Stefan Claudiu-clasa a XI-a E

SISTEMUL RESPIRATOR

Sistemul respirator asigura introducerea in organism a O2 necesar arderilor celulare si eliminarea CO2 rezultat din aceste arderi.

Care este formatiunea materiala a trupului responsabila pentru perceperea simtirii din mediul de existenta?

Plamanii sunt principalul component al sistemului respirator, alaturi de o intreaga retea de organe caile respiratorii si nervi.

Caile respiratorii sunt de doua tipuri:

Cai extrapulmonare, reprezentate de: cavitatea nazala, faringe, laringe, trahee, bronhii principale;

Cai intrapulmonare, care rezulta din ramificarea celor doua bronhii principale in interiorul plamanilor, formand arborele bronsic.

Cavitatea nazala reprezinta partea interna a nasului, fiind separate de septul nazal in doua fose nazale. Partea osoasa a septului este constituita din oasele vomer si etmoid.

Fosele comunica anterior cu exteriorul prin nari, iar posterior, cu faringele, prin coane. Peretii laterali ai foselor prezinta trei lame osoase, numite cornete (superioare, mijlocii, inferioare). Fosele sunt captusite de mucoasa nazala, care are functia olfactiva (la partea superioara) si respiratorie (la partea inferioara).

Mucoasa respiratorie este alcatuita din glande ce secreta mucus si din celule epiteliale ciliate. Cilii, prin bataia lor, creeaza un curent in stratul de mucus, transportand impuritatile spre partea posterioara a cavitatii nazale, de unde trec in faringe (fiind inghitite). Mucoasa este bine vascularizata, ceea ce permite incalzirea aerului (cu pana la 30 de grade).

Faringele este un organ tubular, ce reprezinta locul de intretaiere a caii digestive cu cea respiratorie.

Laringele este un conduct scurt, in forma de piramida triangulara, cu baza mare indreptata in sus. Este situat la partea anterioara a esofagului. Laringele comunica cu faringele prin intermediul glotei, deasupra caruia se afla epiglota, lamela cartilaginoasa care coboara in timpul deglutitiei, impiedicand bolul alimentar sa intre pe caile respiratorii.

Peretele laringelui este constituit din 9 inele cartilaginoase, pe care se prind muschii laringelui (striati). Mucoasa care ii captuseste este ciliata si formeaza, in zona mediana, patru cute, ce reprezinta corzile vocale: superioare sau false si inferioare sau adevarate. Acestea din urma delimiteaza orificiul glotei, a carui deschidere este reglata de musculatura corzilor vocale adevarate care la trecerea aerului eliminat de plamani, vibreaza, producand sunete nearticulate. Sunetele articulate se produc cu ajutorul limbii, buzelor, dintilor si valului palatin.

Traheea este un tub cilindric de circa 12 cm, situat in continuarea laringelui si anterior esofagului. Este mentinuta deschisa de 16-20 inele cartilaginoase, incomplete in partea posterioara, unde se afla o membrana musculo-conjuctiva (pentru a permite dilatarea esofagului in timpul trecerii bolului alimentar).

In interior, traheea este captusita de un epiteliu cilindric, ale carui celule sunt prevazute cu cili, impiedicand patrunderea corpurilor straine de mici dimensiuni. Daca acestea au patruns, se declansaza automat tusea sau stranutul.

Bronhiile principale, dreapta si stanga, rezulta din bifurcarea traheii. Ca si aceasta, prezinta inele cartilaginoase, tot cu rolul de a le mentine permanent deschise. Spre deosebire de trahee, cartilajele sunt complete.

Bronhiile principale patrund in plamani prin hil si se divid in bronhii lobare (trei, in plamanul drept si doua, in cel stang), iar acestea se divid in bronhii segmentare (zece, in plamanul drept si noua, in plamanul stang). Ramnificatiile continua cu bronhile, ale caror pereti nu mai sunt cartilaginosi, dar care au un strat muscular.

Plamanii sunt doua mase spongioase si elastice, care ocupa cea mai mare parte din volumul cavitatii toracice. Au forma conica, sprijinindu-se cu baza pe diafragma.

