APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA …rii sale, conºtient cã sovietizarea însemna...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XIX • NR. 9 (215) • 2016 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR.Sub semnul Cuvântului:Virgil IeruncaSemneazã:l Mihaela Albul Dan Anghelescul Libuše Valentovál Lucreþia Bârlãdeanul Camelia Zãbavãl Mircea Popescu

poeme deSalah Stétié

extraordinarul din ordinar.practici sociale sub comunismde Ioana Repciuc

Ionel Ciupureanu: poeme

An

ton

i Tap

ies

Revistã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 99999 ( ( ( ( (215215215215215), 20), 20), 20), 20), 201616161616

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Cezar Avram –

Reflexii dintr-un timp aureolar l 2

MIªCAREA IDEILORSub semnul Cuvântului: Virgil Ierunca.

Dosar coordonat de Mihaela AlbuMihaela ALBU: O existenþã în slujba

Cuvântului l 3Dan ANGHELESCU: Virgil Ierunca ºi

rostirea poeticã l 4Libuše VALENTOVÁ: Privirea lui Vir-

gil Ierunca l 5Camelia ZÃBAVÃ: Ironia ºi pamfle-

tul – arme ale cuvântului în scrierile luiVirgil Ierunca l 6

Lucreþia BÂRLÃDEANU: VirgilIerunca între literaturã ºi viaþã l 7

Mircea POPESCU: Virgil Ierunca,„ROMÂNEªTE”, Paris, Fundaþia Rega-lã Universitarã Carol I, 1964 l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Personajul ca absenþã

l 9

BELETRISTICÃIonel CIUPUREANU: Poeme l 10

LECTURIMaria DINU: being an outSider l 11Irina GÃRDÃREANU: Calea lui Mi-

larepa l 11Marin BUDICÃ: Marin Preda, portret

între oglinzi l 12Liliana HINOVEANU: Viaþa în nuan-

þe de roz ºi free style l 12

ARTELucian IRIMESCU: Ion Þuculescu ºi

Horia Bernea l 13

EVENIMENTAl VIII-lea Simpozion internaþional de

italienisticã al Universitãþii din Craiova l14

GAUDEAMUSLaudatio – Dumitru Radu Popescu l 15

LECTURIªtefan VLÃDUÞESCU: Ovidiu Ghi-

dirmic: seniorul reconfirmã standardulcritic eminescian l 16

ANTHROPOSIoana REPCIUC: Extraordinarul din

ordinar. Practici sociale sub comunisml 17

SERPENTINEMarian Victor BUCIU: Basarab Nico-

lescu ºi momentul actual al transdisci-plinaritãþii (I) l 18

AVANGARDEFlorin COLONAª: Dada în direct l 19Denisa CRÃCIUN: Salah Stétié ºi vara

marelui nor l 19

UNIVERSALIASalah STÉTIÉ: Poeme l 20

NNNNNrrrrr..... 99999 ( ( ( ( (215215215215215))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201616161616

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIGheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

(Urmare din pag.1)

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Atrecut mai bine de un sfert desecol de când l-am cunoscut peistoricul Cezar Avram. O deli-

mitare temporarã care îndeobºte intimidea-zã când e vorba de o viaþã de om ºi predis-pune la bilanþ. Constat cã timpul a lucratpentru o prietenie autenticã, temperatã,dar constantã ºi profundã.

Faptul cã tinerii lui colegi de la Institu-tul de ªtiinþe Socio-Umane ,,C. S. Nicolã-escu-Plopºor”, al cãrui director este de maibine de 15 ani, ºi-au propus sã-l sãrbãto-reascã la împlinirea vârstei de 70 de ani ºimi-au solicitat câteva gânduri cu acestprilej a devenit motiv pentru o dublã bu-curie. Mai întâi pentru cã anii care au tre-cut s-au dovedit a fi cu rost pentru el ºi,apoi, pentru cã prietenia noastrã sobrãeste apreciatã de cei care ne cunosc.

Un asemenea moment aduce în actua-litate trãiri constituite într-un „pasiv”care, cu bune ºi cu rele, este deopotrivãizvor de satisfacþii, regrete ºi melancolii,ce ne definesc ºi ne justificã, într-o mã-surã, existenþa.

Pot spune cã datorez aceastã prietenieRevoluþiei Române. Cum textul se adre-seazã, totuºi, mai întâi unor istorici, dupão meditaþie neîntreruptã asupra acestuisubiect, voi reitera o afirmaþie fãcutã într-o carte mãrturisire Sãptãmânalul Demni-tatea. Libertatea pe cont propriu (Craio-va, Aius, 2014) cã „eu am fost la RevoluþiaRomânã”, chiar dacã alþii au fost la lovitu-ra de stat, la buluceala din decembrie saupur ºi simplu la televizor. Recentele eveni-mente din Turcia demonstreazã, oricuivrea sã înþeleagã, cât de importantã estevoinþa ºi prezenþa popularã în schimbareasocialã.

Aceastã parantezã vrea sã explice în-tâlnirea mea cu Cezar Avram în redacþiasãptãmânalului craiovean Demnitatea, acãrui organizare ºi conducere îmi fuseseîncredinþatã în ianuarie 1989 de ConsiliulJudeþean al FSN Dolj al cãrui membrueram, pe criteriul foarte „revoluþionar” cãeram „profesor de românã”. Fireºte, amcãutat colaboratori între intelectualii cra-ioveni dispuºi sã contribuie la plãmãdireaunei societãþi noi, libere ºi democratice.Pot aminti astãzi între cei dispuºi sã seimplice chiar de la început prin scris peprof. univ. dr. Oliviu Gherman – prorectoral Universitãþii Craiova, prof. univ. dr. OlegCernian – ºeful Catedrei de Calculatoareal Universitãþii Craiova, cercetãtorul ºtiin-þific Vasile Sãlan, atunci lector univ. Du-mitru Otovescu, profesorii Constantin M.Popa, Ileana Petrescu, Traian Bãrbules-cu, Ion Cotoi, Octavian Podeanu ºi mulþialþii. În primul numãr al publicaþiei aminti-te, apãrut pe 28 martie 1990, având înscrispe frontispiciu SÃPTÃMÂNAL DE OPI-NIE DEMOCRATICÃ, ºi pe prima paginãun motto din Mihai Eminescu: Nu existãnici libertate, nici culturã fãrã muncã.Cine crede cã profesarea unei serii defraze a înlocuit munca, deci libertatea ºicultura, acela se prenumerã fãrã s-o ºtieîntre paraziþii societãþii omeneºti, întreaceia care trãiesc pe pãmânt spre bles-temul, ruina ºi demoralizarea poporuluilor. (…din „Timpul”, 17-24 februarie 1880).Aceeaºi primã paginã reunea pentru pri-ma oarã scurtul meu editorial Un singurideal - Renaºterea României ºi articolulde fond semnat de Cezar Avram Valoriale Democraþiei ºi Libertãþii.

Cezar Avram– reflexii

dintr-un timpaureolar

Aºezatã pe baze ideologice democrati-ce comune, pe afinitãþi axiologice compati-bile, relaþia noastrã a evoluat în timp, fieca-re militând cu bunãcredinþã ºi convingere,cu mijloacele sale, pentru ca visul care a unitmajoritatea românilor, în decembrie 1989,sã devinã realitate.

Ca membru al Consiliului Local Craio-va, istoricul Cezar Avram a avut iniþiativaºi a coordonat proiectul stemei, steaguluiºi imnului municipiului Craiova, a iniþiat ºicoordonat o importantã colecþie de lucrãriºtiinþifice dedicate recuperãrii tradiþiilorprogresiste al ale locului ºi cunoaºteriiaprofundate a istoriei sale, dintre care voiaminti doar câteva: Colecþia Pagini de is-torie ºi civilizaþie, din care au apãrut: 1)Alimentarea cu apã, 1997; 2) 150 de anide la revoluþia românã de la 1848, 1998;3) Amenajarea apelor. Canalizarea ºi ter-moficarea oraºului, 1998; Istoria ilus-tratã a Craiovei – partea I, 1996, partea aII-a 1997; Banii, caimacamii ºi persona-litãþi ilustre craiovene (Craiova, cro-chiuri istorice); Craiova, Ghid turistic,1997; Monumentele Craiovei, 1998; Bi-sericile Craiovei, 1998; Grãdinile Cra-iove ºi parcurile, 1999 ºi multe altele, lu-crãri necesare pentru edificarea spirituluicivic necesar oricãrui proiect social. Re-marc în mod deosebit douã elemente alevastului proiect de cercetare a istoriei Cra-iovei ºi Olteniei, ca entitãþi sociale cu pro-fundã rezonanþã în istoria naþionalã: ca-racterul concret, aplicat al cercetãrii, caresã contribuie la proiecþia evoluþiei viitoa-re a comunitãþii, ºi spiritul de echipã, carea fãcut posibilã finalizarea unui atât demare numãr de lucrãri variate, colective,între autorii cãrora se prenumera ºi el.Multe alte iniþiative civice s-au bucuratde susþinerea omului de culturã CezarAvram, dedicat cetãþii sale prin întreagaactivitate.

Nu încape îndoialã cã mai tinerii colegicercetãtori sunt îndreptãþiþi sã evaluezeaceastã frumoasã moºtenire, în întreagaei dimensiune, mult mai amplã decât amprezentat eu. Dar devine astfel uºor deînþeles rolul atât de potrivit ce i-a revenitîn revigorarea Institutului de ªtiinþe So-cio-Umane „C. S.Nicolaescu-Plopºor” dinCraiova, ca ºi capacitatea sa de a susþinetinerii cercetãtori, dar ºi de a-i solicita înrealizarea proiectelor pe cei cu îndelunga-tã ºi bogatã experienþã.

Colaborarea deosebitã cu celelalte in-stituþii de învãþãmânt, cercetare ºi culturãau fãcut din Cezar Avram o personalitateeficientã ºi productivã pentru viaþa spiri-tualã a Craiovei, Olteniei ºi, implicit, a Ro-mâniei. Înþeleg mai bine acum de ce priete-nia noastrã nu a fost tulburatã de factoriconjuncturali. De ce am simþit mereu nevo-ia sã ne revedem, sã discutãm, sã colabo-rãm. O asemenea prietenie este o binecu-vântare pentru oricine o poate împãrtãºi.

La mulþi ani rodnici, prietene CezarAvram!

P.S. Cu o ciudatã uºurinþã, din motivede ignoranþã sau din oportunism, un titlude mare nobleþe, acela de Cetãþean deOnoare, a fost adus în derizoriu. CezarAvram, ca ºi Gheorghe Fabian, sunt Cetã-þeni de Onoare ai Craiovei adevãraþi, prindevotamentul ºi eficienþa cu care au slu-jit-o de-a lungul vieþii lor. Sunt modele decivism, atât de necesare azi.

An

ton

i Tap

ies

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XIXIXIXIXIX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 99999 ( ( ( ( (215215215215215), 20), 20), 20), 20), 201616161616

Argument

Într-un articol publicat înrevista 22, scris cu admi-raþie, dar ºi cu durere la

moartea lui Virgil Ierunca (acum10 ani), Vladimir Tismãneanusublinia cã „Ierunca rãmâne o fi-gurã exemplarã de gânditor româncare ºi-a dedicat viaþa ºi opera lup-tei împotriva minciunii totalitare.”

Studiindu-i întreaga activita-te ºi fiind convinºi cã Virgil Ie-runca este cu adevãrat „o figurãexemplarã” nu numai de „gândi-tor român” sau de luptãtor anti-comunist, ci ºi de valoros scrii-tor, ne-am propus în dosarul defaþã, gãzduit de revista Mozaicul,o readucere în atenþie a acesteiimportante figuri a exilului româ-nesc. Intenþionãm sã desprindem,prin contribuþia câtorva dintre ceicare l-au cunoscut ori s-au aple-cat cu atenþie asupra operei, câ-teva „unghiuri” ale universuluipersonalitãþii sale creatoare.

Pentru început însã câtevarepere biografice.

Într-una dintre scrisorile cãtreprietenul (numit nu de puþine ori„frate”), Mircea Popescu (din 21aprilie 1965), Ierunca face referirela destinul sãu determinat de isto-rie. Mai detaliat îl cunoaºtem dinJurnalul publicat fragmentar înpresa exilului (ºi adunat într-unvolum dupã 1990, sub titlul Tre-cut-au anii), dar ºi din interviuriori din relatãrile celor apropiaþi.

Ca ºi atâþia alþi scriitori-prie-teni cãrora le-a conturat perso-nalitatea ori le-a analizat opera,Virgil Ierunca a avut neºansa –ca om, ori poate ºansa – ca inte-lectual, sã trãiascã în „spaþiul derupturã ºi dor, de priviri mari” oride „spaþiu privilegiat al existen-þei”, cum singur va defini exilul.

Nãscut în 16 august 1920 (nu-mele real fiind Virgil Untaru), înoraºul Râmnicu Vâlcea oraº pecare-l va evoca adesea mai târ-ziu, considerându-l cel mai fru-mos din lume, va avea ºansa sãstudieze la liceul Lahovary ºi sã-l aibã profesor de limba francezãpe Lucian (Luc) Bãdescu, cel careîi va deveni apoi prieten la Paris.Studiile universitare la Bucureºtiîl vor cãlãuzi cãtre aprofundarealimbii ºi literaturii franceze, va pu-blica în revistele timpului artico-le în acest domeniu, ceea îi vaaduce în final o bursã din parteastatului francez. Plecând la Parisca bursier, hotãrârea de a rãmâneîn capitala Franþei i-a fost impu-sã de evenimentele istoriei. Foar-te curând, înþelegând toatã tra-gedia care se abãtuse asupra þã-rii sale, conºtient cã sovietizareaînsemna ºi încercarea de desfiin-þare a tot ceea ce constituia iden-titate româneascã, se va orientacãtre promovarea culturii româ-ne1. „Convertirea la România”,aºa cum singur îºi mãrturiseºtemutaþia de gând ºi faptã, are loc,în exil, în grad absolut. În volu-mul intitulat, cum altfel decât Ro-mâneºte, scriind despre o repre-zentare graficã a þãrii aparþinândlui G.M. Cantacuzino, aceastã

nnnnn MIHAELA ALBU

o existenþãîn slujba Cuvântului

„convertire” devine mult mai ex-plicitã: „Când am citit – în exil –aceastã frazã de «izvor» ºi de«popas» a lui G. M. Cantacuzi-no, s-a instalat în mine pentrumulte zile un fel de oprire ciuda-tã, un fel de ceaþã surdã pentrutoate ispitele spirituale ale Pari-sului. Parcã cineva zãvorâse înmine fervoarea cunoaºterii, izvo-rul zilnic de a rodi ziua. Revoltaînsãºi pe care o port cu venin ºirãspundere era întreruptã. Totulnu era decât privire – privire purãpeste mine ºi peste timp – spreRomânia” (Româneºte, p. 58).Astfel, clasica întrebare – uzitatãºi la noi prin transpunere – „Cumpoþi sã fii român?” se va modifi-ca pentru Ierunca în forma impe-rativã „Cum poþi sã nu fii ro-mân?!” ºi-i va deveni crez per-manent. Acolo, departe, în exilulpurtat „ca o cruce rãscolitoare deîntoarceri”, ca o „cruce de dor”(Ibidem, p. 56), tânãrul intelectualce cochetase cu stânga îºi vedeºi îºi înþelege mai bine þara – cutoate conotaþiile pe care aceastale implicã -, þara aflatã, din neferi-cire, sub „totalitarismul roºu”,numit de el, în termeni cu semni-ficaþie profundã, „acea nãpastãde existenþã” ori „seism de noap-te” (Ibidem, p. 45).

Chiar dacã în jurnalul intitulatTrecut-au anii, tipãrit în þarã în2000, nu a dat publicitãþii toateconsemnãrile din perioada neîn-chipuit de lungã a exilului, ceeace a hotãrât sã ne lase sã vedemse constituie ca documente demare importanþã pentru cunoaº-terea realitãþilor – deopotrivã is-torico-politice, de interes gene-ral, cât ºi pe cele personale, strânslegate însã de aceste realitãþi. Unaspect este privitor la sãrãcia încare se zbãteau atât el, cât ºi toþicei rãmaºi. ªi totuºi, nu despreexistenþa dificilã vorbeau la întâl-nirile lor intelectualii români, ci de-spre „rezistenþã, mai ales de re-zistenþã” (Trecut-au anii, p.19). Legat de aceasta, va fi per-manent verbul a face: „Vreaumereu – prosteºte – sã fac ceva,sã facem ceva pentru aceastãRomânie pe care o descopãr dupãce am pierdut-o.”

ªi ceea ce a fãcut a fost sã lupte– cu arma cuvântului – împotrivacomunismului, sã conºtientizezeOccidentul asupra situaþiei dinþarã, sã informeze cititorii ºi as-cultãtorii din România asupraunor evenimente (politice ºi cul-turale) interzise de autoritãþile dela Bucureºti. Nu o datã MonicaLovinescu afirmase cã întreagalor activitate în exilul parizian eradedicatã „rãscumpãrãrii tãceriicare se întindea asupra þãrii”. ªidacã ambii, la plecarea la Paris,îºi axau cu deosebire preocupa-rea literarã pe cultura francezã,depãrtarea, dar mai ales situaþiadin România cãzutã sub dictatu-ra comunistã le-au determinat oacþiune concentratã de luptã prinintermediul microfonului, ca ºiprin publicaþiile româneºti de petoatã suprafaþa globului. Aces-tea au devenit astfel pentru ei

teren propice în care, cu ajutorulcuvântului, au rostit ºi publicatnumeroase dezbateri culturale cupermanent subtext politic.

Cuvântul în exil„În exilul românesc anti-

comunist, Virgil Ieruncaocupã un loc de rândul în-tâi, de prim-plan.” (Alexan-dru Paleologu)

Numele lui Virgil Ierunca sem-nificã (în opinia majoritãþii) lupta– cu arma cuvântului – împotrivatotalitarismului comunist, semni-ficã vocea (în dublã accepþiune– cu sens propriu ºi figurat –) caredemasca minciuna, impostura,acceptarea compromisului („tur-cirea”, în termenii sãi) din parteaunora dintre intelectualii rãmaºiîn þarã, dar ºi vocea care demon-stra – nu de puþine ori prin exem-ple –înalta conºtiinþã a celor carealeseserã „tãcerea”.

a) Cuvântul pe calea undelor„Nu aveam nicio putere în

afarã de microfon. Mare pute-re!”, va rememora Monica Lovi-nescu (în filmul documentarCold Waves) anii în care vocea eiºi cea a lui Virgil Ierunca, voci carerosteau adevãrul ºi tãiau minciu-na ºi impostura cu puterea unuibisturiu, deveniserã reperele mo-rale ale unui popor aflat sub ocu-paþie comunistã.

Puterea cuvântului lor rostit îneter s-a vãdit prin ecoul acestu-ia, nu numai atunci, dar ºi pânãacum. Îmbinarea celor douã axetemporale ar putea fi ºi una din-tre conotaþiile mesajului filmuluidedicat Radioului Europa libe-rã.(Cold Waves, Odeon Film,2007, regia Alexandru Solomon)

„O poveste de dragoste ºi urã”,aºa o prezintã ºi realizatorii, ºi co-mentatorii filmului deopotrivã.

„Poveste de dragoste”, debuna seamã, de vreme ce, aºa cumºtia pe atunci – ºi ne spune acum– Nestor Rateº, „o þarã întreagãstãtea agãþatã de niºte voci ceveneau de departe”; sau un as-cultãtor din þarã, scriitorul LucianVasiliu: „ascultam, riscant (osten-tativ uneori) radio Europa liberã.[…] Ascultam voci. Dar ce gla-suri, în încãperea noastrã sud-esticã: Monica Lovinescu, VirgilIerunca… Eram la slujba de sea-rã… Doamna Monica strãbãteauniversul, desfiinþa frontierele…” (Hyperion. Caiete botoºãne-ne, nr. 4/2003, p. 25). De ce erauatât de mult ascultaþi? Pentru cã„vocile Monicãi Lovinescu ºi Vir-gil Ierunca aduceau raza de lumi-nã care dãdea speranþa unei li-bertãþi”, o va spune ºi Gellu Do-rian (Hyperion, p. 1) sau, cum netraduce din nou unul dintre cole-gii de la postul de radio, NestorRateº: Monica Lovinescu ºi Ie-runca „spuneau la microfon ceeace ei (românii, n.n.) doar îndrãz-neau sã gândeascã”. Dar ce în-semna „a spune”? Era mai alesmaterializarea în cuvânt a adevã-rului ºi demascarea atrocitãþilor,a minciunii ºi a imposturii pentrucã microfonul devenise o armã, o

armã temutã de autoritãþi, de vre-me ce venea din eter ºi putea pã-trunde în fiecare casã.

„O poveste de urã” pe de altãparte, pentru cã „vocea”, pe lân-gã informaþie, dãdea speranþã ºiexprima întreaga nemulþumire orirevoltã a românilor de acasã; ea„purta prin sine însãºi semnelelibertãþii de gândire” (Mircea A.Diaconu, Hyperion, p. 16); voci-le acestea „ne-au învãþat liberta-tea la fãrã frecvenþã de la Paris”,va mãrturisi ºi Adrian Alui Gheor-ghe, tot în revista ce le-a consa-crat un numãr special (Hyperion,nr. 4/ 2003, p. 11).

Toate aceste considerente,exprimate în timpul prezent, re-flectã în sintezã ceea ce de bunãseamã nu convenea autoritãþilorcomuniste. Atacurile împotrivaclãdirii ºi împotriva fiecãruia din-tre cei ce se exprimau la microfo-nul liber sunt bine cunoscuteastãzi (ºi rememorate în filmul ci-tat). „Singura armã de apãrare erasã vorbesc. Trebuia sã le arãt cãnu mi-e fricã”, declara MonicaLovinescu relatând o conferinþãde presã a lui Paul Goma de lacare, la scurt timp dupã ataculasupra sa ºi cu toate ameninþãri-le, nu a lipsit, cum nu lipsea de lanicio acþiune care ar fi putut sãajute într-un fel þara în care – dedeparte – era mereu „prezentã”.Ceea ce îi declara lui Daniel Cor-bu într-un interviu este simpto-matic, printr-o extindere de sensea accentuându-ºi crezul (ca ºipe cel al lui Ierunca) pentru careambii au luptat permanent: „Dom-nule, eu n-am fost plecatã dinþarã. Eu am trãit cu dumneavoas-trã coºmarul timp de 40 de ani”.(Corbu, Hyperion, p. 10). Amân-doi nu plecaserã din Româniadecât fizic; inima ºi gândul le-aurãmas acasã sau, cu alte cuvinte,cei doi au construit la Paris un felde Românie virtualã, legatã prinmulte fire de cea realã. Iar cu aju-torul microfonului, cei doi se im-

plicau de la distanþã în viaþa ce-lor care îi ascultau ºi, prin el, aureuºit sã schimbe nu de puþineori cursul unor evenimente.

b) Cuvântul scrisEste evident cã Virgil Ierunca

(ca ºi Monica Lovinescu) estemai cunoscut publicului larg dinRomânia ca „voce” (datoritã pu-terii de rãspândire a undelor ra-dio!) decât prin ceea ce a scris,dar ºi datoritã precedãrii în timpa emisiunilor radio faþã de cãrþilescrise.2 Rãsfoind presa exilului,în care amândoi au fost prezenþeactive, precum ºi volumele publi-cate dupã 1990 în þarã, cititorulde astãzi îi va descoperi pe ceidoi nu numai ca luptãtori cu armacuvântului scris, dar ºi ca talen-taþi scriitori.

În Europa, aºa cum citim înrememorãrile Monicãi Lovinescu,„majoritatea revistelor literareapãreau la Paris din iniþiativa în-deosebi a lui Virgil Ierunca, de laCaete de dor ºi Limite, la FiinþaRomâneascã ºi Ethos” (v. Seco-lul 20, nr. 10-12/ 1997 ºi 1-3/ 1998,p. 173). Numele lui apare, aºa cumºtim astãzi ºi în publicaþiile edita-te de alþi scriitori ori jurnaliºti. Înmajoritatea articolelor, cuvântulsãu dezvãluie ºi acuzã. Chiar ºiîn articolele cu tematicã propriu-zis culturalã, autorul abordeazãcultura tot prin prisma politicu-lui. Astfel, ansamblul conþinutu-lui revistelor editate în diferiteleþãri unde se refugiaserã intelec-tualii români (ºi scoatem în evi-denþã din nou pe cele redactatede Ierunca) demonstreazã impo-sibilitatea separãrii culturii depolitic. Aceasta o subliniase ºiMonica Lovinescu, care ne spu-ne – peste timp – cã „În primarevistã de exil, Luceafãrul, ºi înprimul cenaclu parizian, la o ca-fenea Corona, lângã Luvru, Mir-cea Eliade ne propunea drept

Sub semnul Cuvântului:Virgil Ierunca

Dosar coordonat de Mihaela Albu

(Continuare în pag. 8)

Virgil Ierunca (1920-2006)


„..rostirea cuvântuluiconstituie spusa ºi

cântecul fiinþei înseºi(...), poetul se aflã sub

puterea chemãriidiscrete ºi stãruitoare a

fiinþei ºi este, ca atare,un salvator al fiinþei

din faþa sustrageriidemonice a ascunderii.“

Martin Heidegger –Parmenide

Dincolo de toate celecâte se ºtiu, de cele ces-au spus ºi cele care

se vor mai spune de aici încolo,se pare cã cei mai mulþi dintre noiuitã, ori sunt incapabili sã distin-gã în scrisul lui Virgil Ierunca toc-mai Poetul. În mod nedrept, exis-tã aproape un fel de ostentaþie îna nu se vorbi despre acesta dinurmã, în a-l ignora, în a-l face cum-va invizibil în percepþiile pretinssubtile ale unora care, nu demult,aproape cã îi cerºeau sã scrie câ-teva rânduri ºi despre ei. La toateacestea care, firesc, ne situeazãpe terenurile mereu miºcãtoare,mereu nesigure ale nedumeririlor,gãsim, în prefaþa jurnalului sãu unmemorabil (aproape) adagiu:„singurul rãspuns pe mãsuragustului de cenuºã este tãce-rea”. Nici mãcar despre pasiunea,energia sau cultura absolut co-pleºitoare cu care reuºea sã-ºiaproprieze o mare diversitate dedomenii nu se vorbeºte aproapedeloc. S-ar putea spune cã excep-þionalele lui înzestrãri intelectua-le, consecvenþa ºi modul prin cares-a ilustrat în slujirea unor cauzedintre cele mai dificile (mai ales încondiþia dominatã de adversitãþia exilului) au pus, cumva, într-unplan secund imaginea unui marerafinat ºi împãtimit al cuvântului.Aºa se face cã, în vizibilitatea ce-lor de azi, imaginea criticului lite-rar, a polemistului redutabil – alecãrui corozive foiletoane fãceaucândva deliciul ascultãtorilor laEuropa Liberã – este tot mai es-tompatã. Cele câteva, în fond preapuþine, cãrþi apãrute dupã anii ’90,nu reuºesc sã punã în luminã per-sonalitatea realã a celui care, prin-tre primii, alãturi de Mircea Elia-de, reuºea sã mobilizeze ºi sã ori-enteze configurarea întregului fe-nomen literar al exilului într-o am-plã istorie dedicatã supravieþui-rii spirituale a României care,supusã dominaþiei totalitare abolºevismului stalinist, pãreadestinatã unei iminente ºi totaledistrugeri la nivelul rãdãcinilor eiidentitare. Dintr-o asemenea per-spectivã, deloc inocenta noastrãactualitate abandoneazã în uitareºi ipostaza de ctitor al unora din-tre cele mai prestigioase revisteale exilului românesc. Turn deveghe, scrutând zarea deloc pro-miþãtoare a sferelor de indigen-þã a politicului în sfera culturiiºi nu numai, revuistica literarãiniþiatã de Virgil Ierunca analizamiºcarea ideilor în evoluþiileprezentului de atunci ºi manifes-ta o preocupare constantã faþãde vieþuirea, întâmplãrile ºi de-zastrele din lumea celor de aca-sã. O astfel de veghe pare a fi fostuna dintre stãrile definitorii ale exi-latului. O dovedeºte în jurnalulsãu unde, cu spiritul marcat de o

nnnnn DAN ANGHELESCU

Virgil Ierunca ºi rostirea poeticãluciditate necruþãtoare ºi tragicã,îl portretiza în acidele lui comen-tarii pe unul dintre corifeii ves-tici, notoriu admirator al stalinis-mului, subliniind cã ideea de li-bertate a devenit: „…pentru Sar-tre un teren minat de toate con-tradicþiile. Alãturi de rebelii de laBudapesta, dar ºi mai aproape caoricând de comuniºtii francezi pecare-i face depozitarii pãcii./…/…profesorul de umanitate careeste Sartre îºi desfãºoarã arsena-lul de umoare fetidã”.

Cât despre aºa-ziºii depozitariai pãcii, Andrei Pleºu ne edificaîn Dilema Veche (nr. 626, 18/24febr. 2016), reproducând fragmen-te semnificative din „poemul„Front rouge“, publicat de LouisAragon în 1931: „Cânt hegemo-nia violentã a proletariatului asu-pra burgheziei / Cu scopul nimi-cirii ei. / Strãlucirea împuºcãturi-lor adaugã priveliºtii / O veselieîncã necunoscutã. / Sînt execu-taþi ingineri ºi medici. / Moartecelor care primejduiesc cuceririlerevoluþiei din octombrie, / Moar-te celor care saboteazã planul cin-cinal“. Nu mai puþin elocventesunt scrierile lui Paul Éluard: „To-varãºi, / Doborîþi-i pe poliþai pînãdeparte spre vest, unde dorm /copiii bogãtaºilor ºi tîrfele de lux.(…) Proletariatul sã radã de pefaþa pãmîntului, cu furia sa, pala-tul Élysée (…) / Într-o bunã zi vaarunca în aer Arcul de Triumf (…)Trageþi asupra urºilor savanþi aisocial-democraþiei / Trageþi, zic,sub conducerea partidului comu-nist / (…) ªi nu eu voi fi cel carevã cere sã trageþi / Ci Lenin.. “

Rememorându-ºi moment demoment exilul ºi derapajele vea-cului pe care l-a traversat, în scri-sul lui Virgil Ierunca devine ine-rentã alura polemicã, precum ºi oaglutinare a tuturor atributelorrevoltei prin intermediul cãrorae privilegiatã o veritabilã eticã aneuitãrii. Ea îl situeazã sub ori-zontul tragic al sfâºierilor uneiconºtiinþe care „se chinuie întreneliniºte ºi dezastre existenþia-le”. Dar, în acelaºi timp, cu echi-libratul sãu spirit scriitoricesc,Ierunca acorda o deosebitã aten-þie ºi puþinelor poziþionãri ce rã-mãseserã credincioase adevãru-lui: „În Etudes – nota el – Pãrin-tele Gaston Fessard vine sã de-mistifice – dupã Raymond Arondin Le Grande Schisme – impos-tura creºtin-progresistã ºi maiales procesul substituirii, în con-ºtiinþa ispititului, a eschatologieicreºtine prin cea comunistã. Maimult – aratã pãrintele Fessard –în chiar momentul viu al acesteisubstituiri, ispititul îºi închipuiecã e mai bun creºtin decât seme-nii lui. Aceastã viclenie a Necu-ratului este perfect descrisãdupã Fessard, de Sfântul Ignatiude Loyola în Regulile Discernã-mântului Spiritelor.”

