Aparitia caselor de ingrijire si a spitalelor

Aparut in actele oficiale ale Tarii Romanesti pentru prima data in secolul al XVI-lea, termenul de bolnita definea, ca si slavonescul bolnicia, locul unde se ingrijeau bolnavii. Ulterior in istoriografia de arta romaneasca el a fost asimilat cu bisericile de mici dimensiuni, construite in incinte separate pe langa marile manastiri.Asa cum reiese din documentele vremii incinta ridicata la o oarecare distant de cea a manastirii.Chiliile erau destinate ingrijirii calugarilor bolnavi, care beneficiau de odihna, de scutire la participarea la slujbele de noapte si de un regim alimentar mai putin auster.Originile acestui tip de ingrijire se regasesc in Asia Mica, in perioada imediat urmatoare raspandirii crestinismului.Aparitia bolnitei, a fost intim legata de existent institutiei de binefacere de tip: casa pentru straini; casa pentru saraci; azilul pentru batrani dar mai ales spitalul.Daca la inceputurile crestinismului, spitalul era adesea doar o incapere a unei locuinte private-camera saracilor sau o anexa a unei diaconii,ori a unei biserici subterane odata cu Edictul de la Milano acesta devine o institutie de sine statatoare, ce cunoaste o larga raspandire.In toate manastirile locul in care se ingrijeau cei bolnavi era separate de ritmul obisnuit al vietii monahale.Adesea erau construite chili monahale separate sau isolate din incinta manastirii,dotate minim cu paturi, sobe si bai.Pentru vegherea bolnavilor erau numiti frati ai obstei,iar in asezamintele urbane era chemat zilnic un doctor.Regimul alimentar si igienic era unul special.In cazul celor plecati la Domnul,tipicoanele contin de asemenea prevederi despre locul si felul in care trebuie inhumati,precum si despre comemorarile ce trebuie facute.Tipiconul lui Timotei ptr Manastirea Maicii Domnului Everghetis din Constantinopol prevedea ca pentru fratii bolnavi sa existe o chilie cu opt paturi si doi ingrijitori.Daca exista posibilitatea, trebuie chemat zilnic un doctor, iar mancarea si bautura pentru cei bolnavi trebuia sa fie mai buna pentru a le sustine trupurile nefericite.Tot pentru acestia trebuie sa existe o baie separate incalzita.Ioan II Comnenul, impreuna cu sotia sa, imparateasa Irina, vor construe pe langa Manastirea Pantocrator, un spital (nosocomion) , un azil de batrani(gerontocomion) o scoala pentru medicii care ingrijeau aici si un azil pentru epileptic.