Apa de ocean, un substitut natural al sangelui

Apa de ocean, un substitut natural al sangelui? de Dianne Jacobs Thompson Apa de ocean diluata contine aproape aceeasi concentratie de minerale si microelemente ca si plasma sanguina, iar continutul ei de sodiu se potriveste cu cel al sangelui. Ea a fost folosita cu succes in cadrul testelor realizate pe animale ca substitut pentru transfuziile de sange, insa testele la oameni antarzie destul de mult. Vechea mea frica, de a primi o transfuzie de sange sau orice altceva injectat direct an circuitul meu sanguin neprotejat, a crescut din ce an ce mai mult de-a lungul anilor. Nu este vorba despre o problema religioasa, ci mai degraba de un hazard profesional. Fiind un cercetator in domeniul sanatatii sunt bantuita de viziuni anspaimantatoare referitoare la ceea ce ar putea merge rau si pe buna dreptate. Ma simt ca inspectorul sanitar ce controleaza calitatea carnii si care devine vegetarian. Cunosc lucruri care au distrus pentru totdeauna increderea mea nevinovata in tot ceea ce inseamna medicina. Nu ma mai inchin in "catedrala medicinii moderne". "Ei", specialistii din industria sanatatii, controleaza mai bine sangele in zilele noastre pentru a descoperi proviziile de sange contaminate cu HIV, hepatita sau alte boli, dar produsele sanguine tot nu sunt complet sigure, nici macar cu moderna noastra tehnologie. Ei nu pot steriliza sangele mai mult decat pot steriliza vaccinurile pentru a ucide toate "ganganiile" nedorite fara a distruge insasi natura tuturor acestor produse. Ei testeaza sangele si separa componentele sangelui prin intermediul actiunii centrifugale si a altor metode pentru a purifica aceste substante cat mai mult posibil, dar in continuare este imposibil pentru ei sa promita sau sa ofere un sange sau produse sanguine complet sigure. Sangele este "viu": nu poate fi sterilizat sau livrat antiseptic. Exista nenumarate povesti ingrozitoare referitoare la transfuzii, dar foarte rar auzim de ele. De exemplu, o vecina de pe strada mea si-a pierdut sotul acum aproape patru ani. Avea cancer, dar s-a infectat cu hepatita virala in urma unei transfuzii de sange si a murit in urma unei insuficiente hepatice, si nu in urma cancerului. Multe persoane cunosc pe cineva care a suferit in urma unei transfuzii cu probleme. Acesta este doar un fapt al vietii si unul dintre riscurile cunoscute ale interventiilor chirurgicale, oricat ar fi ele de minore.

