Anulu X. — Hr. 15. Budapesta, mercuri in 12/24 martiu 1875.

ALBINA Prenumeratiuni se facu la toti dd. core spundinti ai noştri, si de a dreptulula Be-dactiune Stat ionsgas«e Nr. 1, unde sunt a se adresa si corespundintiele, ce pri-vescu Eedactiunea, administraţi unea séu speditur'a; câte vor fi nefrancate, nuse vor primi, éra cele anonime nu se vor publica

Pentru axranoie si alte comunicatiuni de interesu privatu — se respunde câte 7 cr. pe linia; repetirile se facu cu pretiu sca-diutu. Pretiulu timbrului câte 30 cr. pen-

tru una data se anticipa.

Situatiimea si noi. Budapesta, in 11/23 martiu 1874.

Dóue imputatiuni sunt, cari princi-palminte s'aujredicatu asupr'a clubului si resp. a partitei nationâlitâtiloru dela Diet'a Ungariei, cu ocasiunea luárii in consideratiune a conclusului seu facia de nóu'a situatiune.

Antaiu: sustienerea in intregu a programei nationale si a essistentii de sine a partitei.

A doil'a: tocmai si din acesta causa dedus'a—ne'ncredere in intentiunea sincera si seriósa patriotica a par txtei.

Adecă •— cei mai mulţi, ba — am pote dice, chiar toti adversarii noştri naţionali — ni reflectară, câ — este frumósa si — la audiu bine sunetoria enunciatiunea nóstra, deapre intentiunea nóstra loiale si sincerminte patrioteca facia de noulu guverniu si activitatea sa, intru deslegarea problemeloru sale ce­loru grele ; dar câ — este greu a crede intru acesta buna si nobile intentiune, candu se recugeta la dusmaní'a nóstra din trecutu si — la aceea, câ tote pre-tensiunile nóstre naţionali ni le-am reser­vat, chiar si separatiunea nóstra politica-nationale ni-am sustienut'o,—numai câtu ni-am suspinsu momentanminte stârui-rea implinirei acelora.

Imputatiunile sunt — întemeiate si — grave. Nu vom negá nici un'a, nici a lfa; si tocmai de aceea — asia credemu [câ — este de lipsa, dar sl merito, c%,şe,

Iuamu la desbatere critica. Ceremu cea mai deplina atenţiune. — Magiarii de la potere, minoritatea

poporatiunei tierii, a patriei comune tuturora, sustienu oblu, si faptualminte prin poterea discretionaria, ce — cu cale séu fora cale li este data in mani, fortiadia chiar, ca patri'a comuna sé fie

\i\ sé remana pentru pururiá statu publicu \tschisivminte magiaru, adecă — numai si numai magiaru.

Ce va sé dica acést'a -? Va sé dica, intriga vieţi a publica:

\representantiunea in concertulu tiereloru

si popóraloru, si in istoria universale, — i legelatiunea si administratiunea de stăm, J si chiar armat'a, justiti'a si instructiuma I publica, intrudusa de statu, — se fie m- \ mai magiare, firesce pe cont1 a tuturora; j ér poporale nemagiare, maioritatea t e ­rii, sé nu aiba, de câtu o viétia tolerata privata, firesce pana atunci, pana ca.iiu spre sustienerea acestei 'a—fortiele loru proprie, materiali si spirituali — li vor ajunge.

Ei bine, ce insémna acesta situa­tiune, pretinsa de domnii magiari?

Nici mai multu, nici mai pucinu, de câtu, câ — minoritatea magiara se aibe dreptulu, de a se nutri si intari, de a-si asecură essistinti'a — pe conta, prin des-poiarea maioritatii nemagiare; ér ace­stei maioritâti sé nu i remaua, de câtu dreptulu, d'a se vestedi mereu, pan' BO péra, parte se se prefacă in elementulu domnitoriu.

Acést'a este essinti'a programei fia-cârei partite magiare din Dieta si din

> tiéra. Cine acést'a nu vede, nu pricepe,

acel'a nu merita numele de omu cu ochi si cu minte. Domnii magiari insisi —nici nu nega, si nici nu facu secretu din pre-tensiunea loru, ma o spunu cu vóce inalta fia-cui, si diferitele partite ale loru — pe 'ntrecute si-o declama un'a altei'a.

Ei bine, nu intrebâmu — óre • este dreptu acesta ? câci ni s'ar poté dice câ — da ;ümdu câ asiá sunt legile tierii, asiá a

jjuratu Begak la_ j&coâoaalwi»e< ^aă -mm câte tote apucature si ficţiuni proste; insa intrebâmu : este justu, este indrep-tătitu acést'a naturalminte? Câci in fine, dupa legile naturei, pri-ce este indrepta-titu, cu buna consciintia se pote lua si de dreptu.

Respundemu simplu : da • preten-siunea si tendinti'a magiariloru d'a trai si d'a se intari, si d'a-si asecură essistin­ti'a — pre conta multimei nemagiare — este îndreptăţită, déca acea mulţime ne-

j magiara este măi slaba si mai presta, seu mai miserabile, si — nu scia, seu nu vré sé desvolte si sé sustiena o resistin-

tia, o lupta eficace pentru essistinti'a propria; întocmai precum — îndrep­tăţită a fost încercarea lui losifu alu Ihlea, alui Metternich,, alui Bach si Schmer­ling, d'a subjuga si storce pre magiari pentru scopurile germanismului superi-óre, cari incercâri sicur sl reesiau, déca elementulu magiaru se dovedea de totu miserabile.

Dupa legile naturei, fiintiele si ele­mentele superiori au totu dreptulu de a se folosi de cele inferiori spre scopu­rile loru proprie de desvoltare si asecu-rare. Firesce câ — umanismulu. mai ver-tosu prin crestinismu — predica alta doctrina, dar — numai o predica; de urmatu nime nu o urma — incependu dela pap'a celu din Roma, pan' la celu din Berlinu si celu din Petropole, si celu din Caransebesiu sl celu din Bogsia, cu numele pop'a Elek !

Ei bine, facia de incercârile îndrep­tăţite ale domniloru magiari — clubulu deputatiloru naţionali, ca parti ta a na­tionâlitâtiloru nemagiare —logicamente — ce pusetiune avó se ia? De siguru — numai aceea pre care a si luat'o, puse-tiunea de resistentia séu opositiune natio­nale, pentru aperarea essistintiei ele-menteloru legalmente si'justamente ape-sate si utilisate de domnii magiari, — pusetiunea de lupta politica continua, de lupta forte grea, pentru câ—este forte ne­egale \

Totu ce n'a fost ticalosu si misera-feite in clementele uernágiari — s'a in-gagiatu in acést'a lupta si — pré bine este conoscutu, câ domnii magiari, desi BUperiori dupa pusetiunea loru in stătu, totuşi pentru ca sé sustiena cu victoria lupt'a, au trebuitu sé faca — nu numai cele mai mari incordâri de poteri, sé se enervedie chiar, ci au trebuitu se calce ciliar propriele loru legi, propriele loru principia politice, demoralisandu tote, tóta vióti'a publica, de susu pana diosu; cu unu cuventu — sé provóce cumplit'a calamitate publica generale, de care pa-timesce astadi tiér'a intréga, amicu si inamicu, in tote partitele si peturele.

Nu é asiá? — Cine va cutesá sé nege!

Si óre — domnii magiari, prin atât'a lupta, atâtea sacrificia, câscigara — pen­tru pretensiunea loru — ceva garanţie sicure, cari sé ii faca, a poté fi linisciti mă­car pentru 100 de ani, măcar pentru 50, 30 de ani, — seu mâcar pen t ru Í0 ,pen­tru 5, pentru 2 ani??

Nemic'a! Garantí'a loru e — ste-panirea, de astadi pona atunci, pona candu ei sunt la potere, ér nationalitâ-tile sunt mai slabe.

Dar — óre naţionalităţile câscigara ceva prin lupta ?

Câscigara atât'a, câ dovediră, cumca nu sunt inca morte, si — câ nu voru se renuncia la viétia ! Dar de alta parte se obosiră sl ele infricosiatu,—firesce, pen­tru câ natur'a magiariului este totu a-gresiva; agresiunea lui paruriá cruda si fora scrupuli; cea-ce pre câtu inversiuna, totu pre atât'a sl disgusta si indigna pre contrariu!

Éta starea intru carea ne gasl fu-siunea, schimbarea ce se intemplâ in gu­verniu, si in partit'a sa.

Ei bine: ce dice acestu nou guver­niu? -

Elu dice: trebue sl urmämu alta politica in privinti'a finantieloru si a ad-ministratiunei statului; dar anume trebue sl moralishmu viéti'a nóstra publica, tie-nendu legile cu rigóre.

Ei- bine, déca acést'a va fi adevera£u, apoi in tipu de consecintia—nesmintitu are sé urme o slăbire in agresiuni contra nationâlitâtiloru, in câtu acestea sé póta cevasi resuflá.