Pentru un observator atent (ºi,desigur, înzestrat cu o minimãsensibilitate) în subteraneitateaexprimãrilor tuturor acestor de-plieri de personalitate, în modconstant se face simþitã prezenþaPoetului. O recunoaºtem dupãmereu mãreaþa, dezesperanta ºiimprudenta nebunie-înþelepciu-ne de a participa la real, de a-ºiasuma tot ceea ce existã ºi totceea ce nu mai existã, înfruntând

cu o specialã altitudine decãde-rile imanenþei ºi laceraþiile unuiTimp al inumanului. Pe asemeneacoordonate se înscrie caracteris-tica fiinþãrilor lui literare, în esen-þã sublimãri exemplare unde ac-centul precumpãnitor ºi totoda-tã ca liant principal, apare Exi-lul. „...Starea de exil, spune el,chiar atunci când e permanen-tã, nu poate fi conceputã ºi su-portatã decât dacã o trãieºti cape un fragment.” Astfel, în sen-sibilã rezonanþã cu un ªtefanBaciu sau Vintilã Horia, dar nunumai, pentru rostirile lui VirgilIerunca, exilul devenea un obse-dant leitmotiv plasat sub eloc-venta ºi rezumativa sintagmã dePoezie a Exilului.

Ceea ce pentru contemporani,astãzi, nu mai înseamnã aproapenimic. În percepþia lor culturalã(cât de culturalã?) Virgil Ieruncarãmâne (alãturi de Vintilã Horia,Constantin Amãriuþei, Horia Sta-matu, George Uscãtescu ºi ceilalþimari scriitori care au eºafodat unvaloros tezaur literar românesc înafara hotarelor României) unuldintre importanþii (încã) necunos-cuþi ai literaturii române. Pare, dealtfel, simptomul specific timpuluiactual definit de istoricul TonyJudt ca epocã a uitãrii, epocãdominatã de „insistenþa perver-sã a contemporanilor /.../ de aîncerca din rãsputeri mai degra-bã sã uite decât sã-ºi aminteas-cã.” În ceea ce-l priveºte pe Ie-runca, publicul de azi ignorã fap-tul cã el a mai fost ºi altceva decâtvocea (a adevãrului ºi speranþei)care, înainte de ’89 era aºteptatãºi ascultatã la Radio Europa Li-berã. Autorul Poemelor de exil eîn continuare abandonat în uita-re, deºi sunt numeroase raþiunilepotrivit cãrora lucrurile ar trebuisã arate altfel. Nefiresc e ºi aspec-tul cã unii comentatori (cu preten-þii) nu s-au sfiit sã considere cãVirgil Ierunca a lãsat în urmã preapuþinã literaturã (!). Mai sunt ºialþii care, nu lipseºte mult sã afir-me cã el n-a fãcut deloc literatu-rã!... ªi iatã, în mod prea puþin ex-plicabil, scriitorul rãmâne încon-jurat de o aceeaºi stranie tãcerece îi acoperã ºi pe alþi asemenealui, apreciaþi la superlativ, însã pealte meleaguri. Reeditãrile se lasã,încã ºi ele, de mai mult timp, aº-teptate. Însã, cu siguranþã, cei ceºi-ar îngãdui iscusita zãbavã alecturii unora dintre paginile scri-se de el vor descoperi un scriitorautentic care, în – ºi pentru – tim-pul ce i s-a dat, convinge cã nu afãcut decât literaturã!

Aºa se face cã Poezia estevizibil prezentã în întregimea scri-

sului sãu, indiferent de genul sausubiectul abordat. ªi aceasta sevede cu atât mai mult atunci cândscrie chiar despre poezie. Desprepoezia altora. Evident, deþine ha-rul unor enunþuri nu doar memo-rabile, ci ºi somptuoase. Iar ceeace apare în ordinea firescului lael este consecvenþa cu care sesitueazã mereu ºi gândeºte totuldin interiorul acelei stãri specia-le a lumii care nu poate fi decâtPoeticul. Fãrã îndoialã, a gândiºi a regândi lumea din perspec-tiva misterioasã a acestui feno-men din care s-au nãscut ºi filo-sofia, ºi ºtiinþele, ºi teologia, nupoate fi diferit, nu poate intra încontradicþie cu modalitatea încare un poet autentic îºi articu-leazã propriul discurs. De aceeael este mereu apt sã-i admire ºisã-i înþeleagã pe toþi cei asemenilui. Aºa se face cã înseºi poeme-le lui Virgil Ierunca pot fi gânditeadecvat ºi comentate (într-un parlui même) cu aproape aceleaºisintagme pe care le întâlnim înformulãrile cu care se apropie deceilalþi. Lumea închisã în adân-ca uitare a fiinþei (sintagma ce-lebrã – Sein Vergessenheit – princare Martin Heidegger pusesesub semnul unei grave interoga-þii întreaga istorie a metafizicii),singurãtatea severã cu sine, pecare el o întrezãrea comentând,de pildã, poemele unui MarcelGafton, (lãcaºul poetului ca ºial poemului ne-fiind posibilealtundeva decât în fiinþã) apar-þin în egalã mãsurã propriilor saledeterminaþii interioare. Dupã cumºi apocalipsa râncedã, revãrsa-rea rãului peste peisaje ºi sufle-te, atentatul împotriva geome-triilor neprihãnite se hrãneau ºidin proiecþiile propriilor sale vi-ziuni: „…Dimineaþa n-am vãzut-o decât în miezul nopþii/ A fostneagrã ca ochii, albã ca amin-tirile/ Lãsate afarã ostateciaspri/…/ ªi-am început sã tãcemca o inimã într-o memorie…”Dimensiunea însingurãrilor tragi-ce devine evidentã: „…N-am cesã vã dau/ Taina mea e vãduvãca o idee/…/ Sãrbãtori negre þinlanþ lanþul luminii/ Mãsura pus-tiului în ultima bãtaie de inimã/Se mirã cuvântul/ Asta este.”

Vom observa, fãrã dificultate:poezia devine convertire într-oaventurã spiritualã; ea tindemereu sã ajungã undeva (sensulcuvântului aventurã, ad-veni-rea, ascunde o asemenea cono-taþie; dar ºi pe aceea a unei deve-niri; cãci, evident, ajungerea esteatât împlinire, cât ºi schimbarecãtre o altã naturã; ºi poate unpas cãtre desãvârºire? Se poatespune, pornind de aici, Virgil Ie-runca Poetul, dar nu mai puþin ºicomentatorul se regãsesc printrecei care, discret, cu o anumesmerenie, totuºi trãiesc total, înpolifoniile ºi complexitatea, nu odatã agonicã, a stãrilor difuze alepoeziei. E adevãrul ce se verificãîn tot ce a scris, fie în poem, fie înrostirile lui despre artã. Iatã ilus-trãrile acestei afirmaþii în cele cespune privitor la pictura lui Vic-tor Brauner: „vede, de la înce-put, invizibilul“ ºi „neliniºtitoa-rele lui prevestiri”.

Ca gânditor, Ierunca înþelegelumea ºi ansamblul-fiinþei-întru-lume, din perspectivele în care

configurarea ei în artã devine fap-tul esenþial. Aºa cum probabil în-þelesese ºi de la Heidegger (pe careîl aminteºte în numeroase ocazii),orice artã este în esenþa ei Poezie(Dichtung). Ceea ce survine – peurmele unei asemenea înþelegeri– se configureazã în demonstraþieºi atunci când vorbeºte despreBrâncuºi, cel care: „...smulge ma-teriei dreptul ei la absenþa dematerie, creând ca dintru începu-turi, începutul. Opera lui nu e ooperã de irealitate, ci de nouãrânduialã a realului./…/ În timpce ceilalþi rãmân în drama ºiuneori epigrama subiectului,Brâncuºi primeºte cu intuiþie ºi în-þelepciune, uvertura nouã, anun-þãtoare a obiectului.”

Deasupra, ori dedesubtul ori-cãror frontiere ale timpului sau alelimbajelor este poezia ºi este înþe-leasã ca un moment de conºtien-tizare a condiþiei fiinþãrii. Ceeace, iatã – pânã ºi când este vorbade sculpturã – se redescoperã,mutatis mutandis, ca rostire (!?)esenþialã, dat fiind cã în a ei natu-rã-poeticã (dichterisch) desprecare, iarãºi, vorbise Heidegger,apare o paradoxalã (reflectândasupra materiei ºi formelor ca lim-baj specific) abandonare tocmaia imanenþei ca esenþã a actuluide transfigurare în operã.

Cu o competenþã rarisimã pen-tru un neprofesionist în domeniu,Virgil Ierunca vãdeºte subtile cu-noaºteri ºi nu mai puþin miracu-loase intuiþii în arta sunetelor, sin-gura artã ale cãrei puritãþi se refu-zã tuturor decãderilor contingen-þei. Sedus de acel misterios fairepensable des choses qui ne sontpas pensable, care este un pro-priu unic al muzicii, comentariilelui privitoare la componistica vea-cului XX sunt absolut uluitoareprin profunzimea aserþiunilor:„...întoarcerea spre folclor a luiBartok apare ca o rupturã faþãde prestigiile tradiþionale(Schönberg începuse sã zguduietonalitatea, iar Webern îl ajun-gea din urmã pentru a-l între-ce)/.../ Muzica occidentalã, laorigini, prezenta acelaºi haos ºiaceeaºi libertate pe care o cautãBartok în folclor./.../ Existã laBartok în procesul acesta de a-ºi asuma originarul un fel de in-tenþionalitate vãditã ºi perma-nentã./.../ Universul sãu ocoleº-te patosul irealitãþii unuiSchönberg instalat în serie. Uni-versul sãu e concret ºi fecund,recunoaºte întruparea, suportãneliniºtea, dar mai ales revendi-cã interogaþia./.../ Bartok e ve-cin cu Brâncuºi. Schönberg e ungeometru disponibil, un Mondri-an ºi mai sonor...”

Este, credem, deja evident:scrierile lui Virgil Ierunca, indife-rent de domeniul în care se in-staleazã, induc o zãbovire a gân-dului în acea stãruinþã lucidãpentru neobiºnuitul adevãruri-lor ce survin prin operã, dat fi-ind cã, potrivit lui Hans-GeorgGadamer, frumuseþea (care ar pu-tea, încã, sã mai salveze lumea!)este unul din felurile în care fi-inþeazã adevãrul. Ceea ce ar pu-tea sã reaminteascã acel profundadagiu datorat lui Paul Valéry:„...Omul este absurd prin ceeace cautã, dar este sublim princeea ce gãseºte.”

Virgil Ierunca, tânãrul, cel carela începuturi îºi orientase cãuta-rea de sine cãtre opþiunile de stân-ga, la maturitate, paradoxal, îºi vaafla o exemplarã împlinire subsemnul marilor valori ale artei ºiale unui umanism fãrã frontiere.


Faptul cã anumite feno-mene ale unei societãþipot fi observate mai clar

din afara comunitãþii respectivedecât din interiorul ei nu trebuiesã ne surprindã. Cel care priveº-te din exterior poate întrezãri maiuºor ansamblul, având totodatão privire mai detaºatã, lipsitã desimpatii sau animozitãþi pur sub-iective, deci mai obiectivã. Bine-înþeles, nu e vorba de o regulãgeneral valabilã, dar cunoaºtemcu toþii multe cazuri de acest feldin domeniul istoriei, culturii ºiliteraturii. Sã dau mãcar câtevaexemple din literatura cehã: ceamai bunã lucrare despre poeticaprozelor lui Bohumil Hrabal a pu-blicat-o Susanna Roth, boemistãdin Elveþia; o monografie exce-lentã dedicatã operei cehe a luiMilan Kundera se datoreazã cer-cetãtoarei Eva Le Grand din Qué-bec; o privire nouã, proaspãtãasupra literaturii cehe moderne,începând cu romanticul K. H.Mácha, ne-o oferã studiile engle-zului Robert Pynsent º.a.m.d.

O categorie aparte printreaceste „priviri din afarã” o repre-zintã exilaþii: cei care se aflaserãcândva înãuntrul unei culturi, fi-ind o parte integrantã a ei, darcare, din cauza unor circumstan-þe politice neprielnice, au fostobligaþi sã-ºi pãrãseascã þara; încazul Cehoslovaciei, cel mai multdupã evenimentele din 1948 ºi,respectiv, 1968. În acest caz, rã-mâne de studiat felul cum au pri-vit ei mai departe cultura ºi litera-tura „de acasã”, care au fost fe-nomenele pe care le criticau saude-a dreptul refuzau, care au fostvalorile pe care le recunoºteau,promovându-le ºi în publicaþiileºi editurile din exil, cum ar fi re-vista Svìdectví (Mãrturie) a luiPavel Tigrid, din Paris, sau edi-tura Sixty Eight Publishers a luiJosef Škvorecký, din Toronto.

Din istoria exilului românescde dupã cel de-al doilea rãzboi, ofigurã semnificativã în ceea cepriveºte urmãrirea ºi judecareadestinelor culturii ºi literaturii ro-mâne mi se pare a fi cea a lui Vir-gil Ierunca, critic, publicist ºieseist, nãscut în 1920, în comunaLãdeºti (Vâlcea), plecat în Franþaîn decembrie 1946 ºi decedat în2006 la Paris. Aici a desfãºurattimp de aproape ºase decenii obogatã ºi rodnicã activitate laRadiodifuziunea Francezã ºi laEuropa Liberã (devenind pentruromâni, la fel ca ºi soþia sa, Mo-nica Lovinescu, „o voce” egalãcu o autoritate culturalã), la Cen-trul Naþional de Cercetare ªtiinþi-ficã, la o serie de reviste din exilprecum Luceafãrul, Caiete deDor, România muncitoare, Li-mite, Ethos, a îngrijit ediþii aleunor scriitori din exil ºi a redactatarticole despre cultura românes-cã pentru enciclopedii din Fran-þa ºi Germania. Scrierile lui în lim-ba românã au putut vedea lumi-na tiparului în România abia dupãrevoluþia din decembrie 1989:Fenomenul Piteºti (Humanitas1990), Româneºte (Humanitas1991), Subiect ºi predicat (Hu-manitas 1993), Dimpotrivã. Po-lemici (Humanitas 1994). Dinpenultima carte m-am inspiratpentru titlul modestei mele încer-cãri de a-l prezenta pe Virgil Ie-runca în calitate de comentatorcredincios, competent ºi obiec-tiv, al literaturii române: a treiaparte a cãrþii, dedicatã poeþilor ºieseiºtilor contemporani, se inti-tuleazã Priviri.

Ajunsã aici, mã simt obligatã

Privirea lui Virgil Ieruncannnnn LIBUŠE VALENTOVÁ / Praga

sã mai adaug o explicaþie, de or-din biografic de data aceasta, dece, dintre toate „privirile” posibi-le asupra literaturii române, amoptat tocmai pentru cea a lui Vir-gil Ierunca. Nu tãgãduiesc cãadmiraþia mea faþã de acest mareDomn al exilului românesc se da-toreazã ºi privilegiului de a-l ficunoscut personal ºi de a fi în-treþinut cu el o relaþie bazatã perespect ºi prietenie, timp deaproape cincisprezece ani. Primanoastrã întâlnire, aranjatã de cã-tre profesorul Alexandru Nicules-cu, pe care îl cunoºteam încã dinBucureºti, a avut loc în septem-brie 1989, la Café Cluny din Quar-tier Latin, cafeneaua preferatã ad-lui Ierunca. La început, amân-doi am fost oarecum stingheriþi:domnul acela elegant era pentrumine un nume important de laEuropa Liberã, iar eu eram o tâ-nãrã asistentã universitarã veni-tã din Cehoslovacia socialistã.Dupã câteva minute însã, am fostatât de prinºi în discuþie, ca ºi cumne-am fi cunoscut dintotdeauna.Mãrturisesc cã ascultam mai multdecât vorbeam, încercând sã aflucât mai mult de la acel excelentcunoscãtor al culturii ºi literatu-rii române. Dupã 1990, datoritãproiectului interuniversitar „Tem-pus“, am putut ajunge mai des încapitala Franþei. A fost o marebucurie ºi o mare onoare pentrumine faptul cã doamna MonicaLovinescu ºi domnul Virgil Ierun-ca mã invitau atunci în casa lorde pe strada François Pinton, lân-gã parcul Buttes Chaumont.Odatã, în 1994, am îndrãznit sã-icer d-lui Ierunca permisiunea sãînregistrez pe casetã convorbireanoastrã pe teme precum: literatu-ra oficialã faþã de cea de samiz-dat ºi cea de sertar; numele ºicãrþile noi, apãrute în literatura

românã dupã schimbãrile politi-ce din 1989; relaþiile dintre cultu-ra româneascã ºi cea europeanã.Ulterior, caseta audio ºi textultranscris al convorbirii mi-au fostde mare folos la universitate pen-tru cursul meu de literaturã ro-mânã contemporanã. Datoritãconsultaþiilor oferite generos dedl. Ierunca, am început sã mã ori-entez mai bine în valorile literatu-rii române din exil ºi din þarã, într-o perioadã tulbure, marcatã deatâtea schimbãri ºi seisme (de lael am aflat, de exemplu, despreexistenþa eseistului H.-R. Pata-pievici sau despre Jurnalul feri-cirii al lui N. Steinhardt). De mul-te ori le-am repetat d-nei Lovines-cu ºi d-lui Ierunca invitaþia de aveni în capitala Cehiei. Din pãca-te, n-a fost sã fie. Dacã Praga s-ar fi aflat direct pe traseul Paris–Bucureºti, atunci poate aº fi reu-ºit sã-i conving pe amândoi sãfacã un popas în oraºul desprecare criticul român spunea: „Înceea ce priveºte lipsa de legãtu-rã a culturii româneºti ºi a inte-lectualitãþii ei actuale cu scriitoriidin celelalte þãri foste comunis-te, mã gândesc întâi la Praga, fi-indcã, spre deosebire de celelal-te capitale, acolo nu existã totuºizvârcoliri politice care în alte pãrtiînceþoºeazã oarecum relaþiile încetate. În Praga, faimoasa luminãa acestui oraº e astãzi în deplinã-tatea ei. (...) Sigur este cã în frun-tea þãrii dv. se aflã totuºi un scri-itor, un intelectual“.

Înainte de a reveni la tema „pri-virii“, încã o amintire, foarte vieºi cred cã exactã. În septembrie1989, la Café Cluny, dl. Ieruncami-a mãrturisit: „Doamnã, suntrecunoscãtor comuniºtilor cã m-au obligat sã plec din þarã fiind-cã, în consecinþã, pot sã trãiescîn libertate ºi în adevãr.” Citind

articolele, criticile ºi polemicilesale, ne dãm în curând seama cãunele cuvinte – libertate, ade-vãr, demnitate, memorie – au înaceste texte o frecvenþã bãtãtoa-re la ochi, devenind ceea ce s-arnumi, dupã metoda statisticã a luiPierre Guiraud, mots-clés, adicãcuvinte-cheie, caracteristice pen-tru opera autorului respectiv.Doar cã la Virgil Ierunca nu e vorbanumai de cuvinte, adicã de sim-ple unitãþi lexicale, ci, înainte detoate, de anumite valori moralenecesare nu numai pentru oriceom ºi cetãþean, dar ºi pentru ori-ce creator. El însuºi a trãit o viaþãîntreagã sub semnul acestor în-demnuri etice, strãduindu-se sãle respecte atât cât este cu putin-þã pentru o fiinþã omeneascã,reuºind sã construiascã prin emi-siuni la Europa Liberã ºi prin totce scria, dupã cum spune H.-R.Patapievici, „o instituþie fãrã zi-duri, fãrã statute, fãrã legislaþieºi nu cu ajutorul autoritãþilor, ciîmpotriva acestora (...). Aceastãinstituþie era instituþia moralã,într-un timp al ticãloºiei... (...) oinstanþã moralã invizibilã, fragi-lã, dar sigurã.“

Cu modestia sa proverbialã, elvedea rolul sãu în „calitatea demartor“, cum reiese din prefaþaediþiei bucureºtene a volumuluiRomâneºte, apãrut pentru primadatã în 1964, la o editurã de exildin Paris: „Un martor, ca autorulacestor pagini «împricinate», nuputea sã tacã: pentru cã, în fond,cartea de faþã nu are altã preten-þie decît de a fi o mãrturie. Ea estedatatã subiectiv ºi, poate cã într-o zi, cînd adevãrul (subl. ns. L.V.)îºi va gãsi o rostire seninã, ne-dumeririle vor deveni întrebare.“În aceeaºi prefaþã se face o dis-tincþie netã între capacitãþi inte-lectuale ºi demnitate: „...poate cãmulþi vor gãsi prea severe uneleaprecieri privind pe câþiva dintrescriitorii noºtri, astãzi clasici. (...)...nu de idei duceau lipsã scriito-rii ºi cãrturarii noºtri care au alescolaborarea fãrã nuanþe cu inchi-zitorii culturii ºi spiritualitãþii ro-mâneºti, ci de o minimã demnita-te (subl. ns. L.V.). În plus, aser-vindu-ºi conºtiinþa, ei au alesAcademia, în aceeaºi vreme încare mulþi dintre colegii lor prefe-raserã Temniþa.“

O altã valoare eticã mereu pre-zentã la Virgil Ierunca este patrio-tismul sãu, o legãturã strânsã,intimã, permanentã cu destinelepoporului ºi þãrii, doar cã, dinpudoare, el evitã acest termen,atât de devalorizat prin limba delemn folositã de ideologii dinRomânia „popularã“ ºi „socialis-tã“. De aceea îl înlocuieºte de celemai multe ori fie prin adjectivulromân/ românesc, fie prin adver-bul româneºte. Citez din aceeaºiprefaþã: „De unde ºi titlul ei Ro-mâneºte. Pînã mai ieri, ºi poatechiar ºi în zilele noastre, un ase-menea titlu ar fi sunat sforãitor,ridicol. În acea epocã, nu. Dim-potrivã: cînd þara suferea nu nu-mai un proces de desfiinþare, da-toritã unei ideologii totalitare, ciºi unul de rusificare implacabilã,a pune accentul (grav) pe valori-le româneºti (subl. ns. L.V.) însem-na, de fapt, o sfidare a vremilor.“În legãturã cu istoria recentã a -patriei, apare, în prefaþa volumu-

lui Subiect ºi predicat, o altã di-hotomie ºi distincþie: „Paginileacestea încearcã în primul rînd sãumileascã uitarea. Poate cã ra-reori la noi memoria (subl. ns.L.V.) a fost mai urgisitã ca acumîn inconºtientul colectiv. Uitãm,deci existãm!“ Tot acolo gãsimpoate ºi cea mai laconicã expri-mare a atitudinii pe care Virgil Ie-runca o solicita de la artiºti, filo-zofi ºi literaþi: aceea de a înfruntacenzura totalitarã, „spre a apãrademnitatea gândirii (subl. ns. L.V.)ºi a menþine rigoarea valorilor(subl. ns. L.V.).”

Dupã ce am conturat, bineîn-þeles cã foarte sumar, principale-le repere ale sistemului de valorimorale al lui Virgil Ierunca, demer-sul nostru prevede o a doua fazã,ºi anume o descriere (la fel desumarã, din cauza lipsei de spa-þiu) a felului în care acest sistemintrã în analizele estetice ale criti-cului. În aceastã ordine de idei,trebuie sã subliniem cã, în viziu-nea lui Ierunca, eticul ºi esteti-cul se întrepãtrud ºi nu se potsepara unul de altul. În legãturãcu regimul lui Gheorgiu-Dej saucu „Epoca de Aur” a lui N. Ceau-ºescu am auzit de o mie de orivorbindu-se despre „rezistenþaprin culturã” a anumitor cercuriartistice din þarã. Dacã cumva, înunele cazuri, ar fi fost vorba nu-mai de un joc estetic gratuit, aces-ta n-ar fi avut nicio valoare, subprivirea severã a lui Virgil Ierun-ca, care prefera clar ºi hotãrât ati-tudinea denumitã de el „rezisten-þã politicã prin culturã”, mani-festatã, dupã el, atât la scriitoriidin exil, precum Mircea Eliade,cât ºi la unii scriitori din þarã:„Mircea Eliade a gãsit stilul derezistenþã politicã prin culturã.Asta nu înseamnã nicidecum es-chivare. Cînd barbaria se insta-leazã ca o dialecticã, apãrareaculturii e o primã urgenþã. (...)Rezistenþa prin culturã, propovã-duitã în exil de Mircea Eliade, aemigrat, la rîndul ei, ca un ecousolar, ca o graþie nebãnuitã, închiar hotarele þãrii.” Datoritãatenþiei ºi competenþei cu careradiografia peisajul literar dinþarã, criticul din Paris desluºea înel adevãrate valori, opere de înaltnivel estetic, dar ºi de o fermã þi-nutã moralã: „Regimul totalitar dela Bucureºti nu ºi-a putut impu-ne ideologia lui subdezvoltatã, înciuda celor patruzeci de ani dedictaturã. Împotriva ucazurilor luisuccesive existã azi o realitateculturalã româneascã care s-anãscut prin strategie ºi destin ºiea nu poate fi negatã de nici unexilat lucid. Aceastã culturã e unstat în stat, o sfidare neaºtepta-tã, un paradox, un miracol ce neimpiedicã sã ne pierdem speran-þa în «celula» româneascã.” Prinaceastã opinie, Virgil Ierunca, unexilat extrem de lucid, se deose-bea de numeroºii sãi confraþicare pretindeau cã literatura ceaadevãratã se naºte numai în exil,neacordând practic nicio atenþiemetamorfozelor mai mult sau maipuþin vizibile prin care trecea li-teratura din þarã.

Privirea lui Ierunca este capa-bilã sã distingã clar între diferitecategorii de intelectuali contem-porani, fie ei scriitori, artiºti, filo-zofi º.a.m.d. Cel mai jos se aflãcategoria pe care a denumit-o, cuo ironie atât de caracteristicãpentru el, suflete moarte. Printreele apar, de pildã, un Mihail Ra-lea (care „supune aprecierii Bi-roului Politic al C.C. al P.M.R.

V. Ierunca Foto: Libuše Valentová, mai 1994

(Continuare în pag. 14)


Paralel cu studiile univer-sitare, tânãrul Virgil Ie-runca, cel ce avea sã

devinã una dintre cele mai puter-nice voci care au condamnat co-munismul ºi atrocitãþile sale, adesfãºurat o bogatã activitate zia-risticã. Dupã rãzboi, el colaborea-zã la diferite reviste literare ºi,împreunã cu Ion Caraion, editea-zã Agora, revistã de culturã in-ternaþionalã, care este însã supri-matã de cenzura comunistã, chiardupã primul numãr. Pãrãseºte þaraîn 1947, când primeºte o bursãdin partea guvernului francez.

În exil, Cuvântul este arma cucare Virgil Ierunca luptã neobo-sit împotriva totalitarismului co-munist, demascând minciuna ºiimpostura, condamnând în ace-laºi timp atitudinea de compro-mis acceptatã de unii intelectualirãmaºi în þarã ºi respectând con-ºtiinþa înaltã a celor care au ales„tãcerea”.

„Polemist cu verb acid ºi intran-sigenþã totalã”, cum l-a perceputMihaela Albu, Ierunca a fost înacelaºi timp „un atent ºi fin ana-list al epocii” (v. art. „Forþa ºi artacuvântului”, în vol. Întoarcereaîn Ithaca. Cultura românã în exilºi în afara graniþelor, Ed. Univer-sitaria, Craiova, 2010)

„Ceea ce caracterizeazã scrisullui Virgil Ierunca – afirma G. Lii-ceanu – nu este faptul cã poartãîn el vehemenþa unei cauze înal-te. La prima vedere stilul este alunui polemist ºi pamfletar careopereazã în registrul grav. ªi to-tuºi se întâmplã ceva mai multaici. Îmi vine sã spun cã Ieruncaa pus la punct o tehnicã de „atrage în þeapã” în cuvinte. Celorcare „prostituau cuvintele”, cumsingur spune, crezând cã în cân-tarul lumii treaba asta nu e înre-gistratã nicicum, el le întoarcepartea tãioasa a cuvântului, seg-mentul care strãpunge ºi doare.Nu a stat pe gânduri, întrebân-du-se dacã are sau nu dreptul sã

nnnnn CAMELIA ZÃBAVÃ

ironia ºi pamfletul – arme ale cuvântuluiîn scrierile lui Virgil Ieruncajudece. ªi l-a luat pur ºi simplu.Avea statura s-o facã”. (v. http://www.revista22.ro/in-memoriam-virgil-ierunca-3109.html

Într-adevãr, parcurgând pagi-nile scrise de Ierunca, cititorulrãmâne impresionat de mãiestriafrazelor, datã, în egalã mãsurã, delimbajul metaforic folosit frecventºi de alãturarea neaºteptatã a ter-menilor, dar ºi de folosirea, cuintenþie, a cuvintelor vechi, nea-oºe, aduse parcã din lada de zes-tre a limbii române, dupã cumobserva Mihaela Albu în artico-lul citat. Prin îmbinarea unor ter-meni din registre lexicale diferite,scriitorul creeazã adevãrate ino-vaþii lingvistice: „mijloacele teh-nico-robiei moderne”; „rãscoalãde-a curmeziºul istoriei”, „neo-þar”, „neo-ciocoime satelitã” etc.