Plamanii sunt inveliti de pleura, constituita din doua foite:

Viscerala (ce adera la suprafata plamanului);

Parietala (care adera la peretii cavitatii toracice si la diafragma).

Intre cele doua foite se gaseste lichidul pleural, care permite alunecarea uneia peste cealalta, in timpul miscarilor respiratorii.

Plamanii sunt impartiti in lobi: plamanul drept are trei lobi si cel stang, doi lobi.

Fiecare lob, la randul lui, este impartit in arii poligonale, numite lobuli (800, in plamanul drept si 700, in cel stang). In fiecare lobul patrunde o bronhiola, care, dupa un scurt traseu, se subdivide in ramuri extrem de subtiri (bronhiole respiratorii), urmate de mici dilatatii, din care pornesc mai multe canale alveolare, in care se deschid alveolele pulmonare.

Bronhiola respiratorie, cu toate formatiunile ce deriva din ea, formeaza un acin pulmonar (unitatea morfo-functionala a lobulului). Mai multi acini pulmonari formeaza un lobul.

Alveolele pulmonare au peretii extrem de subtiri, permitand schimburile gazoase.

Acestea sunt alcatuite dintr-un epiteliu si un strat de tesut conjunctiv in care se gasesc numeroase caplilare. Peretele alveolar impreuna cu cel capilar formeaza membrana alveolo-capilara, la nivelul careia au loc schimburile de gaze.

Vascularizatia plamanilor este dubla: functionala si nutritiva.

Vascularizatia functionala este asigurata de arterele si venele pulmonare, componente ale circulatiei mici.

Vascularizatia nutritiva este asigurata de arterele si venele bronsice, componente ale circulatiei mari.

Care sunt indicatorii biologici ai simtirii?

Pentru determinarea volumelor de aer care sunt deplasate in timpul ventilatiei se utilizeaza spirometre.

Aceste volume sunt:

Volumul curent (VC) este volumul de aer (500 cm3) ventilat printr-o inspiratie urmata de o expiratie, in conditii de repaus;

Volumul inspirator de rezerva (VIR) este volumul de aer (aproximativ 1500 cm3) introdus printr-o inspiratie fortata peste volumul curent (in inspiratia fortata intervin muschi inspiratori accesori-abdominali, trapezi, sternocleidomastoidieni);

Volumul expirator de rezerva (VER) este volumul de aer (aproximativ 1000-1500 cm3) eliminat din plamani in timpul unei expiratii fortate, dupa expirarea unui volum curent (in expiratia fortata intervin muschii intercostali interni si unii muschi abdominali, fiind un proces activ).

Suma celor trei volume reprezinta capacitatea vitala (CV).

Volumul rezidual (VR) este volumul de aer (1500 cm3) care ramane in plamani si dupa o expiratie fortata.

Aceasta, alaturi de capacitatea vitala, reprezinta capacitatea pulmonara totala (CPT).

Cantitatea de aer care trece prin plamani intr-un minut se numeste debit respirator si reprezinta produsul dintre volumul curent si frecventa respiratiilor (16/minut, la barbati si 18/minut, la femei).

Difuzia gazelor prin membrana alveolo-capilara este determinata de unii factori, cum ar fi: presiunea partiala a gazelor in alveole si capilare, coeficientul de difuzie a gazelor (care este proportional cu solubilitatea gazelor) si dimensiunile membranei alveolo-capilare.

Care sunt centrii nervosi responsabili cu generarea simtirii?

Centrii nervosi sunt situati in substanta reticulata bulbo-pontina, fiind reprezentati de centrii primari inspirator si expirator si de centri secundari apneustic si pneumotaxic. Centrii primari prezinta automatism propriu, trecand alternativ prin starea de activitate si de repaus. Activitatea acestor centrii este controlata de centrii secundari.

Care este semnificatia simtirii, pentru fiinta?

Pentru fiinta, aparatul respirator semnifica posibilitatea de alimentare cu oxigen a corpului si de eliminare a CO2, deci respiratia este indispensabila vietii. Fara aceasta viata nu poate continua.

Care este starea psihica prin care organismul percepe simtirea?

Starea psihica prin care organismul percepe nevoia de a respira se manifesta prin lipsa de aer, prin sufocare.

Page 2 of 4