Apoi noi credemu, câ acést'a va fi adeveratu ; pentru câ vedemu calamitatea comuna cea mare, carea sl pre domnii magiari ii pune in neposibilitatea d'a continua atacurile cu aceeaşi tăria si as­prime. Dar —• credemu numai ceea-ce promite nóu'a situatiune; aceea insa, câ va incetá d'a fi eschisivminte magiara nationale, si câ va face locu si nationâli­tâtiloru nemagiare in viéti'a publica de statu, — ea, nóu'a situatiune, nu numai

Domnule Redactoru! Nu credu se fia in patri'a nóstra unu

[tienutu, care sé aiba unu trecutu mai glori-IOBU decâtu districtulu Naseudului, si apoi nu [credu sé se pota aretâ unu arghiu romanescu,

)re a cărui trecutu sé se fia potutu aduna I tote datele, cari sé-lu infaoisia cu deplinetate [pana in detaiu, cumu s'au potutu face acést'a lin acestu tienutu, care órecandu forma dis-[trictulu liberu valachicu alu Rodnei, mai jtardiu districtulu militare alu Rodnei, dupa |tceeaalu duoilea regimentu romanesou de

ranitia, ér' astadi districtulu romanescu alu asuedului.

Fost'au nu numai in centru, dar chiar im fia-care staţiune de comandante a com-Ipaulei, archive pline de documente de mare Iralore; nu s'a interasatu inse nime sé-le [adune, si asia in anii de trista aducere-a-Imente s'au datu préda focului. Ceea ce se po-Itea face atunci forte usioru prin unu singuru |individu,astadi pretinde nu numai conlucrarea

ani nnmoru mare de bărbaţi devotaţi causoi, |ei al apese enormi.

Ar fi astadi de mare interesu a cunosce liigtem'a militare granitierésca, care astadi |de unii se inaltia pana la inaltulu ceriului,

de alţii se scufunda pana in abisulu infer­

nului. Ar fi de mare insemnetate a face o ase-menare intre acea sistema si intre sistem'a ab-soluti8tica si cea de facia, in ceea ce privescc administrarea si viéti'a acestui tienutu. Aces­tea inse astadi sunt imposibili, de-óra-ce nici din tempulu absolutismului nu aflâmu actele, de cari am avé lipsa, câci—avendu bachianii ordinu a nimici documentele do interesu — ce a fost de ceva insemnetate au arsu, si cene mai scie de nu se va intemplâ totu asia si acuma, in casu candu s'ar schimba sistem'a.

Atari consideratiuni se vede câ a avutu inaintea ochiloru sl repausatulu prepositu capitulare alu Gherlei, Macedanu Popu, care in teneretiele sale — avendu intrare libera in archivulu vicariale din Naseulu, ba fiindu chiar incredintiatu cu ordinarea acelui ar-chivu, se apuca de culese datele ce i s'au pa-rutu de ceva interesu, ér pe basea acestoru date scrise o schitia istorica a Vicariatului Rodnei, seu mai bine o schitia a activităţii Vicariloru din acestu vicariatu.

Schiti'a istorica din cestiune e in manu-scrisu si testata gimnasiului romanescu din Naseudu. Nu sciu ce sorté póté sé aiba si acestu manuscrisu ; sciu inse câ publicandu-se si propagendu-se printre Romanime, se va poté pastrâ mai seouru.

De aceea vinu a rogâ onorat'a Redap-tiune de la „Albina* — in interesulu comunu — sé binevoiesca a mediloci publicarea aces­

tui manuscriptu in foisiora. Eu lu-voiu deco-' piâ fidele de pre originalu, si nu voiu schimba . nemicu, decâtu in privinti'a stilare voiu face j unele indreptâri, ér de aci incolea adausurile : ce ar fi de facutu, le voiu insemnâ in note i sub testu.

Naseudu, in faur ar iu 1875. Massimu Popu.

Activitatea Vicariloru foranei episcopesci gr. cat. din districtulu Naseudului, dela infientia-rea vicariatului pana la Vicariulu An-chedimu Popu inchisive, descrisa c i e M a -C e d o i l U P o p u , Prepositulu capitlului

gr. cat. a Diecesei de Gherla.

C a t r a c e t i t o r i . Cu finea lui Iuliu anulu 1838 lasâi din

bunavointi'a mea ca tedra profesorale de la gimnasiulu nostru din Blasiu, carea am fostu ferice a-o capetâ in Septem vre anulu 1834, dupa absolvirea cursului teologicu in semi-nariulu din Blasiu, si venii la Naseudu in ca­litate decapelanu si catechetu in institutulu educatoriu militare, cumu sl in cele patru clâssi normali, împreunate cu acest'a. — In a. 1839 m'a incredintiatu vicariulu de atunci, fericitulu loanu Mänanu, cu punerea in ordene a archivului vicariale, care se afla in cea mai mare disordine. Prin acést'a mi-s'a datu o ocasiune pré plăcuta, de a-mi

castigâ osebite ounosciintie, atâtu despre ze-lulu si activitatea Vicariloru in cele beserice-sci ei scolastece, cumu si in unele politico-oivili, la cari au incursu dinsii ca vicari episcopesci.

Erumpendu revolutiunea in anulu 1848, am lasatu oficiulu parochialo si vioariale pre veri câtu-va tempu, si m'am dusu curegimen-tulu in Bucovint, punendu mai antaiu totu archivulu registratu in ordine cronologica in beserica, cugetandu cumca santieni'a locului lu-va scuti de vandalismu; dar m'am insielatu, câci re-intorcéndu-me, mai la anulu, nu l'am mai aflatu. Precum m'am informatu a avutu sl acest'a sortea archivului regimentelui, oare fü arsu.

Inse ca cunoscintiele câştigate se nu se immormente cu mene, le descriu cu ajutoriulu lui Ddiau aici; deci te rogu iubite cetitoriu a le ceti si primi cu aceea bunavointia, cu care le-am descrisu dupa însemnările mele, remaăe din intemplare dimpreună cu mio'a mea biblioteca in beseric'a gr. cat. a Sangior-giului, unde le-a fostu depusu iubitulu meu parente si paroohu lacobu Popu, care fusese cu câteva dile mai înainte la mene in Na­seudu si le-a primitu dela mene spre pastrare. Langa acelea am mai adausu sl descrierea unoru evenemente do la anulu 1849, pana la anulu 1858, candu am fost promovatu la demnitatea de Prepositu alu Capitlului, redicatu langa nou'a episcopia gr. cat. a

Gherlei. —

Ése de dóue ori in septemana : Joi-a si Domineo'a; éra candu va pretinde im-portanti'a materieloru, va esi de trei séu

de patru ori in septemana.

Pretiulu de prenumeratiune, pentru Austria:

pe anu intregu 8 fl. T. a. s diumetate de anu 4 fl. T. a. „ patrariu 2 fi. v. a.

pentru Bomania si strainetate: „ anu intregu 1 2 fl. v. a. „ diumetate de anu 6 fl. r. a.

câ nu ni promite, ma chiar tocmai res­pinge de la sine. Ei bine, facia cu acésta positiva situatiune—ce erá, ce trebuia sé faca clubulu nationale, partit'a nationali-tâtiloru? Cei i dicta firea lucrului?

De buna séma — nu, ca sé se des­facă, sé renuncia la scopu-si, si sé se pre­facă in cele lalte partite magiare, pentru naţionalităţi astadi atâtu de pucinu bine-voitórie, casl ieri, ci — simplu ceea-ce a facutu. Sé dica sincerminte contrari loru sei:

Sentu sl eu calamitatea comuna ca sl \ voi; pricepeţi—credu sl voi, ca sl mine, cumca lupt'a nóstra a nascutu acésta ca­lamitate, carea stă se ne inghita pre toti; — ccntiuandu resbelulu mai de parte, ne prepadimu sictir; si a dă — fiindu că voi, intru interesulu camei vóstre, vreţi se mai slăbiţi cu atacurile, sl nationalătitilc intru interesulu loru —voru odihni. Fiindu voi mai de omenia, nesmintitu câ naţio­nalităţile voru sé fie mai crutiate; ure/e voru sé se astempere, si apoi — ce mai sciţi ce póté aduce diu'a si nóptea!

Déca—precum ni aréta observările naturalistiloru, — calamitâtile, nevoile mari comune, imblandiescu si desarma | ferele selbatece, chiar sl pre cele mai | crude si rapaci, facu pre tigru sé stee in ami ci a langa khenguru, pre uliu si siomu langa rondunica si ciocârlia, etc. etc. apoi — cum nu ar fi de totu naturale, ca I omenii cu minte, in asemenea caşuri de nevoia, sé depună dusmaní'a, sé se apro­pia si sé caute ocasiuni de a se intie- [ lege si d'a continua pacea câiu de lungu, ' mâcar — pona s'ar dedá a se tolera si ; stim'a mai binisioru ! — j

Credemu câ am lamuritu adeverulu ' in deplinetate. I

Numai un'a n'am spusu inca ceti-toriloru, aceea, câ — déca propriamente ! tóte au decursu naturalminte, sí déca j asia-dara pre cale naturale am ajunsu la stadiulu, unde ne aflâmu:—unde a fost totuşi gresiél'a domniloru magiari, — pentru carea noi ii numiamu nedrepţi, |

lepti, rei patrioţi, ba pona sl bar- \ bari? !

Noi c andu am dis'o acést'a, am sl J lamurit'o. Dar — bine, s'o lamurimu si aci in pucine cuvinte.