Dintre scrierile semnate de Vir-gil Ierunca, volumul Româneºte(Humanitas, 1991) îl considerãmcel mai elocvent pentru a eviden-þia modalitatea prin care autorula utilizat ironia ºi pamfletul.

Exemplificãm, în continuare,observaþiile notate prin câteva ci-tate extrase din capitolul Geogra-fie, un capitol în care ironia îmbra-cã diverse nuanþe, de la cea vio-lentã, insultãtoare la cea amarã.

„În vreme ce în Occident pro-feþii obosiþi predicau în pustiulconºtiinþelor lor iremediabilul dia-logului cu tiraniile populare dinEst, în vreme ce sociologii de ca-binet întocmeau statistici pateti-ce despre fericirea muncitorilorde pe aceleaºi tãrâmuri blestema-te de istorie, în vreme ce învãþã-torii ºi fariseii de dincoace spe-culau asupra paradisului de din-colo – iatã cã muncitorii dintr-orepublicã „muncitoreascã” ºi cuei „poporul” dintr-o democraþie„popularã” dezmint nãpraznic,dezmint prin sânge, dezmintprintr-un tâlc al sângelui cãruia ise mai spune simplu – sacrificiu,întreagã aceastã dialecticã a ne-trebniciei occidentale care spu-

ne negrului alb, din amãgire, cal-cul, istovire mintalã ºi nu arareori,cinism”. (Româneºte, Humanitas,1991, p. 68)

Dacã la început textul se clã-deºte pe elemente antitetice: Oc-cident – Est, dincoace – dincolo,apoi construcþia ajunge la ironie(obþinutã prin tautologie): „mun-citorii dintr-o republicã muncito-reascã”, „poporul dintr-o demo-craþie popularã”, pe parcurs iro-nia devine deosebit de acidã, unatac direct transformându-se însarcasm: „Împotriva tuturor aces-tor molii active care opun situa-þiei de a suferi tragic în istorie omentalitate turisticã de dus-întorsinefabil, împotriva tuturor acelorcare se joacã cu focul libertãþii ºifac din ea pretexte subþiri, împo-triva îmbuibaþilor istoriei care nucred celor flãmânzi de destin,împotriva tuturor acestora ºi mul-tor altora, muncitorii de la Poz-nan s-au ridicat sã-ºi spunã cu-vântul”. (Ibidem, p. 69)

Alte exemple de ironie: „ªi mi-tologia comunistã a decedat într-adevãr la Budapesta. ...Când Ar-mata roºie a obosit de atâta sân-ge vãrsat, când n-a mai rãmas pia-trã pe piatrã în aceastã cetate asacrificiului care a fost Budapes-ta, când, în sfârºit, Moscova „arestabilit ordinea”, atunci poate,tocmai atunci a decedat ºi mitolo-gia comunistã”. (Ibid., pp. 70-71)

În continuare, ironia devinevirulentã ºi ajunge la sarcasm:„Pentru toatã aceastã confuziecare s-a putut face în acelaºi oc-tombrie între ºampanie, icre ne-gre ºi sacrificiu, pentru toþi ceicare au ales ºampania ºi nu pre-zenþa sacrificiului maghiar, nu maitrebuie sã existe vreun loc peharta moralã a lumii de mâine”.(Ibid., pp. 72-73)

Altãdatã textul debuteazã cuo serie de întrebãri retorice: „Sãfim oare ursiþi sã ne târâm doarîntre demisie ºi caricaturã? Sã fievremea noastrã pecetluitã numai

de tiranie ºi cocteil? Sã depindemîntru atâta de voiajurile de plãce-re ale unui neo-þar mai vulgardecât umbra lui rotundã, grasã?Sã nu putem trece dincolo de mi-tologiile obosite ale unui Apussperiat în ceasul al unsprezece-lea?” (Ibidem)

Atunci când vorbeºte desprecurajul lui Milovan Djilas de ascrie ºi publica volumul care erade fapt „un rechizitoriu definitival comunismului, dintr-o închi-soare comunistã” (p. 74), ironialui Ierunca împleteºte amãrãciu-nea cu virulenþa: „Gestul lui e cuatât mai extraordinar cu cât el re-înnoieºte o tradiþie – pãrãsitã describii delicaþi ai veacului – carevrea ca scriitorul sã plãteascã celescrise cu pielea ºi conºtiinþa lui.Între piele ºi conºtiinþã se îngrã-mãdise, într-adevãr, prea multãesteticã. Puºcãriaºul de la rãsãritpune ordine în câteva lucruri sim-ple, pe care cei mai mulþi dintrecontemporanii lui le uitaserãdintr-un fel de amnezie ajustatã”(Ibid.). În timp ce progresiºtii „sepoticnesc în nuanþele luptelor declasã, Djilas denunþã întregii lumi«noua clasã» a comuniºtilor, cla-sã care vârã în istorie imposturaca dogmã, corupþia ca metodã,cãpãtuiala ca eticã. Pentru aceas-tã «nouã clasã» care s-a instalatîn istorie – sub ochii împãienje-niþi de somn ai unei imbecilitãþiecumenice – cu un ritual univer-sal ºi cu pretenþii universaliste,Milovan Djilas n-are nici o milãºi nici o nuanþã. El o condamnãcu luciditatea ºi violenþa aceluiacare, trãindu-i mitologia, o elimi-nã înspãimântat cã a putut-ocândva sluji din naivitate ºi setede verificare”. (Ibid.)

În noiembrie 1957, când seîmplineau patruzeci de ani de laMarea Revoluþie Socialistã, Vir-gil Ierunca scria: „Comemorãmazi 40 de ani de deriziune din is-toria noastrã actualã, uluiþi despectacolul unic al acestei deri-

ziuni pe care îl constituie revolu-þia bolºevicã. Niciodatã, desigur,ironiile istoriei n-au fost mai de-sãvârºite, niciodatã rãspãrul dia-lectic mai tragi-comic....Comunis-mul a devenit, dupã o rãtãcire depatruzeci de ani într-un pustiufals revoluþionar, o adevãratã or-todoxie a degradãrii omeneºti”.Pe moºtenitorii lui Stalin Ieruncaîi caracterizeazã ca fiind „niºtecetãþeni turmentaþi în cãutare deechilibru. Lucru greu de cucerit,pentru cã exact în clipa aceastaimperiul se clatinã”. (p. 76)

Stilul în care este scris unpamflet diferã de la un autor laaltul, dupã cum diferã ºi mijloa-cele prin care se realizeazã ata-cul, scriitorii mizând pe o liberta-te mult mai mare decât în alte ge-nuri, folosind orice procedee sti-listice pentru a-ºi atinge scopulpropus.

În capitolul Dimpotrivã, Vir-gil Ierunca atacã cu indignareaservirea, „turcirea” unei pãrþi aintelectualitãþii româneºti în tim-pul comunismului. Însuºi titlulcapitolului este deosebit de su-gestiv, de aceea poate cã nu maimirã atacul direct ºi atitudineanecruþãtoare ale scriitorului. Ca-pitolul cuprinde o serie de scriericare, la rândul lor, poartã titluriemblematice: Tot românul plân-su-mi-s-a..., Dacã putem vorbi...,Suflete moarte ºi suflete capti-ve..., Un optimist: Rãspuns lui G.Cãlinescu, Tudor Arghezi, gâdi-lici de Curte Veche, Schimbareala faþã a lui Tudor Vianu, MihaiBeniuc la avangarda poliþiei,Geo Bogza sau despre conºtiin-þa decorativã, Exilul filosofiei,Sãptãmâna poeziei?, O patã,Caragiale faþã cu RepublicaPopularã Românã, Criza noas-trã cea de toate zilele.

Ne oprim asupra pamfletuluiTudor Arghezi, gâdilici de Cur-te Veche, deoarece ni s-a pãrutinteresant faptul cã cel atacat esteînsuºi maestrul pamfletului româ-


Literatura românã în pe-ioada comunistã a avutparte de numeroºi co-

mentatori ºi critici cu sau fãrã þi-nutã moralã, cu real talent saudoar cu angajãri în ideologia vre-mii, cu certe calitãþi creative saufãrã vocþie. Virgil Ierunca estescriitorul înzestrat cu cele maiînalte carate umane. Crezul artis-tic ºi moral al lui Virgil Ierunca afost, pe parcursul odioasei pe-rioade comuniste, sã vegheze ºisã încurajeze scriitorii români cereprezentau o literaturã în careerau îmbinate perfect eticul cuesteticul. Graþie stabilirii sale laParis la începutul deceniului cincial secolului trecut (dacã exilulpoate fi privit ca o ºansã), auto-rul ºi-a putut permite sã spunãlucruri tranºante despre procesulliterar român din perioada comu-nistã. Dar meritul lui Virgil Ierun-ca nu este doar al unui cronicarori chiar al unui critic subtil deliteraturã. Formaþia sa filozoficã,combinatã cu experienþa vieþii dinexilul francez, imprimã scrierilorsale cu subiect literar o imaginemult mai complexã. Un indiciuimportant este raportarea feno-menelor literare ºi sociale româ-neºti la tiparele universale ºi ana-liza lor obiectivã. Zic „obiectivã”ºi mã gândesc câtã obiectivitatepoate deþine cineva care-ºi fãcu-se o obsesie politicã ºi esteticãdin România, þara pe care în pri-ma parte a vieþii o abandonasespiritual, tinzând spre alte orizon-turi culturale, adicã spre Franþa.Paradoxul de transfer al opþiuni-lor din lungul exil parizian spreRomânia este un fenomen inte-resant ºi demn de a fi cunoscutdin paginile Jurnalului lui VirgilIerunca, Trecut-au anii.

Sentimentul cel mai acut carese degajeazã în urma lecturii Jur-nalului ºi care se cere remarcateste însuºirea, de cãtre cel cescrie, a unui destin dramatic, pecare îl valorificã spre binele ro-mânismului. De câtã demnitate,putere de detaºare trebuie sã daidovadã ca sã poþi rezista la„transformãrile epocale” ale Ro-

nnnnn LUCREÞIA BÂRLÃDEANU / Paris

Virgil Ierunca întreliteraturã ºi viaþã

mâniei din perioada comunistã ,dar ºi la „atacurile” periodice ºivehemente ale lui Eugen Iones-co, care, disperat el însuºi de pe-rioada neagrã prin care treceaþara, îºi descarcã ura asupra uno-ra dintre fiii sãi.

ªi pentru cã aceasta parcã nuera de ajuns, se mai adaugã ºi frec-ventarea unui alt român, Emil Cio-ran, care-ºi scrisese manifestul sãude desolidarizare cu Þara încã depe la 22 de ani în Schimbarea lafaþã a României ºi care-ºi impu-sese în Franþa o amnezie totalã faþãde limba românã ºi de români...

Dintre Titanii de origine româ-nã, care au marcat spaþiul cultu-ral francez în cea de a doua jumã-tate a secolului XX, doar MirceaEliade se va apleca cu acelaºi ata-ºament ca Virgil Ierunca spreRomânia ºi limba sa de vis (Mir-cea Eliade visa ºi îºi scria litera-tura doar în românã). La lecturaJurnalului e sesizatã nu doar re-laþia umanã deosebitã ce se sta-bileºte de-a lungul anilor întreVirgil Ierunca ºi Mircea Eliade(episodul cu cãrþile pe care i lepregãteºte M. Eliade lui V. Ierun-ca pentru ca acesta sã le vândãspre a-ºi asigura hrana este im-presionant!), ci ºi veneraþia ce-omanifestã criticul Virgil Ieruncapentru scriitorul Mircea Eliade.

Un alt moment care conferãJurnalului Trecut-au anii o lec-turã pasionantã se datoreazã efor-tului depus de autor pentru aputea concentra energia exiluluiîn a sluji cultura autenticã româ-neascã, în a stabili istoria publi-caþiilor din exil, în a furniza infor-maþii preþioase despre colabora-tori, intrigi ºi conflicte, poziþiaintransigentã pentru biruinþa ca-uzei ºi atâtea alte detalii pentrureconstituiri importante în isto-ria ºi literatura românã.

Lectura Jurnalului mi se parea fi instructivã ºi pentru publiculmeloman, dar ºi pentru muzicieni.Pasiunea deosebitã ce-o mani-festã Virgil Ierunca pentru muzi-ca clasicã ar putea constituiobiectul unor studii separate cusubiect muzical.

Din pãcate, puþine ºi lapidaresunt informaþiile despre viaþa ce-lebrului cuplu Monica Lovines-cu – Virgil Ierunca. Pobabil, nunumai din falsã modestie ori dindorinþa autorului de a fi sobru, ciºi pentru cã viaþa lor personalãse dizolvase complet în interesulcauzei pe care-o slujeau: luptaîmpotriva comunismului.

… Am avut nepreþuita ºansãca sã admir vigoarea intelectualã(la cei optzeci de ani) a lui V. Ie-runca la premiera Jurnalului Tre-cu-au anii, manifestare organi-zatã la Casa Româneascã de laParis, alãturi de doamna MonicaLovinescu, care prezenta carteaLa apa Vavilonului.

I-am revãzut apoi în locuinþalor de pe strada Pinton 8, dinarondismentul 19 al Parisului. Încasa de pe colinã, cu mica grãdi-nã în faþã, unde cu ani în urmãdoamna Monica Lovinescu fuse-se bãtutã bestial de agenþii luiCeauºescu ºi care acum adum-brea protector pâlcurile discretede floricele violete, am venit în

câteva rânduri pentru a înregis-tra un interviu cu Monica Lovi-nescu. Când terminam înregistra-rea, ni se asocia apoi, la o cafea,ºi domnul Virgil Ierunca.

Þinuta discretã de intelectualde tip parizian impunea oprestanþã ºi un respect aparte.Ochii limpezi ºi albaºtri îmi amin-teau de cei ai tatãlui meu. Aveamsã constat, cu multã emoþie, mairecitind o datã scurta notã bio-graficã, faptul cã era nãscut la 16august 1920, adicã exact în ziuaºi anul în care se nãscuse ºi tatãlmeu, decedat în 1987.

Sobrietatea gesturilor, a mesa-jului pe care-l exprima, a antura-jului în care locuia cu MonicaLovinescu de lungi decenii – toa-te vorbeau de o existenþã auste-rã. Cea mai importantã avere acasei lor o constituiau, fãrã îndo-ialã, cãrþile (care, doar parte, com-pletau rafturile bibliotecii din sa-lon, pentru cã urmau – cum aveasã-mi mãrturiseascã doamna Lo-vinescu – bibliotecile din came-rele de la etaj, plus cãrþile din podºi cele din garaj ºi impresionantabibbliotecã muzicalã, toate înscurt timp urmând sã ia drumulBucureºtiului pentru a completabiblioteca din casa muzeu „Eu-gen Lovinescu”, iar discurile ºiCD-urile pentru a fi donate Con-servatorului din Bucureºti.

În una din vizitele mele, dupãce cercetã cu atenþie o nouã achi-ziþie fãcutã, un CD cu muzicã dinBach, domnul Virgil Ierunca îmimãrturisi cã i-ar face multã plãce-re sã viziteze Soroca … De fapt,nu mã mira aceastã dorinþã, devreme ce-mi aminteam cu câtãemoþie nota în Jurnalul sãu cã„azi Creangã îmi spune mai multdecât Balzac”. Deci am putea ad-mite cã cetatea Sorocii ar puteaconcura în mintea unui român cuTurnul Eiffel. L-am întrebat atuncidacã a reuºit sã vadã mãnãstireaVoroneþ, cãci ºtiam, din paginileJurnalului, cã ori de câte ori sepomenea în marile muzee ale lu-mii îl umpleau lacrimile la gândulcã nu vãzuse Voroneþul. Mi-aconfirmat, tot pipãindu-ºi þigarade foi dintre degete (care în aceazi „nu prea mergea”) cã a reuºits-o viziteze. Într-o cãlãtorie prinRomânia, alãturi de marele lorprieten Gabriel Liiceanu, au ajunsºi la Voroneþ: „Am petrecut deminune ºi ne-am bucurat ca niº-te adolescenþi în societatea luiGabriel, care este adorabil în-tre prieteni.”

Mulþi scriitori ºi critici românis-au întrebat de-a lungul anilor,pentru a încerca probabil sã-ºidiminueze propria lipsã de curaj,ce l-a determinat pe Virgil Ierun-ca, ca ºi pe Monica Lovinescu,sã se arunce în lupta împotrivacomunismului chiar în primelerânduri. Unii i-au suspectat cã auputut avea chiar un anumit scop.Adicã altul decât a fi conºtiinþaºi forþa moralã a unui popor obli-gat sã lupte împotriva unei ideo-logii distructive. Eu nu gãsesc sãfi existat pentru aceste persona-litãþi motivaþii mai importante, daro calitate aparte, atât de rar întâl-nitã printre români, actul de cu-raj, este cert cã au posedat-o.

nesc, cel care, în stilul caracteris-tic de a îmbina contrariile, defini-se pamfletul drept „arta de a spur-ca frumos”, „un fel de a slobozicondeiul în rãspãr”. Ca o ironie asoartei, Virgil Ierunca face cu sub-iectul sãu, exact ce acesta din urmãconsidera cã trebuie sã facã pam-fletul, adicã „...se învârte în jurulsubiectului cu oarecare frumuse-þe de corb: între douã zboruri cir-culare, ciupeºte, zgârie, înþeapã,rupe. Pamfletul se lucreazã cu an-dreaua, cu peria de sârmã, cu rã-zãtoarea sau cu fierãstrãul bijutie-rului ºi, uneori, în clipe supreme,cu sculele mãcelãriei”.

Aºadar, Ierunca, având capretext scrierea unui studiu carear urma sã cerceteze unele aspec-te netratate pânã acum de litera-tura de specialitate cu referire laopera lui Tudor Arghezi, notea-zã: „Toþi comentatorii s-au între-cut în a sublinia pe rãzvrãtitulArghezi, împotriva societãþii, rã-ului ºi urâtului oamenilor. S-a fã-cut, nu o datã, din negaþia arghe-zianã un fel de valoare a rãspãru-lui cu orice preþ. S-a încercat chiarcu Tudor Arghezi împãmânteni-rea legendei «poeþilor bleste-maþi». De fapt, s-a confundatsnoava liricã ºi acidã arghezianã,pamfletul lui din dantele de mu-cegai, cu esenþa blestematã apoemului la unii scriitori francezi.Adevãrul este cã între snoavã ºiesenþã nu se poate stabili o pun-te de corespondenþe”. (Ierunca,op. cit., p. 111)

Tonul devine în continuare depamflet vitriolant, izvorât din in-dignarea ºi durerea profundãprovocatã de „ruºinea în care s-aînecat o bunã parte din scriitori-mea românã” (Ierunca, op. cit.,p. 86): „Ultimul sãu act întrece cumult întreaga salbã de tablete aleruºinii pe care acest fost marepoet le-a închinat propriei luipieiri spirituale. În Adunarea Na-þionalã a Republicii Populare Ro-mâne – parlamentul cãderii ºi cã-zãturilor româneºti – Tudor Ar-ghezi a îndrãznit slobozirea aces-tor cuvinte ce ocãrãsc solemnistoria României ºi pe care va tre-bui sã le întipãrim în minte ºi întimp, pânã la sfârºitul sfârºitului:«În scrierea noastrã veche, sta-tornicirea altor temelii se numeaDescãlecare. Descãlecãtorii suntaici, în fruntea Marii AdunãriNaþionale: ei se numesc PARTI-DUL». Oricine mai nutrea pânãacum indulgenþe pentru bãtrâne-þile poetului, nu mai poate de aziînainte sã punã pe seama anilormânjirea clipei. Bãtrâneþea nupoate constitui un criteriu de ju-decatã ºi justificare mai ales înmomente în care temniþele Þãriigem de bãtrâni care au preferatmucegaiul «porþii negre», mazili-rii conºtiinþei”. (Ibid., p. 113) Încontinuare termenii sunt de ase-menea duri: „Când Tudor Argheziscuipã liric, scuipã definitiv, scui-pã fãrã apel peste vatra istorieinoastre - «descãlecatul» e unuldintre cele mai autentice miturizãmislite de cugetul ºi gândulpoporului, reînnoit adesea decâþiva voievozi care au încinsspada cu credinþa ºi cu vorba -«talentul» lui nu-l scuzã, ci-l acu-zã ºi mai mult”. (Ibid.)

Ierunca nu-i gãseºte lui Ar-ghezi circumstanþe atenuante,deorece: „Când Tudor Argheziafirmã ce afirmã, nu ne aflãm înfaþa unei scãpãri, a unei metafore

sau a unei luãri de poziþie; ci înmiezul unei sfidãri ultime. Arghezisfideazã modalitatea româneascãde a fi în istorie ºi în lume, confir-matã ºi redatã lumii ºi istoriei prinverbul eminescian. Sã fie un sim-plu accident? Sfidarea arghezia-nã e greu de luat ca atare. Cândun poet îºi mãrturiseºte un ase-menea chef de a se situa de-acurmeziºul firii neamului sãu,când un poet pune în parantezã– circumstanþele de zarafie nusunt atenuante – întreaga tainãde a fi a românului, aºa cum avestit-o Eminescu, ºi prin el o þarãîntreagã, acest poet devine iuteun semn de întrebare. Întrebarepost-mortem, pentru cã TudorArghezi a decedat pe Dealul Mi-tropoliei înainte de vârstã ºi deceas”. (p. 114)

Virgil Ierunca a privit cu res-pect ºi cu admiraþie tãcerea unorpersonalitãþi ca Lucian Blaga, IonBarbu, Dan Botta pentru faptulcã ei nu au colaborat cu noul re-gim, dar nu a putut nicicând sãierte aservirea unor scriitori ºi nicicarierismul. Mai mult decât atât,el ºtie cã are datoria „þipãtului”,„datoria mãrturisirii”. (p. 85) Toc-mai de aceea are datoria de a nutãcea ºi nu îi iartã pe cei care s-auabãtut de la principiile moralitã-þii. Printre alþii, nici poetul TudorArghezi nu scapã de judecatamomentului ºi a istoriei. Caracte-rizarea fãcutã lui Arghezi estedurã, decesul acestuia fãcându-se „înainte de vârstã ºi de ceas”.

Prin tot ceea ce a scris, ca ºiprin întreaga sa activitate, VirgilIerunca a demonstrat puterea in-contestabilã a cuvântului, con-ºtient fiind cã „existã o armã maiputernicã decât bomba atomicãºi aceasta e cuvântul”. (op. cit.,p. 163) Chiar dacã acesta devineuneori incediar, ceea ce caracte-rizeazã mai cu deosebire scrierilelui Ierunca este eleganþa exprimã-rii. Ironia, agresivitatea ºi acuza,epitetul descalificant ºi dezvãlui-rea ostentativã sunt atributulscrierilor cu caracter pamfletar,dar din ele transpare nobleþeastilului, deoarece scopul sãu nueste insulta, ci dezvãluirea ade-vãrului în legãturã cu pericolulcomunist ºi conºtientizarea co-naþionalilor de a menþine identi-tatea româneascã. La acestea seadaugã greutatea cuvântului cucare a relatat, la radio sau în scris,realitãþile vremurilor, deloc uºoa-re, pe care le-a trãit.


Când un articol de ziar,ocazional prin forþa lu-crurilor, îl citeºti pe ne-

rãsuflate de douã, de trei ori, ºinu te mai oboseºte, ba dimpotri-vã descoperi la noile lecturi altevalenþe în fraza peste care trecu-seºi în precedenþã mai în grabã,înseamnã cã autorul e oarecumrãtãcit – rãtãcit bine ºi cu rost înacest caz – pe meleagurile jurna-lismului; ºi dacã Providenþa, în-tr-o clipã de gravã nebãgare deseamã, ºi conferinþa de la Ialta,nu ne-ar fi oropsit neamul cumºtim, altul i-ar fi fost destinul.

Adunând, într-un volum deaproape patru sute de pagini, omare parte din articolele, eseuri-le, comemorãrile, recenziile, pu-blicate în peste cincisprezece anide pribegie, Virgil Ierunca, depar-te de a face o treabã inutilã, ne-aadus un serviciu imens, între al-tele fiindcã ne-a dat posibilitateamaterialã de a urmãri ºi admira olinie de coerenþã. Scriitor ºi nãs-cut ºi fãcut, el s-ar fi putut deta-ºa, ca alþii, de problemele ºi ne-cazurile româneºti, ºi impune,desigur cu ºi mai multã vigoare,în literatura francezã. Confluen-þele (despre Camus, Bartok, Pa-pini) ºi concesiile din chiar acestvolum, ca ºi prezentarea literatu-rii noastre în Enciclopedia Pleia-de, ori paginile de esteticã ºi cri-ticã literarã, ºi poeziile risipite prinpublicaþiile de exil, mai ales în pre-þioasele ºi râvnitele Caiete dedor, sunt probele unui talent ma-jor, care într-altã zodie, nu atât devitregã, ar fi rodit cu spor de mul-te ori crescut. Numai cã, dacãputem vorbi, cum Ierunca însuºispune, într-un limpede articol deexplicaþii, trebue sã mãrturisim.

nnnnn MIRCEA POPESCU / Roma

Virgil Ierunca, „ROMÂNEªTE”, Paris,Fundaþia Regalã Universitarã Carol I, 1964

(Fiinþa româneascã, nr. 4/ 1966, pp. 171-173, Rubrica „Oameni ºi situaþii”)Pretutindeni, cu orice risc.

Chiar ºi cu acela de a greºi. E maibine sã greºim, mãrturisind, de-cât sã înecãm în iremediabil tãce-rea celor care nu pot vorbi din-colo, în Þarã, pentru cã soarta le-a legat limbile… Dacã ºi noi tã-cem, nu se va mai auzi decât gla-sul mercenarilor ce þin isonul stã-pânirii, într-o permanentã bãlmã-jealã a competiþiei. Mai e ºi altce-va, apoi: nevoia absolutã de aspune adevãrul. Cartea are camoto o frazã din Bernanos: «Cimoartea ne va desrobi mâine; iaradevãrul ne poate deslega încãde azi.»

Virgil Ierunca ºi-a fãcut, deci,o misiune – dureroasã ºi nobilãmisiune – din a documenta as-pectele neoiobãgiei ideologice dela Bucureºti, din a denunþa ruºi-nea în care s-a înecat o bunã par-te din scriitorimea românã. Natu-ral, primii a nu fi cruþaþi sunt foº-tii maeºtri, în care am crezut cutoþii ºi care aveau datoria sã re-ziste cu orice preþ (Vianu, Cãli-nescu, Cioculescu); marii poeþi,ca Sadoveanu ori Arghezi, careau dat exemplul prost; literaþi detalent, ca Geo Bogza, rãzvrãtitulde odinioarã care ºi-a pus foto-liul în sensul istoriei. Mult maipuþin intereseazã, fireºte, ºi mirãoportuniºtii de meserie, faliþiinoºtri naþionali, care-ºi schimbãcondeiul dupã sezon ºi remune-raþie, dupã stãpân ºi nãpastã:scofala limbutã ºi tiranicã a unuiBeniuc, epica neputinþã a unorJebeleanu sau Cicerone Theodo-rescu, lirica învârtealã a unor falºiscriitori ca Zaharia Stancu.

Condamnarea omului de cul-turã român, care nu joacã desi-gur, în majoritatea cazurilor, de

bunã voie, poate pãrea preadrasticã numai dacã þinem soco-tealã de comportamentul scriito-rului occidental, care, în cu totulalte condiþii, a trãdat ºi trãdeazãlegile înseºi ale creaþiei, ba chiarale omeniei ºi ale umanismului.Iar dacã, de altã parte, scriitoriipolonezi, unguri, jugoslavi audovedit tãrie de caracter, pricinatrebue cãutatã, poate, în faptulcã ei nu au oferit regimului co-munist, cu atitudinea lor de di-nainte de dictaturã, atâta pretext

de ºantaj ca un Ralea ori IonMarin Sadoveanu.

Sever cu aceste suflete moar-te ori suflete captive, Ierunca le erecunoscãtor, ºi personal, scrii-torilor care nu s-au turcit: IonBarbu, Lucian Blaga, Voiculescu,Alice Voinescu, Gheorghe Brãtia-nu, Mircea Vulcãnescu, Dan Bot-ta, Constantin Noica, G.M. Can-tacuzino, Rãdulescu-Motru; ºicautã în însuºi stilul lor, în esteti-ca lor, motivul rezistenþei. E exem-plarã, sub acest aspect, diferen-

þierea dintre Blaga ºi gâdiliciul deCurte Veche Arghezi: Argheziopereazã într-o gospodãrie mon-denã – în sensul dintâi al cuvân-tului –, adicã în lumea de toatezilele, în ogradã ºi bãtãturã. Bla-ga, în schimb, rânduieºte diferit:gospodãria lui e cosmicã, iar unel-tele cu care lucreazã sunt metafi-zice. Arghezi aduce totul în tin-dã, pe Dumnezeu ºi pe diavol.Existã în universul lui poetic mul-tã disponibilitate pentru un ce-ofi o fi domestic, în care rãmâneprea puþin loc pentru mirare ºipentru întrebare.

Citatul serveºte ºi unei rapi-de luãri de contact cu perspica-citatea criticã a lui Ierunca, pecare, dac-ar fi s-o documentãm,am avea nevoie de multe pagini.A se nota deosebirea dintre râ-sul lui Creangã ºi al lui Caragia-le. Acesta din urmã „introduceîn critica junimistã riscul râsu-lui. Râsul sãu presupune într-adevãr un risc, pentru cã puneîn cauzã o societate. ªi Creangãrâde, însã râsul sãu e o dimensi-une nevinovatã în spaþiul copi-lãriei retrãite prin poveste.Creangã râde. Caragiale râde deceva ºi de careva”.