Pericolele ascunse in vaccinuri

Din pacate am dat peste mult prea multe povesti de acest fel. Am petrecut cea mai mare parte a vietii mele facand cercetari si scriind in domeniul medicinii alternative , fiind de la inceput focalizata pe bolile virale si bacteriologice si pe vaccinurile cu probleme, dintre care unele sunt inca facute din produse sanguine umane sau cu virusuri "slabite" create prin "trecerea in serie" prin culturi de celule contaminate provenite de la animale. Aceasta inseamna ca se iau virusuri umane si se pun in straturi de celule animale din nou si din nou, ceea ce le forteaza sa se adapteze la celulele straine pentru a supravietui. Aceasta "adaptare" necesita un schimb de material genetic intre virus si celula gazda. Cand sunt utilizate celule provenite de la rinichii de maimute, schimbul de material genetic ce are loc forteaza virusul uman sa devina putin un virus "specific maimutelor", dupa cum se presupune, astfel ca nu poate declansa pe deplin o boala lucru care nu functioneaza intotdeauna. in acest proces, virusurile native specifice maimutelor devin putin virusuri "specifice oamenilor", lucru care le da o mai mare compatibilitate cu celulele umane. Acesta ar putea fi si cazul infamului virus Epstein-Barr, la care se face referire ca la un virus "uman" desi multi oameni de stiinta cred ca se trage de la maimute, si ca a a ajuns sa contamineze oamenii in anumite forme mutante prin intermediul unor vaccinuri contaminate, ajungand apoi sa fie asociat cu sindromul oboselii cronice si cu alte maladii. Problema este ca intre noi si maimute granita dintre specii este mai mica decat cu alte animale, ceea ce face sa avem mai putina protectie fata de agentii patogeni proveniti de la maimuta. Riscul pe care il implica virusurile de la maimute este bine cunoscut in anumite cercuri stiintifice, insa este foarte putin cunoscut de catre publicul larg. in cadrul cercetarilor mele am ajuns sa studiez subiectul virologiei recombinante: combinarea unor virusuri deosebite intre ele in noi "familii", in general cu caracteristici mai periculoase decat virusurile "parinti", de catre oameni in haine albe care se joaca de-a Dumnezeu. Recombinarile se pot petrece si in natura, in anumite conditii, in special cand sunt ajutate de catre o stiinta periculoasa. De exemplu, un virus provenit de la maimuta numit SV-140 (virusul simian 40, dupa ce a devenit al 40-lea virus gasit in tesuturile provenite de la maimute) a fost descoperit ca avand proprietati unice. Acest "virus gol" poate penetra orice celula fara a fi impiedicat de problema "barierei speciilor" si permite altor virusuri sa se ataseze de el si sa fie transportate in materialul genetic al unei celule unde acestea pot sa se mute pe "masinarie" si sa reproduca singure noi virusuri recombinate. Descoperirea acestui virus a dat nastere domeniului virologiei recombinante, un domeniu cu multe consecinte infricosatoare. SV-40 a devenit o bine documentata (dar necunoscuta publicului larg) impuritate prezenta sn vaccinurile pentru poliomielita (realizate cu ajutorul culturilor de celule provenite de la rinichii de maimuta) ce au fost administrate intre anii 1955-1963 la 95 de milioane de beneficiari plini de incredere. Prima afirmatie oficiala a fost ca virusurile SV-40 "nu au nici o insemnatate in siguranta sau eficacitatea vacinurilor pentru poliomielita"; dar cand virusul a fost testat pentru prima data pe cobai dupa descoperirea lui, animalele au dezvoltat tumori la nivelul glandelor salivare si simptome specifice unor deficiente la nivelul sistemului imunitar. Organul corespondent la oameni este pancreasul. Cancerele pancreatice mortale au devenit de atunci o adevarata epidemie. SV-40 este acum asociat cu numeroase tumori, incluzand human mesotheliomas, osteosarcomul, tumori la nivelul creierului, ependimoma, tumori la nivelul plexului coroid, si altele. Aceleasi culturi de celule provenite de la maimute utilizate la fabricarea vaccinurilor au continut si alte virusuri cum ar fi de exemplu SIV (virusul simian al imunodeficientei), care joaca un rol important in crearea unui alt virus recombinant pe care il cunoastem sub numele de HIV. Nu exista nicio dovada oferita publicului care