Domnii magiari, in tendinti'a si por­nirea loru naturale—au gresitu: a) atunci, candu au desconsideratu pro tare starea si firea nationalitâtiloru; b) ori-de câte ori} pentru de a devinge resistinti'a aces­tora, au mersu pona a desconsidera si calcá in picióra chiar principiale si legile, creiate de ei insisi si numite sânte; c) j atunci candu, pentru scopulu asecurârii essistintiei si doTniniului seu nationale,si-a cautatu unu puntu de radimare — afara

din sinulu sou, la unu elementu loru na-turalmente contrariu!

Acestea sunt gresiele mari si prin­cipali in lupt'a politica de statu, gresiele, cari pururiá sclintescu logic'a; si tocmai pentru aceea pururiá se resbuna in con­tra gre8ifcoriloru. Aci contrarii noştri magiari si-au meritatu imputatiunile nós­tre de — ne'ntielepti, nedrept^ rei patri­oţi, ba adesea chiar de barbari.

Ei nu au avutu răbdarea de studiu si de lupta rationale onorabile, precum sengur este aceea naturale si permisa intr'unu statu de dreptu, intre omeni de cultura. Prin acést'a pre noi ne-au desgustatu de câtra sine pan'la indegnatiune; pre sine insisi cu totu cu caus'a loru cea mare, s'au cufundatu intr'unu noianu de greu­tăţi, din cari — indiecitu studiu, multa intieleptiune si —grea lupta cu acelesi gre­utăţi va fi de lipsa, pentru ca sé póta scapá. Pona atunci noi am câscigatu — timpu, carele bine folositu, este auru, este viétia.

Acésta este situatiunea de facia. —

Nota bene. Nu potemu a nu luâ spre scire chiar la acestu locu, cumca onorabil'a nóstra betrana din Brasiovu, „Gaz. Tr." lu-andu si ea notitia despre nóu'a atitudine a deputatiloru naţionali, o condamna simplu si iute, ca pre un'a ce — „va poté se tstrice multu, s'e devină chiar funesta pentru caus'a nationale romana — sl in transilvania."

Firesce, spre a motivá acést'a, aduce câte de tóte verdi uscate, dupe cum i este da-ton'a, dupa cum este chiar naturalu ómeni-loru, cari in viéti'a loru nici candu n'au inve-tiatu a apretiui evenimentele si faptele in realitatea loru si nessulu logicu intimu.

Pana sl de retragerea lui Mileticiu, Po-litu si Costiciu se servesce ca argumentu, cari au preferi tu ,.a se desparţi de colegii loru si a remané pre vechiulu loru terenu."

Afle mama din Brasiovu, câ — chiar clubulu a remasu pre terenulu seu, si ca — cei trei şerbi inca au remasu, si — câ desi densii pentru întreruptele comunicatiuni nu se po-tura infacisiá la conferintie in Pesta, posţe-riormente insa numai diu Mileticiu se sprime in ,JZastawa", precum câ nu pricepe bine „nóu'a tactica" si — pate câ densulu singuru nu o va adopta, ci se va isolâ. —

Mai atinge drag'a mama din Brasiovu si despre aceea, câ — „nóu'a atitudine — nu se póté termina decâtu prin unu fiasco, care spre ori-ce alt'a, numai spre onóre nu va poté servi." —

Prin acestu enunciatu onorabilii de langa mam'a „Gazeta" dovedescu eclatant-minte, câ — antaiu, nu sciu ce vorbescu, câ li curgu cuvintele din gura fora pricepere ; ér a dóu'a, câ — n'au nice ideia despre ceea-ce se dice onóre.

Déca domniele loru mai doreseu se ii stinâmu si sé mai stâmu de vorba cu ei, apoi ii jDgâmu, sé se adópere de o soliditate mai mare in cugete si argumente.

Nu vréu acei buni bărbaţi se asculte de noi, cei de atâti'a ani nemediatu in lupta de diia si de nópte, cei-ce din propria-ni esperi-inüa invetiaramu a conósce importanti'a óme-nibru si a imprejurâriloru : — ei bine, cu ce dr«ptu si-aroga ei, din cuibuletuilu loru, o judecata decisiva asupra nóstra ? !

Deputaţii clubului nationale de la Die-t'a ungurésca, totu o data ca creiatorii si sus-tieuatorii partitei naţionali si opositionali — in fapta, si nu cu mintiun'a, — dupa sutele de prtbe ce au datu despre firmitatea caracterului Ion si despre orientarea loru chiar sl intre celi mai grele imprejurâri, mâcar atât'a ar fi dóia indreptati a pretinde de la politicastrii noştri do chilia si provincia, câ actele loru sé fie cevasi mai bine, mai aduncu studiate, ér nu numai ca — pensele copíilorn de la scóla.

Budapesta, in 23 martiu n. 1875. Par ' câ intr'adeveru sl altissimulu locu

insusi au ajunsu la conosciinti'a marelu morbu sociale, ce s'a desvoltatu in mesura atâtu de ingrositória sub timpulu erei nóue, a morbu­lui nemorabilităţii publice, chiar si in cercurile principali de statu.

Deducemu acésta imbucuratória credin-tia din faim'a ce ni o aduce „Tageblatt" din Viena, in nrulu seu de ieri, care faima suna, câ maresialalulu supremu de curte a adresatu notificatiuni câtra consiliarii intimi ai MSale, principii lablonowsky si Sapieha, câtra Dr Giskra si camerariulu imperiale o. Borkowsky, prin cari li descopere displacerea Monarchului asupra portarii loru ca membri ai consiliului de admini8tratiune la întreprinderea drumu­lui feratu Leovia-Cernau'i si li intredice in­trarea mai de parte la Curtea imperatésca, ér pre Sapieha specialminie lu-avisédia asi cere demisiunea dela postulu de presiedinte alu Dietei Galitiane; precandu in acelaşi timpu fostulu presiedinte alu curţii de juraţi in Caus'a lui Ofenheim, b. Wittmann, si procu-rorulu publicu b. Lamesan, primiră decoratiu-

. i ea coronei de feru, clas'a a I II . Este cam de multu, decandu nu s'a mai

observatu de la locuia celu mai naltu in Au-stro-Ungaria — condamnandu-so in modu demonstrativu vitiulu si onorandu-se moral'a si vertutea. — T iene Domne totu asia! —

S a m b a t ' a t r e c u t a n i s e c o m u ­n i c a o f i c i a l m i n t e u r m ă t o r i ' a

c h â r t i ' a : Nr.

90 scol. Dela Consistoriulu aradanu —

Magnificului d. VÎC. BabOSlD, asesore consisto­riale in Pesta.

Statutele Reuniunei generali a in-vetiatoriloru romani confesionali gr. or.

din dieces'aAradului,ce s'au votatu in adu­narea generale a invetiatoriloru, tienuta la 20 aprile 1872 sub presiedinti'a Mag-nificentiei Tale, consistoriulu prin acé­st'a le apróba pre bas'a testului ce s'au publicatu in fói'a „Albina11 nr. 52 din 2/14 iuliu 1872, si Te însărcina ca pre presiedinte, sé despuni celea de lipsa, ca Reuniunea sé intre in viétia si sé con­tinue funcţiunea.

Aradu, din siedinti'a consistoriale a senatului de scóle, tienuta la 13/25 februariu 1875. Andreiu Pappu mp.

vicariu episcopescu.

Va sé 'üoa, dorinti'a de aprópe trei ani a multimei du invetiatori naţionali, special-minte a aceloru de a drépt'a Muresiului si de la Crisiuri,—éta se implinl; se implinl, precum am disu noi celoru ce mai rertosu in decur-sulu anulu 1873 necontenitu stăruiau si se nelinisciau, — la momentulu posibile si po-trivitu.

Cu multa răbdare — ajunseramu si acestu momentu. Semnu câ — cu intieleptiune, constantia si - multa răbdare — tóte se potu ajunge.

Nu ne indoimu, câ la rondulu loru se vor aproba sl statutele adunării generali a invetiatoriloru din pârtii! banatece ale ace­leiaşi diecese aradane. Ceea-ce insa nu ne va impedeca, a incercá tóte, pentru d'a fusionâ ambele Reuniuni intr'un'a. Astadi sl asia este epoc'a fusiunâriloru. —

Si acum, dupa-ce statutele amintitei Reuniuni a invetiatoriloru noştri din dieces'a Aradului ni se redicara la valóre legale, sub-semnatulu, pe temeiulu §-lui 30 alu aceloraşi statute, luandu in considerare si conclusulu nr. 13 din protocolulu adunării generali con-stituitórie, crede a corespunde detorintiei sale

A n ii, n c i a n d u Adunarea generale de estimpu pe

joi dupa sântele pasci ale nóstre si pof-tindu la acea adunare cu totu respectulu atâtu pe domnii membri, dejá inscrisi si resp. numiţi, câtu si pre toti zeloşii bi­nevoitori, cari de aci nainte ar dori se fie inscrisi de membri.

Cu o cale prin acést'a se provoca corni-siunile dupa acelaşi mai susu citatu protocolu — sub I. II. III . si IV. esmise, ca sé caute ori sl cum a se intruni si a satisface insâroi-nârii ce au luatu, pentru ca la adunarea ge­nerale sé-si póta presentâ reporturile si resp. elaboratele.