Cu aceste largi posibilitãþi, cuo vastã informaþie literarã ºi ar-tisticã la zi, cu un gust sigur, pecare ºtie cã poate conta, cu for-midabile calitãþi de stilist (noi îiinvidiem mai ales limba româ-neascã în care scrie), Virgil Ie-runca a ales calea celor ce poar-tã exilul ca pe o cruce rãscoli-toare de întoarceri, care trãescexilul ca un fel de cruce de dor.Nu e ultimul motiv pentru care-iport, pe lângã atâtea altele, gra-titudine.

unice baricade posibile pe celeculturale. În aceastã strategie,revistele reprezentau tot atâteaarme.” (v. Secolul 20, p. 173, s.n.). În calitate de scriitor-martorºi luptãtor cu arma cuvântului,Ierunca a þinut astfel cumpãnãdreaptã între conaþionalii exilaþi,ca ºi pentru cei aflaþi sub ocupa-þie (prin radio). Nu altceva subli-nia ºi Alex.Paleologu într-un in-terviu din 1998: „În exilul româ-nesc anticomunist, Virgil Ierun-ca ocupã un loc de rândul întâi,de prim-plan. ªi poate chiar maimult decât alþii, care au avut oimportanþã politicã mai mare de-cât el. Adicã, vreau sã spun cãVirgil Ierunca a avut un rol maimare decât Viºoianu, de exemplu,în ordinea aceasta, ºi Monica lafel, pentru cã ei, sãptãmânã desãptãmânã ºi zi de zi la radio, erauîn acþiune ºi în actualitate, adre-sându-se þãrii.” (v. Il. Corbea, N.Florescu, Convorbiri peste timp,2003, p. 156).

În loc de concluziiAºa cum el însuºi deplângea

într-un rând nereceptarea în þarãa unui alt exilat – Alexandru Bu-suioceanu – la adevãrata valoa-re, putem afirma ºi noi dintru în-ceput cã Virgil Ierunca nu esteperceput pentru cultura ºi litera-tura românã în primul rând caautentic scriitor, demn de a fi în-cadrat în istoria literaturii noas-tre alãturi de cei care au înnobilatcuvântul românesc nu numai prinpreþuire, dar ºi prin aleasã ºi meº-teºugitã întrebuinþare. Astfel, penedrept ignorat ca scriitor, el fi-ind nu numai un profesionist, ciºi un artist al cuvântului, Ieruncaeste cunoscut mai ales prin acti-vitatea sa de opoziþie fermã ºiconstantã împotriva comunismu-lui, atât în presã, cât ºi la radioEuropa liberã.

De ce aceastã cvasi-ignorareºi a celorlalte aspecte ale perso-nalitãþii sale? Din „graba de aorândui dupã aparenþe”, aºa cumcu tristeþe o spunea el însuºi de-spre „poetul spaniol de reale ºioriginale împliniri”, AlexandruBusuioceanu. (v. Subiect ºi pre-dicat, 1993, p. 24).

Virgil Ierunca se cuvine recep-tat el însuºi ca scriitor „de realeºi originale împliniri”, dar scriitor

român, pentru cã în scrisul sãuel a dãltuit cu migalã, cunoaºtereºi deplinã responsabilitate cu-vântul românesc, deopotrivã pecel mai vechi, dar ºi pe cel intratmai nou în limbã.

El s-a numãrat totodatã prin-tre cei puternic implicaþi în toatãactivitatea de promovare ºi pãs-trare a identitãþii româneºti cuajutorul cuvântului scris. Cel careurmãreºte astãzi presa din exil, înspecial cea de dinainte de 1989,nu va fi mirat sã întâlneascã nu-mele sãu deopotrivã în spaþiuleuropean, dar ºi în cel de pe con-tinentul american. A publicat foar-te mult, a fost o prezenþã perma-nentã în revistele româneºti (dela cele înfiinþate de el la Paris,pânã la cele din Spania, Italia,Germania, dar ºi din Statele Uni-te, Mexic ori Brazilia), dar nu s-arezumat niciodatã la atât. Deºicondiþiile socio-politice erauneaºteptate ºi dificile, iar ºi celemateriale se arãtau extrem de gre-le, tânãrul Ierunca va face multesacrificii pentru a înfiinþa sau acontribui la înfiinþarea unor pu-blicaþii ale exilului.

S-a remarcat nu o datã – în ter-meni diferiþi, dar care acopereauaceeaºi idee – cã Virgil Ierunca arputea reprezenta modelul de scri-itor care nu a dat în planul litera-

turii o operã pe mãsura potenþia-lului, cheltuindu-se ºi sacrificândscrisul pentru o cauzã conside-ratã net imperioasã la momentulrespectiv. În cazul sãu, militantul– cel puþin în timpul vieþii – separe cã a pus în umbrã scriitorul.

Cel care îi parcurge cãrþile,cronicile de carte, portretele unorscriitori, poeziile rãspândite înrevistele româneºti de pe tot glo-bul, dar nu mai puþin Jurnalul vaînþelege cã Virgil Ierunca, pe lân-gã vocea de la Europa liberã tre-buie sã intre în istoria literaturiiromâne ca autentic scriitor. Cãcinu întâmplãtor îi apreciase talen-tul însuºi Mircea Eliade, care îiscria dupã lectura unor fragmen-te de jurnal: „...adevãratele mul-þumiri sunt pentru cele douã fas-cicule de Jurnal pe care le-amcitit – ºi recitit – cu nesaþ în Re-vista Scriitorilor Români IV ºiDestin 15. Ce se mai poateadãuga? Eºti un mare scriitor!”

1 1990, într-un interviu cu Octa-vian Paler, publicat în Trecut-au anii,Ierunca va explica „instalarea” sa în„suferinþa suferindã a României” ºidin cauza faptului cã „Franþa, ca maitot Occidentul, era dominatã intelec-tual pânã prin anii ’70 de conjuraþiacripto-comunistã, de «tovarãºii de

(Urmare din pag. 3)

drum» care confiscaserã «sensul»istoriei” (p.348).

2 Într-o analizã a activitãþii celordoi, Ioan Bogdan Lefter scrie despretrecerea de la cuvântul rostit la cu-vântul scris, despre „deceniile decolaborare la Radio Europa Liberãcare i-au consacrat ca pe cei mai im-portanþi critici literari ºi comentatoriculturali din exil ºi printre cei maivaloroºi din întreaga epocã româneas-cã postbelicã (fãrã diferenþieri întreînãuntru ºi în afarã). Începând din1990, o datã cu prãbusirea regimuluicomunist, vocile lor radiofonice atâtde cunoscute au început sã se trans-fere, încetul cu încetul, în pagini decarte. Tot „umãr lângã umãr“, cumspuneam: mai întâi, cei doi ºi-au ree-ditat în þarã cãrþile din exil: Undelescurte – Monica Lovinescu (titluprelungit apoi asupra unui întreg ci-clu), Piteºti (devenit Fenomenul Pi-teºti) ºi Româneºte – Virgil Ierunca(toate trei în 1990-1991, toate – caºi cele ulterioare – la Editura Huma-nitas, cu care au contracte de exclu-sivitate). Apoi, au trecut la prelucra-rea materiei din emisiunile de la Eu-ropa Liberã. A rezultat un ºir de vo-lume care reconstituie în linii genera-le ampla lor acþiune de cartografierea culturii române postbelice: cele cincicãrþi în prelungirea Undelor scurteale Monicãi Lovinescu, Subiect ºipredicat (1993), Dimpotrivã (1994)ºi Semnul mirãrii (1995) ale lui Vir-gil Ierunca” (Lefter, Observatorulcultural, nr. 489- 27. 08. 2009).

o existenþãîn slujbaCuvântului


nnnnn ION BUZERA

Romanul lui Ricardo Pi-glia nu e deloc rãu. Aapãrut în spaniolã în

2013 (El camino de Ida, EditorialAnagrama, Barcelona), iar în lim-ba românã anul acesta: CaleaIdei Brown, Humanitas fiction,colecþia „Raftul Denisei”, tradu-cere ºi note de Alina Cantacuzi-no, 256 p. Naratorul e EmilioRenzi (el circulã, de fapt, prin maimulte cãrþi ale lui Piglia), scriitor-universitar argentinian, specialistîn opera lui W. H. Hudson ºi, peacest considerent, invitat, pe laînceputul anilor 1990 (e menþio-natã în surdinã figura lui Bill Clin-ton), ca visiting profesor la Tay-lor University. Fusese „bun prie-ten cu Borges” (p. 25), e rareoricu adevãrat ofuscat („Cred cã le-ar prinde bine o porþie de pero-nism ãstora din Statele Unite…”,p. 36), are în ADN ceva de pica-ro, detectiv amator (e o clonã aadevãratului detectiv, Parker) ºide loser moderat-autoanalitic. Pescurt, observã ºi se conservã, cuo certã, profesionist-ºovãitoareºtiinþã a frazãrii romaneºti: „DinPenn Station am luat trenul îna-poi spre casã, cu o senzaþie degol în stomac, de parcã aº fi fostprotagonistul unei ficþiuni senti-mentale.” (p. 114) Numai cã Emi-lio Renzi chiar asta e: un ins pla-cid, galeº ºi erudit, care predã peundeva pe lângã New York. Sowhat? Din fericire, nu e singur pelume. (Lumea lui ficþionalã, pecare ºi-o proiecteazã cu anumitãmigalã!) Foarte devreme apare peecran ºi profesoara din titlu, IdaBrown, specialista în Dickens,pentru ca, într-un fel, sã nu mailipseascã pânã la sfârºit, deºi încapitolul patru dispare ca per-soanã fizicã, sã zic aºa. Între alte-le: „Era angajatã într-un rãzboisurd contra celulelor derridienecare dominau departamentele deliteraturã din estul Statelor Uniteºi, mai cu seamã, contra comite-tului central al deconstructivis-mului de la Yale.” (p. 13) Ce mai,o tipã anarhicã, neostoit-polemi-cã (vom vedea imediat!), dotatãcu mari pretenþii de inteligenþãanaliticã, dar extrem de laborioa-sã: cu adevãrat, un potenþial per-sonaj.

Capitolul ºapte debuteazã înforþã: apare ca personagiu însuºiPaul de Man. Va ieºi din scenãrepede, ºifonat, spãºit ºi nu vamai „surveni” în discurs, maimult ca sigur de teama amazoa-nei: „Înfruntarea dintre Ida, peatunci doctorandã la Berkeley, ºiPaul de Man rãmãsese legenda-rã. Ea intervenise în conferinþamaestrului, cu precizia unui se-rial killer, ca sã-i demonstrezecã lectura pe care i-o fãcea el luiConrad era superficialã ºi cã ale-sese prost citatele. Amfiteatruldin Wheeler Hall era arhiplincând tânãra infatuatã se ridicaseºi-i vorbise acelui guru europeancu o bucurie plinã de aroganþã ºidispreþ lucid. Se aºternuse o li-niºte euforicã. Nimic nu e mai vio-

personajul ca absenþã

lent ºi mai brutal decât ciocnireadintre figurile universitaere în as-censiune ºi profesorii consacraþi:sunt confruntãri fãrã nici o regu-lã, întotdeauna pe viaþã ºi pemoarte. De Man nu ºi-a revenitniciodatã ºi tocmai slãbiciuneadin atitudinea lui [sic!, n. m., IB]a fãcut posibil ca, dupã o vreme,un obscur istoric al celui de-AlDoilea Rãzboi Mondial sã scoa-tã la luminã niºte articole dintr-un ziar belgian, din anii patruzeci,care dovedeau cã fusese antise-mit.” (p.119) Interpretez asta însens demanian-alegoric: IdaBrown face gol în jurul ei: e (totmai) absentã, tocmai pentru cã eprea insistent conturatã, preciza-tã, descrisã, „eroizatã”, inclusivatunci când nu e „prezentã”. (Cughilimele, cãci, de fapt, e pestetot prezentã, inclusiv în postu-mitate!) Romanul ar fi putut viraspre o tematizare intens obsesi-onalã, spre un studiu maladiv-introiectiv, postjoycean, însã nue cazul. Parabola conexã: inter-pretarea literaturii devine azi unjoc periculos ºi inutil, scãpat desub controlul raþiunii hermeneu-tice ºi care, în consecinþã, îºi vacãuta debuºeuri cât mai violen-te, mai „utilitare”, mai reale. (Ceeace se va ºi întâmpla, vezi „agen-tul de legãturã” J. Conrad!) Dinaceastã perspectivã, Calea IdeiBrown este un roman despre„dispariþia” continuã a literaturiisub asaltul neobosit al imbecili-tãþii critice.

Profilul acestui extraordinarposibil personaj îi aparþine aproa-pe exclusiv lui Emilio, cel se ro-teºte cam tot timpul (acela ima-nent-romanesc!) în jurul ei, ca untitirez amorezat: „În zilele respec-tive nu reuºeam sã fac în aºa felîncât gândurile sã nu-mi roiascãîn jurul Idei, veneau în rafale, vi-ziuni, de parcã aº fi fost conectatla un proiector care reflecta pepereþii minþii imagini arse ai cãrorprotagoniºti ºi spectatori eram.”(p. 61) Un eventual jurnal al IdeiBrown ar fi fost cu adevãrat oloviturã de imagine, adicã o ieºi-

re din aceastã adoraþie-depen-denþã neiertãtoare: „Legãturamea cu aceastã poveste a fost IdaBrown ºi pentru ea am scrisaceastã carte. Amintirile rãmânfixe, ca niºte foi ilustrate…” (p.250) O altã soluþie de echilibrarear fi fost insistenþa mai mare, con-trapuncticã, pe Orion, cloºardulmetafizic, cel care are multe în co-mun cu Zacharias Lichter. El vinedin cu totul alt univers de discursºi era, de altminteri, bine înfipt încarnea naraþiunii. Cã Emilio e ex-trem de ancorat în imaginea-arhe-tip-standard a Idei se vede ºi dinprezentarea fostei profesoare deliteraturã rusã, care devine un soide proiecþie „idealist”-senescen-tã, substitutivã a celeilalte:„Acum, când rememorez lunileacelea, mi se pare cã, dacã am reu-ºit cât de cât sã n-o iau razna, astas-a datorat exclusiv Ninei Andro-pova, vecina mea rusoaicã.” (p.84) Aceasta va configura un des-tinatar interior credibil, un „nara-tar” aproape desãvârºit.

E ºi o nesiguranþã plãcutã întonul lui Emilio: avanseazã în

scris (de fapt, în rememorare) cuprecauþia celui care nu prea econvins (sau nu e integralmenteconvins) de ceea ce relateazã.Filonul metaromanesc (cum sãfac sã scriu mai bine, mai convin-gãtor, mai „credibil”, cum mã ra-portez la „ceilalþi” romancieri pecare îi ºtiu în asemenea hal, încâtîi ºi predau etc.) e prezent, darneostentativ. Stângãciile þin de odestul de conºtientizatã limitã aimaginaþiei, a reconstituirii, nu atehnicii romaneºti. De pildã, oreuºitã involuntarã a romanuluieste aceea cã face un personajretenibil din cineva care ar fi tre-buit sã fie (sau a ºi fost?) un apen-dice al Idei Brown: savantul-ma-tematician (ºi în timpul liber se-rial killer) Thomas Munk. Cu altecuvinte, inconsistenþa e un efectal neatenþiei, iar „burta” narativã(capitolele opt-nouã) capãtãsplendoare compensativã. Puter-nicã mi s-a pãrut, în schimb, ide-ea cã Ida îl „descoperã” pe Munk(în calitate de terorist, cãci în altfel se cunoscuserã de mult!) prinintermediul interpretãrii literare:

Antoni Tapies

lectura „orientatã”a romanului Agen-tul secret al lui Jo-seph Conrad:„Thomas Munkºi-a însuºit acestcredo. Nu este ex-traordinar ca o se-rie de evenimenteºi caracterul unuiindivid real sãpoatã fi descriseprin transcriereaunui fragmentdintr-o operã lite-rarã? Nu realitateaeste cea care dã-dea naºtere unuiroman, ci romanulera cel care fãceasã devinã inteligi-bilã o realitatecare, pânã atunci,era de neînþeles.”(p. 201) Se vedecã Emilio e un bunprofesor de litera-turã. El îþi dãmurã-n gurã atâtfaptul „brut”, câtºi interpretarealui, punerea în

contextul necesar: „Dar Munkera încã ºi mai radical. În hãþiºullumii contemporane, fãrã iluzii ºifãrã speranþe, în care nu mai exis-tã ficþiuni sociale puternice ºi nicialternative la statu-quo, el alese-se, aidoma lui Alonso Quijano,sã creadã în ficþiune.” (p. 202)Dar tot de aceea Ricardo Piglianu e un romancier cu adevãratmare: pentru cã transferã în epi-ca lui, prin mimetism „incon-ºtient” (ceva de felul unui tic pro-fesional) prea multe procedee,tactici, aluzii etc. ale romancieri-lor studiaþi. Faptul cã nu reuºeº-te sã se abatã de la un „ireproºa-bil” al dicþiunii îl face paradoxal-vulnerabil. Mi-a plãcut, totuºi,glazura savantã, atunci când nuscapã de sub control.

Deºi scrie mai bine decât, bu-nãoarã, majoritatea prozatorilorromâni, Ricardo Piglia e departeºi de nivelul Borges-Márquez,acela pe care textele publicitareaferente romanului insinueazã cãl-ar fi atins.


ele

tristic

ă

@

mã uit la degetele femeilor care mai aupicioare. mã uit ºi la picioarele lor.degetele pot fi subþiri sau butucãnoase.cu unghiile tãiate sau jupuite. drumulpicioarelor fãrã vreo þintã, drumurile carenu duc nicãieri, drumuri ºi picioare carenu se întâlnesc. degetele de la picioarenu sunt nici butucãnoase, nici fericite.degetele merg singure, lângã picioare, înexilul lor. degetelor tale le e ruºine demine.

@

exagerezi chiar dacã n-am simþit nimic.aparent nimic ºi aparent niciodatã.plãcerea de-a te juca cu vorbele,acceptarea lor pentru nimeni, ca sã-mispui aberaþii, aparent aberaþii, m-a luatprin surprindere. adevãrul pe care-linvoci de-atâtea ori, apoi obiºnuieºti sãte miri pentru acelaºi nimeni care nu maie nimeni. ce ciudat. e-aºa de complexãarta de-a nu-mi spune nimic, aparentnimic. sã nu te grãbeºti.

@

gustam rãni cã erau dulci. rãnile tale nuerau chiar aºa dulci. nici joaca noastrã n-avea vreo regulã deºi era plinã de reguli.aºtept sã-mi spui ce nu ºtiu. mã arunci însevraj ºi nu poþi sã-mi spui. voi negaorice de dragul de-a mã contrazice. suntmuºcat de cuvinte. eºti în trepidaþie.

@

eram în bucãtãrie. vorbeai tare, din cândîn când þipai. erai supãratã pe nu ºtiucine ºi nu ºtiu de ce. nu þipai la mine, darºtiam cã mã vezi. nu miºcam de teamã cafuria sã nu se reverse ºi asupra mea.aproape râdeam, aproape zâmbeam, darnumai în sinea mea, de fricã sã nu fiuobiectul furiei tale necontrolate.continuai sã te cerþi cu nimeni ºi sã mãtolerezi.

@

dupã ce þi-am sãrutat mâna m-ai întrebatdacã nu mi-e teamã de microbii tãi. ai meideja se împrieteniserã cu ai tãi. þi-amºoptit mici aberaþii despre râul pe care l-am creat pe trotuar. te reciteam de parcã-ai fi un serial imprevizibil. curgereafrunzelor era pasionantã, sensurilefirelor de iarbã se amplificau... dacã þi-artrece ºi durerea de cap eficienþacuvintelor tale m-ar desfigura. sã nu uiþisã nu-mi trimiþi nimic.

@

ne aºezãm pe paturi din brânzã. eraveche brânza ºi mucegãise. cu cât e maiveche cu atât e mai bunã. brânza dincare erau fãcute paturile puþea. neculcam acolo când ne era somn. neobiºnuisem cu duhoarea.

@

n-o sã mai dezgrop mortul, este preacald. nu am niciun motiv pentru a maiface ceva. ºi nici trepidaþia n-ar vrea sãînceteze. vei auzi gânduri nespuse carete vor agresa. dacã nu le-ai gândit, vorbãnui alþii cã le-ai ºtiut. neîncrederea ºiduplicitatea se alimenteazã. chiar pentruasta am venit sã-þi spun.

@

în apartamentul unde stãteai câtevaobiecte mã stânjeneau. n-am vrut sãplec, dar am fãcut-o. am coborât scãrile.la parter era o masã cu pahare pline ºifarfurii cu mâncare. vecinii se uitau lamine, nu ºtiu de ce, insistent. mi-au spussã beau ºi sã mânânc. era de pomanã.

@

mã simt bine ºi mi se pare ciudat. suntcu simþurile ciulite, dar nu mi se întâmplãnimic. sunt într-o depresie de prea bine.peste puþin timp îmi va fi rãu. voi fiîmpãcat ºi-acum aºtept. parcã m-aºgrãbi, dar nu vreau sã mã grãbesc. aºmai sta ºi n-aº mai sta pe-aici.

@

pe câmpia acoperitã de-un râu, înspatele clãdirii din faþa mea, mult maideparte, se zãreau artificiile. ºi muzicã seauzea. am ajuns la clãdire cu bicicleta.era ºi-un geam deschis. stãteai pe scaunîn faþa geamului, lângã cineva. din cândîn când întorceai capul. nu vedeam cefaci acolo. spuneai: ah ce-mi place, da,ce-mi place aºa ! câteodatã te uitai ºi lamine sã mã întrebi de spectacolul dinspatele casei care nu se mai auzea, deartificiile care nu se mai vedeau.

@

era o mare puþin adâncã ºi eu în apa ei.de mai multe ori þi-am zis cã barca se vaîmpotmoli. îmi spuneai despre cinevacare ne-a trimis sã culegem niºteseminþe, dar nu mai ºtia când trebuiauculese. jucam cãrþi sã nu ne simþim bine.nu-mi vedeai mimica feþei, miºcãrilenecontrolate, nu-mi auzeai bâlbâielile.vorbeam prin scrisori.

@

chiar îmi place sã-þi citesc. dacã mi-aitrimite acelaºi text, þi l-aº citi cu aceeaºipasiune. am fost atent. tu n-ai insistat.þi-am sugerat sã refacem ºi-ai fost deacord. dacã aº fi în locul tãu aº aveareacþia ta. dar n-o sã am reacþia ta pentrucã îþi promit sã mã prefac. pãi, da, eºtiprea de tot, dupã cum ºtiai. ºi o preaaltfel, aº îndrãzni sã-þi ºoptesc. poate-þitrece durerea de cap, poate nu...

@

ca sã-mi mai pot miºca degeteleîncercam sã mã detaºez. sunt, cum sezice? emoþionat. ca un elev care a luatnota 5 ºi e fericit. am vrut sã-þi scriuorice, dar m-am abþinut. de stãrile talesunt îmbibat ca buretele de la baie. de cesã-þi zic cã mi-e silã de mine ? îþi voispune cu furie ce-mi trece prin cap, cuochii întredeschiºi, cu aparenþa unuiatotºtiutor, cu detaºare ºi alte de-astea.am fost fascinat de literele tale îndoitespre dreapta, de ºorþul tãu transformatîntr-o cârpã, de gardurile care stau sãcadã pe caldarâm. mi-am adus aminte cãsuntem o improvizaþie ce nu o s-o maiducã mult.

@

azi noapte mi-am adus aminte de-unprieten. era ºeful unei organizaþii de

copii dintr-o grãdiniþã. se implicaseîntr-un concurs de trotinete ºi rezultatelenu erau pe mãsura aºteptãrilor. avea ºiidei suprarealiste, amestecate cusãnãtoase gândiri posmoderne pentruameliorarea rezultatelor nu prea bune.dãdea interviuri, discursul lui eraimpecabil. avea o stare de spiritcontagioasã, o încredere totalã încalitãþile copiilor pe trotinete. viermuiamîn jurul lui.

@

când am vãzut cã nu mai eºti a începutsã mã doarã capul. sunt plin de absenþata. în vis, imaginile astea s-au repetat casã mã convingã. dupã ce se va terminavisul, voi aºtepta. la a nu ºtiu câtaimagine combinam ce era în vis cu ce vafi în realitate. imagini explozive ºi fricamea de trezie. îþi voi zice ºi ce n-aº fiputut sã-þi zic. voi scrijeli pestestrãlucirea cuvintelor tale. dacã n-ar fibicicleta, ar fi ºi mai rãu.

@

e ciudat ºi-un pic straniu. mi-ai spus cãte miri dar nu sunt aºa de neputincios.nu peste morþi se simte mirosul demarihuana. o singurã datã a plouat.oamenii îmi zâmbesc, îmi fac cu mâna.

@

eram cu prietenul meu pictorul care nuºtiu dacã mai sculptase vreodatã, dar neînþelegeam la fel de bine ca altãdatã. nuºtiu nici dacã mai erai când tesculptasem. totuºi, fusei atent cumschimonosesc obiectele. într-o agitaþiecam religioasã erai cea care râde. preamult nu ºtiu. îþi muºcai buzele cu mimicaanimalului disperat cã vorbeºte.

@

imaginile se desfãºurau repede ºieficient. întârzieri nu erau în derulareaevenimentelor. pentru a le justifica,hârtiile erau completate cu pastã neagrã.dâra trebuia sã fie continuã, nu erauîntrerupte oboselile ºi obsesiile. cei carescriau formulare încercaserã metode de-a nu întrerupe nici linia pastei cu carevor scrie. dãdeau greº ºi trebuiau s-o iade la capãt. între evenimente munca eraepuizantã. viitoarele litere strigau sã fielegate între ele, cuvintele erau fericite sãrãmânã singure. literele nu aveau nevoiede cuvinte. cuvintele, da. ºi-acum, ce-artrebui sã facem, Luiza?

poemennnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANUnnnnn IONEL CIUPUREANU

An

ton

i Tap

ies


ecturi

nnnnn MARIA DINU

outSider este cel de-al doileavolum de versuri semnat de So-rin-Mihai Grad, matematician sta-bilit în Germania ºi editor la e-re-vista culturalã EgoPHobia, caredebuta în 2010 cu volumul SU-ROGAT [poerezii]. Îndepãrtareade spaþiul natal acþioneazã în sub-textul poemelor lui Sorin-MihaiGrad, fiind germenul unor trans-formãri interioare pe care le im-plicã în general orice cãlãtorie ºidistanþare de zona familiarã, des-tul de obiºnuitã prin previzibilulsãu. Poezia devine la Sorin-Mi-hai Grad un al treilea spaþiu al(auto)evaluãrii ºi reconfigurãriipe fondul cãutãrilor interioare,dupã ce lasã în urmã o lume ºipãtrunde în alta. Sã nu ne aºtep-tãm însã sã dãm peste rândurinostalgice, cãci nu atât de ina-daptare e vorba, ci mai degrabãde o atitudine ironicã ºi lucidita-te, cultivate în speranþa unei echi-libru „dintre formã ºi mesaj”(echilibrâu), de unde discursuldiferit ca încãrcãturã semanticã,fie transparent, (aparent) mai clarde din punct de vedere interpre-tativ, fie ambiguu la nivelul sem-nificaþiei, cu „personaje idei me-tafore/ ori alþi arici sã te prindã”.

Interesantã este poziþionareaeului în tot acest discurs, fiindcãîn loc sã se plaseze în interior, else aflã în afarã, pentru o vizibili-tate mai bunã, într-un aparent

being an outSideranonimat echivalent cu o starezero, care îi permite, astfel, sã-ºidescopere adevãrata esenþã. Untext precum outSider pare sã dez-vãluie principiile motivaþionaledin „înþelepciunea” personalã apoetului, care reprezintã o tãieresaturnianã a legãturilor pentru omai mare libertate în propriile apecreatoare: „fãrã rãdãcini/ fãrã loc/fãrã cuvinte/ fãrã nume/ doar eu/cãutându-mi/ un nume/ un cu-vânt/ un loc/ o amintire”. Poemulpoate fi citit în paralel cu cel inti-tulat acasã, care trimite nu doarla interioritatea eului, ci ºi la opermanentã stare de nomad, laintimitatea cuplului în cãutareaunui spaþiu protector, o zonã nuatât fizicã, cât a deschiderii afec-tive, în rezonanþã cu nevoia sade echilibru: „oriunde am locuit/m-am simþit doar în trecere/ ora-ºul meu încã nu m-a vãzut/ casamea n-a fost construitã/ sau eocupatã de cine ºtie cine/ acasãmã simt doar cu tine/ indiferentcât de frig ne e/ oricât de îngustãe camera/ în care ne refugiem/ dingoana noastrã/ spre locul pe carenimeni/ nu ni l-a promis/ dar îlcãutãm”.

Alteori, discursul poetic trimi-te pe alocuri la un topos fluid,instabil ºi rece, modulat de stãri-le eului – dezamãgirea, alienarea,dezorientarea –, într-un registruîn care persoana I se schimbã cuuºurinþã în persoana a II-a, semnal autoscopiei realizate, parado-xal, din afarã: „în gara goalã ca oactriþã gata/ pentru o scenã fãrãinhibiþii/ îngheþata se topeºte în

mine fãrã sã ajute/ rãtãcit de numai ºtiu/ sã ºtiu de mine/ am uitatcã te-am uitat/ simþindu-mã la fel/de pierdut ca mine/ cel care tecãuta/ pe când ne ignoram/ fãrãsã recunoaºtem” (gol). Aceeaºiidee a instabilitãþii asociate cu flui-ditatea apare ºi în poemul croc’[selector] – „depãrtarea este obarcã cu crocodili/ a fost ultimata dorinþã/ acum ne batem cape-tele cum s-o respectãm/ orbe-cãind pierduþi prin ceaþa gându-rilor tale/ lumineazã-ne/ dã-ne unsemn” –, eului lipsindu-i forþa desondare interioarã ºi pierzându-se în propriile gânduri în lipsa fi-rului salvator al Ariadnei de carepoetul amintea ºi în alt poem,corolar destin. De fapt, toatãaceastã instabilitate e semnulunor transformãri interioare pânãla urmã acceptate, cãci în profun-zimea acestor texte ale lui Sorin-Mihai Grad conºtientizareaschimbãrilor, dar ºi a temerilor im-plantate în fiinþa umanã – „sun-tem singuri cu fantomele ºi um-brele/ de care ne e fricã/ cã fu-gim”, (diolog) – se situeazã prin-tre aspectele stringente din vo-lum. În acest sens, 33, aluzie lavârsta hristicã, este un admirabilpoem psihanalizabil despre bãr-baþii care în locul investigãrii desine, necesare pe fondul scurge-rii timpului, se mulþumesc cu di-verse obiecte compensatorii: „mãapropii/ de una dintre vârstele/la care bãrbaþii devin altfel/ de-cât se ºtiau// speriaþi/ cã nu semai recunosc/ îºi iau ce li se pare/cã i-ar aduce înapoi/ maºini/

amante/ lumi în capete/ vieþi/ na-suri la purtare/ pauze/ cununi despini/ ºi se atârnã pe cruci/ cândse plictisesc/ de opþiunile rãma-se// […] iar mie mi-e teamã/ c-osã-nceapã sã-mi placã/ bereabaschetul jazzul muzica lui mi-chael/ sau ðei oricine ai fi/ sãmuncesc”.