sa arate daca virusul a aparut in urma unor recombinari naturale, dar gradul sau de sofisticare si anumite cereri guvernamentale bine documentate de creare a unei arme biologice similare sugereaza altceva. Oricum, un studiu realizat la cererea Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS) si apoi suprimat, ce face legatura intre cazurile de SIDA din Africa si campaniile OMS de vaccinare impotriva variolei, poliomielitei si a alor boli, a teoretizat faptul ca vaccinurile virale au "activat" virusurile adormite, astfel ca aceasta este o posibilitate ce sprijina ipoteza recombinarii naturale aceasta doar daca HIV nu a fost intentionat adaugat in anumite vaccinuri. Ziarul London Times a publicat aceasta poveste in numarul din 11 mai 1986, dar a fost blocata aparitia acestei stiri in mass-media americana. Acest gen de informatie ajunge cu greu la publicul din SUA. Acelasi lucru s-a intamplat si atunci cand una dintre cele mai oribile "erori" stiintifice realizata vreodata a fost acoperita. Ea a implicat "celulele HeLa" cea mai agresiva cultura de celule canceroase cunoscuta vreodata ce si-au facut intrarea in laboratoarele stiintifice din intreaga lume pentru cercetari si apoi au contaminat accidental multe culturi celulare folosite pentru vaccinuri. Ganditi-va la virusurile din vaccinurile umane ce au fost crescute in culturi de celule canceroase si au schimbat informatii genetice cu celulele canceroase gazda inainte de a fi injectate in milioane de victime ce nu banuiau absolut nimic! Probleme cu transfuziile de sange Toate acestea sunt doar o parte din pericolele potentiale pe care le infrunta o persoana atunci cand primeste sange de la o alta persoana sau de la alte persoane ce sufera de anumite infectii nedetectate. Sam Biser, un cercetator din domeniul medicinii alternative l-a intervievat pe dr. Willism Donald Kellz, care a relatat o conversatie avuta cu dr. Friedman si dr. Burton de la fostul centru imunologic din Great Neck, New York. Dupa cum se spune, cercetarile lor au sugerat ca o transfuzie poate distruge rezistenta la cancer. Dr. Burton credea, asa cum cred multe grupuri religioase, ca transfuziile de sange pot cauza cancer, ca sa spun asa. Dr. Burton a afirmat ca o tumoare, in scopul de a supravietui, secreta niste compusi numiti "factori blocanti" care o protejeaza de sistemul de aparare natural al corpului.El credea ca o transfuzie va face ca factorii blocanti de la o persoana sa treaca la alta si sa fie capabili sa suprime suficient de mult sistemul imunitar al primitorului incat sa permita unei tumori sa se dezvolte. Noua tumoare isi va crea apoi proprii factori blocanti. Deci cancerul nu ar fi transmis direct, dar in acest fel o transfuzie de sange ne-ar putea creste susceptibilitatea la cancer. in timp ce posibilii "factori blocanti" si contaminarile provenite de la oameni si de la microbi animali prin rezervele de sange ma ingrijoreaza intr-o anumita masura, exista alti factori care imi dau insomnii... Cineva pe care l-am cunoscut la colegiu mi-a spus in trecere ca o transfuzie de sange i-a schimbat viata. Mi-a descris cum a iesit de la o operatie chirurgicala dupa un accident si s-a trezit cu o personalitate schimbata. A dat vina pentru acest fapt pe transfuzia de sange ce i-a fost efectuata. Din moment ce l-am cunoscut doar dupa acest incident, nu pot spune daca schimbarea a fost buna sau rea, dar cine ar dori sa i se intample asa ceva cand se afla sub anestezie? Dar ceva mult mai rau decat o schimbare de personalitate mi-a afectat opinia in 1981. in acel an, in Alaska, am dat nastere la singurul meu copil un eveniment mult asteptat de mine la varsta de 34 de ani, si de catre nasa lui, Ceci Clark, o artista si propietara de galerie cu un anumit renume in acel stat. Ceci a dezvoltat cancer la oase, fapt ce nu a fost diagnosticat imediat. inainte de a-l fi descoperit ea a suferit o operatie chirurgicala pentru altceva si a primit o transfuzie de sange. Cand s-a trezit, "creierul" ei mergea pe branci, sa zic asa. M-a recunoscut dar credea ca sunt sora ei si a devenit confuza cand a incercat sa isi dea seama de unde provenea nou nascutul. in cele din urma i-au descoperit cancerul. A murit la scurt timp dupa.

