisma traditiilor religioase si culturale ale fiecarei

comunitati in parte; in epoca primitiva nu gasim nici medici , nici nurse

A 2-a etapa de dezvoltare a ingrijirilor de sanatate apare odata cu crestinismul;

crestinismul insufla in persoana care ingrijeste devotament, caritate si simtul datoriei. S-au creat

primele centre de primire destinate bolnavilor si saracilor, institutionalizarea subliniind functia

de ajutor social a nursingului punandu-se accent pe dispensarizarea ingrijirilor corporale si

psihice.

A 3-a etapa este legata de dezvoltarea sociala si economica, etapa in care

monopolul religios si / sau al actiunilor caritabile din sec al XIX- lea a fost detronat. In mai toate

tarile lumii au aparut scoli pentu pregatirea asistentelor medicale si a personalului

auxiliar. Secolul XX cauta sa defineasca cat mai exact termenul de nursing/nursa plecand de la

definitia simpla in care « nursa este profesionistul care hraneste, incurajeaza si protejeaza o

persoana, fiind pregatita pentru aingriji bolnavi, raniti si batrani ».

Deontologia ca stiinta a indatoririlor profesionale (comportamentului profesional) s-a

constituit in cadrul profesiunii medicale din cele maivechi timpuri. Ea a aparut ca o necesitate in

medicina, deoarece pe langa insusirea unor norme tehnice de comportament, aceasta profesiune a

obligat intotdeauna la insusirea unor norme etice fara de care succesul profesional nu poate fi

asigurat.

Sunt cunoscute cele zece cerinte ( Decalogul ) ale personalului sanitar elaborate de Masci

si anume :

1. « Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi: copil, tanar sau batran. Cand a ajuns

in mainile tale este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta

si caritatea ta.

2. Da aceeasi stima si atentie saracului ca si bogatului. In dragostea de oameni,

saracul sa se simta bogat. Respecta nuditatea maladiei, spectacolul mizeriei si al suferintei.

3. Respecta nobila ta misiune incepand cu insasi persoana ta ; sanu o profanezi. Poarta-te

demn, constiincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, caci profesia ta nu e ca oricare alta.

Sacrificiul tau , ajutorul tau pot fi pretuite ca o meserieo bisnuita .

2

4. Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste. Atunci cand stiinta nu mai poate

face nimic, bunatatea ta, purtarea ta sa sustina pe bolnav. Invinge greutatile inerente profesiunii

tale, stapaneste supararea si nerabdarea ta gandeste-te ca cel suferind este dezarmat, fara putere

si are nevoie de ajutorul si ingrijirea ta.

5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav, care si asa e umilit de boala lui. Oricare

ar fi boala, sa nu pronunti cuvantul deznadejdii. Sa nu distrugi la niciun bolnav iluzia vindecarii,

chiar daca ar fivorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i intovarasesti pana la

ultima lor clipa pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul

6. Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este

ceva sfant, care nu poate fi tradat sau destanuit altei persoane . Profesiuena ta este un sacerdotiu .

Nutrebuie sa faci deosebire de casta sociala , de credintareligioasa. Inaintea ta toti sa fie tratati

deopotriva , caci totioamenii sunt tratati deopotriva de legile firii

7. Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara, corvoada. Acest sentiment ar ingreuna

exercitiul meseriei tale. Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva

cand au nevoie de ajutorul tau, cand au nevoie de somn, de odihna, de mancare. Defectele,

pretentiile, toanele bolnavilor sunt datorate suferintei . La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav

8. Niciodata fata de bolnav sa nu te arati neincrezaor in reusita tratamentului. Mentine-i

speranta, credinta. Fa ca bolnavul sanu sa simta singur, izolat. Daca a suferi e geu, a suferi

singur e incomparabil mai greu. Poarta-te astfel ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un sprijin.

Da-i curaj cand il vezi trist, amarat, disperat.

9. Nu ajunge numai bunavointa, ci se cere si stiinta in ingrijirea bolnavilor. Zilnic se

descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor. Nu te multumi si nu te margini numai la

stiintele si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala. Improspateaza-le mereu. Invata mereu.

Citeste mereu carti si reviste medicale.