Ironia este ingredientul de bazãal acestui volum ºi este orientatão datã spre spaþiul creaþiei în carepoetul, în ipostaza de eu produ-cãtor, îºi „discutã” textele ºi recep-tarea lor (vezi echilibrâu, uma-noitar, fragmentosane, maximus),iar în al doilea rând spre realitãþileexterioare. De cele mai multe ori,ironia este forma prin care se ma-nifestã atitudinea de revoltã ºifuncþioneazã aproape cathartic,revigorant, fãrã sã însoþeascã undiscurs ostentativ, strident, cutoate cã ea se alãturã anumitorpulsiuni autodistructive. Interpu-sã între spaþiul amintirii ºi cel aintegrãrii, ironia este atitudineaprin care vocea confesivã îºi dez-vãluie aºteptãrile, iluziile, denun-þând cliºeele mentalitare ale spiri-telor conservatoare, patriotarde,recursul la idealizãri ca dovadã aîngustimii vederilor: „þi-am ridicat-o la fileu/ cine-ºi spune singuroutsider/ nu meritã clemenþã/ bu-curã-te priveºte-te în oglindã ad-mirã-te strâmbã-te scoate limba/vei mai demasca un impostor/ careviseazã sã dea lecþii/ celor rãmaºila pãstorit/ cultura patriei/ nu con-teazã ce scrie/ veºnicia s-a nãscutla þarã/ nu peste graniþe”, outSi-der [critic]. Filtrate prin aceastã

grilã ironicã, inclusiv propriile do-rinþe „de a da lecþii/ celor rãmaºi lapãstorit” par ridicole, în sensul cãorice încercare de restructurare amentalitãþilor cade în gol, cel carepromoveazã astfel de idealuri tre-când drept „impostor”.

Dar Sorin-Mihai Grad nu serezumã numai la cultivarea ironiei,ci se remarcã ºi printr-o reflexivi-tate mult mai creatoare în planpoetic, ca modalitate de raporta-re la sine, de refacere a individua-litãþii proiectate pe un fundal maivechi, al relaþiei cu sacrul: „cumpoþi sã-mi spui cã-nþelegi ce facdin noapte?// din sâmburi de visrefac un vechi zeu/ inventat prearepede/ pe când n-aveam încãhabar/ câte ar putea face/ elimi-nat mai devreme decât era cazul/dupã ce i-am tot adãugat însu-ºiri/ ca sã ne rãmânã superior”,(cum). Ecouri dintr-un Psalm bla-gian resimþite aici (acea desface-re în închipuire a unui Dumne-zeu-jucãrie) sporesc tensiuneapoeziei lui Sorin-Mihai Grad ºi acelui situat în afarã ca sã poatãcunoaºte mai bine ºi a redeveni,în final, un insider, adicã centrulpropriului cerc.

Eric-Emmanuel Schmitt, Mila-repa, traducere de Ileana Cantu-niari, ediþia a II-a, Editura Huma-nitas, 2013.

În doar 72 de pagini, Eric-Emmanuel Schmitt reuºeº-te sã prezinte legenda ma-

relui yoghin tibetan, Milarepa, alcãrui nume este însuºi titlul cãr-þii. Abordând diferite teme, pre-cum rãzbunarea sau iertarea, Mi-larepa redã esenþa ce stã la bazaînvãþãturilor budiste, fiind unadin cele cinci cãrþi ce formeazãCiclul Invizibilului, serie careabordeazã cele mai relevante re-ligii ale lumii din ziua de azi, dedi-când fiecãreia o carte.

Publicatã iniþial în Paris, în1997, Milarepa apare în librãriileromâne pentru prima datã în 2006,la binecunoscuta editurã bucu-reºteanã Humanitas. Desfãºurân-du-se pe douã perioade de timp,Schmitt introduce un personaj penume Simon, un locuitor al Pari-sului modern, ce trãieºte o a douaviaþã, într-un Tibet al timpurilortrecute, prin intermediul viselor.În aceastã lume secundarã, elcapãtã un alt nume, acela deSvastika, ºi aflã cã este unchiulunui bãiat, Milarepa, pe care îldispreþuieºte încã de când îl cu-noaºte pentru prima oara. Svas-tika ajunge sã îl jefuiascã pe bã-iat, Milarepa devenind plin deresentimente ce îl conduc sprerealizarea unui fapt teribil, cu gra-ve consecinþe asupra psihiculuisãu. Cartea urmãreºte îndeaproa-pe povestea vieþii lui Milarepa,

calea lui Milarepa

descriind experienþele ºi tumul-tul interior al tânãrului.

Naratorul creeazã o atmosferãconfuzã, la care el însuºi pare alua parte, alternând între perspec-tivele celor douã personaje ºiasupra întâmplãrilor, explicând cã„Tot cãlãtorind între Simon ºiSvastika, între Svastika ºi Mila-repa, uit ce nume am, îmi uit iden-titatea, rãtãcesc sacul ãsta dedeprinderi care poarte numele de«eu».” Reîncarnarea reprezintãun rol important în balanþa uni-versului, menþinându-i echilibrul.Povestea atinge subiecte precumfuria simþitã în urma unei nedrep-tãþiri, cãinþa, schimbarea totalã aidealurilor ºi a felului de a gândi,reuºind sã pãtrundã în adevãra-tele valori budiste. La prima ve-

dere, Milarepa poate pãrea preascurtã pentru a reda o temã atâtde amplã, aceasta fiind compusãdin doar 72 de pagini scrise cufont mare, însã Schmitt reuºeºtenu doar sã construiascã perso-naje realiste ºi credibile, ci ºi sãrelateze legenda lui Milarepa cuexactitate. Personajul oferã o in-troducere în lumea budista într-

un format scurt ºi uºor de dige-rat, punând la dispoziþie o partedin esenþa acestei credinþe.

Consider cã Milarepa este ocarte ce meritã cititã, aducând cuea atât o serie de învãþãturi im-portante pentru orice om, cât ºi oexperienþã plãcutã. Modul luiEric-Emmanuel Schmitt de a scrieeste într-adevãr fascinant, pre-

zentând un subiect profund într-o manierã simplã ºi accesibilã.Cunoaºterea legendei mareluiyoghin Milarepa ºi a semnifica-þiei ei este esenþialã pentru orici-ne este interesat de stratul spiri-tual al lumii sau de locul omuluiîn univers, lucru pe care cartealui Eric-Emmanuel Schmitt îl pre-zintã într-un mod complet fasci-nant.

nnnnn Irina Gãrdãreanu

Antoni Tapies

poetree of life


ecturi

nnnnn MARIN BUDICÃ

Stan V. Cristea, Marin Preda,portret între oglinzi, Craiova,Aius, 2015.

Dupã Marin Preda, Re-pere biobibliografice,R.C.R. Editorial, Bucu-

reºti, 2012, carte întâmpinatã cuentuziasm de cãtre Aurelian Zisu:„O carte fundamentalã despreMarin Preda” (în „Mozaicul”, se-rie nouã, anul XVI, nr. 7-8 (177-178), 2013, p. 23, ºi Fotografii laperiscop - Secvenþe de istorieliterarã, Editura Aius, Craiova,2013, Stan V. Cristea publicã, totla Aius, în 2015, o nouã carte de-dicatã de data asta în întregimelui Marin Preda: Marin Preda,portret între oglinzi, în care 266de pagini sunt texte propriu-zise,cu notele aferente, iar restul,pânã la 382 de pagini, câte arecartea, sunt „Documente ºi foto-grafii”, care îl au în centru pe au-torul Moromeþilor. Am subliniatfaptul cã aceastã carte este „de-dicatã în întregime lui Marin Pre-da”, deoarece precedenta, Foto-grafii la periscop… cuprinde, pelângã cele patru studii despreMarin Preda (Marin Preda, De-buturile literare, Marin Preda,Normalist la Buzãu, Marin Pre-da, Scrisori cãtre Moromeþi,Marin Preda, Respectul pentrucititor), ºi studii despre scriitori,mai mult sau mai puþin cunoscuþi,care au avut, într-un fel sau altul,legãturi cu Teleormanul: RaduGrãmãticul, Grigore Gellianu, ªt.O. Iosif. Gala Galaction, Ion Pena,Constantin Noica ºi Mircea Scar-lat, fapt care întãreºte ideea (dacã

Marin Preda, portret între oglinzimai era nevoie) cã Stan. V. Cris-tea este una dintre cele mai auto-rizate voci care se pronunþã asu-pra fenomenului literar ºi cultu-ral al acestui judeþ, înscriindu-l lascarã naþionalã, fãrã complexul cãar fi taxat ca un istoric ºi critic„provincial”. Dimpotrivã, în con-textul în care se mai face încã sim-þitã maniera „eseisticã” de abor-dare a fenomenului literar, prineludarea documentãrii serioase,la obiect ºi convingãtoare prinprobele aduse, Stan V. Cristea dãdovadã de o fervoare ºi de o acri-bie care ar putea sã enerveze, maiales pe unii dintre „doctorii” ºi„doctoranzii” de azi. Din purãcuriozitate, fãcând un inventar alnotelor ºi trimiterilor pe capitole-le cãrþii, constatãm cã cele maimulte vizeazã anii de ºcoalã ai luiMarin Preda, adicã acea parte avieþii sale, cu date foarte puþincunoscute despre ea, pânã laapariþia cãrþii lui Florin MugurConvorbiri cu Marin Preda(1973), ºi a celebrei de acum, Via-þa ca o pradã (1977), dar ºi ace-lea strecurate cu multã parcimo-nie de cãtre autor, mai mult capretexte pentru povestiri fasci-nante despre copilãria ºi tinere-þea lui, însã pe care Stan V. Cris-tea le foloseºte cu inteligenþã ºiconvingere. Astfel, capitolul„Marin Preda, elev la Siliºtea Gu-meºti” este susþinut de 347 note,cel despre „Marin Preda, norma-list la Bucureºti” de 239 de note,„Marin Preda, normalist la Cris-turu Secuiesc” de 213 de note,iar „Marin Preda, normalist laAbrud” de doar 73 de note. Aºa-dar, despre anii de ºcoalã ai luiMarin Preda avem nu mai puþinde 872 de surse, adevãratã minãde aur pentru viitorii cercetãtoriai vieþii ºi operei lui Marin Preda,scutindu-i de o muncã trudnicãprin biblioteci ºi arhive. Capito-lele „Marin Preda, în anii servi-

ciului militar” ºi „Marin Preda.Debuturile literare” se bucurã deacelaºi numãr de note – 106, ur-mate de capitolele „Moromeþii:Ilya Murometz vs. Ilie Morome-te”, „Marin Preda. Scrisori ºi au-tografe pentru Moromeþii”, 34 ºi„Marin Preda. Respectul pentrucititori”, 15. Celelalte capitole,puse sub titlul generic „Biogra-fie ºi destin”, conþin observaþiiºi consideraþii pertinente, cel in-titulat „Marin Preda, urmãrit deSecuritate”, clarificând relaþiadintre autorul Celui mai iubitdintre pãmânteni ºi instituþia detristã amintire, considerat de cã-tre aceasta ca un „obiectiv” cetrebuia urmãrit cu atenþie. ªi l-aurmãrit pânã la moartea scriito-rului, învãluitã încã de mister.

Cartea lui Stan V. Cristea este,prin urmare, în primul rând o car-te de istorie literarã ºi apoi de cri-ticã. Este ºi motivul pentru caream insistat asupra aspectelorcare vizeazã munca istoricului li-terar, cu riscul de a fi acuzat de„factologie”. Însã intenþia noas-trã a fost sã punem în evidenþãun efort imens, benedictin, de oonestitate desãvârºitã. Asta nune împiedicã sã nu semnalãm încuprinsul cãrþii ºi capitole în careautorul se dezlãnþuie, am zice cãuneori puþin cam pãtimaº, darconvingãtor tocmai prin devoþi-unea pe care o aratã pentru apã-rarea imaginii lui Marin Preda. Caexemplu, am semnala capitolul„Moromeþii: Ilya Murometz vs.Ilie Moromete”.

Plecând de la observaþia mali-þioasã a lui Eugen Barbu din 1984care punea la îndoialã calitateade þãran român reprezentativ a luiIlie Moromete pe motiv cã – zi-cea Eugen Barbu despre perso-najul lui Preda - era „cam rusesc”ºi „cam dostoievschian”, prinurmare departe de „esenþa româ-neascã a personajului”, Stan V.

Cristea demonstreazã contrariul,afirmând, ca de obicei, nu pe pre-supuneri, ci pe acte ºi pe mãrturiicredibile, în cazul de faþã pe bazaunui „studiu monografic istorico-socio-lingvistic”, datorat lui IonIonescu (v. nota 68, pag. 223 dinMarin Preda, portret întreoglinzi) despre o localitate dinCâmpia Gãvanu-Burdea-Râca”din care citeazã: „Numele Moro-meþilor are o mare vechime peaceste meleaguri. Am gãsit înpodul primãriei Bucovu un actdin 1834, în care se spune cã «s-au logodit ºi s-au cununat mireleDumitru sin Marin Moromete,locuitor în satul Bucovu cu nu-mita mireasã Dobra…»”, dar ºi peafirmaþia lui Alexandru Preda, fra-tele prozatorului care preciza cã„De la Poiana lui Iocan, la vreo 4-500 de metri, mergând spre Râca,ºoseaua face un pic la dreapta ºise deschide într-o uliþã la stân-ga. Asta e faimoasa uliþã a Moro-meþilor, o uliþã plinã de Moro-meþi”, la care Stan V. Cristea maiadaugã ºi cã „o cãutare pe Goo-gle, de pildã, ne ajutã sã gãsimmai multe persoane cu numele defamilie Moromete, având domi-ciliul în municipiile Alexandria ºiRoºiorii de Vede, dar ºi în comu-

na Nanov… ori în municipiul Pi-teºti… Ba chiar gãsim un IlieMoromete trãitor în Statele Uni-te, în Charleston.” Ceea ce îl facesã încheie peremptoriu: „Toateacestea, ca o dovadã – dacã maiera nevoie – cã numele este cu-rat românesc”. Subscriem la celeafirmate, însã ne îndoim cã se vorîncheia discuþiile în jurul nume-lui personajului predian. În copi-lãrie, dupã lectura Moromeþilor,mi-a cãzut în mânã o carte intitu-latã Omul învinge, scrisã de unanume Vladimir Iurezanschi, tra-dusã în româneºte de Pena ºi VladMuºatescu ºi apãrutã la EdituraConfederaþiei Generale a Munciiîn anul 1949, care – am aflat ulte-rior de pe Google - a cunoscutîncã douã ediþii, în 1950 ºi în 1952,fiind un fel de „manual” pentruviitorii autori români care vor de-scrie ºi ei realizãrile oamenilormuncii pe ºantierele patriei, într-un amestec de realitate ºi ficþiu-ne, numit de Nicolae Manolescu„viziune reportericeascã”. În edi-þia din 1949, pe care am pãstrat-onu ºtiu prin ce minune, la pagina35 apare chiar numele de … IliaMuromeþ: „Îmi amintesc cã oda-tã într-o dimineaþã, îmi intrã unvoinic în birou – nici tu MiculaSeleaninovici, nici tu Ilia Muro-meþ din satul Caracearov…”, po-vesteºte unul dintre ºefii care lu-crau la refacerea hidrocentralei depe Nipru, aruncatã în aer de cãtrenemþi. Nu era vorba despre o lo-calitate oarecare, ci despre satulCaracearov de lângã oraºul Mu-rom, unde se crede cã s-a nãscutlegendarul erou rus. Fiind un„best seller”, este posibil ca Ma-rin Preda sã fi citit cartea lui Vla-dimir Iurezanschi. Însã ne oprimaici cu speculaþiile, deoarece in-tenþia noastrã a fost doar s-osemnalãm domnului Stan V. Cris-tea, din respect pentru scrupulo-zitatea dumnealui.

Deºi titlul Pietrele soa-relui (autoare AngiMelania Cristea) ne-ar

dezvãlui o poetã solarã, cu ima-gini care dezvoltã în noi arhipe-laguri de stãri specifice unui ano-timp al evadãrilor, cartea în sineeste una a cãutarilor care se rãs-frâng în însãºi esenþa fiinþei, por-nind de la sentimentul unui eucare încearcã sã-ºi gãseascã vi-braþiile lãuntrice într-un mod carese transmite nouã printr-o reflec-tare într-o oglinda mereu deschi-sã noului.

Acest amestec de duritate ºifluiditate deschide drumul uneipoetici de cautãri în fiecare mo-ment, în fiecare stare, în încerca-rea de a defini ºi a se defini, în-tr-o lume care nu stã pe loc. Flui-ditatea ºi stãrile permanente carecutreierã eul poetic se regãsesccel mai bine în primul vers al celeide-a doua strofe din poemul caredechide acest volum „rochia imimiroase a fragi picioarele a pietrede râu” (Pietrele soarelui).

Viaþa se sucede în nuanþe deroz ºi în free style, ca ºi cum tim-pul s-ar lua la întrecere cu el în-suºi, pentru ca apoi sã-ºi gaseas-

viaþa în nuanþe de roz ºi free style

ca locul în „iarba care îþi creºteprintre degete”, în care „dragos-tea sâsâie ca un ºarpe de apã”.(Secunde de iarbã)

Dragostea este materie ºi sta-re, se îmbracã ºi se dezbracã desingurãtate, cutreierã nopþile ºizilele cu aceeaºi rotunzime ºi cuaceeaºi irealitate „iarba ce-mi în-floreºte în palmã are gust de iu-bire rotundã”. (Dragoste de lunanouã)

Stãrile se succed precum tala-zurile obosite de dorinþa de a spar-

ge piatra ce li se dãruie „aº des-face soarele ca o portocalã feliecu felie, sã îmi miroasã tãlpile aluminã”. (Talazuri)

Ca ºi viaþa, cuvântul este opermanentã zbatere între sine ºicelãlat, pânã când aceastã luptãdevine zbor, „cãrarea cãtre Dum-nezeu se îngusteazã pâna devi-ne zbor”. (Omida de drum lung)

„Oraºul ne va prinde tãlpile înasfalt” (Ani de nisip), ca o încer-care de perpetuare într-un spaþiuºi timp cu întreaga noastrã fiinþãpoeticã, în contratimp cu toatetrãirile cotidiene, care ne încarcãcu viaþã ºi cu moarte în egalãmãsurã “moartea are raftul ei/ estescoasã în tiraj redus/ numai pen-tru iniþiaþi/ zilnic o curãþ de praf/poate se va deschide acum/ câtceasul încã îmi ticãie în piept/ sãpoatã citi ºi nevãzãtorii/ litereleîncrustate”. (Ultimul ceas)

Totul seamãnã cu viaþa trãitãla mall, într-o încercare permanen-tã de evadare din „tumultul oa-menilor cu singurãtãþi în urechi”,când culorile devin singura for-mã de a ne deosebi unul de cela-lat, zilele de nopþi, frumosul deurât, dragostea de nedragoste,

timpul de netimp. Verde crud, se-pia, armonii pastelate, alb, oranj,alb- negru, aºadar roz ºi joia albãsunt nuanþe care intregesc o ima-gine care o face pe poetã sã seîntrebe „dacã poeþii scriu pe wall

neputinþe/ cu o carapace de su-flet/ de ce îºi înfundã mâinile înrutina zilei?” (Viata la mall)

nnnnn Liliana Hinoveanu

An

ton

i Tap

ies


Revin dupã o perioadãde timp asupra remar-cabilului eveniment ex-

poziþional „Dealuri ºi cîmpii” -ION ÞUCULESCU ºi HORIABERNEA, gãzduit, între 3 noiem-brie 1915- 6 martie 2016, de Mu-zeul de Artã Jean Mihail din Cra-iova, ºi în legãturã cu care am fã-cut unele consideraþii în numãrul12/ 2015 al revistei Mozaicul, edrept inspirate atunci prioritar delectura remarcabilului album„Dealuri ºi cîmpii” – ION ÞU-CULESCU ºi HORIA BERNEA:antropogeografii atavice, într-unconcept de Erwin Kessler în cola-borare cu Mihaela Velea (MuzeulJean Mihail - Craiova) ºi o postfa-þã realizatã de Cãtãlin Davidescu(Critic de Artã Contemporanã).

Îi cunosc pe cei doi pictori,Ion Þuculescu ºi Horia Bernea,diferenþele sau asemãnãrile, ve-nind din atemporalitatea picturiiºi a tematicii care, paradoxal, îiuneºte.

Pictura lui Þuculescu a intratîn patrimoniu public la dorinþatestamentarã a artistului, cea maimare parte din colecþia Ion Þu-culescu fiind prezentã, din feri-cire, în Muzeul Jean Mihail dinCraiova.

Horia Bernea este cel care ºi-adedicat ultima parte a vieþii, întreanii 1990 ºi anii 2000, revitalizândMuzeul Naþional al ÞãranuluiRomân, acest lãcaº devenind ate-lierul ºi casa sa. Amprenta HoriaBernea se referã nu numai la iden-tificarea unor obiecte ºi artefactepopulare, ci mai degrabã la un lim-baj comun stabilit în perioade is-torice diverse, facilitând un dia-log cu o moºtenire mondialã deacest gen ºi asigurând perenita-tea valorilor noastre naþionale.

Amândoi pictorii au avut undestin comun, cu atâtea similitu-dini, dar o creaþie aparte dedica-tã resurselor izvoarelor populare

Ion Þuculescu ºi Horia Berneannnnn LUCIAN IRIMESCU

raportul artist-naturã, raportulartist-societate ºi raportul ar-tist-conºtiinþã.”

Formaþia de medic a lui Þu-culescu face ca pictura sa, darmai ales culoarea, sã pulsezeprecum inima, izvorâtã din pul-sul naturii ºi al peisajului ruralnepervertit. Griurile colorate seînvârtesc în jurul unor pete deculori pure (saturate), cu nuan-þele parcã strigând la maxim ºicu acorduri cromatice formatedin juxtapuneri în tuºe pãstoa-se. Deºi preocupãrile lui Þucu-lescu sunt ºi definesc tendinþedin folclorul autohton ºi stilisti-ca artei populare, arta sa ºi com-poziþia în genere sunt experimen-te ale unui artist cult. Lucrãrilese înscriu pe drumul dintre sa-cru ºi profan. Sursele sale, ivitedin studiul obiceiurilor, tradiþii-lor, din scoarþele viu colorate ºiportul popular, îl inspirã ºi îi asi-gurã acea liniºte ºi bucurie decontemplare a vieþii împãcate cumoartea. Personajul uman, pre-zent rareori în compoziþiile sale,se identificã cu obiectul popu-

bilitate fixã alãturi de cuvântulfolclor ar reduce experimentulpictural al artistului tradus ire-mediabil într-o experienþã naþio-nalistã propagandistã din pe-rioada comunistã pânã astãzi.Erwin Kessler explicã în carteasa, fãrã resentimente, ca un duºrevigorant rece spre gheaþã, cãarta picturalã a lui Þuculescu tre-buie plasatã corect pe planul na-þional, nepatriotard, avertizândasupra tendinþelor întârziatepânã în zilele noastre de a ideo-logiza geniul sau creaþia. El ara-tã profesionalismul pictorului,ne dezvãluie criza existenþialãprin care a trecut în ultimii anide viaþã artisticã, ne propune sãdecriptãm semnificaþiile peisaju-lui local (oltenesc) cu „formelegeometric-antropomorfe alevocabularului folcloric des-prins doar din scoarþele olte-neºti” pe fondul, paradoxal, aldecalajului politicului ideologic.

Începând din anii 1930 Þucu-lescu era la apogeul unor cãlãto-rii prin Constantinopol, Grecia,Egipt, Elveþia, Italia. Venind dupãretrospectiva pictorului VanGogh de la Paris din 1937, arta saa cãpãtat o direcþie definitoriespre expresionismul constructi-vist. Peisajul clasic, cu aºezareaspaþialã ºi volumetricã þinândcont de legile naturale ale spa-þiului ºi perspectivei, îl transfor-mã spre un decorativism concep-tual unde formele sau culorile res-pectã un alt sens, cel pur compo-ziþional. Acest exerciþiu foloseº-te, mai mult, forþa caloricã a culo-rii în detrimentul paletei comple-mentarelor. Perspectiva unui pei-saj, fie el inspirat din scoarþelepopulare, se intersecteazã cu unpeisaj real, în care terestrul se in-tersecteazã cu metafizicul la ograniþã insesizabilã ce fac ca mis-terul sã fie multiplu.

Însuºi Þuculescu explica: „În1947 am suferit o nouã muta-þie… Linia picturii româneºti,moderatã, cuminte, nu mai îmiconvenea. Vream sã caut altce-va: folclorul. Pãmântul era aº-ternut cu motive olteneºti, ce-rul de asemenea era tot dupãmodelul scoarþelor... nu naturafusese supusã modelului scoar-þelor, ci motivele þãrãneºti erausupuse naturii ºi unei forþe liri-ce care era mai puternicã de-cât ele.”

Comentariile despre compo-ziþiile lui Þuculescu sunt plinede latura motivaþiei, lirismului,

senzaþiilor, plasamentul istoric,psihanaliza gestului pictural ºialte motivaþii estetice, sau lite-raturizarea excesivã, precumexemplul pânzei „30 decembrie1947”. Nu vãd cum ar mai pu-tea sã mai impresioneze astãzi,dupã atâþia ani, „tristeþea cople-ºitoare a aºa-zisei sãrbãtoriria abdicãrii regelui (ce) emanãdin fiecare detaliu”. Pe lângãtoate semnalmentele psihanali-tice ale motivaþiei alegerii sub-iectului ºi poate mai mult, cãzândîn capcana ideii care a stat labaza alegerii subiectului, „zãpa-da murdarã prin care se scurgeo trãsurã neagrã, de înmormân-tare, trasã de un fel de asin saucal costeliv” sunt aspecte ce nune conduc spre þinta compoziþi-onalã aleasã de pictor. Þucules-cu a ales, doar compoziþional, catrãsura neagrã cu irizãri albastresã fie o patã de contrast simul-tan, un backround în reþeaua cro-maticii lucrãrii. Aceste numeroa-se pete negre decupeazã figura-tiv peisajul ºi exaltã cele trei cu-lori primare saturate ale spectru-lui (roºu, galben ºi albastru).Efectul de spaþialitate este reali-zat prin alegerea calitativã a cu-lorii de roºu permanent din primplan, fie el semnificat de un ele-ment figurativ (steag) sau nu, înraport cu suprafeþe ºi cantitãþidiminuate pe mãsurã ce se de-pãrteazã în planul secund. Ro-ºul se rãspândeºte, diminuat înpete de roºu carmin sau roºuvermion sau pete de roz, fie cã îlregãsim într-o recunoaºtere figu-rativã a coºurilor de pe case, saunu. Galbenul citron, galbenulcadmiu deschis, sau ocru-gal-ben sunt culorile calde sunt or-ganizate într-un plan orizontal ºise fixeazã compoziþional într-ozonã de neutralitate. Albastrulceruleum decupeazã acoperiºu-rile caselor în registrul superior,iar albastrul mangan, sau bleu-marin sunt culorile reci orândui-te în tuºe stinse prin amesteculcu alb. Existã mari suprafeþe deun „alb murdar” ce tempereazãculorile tricolore atât de puter-nice ºi pure. De reþinut este cã -Þuculescu nu obiºnuia sã ames-tece culorile pe paletã – el pre-fera experimentul culorii aºternu-te direct din tub, pe pânzã saupe carton, obþinând o culoarecrudã ºi nedistrusã de amestec.

Expoziþia, odatã în plus, neprezintã un Þuculescu ºi o artã a

compoziþiei – unde mijloacele deexpresie plastice folosite sunt li-nia ºi pata decorativã - într-o scri-mã a tuºelor – cu un centru com-poziþional, nu rezultat al geome-triei, ci unul subînþeles – cu tâlc.Despre aspecte ale paletei colo-ristice, despre adaosul de negruîn descompunerea culorii, împo-triva exerciþiului impresioniºtilorºi despre cum apar tendinþe ex-presioniste, în mai toate pânzeleselectate pe simeza Muzeului deArtã Jean Mihail, ne vorbesc lu-crãrile – preponderent alese cutema dealuri ºi câmpii, sau cutreceri subtile spre autoportretulartistului ºi peisajul citadin.

Compoziþia staticã, cu sensu-rile ei diferenþiate (orizontale sauverticale) ºi traversatã de formeîn diagonale ascendente, se re-gãseºte în lucrãrile: „A fost oda-tã” sau „Printre cetini”.

Efectul de perspectivã din„Noaptea salcîmilor” este reali-zat de personajul uman închisîntr-o formã decorativã de culoa-rea roºu, ce prinde miºcare dinstânga jos într-o descreºtere can-titativã ºi pe o diagonalã ascen-dentã spre frontispiciul lucrãrii.

Celebrii „Ochi din scoarþe” sejoacã în circuite de elemente re-petitive ºi ritmice, în alternanþasuprafeþelor ºerpuite din lucrãri-le: „Baia de mare” sau „ Circui-te”, sau în formele unghiulare,aproape de abstract, cu tâlc filo-zofic din pânza „Adîncime”. Ne-grul, griurile colorate ºi nuanþeleterne contrasteazã suplimentar cuforma ºi elementele figurative,distincte din pete de culoare cal-dã. Acestea le regãsim în: „Frun-ze de zãpadã” sau în „Iarna înpãdure”, sau în zvâcul din înche-ieturã al tuºelor din „Accentenegre”. Umanul ºi vegetalul, cuefectul de contrast caloric faþã decomplementare ºi contrastul si-multan, se adunã într-o demon-straþie de virtuozitate compoziþi-onalã în „Autoportretul cu frun-zã” unde pictorul ºi omul Þucu-lescu evocã pasiunea declaratãfolclorului oltenesc cãruia i-a de-dicat opera.