Er domnii membri ai comitetului alesu totu cu ocasiunea adunării gen. dela 1872 sunt rogati, a-mi face prin epistole conoscute dorintiele loru in privinti'a timpului,precandu sé se convóce adunarea Comitetului.

Budapesta 8/20 martiu 1875. V. Babesiu,

pr68iedintele Reuniunii

1. Vicariulu Ioanu Pară. Episcopulu de pia memoria Ioanu Bobu,

vediendu câ dieces'a sa e pré mare, estin-diendu-se preste tóta Transsilvania si pârtile împreunate cu ea, B'a rogatu de înaltele lo­curi, ca acelea sé se indure a creá una epis­copia noua gr. cat., la care sâ ^vina si paro-chiele romanesci tienatórie de episcopi'a ru-tóna a Muncaciului, dar — capetendu resolu-tiune negativa, a midilocitu nu numai redica-rea aloru patru vicariate episcopesci in locuri depărtate de resiedinti'a episcopesca, asia : in Fagarasiu, Hatiegu, Naseudu si mai tardiu in Simleulu Silvaniei, ci a esoperatu totu-odata si dotarea acestor'a, si anume a celoru trei de antaiu din fondulu religiunei, éra acestui din urma din cass'a statului, i'otandu-se fiacarecu câte 300 fl. m. c. anualu, cam pre la anulu 1786.

Pentru Districtulu Naseudului, ') res­pective pentru intregu régimentulu romanescu de granitia nr. 17, fu denumitu de Vicariu foraneu episcopescu Ioanu Para. Acest'a, dupa cumu am aflatu, — s'a nascutu in comitatulu Hunedorei. Studiele teologice le-a facutu la

Universitatea Vienei, ca alumnu alu semi-nariului catolicu numituPazmaneum. 2)Din pu-cinele scrisori si corespundintie, ce am aflatui m'am convinsu, cumca a fostu nu numai unu

1) In tóte actele oficiose Vicariatnlu se numesco a Kodnei si nu a Naseudului ; ar' fi de insemnetate deci chârti'a de denumire de s'ar află. Nót'a Tr.

2) Dupa autografi'a lui Bobu a studiatu in „S. Babara." — Yedi acte si frag. p. 27. N. Tr.

preutu mare, indiestratu cu cunosciintiele necesari, ci sl unu romanu zelosu si infocatu. Relatiunile sale, compuse parte in limb'a la­tina, parte in cea germana, atâtu catra co-mand'a regimentului, câtu si catra suprem'a prefectura de arme, cuprindeau o mulţime de nedreptăţi, ce se făceau granitiariloru din partea oficiriloru militari, intre cari erâ sl nepromóverea individiloru romani calificaţi la rangulude oficiri. Aceste intrepuneri i-au casigatu mulţi inimici, si prin intrige s'a dusu lucrulu pana acolo, de episcopulu Bobu a fostu necessitata a-lu strămuta ca vicariu la Fagara-siu,unde a remasu pana la a. 1807,candu s'a pro-movatu la demnitatea de canonicu in capitlulu dela Blasiu, redicatu si dotatu de eppulu Bobu.

In cele besericesci inca a aretatu zelu mare. Mai alesu s'a intrepusu pen­tru escindarea de porţiuni canonice din teritoriele comunali si pentru dotarea preuti-loru in modu corespundietoriu, dorere fara nici unu efeptu, de-óra-ce nu potâ esoperâ nici baremu escindarea numiteloiu porţiuni canonice in sensulu rescripteloru imperatesci din anii 1783 si 1777, comunicate cu ordi-nariatulu episcopescu din partea guvernului transilvanu in 22 iuniu 1780 3) Singuru pen­tru Naseudu a castigatu ceva, si anume dupa

unele scrisori energice, asternute pre calea ordinariatului la Prefectur'a suprema de arme, a castigatu cas'a, gradin'a si sessiunea lui Antoniu Lupulu, (Farkas,) de porţiune canonica si casa de locuintia pentru paro-chulu si vicariulu, ceea ce i-a fost possibile pentru aceea, de-óra-oe numitulu proprie­tarul morise fara eredi si asia sessiunea lui deveni vacante dupa sistem'a de atunci, si se potú darui de catra superioritatea respective dupa plăcu. Acestea sl astadi se folosescu de catra Vicariulu. 4)

îndată dupa câştigarea casei s'a sl mu-tatu in ea, o a mai larg.tu cu veri dóue chilie, a incungiuratu gradin'a cu gardu, resedindu in dens'a pomi si meri, din cari pana in dilele mele au sustatu veri trei si sus-taupana astadi, numiţi fiindu „merii lui Para."

Atât'a am aflatu despre acestu bravu vicariu, care firesce a fostu scurtu timpu in

8 ) Datulu acest'a are'ta, câ acest'a nu pote sé fia anulu infiintiârii vicariatului, ci acei'a s'a in-fiintiatu mai inainte. Not'a Tram.

4 ) Ar fi de interesu mare, déca autoriulu ar fi decopiatu actulu intregu si l'ar fi adausu, căci as­

tadi se si semte necessitatea lui si ne ar scote din o perplessitate, in Care am cadiutu dejá. Autoriulu dice, câ cas'a, gradin'a si sessiunea s'au datu pen­tru vicariulu si parochulu. Ce va fi daca comun'a Naseudu va avé parochulu seu afara de Vicariu ? Séu de cene se tiene de presente cas'a, care s'a reno-vatu si s'a intretienutu de catra regimentulu intregu si care astadi in eartea funduaria e intabulata ca casa parochiale a Comunei Naseudu, fara ca cei competinti sé se fi ingrigitu sé nu-si pérda titlulu de dreptu ? ! Not'a Tramitietoriului.

Naseudu. Betranii si anumitu invcvatoriulu normalu Constantinu Georgitia, mo. "i in 1850, in etate cam de 80 ani, spunea, câ Jeli natura atâtu erâ de infocatu, câtu candu era necasitu si amaritu de cera se ducea la campu si se preamblâ óre increge cu capulu golu, nevoindu a schimba mâcar o vorba cu ceneva. In atare stare l'a intempinatu odată coman-dantele de regimentu, si voindu a schimba vorbe cu dinsulu i-a disu: „Dâ-mi pace, câ sum necasitu pana la morte si n'am voia a discurâ, osebitu cu aceia, cari totu sapa sub mene."

Cene ar fi fostu anteceBorulu lui nu am potutu afla din acte, inse invetiatoriulu amentitu mai susu mi-a spusu, câ inaintea lu i a fostu in Naseudu unu protopopu cu nu­mele Naszódi. Candu s'a infiintiatu acestu protopopiatu aici, de securu nu scie ; se crede inse câ dupa infiintiarea 6 ) institutului de

5 ) Infiintiarea institutului de granitia se da-tédia dela 1763, ér la anulu 1739 se afla intre archidiaconii, ce au participatu la sinodulu din acela anu-A<Aţira<m'u*,archidiaconus Nesseudensia; prin urmare s'a infiintiatu cu multu mai înainte de câtu inatitutulu de granitia. Asemenea I. Para, Candu s'a denumitu de vicariu, erá dejá protopopu in Naseudu, si ca atare a Iucratu impreuna Cu Fisz-kuti, protopopulu Bistritiei, forte multu pentru alegerea luiBobu, indemnandu-lu chiaru si la candi-dare. A se vedé Actele sinodali de I. M. Moldo-vanu t. II. p. 86 — Acte si fragmente de T. -Ci-pariu p. 133. Not'a Tramitietoriului,

O rectificare. Amintirâmu in nrulu precedinte despre

«rvatiunile lui , ,P . Lloyd" la adoptat'a na tienuta a clubului deputatiloru nata­lii ; dar n'am atinsu sl despre espeptoratiu-t incidentali in contra lui Babesiu si in itra autonomiei nóstre bisericesci. Acestea le am ignoratu in foi'a nóstra, pentru ca se reotificâmu la loculu loru propriu.

Deci in nrulu de domineca deminétia í) a lui „P . Lloyd" cetimu urmatoriele :

Onorabile die Redactore ! Eu nu-mi potu permite a dubita, cumca

retiuirile dvóstre asupr'a conclusului partitei tionalitâtiloru in stimabil'a fóia matutina a estre din 17 a acesteia — sunt din cugetu iosu si onestu, prin urmare câ, intru câtu acelea B'ar fi strecuratu erori, ce ar pare ificate, de a aduce intr'o lumina falsa vr'o írei'a persona séu chiar vr'o corporatiune blica mai mare, — conduşi de acelaşi cu-tu seriosu, veti d'a locu rectificatiuniloru vi B'ar presentá in acesta privintia.