Tratamentul marin

in anii care au urmat, cercetarile mele s-au orientat catre tratamente alternative pentru cancer si remedii pentru bolile cronice degenerative, in special dupa ce am devenit extrem de bolnava si mi-am recapatat sanatatea eu si intreaga mea familie fara ajutorul medicamentelor sau al chirurgiei, cu ajutorul unui neobisnuit medic naturist din Spokane, Washington: regretatul dr. Harold Dick. Extraordinarele lui talente de diagnostician si vindecator au fost trecute mai departe si completate de catre fiica lui, dr. Letitia Dick-Watrous, care a incheiat o rezidenta de 3 ani cu el, a devenit partenera lui si apoi, dupa moartea acestuia, i-a continuat munca. Dr. Dick nu numai ca m-a ajutat sa-mi recapat sanatatea cu ajutorul unui "instrument" putin cunoscut, o modalitate de tratament imbunatatita care isi are radacinile in vechea "cura cu apa" a faimosului parinte Sebastian Kneipp, in testul de intoleranta la mancare O. G. Carroll si in hidroterapia constitutionala, ci a devenit si mentorul meu trezind in mine dorinta de a cerceta, iar dr. Dick-Watrous a amplificat aceasta dorinta. in decursul cercetarilor pe care le faceam pentru a descoperi metode naturale de vindecare, am devenit membru al unui website care prezenta tratamente mai putin cunoscute pentru cancer si infectii. Printre acestea se includea si "tratamentul marin", bazat pe lucrarile biologului/fiziologului francez Rene Quinton. El a demonstrat ca apa de ocean, in anumite conditii, este virtual identica cu plasma sanguina a mamiferelor. Cu ajutorul mai multor medici eminenti, a folosit cu succes apa de ocean ca un agent vindecator la mii de pacienti din Franta si Egipt, la inceputul anilor 1900. Cancerul era aproape necunoscut in acele zile, dar multe alte boli au raspuns la injectiile cu apa de ocean diluata o adevarata "plasma marina" care poate remineraliza un corp bolnav, normaliza nivelul pH-ului acestuia si echilibra electrolitii din corp, prin urmare corectand cauzele fundamentale a multor boli prin intermediul regenerarii "terenului intern" asa cum l-a numit Quinton. Raportul includea fotografii ale pacientilor luate inainte si dupa tratament. La fel ca majoritatea oamenilor am fost atras la inceput de socantele fotografii vechi de 100 de ani. Copilasi aflati aproape pe moarte datorita holerei si altor cauze, salvati; corpuri ce semanau cu niste cadavre redevenite durduli, pielea sangeranda datorita eczemelor devenita din nou neteda si fara rani... toate acestea datorita puterii apei de ocean. Multe nenorociri specifice inceputului secolului 20 cum ar fi tuberculoza erau prezentate ca fiind vindecate cu ajutorul acestei remarcabile plasme marine. Pe plan istoric, apa de ocean (plasma) a avut numeroase aplicatii bazate pe conceptul reinoirii, purificarii si regenerarii fluidelor interne si pe mentinerea echilibrului corpului. Ea s-a dovedit a fi un sprijin pentru celula si un regenerator al functiilor ei. Cat de importante sunt mineralele si micromineralele in corpul uman? Multi cercetatori, inclusiv dr. Joel Wallach, autorul casetei de mare succes: Dead Doctors Dont Lie ("Doctorii morti nu mint"), sustin ca absenta unui singur mineral de care corpul are nevoie poate da nastere si la 10 simptome specifice diverselor boli. Bineinteles, o mare parte din medicina moderna inca mai da vina pe microbi si pe codul genetic pentru majoritatea bolilor umane, asa ca teoria "deficientelor minerale" este in general ignorata. Dar dr. Wallach crede ca o boala de inima foarte des intalnita, cardiomiopatia o boala care a ucis mii de oameni de la atleti profesionisti pana la specialisti in boli de inima, sau i-a facut candidati pe lista de transplanturi cardiace este cauzata de nimic altceva decat de o deficienta de seleniu, care poate fi vindecata sau prevenita prin consumarea zilnica a unui supliment de seleniu ce valoreaza cativa centi. Introduceti apa de ocean veriga lipsa in deficientele nutritionale esentiale! Ea contine toate mineralele