Expoziþia „Dealuri ºi câmpii”ºi cartea cu acelaºi nume ºi-audat mâna sã ne ofere un specta-col vizual complet pentru o clipãterestrã – iar meteoricul Ion Þu-culescu rãmâne prezent pe sime-zele Muzeului de Artã Jean Mi-hail din Craiova cu urme ºi um-bre de culoare.

româneºti, identificãrii acestoraprin simbolisticã, semne, materi-alitate, pânã la culoarea ce a de-venit sunet ºi armonie melodicã.

În selecþia dintre pânzele luiIon Þuculescu prezente în expo-ziþia amintitã, pictura lui râde,exubereazã, iradiazã. Citez cu re-cunoºtinþã pe Florin Rogneanucare aprecia arta lui Þuculescuastfel: „Prin artã, omul se aºazãºi se autodefineºte ca fiinþa gân-ditoare ºi sensibilã în raport cuuniversul. Opera de artã esteaceea care „pune laolaltã”douã elemente fundamentale:semnul simbol ºi alegoria. Aces-te douã elemente constitutiveale artei provin din cele trei ti-puri de raporturi esenþiale încare se gãseºte artistul cu lumea:

lar (exemplul vasului de lut). Cu-loarea aºternutã cu tuºe energi-ce ºi pãstoase, aproape de ba-sorelief, împrumutã forma ºi cu-loarea obiectelor. Nu trebuieconfundat omul cu opera, pen-tru cã uneori se cautã similitu-dini ale creaþiei cu personalita-tea plinã de delicateþe a pictoru-lui. Picturile alese, în aceastã ex-poziþie, din creaþia lui Þucules-cu, au un sens ce þine nu neapã-rat de opera Þuculescu în an-samblul ei, nu se organizeazãîntr-o expoziþie retrospectivã, nupersonificã arta în raport cuomul artist, nu aratã performan-þa artei lui, ci plaseazã artistulîntr-un curent cu experimentestilistice expresioniste. Plasareapicturii lui Þuculescu într-o imo-

Ion Þuculescu - 30 decembrie 1947

Ion Þuculescu - Noaptea salcîmilor

Horia Bernea - Deal primãvara

rte


Secþia de Limba ºi litera-tura italianã a Facultãþiide Litere a Universitãþii

din Craiova, în colaborare cuUniversitatea pentru Strãini dinPerugia, organizeazã în zilele de16 ºi 17 septembrie 2016 cel de alVIII-lea Simpozion internaþionalde italienisticã al Universitãþii dinCraiova, intitulat Timpul ºi spa-þiul în limba ºi literatura italia-nã, sub patronajul AmbasadeiItaliei în România, al InstitutuluiItalian de Culturã „Vito Grasso”din Bucureºti ºi al Societãþii Dan-te Alighieri, Sediul Central dinRoma.

Lucrãrile simpozionului se vordesfãºura în limbile italianã ºi ro-mânã ºi sunt grupate în patrusecþiuni: lingvisticã, literaturã, li-teraturã comparatã ºi didacticalimbii ºi a literaturii italiene.

Cu aceastã ocazie, vor sosi laCraiova 72 de cadre didactice ºicercetãtori de la universitãþi dinAustria, Bulgaria, Cehia, Egipt,Elveþia, Filipine, Franþa, Germania,Italia, Grecia, Polonia, Serbia, Slo-vacia, Spania, Ungaria ºi de la ur-mãtoarele universitãþi din þarã:Universitatea din Bucureºti, Uni-versitatea „Al. I. Cuza” din Iaºi,Universitatea „Babeº-Bolyai” dinCluj-Napoca, Universitatea deVest din Timiºoara, Universitatea„Ovidius” din Constanþa, Univer-sitatea „Titu Maioresu” din Bu-cureºti ºi Universitatea „Tibiscus”din Timiºoara.

Universitatea din Craiova estereprezentatã de urmãtoarele ca-dre didactice: prof. univ. dr. Ele-na Pîrvu, conf. univ. dr. GabrielaRusu Pãsãrin, conf. univ. dr. Mi-haela Popescu, lector univ. dr.Ramona Lazea, lector univ. dr.Lavinia Similaru, lector univ. dr.Oana-Adriana Duþã.

Cele patru conferinþe plenareale simpozionului vor fi susþinu-te de profesorii Smaranda Elian(Universitatea din Bucureºti),Francesca Malagnini (Universi-tatea pentru Strãini din Perugia),Immacolata Tempesta (Universi-tatea din Salento), Alfredo Luzi(Universitatea din Macerata).

Comitetul ºtiinþific al simpozio-

Al VIII-lea Simpozion internaþional de italienisticã al Universitãþii din Craiova

timpul ºi spaþiul în limba ºi literatura italianãdedicat împlinirii a 50 de ani de predare a limbii ºi a literaturii italiene la Universitatea din Craiova

nului internaþional Timpul ºi spa-þiul în limba ºi literatura italia-nã este format din personalitãþimarcante ale italienisticii: prof.Emanuele Banfi, Universitatea„Bicocca” din Milano, Italia; prof.Francesco Bruni, Universitatea„Ca’ Foscari” din Veneþia, Italia;prof. Danilo Capasso, Universita-tea din Banja Luka, Bosnia ºi Her-þegovina; prof. Alberto Castal-dini, Universitatea „Babeº-Boly-ai” din Cluj-Napoca/ AcademiaNaþionalã Virgilianã; prof. EsinGören, Universitatea din Istanbul,Turcia; prof. Daniela Ianeva, Uni-versitatea „San Clemente d’Ocri-da” din Sofia, Bulgaria; prof. RitaLibrandi, Universitatea „L’Orien-tale” din Napoli, Italia; prof. Al-fredo Luzi, Universitatea din Ma-cerata, Italia; prof. Francesca Ma-lagnini, Universitatea pentruStrãini din Perugia, Italia; prof.Carla Marcato, Universitatea dinUdine, Italia; prof. Carla Marello,Universitatea din Torino, Italia;prof. Sne•ana Milinkoviæ, Univer-sitatea din Belgrad, Serbia; prof.Radica Nikodinovska, Universita-tea „Sfinþii Chiril ºi Metodiu” dinSkopje, Macedonia; prof. Marti-na O•bot, Universitatea din Ljub-ljana, Slovenia; prof. Alberto Ron-caccia, Universitatea din Lausan-ne, Elveþia; prof. Giampaolo Salvi,Universitatea „Eötvös Loránd”din Budapesta, Ungaria; prof.Luca Serianni, Universitatea „LaSapienza” din Roma, Italia; prof.Hanna Serkowska, Universitateadin Varºovia, Polonia; prof. ArturSula, Universitatea din Tirana, Al-bania; prof. Silvana TamiozzoGoldmann, Universitatea „Ca’Foscari” din Veneþia, Italia; prof.Lorenzo Tomasin, Universitateadin Lausanne, Elveþia; prof. ZosiZografidou, Universitatea „Aris-totel” din Salonic, Grecia; conf.univ. dr. Monica Fekete, Univer-sitatea „Babeº-Bolyai” din Cluj-Napoca, România; prof. univ. dr.Oana Sãliºteanu, Universitateadin Bucureºti, România; conf.univ. dr. Roxana Utale, Universi-tatea din Bucureºti, România;prof. univ. dr. Elena Pîrvu, Univer-sitatea din Craiova, România.

Simpozionul de italienisticã din16 - 17 septembrie 2016 este dedi-cat împlinirii a 50 de ani de preda-re a limbii ºi a literaturii italiene laUniversitatea din Craiova.

La Universitatea din Craiova,limba ºi literatura italianã se stu-diazã ca specializare B începânddin 1966, anul inaugurãrii Facul-tãþii de Filologie a Universitãþiidin Craiova.

Ca specializare B a Facultãþii deFilologie a Universitãþii din Craio-va, în perioada 1966-1987, secþiade limba ºi literatura italianã a fã-cut parte din Catedra de LimbiModerne a Facultãþii, condusãani de zile de conf. univ. dr. IonPãtraºcu (02.01.1921 - 30.04.2015),profesor de limba ºi literatura ita-lianã. În aceastã perioadã, asis-tent la limba ºi literatura italianãa fost dr. Romeo Magherescu.

În 1976, la Facultatea de Filo-logie a Universitãþii din Craiovaa fost creat un lectorat de italia-nã condus, printre alþii, de dr.Aldo Cuneo ºi dr. Paola Polito.

Dupã o întrerupere de 3 ani,perioadã în care limba italianã afost predatã ca limbã opþionalãsau facultativã, predarea limbii ºia literaturii italiene ca specializa-re B a fost reluatã în octombrie1990, graþie activitãþii profesori-lor Ion Pãtraºcu, Romeo Maghe-rescu, Elena Pîrvu ºi Ileana Bun-get (14.04.1955 - 07.06.2011).

Din punct de vedere adminis-trativ, în perioada 1990-1992, spe-cializarea limba ºi literatura italia-nã a fãcut parte din Catedra deLimbi Moderne, condusã de prof.univ. dr. Gheorghe Bolocan. Înaceastã perioadã, cursurile de lim-ba ºi literatura italianã au fost þi-nute de profesorii Ion Pãtraºcu,Romeo Magherescu, Ileana Bun-get, Elena Pîrvu ºi Monica Iovã-nescu.

În perioada 1992-1999, specia-lizarea limba ºi literatura italianãa fãcut parte, alãturi de speciali-zãrile limba ºi literatura francezãºi limba ºi literatura spaniolã, dinCatedra de Limbi Romanice, con-dusã de conf. univ. dr. Sanda Sta-vrescu. În aceastã perioadã, laspecializarea limba ºi literatura

italianã au predat profesorii Ro-dica Locusteanu, George Popes-cu, Ileana Bunget, Elena Pîrvu,Ramona Lazea, Nicoleta Presurã,dr. Renata Sperandio, lector ita-lian, ºi prof. Renzo Pavese (titu-lar la Universitatea pentru Strãinidin Perugia).

În perioada 1999-2011, spe-cializarea limba ºi literatura ita-lianã a fãcut parte din Catedrade Limbi Moderne (formatã dinspecializãrile limba ºi literaturagermanã, limba ºi literatura ita-lianã, limba ºi literatura rusã ºilimba ºi literatura spaniolã), de-venitã, în februarie 2010, Cate-dra de Limbi Clasice ºi Moder-ne. Catedra a fost condusã, înperioada decembrie 1999 – fe-bruarie 2004, de conf. univ. dr.Adriana Uliu, ºi, în perioada fe-

bruarie 2004 – septembrie 2011,de conf. univ. dr. Elena Pîrvu.

În aceastã perioadã, la specia-lizarea limba ºi literatura italianãau predat profesorii George Po-pescu, Elena Pîrvu, Ileana Bunget,Ramona Lazea, Nicoleta Presurã-Cãlina ºi lectorii italieni GiuseppeMosciatti ºi Giuseppe Mascia.

Din septembrie 2011, specia-lizarea limba ºi literatura italianãface parte din Departamentul deLimbi Romanice ºi Clasice, con-dus de conf. univ. dr. DanielaDincã.

În prezent, la specializarea lim-ba ºi literatura italianã a Facultã-þii de Litere a Universitãþii dinCraiova predau: prof. univ. dr.Elena Pîrvu, conf. univ. dr. Nico-leta Presurã-Cãlina ºi lect. univ.dr. Ramona Lazea.

(Urmare din pag. 5)

linia vieþii sale”) sau un Demos-tene Botez (care se scuzã cã „n-acunoscut lumina învãþãturii mar-xist-leniniste decît dupã 23 Au-gust; mulþumesc... cã mi-aþi datlumina ºi am început sã vãd.”). Pe lângã sufletele moarte suntde vãzut ºi sufletele care trag sãmoarã, eminentul lor reprezen-tant fiind George Cãlinescu care„descoperã, în fine, în exigenþelepartidului, chipul vampirului,care-i soarbe, o datã cu sîngelelui neastîmpãrat, identitatea decopil teribil, de neconceput într-un regim în care fantezia neliniº-teºte.” Un spectacol deosebit detrist îl reprezintã sufletele capti-ve, de exemplu colaboratorii Gla-sului patriei, publicaþie prin careregimul încerca sã se adresezeexilului; printre aceºti colabora-tori, „unii ies din închisoare, cei-lalþi se strãduiesc, de ani de zile,s-o evite” (ªerban Cioculescu,Ion Vinea, Vladimir Streinu, RaduGyr º.a.) În legãturã cu toate aces-

te suflete, Ierunca aminteºte cãîn vremurile de restriºte, nimeninu poate lua scriitorilor cel puþinlibertatea de a tãcea, dar conchi-de cu tristeþe cã „tãcerea a fostasasinatã în patria optimismuluiintegral, în care nimeni nu are voiesã stea de vorbã cu nimeni, înprimul rînd cu sine...” Aceastãconcluzie resemnatã a fost for-mulatã pe la mijlocul anilor 50.

În anii urmãtori, au apãrut nunumai semne ale unui dezgheþpolitic (dupã care iar s-a strânsºurubul), dar, înainte de toate, ocertã ºi mereu crescândã reînvio-rare a mentalitãþii ºi a sensibilitã-þii literare româneºti. Ochiul luiIerunca descoperã promisiunisau chiar valori certe în domeniulpoeziei, prozei, criticii literare ºimemorialisticii, iar privirea lui sebucurã pentru fiecare descoperi-re, fãrã a deveni mai puþin exigen-tã, în sensul estetic ºi cel moral.Spaþiul nu ne permite decât sãenumerãm câteva exemple. Vor-bind despre poezia ºi proza lui A.E. Baconsky, Ierunca îl apreciazã

pe acest autor pentru „gestul sãuexemplar de a oferi contempora-nilor imaginea unei metamorfozede conºtiinþã” ºi pentru curajulcare i-a permis sã publice în strãi-nãtate romanul parabolã Biseri-ca neagrã. Iatã o excelentã ca-racteristicã a acestui roman: „...re-gãsim aici trãsãturile esenþiale aleunui regim comunist dus pînã laultimele consecinþe, ca într-un1984 revãzut de Kafka ºi împlân-tat în pãmîntul unor Crai deCurtea-Veche priponiþi în actua-litate. Balcanismul accentueazãputregaiul ºi derizoriul, dar fun-dalul este tragic. Nu existã ieºiredin Biserica Neagrã.” Cunoscã-torul poeziei române (ºi poet elînsuºi) e atras de creaþia poeþilordin generaþia anilor 60 ºi 70 (AnaBlandiana, Dorin Tudoran, An-gela Marinescu, Mihai Ursachi,Ioana Ieronim º.a.), gãsind la eistrãduinþa de a pune întrebãrigrave prin intermediul unor ima-gini originale. Pe Ana Blandianao vede în felul urmãtor: „...esteprobabil singurul poet din gene-

raþia ce a schimbat faþa poezieinoastre – dupã noaptea realis-mului socialist – sensibilizat deanotimpuri ºi zodii, anii aceºtiaînsemnînd o confruntare acci-dentatã cu realul. (...) O datã cuapariþia Cãlcâiului vulnerabil(1966) ºi cu A treia tainã (1969),poezia Anei Blandiana îºi dimi-nueazã elanurile inocente spre ase lãsa verificatã de marile între-bãri (etice ºi metafizice), totul într-o tonalitate de realã responsabi-litate (prelungitã uneori pînã înnostalgia ascezei), temperatã to-tuºi de umbra unei melancolii cefereºte poemul de impasul enun-þãrii albe.” ªi, în sfârºit, în dome-niul criticii literare ºi eseisticii, pri-virea lui Ierunca îi înregistreazã,prin anii 70, ºi mai departe îi ur-mãreºte cu vizibile simpatii peNicolae Manolescu, pe LucianRaicu, Eugen Negrici ºi pe câþivacritici din generaþia tânãrã, pre-cum Marian Papahagi ºi Al. Cãli-nescu.

Încheiem succintele noastrenote cu privire la „santierul” lui

Virgil Ierunca exprimând o con-vingere profundã cã aceastã per-sonalitate marcantã a culturii ºi aliteraturii române va rãmâne, prinopera sa ºi prin atitudinile sale,nu numai o prezenþã vie pentrugeneraþiile care îºi mai amintescprin ce am trecut în cea de-a douajumãtate a secolului XX, ci ºi unexemplu strãlucit de þinutã inte-lectualã pentru cei tineri care abiaintrã în viaþa cetãþii. Personal,sunt convinsã cã în þara în careel s-a nãscut ºi pentru care a fã-cut atâtea eforturi ºi sacrificii, în-semnãtatea lui nu e încã suficientde apreciatã. În aceastã privinþãsunt de acord cu Gabriel Liicea-nu: „Adevãrul e cã Virgil Ieruncanu a intrat în istoria românilor. ªiasta nu pentru cã valorile în carea crezut sînt depãºite, ci pentrucã ele nu au apucat niciodatã sãdevinã actuale.“

Sper totuºi cã momentul ade-vãrului va veni, iar Virgil Ieruncava ocupa în istoria culturii româ-ne locul care i se cuvine.


Domnule Rector,Domnule Preºedinte al Se-natului,Doamnelor ºi domnilor in-vitaþi,Dragi colegi ºi studenþi,

Îmi revine deosebitã onoa-re de a rosti aceastã lau-datio despre academicia-

nul Dumitru Radu Popescu, cuprilejul acordãrii celei mai înaltedistincþii a Universitãþii din Cra-iova – titlul academic de DoctorHónoris Causa.

Domnul Dumitru Radu Popes-cu este unul dintre cei mai impor-tanþi ºi mai valoroºi români con-temporani ºi unul dintre cei maireprezentativi din întreaga perioa-dã postbelicã, autorul unei operevaste, însumând un numãr impre-sionant de volume de prozã, dra-maturgie, eseisticã ºi publicisticã,versuri ºi scenarii de film.

Conceptul suprem al lui D. R.Popescu, care se desprinde dinopera sa, este cel de fantezie.Opera sa este un produs al uneiimaginaþii dezlãnþuite. Crezul sãuartistic îl formeazã adevãrul axio-matic dupã care un scriitor fãrãfantezie este un scriitor mort, ine-xistent: „un autor lipsit de fante-zie este un autor mort” (din vo-lumul D. R. Popescu interpretatde ..., Editura Eminescu, ColecþiaBiblioteca Criticã, 1987).

D. R. Popescu face parte dingeneraþia lui Nicolae Lubiº, nu-mitã de criticã „generaþia lupteicu inerþia”, din care mai fac par-te, printre alþii, Nichita Stãnescuºi Marin Sorescu. A vãzut luminazilei în acelaºi an cu poetul Pri-melor Iubiri, la 19 august 1935,la Pãuºa-Bihor, pãrinþii sãi, Ma-ria Benþea ºi Tudor Popescu fi-ind învãþãtori.

În zestrea sa geneticã intrãceva din moralismul ardelenescpe linie maternã ºi ceva din încli-naþia spre fantezie specificã spi-ritului oltenesc pe linie paternã.Copilãria ºi-a petrecut-o la Dãn-ceu în Mehedinþi, unde a urmatºi clasele elementare sub directaîndrumare a pãrinþilor sãi.

A absolvit ªcoala Normalã „Io-sif Vulcan” ºi Liceul „EmanoilGojdu” din Oradea. Studiile uni-versitare le-a fãcut la Cluj Napo-ca, unde a frecventat mai întâi treiani de Medicinã, dupã care a ab-solvit Facultatea de Filozofie. Adebutat în revista „Steaua”, con-dusã de A. E. Bakonsky, la care afost ºi redactor. A fost, peste undeceniu, redactor-ºef la „Tribu-na”, publicaþie de cea mai presti-gioasã tradiþie ardeleneascã. Acondus apoi, tot un deceniu, re-vista „Contemporanul”. A fost,în douã mandate, preºedinte alUniunii Scriitorilor din România(1981-1989). Dupã 1990, a deve-nit membru al Academiei Româ-ne. În prezent este director gene-ral al Editurii Academiei Române.

Aceasta este, pe scurt, bio-grafia lui D. R. Popescu, dar celmai spectaculos eveniment alvieþii sale este opera sa, într-ade-vãr fabuloasã, neobiºnuitã ca în-tindere, una dintre cele mai vastedin istoria literaturii române. D.R. Popescu rãmâne unul dintrecei mai prolifici scriitori români,alãturi de Mihail Sadoveanu, cucare poate fi comparat, sub acestaspect. Opera sa nu poate fi pre-zentatã în linii generale, fiindcãriscãm sã ne rãtãcim prin coridoa-rele ei ºi sã nu mai gãsim ieºireadin Labirint.

D. R. Popescu a publicat pestetreizeci de volume de prozã, de

laudatio

nuvele (Fuga, Umbrela de Soa-re, Fata de miazãzi, Somnul dela amiazã, Duios Anastasia tre-cea, Dor, Ploaia albã) ºi roma-ne, dintre care se distinge mai alesciclul românesc F., format din ro-manele F. (singurul roman al lite-raturii române cu titlul alcãtuitdintr-o literã), Vânãtoarea rega-lã, Cei doi din dreptul Þebei, Obere pentru calul meu, Ploile dedincolo de vreme, Împãratul no-rilor. A publicat peste patruzecide piese de teatru, unele dintre eleapãrute în volume (Aceºti îngeritriºti, Teatru, Anglia, Epistolãcãtre englezi). Dramaturgia sa afost reprezentatã pe marile sceneale lumii. A publicat mai multe vo-lume de publicisticã ºi eseisticã(Virgule, Galaxia Grama, Com-plexul Ofeliei ºi altele). A publi-cat chiar ºi un volum de versuri:Câinele de fosfor (1982) ºi maimulte scenarii de film, unele încolaborare cu Geo Saizescu.

Într-un Apolog asupra talen-tului lui Mihail Sadoveanu, Eu-gen Lovinescu îºi imagina pe celecinci ursitoare din jurul leagãnu-lui marelui nostru povestitor, ul-tima dintre ele spunându-i: „Do-rul meu e ºi mai mare: ºi veiscrie, vei scrie de nu te vei maiputea opri!”. Aceastã butadã lo-vinescianã rãmâne, nutatis mu-tandi, valabilã ºi pentru omagia-

tul nostru de azi.Dar a scrie mult nu este totul

în literaturã. Sunt scriitori care aurãmas in istoria literaturii cu o sin-gurã carte, precum Mateiu I. Ca-ragiale cu romanul: Craii deCurtea Veche ºi Ion Barbu, cuvolumul de versuri: Joc secund.Esenþialul este a scrie bine, adicãcu tehnicã ºi cu stil. Ori, în cazullui D. R. Popescu, majoritatea cri-ticilor au remarcat, pe lângã în-tinderea neobiºnuitã a operei, vir-tuozitatea tehnicã narativã.

Scriitorul lasã, uneori, impre-sia cã elaboreazã opere în serie,pe bandã rulantã, ºi cã se aflã înposesia unui secret de fabricaþiepe care singur îl deþine în spaþiulprozei noastre contemporane.Despre D. R. Popescu s-au scrisnumeroase ºi penetrante studiide naratologie Pentru tehnicanarativã, D. R. Popescu este unscriitor care meritã ºi trebuie stu-diat în universitãþi. Ceea ce Fa-cultatea noastrã de Litere a ºifãcut. Avem mai multe teze dedoctorat despre proza ºi drama-turgia lui D. R. Popescu.

Din punct de vedere narato-logic, D. R. Popescu exceleazãprin tehnica fãrâmiþãrii cronolo-giei, a dislocãrii timpului, specifi-ca romanului de tip puzzle, ase-mãnãtoare unui joc de cuburi ºiîn care logica narativa este con-

trazisã, pe care o întâlnim ºi lanuvele scriitorului american Wil-liam Faulkner sau la scriitorul ar-gentinian Julio Cortazar, cu cele-brul sãu roman ªotron.

Proza ºi dramaturgia comuni-cã între ele, nu sunt douã com-partimente închise la D. R.Popescu. Liantul lor îl formeazãstrãvechiul motiv al lumii ca tea-tru (theatrum mundi), care strã-bate o vastã literaturã ºi filozo-fie, a cãrui admirabila sintezã arealizat-o Eminescu, în inegalabilasa Glossã. D. R. Popescu este unscriitor care se înscrie în paradig-ma Glossei eminesciene: „Privi-tor ca la teatru...”. Supratemaoperei sale este: lumea ca teatruºi teatrul ca lume. D. R. Popescueste fascinat, înainte de toate, despectacolul existenþei. Marelesãu model este Shakespeare. Ti-tlul piesei Pasãrea Shakespeareeste elocvent ºi ne oferã o posi-bilã cheie de interpretare a ope-rei lui D. R. Popescu, din care sedesprinde o viziune shakespea-reanã a existenþei, în care aproa-pe toate categoriile estetice seîntâlnesc ºi fuzioneazã: tragiculºi comicul, realismul ºi fabulo-sul, sublimul ºi ridicolul, absur-dul ºi grotescul, straniul ºi teri-fiantul, bizarul ºi extravagantul,insolitul ºi funambulescul, ale-goricul ºi enigmaticul, fabulo-

sul ºi feericul, senzaþionalul ºimiraculosul, parodicul ºi ludi-cul º.a.m.d.

Realismul lui D. R. Popescueste un realism fantastic. Uneori,proiecþiile fantastice se nasc dinintruziunile visului în plin coti-dian, ca în capitolele Ninge înIerusalim ºi Marea Roºie din ro-manul Vânãtoare regalã. D. R.Popescu este un fin ºi subtil ana-list al psihologiei colective, demasã ºi al delirului imaginativ, aºacum se întâmplã în romanul Obere pentru calul meu, în magni-fica scenã a crucificãrii caluluiMiºu, parabolã a sacrificãrii ade-vãrului într-o sinistrã perioadãistoricã, cum a fost cea a colecti-vizãrii agriculturii. În fata uneimulþimi isterizate, calul esteconform unui ritual creºtin degra-dat, cu cununa de spini pe cap,crucea de lemn în spinare, esteomorât ºi în cele din urmã devo-rat de o turmã de ponei. Scenãputernicã ºi unicã în literaturã, încare spectacolul existenþei atin-ge apogeul.

Dar D. R. Popescu este fasci-nat nu numai de spectacolul exis-tenþei, ci ºi de cel al intertextua-litãþii. O altã ecuaþie interpreta-tivã a piesei sale este: textul calume ºi lumea ca text. Scriitorulpreferã termenul de intertextua-litate pe cel de literaturã palim-psesticã, de la acele pergamente,de pe care se rãzuieºte sensulnou, sub care rãsare scrisul vechi.Aceastã tehnicã palimpsesticãeste utilizatã în piesele: Epistolãcãtre englezi (2009) ºi Alune-când pe o razã (2014). Prima esteo parafrazã la capodopera shake-speareanã Hamlet, în care estedezvoltat episodul exilãrii în An-glia a nefericitului prinþ al Dane-marcei, într-un registru ludic ºiparodic, iar cea de a doua este,aºa cum ne aratã ºi titlul, o repli-cã la Luceafãrul eminescian, unLuceafãr întors, în care, dintr-oordine absolutã a valorilor ºi aideilor eterne, cum este cea emi-nescianã, suntem coborâþi în lu-mea noastrã cea de toate zilele,decãzutã ºi degradatã, de hoþi,escroci, violatori, ºmecheri, poli-ticieni inculþi ºi agramaþi. Alune-când pe-o razã este ºi o farsã detip caragialian, ca ºi Conul Leo-nida faþã cu reacþiunea ºi D-aleCarnavalului.

Deci, dacã rãzuim scrisul lui D.R. Popescu dãm peste acela al luiShakespeare, Eminescu ºi Cara-giale, marile sale modele. Oricescriitor porneºte de la anumitemodele literare, de care se deta-ºeazã ºi se distanþeazã în timp,pe mãsurã ce-ºi dobândeºte per-sonalitatea ºi originalitatea, ceeace s-a întâmplat ºi cu D. R. Po-pescu. Putem vorbi astfel ºi de-spre funcþionalitatea marilor mo-dele în opera lui D. R. Popescu,pe care îl considerãm, în acestmoment, cel mai mare scriitor ro-mân în viaþã, un scriitor de va-loare universalã, exponenþial ºipentru Oltenia, al cãrei spaþiu-matrice l-a evocat, în mare mãsu-rã în opera sa.

Pentru prodigioasa sa activi-tate, academicianul DumitruRadu Popescu meritã cu priso-sinþã sã i se acorde titlul de „Doc-tor Honoris Causa” al Universi-tãþii din Craiova.

Prof. univ. dr.Ovidiu Ghidirmic

30 iunie 2016

Foto: Dan C. Lupescu


Seniorul criticii literarecraiovene, profesorulOvidiu Ghidirmic, îºi

adunã în volumul „Eminesciana”(Craiova, Scrisul Românesc Fun-daþia-Editura, 2016) cele mai sem-nificative dintre eseurile ºi stu-diile despre Mihai Eminescu. Aºacum se precizeazã în „Argument”,nucleul volumului îl alcãtuieºtecursul despre Eminescu susþinutla Facultatea de Litere din Craio-va în perioada 1998-2010. În car-te se abordeazã pe larg ºi avizatpoezia, proza ºi publicistica luiEminescu; în plus, în ultimul ca-pitol sunt reþinute câteva reperedin istoria eminescologiei.

Luând în seamã de la începutcã în istoria receptãrii critice a luiMihai Eminescu s-au delimitat„douã puncte de vedere opuse”,criticul îºi propune sã „descifre-ze semnificaþiile operei” ºi „sãinstruiascã” pe lector în dome-niul eminescologiei. Prima viziu-ne criticã asupra lui Eminescu, searatã, este deschisã de G. Ibrãi-leanu ºi are în centru teza cã „apa-riþia lui Eminescu în literaturanoastrã reprezintã un miracol”. Peaceastã linie se înscrie ºi C. Noi-ca (vezi „Introducere în miraco-lul eminescian” – 1992). Cea de-adoua viziune este instauratã deG. Cãlinescu ºi se articuleazã peteza cã Eminescu este „o încunu-nare strãlucitã a unei tradiþii”.Imaginea lui Eminescu pe care oconstruieºte Ovidiu Ghidirmic secircumscrie preprogramat viziu-nii-miracol: „termenul de miracol(…) îl pãstrãm ºi noi”.