10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului. Ii

risipesti increderea in medicina, ii distrugi speranta in vindecare”.

Responsabilitatile esentiale ale asistentului medical sunt mentionate ulterior si de o serie

de organizatii. Codul deontologic al asistentilor medicali / nurselor se suprapune conceptului de

nursing, care consta in :

•Promovarea / pastrarea sanatatii

3

•Restabilirea sanatatii

•Inlaturarea suferintei

Ingrijirile pentru sanatate sunt acordate individului, familiei si colectivitatilor, activitatea

asistentului medical fiind in interrelatie cu a celorlalti profesionisti din sanatate.

Istoricul medicinei, nursingului se contopeste cu istoria dezvolarii societatii umane cu

perioadele sale de progres, stagnare sau declin, care s-au influentat reciproc, cunoasterea lor fiind

necesara nu numai pentru a cinsti memoria inaintasilor ci si pentru ca «acei care nu tin minte

trecutul sunt condamnati sa-l repete», Santayana. Medicina a fost initial dominate de magie ,

actele terapeutice bazandu-se pe ritualuri religioase si pe instincte, preocuparea dominanta fiind

disparitia durerii. Papirusurile egiptene din 1600 inainte de Hristos prezinta ingrijirea plagilor,

incizia abceslor si imbalsamarea cadavrelor. In Grecia antica, medicina este influentata de cea

egipteana prin intermediul fenicienilor. Apar o serie de scoli medicale in Rodos, Kos, Knidos ,

care se ocupau de prevenirea (zeita Hygeia ) si tratarea bolilor ( Zeita Panakeea). Hippocrat( 460-

375 in.Hr.) considerat parintele medicinei a intemeiat scola din Kos si pe langa juramant care

cuprinde aspecte deontologice valabile si in ziua de azi ascris in peste 60 volume, pe specialitati :

anatomie, fiziologie medicala, ortopedie, chirurgie etc. informatii de specialitate care au fost

baza unor descoperiri stiintifice ulterioare.

In perioada comunei primitive si-n cea sclavagista, medicina traco-getica este sub

influente religioase, fiind dominata de elementul mistic. Odata cu razboaiele daco-romane si

constituirea Daciei, ca provincie a Imperiului Roman, timp de 165 de ani, cat a durat stapanirea

romana se inregistreaza o bogata activitate medicala, atat sacerdotala cat si laica. Pe Columna lui

Traian se pot identifica posuri de prim ajutor pentru raniti si diverse instrumente utilizate in

practica. Medicina evului mediu a avut mai putine progrese, fiind dominata de biserica. Odata cu

declansarea conflictelor militare apar scoli medicale pe langa biserici pentru ingrijirea ranitilor si

apar o serie descrieri cu baza stiintifica. In Franta, in sec XIII se infiinteaza Colegiul ”Sf.

Cosma“, cu catedra de anatomie, fiziologie, obstetrica. Dupa anii 1500 apar scoli medicale in

care medicina era predata in facultati alaturi de latina, greaca, teologie.

In evul mediu, medicina afost practicata de vraci si au aparut primele forme

organizatorice de asistenta medicala prin infiintarea “bolnitelor manastiresti” unde aveau acces

in principal calugarii batrani si bolnavi, iar mai tarziu laicii batrani, bolnavi si saracii.

4

Epoca moderna si conteporana, incepand cu sec XVIII remaniaza toate cunostintele

stiintifice acumulate si apar noi asezaminte academice in Franta, Austria, Italia, Anglia,

Germania.

Primul spital la noi, apare abia in 1704, pe 14 decembrie la Coltea, construit de stolicul

Mihail Cantacuzino, sub auspiciile Fundatiei Coltea. La Iasi Spitalul SF Spiridon ( 1757-1763) a

fost infiintat de Constantin Racovita .

Epoca moderna si conteporana a generat reforme si-n sănătate, cu baze stiintifice de

invatamant medical.