Din acesta consideratiune, desi eu din Dpri'a mea esperintia pré bine sciu, cumca bliculu celu oultu conósce special'a valóre ireloru fora mesura, ce la fie-care ocasiune manifesta fora tóta sfiel'a in contra per­nei mele si in contra organeloru naţionali, totuşi in casulu persinte me semtu indem-tu, a Vi propune dóue reâesiuni, resp. itificatiuni obieptive, precum:

AntaiQ: Articlulu dvóstre dice : „Babe-i acuma celu pucinu nu va mai întreprinde tăietori prin graniti'a militare sub titlulu de mipotentiatu alu Imperatului." — Socotu, nu este cu potintia, ca dvóstra die Redac­re ca membru alu Dietei, dimpreuaa cu re-rtatorii dvóstre dela Dieta — nu vi adu-li a minte, cum eu atunci, candu diu fostu inistru,c. luliu Szapáry,m\-& facutu acesta iputatiune in Dieta, i-am respins'o in data pe o „scornitura sarbeda" mai de par te m acelaşi d. ministru la acea ocasiune s'a agiatu, a dovedi afirmatiunea sa printr'o misiune investigatoria, ér in casulu déca ista doveda n'ar succede, a-mi dâ satisfac-inea cuvenita in Dieta. Acum observu, câ atunci si pana astadi diu ministru a evi-a cu staruintia a mai atinge acesta causa, «ar câ de atunci trecură 14 lune si comisi-ea investigatoria de multu si-a terminatu er'a! Binevoiţi a consulta diariulu Casei si veti convinge câ este asia; intrebati mai liá pre la toti membrii Casei, seu intre-

li chiar pe diu e. Szapdry, si ve veti con­ige, câ — astadi nime nu se gasesce, ca se

creda acea fabula ! Ér dvóstra o citaţi ca o fapta positiva. Eu credu câ — fora cu-

otu. â dóü'a : In articlulu dvóstre se face o

ea imputatiune autonomiei nóstre bisericesci i tocmai publicat'a proscriptiune a unoru rti romanesci de scóla.

Dar insa — cine va considera mai de aprópe acele cinci cârti escomunicate prin mi-nisteriu, va trebui se observe, cumca acelea tote s'au tiparitu in strainetate de câtra par­ticulari ; ér cine se va informa despre impre-jurâri sl mai de aprópe, va afla, cumca nici un'a din acele cârti n'a fost supusa la cen-sur'a si control'a autonomiei nóstre bisericesci, si — cumca nici un'a nu este formalminte admisa prin autorităţile autonomiei nostrein care-va scóla ca carte obligata de propunere ! Intrebuintiarea privata n'o pote insa opri nice autonomia bisericósca.

Budapesta, in 20 martiu 1875. Cu totu respectulu —

V. Babesiu deputatu dietale. —

Diet'a Ungariei. In siedinti'a Casei representative de luni,

15 1. c. sub presidiulu ordenariu, dupa cele formali si dupa presentarea mai multoru ra-pórte comi9siunali, urma ordinea de d i : conti­nuarea desbaterii speciali asupra proieptalui de bugetu pro 1875.

Inceputulu s'a facutu cu desbaterea asu­pra bugetului ministrului de honvedi. In decursulu discussiunii nu s'a ivitu nimica in­teresante si asia sum'a preliminată s'a votatu fora dificultăţi.

Urma apoi bugetulu ministrului de in­terne.

Aci s'a provocatu discussiune mai înde­lungata la subventiuuea pentru teatrulu ma­giam din Budapesta, la spese împreunate cu gendarmarí'a transsilvanóna si la prelimina-riulu pentru salariele comitiloru supremi, ér celelalte pusetiuni se votară dupa cum sau fost preliminatu.

B. Orbán, a fost celu ee a propusu, sé se reducă numerulu comitiloru supremi si a8ta-feliu mai multe comitate se se subordi-nedie unui si aceluiaşi comite, de óra ce si asia cerculu de activitate a acestora se reduce mai la nimica.—S'a respinsu inse acesta propu­nere, câci min. interneloru C. Tisza, promisse câ va'medilocí sé se largésca cerculu de acti­vitate a comitiloru supremi. — Astu-feliu se votară 251.885 fl.

Totu B. Orbán provoca discussiune si la votarea preliminariului pentru gendarme-ri'a transsilvanena, accentuandu anomali'a, câ gendarmii stau sub comand'a ministrului de resbelu comune. — La acestea min. de la interne respunse câ sustienerea acestei insti-tutiuni provisoriamente este necessaria, dar promisse câ nu va intrelasâ a mediloci ca gen-darmeri"a sé depindă pe viitoriu numai de la ministeriulu magiaru si peste totu si in tóté sé represente eschisivminte statulu ma­giaru. — Astu-feliu se votară 386.000 fl.

In privinti'a teatrului magiaru din Bu- | dapesta a provocatu discussiune A. Beöthy, !

cerendu o subventiune mai mare de la statu si numirea unui intendante abile,câci numai astu-feliu se pote aştepta regenerarea mate­riale si spirituale a acestui institutu. — S'a respunsu la acestea din partea ministrului de interne, câ subventiuuea cam de 180.000 — 200.000 fl. nu este ne-insemnata, ba dora chiar suficiinte, dar reulu jace in amministra-rea cea rea ; de aci promisse, câ va se-si câş­tige informatiunile necessarie, si ajutorandu dupa potintia regenerarea teatrului, va dis­pune si o adeverata si rigorósa controla in administrare. — Astu-feliu se vota sl subven­tiuuea de sub întrebare.

Urmă apoi desbaterea asupra bugetului ministrului de justiţia, primindu-se mai multe pusetiuni fora dificultăţi si remanendu con­tinuarea pentru siedinti'a viitoria.

La fine min. finantieloru, C. Széli, pre­sentá unu proieptu de indemnitate pe o luna de dile.

Siedinti'a se redica. — * * *

In siedinti'a de marti, 16 1. c. sub pre­sidiulu ordenariu, dupa cele formali se comu­nica din partea presiedintelui, câ br. Gr. Ke­mény si-a depusu mandatulu de deputatu, fiindu denumitu de secretariu de statu in mi-nisteriulu de interne. Comunicatulu acest'a se luă la cunosciintia si se dispuse alegere noua in Alba-Iulia.

Urma ordinea de di : continuarea desba-tetii speciali asupra bugetului pro 1875.

Mai antaiu s'au votatu pusetiunile res­tanţi din bugotulu ministrului de justiţia.

Cu privire la personalulu ajutatoriu de la tribunalulu supremu si de la tablele re­gesei din Budapesta si Tergulu-Muresiului s'a primitu propunerea comissiunii finantiali, ca adecă se se reducă, votandu-se inse solu-tiunea sl pentru cei amovandi de la postu pe cele de antaiu patru lune ale acestui anu.

Cu asta ocasiune promisse min. de jus­tiţia sl presentar-a câtu de curendu a proiep-tului de lege pentru reducerea tribunalieloru judecatoresci.

Dupa acestea s'au votatu fora dificultăţi mai multe pusetiunii din bugetulu ministru­lui de comerciu, dupa ce min. de comerciu, br. L. Bimonyi, dechiară, câ primesce reduce­rile propuse de comissiunea firantiale.

I. Helfy si-sprime cu asta ocasiune pă­rerea de reu, câ ministeriulu de comerciu nu se împreuna cu celu de comunicatiune, câci sl prin acést'a s'ar mediloci economisâri însem­nate. — La acestea din mai multe pârti s'a accentuatu, câ o atare împreunare ar produce numai daune séu in o parte séu in alt'a.

Siedinti'a se redica. — * * *

In siedinti'a de mercuri 17 1. c. sub pre­sidiulu ordenariu, dupa cele formali presie-dintele comunica câ E. Horn este denumitu de secretariu in ministeriulu de comerciu si

asia si-a depusu mandatulu de deputatu. Co­municatulu se luă la cunosciintia si asiä se va escrie alegere nóua in comitatulu Nitrei.

C. Tisza presentá unu proieptu de lege, prin care terminulu de inscrisu a alegetori-

' loru — cari n'au potutu inca soivi pan'acu t darea conforme §-loru 12 si 108 din articl. i de lege XXXII I , din 1874 - sé se fissedie I pe 15 aprile a. c. [ A. Trefort presenta unu prooieptu de

lege despre pansionarea invetiatoriloru. Ambele aceste nroiepte se vor tipări si

pertraptâ.

Dupa acestea s'a desbatutu si primitu fora greutâti intregu bugetulu ministrului

; de comerciu si s'a inceputu sl desbaterea asu­pra bugetului ministrului de comunicatiune.

/. Madarász provoca o discussiune mai indelungata la pusetiunea „50.000 pentru re-dicarea diferitiloru rami de economia." Elu se planşe adecă, câ la institutulu economicu din Magyaróvár nu este respectata limb'a ma­giara din destulu. — Ministrulu L. Simonyi inse promise, câ va grigi, ca sé se delature ori ce nemultiumiri, si asia se vota sl asta pusetiune.

Cu acestea siedinti'a se redicâ. — * * *

Diet'a tierei a mai tienutu inca cinci siedintie meritorie nainte de feriele de pe pasci. In aceste siedintie s'au desbatutu cu cea mai mare iutiela si superficialitate si s'a votatu intregu bugetulu pro 1875 si anume inca celu a ministrului de comunicatiune si a celui de finantie.

însemn amu din aceste dtsbateri doue momente : Ministrulu de comunicatiune fece promisiunea, câ va pasi cu tota rigorea con­tra amploiatiloru ce se tienu de elu si nu sciu inca limb'a magiara; ér min. finantieloru dechiarâ câ elu se indestulesce de ocamdata cu o redicare mai moderata a dâriloru decâtu cea aperata de elu insusi iu proieptele lui Grhiczy.