Cartea în discuþie nu cautã sãfie spectaculoasã ºi nici origina-lã cu orice preþ. Totuºi îºi asumãaceste douã riscuri majore subbeneficiul de inventar al canonu-lui de autenticitate: „Criteriul carene-a condus demonstraþia a fostautenticitatea. L-am cãutat peEminescu cel adevãrat. (…). Deaceea, am adoptat, de cele maimulte ori, o tonalitate polemicã”.Aceste volute ºi curbe polemiceale ambreierii critice îl reprezintãpe Ovidiu Ghidirmic ca prezenþãsocialã ºi exegeticã, mai ales. Înmod derivat însã în aceastã car-te, ele sunt cauzate ºi stimulatede un fel de contradicþie asuma-tã de critic între obiectul de stu-diu ºi metoda utilizatã, între pro-pensiunea cãlinescianã ºi opþiu-nea vizionarã anti-cãlinescianã.Mai exact: a) Ovidiu Ghidirmiceste de felul lui un august, aulicºi exemplar spirit polemic; b) ma-nifestarea spiritului polemic na-tiv este cu aceastã ocazie accen-tuatã de o contorsionare indusãde faptul cã un cãlinescian supe-rior ca domnia sa se înscrie într-oviziune hermeneuticã non- sauchiar anti-cãlinescianã. Cãlines-cianul Ovidiu Ghidirmic opteazãsã-l vadã ne-cãlinescian drept unmiracol pe Eminescu: ceea ce sus-citã o accentuare suplimentarã aspiritului polemic. Spre deosebi-re de alte cãrþi în care cãlinescia-nismul metodologic al profeso-rului Ghidirmic se manifestã peun interval cãlinescian, de aceas-tã datã cãlinescianismul este obli-gat sã acþioneze pe un intervalnon-cãlinescian. Am zice cã în

cãutarea autenticitãþii lui Emines-cu, Ovidiu Ghidirmic sfideazã,convoacã ºi respinge originalita-tea ºi spectaculozitatea. Chiarprin aceste operaþii critice în modsubretice îºi impregneazã exege-za de originalitate ºi spectaculo-zitate. Mecanismul epistemic in-trinsec se bazeazã pe inerþia cãce dai afarã pe uºã aduci înapoipe fereastrã. Refuzând originali-tãþii uºa deschisã, volumul „Emi-nesciana” pune în fereastrã au-tenticitatea.

Ideile polemice ale cãrþii vizea-zã obiectul epistemologic de stu-diu, cheia ontologicã de boltã acomprehensiunii creaþiei emines-ciene, hermeneutica semnificaþii-lor interne ale operei, câteva ele-mente de axiologie a unora dintrecompartimentele operei emines-ciene, unele aspecte metodologi-ce ale demersului critic specificeabordãrii creaþiei lui Eminescu.

Prima idee polemicã a cãrþii esteuna de standard critic. Ea reþinepe Eminescu ca obiect gnoseolo-gic al preocupãrii critice. Se ºtiecã orice gen de cunoaºtere, inclu-siv cea de tip literar, include unsubiect ºi un obiect epistemic.Opera eminescianã, ca obiect epis-temic, prezintã un specific aparte:Eminescu înnobileazã, încoronea-zã, salveazã, scoate în evidenþãorice spirit critic ce se încumetãsã-l studieze. Regula implicitã estecã cine accede la a-l interpreta peEminescu, chiar prin aceasta seconfirmã drept critic; în plus, criti-cii lui Eminescu sunt superiori cri-ticilor celorlalþi scriitori. Standar-dul critic reevocat polemic de pro-fesorul Ghidirmic acesta este: „sun-tem de acord, întrutotul, cu aserþi-unea cã Eminescu rãmâne piatrade încercare a oricãrui critic românºi credem cã nu existã nici un cri-tic român, cât de cât notabil, care

sã nu fi semnat mãcar un studiudespre Eminescu”. Un corolarnecesar al acestei inferenþe estecã Eminescu nu salveazã pe inepþide propriile lor inepþii. Nu salvea-zã pe netoþii ce devin subiecþi epis-temici ai obiectului epistemic Emi-nescu. Despre Eminescu, preci-zeazã Ovidiu Ghidirmic, s-au scris„ºi unele stânjenitoare ºi stupideaberaþii ºi inepþii”; cauza acestorase regãseºte în „necunoaºtereaeminescologiei”. Cine se apleacãasupra lui Eminescu trebuie ca înprealabil sã se fi îmbibat de emi-nescologie. Am spune cã aici seaplicã în mod analog norma luiToma d’Aquino („Iubeºte ºi apoipoþi sã faci ce vrei”): studiazã emi-nescologia ºi apoi scrie ce vreidespre Eminescu. „Eminescolo-gia, aratã criticul, este o disciplinãvastã ce cuprinde contribuþiilecriticilor români ºi strãini la cu-noaºterea ºi înþelegerea vieþii ºioperei lui Eminescu”. Printre „ceimai importanþi exegeþi emines-cieni”, Ovidiu Ghidirmic menþio-neazã pe: T. Maiorescu, M. Dra-gomirescu, N. Iorga, G. Ibrãilea-nu, D. Caracostea, T. Vianu, G. Cã-linescu, D. Popovici, E. Papu, I.Negoiþescu, C. Noica, G. Mun-tean, Z. Dumitrescu-Buºulenga, R.Ortiz, C. Tagliavini, Rosa del Con-te, A. Guillermou, Amita Bhose. Seface chiar o sugestie: „Un capitolextrem de interesant, de istorie aliteraturii, ar putea fi dedicat deni-gratorilor, detractorilor emines-cieni”. Mirarea noastrã este: sã lise asigure inepþilor cazare gratisîn istoria literaturii române! La lis-ta domnului Ghidirmic am adãugacâteva nume: Mircea Scarlat, Ioa-na Em. Petrescu, Ioana Bot, IulianCostache, Sorina Sorescu.

O nuanþã polemicã detectãmºi în evocarea cheii ontologic-hermeneutice de douã concepte

fundamentale pentru înþelegerealui Eminescu. Ontologia rãspun-de de tabloul de existenþe, deconcepte, categorii, clasificãri(taxonomii), dicþionare ºi lexicoa-ne. Pe acest palier, Ovidiu Ghi-dirmic opineazã cã cele „douãconcepte-cheie pentru înþelege-rea lui Eminescu sunt culturã ºiarmonie”. Pe de altã arte, în ace-eaºi ordine ontologicã, se reali-zeazã taxonomia de cea mai largãanvergurã din eminescologie înce priveºte proza eminescianã(vezi paginile de la 157 la 210).De altfel, partea cea mai consis-tentã a cãrþii o reprezintã celedouã capitole despre prozã;aceasta se explicã ºi prin aceeacã teza de doctorat a domnuluiprofesor Ghidirmic a avut ca temãproza lui Eminescu.

Cartea se poziþioneazã pole-mic ºi prin caracterul tranºant alevaluãrilor: „Aproape cã nu exis-tã poezie ºi chiar vers la Emines-cu care sã nu conþinã, implicit, ofilosofie”; „Poezia lui Eminescutransmite un mesaj cultural, pes-te timp”; Eminescu deschide „odirecþie nouã în proza româneas-cã: direcþia fantasticului filoso-fic”; „Eminescu este în prozã unscriitor la fel de mare, ca ºi în po-ezie”; „Eminescu poate fi consi-derat, de departe, cel mai maregazetar al nostru”.

În plan metodologic, izul pole-mic constã în pãstrarea ataºamen-tului faþã de Cãlinescu, în condi-þiile combaterii tezei sale viziona-re despre Eminescu drept rezul-tantã fireascã a evoluþiei în tradi-þia româneascã. Metodologiadomnului Ovidiu Ghidirmic estecãlinescianã ºi se fundamenteazãpe câteva leme ale genialului cri-tic: critica este creaþie (chiar sereproduce principiul cãlinescian:„A înþelege înseamnã a crea din

nou”), critica este interpretare ºievaluare. G. Cãlinescu este, pedrept cuvânt, „cel mai de seamãexeget eminescian”, iar cãrþile saledespre Eminescu constituie „mo-mentul de vârf al eminescologiei”.

Excelente ºi instructive ni separ subcapitolele de eminescolo-gie din secþiunea finalã a cãrþii. Aicise susþine argumentat cã celedouã „direcþii principale ale criti-cii româneºti, critica de interpre-tare ºi critica formei” se fac vizibi-le ºi în exegeza eminescianã. G.Cãlinescu este reþinut ca cel maisemnificativ eminescolog de inter-pretare, în timp ce D. Caracosteaconstituie „momentul cel mai în-semnat al orientãrii formaliste”.

Prin cartea de faþã, profesorulOvidiu Ghidirmic se profileazã caunul dintre eminescologii remar-cabili ai ultimelor douã decenii.În mod conex, prin valoarea sa,volumul „Eminesciana” ne dãsperanþa cã pe lângã deja consti-tuitele ºcoli de eminescologie dela Iaºi, Bucureºti ºi Cluj-Napoca,la Craiova s-ar putea forma prinpasiune ºi efort conjugat o ºcoa-lã de eminescologie cu profil dis-tinct. Marea mulþumire ce i secuvine profesorului Ghidirmic,dincolo de aprecierile pentru con-tribuþia sa la înþelegerea ºi inter-pretarea operei eminesciene, estepentru cã izbuteºte sã ne ducãreflexiv cu gândul la Eminescu ºisã ne facã vizibilã din nou, chiarºi celor ce ne ºtim arghezieni,validitatea imnului cãlinescianînchinat lui Eminescu: „ape vorseca în albie ºi peste locul îngro-pãrii sale va rãsãri pãdure saucetate ºi câte o stea va vesteji pecer în depãrtãri pânã când acestpãmânt sã-ºi strângã toate seve-le ºi sã le ridice în þeava subþire aaltui crin de tãria parfumurilorsale” (G. Cãlinescu).

Ovidiu Ghidirmic: seniorul reconfirmãstandardul critic eminescian

nnnnn ªTEFAN VLÃDUÞESCU

ecturi


Dupã cãderea comunis-mului în estul Euro-pei, analizele dedica-

te diverselor ipostaze ale vieþiisociale de sub vechile regimuriau hrãnit curiozitatea occidenta-lã þinutã pânã atunci în frâu. Maimult, nici mãcar analiºtii domes-tici nu ºi-au putut în general for-ma ºi disemina opinii libere cuprivire la funcþionarea proprieisocietãþi în timpul regimului. Re-cuperarea deceniilor de cunoaº-tere socio-antropologicã a mo-dului comunist de a trãi, cu limi-tãrile frecvente ºi libertãþile ne-obiºnuite, a fost, dupã 1989, unimperativ satisfãcut în ultimeledecenii prin reconstituirea postfestum a istoriei culturale dinmãrturii personale, locuri ºi ob-iecte simbolice.

În opoziþie cu cercetãrile careau subliniat conformarea su-biecþilor regimului la ingineriasocialã ºi propaganda culturalãinstrumentate de acesta, deplân-gând incapacitatea indivizilor dea se organiza eficient în miºcãride ofensivã, volumul editat deGiustino, Plum ºi Vari1 propunetocmai recunoaºterea iniþiative-lor personale ºi de grup care ausubminat din interior structuraaparent uniformã ºi interfaþa deneclintit a comunismului est-eu-ropean. Alegându-ºi drept cola-boratori istorici ai socialului ºiantropologi, editorii asambleazãîn cartea publicatã la prestigioa-sa editurã oxonianã zece studiide caz din Germania Democratã,Polonia, Cehoslovacia, Ungaria,Bulgaria ºi România.

Pe urmele lui Michel de Cer-teau, ei studiazã „practici ale co-tidianului” ºi microistoria vieþiicomuniste pornind de la bazasistemului, ºi ajung astfel la re-zultate care pun sub semnul în-trebãrii macroteoriile despre ab-senþa societãþii civile în comu-nism ºi rezistenþa populaþiei lapresiunea aparatului de stat.Totuºi, editorii ºi autorii volumu-lui publicat în 2013 nu-ºi alegdrept temã de reflecþie cotidia-nul, ci breºele acestuia – vacan-þele, timpul liber, distracþia. E otemã cu atât mai incitantã cu câte cunoscutã tendinþa regimuluide a avea un control strict pânãºi asupra acestor ieºiri tempora-re din mediul producþiei socia-liste, iar generozitatea sistemu-lui de a-ºi rãsplãti subiecþii, subegida propagandisticã a formu-lei „muncã ºi rãsplatã”, cu greupoate fi caracterizatã ca „liberta-te” ºi asimilatã cu „timpul liber”.

În timp ce folcloristica s-a ocu-pat de studiul sãrbãtorii în sen-sul ei spiritual, antropologia post-modernã a concediului – dacãputem sã-i spunem aºa – studia-zã un interval secular de liberta-te, dar ºi acesta poate fi vãzut cao „ieºire din timp”, în termenii luiMircea Eliade, fiindcã promite oevadare temporarã într-o „epocãde aur” dincolo de datele comu-ne ale rutinei cotidiene.

Paradoxul evadãrii fãrã a eva-da – adicã fãrã a pãrãsi fizic unteritoriu claustrant –, care tra-verseazã textele din acest volum,se inspirã dintr-o referinþã a lui

nnnnn IOANA REPCIUC

extraordinarul din ordinar.practici sociale sub comunism

Michel de Certeau. În introdu-cerea la Practicile cotidianului,filosoful francez amintea de am-biguitatea succesului coloniza-torilor spanioli pe teritoriul ame-rican în a le inculca propria cul-turã europeanã bãºtinaºilor gã-siþi pe malurile americane; apa-rent supuºi aculturaþiei, indige-nii au preluat formal ritualurile ºireprezentãrile impuse, dar le-augãsit acestora funcþii ºi structuridiferite de cele originale. Aucontinuat astfel sã-ºi trãiascãpropria culturã mimând paºnicabsorbþia celei strãine. Distan-þarea aceasta necombativã întreelementele culturale dictate desus, dintr-o poziþie de prestigiusimbolic ºi rolul atribuit acesto-ra în dinamica vieþii sociale a „oa-menilor simpli” s-a dovedit unproces creativ ºi de relativizarea relaþiilor de putere.

În continuarea ideii lui Cer-teau, volumul urmãreºte tipuridiferite de tranzacþii simboliceoscilând între nevoia de evada-re a oamenilor ºi cenzura admi-nistrativã a impulsurilor escapis-te. Sunt grãitoare mai ales cazu-rile de acomodare, negocieri desucces prin care presiunea gru-pului social reuºeºte sã îmblân-zeascã represiunea statului.

Unul dintre cele mai grãitoarecazuri ale acestei direcþii este is-toria nudismului în staþiunea 2Mai, formulatã de Irina Costacheîn textul De la petrecere la pla-jã. Nudism ºi expresie artisticãîn Republica Popularã Româ-nã. Dezavuatã prin standardelede moralitate ºi decenþã ale regi-mului – preocupat din principiidemografice de sexualitatea(re)productivã ºi deci manifes-tându-se în contrasens cu exce-sele senzualiste de satisfacþiemãrginit personalã –, la începu-tul regimului comunist, practicanudismului reunea motivaþii di-verse, de la cele medicale inter-belice (celebrele „bãi de soare”)la mai puþin pragmatica aspiraþiede recreare a unui paradis este-tic în care ambele sexe sã coabi-teze paºnic în lipsa inhibiþiilorulterioare Cãderii.

În mod oarecum straniu,subliniazã Irina Costache, non-conformiºtii atraºi de oaza de li-bertate de la 2 Mai erau chiarrãsfãþaþii regimului. Petrecerileestivale ale Ninei Cassian ºi aleprietenilor sãi literari în acestspaþiu lipsit de standardele deconfort turistic pot fi privite caun semn de rãzvrãtire spontanãîmpotriva normelor Partidului aicãrui membrii erau. Noua cate-gorie de „lume bunã” sositã la 2Mai, alcãtuitã din hipioþii socia-lismului va accentua cadreleacestei critici tãcute ca urmare adezabuzãrii generale a generaþiei’80, o generaþie deja lipsitã deambiþii partinice ºi de speranþãîn viitor.

Dorinþa de salvare temporarãdin rutina construcþiei socialis-te i-a îndemnat ºi pe vecinii po-lonezi din oraºele industriale sãse refugieze în Carpaþi. PatriceM. Dabrowski, în textul Întâl-nind „Wild West”-ul polonez.Turismul în munþii Beskizi în

perioada socialistã, sugereazãcã autoritãþile comuniste au în-curajat vizitarea acestui colþ sud-estic al teritoriului polonez, veri-tabil „Wild West” al Estului eu-ropean, din raþiuni ideologice:importanþa strategicã naþionalis-tã a spaþiului respectiv recupe-rat de noua republicã din mâini-le invadatorilor strãini, virtuþileprofilactice ale aerului curat pen-tru sãnãtate, dar ºi propagandaegalitaristã a trecerii turismului– ca activitate elitistã – de subegida snobismului burghez înproprietatea oamenilor muncii.Treptat însã, în ultimele douãdecenii ale regimului, poloneziiau pus în aplicare atât de entu-ziast recomandãrile socialisteîncât au ajuns, fãcând autosto-pul, în regiuni mai puþin contro-late de sistemul turistic oficial,dedându-se viciilor ºi chiar trã-gând cu ochii peste graniþã.

O neanticipatã libertate ºi-aupermis ºi bulgarii, care au deve-nit beneficiarii colaterali ai înflo-ririi turismului pe litoralul MãriiNegre prin eforturile regimului dela Sofia, aratã autoarea MaryNeuberger în textul Fum ºi beri.Evadãri turistice ºi locuri dedistracþie în Bulgaria socialis-tã (1956-1976). Valurile de vizi-tatori occidentali, primite cu exal-tare de regim datoritã veniturilorconsistente pe care le aduceauunei þãri comuniste fãrã preamulte reuºite industriale, i-a an-grenat ºi pe turiºtii domestici.Aceºtia din urmã au ajuns astfelsã se bucure de standardele decalitate pregãtite de autoritãþipentru strãini, de aceleaºi „nisi-puri de aur” ºi þigãri autohtone.Se înfiripã astfel un interesantspaþiu comun, o enclavã întreEst ºi Vest care oferã bulgarilorimpresia Occidentului, o plonja-re într-un spaþiu visat – evadarefãrã a evada.

Un tip asemãnãtor de experi-mentare a Vestului în propriul Estau trãit ºi maghiarii. Alexander Variprezintã în lucrarea Distracþiinocturne, hoteluri de cinci steleºi contracultura tineretului.Reinventarea vieþii de noaptedin Budapesta în socialismavantajele gulaº-comunismuluidin þara vecinã care, dupã 1956, adeterminat revitalizarea vieþii denoapte ºi a industriei hoteliere dincapitala Ungariei foarte popularepentru în interbelic. Însã toleran-þa menitã sã atragã un anumit ca-pital strãin va face loc importuluide elemente culturale vestice –modã, muzicã, filme – pânã atuncirestricþionate. Inevitabil, mostre-le de culturã occidentalã vor adu-ce ºi un curent de schimbare careva hrãni miºcarea subteranã derezistenþã devenitã fatalã la sfâr-ºitul anilor ’80.

Ultimul text din volum seopreºte tocmai la ultimul dece-niu de viaþã a regimului. În textulPuterea în joc. Stadioanele defotbal ºi cultura popularã înRomânia anilor ’80, antropolo-gul Florin Poenaru face o croni-cã a uriaºului succes de publicpe care fotbalul românesc l-a în-registrat în perioada respectivã,în ciuda prostului renume de „in-

venþie burghezã” decadentã pecare acesta îl avea în comunism.Autorul pune fenomenul pe sea-ma penuriei de evenimente pu-blice care sã fi suscitat în modautentic participarea emoþiona-lã a supuºilor regimului. Este in-teresant modul în care Poenaruaºeazã în constrasens reacþiile deindiferenþã ale performerilor deactivitãþi propagandistice oca-zionate de faimoasele sãrbãtoricomuniste organizate pe stadio-nul „23 August” cu totala impli-care a aceloraºi cetãþeni trans-formaþi, pe acelaºi stadion, însuporteri înfocaþi ai echipelorSteaua sau Dinamo. Aceastãefervescenþã genuinã estedatoratã, crede autorul, de liber-tatea privitorilor de a-ºi alege, însfârºit, idoli apolitici – ca alter-nativã la impunerea forþatã a ce-lor politici în cotidian.

Deºi sãrbãtoare apoliticã, într-un univers în care apreciate eraumeritele prin excelenþã persona-le de vitezã ºi dribling, fotbalul afãcut loc ºi unui punct de vede-re critic împotriva regimului. Înpoezia ºi cântecul care însoþeauatacurile echipei favorite, în locde scandãrile obscene ºi violen-te din stadioanele lumii libere, seinsinueazã spontan ºi criptic iro-nia suporterilor la adresa comu-nismului ºi a liderilor sãi. Ca for-me sui generis de transgresiu-ne, sportul, turismul montan, nu-dismul estival, subcultura Hip-pie sau muzica Punk au contri-

buit la fragmentarea soliduluiedificiu comunist, atacându-isuportul popular atât de nece-sar supravieþuirii.

Cartea de faþã oferã ºi o plau-zibilã explicaþie a nostalgiei deneînþeles pentru outsideri pecare cetãþenii fostelor republicicomuniste ºi-o permit uneori înamintirile lor despre acea epocã.Observatorii strãini pun acest stra-niu regret al trecutului pe seamaunei oarbe ºi retrograde solidari-zãri cu sistemul politic decãzut,însã, subliniazã editorul CathleenM. Giustino în postfaþa volumu-lui, trebuie sã citim aici efectul cli-pelor frumoase puþine, dar inten-se, pe care oamenii ºi le-au petre-cut tocmai în ciuda ºi în umbrapoliticului, o atitudine care nu poa-te întuneca raþiunile lor progresi-ve de astãzi, îndreptate indubita-bil spre viitor ºi schimbare.

1 Socialist Escapes. Breakingaway from Ideology and EverydayRoutine in Eastern Europe, 1945-1989, edited by Cathleen M. Gius-tino, Catherine J. Plum, and Alexan-der Vari, New York and Oxford,Berghahn Books, 2013.

ocheanul întorsocheanul întors

Numãrul 6 al revistei Vatrapublicã în cadrul secþiunii EpicMagna douã fragmente de ro-man. Primul, Omor calificat, sem-nat de Dan Stanca prezintã viaþaºi faptele unui bãrbat condamnatla 25 de ani dupã gratii pentruuciderea soþiei sale. Cel de-aldoilea, Ceara ºi bronz, semnatde Ioana ªerban descrie greutã-þile unei familii româneºti, vãzutedin perspectiva fiicei. Ioana ªer-ban surprinde consecinþele înurma supravegherii DNA-ului ºidificultãþile familiei pe punctul dea-ºi pierde locuinþa. La rubricaCronicã Literarã gãsim un textintitulat Contemplaþie ironicãde Al. Cistelecan, despre volu-mul O searã la restaurant de IonUrcan pe care criticul îl conside-rã „o parabolã a golirii lumiide orice altã prezenþã decât aplictisului existenþial, a sictiru-lui totalî. În cadrul secþiuniiChintã Roialã sunt prezenþi po-eþi precum Constantin Abaluþaºi Rita Chirian, iar la rubricaEseu, Dan Grãdinaru realizeazãO interpretare psihanaliticã avisului eminescian din 1876, în

care ne expune propria explicaþieîn privinþa visului, în centru fiindvorba ºi despre dragostea dintrepoet ºi Veronica Micle. (IrinaGãrdãreanu)

Numãrul 7 (iulie) 2016 al revis-tei Steaua se deschide cu un gru-paj omagial Ion Pop – 75 dedicatcriticului clujean, sub semnãturalui Adrian Popescu, Irina Petraº,Titu Popescu, Ilie Rad. De ase-menea, Ion Pop recenzeazã volu-mul de versuri O searã la restau-rant de Ion Urcan. Ne mai atrageatenþia articolul Cãtãlinei Pãrãudespre cartea Laurei T. Ilea, Lite-ratura canadianã în infraroºu.Nihilismul feminin. Scriitorii cra-ioveni sunt bine reprezentaþi înpaginile acestei reviste unde ci-tim proza lui Jean Bãileºteanu,Viaþa ca o... paradã, ºi o cronicãde Felix Nicolau despre Soþii,prietene, amante, volum ce in-clude trei piese dramatice de Cor-nel Mihai Ungureanu. Interesan-te sunt ºi eseurile de literaturãcomparatã ale tinerilor absolvenþiai Facultãþii de Litere din Cluj-Napoca: Elena Ghimpu, SilviaNetedu, Paul Iuºan, Denisa Adri-ana Moldovan. (Maria Dinu)


Metodologieºi confesiune

Recunoscându-ºi cu oevlavie general cogni-tivã mentorii, Basarab

Nicolescu (De la Isarlîk la ValeaUimirii, Ed. Curtea Veche, Bucu-reºti, 2011) rãmâne la fizicã ºi na-turã, ceea ce nu permite matema-tica. El fuge de orice intruziune aideologicului. Reþine multidiscipli-naritatea, neo-renascentismul, în-trucât are „obsesia soluþiilor mul-tiple” (131). Prietenii sãi sunt le-gaþi în primul rând de „miºcareatransdisciplinarã”. Un adevãratcerc internaþional. Despre carespune cu mândrã modestie: „am-ploarea miºcãrii transdisciplinareîn lume depãºeºte astãzi (2010, n.n.) toate aºteptãrile noastre” (173).ªi o repetã.

Existã ºi pagini vãdit autobio-grafice, de memorialisticã, pe lân-gã cele strecurate în interviuri.Toate ajung asumate ºi subsu-mate aceleaºi ideaþii consensua-le. Despre pãrinþi, îndeosebi de-spre tatãl (român din zona ruralãprahoveanã, mama fiind de origi-ne greacã) întors în familie dinrãzboi ºi prizonierat, abia dupãºase ani de la plecare. Memora-bilã este ºi evocarea lui în perioa-da bolii care-l trage ireversibilspre moarte.

Numele Basarab i-ar fi fost dat„din motive evidente”, totuºi ne-precizate. În plus, nu e vorbadoar de unul, ci ºi de un al doi-lea nume, Eftimie, despre care nuaflãm decât din unele prezentãripublicistice.1

Basarab Nicolescu reduce exi-lul la rostul adânc de salvare su-fleteascã, estompându-i pe câtposibil suferinþele. El pune totulîn context istoric ºi se abþine dela judecãþi aspre de ideologiemoralã. Discerne partea bunã,individualã, din aceea rea, imper-sonalã. Faptul se vede îndeosebiîn evocarea lingvistului Al. Ro-setti, cel care i-a înlesnit ieºireadin România „socialistã” ºi i-asusþinut depeizarea fizicã, într-oreîntâlnire la Paris.

La exemplul (re)cunoscut al luiMircea Eliade, îºi trãieºte viaþaprin ideea de destin, în relaþie, ºiea declaratã, cu Dumnezeu, unuldirect nominalizat, nu sugerat lamodul categorial doar în chip dedivinitate. Admite, ba chiar evi-denþiazã, „semnul destinului” (I,182). Îl urmeazã cu sârguinþã ºisupunere înþelegãtoare, dovadãcã noteazã: „Destinul a vrut alt-fel.” (390).

Norma bunã ar fi în cazul aces-ta o adecvare la destinul impla-cabil, universal în umanitate. Un„ciudat ºi crud destin” constatãla Monica Lovinescu ºi Virgil Ie-runca, priviþi ca unii împãrþiþi în-tre victime ºi neascultare. La ce-naclul lui L. Mãmãligã (scriitorulArcade), cei doi se exprimã ple-nar, au libertatea unui statut di-rector, dar jurnalul Monicãi Lo-vinescu minimalizeazã cenaclul„cu balastul lui de medici ºi fizi-cieni” (noteazã fizicianul B. Ni-colescu), iar Virgil Ierunca seopunea drastic la exilarea poeþi-lor din limba maternã.

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

Basarab Nicolescu ºi momentul actualal transdisciplinaritãþii (I)

În volumul al doilea noteazãexplicit: „Dumnezeu sau desti-nul” (157), sau exprimã evidentsupunerea prin „acceptarea des-tinului” (177), recunoºtinþa pen-tru faptul cã „Destinul m-a prote-jat…” (109). Smerenia sa devineuna înalt conºtientizatã, pentrucã exprimã credinþa în evidenþaabsolutã (propria sintagmã defi-nitorie) cã destinul omului depin-de de evoluþia conºtiinþei sale.

Nici performanþa creatoare nuîi este criteriul dominant, expusãsub aceea spiritualã, omenoasã,prietenoasã, de mãiastrã genero-zitate. Profesorul sãu de matema-ticã din liceu, Ion Grigore, îi rã-mâne mentor existenþial ca „fiin-þã de luminã”, aprobat ºi cândacesta se defineºte, la senectu-te, drept mistic, ceea ce „uceni-cul” sãu de altãdatã nu este, pen-tru cã nu depãºeºte o credinþãmoderatã, aº spune personalmoderatã, de asemenea asumatãºi subsumatã ideii ºi sensului pro-priei cãi de conºtiinþã.

Poziþia sa deopotrivã persona-lã ºi impersonalã ºi-o expune laCluj, în grupul universitar de cer-cetare a imaginarului Phantasma,unde este invitat ºi expune noþi-unea (nu foloseºte cuvântul con-cept, se pare, din obiºnuinþã) decosmodernitate, în 2006.

Sã notez cã prin cosmoderni-tate el înþelege o modernitate în-toarsã la sursele tradiþiei, ca fun-dament pentru unificarea diver-sitãþii, întrucât „Transmodernita-tea e coexistentã cu postmoder-nitatea ºi modernitatea.” (294), nusunt în succesiune. Gândire detip sincronic ºi nu diacronic.

Gânditor erudit, aflat pe o calelarg ºi adânc consecventã, pri-mordial el fiind ceea ce am numiun metodolog, B. Nicolescu nuse bucurã cã este original. Dim-potrivã, cum bunul simþ cunos-cãtor îi impune adevãrul cã nueste original, el se bucurã cã areprecursori care-l confirmã. Devi-ne astfel continuator ºi împlini-tor al unor premise, fie doar in-tuite, minimal comunicate, fie in-suficient configurate.

Þinta sa maximalã este opera-þionalã în modul cuprinzãtor ex-plicativ, simili-hermeneutic (de-mers însã nearogat de autor), pecalea ideii ºi a sensului. „Ambiþiamea este sã dau o schemã carese poate aplica în mai multe si-tuaþii.” (288) În grupul clujeanPhantasma, care în anumite limi-te este unul divers ºi unitar, el sevede þinta (ne)înþelegerilor, supusasalturilor variabile, (im)pertinen-te din perspectiva sa. Ajungechiar sã reacþioneze defensiv ºitotuºi obstinat, avertizând cã„sunt obiºnuit cu tentativele deexecutare sumarã, care nu auefect asupra mea” (306).