si micromineralele cunoscute, in forma organica si in procentul necesar tesuturilor umane si a fost prezenta acolo tot timpul, ca un agent vindecator si datator de viata, ascunsa in plina vedere. in timp ce site-ul pe care am gasit prima data informatiile referitoare la tratamentul marin contine o buna prezentare si fotografii impresionante, un site si mai complet asupra acestui subiect era in constructie. Acolo, pe acest site academic: www.oceanplasma.org, am descoperit ca dr. Juergen Buche, era in plin proces de traducere din franceza in engleza a unei mari parti din cercetarile si documentatia originala referitoare la apa de ocean. Ceea ca am aflat m-a impresionat enorm si a rezonat profund cu fobia mea referitoare la transfuzii. Am descoperit ca au fost realizate experiente pe caini vagabonzi pentru a se testa plasma oceanica (apa rece de ocean diluata si filtrata) ca substitut pentru transfuzii. intr-un experiment, Rene Quinton si echipa sa de medici au golit un caine de tot sangele sau si l-au inlocuit cu apa de mare izotonica (diluata). V-ati gandit ca acest caine ar fi trebuit sa moara imediat, dar cainele a trait. Dupa transfuzie, in a doua zi, 50% din componentele specifice sangelui au reaparut. Pana in cea de-a patra zi, aproape 100% din componentele sanguine lipsa au reaparut, ceea ce pare a fi o dovada a fenomenului de transmutatie biologica (o transformare a unui element chimic in alt element chimic). Nu numai ca sangele s-a regenerat complet, dar curand dupa procedura cainele sarea prin jur ca un catelus, cu o mai mare vitalitate decat inainte si a mai trait multi ani dupa aceea. Ganditi-va ce ar insemna pentru intreaga lume un substitut pentru transfuziile de sange, sigur, eficient si prezent din abundenta; fara efecte secundare, fara a fi necesara o potrivire a grupelor sanguine, fara a fi necesara efectuarea unor analize pentru descoperirea eventualilor agenti patogeni si, in plus, ar fi o adevarata plasma ce contine in sine insusi proprietati vindecatoare deja demonstrate! Ce s-a intamplat cu acest nemaipomenit tratament marin? Primul Razboi Mondial a blocat cercetarile medicale iar Quinton a fost recrutat. A murit in 1925. Aceste evenimente au intrerupt cumva continuitatea tratamentului marin in spitale si clinici (multe spitale practicau acest tratament). Oricum, tratamentul a fost dus mai departe de catre colaboratorii sai si de catre adeptii sai ardenti, si a renascut dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial in mai multe tari. Experimente pe animale in care s-a utilizat apa de ocean ca substitut pentru transfuzii au fost repetate in 1969 cu aceleasi rezultate; dar de atunci "tratamentul marin" a fost folosit doar ca un agent terapeutic pentru oameni, mai mult ca un tratament de baza pentru bolile degenerative cronice. De asemenea a devenit cunoscut ca un supliment mineral lichid complet si usor de asimilat si ca un supliment de microminerale folosit pentru remineralizare, pentru detoxifiere, pentru cresterea energiei si pentru eliminarea stresului. Nu au fost niciodata realizate pe oameni experimente de inlocuire a transfuziilor sanguine cu apa de ocean. Cat despre proprietatile vindecatoare ale apei de ocean, in atmosfera medicala restrictiva din zilele noastre, se poate face referire la apa de ocean doar ca la o "bautura minerala". Daca cuvantul "vindecare" ar fi pronuntat sau scris in relatie cu numele unei marci de fabrica, "ofensa" ar fi legal actionabila in instanta. Doar un medicament, toxic prin insasi natura lui, poate fi numit "curativ". Nici un fel de studii aprobate de FDA nu vor fi sponsorizate sau raportate referitoare la eficacitatea tratamentului cu apa de ocean pentru diversele boli deoarece un supliment poate fi studiat doar in relatie cu "gradul de reducere al riscului" de imbolnavire asa cum este el definit de catre agentia guvernamentala si nu ca un tratament pentru o boala reala. De ce nu am auzit oare de Rene Quinton si de tratamentul sau marin?