S'au mai desbatutu in aceste siedin­tie si s'au votatu : legea de indemnitate pana la finea lunei aprile, o conventiune postale-si novel'a lui Tisza la legea electorale.

Atragemu atenţiunea onoratiloru noştri cetitori asupra esplicârii ce se dede legii electorali prin proieptulu de lege novelaria presentatu prin C. Tisza si primitu de Dieta.

In urm'a acestei esplicâri legiferate dejá : Toti cetatienii ce nu s'ar fi potutu înscrie intre alegetori din causa că n'au solvitu darea din anulu trecutu, potu sé cira de la comisiunea centrale ca sé-ii înscrie intre alegetori, daca pana li 15 a prile a. c. n. vor solvi darea res tante din anulu trecutu. —

anitia, tienendu-se valea Rodnei mai ina-ite de Protopopiatulu Catinei si vice-pro-lopiatulu Sieutiului dupa împărţirea din mpurile acelea, in cari unu protopopu avea te unu vice-protopopu subordinatu si câte 10—150 de comune besericesei, adecă câte u comitatu intregu, si dóra chiar Naszódi ost celu de antaiu si mai pre urma pro-popu. —

11. Vicariulu Halmagyi. Succesorele lui Para a fostu Halmagyi.

espre loculu nascerei acestui vicariu, cum despre institutulu seminariale, in care a lolvitu sciintiele teologice, n'am potutu i Din scrisorile sale si deosebu din cores-mdintiele sale cu comand'a militare con-adu, cumca a fostu unu omu tare piu si re­mii, fiindu câ in acelea cita tessturi in-

din S. Scriptura si S. Parenti. Asia in-e altele am aflatu unu respunsu a lui, datu tra comandantele regimentului in obiectulu ni canonu in bani, datu de unu preutu in lunulu marturisirei unui penitentu care ipotendu-lu plaţi s'a plânsu la capitanulu de impania. Acestu respunsu era compusu cam

trei cóle, cu citatiuni din s. scriptura si tra-itiune, o disertatiune dogmatica intréga, ca-

trecea preste meritulu obiectului si nu ntienea unu respunsu categoricu, că óre rtatu este preutului a da unui peritentu canonu ceva ce nu se póté implini, cumu

suntu de es. si banii, cari nu-ii are omulu totu de a un'a.

Acestea, apoi o melancolia, de care erâ cuprinsu, retragerea totale dela ori ce socie­tate cum sl petrecerea de a pururea in casa— afara de candu mergea la beserica —au adusu pre oficirii stabili la aceea supunere cu totulu ratecita, că i-ar fi stricata mentea. In acea supunere s'au intaritu sl prin o fapta intem-plata dupa spus'a invetiatoriului G-eorgitia intr'o domineca, in carea a tienutu o cuven-tare cam confusa despre S. Treime si re-in-torcandu-se acasă s'a descultiatu si asia a trecutu prin canalulu morei la unu pamentu ce erâ indreptu cu gradin'a vicariale si se tienea de acést'a. In urm'a acestei-aau rogatu pre episcopulu Bobu, ca sé-lu strămute de aici si sé de numesca pre Ioanu Nemesiu, carele fusese sl capelanu castrense in espeditiunile francese dela a 1793 pana la 1801, adecă pana la inchiaiarea pacei dela Campo-formio, si pre atunci se aflá fara aplicatiune, petrecandu in Mocodu la capitanulu romaneseu Mehesi. Episcopulu a datu crediementu scrisoriloru oficiriloru bí indata a si datu ordinu vicariu-lui Halmagyi, ca sé dée in séma si sé trans­pună tóté lui Nemesiu, pre care l'a sl denu­mitu de administratorele vicariatului, ér dinsulu sé se duca la Blasiu. Vicariulu s'a opusu, scriindu episcopului, câ elu nu-si va lasă staţiunea fara procesu formalu si dejude-

care, fiindu câ cele aretate despre elu sunt numai calumnie. Episcopulu remanendu pre-langa ordinulu seu, a scrisu comandantelui de regimentu, ca sé-lu tramita la Blasiu es-córtatu de duoi oficiri.

Vediendu acést'a vicariulu nu s'a opusu mai multu, ci a paresitu Naseudulu de buna voia. — Dupace a ajunsu in Blasiu si si-a fa­cutu curtenirile sale la episcopulu si ceialalti, J s'a inviatu a locui intr'o chilia in mănăstire, ' unde erâ provediutu cu tote cele de lipsa. I Dinsulu s'a supusu la tote, s'a ocupatu cu ce­tirea cârtiloru, cu mergerea la beserica in j tote dilele, si intru tóté a aretatu o portare j modesta. Episcopulu si toti s'au convinsu, cumca cele aretate in contra lui au fost ne-adeverate si cumca scopulu li-a fost numai se scape de elu si sé capete pre Nemesiu, care inca a contribuitu multu la acést'a prin intrigele tie-sute împreuna cu oficirii in coutra vicariului.

Dela' betrani si in specie dela desu amentitulu invetiatoriu am auditu, cumca melancoli'a, despre care am disu mai susu, i-a causat'o o sora a sa ce o tienea prelanga sene, carea—fiindu impregnatu de unu Pantelemonu Vasilichi, sl născu unu pruncu nelegiuitu. Acé sta intemplare atât'a a necasitu pre vicariulu. care era unu omu piu si religiosu, câtu plân­gea in casa óre iutregi si nu voia a vorbi cu nime. Se dice câ amentitulu Vasilichi a fost coruptu cu bani de catra intriganţii si inimicii

vicariului,ca sé insiele pre biet'a fetitia. Acesta fapta rusinatória B'a potutu usioru intemplâ fiindu câ aoel'a era unu omu fara morala si caracacteru unsu cu unsóre de dracu; a fost pe-depsitu mai de multe ori cu nuiele pentru falsificare de subscrieri si in specie pentru câ subscriea numele oficiloru pre pasaportele, ca le dâ elu granitiariloru, ca sé póta merge in Moldova; a une ori a fostu pedepsitu sl cu beţie, mesurandu-i-se câte odată si câte 100. L'am ingropatu eu in a. 1848 in etate aprópe de 87 de ani, dupa cumu mi-a spusu elu in vér'a anului aceluia,

Halmagyi a remasu in Blasiu pana la anulu 1807, candu redicandu-se capitlulu din Blasiu si provocandu-se vicariulu Eagara-siului, Ioanu Para, la demnitate de canonicu, éra s'a denumitu de Vicariu, a Fagarasiului, unde apoi a si moritu. 6)

(Va urmá)

6 ) Tempulu decandu sl candu a foste vicariu Para, candu s'a stramutatu si pana candu a fostu Halmagyi nu este constatatu de autorulu; Bpre com­pletare ar fi de doritu ca cei ce posiedu date des­pre acést'a sé supline'sca lacun'a. Candu a inceputu Nemesiu activitatea inca nu e precisu; se veda inse a fi a. 1801 seu 1802. N. Tr.

Despre celeirulu nostru pictore acad. Nicolau Popescu,

„L'Osservatore Romano" din Borna, in nrulu seu 58 din 12 marte, sub rubric'a „Cronica cittadina" — ér ni aduce o notitia, oarea ne face sé ne mandrimu si bucurâmu de triumfulu artei si capacitatei acestui braru artistu romana.

Diu N. Popescu tocmai terminase, dup'o mititica fotografia — tipulu, in mărime ceva mai mare de câtu cea naturale, a renumitului presiedinte alu Republicei Argentiné Dr. Ni­cola Avellaneda, — candu bărbaţii amatori de arte din Roma, cei-ce de comunu oerce-tédia localităţile de studia ale artistiloru mai renumiţi, ochindu oper'a escelentmente auooésa, atrasera atenţiunea publica asupra ei si fecera, de diu Popescu deveni órasi obiep-tulu admiratiunei si laudei generali.

Tabloulu este laudatu nespusu, atâtu peste totu, adecă in totalitatea sa, câtu sl in töte specialităţile, pana la cele mai mice minu-tiositâti, si valorea omului nostru este redi-cata la culmea perfeptiunei. Eta citâmu tes-tulu in originale:

„II valenţe pittore rumeno sig. Nicola Popescu, del quale 1' anno scorso lodammo, con sincere parole di ammirazione, un bellis-simo ed originale quadro rappresentante Oristo nel sepolcro ed ora collocato in una chiesa di Transilvania, ha in questi giorni condotto a termine un altro egregio lavoro, che per cortesia del bravo artista abbiam potuto visitare nel suo studio al palazzo Mazio, in via della Serofa."

„É questo un ritratto ad olio, della grandezza poco piü del vero, tratto da una semplioe fotografia, ed assai pregevole psr la verită dell'espr estone e V effetto del colorito. Rappresenta il Presidente della Repubblica Argentina, Dr. Nicola Avellaneda, ed i nobili ed accentuaţi lineamenti di questo signore sono con tanta arte dipinti, che certamente non avrebbe potuto farsi meglio, avendo di-nanzi a sé la figura originale. L'espressione del guardo e di tutto il volte, la severa mo-venza del capo, lo spiccato atteggiamento del corpo e molto piu il colorito proprio delle carni presentavano necessariamente all' ar­tista gravissime difficoltâ, non avendo questi a sua disposizione che un picoolo ri tratto in fotografia. Ma ogni difficoltâ h stata vinta con imparreggiabile valentia: il ritratto del Presidente Argentino ha una vivezza incon-trastabile, e non puo esser ehe felicemente indovinato anche in tutti quei piccoli aoces-sorii, che Ia fotografia nasconde o dä im-perfetti."