Florence Nightingale (1820-1910)

A revolutionat modul de ingrijire al bolnavilor; ingrijirile nu trebuie sa reflecte doar

mila, ci sa se bazeze pe intelepciune si stiinta. F.Nightingale a infiintat la Londra Scoala de

Nursing Nightingale, aceasta fiind prima forma de invatatmant organizat de ingrijire a bolnavilor

In mod paradoxal, sunt multi oameni care nu au auzit de ea, desi este considerata a fi o adevarata

legenda; a fost precursoarea serviciului sanitar modern. Datorita ambitiei si devotamentului de

care a dat dovada, spitalele secolului al XIX-lea s-au transformat in institutii de tratament

adecvate, dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de specialitate pregatit sa intervina in

orice moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul si energia ei au consacrat-o in

domeniu si i-au asigurat un loc in istorie.

Florence Nightingale s-a nascut pe 12 mai 1820 in Italia, din parinti britanici, iar numele

ei a fost inspirat de orasul in care a vazut lumina zilei. Provenind dintr-o familie foarte instarita,

ea a avut sansa pe care extrem de putine femei o aveau la vremea respectiva - anume, aceea de a

beneficia de oeducatie ingrijita, intr-una dintre cele mai prestigioase universitati din lume,

respectiv Cambridge. MicutaFlorence a dovedit de la bun inceput reale abilitati academice si

inclinatie spre studiu, iar dupa ce a terminat cursurile elementare, toata lumea se astepta ca ea sa

se casatoreasca. De altminteri, de pretendenti nu ducea lipsa, dat fiind faptul ca era o fata foarte

bogata, educata si, nu in ultimul rand,frumoasa. Dar planurile ei erau cu totul altele; la varsta de

17 ani a declarat ca simte ca si-a gasit"menirea", ca urmare a faptului ca, spunea ea, ar fi primit

un mesaj din partea Divinitatii. "Dumnezeu mi-a vorbit si m-a chemat in slujba Lui". Dat fiind

faptul ca Florence nu era preocupata in mod deosebit de religie, nu s-a pus nici o secunda

problema ca ar fi fost vreo mistica sau ca ar fi avut halucinatii. Aceasta inclinatie avea sa se

5

manifeste incepand cu vizite tot mai frecvente in caminele de batrani si spitale, unde incerca sa

stea cat mai mult timp in preajma surorilor medicale. Parintii ei au fost la inceput total impotriva

dorintei fiicei lor de a deveni asistenta, pentru ca in secolul al XIX-lea aceasta profesiune nu era

considerata ca fiind una "onorabila" (aceasta, pe langa faptul ca, daca Florence ar fi muncit, s-ar

fi considerat ca familia ei este in pragul ruinei). Tanara a parut ca se supune parintilor sai si,

abandonandu-si pe moment intentiile, a plecat intr-o excursie in strainatate impreuna cu doi

prieteni. Cei trei au calatorit inItalia, Grecia si Egipt, insa la intoarcere Florence era mai hotarata

ca oricand sa-si urmeze vocatia. In acest scop, ea s-a inscris la un curs de trei luni in domeniul

asistentei medicale, ceea ce i-a permis saocupe un post de infirmiera, pe care nu l-a mai parasit

pana in 1854. In anul 1854, in timpul razboiului dinCrimeea, Florence Nightingale a dat dovada

de extraordinara sa capacitate de organizare. Conditiile din spitalele pentru soldatii englezi raniti

in Crimeea erau cu adevarat jalnice, mai ales in acea situatie; lipsea ingrijirea medicala de

specialitate, iar igiena era inexistenta. Tinerii soldati mureau in spital, chiar daca ranile lor nu

erau letale, ci din cauza instalarii septicemiei. Pentru a imbunatati situatia, guvernul britanic a

hotarat sa trimita pe cineva capabil care sa se ocupe de acest serviciu si anume pe Florence

Nightingale. Aceasta, insotita de 38 dintre cele mai bune infirmiere formate de ea, a ajuns la

spitalul de campanie pe data de 21 octombrie 1854. Florence si echipa sa, s-au ocupat cu maxima

rigurozitate de curatenia din spital, sterilizarea instrumentarului, procurarea de fese si

pansamente din tifon, precum si de alimentatia, pana atunci cu totul improprie, a soldatilor. In

urma acestor masuri puse in practica extreme de riguros, mortalitatea in randul ranitilor s-a redus

simtitor

Florence s-a dovedit a fi in acelasi timp si un bun psiholog, ea incurajand si redand

speranta tuturor, scriind scrisori care ii erau dictate de pacientii incapabili sa se miste, veghindu-i

intreaga noapte fara a accepta sa fie inlocuita, si reusind astfel sa aduca pe linia de plutire

pacientii care fusesera considerate initial "fara speranta". Toate acestea i-au atras un respect

enorm, admiratie si au facut-o sa fie indragita de intreaga armata britanica.