Un sistem de sanatate bolnav

SUA are cea mai proasta stare de sanatate la nivel national comparativ cu orice alta tara industrializata din lume in ciuda faptului ca se cheltuiesc cei mai multi bani pentru cercetarile din domeniul sanatatii si pentru serviciile medicale.

Aceasta tara a ramas din pacate in urma in multe domenii ale stiintei medicale, in mod special atunci cand cei care profita de pe urma unei stiinte proaste sunt chemati la arme pentru propria lor protectie, in momentul in care apar remedii mai sigure, mai eficiente si mai putin costisitoare cum ar fi modesta apa oceanica a doctorului Quinton. Priviti industria farmaceutica internationala. Detine o asemenea bogatie si putere incat controleaza nu numai FDA-ul dar si legislatia si politica americana legata de sanatate. Luati de exemplu cazul poznei cu "colesterolul". in trecut, liniile federale calauzitoare in cazul colesterolului erau acestea: cineva ce are un regim alimentar ce contine 300mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru in sange, era considerat a avea nivele inacceptabile si avea nevoie de tratament. insa sub "ghidarea" puternicei industrii farmaceutice, aceste linii federale calauzitoare au fost recent modificate. Acum, mai putin de 200 mg de colesterol pe zi este considerat "acceptabil" si un nivel HDL (colesterol bun) mai mic de 40 mg pe decilitru este acum inacceptabil (JAMA 2001; 285:2486-2497). in traducere: conform vechilor linii calauzitoare, 13 milioane de oameni erau impinsi sa foloseasca medicamente de scadere a colesterolului. Conform noilor linii calazuitoare, 36 de milioane de oameni cumpara acum aceste medicamente si aceasta inseamna venituri suplimentare de ordinul a miliarde de dolari ce intra in conturile companiilor farmaceutice. in acelasi timp, acesti producatori de medicamente au ezitat in mod special sa publice orice material referitor la efectele unor nivele joase ale colesterolului induse cu ajutorul medicamentelor. Conform anumitor studii printre aceste efecte se numara: aparitia depresiei, comportamentul violent, sinuciderea, cresterea riscului de infarct miocardic si o slaba functionare a sistemului imunitar.

Spalarea creierului

Totul arata ca si cum ne-ar fi fost spalate creierele de catre un fel de mitologie a medicamentelor si am ajuns sa credem ca bolile sunt cauzate de o lipsa de medicamente si ca pot fi vindecate doar prin cresterea consumului de medicamente, si acestea din ce in ce mai scumpe. Ce s-ar intampla cu toate aceste carteluri internationale ale medicamentelor daca o metoda reala de vindecare a cancerului ar aparea brusc pe piata, in afara controlului lor? Din moment ce toate acestea exista financiar mai degraba doar pentru "tratarea simptomelor" (managmentul bolilor) decat pentru a vindeca ceva, este posibil ca intreaga noastra infrastructura medicala/financiara sa se prabuseasca drept consecinta. Actionarii companiilor farmaceutice vor profit, nu un remediu pentru a sfarsi mizeria umana si a stopa fluxul profitului. Auzim povestiri similare referitoare la inlocuitori pentru combustibilii fosili si despre alte descoperiri ce ar putea schimba vietile oamenilor, despre inventii care nu au ajuns niciodata pe piata deschisa datorita interventiilor venite din partea competitiei. in acelasi mod, un inlocuitor sigur al transfuziilor de sange ar putea ameninta prea multe zone bogate si puternice ale pietei medicale pentru a vedea vreodata lumina zilei... dar ne putem inchipui posibilitatile. Oricum, "viziunea fara actiune este doar un vis" conform dr. Buche. Considerati acest articol inceputul actiunii poate al actiunii tale!