În interviuri (Fragmente, învol. II), el se aratã satisfãcut maicu seamã cã bio-grafic, în viaþãºi scris, ºi-a gãsit locul pe lume ºin-a pãrãsit spiritual România.Aflarea locului, totodatã cu ur-marea strictã a destinului, esterepetatã. Loc nu înseamnã delocîngustã localizare, specializare,reducþionism, dar, paradoxal, in-sistentã delocalizare, utopie

(„Fãrã utopie, mi se pare cã omulva dispãrea.”, afirmã aparentcontradictoriu la Cluj, în 2006, p.323). O mutare nesfârºitã a limi-telor. Un drum fãrã sfârºit. Recu-noaºte în acest sens ºi un avan-taj etnic. În Franþa, românii, ceiadaptabili cultural ori creator, sesimt repede francezi, crede acestgânditor român prin tatã, dar grecprin mamã, recunoscând cu bunsimþ efectul determinant al patrieiºi al limbii ei dominante. Mai alesal limbii neolatine. Prin aceasta,raþional, dar ºi prin altceva enig-matic, s-au adaptat la noua þarãºi noua limbã românii apþi de spi-rit universal, fãrã a-ºi tãia rãdãci-nile originare.

România împreunã cu Franþaalcãtuiesc nici mai mult, nici maipuþin, decât „nucleul spiritual” alEuropei de mâine (I, 231).

Utopic, în sens necreditabil, îngândire, apare B. Nicolescuatunci când privilegiazã retoricaori referinþa de limbaj ºi eludeazãexistenþa evidentã, oricât de re-lativã, gãsind suficient faptul cã„O schimbare a imaginii Românieiîn lume este condiþionatã de re-forma reprezentãrilor noastre cul-turale.” (II, 86), cum scrie în 2007.

Nu-ºi arogã obiectivitatea fãrãcusur, recunoaºte nu doar cã estesupus greºelilor, dar ºi subiecti-vitãþii, inclusiv sentimentale. Pri-mit cu ospitalitate, sã-i zic spiri-tualã, la Cluj, în mediul universi-tar (unde, în treacãt fie spus, uniica Adrian Marino n-au fost pri-miþi, iar alþii s-au vãzut prematurexcluºi), el evocã, într-un text devalenþã strict publicisticã, Clujuleuropean, contrapus, în logicacontradictoriului, unui Bucureºtideclarat acum provincial. O trou-vaille, tot aici, este prefixul trans,în partea nord-vesticã a Româ-niei, Transilvania.

Cu modestie nedisimulatã, serecunoaºte doar martor, nu gurusau, Doamne fereºte, un Mesiaivit direct pe planeta Pãmânt. Eltrãieºte în comuniune cu un Dum-nezeu cât se poate de apropiat ºicrede cã omul accede în mod na-tural, adicã firesc, la revelaþie. Orevelaþie ajunsã doar în preajmacunoaºterii absolute, întrucâtadevãrul nu se gãseºte, doar secautã, cum o face el însuºi, ca fi-inþã umanã, care se descoperã cãtrãieºte pe pãmânt ºi în cer deo-potrivã, ca orice „drept” (la mo-dul „general”) credincios, în sensstrict religios.

Marea cale de cunoaºtere, in-conturnabilã, (ne)limitatã, estemijlocitã de comunicare, limbaj,asprã ºi totodatã astralã. Viaþaeste, în acest sens, dialog, iarmoartea este tãcere sau contra-dicþie – cu un termen al sãu apli-cat la modernitate, actualitate, închip de neconcesiv moralist –„mortiferã”. Moralistul recuzã„epoca noastrã de striptease in-telectual ºi spiritual” (I, 188).

Tradiþionalistul activ reacþio-neazã faþã de postmodernitateaameninþatã de relativism ori aver-tizeazã într-un cor, de altfel larg,necesar pentru echilibrul forþelorplanetare, ca nu cumva globali-zarea sã producã mai cu seamãuniformizare.

Demn urmaº al pãrintelui logi-cii noncontradicþiei, St. Lupasco,nu uitã cã acesta n-a fãcut morþiiconcesii majore. Între românii„francizaþi”/„franceziþi” ºi virtualuniversalizaþi, pe el îl continuã,într-un fel personal. B. Nicoles-cu este inclement ºi faþã de el în-suºi. Cuiva îi mãrturiseºte cã afãcut greºeli „numeroase” (173).

Existã dialog larg, între multi-ple domenii, dar ºi intra-dialog,între operatorii dintr-o anume dis-ciplinã sau breaslã. Experienþa îldeterminã ca sã constate fãrãocol cã teologii sunt mai reticenþila dialog decât oamenii de ºtiinþãunii cu alþii.

Gânditorul, (auto)cunoscãto-rul liber doar în acord cu sine,pasionatul de spiritual(itate), îºiafirmã încrederea, cum deja seºtie, fie ºi într-un fel limitat, înmetodologia transdisciplinarã.

Nu o „revelaþie” abstractã, te-oreticã, dar un fapt de trãire uni-cã ºi neobiºnuitã, irepetabilã, darneuitatã, i-a redirecþionat viaþa.E ceea ce considerã O experien-þã fundamentalã, datatã precis la19 noiembrie 1989. Nu leagã eve-nimentul de istorie (anul prãbu-ºirii totalitarismului de stânga),dar îl lasã exclusiv în seama spiri-tului. Chiar ºi în ordine sau mate-rie politicã, el afirmã o democra-þie spiritualã. Un fapt simptoma-tic, logic, previzibil, este ºi acelacã numele de localitate Isarlâk,prezent în chiar titlul cãrþii, esteconotat adânc spiritual, cu totulopus (turcire alegoric-politicã)decât o face oltenizatul forþat,dupã puºcãrie, Ion D. Sîrbu.

Trãieºte atunci, în ziua detoamnã a anului 1989, o naºtere,cum spune, nu o renaºtere, nu onaºtere din nou, în termeni deteologia creºtinã extensivã. Dum-nezeu îi era deja ºi suficient cu-noscut. Totuºi, capãtã convinge-rea nouã, bulversantã, cã pânã laacea datã trãise ca un mort, fãrãconºtiinþa adevãratã, potrivit cã-reia totul este fals. Dobândeºteabia acum conºtiinþa autenticitã-þii. Descoperã lumina, frumuse-þea, ca un personaj al lui Dosto-ievski, încredinþat cã doar frumu-seþea va salva lumea. Naºtereaaceastã este una nu de desprin-dere ºi salt, dar de continuitate,ar trebui ca sã înþelegem, din ceeace ni se spune, prin ceea ce ex-primase un alt cugetãtor, JeanCarteret, cu cinci ani mai înainte,în Lorsque l’homme sera né(1984), prin devenirea naºterii.

Rodul (re)cunoaºterii prin me-dierea creatoare a fost cartea saTeoreme poetice, o altã expresie

a matematicii poetice a lui Solo-mon Marcus, autor confin în or-dine bio-graficã. Deºi îºi declinãstatutul de poet, în sens strict,„specializat”, nu ºi în sens larg,unde poeticul bântuie inspirat-(or), fizicianul, cuantic, teoretic ºihermeneutul unor poeþi rãmâ-nând preocupat (prea ocu-pat…, ºi el oarecum atacat de„unidisciplinaritate”, aceea meto-dologicã) îndeosebi de „idee ºisens” (155).

În cele douã volume, care auaproximativ 750 de pagini, De laIsarlîk la Valea Uimirii, dominãun eclectism textual, pe principiude unitate în diversitate sau maicurând invers. Rigoarea nu exclu-de repetiþia, redundanþa. Croºe-tele auctoriale, care pot duce gân-dul unui vieþuitor într-un sistempolitic totalitarist, spre autocen-zurã, probabil cã au tocmai ros-tul de a reduce din acele reluãride fragmente, informaþii, referin-þe. Pãrþile au fost concepute au-tonom, de la text la „subtext”.Reapar referinþe bibliografice in-tegral ºi insistent renotate. Osecþiune din volumul al doilea,intitulatã Fragmente, include defapt interviuri ºi un dialog cu ungrup universitar de la Cluj. Fatal-mente, apar repetãri biografice ºireflexive. Existã o tentativã de sis-tematizare, de ultimã rigoare, ob-þinutã prin titlurile uneori schim-bate în volum faþã de prima apa-riþie în diverse publicaþii.

În expresie se strecoarã ºi in-certitudinea („se pare”, I, 85) sauexagerarea, sã-i zic, „poetico-re-toricã” („mii de idei la fiecaremasã”, I, 260). Dar stilul figura-tiv, impresionist, rãmâne totalaccidental, rareori dãm peste oexpresie precum „miasmã scien-tistã” (vol. II, 71).

Materia este alcãtuitã dupã oclasare conjuncturalã, în raport cusubiectul care este autorul însuºi.Dupã triada simili-categorialã (cti-tori, mentori, prieteni), cu gradulei de impuritate ºi ambiguitate,evidenþiind sau doar sugerânddiversitatea, survine unitatea îninterferenþele spirituale.

1 B. N. mã lãmureºte într-un maildin 6 noiembrie 2015: „Tatãl meu eraofiþer de rezervã când am fost con-ceput ºi ºtia cã va pleca pe front, sãrecucereascã Basarabia... De aceea adorit sã fiu numit “Basarab”. Darcum Basarab nu este în calendarulsfinþilor, la botez mi s-a pus ca primprenume “Eftimie”, prenumele tatã-lui mamei mele. Public, eu nu folo-sesc decât “Basarab”. “Eftimie” tre-buie sã îl folosesc în documentele destare civilã.”

An

ton

i Tap

ies


2016, an al CentenaruluiDada era normal sã fieun an stimulativ. Serba-

rea acestui eveniment a cuprinsnu numai o arie geograficã însem-natã, ci ºi diferite instituþii cultu-rale din diverse culturi ºi dome-nii, care au cãutat sã surprindãelemente cât mai diferite ale aces-tei miºcãri artistice cu ramificaþiicât se poate de întinse ºi creati-ve. Sectorul teoretic nu putealipsi din concertul aniversar in-ternaþional. Lucrãrile apãrute înacest interval anual au fost inclu-se într-o carte apãrutã la EdituraTracus Arte (cu o constantã pre-ocupare în tipãrirea materialelordespre avangarda româneascã ºinu numai), semnatã de un cerce-tãtor al domeniului – Petre Rãilea-nu, intitulatã Dada în direct.

Cartea semnatã de Rãileanueste scrisã cu pasiune ºi, aº pu-tea spune, pasionant autorul par-curgând o serie de etape care îlintroduc pe cititor pe fãgãºul des-cifrãrii miºcãrii dada, care nu estetocmai uºor de identificat. Se in-sistã asupra originii dada, a eti-mologiei, parcursului sãu. Con-tribuþia eroilor miºcãrii este bineevidenþiatã ºi, de asemenea, sunttrecute în revistã principalele ac-tivitãþi dadaiste. În legãturã cutermenul dada, se analizeazã atentprovenienþa noþiunii create deTzara, revendicatã însã ºi de al-þii. Aº vrea sã fac o paralelã cu olucrare apãrutã aproape simultan,Catalogul Tzara, Dada etc., edi-tatã cu prilejul expoziþiei cu ace-laºi nume de la Hanul Gabrovenidin capitalã, unde Erwin Kesslerîntr-un substanþial studiu (avândºi o versiune englezã) analizeazãin extenso termenul ca, de altfel,ºi acel desen cu cãluþul din re-vista Chemarea (apropo, existãºi o fotografie din 1919, reprezen-tându-l pe pictorul Francis Pica-bia cãlare pe un cãluþ).

nnnnn FLORIN COLONAª

Dada în direct!

Fãrã a intra în discuþie, poves-tirea cãluþului a lui P. Erºov dinliteratura rusã, cãluþul reprodusîn numãrul prim ºi secund al re-vistei Chemarea la paginile 11 ºi22, cãluþul la care se tot face refe-rire este, permis sã îmi fie, cãluþ-balansoar care are o dublã talpãîn formã de arc, pentru a asigurastabilitatea copilului care îl înca-lecã. Personal consider cã acelobiect care va influenþa numelemiºcãrii este o jucãrie foarte di-namicã ca ºi miºcarea, de altfel.Este vorba despre o tijã din lemncare are în porþiunea proximalã uncap de cal din stofã, celuloid,plastic, iar în partea inferioarãeste prevãzut cu douã rotiþe micidin lemn, pentru ca atunci cândcopilul o încalecã sã îi uºurezemobilitatea rapid.

Cei care nu aveau un asem-nea „dispozitiv” apelau de celemai multe ori la o simplã mãturãcu coadã, pe care o încãlecau ºicu ajutorul unei nuieluºe (vala-bile în cazul calului) îºi îndemnaubidiviul încurajându-l cu inter-jecþiile specifice: hi! hi!, ceea cefãrã doar ºi poate un analog alrepetitivului Da! Da!

Foarte bine punctate, într-oreprezentare documentalã sunt

Salah Stétié ºi vara marelui nor

Salah Stétié, nãscut în 1929 la Beirut, este unul dintre princi-palii poeþi ºi eseiºti contemporani a cãrui operã, scrisã înfrancezã, este tradusã în aproape toate limbile Europei, dar

ºi în arabã. Fost ambasador al Libanului la Unesco, în Olanda ºi înMaroc, apoi Secretar general al Ministerului libanez al AfacerilorExterne, Salah Stétié este autorul a peste cincizeci de cãrþi. Este lau-reatul mai multor premii literare dintre care amintim Premiul MaxJacob, Marele Premiu al Francofoniei al Academiei franceze, MarelePremiu european de poezie de la Smederevo ºi Marele Premiu alBienalelor Internaþionale de la Liège.

A fãcut studii universitare de litere ºi drept la Beirut ºi la Paris. Peperioada studenþiei, în capitala francezã, colaboreazã la revista LesLettres nouvelles, ce publica scriitorii cei mai în vogã ai vremii cucare se ºi împrieteneºte (este vorba de anii ’50 -’55). Întors în Libanulnatal, în anul 1955, va conduce revista culturala de limba franceza,L’Orient littéraire, unde va publica operele scriitorilor contempo-rani cunoscuþi în Franþa, dar ºi tineri poeþi de limbã arabã: Adonis,Es-Sayyâb, El-Maqhôut, Ounsi el-Hajj, etc.

A avut legãturi de prietenie cu scriitori esenþiali ai secolului alXX-lea, cum ar fi: Paul Celan, Emil Cioran, Gherasim Luca, EugenIonesco, Pierre Jean Jouve, Henri Michaux, André Pieyre de Man-diargues, René Char, Yves Bonnefoy, Georges Schehadé, GiuseppeUngaretti, Fuad Gabriel Naffah, Pablo Neruda, cu care a fost ºi colegla Unesco etc. De asemenea, a fost prieten ºi a colaborat cu mai mulþiartiºti importanþi ca Max Ernst, Picasso, Jacques Hérold, Ubac, Ale-chinsky, Tapiès, Zao Wou-ki etc.

Mare cititor de literaturã românã ºi admirator al culturii noastre,Salah Stétié a vizitat de mai multe ori România. La una din întâlnirilepe care am avut ºansa ºi onoarea sã le am cu el, a evocat cu emoþievizita pe care a fãcut-o în anii de dinaintea cãderii lui Ceauºescu, casã militeze pentru un intelectual român cu care fusese coleg la Unesco.

S-a nãscut într-o nobilã familie sunitã care a dorit ca ºcolarizareasa sã se facã în limba francezã, în instituþii religioase la ColegiulProtestant din Beirut ºi apoi Colegiul Saint-Joseph al Universitãþiidin acelaºi oraº. În paralel cu educaþia oficialã, tatãl sãu, poet delimba arabã, îi transmite cunoºtinþe solide de culturã arabo-musul-manã. Cu toate acestea, singura „religie” a lui Salah Stétié este Poe-zia (convingerea lui este cã toate marile texte religioase ale omenirii,fie cã este vorba de Biblie, de Coran ori de Upanishade, au reuºit sãajungã pânã la noi astãzi doar fiindcã au fost scrise în versuri saupentru cã sunt poetice): „Poezia este cea care ne aduce veºti despreinima, despre sufletul nostru”. Pentru Salah Stétié „poezia face partedin lucrurile esenþiale ale vieþii, ea are puterea de a face sã se nãruiemãºtile, sã ne apropie cel mai mult cu putinþã de Realitate, sã ne facãsã vedem adevãrata culoare a Cerului, sã auzim adevãratul sunet alMãrii…”.

Înainte sã trec la menþionarea unora dintre lucrãrile sale cele mairecente, vreau sã citez câteva rânduri din Conferinþa despre poeziepe care a þinut-o în vara aceasta la Festivalul de poezie de la Sète:„Nu îmi place în poezie decât ceea ce mãrturiseºte vulnerabilitate. Opoezie cu armurã ºi cascã, savantã ºi semeaþã, lingvistica ºi retoricã,da, o asemenea poezie poate sã existe, însã în nici un fel ea nu va fi amea. „Înlãnþuirea unei analize la o sintezã” enunþa cu rãcealã PaulValéry pentru a defini tipul de poem pe care ºi-l dorea, mi se pare sãþinã, de fapt, de domeniul cãrþilor de bucate. Pentru mine, doar expe-rienþa este cea care conteazã (…). Poate emoþia sã revinã în premierã,asemeni strãzii Campagne-Première al cãrui nume îl încânta pe AndréBreton?”

Volume de poezie: Vara marelui nor (L’été du grand nuage, FataMorgana, 2016), Într-un loc de arsurã (En un lieu de brûlure, Editu-ra Robert Laffont, colecþia Bouquins, Paris, 2009, în care sunt cu-prinse toate volumele sale de poezie apãrute de-a lungul timpului laEditura Gallimard), Fluiditatea morþii (Fluidité de la mort, FataMorgana, 2007).

Volumul de nuvele: Pisica culoare (Le chat couleur, Editura FataMorgana, 2014)

Cartea de memorii: Extravaganþa (L’Extravagance, Editura Ro-bert Laffont, 2014)

Eseu ºi traducere de poezie misticã sufitã: Râbi’a de foc ºi delacrimi (Râbi’a de feu et de larmes, Fata Morgana, 2010).

Despre Salah Stétié s-au scris ºi continuã sã se scrie o multitudinede studii critice. Universitãþi din lumea întreagã organizeazã simpo-zioane ºi colocvii despre opera sa poeticã sau îi consacrã teze dedoctorat. De asemenea, numeroase reviste de culturã îi aduc omagiulprin editarea de numere speciale, cum este ºi consistentul numãr (453de pagini) dedicat special lui Salah Stétié, în iulie 2014 de Souffles,Revista Asociaþiei Scriitorilor Mediteraneeni. De aceea, mã bucur cãîncepem sã-l facem cunoscut cititorilor din România pe Salah Stétié.

nnnnn Denisa Crãciun

douã portrete intelectuale ale luiTzara surprinse de Segal (aflat ºiel ca un participat la Dada) ºiMarcel Iancu, care de multe orieste trecut pe un al doilea plan,în multe lucrãri pe tema miºcãrii,deºi lucrurile nu stau chiar aºa.Iancu a rãmas un prieten al aces-tei izbucniri intelectuale, el fiindnu numai un excepþional desena-tor care a realizat grafica majori-tãþii afiºelor, invitaþiilor ºi a co-perþilor publicaþiilor de debutdadaist, dar a fost ºi un teribilcolaborator la creaþiile camarazi-lor sãi, dovedindu-se un talentatrecitator, actor, dansator ºi cân-tãreþ, contribuind prin calitãþilesale la succesul unor compoziþiiîn altã sferã decât cea decorati-vã. Sã nu uitãm costumele pecare le-a creat, între care acel ce-lebru costum pentru Hugo Ball,care recita Karawane, pe careMarcel Iancu l-a desenat, iar fra-tele sãu, Jules Iancu l-a croit. Sãnu uitãm cã Iancu a realizat maitârziu, în România, o serie de pla-nuri arhitecturale care au dus laridicarea unor construcþii astãziclasice. La acestea se adaugãcontribuþia sa ca ºef de ºcoalãprin crearea acelui kibutz artisticîn Israel, la Ein Hod, unde subsupravegherea maestrului nume-roºi artiºti au avut cele mai favo-rabile condiþii pentru a-ºi dezvol-ta linia creaþiei lor artistice.

În schiþa de portret a lui Tza-ra, Petre Rãileanu insistã asuprascriierilor din tinereþe a aceluiHamlet pe care elevul de liceu l-ascris drept variantã, Tzara aflân-du-se într-o etapã predadaistã.

Sunt destul de multe lucruriinteresante de aflat din paginilevolumului de 150 de pagini ºicred cã un lucru bun este ºi glo-sarul care cuprinde o serie denume importante pentru Dada,mai puþin cunoscute: Mary Wig-man, Rudolf Laban, Oskar Lüthyºi chiar unui alt român iniþiator alletrismului, Isidore Isou. De alt-fel, dorinþa de a pune la dispozi-þia cititorului un material cât maisistematic este vizibilã ºi în capi-tolul Reviste ºi publicaþii Dada,unde sunt menþionate DADACO,Die Schammade sau numãrulunic editat la Paris în 1921 de Pi-cabia ºi Duchamp care pun subsemnul întrebãrii paternitatea luiTzara asupra cuvântului Dada.Sunt amintite ºi acele ecouri bal-canice ale Dada-ului parizianDada Jok (1922), Dada Tank înacelaºi an ºi o a treia menþionatãDada Jazz, un numãr, 16 pagini,în care figureazã ºi poezia lui Tza-ra, Silogism colonial, alãturi deDrãgan Alecsici, animatorul aces-tor revistelor apãrute în Croaþiala Zagreb. Fiind raritãþi bibliofile,publicaþiile respective sunt difi-cil de cercetat, de aceea aº vreasã subliniez cã existã ºi o revistãcu un nume asemãnãtor – Tank(2 numere editate în Slovenia laLiubliana ºi în care gãsim, de ase-menea, un poem al lui Tzara: Eausauvage). Suficiente elementepentru a arãta rolul celui ce a datnumele miºcãrii Dada. Cartea luiPetre Rãileanu este o contribuþiesemnificativã în ceea ce priveºterolul miºcãrii Dada. Scrisã atrac-tiv, este totodatã, extrem de in-structivã, incitând la lecturã prindinamica întâmplãrilor ºi a per-sonalitãþilor evocate!

Cabaret Voltaire (1916) - ulei pe pânzã de Marcel Janco(lucrare actualmente dispãrutã)


Cale fãrã cale ºi lunã1Acest copil ce a privit lunaE din nimic orbO libelulã arcuitã desupra ochiului meu

Fiul meu, iubitul meu,Ai ales tu sã dezgoleºti soarelePentru a ajuta râurile sã urce din nouPânã la acel punct de nea unde mâna taa-nflorit ?

Copacul meu, copãcelul meu,Combustie sunt toate aceste mãrturisiride steaAº vrea sã mergem la o stânãSã urmãm turma obositã a aceºtor aºtriO copilul meu ºi sã adormim în al lorLapte

„Calea nu este Calea, spune Tao,Drumurile spre cer nu sunt trasate.”

2Mã gândesc la tine în lumina zãpeziiDinspre partea de unde palpitaþia s-adusLumea e fãcutã din ramificaþii obscureSpun acestea din cauza norilorCare se duc ºi vin în divizarea spiritului

Frumosul meu copil, copil al deznãdejdii,Pãmântu-n jurul tãu se face dintr-o datãvarãZãpada e încã aici în haine de zãpadãAproape de mare unde se tulburã unlãmâi

Divizarea, cinteza rãnitã viaþaViaþa, acest paradox ºi cuþitele din inimãCopilul meu, copilul meu, þi-am dat viaþãÞi-am dat moarte, þi-am dat viaþã

3Munte sub fluturi ºi nor adevãratBatistã de mãtase ce va dispare-n visÎngeri au venit sã-mi mângâie mânaªi iatã-mã un adormit împãtimitªi iatã-mã treaz împãtimit

Unitate. Stomacul sã mi se strângãCu intestine ºi ficat!Inima ºi creierul sã mi se strângã!Fierea ºi plãmâniiBraþele ºi mâinile ºi cele zece degeteVergeaua ºi testiculeleSã mi se strângã!Întregul pachet expus în turnulIzolat sub vulturii sãi de tãcere

Aºezat aici la masã, citesc:„Veghind, dormim; dormind, veghem.”E din Montaigne, ºi acesta este sensulsensului.

Vorbesc despre inocenþã, vorbescdespre non-sens.

4Trebuie sã uºurãm, sã uºurãm noriiªi sã ne uºurãm cuvinteleDacã vrem, copil frumos, sã rãmânem înviaþãTrebuie sã uºurãm viaþaªi sã râdem cu melancolieCa sã rãtãcim moartea

ªi inima mi-e la fel de greaCa un fund de damã din DamascO dragostea mea prea mult te-am iubitªi acum prea mare mi-e zbuciumulCu cele ºapte sãbii scoase din teacã

O copilul meu pun între tine ºi viaþãO draperie de iasomie

poemennnnn SALAH STÉTIÉ

Nu pun nimic între tine ºi viaþã:Pentru cã în nici o piaþã nicãieri în lumeNu se vinde iasomie

De ce am fi amestecat copilul în aceastãpoveste,Chipul sãu proaspãt devorat de neant?

5CântecMi-e fricã. Mi-e cu adevãrat fricã? Mi-efricã.Mi-e fricã de viaþã. Mi-e fricã de furnici.Amicii îmi sunt morþi. Mi-e fricã de amici.Mi-e fricã de amici înveliþi de furnici.

Mi-e fricã de spirit. De Spirit mi-e fricãªi grãdina de trandafiri de picioare mi-eplinãTrupurile au plecat la plimbareDe acum fãrã picioare ºi braþe pedepsite.

PãpuºiO pãpãpuºiPãpuºi ale nopþii meleNu-mi mai veniþiNici fructe nici vuieteLiniºtea e aiciLasã pliuri amplePe cearceafuriBRUSCTOBA

Unde vine, o tu cea doritã, sã trãiascã ºisã moarã umbra mea

Nebunul în zori

Ascult liniºtea ºi se face liniºteLiniºtea mineralã venitã de peacoperiºuri taceDin cauza laptelui rece ascuns în casãªi a vieþii între tramvaiele ce tac

E nevoie de mult mineral insonorNecunoscut ºi dormind precumtrandafirii adormiþiCe rostesc cuvinte, sfâºiate dantele delimbãÎn somnul acestei pisici tãcutePreistorice ºi pe care am ajutat-o sãmoarã

ªi dintr-o datã bucuria mea nãvalnica,râu izvorSe duce, soare, înspre picioarele taletãcutePicioarele tale dintr-o altã mãtaseîmbrãcate în liniºteZbrobind trandafirii plãpânzi din gradinade trandafiriÎn care singur, soare, sexul tãu metafizicOrgan lung ºi trandafiriu, vioarãºtrangulatorieÎmi vorbeºte, mie, cel treaz, limbanãscândã

Dansul celor ºasedegete

Copacul ne dãduse întâlnire– sub copacÎn aceastã þarã pe care un deºert mare orespirãTrupul tãu trupul meu sunt doarrespiraþieAtunci când viorile celor iubiþi neconsumãO iubito! Sunt pierdut. Fericit pierdut.Am ºase degeteLa fiecare picior al acestei copilãriinegre.Soarele ºi a lui încoronare, aceastãcoroanãPlaneazã deasupra mormântuluiplantaþiei de palmieriUnde coroana ta, paradisul suflului tãu,Plânge peste zeul zâmbitor ºi pesteciorchinele râzând cu mâini pline

Vagoanele cãii de fier gem, în depãrtare.ªi striazã cu o linie de foc negãsitul,Nemãrturisitul, motorul alb plin cu delirTu cea supralocuitã ºi eu cel nelocuit înneant

Sã te înveºmântez! Toate porumbiþele întine se clatinã. Dorm ºi veghez.În gradina arboroasã a trupului tãu ce

cãlãtoreºteªi toate boltiºoarele oaselor talemodeleazã un drum pur de laptePlãmãdit din sânii tãi pavaþi cu garoafemãreþe

Eu, de asemeni, fiu al zeilor, mã facnaturãÎn oglindirea râului tãu matinalÎn faþa cãruia visez ºi strugurele îmiscapã din mâiniªi degetele mele de la picioare peste carea nins –Da: danseazã.

Rãnitã roºuÎmi plac la tine, femeie ce treci repede,lampã blândãUrcuºurile pântecului tãu domolite demare

E aici o pasãre de visare, o urmã desângeªi îmi place la pasãre o panã evazivã

S-ar zice din grâu foarte fin la crepusculDe lânã mãtãsoasã împrejurul sceptruluipur

Pulverizat sceptru al unitãþii, toiag!Într-o þarã în care se vorbeºte de iubire

ªi suveranã limbaSuveranã ranaDormind cu gene coborâte

O tu, copil infantãÎntre coapsa ta ºi cealaltã coapsã e apalumiiÎntre coapsa ta ºi cealaltã coapsã e un oraºTrandafirul, nepreþuitul tãu trandafir ºiboabele-i de rouã

Viaþa gravãTe privesc ºi te vãdFremãtând de zbârnâitul stupilorªi te aud.

Între noi o liniºte face liniºteUmbre se strecuraserã în inimile noastreNãpârci reci în apa foarte rece a veriiÎmbrãþiºarea în pat este luminãªi orizonul copilul nostru este în patOrice visare ºi totul este grâu; acolo,departe,Tremurul dispariþiei tale.

Din tine prin tine cãtre tineCãrãrile întortochiate ale iubiriiCa ºi suspendarea uleiului sfinþit netedãªi brusc ºtearsã aripãCa o masã de beton prabuºitã-n luminãTremurãtor tremurãtor suntO împotriva mea tremurãtorAlbastrul sfâºietor al picioarelor tale

(Poeme din volumul Vara marelui nor)

Traducerea din limba francezã:Denisa Crãciun

Salah Stétié ºi Denisa Crãciun

Chan Ky-Yut - din expoziþia SalahStétié et les peintres

Portretul lui Salah Stétié de PierreAlechinsky (1997)

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA …rii sale, conºtient cã sovietizarea însemna...

Documents

Transcript of APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA …rii sale, conºtient cã sovietizarea însemna...