Exemplul ei a dus la admiterea personalului medical de sex feminin in spitalele armatei,

fapt care fusese pana atunci fara precedent. De asemenea, Florence Nightingale a fost cea care a

ridicat asistenta medicala la rang de profesie de sine statatoare. Dupa terminarea razboiului,

Florence Nightingale a primit o importanta recompensa financiara pentru serviciile aduse, fapt

6

care i-a permis sa-si continue reforma, de data aceasta in cadrul spitalelor civile. Devenise

o persoana cunoscuta si atentia opiniei publice era indreptata asupra ei. Capacitatea de organizare

si contributiile sale din timpul razboiului au recomandat-o pentru a face parte din Societatea

Nationala de Statistica. Dincolo de aceste aspecte insa, cea mai mare realizare a vietii ei (si in

acelasi timp, motivul pentru care numele ei a ramas in istorie) il constituie faptul ca a facut pasul

decisiv in ceea ce priveste recunoasterea profesiunii de sora medicala si, de asemenea, a fondat

prima scoala de profil, ale carei cursuri si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas

din Marea Britanie. Ea si-a dedicat tot restul vietii activitatii acestei scoli, imbunatatind in

permanenta conditiile de studiu si baza materiala didactica. Cursurile concepute si predatede ea

au fost traduse in unsprezece limbi straine si reprezinta si in prezent un material de studiu

nepretuit. Florence Nigthingale a elaborat pe baza doctrinei deontologice hipocratice conceptia

profesionala si responsabilitatile profesiei de asistent medical/nurse sub forma juramantului

professional al celor care acorda ingrijirimedicale: ”Ma angajez solemn in fata lui Dumnezeu si

in prezenta acestei adunari sa duc o viata integra si sa-mi indeplinesc cu credinta

indatoririle profesiei mele. Nu voi lua si nu voi administra nici un remediu periculos. Voi face

totul pentru cresterea profesiunii mele si voi pastra cu o totala discretie lucrurile private care-mi

vor fi incredintate si toate secretele de familie, pe care practica serviciului meu mi le va face

cunoscute. Voi ajuta din toate puterile mele si in mod cinstit medicul in munca sa si ma voi

dedica bunastarii celor care sunt lasati in grija mea”. Astfel a debutat procesul de formare

profesionala a asistentelor medicale, dar cu o raspundere limitata. Progresele medicinii au dus

insa si la modificarea continutului profesiei, medicii delegand o parte din sarcinii surorilor

medicale; activitatea nu se mai centreaza pe pacient, ci pe sarcinile care trebuiau indeplinite.

Ulterior dezvoltarea rapida a stiintelor medicale, a tehnicii a generat deplasarea activitatii

catre partea tehnica, cu devalizarea ingrijirilor si trecerea lor in sarcina ajutoarelor necalificate.

Dezvoltarea unitatilor spitalicesti, ca unitati de ingrijire a bolilor grave, accesibile tuturor

categoriilor sociale a condus la aparitia Nursingului Clinic, care este practicat si in ziua de azi.

Practica nursingului include si alte domenii, cu orientare particulara spre anumite

categorii de afectiuni sau anumite comunitati cu nevoi specifice de ingrijire, ca deexemplu :

• Ingrijirea la domiciliu a pacientilor pe termen scurt

• Nursingul industrial

7

• Nursingul militar 

• Ingrijirea gravidelor si lehuzelor 

• Ingrijirea nou-nascutilor 

• Ingrijirea varstnicilor 

• Ingrijirea pacientilor cu boli incurabile, in stadii terminale , tiphospice

•Ingrijirea pacientilor cu dizabilitati fizice sau psihice.