Procurarea solutiei vii

Apa de ocean poate fi ingerata oral sau poate fi injectata. Cu toate acestea, procurarea apei de ocean necesara pentru consum nu este un lucru usor; trebuie sa aveti cunostintele necesare si echipamenul necesar. Apa de ocean difera in compozitie si nu poate fi adunata la intamplare. Pregatirea ei variaza in functie de distanta fata de coasta, de climat si de vegetatia marina. in timpul intregului proces, de la ocean la sticla, apa de ocean nu trebuie sa atinga nici un fel de metal; trebuie mentinuta rece deoarece incalzirea ei ii distruge proprietatile fortifiante. Trebuie sa fie transportata si pastrata in vase de sticla sau in containere de plastic. Apoi trebuie testata si purificata la rece intr-o maniera care previne alterarea ei si pastreaza neschimbata conditia sa de solutie vie. Apa de ocean in starea sa originara si primara avea doar un sfert din continutul salin pe care il are acum si acest lucru este inca reflectat in continutul salin al sangelui si al lacrimilor. Oceanele au devenit mai concentrate de-a lungul timpului si apele lor sunt acum mult prea sarate pentru a fi baute in cantitati mari. Pentru a folosi apa de ocean ca plasma sanguina, ea trebuie diluata cu apa ultra-pura pana ajunge la aceasi concentratie ca cea a plasmei sanguine: mai exact noua grame de sare pe litru. Ca un supliment mineral perfect, poate fi consumata oral sub forma diluata sau in forma naturala de catre cei care nu au o sensibilitate la sodiu dar numai in cantitati mici, de exemplu o uncie [0.03 litri] odata, de mai multe ori pe zi daca este necesar. Oricum, este extrem de important sa o diluati cu apa pura de izvor, deoarece apa tratata cu clor are conform catorva studii asupra apei de ocean acelasi efect daunator pe care il are si asupra corpului uman. Francezii au inteles corect cum stau lucrurile: ei au ozonat apa in loc sa adauge in ea solutii (ieftine) de curatire. Proprietatile exacte ale apei de ocean raman inca un mister pentru stiinta moderna. in ciuda expertizelor noastre tehnice avansate, natura completa a apei de ocean sfideaza orice analize. Ea are niste calitati vii care sunt mai presus de suma partilor ei. Nu poate fi uscata si reconstituita sau sintetizata in laborator. Marele om de stiinta francez Antoine Bechamp privea sangele mai degraba ca un fel de tesut curgator decat ca un simplu lichid. Apa de ocean are ceva ce o face mai mult decat "doar apa". Ea sustine viata, asa cum a demonstrat laureatul Premiului Nobel Alexis Carrell care a tinut in ea o bucatica de tesut provenit de la inima unei gaini, timp de mai mult de 26 de ani, trebuind doar sa o schimbe zilnic pentru a scapa astfel de deseurile metabolice. De fapt putem afirma ca am internalizat oceanul in interiorul nostru si ca acest mediu bogat in substante nutritive este sursa vietii. Fiecare celula a corpului este imbaiata si se hraneste din acest mediu. El preia si transporta cu sine deseurile rezultate in urma metabolismului celulelor. Acest mediu contine o forta a vietii spre deosebire de solutia salina vazuta in familiarele pungi din fiecare spital, care nu este nimic mai mult decat o solutie de sare de masa si apa obisnuita. Sarea de masa procesata are putine asemanari cu sarea de mare bruta, neprocesata, bogata in minerale. Daca ar fi sa fiu supusa unei interventii chirurgicale as vrea sa vad "plasma oceanica" scurgandu-se picatura cu picatura dintr-o punga situata deasupra capului meu. Lumea are nevoie de cineva cu curaj si viziune, dornic sa initieze primele experimente umane de transfuzie cu apa de ocean; lumea are nevoie de cineva sa extinda experimentele pe animale realizate de Rene Quinton si sa faca in viitor acel salt ce semnaleaza adevaratul progres.

Despre autor: Dianne Jacobs Thompson a absolvit in 1976 Universitatea de Stat Western Washington cu o specializare in arta, dupa care a obtinut o acreditare in jurnalism de la Central Washington State University. Ea a predat la scolile publice in ultimele doua decenii iar din anul 1981 a inceput sa faca cercetari si sa scrie despre medicina alternativa.

Mare parte din articolele si expunerile sale aveau o natura prea controversata in general avand de a face cu pericolele medicinii conventionale si cu mijloacele alternative de vindecare pentru a fi publicate in trecut, dar Internetul a eliminat nenumaratele obstacole ce anterior faceau ca asemenea informatii sa nu fie facute publice in mass-media si a permis multor calatori accesul la aceasta "super-autostrada informationala".

[Articol extras din Nexus Magazine, Anul II, Numarul 9 (octombrie 2006 - ianuarie 2007)]

Sa auzim de bine !Echipa naturist-life.ro