„Ci rallegriamo pereid pubblicamente coli' esimio sig. Popescu per questo nuovo saggio della sua grande intelligenza deil'arte; ed in lui ammiriamo non solamente 1' artista ehe sa far risplendere ne' suoi quadri il genio della composizione ideale, ma quello altresl della natura e della viva realtâ che sa perfet-tamente ritrarre tutti i pregi ed il bello ori­ginale." —

Atât'a suscitatulu organu oficiale alu Sântului părinte din Roma.

Noi din parte-ni, aducendu acestea la conosciinti'a onoratului publicu romanu, ca­rele de buna séma este partasiu a gloriei fiiului seu, nu potemu decâtu sé multiamimu d-lui pictore Nicolau Popescu pentru onórea si bucuri'a ce ni faoe totu mereu.

Si — fiindu câ fói'a din Roma ni dede osasiune imperativa td'a vorbi érasi o data de bravulu nostru pictore Popescu, ne sentimu indetorati ou o cale a ni aduce tributulu recu-nosciintiei sl pentru unu mare triumfu, sece­rata prin artea sa — pre pamentulu Româ­niei libere.

Diu Popescu anulu trecutu 1874 mai intregu l'a petrecutu in Tergulu-Jiului, jude-tiulu Gorjiu din Romania-mica, ocupatu cu sugrafirea biserieei noue din acea capitale a numitului districtu. Deja pe la lun'a lui op-tomvre, candu oper'a artistului nostru se apropia de — inoeputulu completară si înce­pea a-si face efeptulu impresiunei in privitori, lumea de juru imprejuru implea spaciale ace­lei biserioe, pentru a se indulci de incantatori'a vedere I Tramisu-ni-s'au atunci de unii bo­ieri teneri, admiratori ai artei versuri ce cân­tau redicandu pan la ceriu glori'a penelului lui Popescu! Mai tardiu, in decemvre, ni s'a comunicatu autenticamente — actulu publicu prin carele fruntaşii urbei si-respicara jude-oat'a si reconosciinti'a pentru opulu termi-natu.

Noi, desi din anima dorimu multa lauda fia-cârui demnu romanu, totu am socotitu câ cele ce se descarcau cu atât'a abundantia asupr'a d-lui Popescu, ar fi cam pro multe si asia pana astadi n'am luatu nice notitia de ele, dar am respunsu amiciloru ce intetiau publicarea, câ — ocasiunalminte vom publica spontan'a adresa a Tergu-Jiuieniloru câtra pictorulu nostru ; deci

éca acea Adresa: Domnule pictorii! Ferici ta ooasiune ee

am avutu d'a vedé artea picturei, espusa prin penelulu D. Yóstre, cu prilegiulu lucrarei ce ati terminatu cu atâta demnitate si atâta măiestria la biseric'a cu patron agiulu sân­tului Gonstantinu si Elena din acestu orasiu, ni impune una datorintia de consciintita, d'a Ye adresa aceste ronduri spre a Ve aretâ perfect'a nóstra satisfactiune. Nu lipsimu tot-de o data a vi marítrisí, câ D. Vóstra cu semtimentulu de Romanu, v'ati desbracatu de ori ce interesu materialu si ati dotatu ora-siulu Tergu-Jiului ou unu monumetu care peste secoli va vorbi despre artistulu romanu,a cârui bogafia in artea picturei face fala na­tiunei romane. Raphaelu, privindu dela în­ălţimea positiunei sale tabloulu Dumnedieirei, ce ni-ai lasatu pe bolt'a biserieei nóstre, va traseri de bucuria si ve va binecuventâ ca pre demnulu si abilulu seu urmasiu; éra noi veseli si fericiţi de a fi consângenii DVóstre, multiaminduvi, ve J dorimu succesulu celu mai mare pe calea ce ati apucatu. Ddieu se ve fie intr'ajutoriu si sé ve protóga.

Primiţi , Die Pictore inoredintiarea des­pre distins'a nóstra consideratiune, ce totu de un'a ve vom păstra.

Urmédia 36 de subscriptiuni ale frun-tasiloru urbii, apoi clausul'a de adeverire si cu sigilulu primăriei Tergu-Jiului din Gorjiu de datu 5 dec. 1874, nr. 1551.

România. In fruntea acestei rubrice inserâmu asta

data urmatoriulu avisu importante, ce cu plăcere cetimufin fruntea „Trompetei Carpati-loru" din Bucuresci nr. 1187.

„Ori-care Scóla romanésca de mă­car unde, cum si ori-care Societate ro­manésca lifceraria, ori-ce Cercu, orice Casina romanésca, afara din statulu ro­manu, au dreptu sé primésca gratuitu „Trompetta Carpatüoru,* fora sé pla-tesca nici chiar portulu diurnalului; o simpla cerere este destulu. u

Cesaru Bolliacu. Salutamu din anima acesta generositate

nationale si am dori sé fie mai multe alte foi naţionali in stare d'a urma asemenea. Pana acuma, pre câtu scimu „Romanulu* a fost ca­rele mai vertosu a eseelatu prin atare zelu si sacrificiu nationalu, prin cari — nime nu s'a convinsu mai bine decâtu' noi, ce multu s'a contribuitu la desvoltarea si chiarifioarea cul-turei naţionali.

* * * Espeptoratiunile mai multoru foi ma­

giare, cu „Közérdek" in frunte, in contra sub-ventiunârii gimnasiului romanu, resp. a bi­serieei de la Santulu Nicolae din Brasiovu de câtra statulu romanu, pre cum sl făcutele cu aceeaşi ocasiune imputatiuni României, in-tempina din partea mai multoru diuaria pa­triotice romane cele mai seriöse si fundaţie resfrangeri.

Cetitorii Albinei eonoscu cestiunea, si asia ne marginimu a cita in acesta privinti'a astadi numai din mai susu laudat'a „Trompeta" a d-lui Cesare Boliacu urmatóriele :

„Organele unguresci pomenescu de câti-va secui cari ar fi respanditi prin doue judetie de munte de dincolo de Milcovu. Spunu câ acesta mana de omeni ar fi persecutata in religiunea si in instrucţiunea nationale de catrâ Statulu romanu.

„La unu asemenea sfruntatu neadeveru nu este putintia sé respunda cine-va.

„Nici o persecutiune nu face statulu ro­manu.! Grecii au templuri magnefice in totu Statulu romanescu, mai alesu la Brăila si la Galafatu, in cari templuri este numai si nu­mai limb'a grőoa; au scoli mari intinse, nu­mai grecesci, pe langa aceste templuri. Bul­garii asemenea au scole, comitete naţionali in centrulu României. Ungurii au templu calvinu in centrulu Bucuresciloru. Ovreii si mai multu de câtu tote naţionalităţile de oari vorbirâmu.

„In câte-va diumetâti de sate unguresci de prin Bacău si Romanu vinu preoţi Unguri, Cu limb'a loru, cu riturile loru, pe cari nu-ii supera nimeni. Naţionalităţile străine, oum sl culturile loru, sunt respectate de la tote marginile Statului romanu pana in midloculu Capitalei unde pana si o „teke" cu cimitir se administra de unu „hoge" (Turcu ? !)

„Toleranti'a, liberalismulu Statului ro­manu facu pe aceşti străini, carii gusta bu­nurile, se alerge din tote pârtile si sé córa

indigenatu. Se resping cu sutele la töte sesiu-nele Camerei, si se socotescu forte fericiţi acei putini cari potu, prin indeplinirea tutu-loru formeloru si formalitatiloru cerute pen-tru-ca unu strainu sé dobendésca drepturi politice in tiéra Romaniloru, sé póta adj unge la onórea si fericirea, a se înscrie in listele cetatieniloru romani, unde dreptulu politicu si munioipalu, se intinde din Palat pona la bordei • .

A cui ar fi vin'a, dóca fiii unguriloru voru sé invetie romanesce si vor sé fie Ro­mani in Statulu romanu ? A cui ar fi vin'a, dóca romanismulu place unguriloru si se lé pada pentru densulu de naţionalitatea loru ? — Faca sl ungurii in Statulu austro-magiaru, ca Romanii sé voiósca sé fie unguri, sé voi-ésca sé invetie numai limb'a ungurésca, si n'ar avé nimeni nimie'a de disu.

A pretinde inse, ca 4 milióne de Ro­mani puri, din Statulu austro-magiaru, se renege naţionalitatea loru, religiunea loru si limb'a parintiloru loru — prin fortia, este o lupta stérpa din care ori-oe va esi, va fi totu in daun'a acelora, ce,voru lupta pentru ase menea lucru.

Transilvania si Banatulu, pana in Mu-resiu mai alesu, sunt ceea-ce sunt, si nu va fi nici o putere umana care sé smintésca na-tur'a loru.