Definitia Nursingului Comunitar, data de ANA ( North American Association) presupune ca are

scopul de a mentine si stimula sanatatea populatiei fiind o sinteza a practicii de nursing;

ingrijirile au caracter continuu; ingrijirile sunt orientate aspra individului, familiei, grupului si

contribuie la sanatatea populatiei prin interventiile nursei asupra mediului fizic, social si afectiv

al acestora.

Putem spune ca nursingul este vechi de cand familia dar adevarata sa prezenta la nivel

international apare catre sfarsitul sec XIX, cand femei vizionare din dorinta de a obtine un statut

social au reusit sa uneasca si sa constituie prima organizatie internationala pentru femei, in 1893

la Congresul Mondial al Reprezentantelor Femeilor, de la Chicago. Unirea nurselor a avut loc

putin mai tarziu si anume in 1899, la Londra cand a fost creat Consiliu International al Nurselor.

Strategiile de functionare alenurselor s-au inbogatit cu directii noi privind o stare de

sănătate mai buna pentru indivizi si comunitate, promovarea igienei sociale si a sanatatii publice,

precum si eleborarea unui limbaj comun in nursing.

Virginia Henderson (n.1897) va publica chiar un volum cu titlul „Principiile de baza ale

nursingului”, volum in care apare si o prima definitie a nursei: ”functia unica a nursei consta in a

ajuta persoana bolnava sau sanatoasa, pentru indeplinirea acelor activitati care contribuie la

sănătate sau recastigarea ei (sau la o moarte impacata, linistita) pe care le-ar fi indeplinit fara

ajutor daca ar fi avut puterea, vointa si cunostinta necesara”.

Cand a fost fondat Consiliul International al Nurselor a reusit sa se impuna ca o

organizatie dinamica cu profesionisti din sănătate, un organism implicat activ in deservirea

profesiei de nursing si a unei societati mai bune pentru toti. Astazi ICN este o federatie de 118

asociatii nationale si este condus de nurse, pentru nurse, cu implicatii majore in politica globala

de sănătate. In 1986 OMS declara ca „personalul din nursing are o contributie potential ridicata

in asigurarea unei stari mai bune de sănătate a celor pecare ii ingrijesc”, asistentele medicale

8

reprezentand cea mai numeroasa categorie profesionala implicata in acordarea serviciilor de

sănătate. OMS descrie rolul nursei in societate: ”sa asiste indivizi, familii si grupuri, sa

optimizeze si sa integreze functiile fizice, mentale si sociale afectate semnificativ prin schimbari

ale starii de sănătate”. Asistenta medicala utilizeaza in practica profesionala cunostinte medicale,

de economie, informatica, psihologie, pedagogie, cu centrarea activitatii nu pe sarcini, ci  pe

persoana ingrijita.

Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a devenit mai

complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea "de a diagnostica

şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului faţă de o problemă de

sănătate actuală sau potenţială”.

În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist

doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat ca o persoană cu necesităţi fizice,

emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale. Aceste necesităţi inter-relaţionează,

sunt interdependente, de egală importanţă şi reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului

medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii

interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul

situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.

Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al naturii

psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de aceeaşi problemă urmare

a structurii lor unice de personalitate. Există mai multe accepţiuni ale conceptului de

personalitate, dar cea mai folosită este aceea ce defineşte personalitatea ca fiind "organizarea mai

mult sau mai puţin durabilă a caracterului, temperamentului, inteligenţei şi fizicului unei

persoane; organizare ce determină adaptarea sa unică la mediu”, (Eysenck).

Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de viaţă şi

activitate.

Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită contextului

social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se realizează în interiorul

diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de muncă). Grupul intermediază

individului relaţia cu societatea şi cu sine.

9

Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă şi cu

propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de sine şi

cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezvoltă

treptat prin socializare, asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma unei învăţări

continue.

Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de sănătate" de-a

lungul timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a sistemului sanitar,

urmărind în principal rolul asistentului medical:

• asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;

• asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine stabilite;

• activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în prezent

accentul se pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate;

• rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a comunităţii

(promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate).

10