Celebreze Austro-Ungaria ori câtu va place Seculari'a rapirei Bucovinei cu tăierea capului Domnului ei. Bucure-se jidanii de desnationalisarea Bucovinei. Silésca-se Au­stro-Ungaria sé faca scole numai nemtio-un gureşei acolo. Tote acestea sunt in vanu; natur'a lucrului se pote ingatâ pe din afora, dar in fundu remane aceiaşi.

Statulu romanu ortodo csu este detoriu sé sustiena limb'a romana si Biseric'a romana ortodossa pe ori unde se voru afla ; ai, déca inca nu póté se-si faca detori'a pe deplinu, si-o face pe câtu póte. Si-o face in Santulu-Munte, si-o face in Macedonia unde are siepte scoli romanesci, si-o face pe partea drépta a Dunârii, si-o faoe sl peste Carpati. *)

Cu sil'a nu póte dâ nimeni, si Statulu romanu dâ numai unde i se cere. **)

„Déca Ungurii de prin Moldova ceru mi­nisteriului ungurescu midilóce de intretienere de scóle, pe cari nu le au, reu face acelu mi-nisteriu de nu respunde cereriloru. Dar ase­menea cereri noi nu credemu câ s'ar puté face; pentru ca fiii unguriloru din România, ca si ai tuturoru naţionalităţi loru eterogene si alophile, pana sl fiii jidoviloru, sunt pri­miţi de o potriva pe tote bancele ori-cârui invetiamentu publicu, fora cea mai' mica distinctiune, si se adapă toti cu fiii Romani­loru de o potriva in acelu invetiamentu ad-miratu de globulu intregu, de vienesu, de berlinesu, de muscalu, de englesu, de ameri-canu, de turcu, de chinesu. de indianu; in acelu invetiamentu care se numesce invetia-mentulu francesu, transplantatu in tocmai in Romnaia si resfiratu pe tóta intinderea ei.

„Éta pentru-ce naţionalitatea romana este dulce, este căutata de toti ; éta pentru-ce program'a invetiamentului din România se in­tinde peste tóta romanitatea, pana pe laturile Mediteranei.

„Statulu romanu este detoriu se ajute scólele romanesoi pe ori unde vor fi ele, fora 8écercetodie programele de invetiamentu ale Staturiloru sub cari se afla ; pentru-oâ nu desordine si anomalii cere Statulu romanu, ci ordine, supunerea la legile tierei, pe unde se afla aceste scole romanesci.

„Astfeliu dar, pe nedreptu gazetele un­guresci se planga contra unui semtiementu naturalu, eontra unei simpatii legitime a Sta­tului romanu pentru toti Romanii de pe ori unde.

„Constitutiunea nóstra care pune multe restrictiuni impamentenirei străini loru de limba si de sânge, nu pune nici un'a Romani­loru de pe mâcar unde, care ar voi sé devină cetitiani romani in Statulu romanu; ei n'au de­câtu sé arete câ din părinţi romani, si se trecu sunt indata ia listele cetatieniloru României.

„DeBtulu acéBta vorba, pentru acesta ideia.

Resfire-si-o fie-care in mintea lui, câtu va voi. —

Varietăţi. (Metropolitulu Romaniloru — in clubulu

liberaliloru !) Precurse foile, ba pana si cer­curile familiari — picantea scire, câ — me­tropolitulu romanu, ctlu teneru, celu de la Si­blin, s'a inscrisu elu cu man'a sa, in partit'a magiara liberale, carea propriamento este a guverniului!

Noi — jaceamu morbosi, si — nu ni venia sé credemu. In fine „Son," buletinulu partitei — veni de adeveri, descoperindu totu o data antecendentii, ca de esplicare, de mo­tive ! —

*) Iertaţi sé spunemu, câ — intr'o mesura câtu se póte de mica! Numai chiar ca se na se póta dice — „nemic'a!" — Red. Alb.

' **) D'ar fi datu — unde i s'a ceruta de atâtea ori cu intetire, cu lacrime in ochi! —

Red. Alb.

Parintele metropolitu Mirone Roma iaca inainte de 5, 6, ani, ca protosinoj adecă eu mai pucinu daru de câtu astadij profetitu — prin >rAlfS'd" si prin progr« sa electorale de la Chisineu, cumea — pai tele magiare de pana aci au si dispară, si se seformedie un'a „liberale/ ' pentru dnp egalitate si frăţietate. Acuma, dupa ce feti'a se implini, cum — boteaatoriulu pol sé nu mérga la Jordanu ? !! I!

Noi din nenorocire — astfeliu suntei dispuşi, in câtu si asupra siodienieloru treb) se fimu serioşi.

Fie-iertatu metropolitulu Ardreiu sea dicea, câ — in politica de multe oţi de mare folosu, se ne faoemu cam prosti, rintele metropolitu Mirone, tare ne tema sé nu fie facutu contrariulu !

Ori cum, noi i dorimu, ca olubulu ini oarele a intratu,sé fie intr'adeveru celuprei de sine, cu libertatea, dreptatea si egalitatş anima. Bineouventârile archipastoresoi suntemu convinşi câ nu i vor lipsi.

Noi — tienemu gata saculu golu ea1! — culegemu folósele, de cari — vai ce tai trebuintia am avé ! —

(Multiamita publica) Subscrisulu viai esprime cea mai fierbinte multiamita acels pro onoraţi dd. cari considerandu greutit si neaj unsele ce trebui se intimpinu - dq mórtea tatălui meu — intru continuarea! dialoru, bine«voira maranimosu a-mi intil mana de ajutoriu dupa potintia. Acei pré c dni suntu: M. Andreica cu 2 fi; A. Mei vanu cu 3 fl; Teof. Gerasimu 2 fi; B. CAirtoj 1 fi; Iul. Hocmann 2 fi; D. Lövy 3 fl; Iod Todea 2 fl / 1 . Hocmanu 1 fl; S. Medrea 1 G-. Corchesiu 1 fl ; H. Lövy 1 fl ; Q-. Mow 1 fl; Sig. Lövy l fl. Ér Diu Sabaatianu Co chesiu pe fie care luna cu cât; 2 fl.

Pentru acést'a generósa fapta subsci sulu va fi totu deaun'a recunoaoatoriu sil nisul sé devena aceace se pretinde dela m demnu teneru in presint:).—Sibiiu 19/3 187 luonu Palade, elerieu de alu II. c.

Convocare. Membrii Reuniunei politice a tuturor

Romaniloru din districtulu si cetatea Am se invita a se întruni in Adunare generale Aradu pe 4 aprile 1875, c. n. dupa amédi 4 óre in localităţile institutului teologica.

Obieptele discusiunei: a) puntele diu invitarea trecuta, o»

remasu inca nedesbatute si neauperate; b) atitudinea facia de noulu guverni o) ingrigirea pentru implinirea posta

vacante de protonotariu eomitatense. d) obiectele ce vor fi pe tapetu in o

gregatiunea eomitatense, covocata pe 5 gf lele urmatórie ale lunei aprile. —

„Comitetulu centrale alu ditei Reunim

B e s p n n s u r i . Dlui E. P. Parisu: Am primitu cu mare uni

tiamita cele tramiae si vom face usula doriţii noi din Capulu locului; dar la momenta ne-au o; plesitu cestiunile politice de dia.

Părintelui G, P l ó i a , paroohu in To Ui d i a : Stihurile sau psalmii cei minunaţi, plini i invetiaturi morale, ce mereu ne tramiti BÍ pre pururiá ceti mu, — nu sunt de a se publici int fóia politica ca a nóstra.

Piiblicatiiiiii tacsabili. Concurse:

Prin acést'a se esorie pentru vacanfc staţiune invetiatorésca din comun'a Fermii protopresviterulu Versietiului, cottulu Ţipi aiului, cu terminu pana in 30 martiu a. stilulu vechiu.

Emolumintele sunt: 300 fl. v. a; < jugere de pamentu si cartiru liberu ca gradina de % jugeru estra, si una intra-vilau Doritorii de a ocupa acesta staţiune sunt ar sati a-si tramite recursele instruite in Sensal statutui org. bis. pré onoratului d. proton Ioane Popoviciu in Mercina, post'a ultim Varadia.

Ferendia, in 2l fauru 1875. Comitetulu parochinh,

In co'ntielegere cu diu protopresuiten tractualu. — 2-3

Pentru ocuparea postului invetiatorewg la scól'a oonfe8Íunala gr. or. romana din co­mun'a Cebza, in comitatulu Torontalu, pro-topopiatulu Ciacovei, se deschide conourm cu terminu de siesse sept emani de la prim'i publicare.

Emolumentele sunt : 340 fl. v. a. salari anualu, 4 Vi jugere de pamentu aratoriu, orgie de lemne, 6 orgie de paie pentru incal direa scólei si cortelu liberu, ou gradina di 'egumi.

Concurenţii au a-si tramite recursele, instruate in sensulu statutului organicu bit

adresate^comitetului parochialu, câtra dli admnistratore protopop. Alesandru Popovicit, in Fises, post'a ultima Königsgnaden.

Cebza, in 15 fauru 1875. In co'ntielegere cu diu adm. protop.

3— 3 Comitetulu parochialu.

in tipografia lui Emericu Bartaliti- Redactoru respundietoriu VlnconUu BabesiU-